Ovidius University Annals, Economic Sciences Series, 2011
The studies over the fusions and banking aquizitions have tried to identify the economic mode for... more The studies over the fusions and banking aquizitions have tried to identify the economic mode for them. The result that the eficency is common to banks, and the internal fusions, between partners of the same dimension, signify the trying of the banking eficency, so that ...
Aims To provide contemporary data on the implementation of European guideline recommendations for... more Aims To provide contemporary data on the implementation of European guideline recommendations for lipid-lowering therapies (LLTs) across different settings and populations and how this impacts low-density lipoprotein cholesterol (LDL-C) goal achievement. Methods and results An 18 country, cross-sectional, observational study of patients prescribed LLT for primary or secondary prevention in primary or secondary care across Europe. Between June 2017 and November 2018, data were collected at a single visit, including LLT in the preceding 12 months and most recent LDL-C. Primary outcome was the achievement of risk-based 2016 European Society of Cardiology (ESC)/European Atherosclerosis Society (EAS) LDL-C goal while receiving stabilized LLT; 2019 goal achievement was also assessed. Overall, 5888 patients (3000 primary and 2888 secondary prevention patients) were enrolled; 54% [95% confidence interval (CI) 52–56] achieved their risk-based 2016 goal and 33% (95% CI 32–35) achieved their r...
Criticul literar Titu Maiorescu, mentorul ''Junimii'', spunea despre marele poet: ''Pe cât se poa... more Criticul literar Titu Maiorescu, mentorul ''Junimii'', spunea despre marele poet: ''Pe cât se poate omenește prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui și forma limbei naționale, care și-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veșmântului cugetării românești''. În cartea dedicată vieții lui Mihai Eminescu, George Călinescu a scris: ''Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale''. Iar Tudor Vianu aprecia: ''Eminescu n-a trebuit să lupte cu limba, i-a fost de ajuns să se așeze în curentul limbii și să-și înalțe pânzele în direcția în care sufla duhul ei''. Lucian Blaga vorbea, în ''Spațiul mioritic'', despre ''Ideea Eminescu'': ''Ea este pentru noi, pentru neamul nostru, o idee forță. Nu știu în ce măsură izbutim să o facem să devină idee forță. Pentru creșterea noastră intelectuală, pentru devenirea noastră spirituală, este o idee esențială''. Sadoveanu exprima foarte limpede această idee: ''Să ne aducem pururi aminte de Eminescu, cel mai ales dintre toți scriitorii acestui neam.(...) Sigur, el, care era veșnic obsedat de durată și de continuitate, care a gândit necontenit cum ar putea salva din cele trecătoare ceea ce este românesc, a încercat să salveze ordinea istorică proiectând-o într-o ordine mitică. Numărându-se printre cei înverșunați dușmani ai timpului ucigător de forme, Eminescu a găsit un aliat prețios pentru înlăturarea celor două categorii îngrăditoare ale libertății de gândire, timpul și spațiul''. Poetul Tudor Arghezi spunea, referindu-se la Eminescu: ''A vorbi de poet este ca și cum ai striga într-o peșteră vastă... Nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere tăcerea. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harpă și să legene, din depărtare, delicata lui singurateca slavă''. Tot el, în poezia ''Inscripție pe amfora LUI'', scria: ''Pășiți încet cu grijă tăcută, feții mei,/ Să nu-i călcați nici umbra, nici florile de tei,/ Cel mai chemat saline , din toți, și cel mai teafăr/ Și-a înmuiat condeiul de-a dreptul în luceafăr''. Cum îl definea Geo Bogza? ''El e cel care a spus că teiul e sfânt. El e cel al cărui nume nu se cade să fie luat în deșert. (...) El e cel care oricâte desnădejdi near încerca ne dă temeiuri ca totuși să nu desnădăjduim''. Pentru Constantin Noica, Eminescu reprezenta ''omul deplin al culturii românești''. El adăuga: ''Cu numele lui magic deschidem toate porțile spiritului. Dar nu e vorba de operele lui Eminescu, de cultura lui, de proiectele lui, de variantele lui, de comorile plutonice reținute sau sistemele de filozofie posibile
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA "Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele... more DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA "Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele" (Aurora Cornu) ...Iar de-aș răspunde, oarbă, la chemare, M-ai mistui-n văpaia trecătoare… Aștept, iubite,flacăra albastră Ciudata flacără care nu moare…
Ovidius University Annals, Economic Sciences Series, 2011
The studies over the fusions and banking aquizitions have tried to identify the economic mode for... more The studies over the fusions and banking aquizitions have tried to identify the economic mode for them. The result that the eficency is common to banks, and the internal fusions, between partners of the same dimension, signify the trying of the banking eficency, so that ...
