Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                

Asturianu

editar

  Pronunciación

editar
  • [ ˈt͡ʃe.ko ]
(rexistru)

  Forma d’axetivu

editar
  1. Forma neutra de checu.


Aragonés

editar

  Pronunciación

editar
  • [ ˈt͡ʃe.ko ]

  Sustantivu (1)

editar

singular masculín checo, femenín checa; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu (habitante).

  Pallabres rellacionaes editar

  Sustantivu (2)

editar

masculín singular checo ensin plural

  1. (Llingüística) Checu, llingua checa.

  Axetivu

editar

singular masculín checo, femenín checa; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu, de Chequia.
  2. (Filoloxía) Checu, de la llingua checa.

  Pallabres rellacionaes editar

Referencies

editar
  • Aragonario. Diccionario castellano/aragonés; Proyecto LINGUATEC & Gobierno de Aragón. Páxina web.
  • Diccionario aragonés-castellano-catalán. Estudio de Filología Aragonesa, Edacar nº 14, Edicions Dichitals de l'Academia de l'Aragonés, Zaragoza, 2024. ISSN 1988-8139. Ochobre de 2024. Consulta PDF on-line.


Español

editar

  Pronunciación

editar
  • [ ˈt͡ʃe.ko ]

  Sustantivu (1)

editar

singular masculín checo, femenín checa; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu (habitante).

  Pallabres rellacionaes editar

  Sustantivu (2)

editar

masculín singular checo ensin plural

  1. (Llingüística) Checu, llingua checa.

  Axetivu

editar

singular masculín checo, femenín checa ; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu, de Chequia.
  2. (Filoloxía) Checu, de la llingua checa.

  Pallabres rellacionaes editar

Referencies

editar
  • Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line.
  • Ortografía de la lengua española; Real Academia Española & Asociación de Academias de la Lengua Española, 2010, ISBN: 978-84-670-3426-4.


Gallegu

editar

  Pronunciación

editar
  • [ ˈt͡ʃɛ.ko ]

  Sustantivu (1)

editar

singular masculín checo, femenín checa; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu (habitante).

  Pallabres rellacionaes editar

  Sustantivu (2)

editar

masculín singular checo ensin plural

  1. (Llingüística) Checu, llingua checa.

  Axetivu

editar

singular masculín checo, femenín checa; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu, de Chequia.
  2. (Filoloxía) Checu, de la llingua checa.

  Pallabres rellacionaes editar

Referencies

editar
  • Dicionario da Real Academia Galega; Real Academia Galega. Consulta on-line.
  • Dicionario de pronuncia da lingua galega; Universidade de Santiago de Compostela & Instituto da Lingua Galega; ISSN: 2660-8235. Páxina web.


Portugués

editar

  Pronunciación

editar
  • [ ˈʃɛ.ku ]

  Sustantivu (1)

editar

singular masculín checo, femenín checa; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu (habitante).

  Otres formes editar

  Pallabres rellacionaes editar

  Sustantivu (2)

editar

masculín singular checo ensin plural

  1. (Llingüística) Checu, llingua checa.

  Otres formes editar

  Axetivu

editar

singular masculín checo, femenín checa; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu, de Chequia.
  2. (Filoloxía) Checu, de la llingua checa.

  Otres formes editar

  Pallabres rellacionaes editar

Referencies

editar