Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Saltar al conteníu

checo

De Wikcionariu

Asturianu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈt͡ʃe.ko ]
(rexistru)

Forma d’axetivu

[editar]
  1. Forma neutra de checu.


Aragonés

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈt͡ʃe.ko ]

Sustantivu (1)

[editar]

singular masculín checo, femenín checa; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu (habitante).

Pallabres rellacionaes[editar]

Sustantivu (2)

[editar]

masculín singular checo ensin plural

  1. (Llingüística) Checu, llingua checa.

Axetivu

[editar]

singular masculín checo, femenín checa; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu, de Chequia.
  2. (Filoloxía) Checu, de la llingua checa.

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]
  • Aragonario. Diccionario castellano/aragonés; Proyecto LINGUATEC & Gobierno de Aragón. Páxina web.
  • Diccionario ortografico de l'aragonés (Seguntes la Propuesta Ortografica de l'EFA). Estudio de Filología Aragonesa. ISSN 1988-8139. Abril de 2023. Consulta PDF on-line.


Español

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈt͡ʃe.ko ]

Sustantivu (1)

[editar]

singular masculín checo, femenín checa; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu (habitante).

Pallabres rellacionaes[editar]

Sustantivu (2)

[editar]

masculín singular checo ensin plural

  1. (Llingüística) Checu, llingua checa.

Axetivu

[editar]

singular masculín checo, femenín checa ; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu, de Chequia.
  2. (Filoloxía) Checu, de la llingua checa.

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]
  • Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line.
  • Ortografía de la lengua española; Real Academia Española & Asociación de Academias de la Lengua Española, 2010, ISBN: 978-84-670-3426-4.


Gallegu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈt͡ʃɛ.ko ]

Sustantivu (1)

[editar]

singular masculín checo, femenín checa; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu (habitante).

Pallabres rellacionaes[editar]

Sustantivu (2)

[editar]

masculín singular checo ensin plural

  1. (Llingüística) Checu, llingua checa.

Axetivu

[editar]

singular masculín checo, femenín checa; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu, de Chequia.
  2. (Filoloxía) Checu, de la llingua checa.

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]
  • Dicionario da Real Academia Galega; Real Academia Galega. Consulta on-line.
  • Dicionario de pronuncia da lingua galega; Universidade de Santiago de Compostela & Instituto da Lingua Galega; ISSN: 2660-8235. Páxina web.


Portugués

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈʃɛ.ku ]

Sustantivu (1)

[editar]

singular masculín checo, femenín checa; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu (habitante).

Otres formes[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

Sustantivu (2)

[editar]

masculín singular checo ensin plural

  1. (Llingüística) Checu, llingua checa.

Otres formes[editar]

Axetivu

[editar]

singular masculín checo, femenín checa; plural masculín checos, femenín checas

  1. (Xentiliciu) Checu, de Chequia.
  2. (Filoloxía) Checu, de la llingua checa.

Otres formes[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]