Aims To provide contemporary data on the implementation of European guideline recommendations for... more Aims To provide contemporary data on the implementation of European guideline recommendations for lipid-lowering therapies (LLTs) across different settings and populations and how this impacts low-density lipoprotein cholesterol (LDL-C) goal achievement. Methods and results An 18 country, cross-sectional, observational study of patients prescribed LLT for primary or secondary prevention in primary or secondary care across Europe. Between June 2017 and November 2018, data were collected at a single visit, including LLT in the preceding 12 months and most recent LDL-C. Primary outcome was the achievement of risk-based 2016 European Society of Cardiology (ESC)/European Atherosclerosis Society (EAS) LDL-C goal while receiving stabilized LLT; 2019 goal achievement was also assessed. Overall, 5888 patients (3000 primary and 2888 secondary prevention patients) were enrolled; 54% [95% confidence interval (CI) 52–56] achieved their risk-based 2016 goal and 33% (95% CI 32–35) achieved their r...
Criticul literar Titu Maiorescu, mentorul ''Junimii'', spunea despre marele poet: ''Pe cât se poa... more Criticul literar Titu Maiorescu, mentorul ''Junimii'', spunea despre marele poet: ''Pe cât se poate omenește prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui și forma limbei naționale, care și-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veșmântului cugetării românești''. În cartea dedicată vieții lui Mihai Eminescu, George Călinescu a scris: ''Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale''. Iar Tudor Vianu aprecia: ''Eminescu n-a trebuit să lupte cu limba, i-a fost de ajuns să se așeze în curentul limbii și să-și înalțe pânzele în direcția în care sufla duhul ei''. Lucian Blaga vorbea, în ''Spațiul mioritic'', despre ''Ideea Eminescu'': ''Ea este pentru noi, pentru neamul nostru, o idee forță. Nu știu în ce măsură izbutim să o facem să devină idee forță. Pentru creșterea noastră intelectuală, pentru devenirea noastră spirituală, este o idee esențială''. Sadoveanu exprima foarte limpede această idee: ''Să ne aducem pururi aminte de Eminescu, cel mai ales dintre toți scriitorii acestui neam.(...) Sigur, el, care era veșnic obsedat de durată și de continuitate, care a gândit necontenit cum ar putea salva din cele trecătoare ceea ce este românesc, a încercat să salveze ordinea istorică proiectând-o într-o ordine mitică. Numărându-se printre cei înverșunați dușmani ai timpului ucigător de forme, Eminescu a găsit un aliat prețios pentru înlăturarea celor două categorii îngrăditoare ale libertății de gândire, timpul și spațiul''. Poetul Tudor Arghezi spunea, referindu-se la Eminescu: ''A vorbi de poet este ca și cum ai striga într-o peșteră vastă... Nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere tăcerea. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harpă și să legene, din depărtare, delicata lui singurateca slavă''. Tot el, în poezia ''Inscripție pe amfora LUI'', scria: ''Pășiți încet cu grijă tăcută, feții mei,/ Să nu-i călcați nici umbra, nici florile de tei,/ Cel mai chemat saline , din toți, și cel mai teafăr/ Și-a înmuiat condeiul de-a dreptul în luceafăr''. Cum îl definea Geo Bogza? ''El e cel care a spus că teiul e sfânt. El e cel al cărui nume nu se cade să fie luat în deșert. (...) El e cel care oricâte desnădejdi near încerca ne dă temeiuri ca totuși să nu desnădăjduim''. Pentru Constantin Noica, Eminescu reprezenta ''omul deplin al culturii românești''. El adăuga: ''Cu numele lui magic deschidem toate porțile spiritului. Dar nu e vorba de operele lui Eminescu, de cultura lui, de proiectele lui, de variantele lui, de comorile plutonice reținute sau sistemele de filozofie posibile
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA "Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele... more DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA "Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele" (Aurora Cornu) ...Iar de-aș răspunde, oarbă, la chemare, M-ai mistui-n văpaia trecătoare… Aștept, iubite,flacăra albastră Ciudata flacără care nu moare…
Suntem în primăvara anului 1856 în Franţa. După o muncă intensă de patru ani Gustav Flaubert term... more Suntem în primăvara anului 1856 în Franţa. După o muncă intensă de patru ani Gustav Flaubert termină roamnul " Doamna Bovary " , o lucrare epocală ce deschide o nouă perioadă în creaţia romanească franceză. Romanul este publicat în foileton în revista " Revue de Paris " , un periodic cu tendinţe liberale. Înainte de publicarea în foileton, editorii revistei îl roagă pe scriitor să elimine câteva pasaje pe care ei le considerau indecente. Deşi la început scriitorul se opune, până la urmă cade la înţelegere cu ei şi cedează. Să recapitulăm acţiunea romanului: Întreaga acţiune se desfăşoară în jurul unei tinere femei, fiica unor ţărani din Normandia, care în cele din urmă devine soţia unui ofiţer sanitar, Charles Bovary. Femeia nu se împacă cu gândul că şi-ar putea petrece întreaga viaţă la ţară. După ce ofiţerul îşi pierde soţia, îşi aminteşte de tânăra fată de la ţară şi Emma pune stăpânire pe sentimentele lui, determinându-l să-i ceară mâna. Bovary se socoteşte cel mai fericit om, îşi idolatrizează soţia, iubind-o nespus de mult. Tânăra soţie nu-i arată soţului un interes deosebit, pentru ea căsătoria fiind un prilej de a descoperi o lume nouă. O invitaţie la castelul din apropiere îi dă putinţa să vină în contact cu nobilimea franceză a timpului. Astfel cunoaşte un tânăr student în drept, care după mai multe vizite în casa soţului, se îndrăgosteşte de el. Tânărul student nu-i dă atenţie şi femeia cade într-o depresie. După un timp, Emma cunoaşte un latifundiar din vecinătate, bogătaş care izbuteşte să şi-o facă amantă. Emma îl imploră so răpească, dar el refuză şi femeia cade într-o nouă depresie, îmbolnăvindu-se grav. La un spectacol din Rouen se întâlneşte cu vechiul student. Închiriază o trăsură cu perdelele trase şi se iubesc adăpostiţi de perdele. Se întâlnesc apoi luni în şir, fie în casa soţului, fie în camere închiriate. Doamna Bovary începe să ducă o viaţă costisitoare, fiind silită să amaneteze obiect după obiect şi să semneze poliţe fără acoperire. Cade astfel pe mâna cămătarilor şi nemai având ce face se otrăveşte şi moare. Înainte de a fi publicat în revistă, editorii primesc scrisori care dezaprobă publicarea. Şi ei îi cer scriitorului să excludă acele pasaje care ar da de bănuit că sunt indecente. " Nu-i cu putinţă-le răspunde scriitorul-să faci alb din negru şi nici să schimbi esenţa unei cărţă ". Autorităţile intră în alertă. Parchetul se hotărăşte să ia măsuri cu motivarea: " Descrierile din unele scene depăşesc orice măsură. Dacă trecem cu vederea asemenea lucruri, Flaubert va găsi numeroşi imitatori, care vor merge mai departe pe acestă cale. " Cu nervii în grindă, Flaubert se prezintă la proces. Procesul are loc la sfârşitul lunii ianuarie 1857. Dezbaterile se
Mateiu I. Caragiale-romancier (128 de ani de la naştere) Prof. Ion Ionescu-Bucovu Am recitit de c... more Mateiu I. Caragiale-romancier (128 de ani de la naştere) Prof. Ion Ionescu-Bucovu Am recitit de curând romanul lui Mateiu I. Caragiale " Craii de Curtea Veche " și am redescoperit o proză proaspătă cu valențe nebănuite, care mi-au scăpat la prima lectură. Mă gândeam apoi la soarta scriitorului, nedorită de tatăl Caragiale care zicea că " Un tată ar trebui să fie din cale afară denaturat ca să ureze vreunuia, celui mai nemernic dintre copiii săi, cariera de publicist onest. Douăzeci și patru de copii să am-să mă ferească Dumnezeu!-pe toți i-aș face oameni politici, adică avocați; și dacă unul n-ar fi în stare să învețe măcar atâta, l-aș învăța să prinză câini cu lațul. Hengher, da! da' literat, nu! " Și cum niciodată nu iese așa cum doresc părinții, cei doi fii ai lui Caragiale, Luca și Mateiu, tocmai de literatură au avut parte. Primul și-a frânt existența de timpuriu și a rămas la faza încercărilor, cel de al doilea a reușit greu să cristalizeze o operă unică, investită cu incontestabile și remarcabile virtuți artistice, care i-a asigurat un loc pe veci în rândul literaturii. Pe cât de singulară a fost opera sa, pe atât de ciudat a fost destinul său uman, în jurul căruia s-au țesut și se țes valuri de legende. S-a născut în București la 25 martie 1885 ca fiu nelegitim al dramaturgului, fapt ce va provoca mai târziu, grave complexe de inferioritate și o zbatere continuă, aproape disperată de a-și depăși condiția de bastard, pentru a o înlocui cu o iluzorie descendență nobiliară. Caragiale l-a iubit și l-a luat el în întreținere, căutând să-i facă un viitor cât mai bun. Îl înscrie la colegiu, distingându-se printr-o excelentă pregătire școlară, mai ales la istorie, devenind pasionat pentru heraldică. În 1904 Caragiale se autoexilează la Berlin unde îl ia și pe Mateiu, determinându-l să se înscrie la drept. De aici înainte viața lui urmează alte căi. La Berlin Mateiu urmărește viața nobilimii germane, pe care o imită, comportându-se cu aere aristocratice. Văzând acest lucru, Caragiale tatăl îl expediază în țară, rugând-o pe sora lui, Lenci, să-l supravegheze. Are o tentativă de a se înscrie la școala de ofițeri, respins însă la admitere, se încrie la facultatea de drept, spre satisfacția tatălui. " Știam pe de rost nesărata plachie de sfaturi și de dojane ce mi se slujea de-acasă cam la fiecare început de lună; sfaturi să purced cu bărbăție pe calea muncii, dojane că nu mă mai îndublecam să purced orată. "-își va reaminti el mai târziu despre acestă perioadă. Studiile juridice sunt întrerupte, iar licența de domeniul amăgirii, spre surprinderea și dezamăgirea tatălui. Mateiu scrie poezii pe care le publică cu ajutorul tatălui care îl apostrofează pe Topârceanu încercând să se îndoiască de poeziile lui : " Da' cine ești tu mă…să-mi dai mie lecții de poezie? "-îl întreabă iritat dramaturgul.
În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei ... more În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv. Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui. El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. Apoi la Cernăuţi a avut norocul să dea peste un om al lui Dumnezeu care i-a îndrumat primii paşi spre o lectură solidă. E vorba de Aron Pumnul, profesorul lui de limba romăna la care stătea în gazdă. Aici l-a numit şi bibliotecar peste biblioteca gimnaziştilor. Primele poezii ale înaintaşilor le-a citit şi răscitit din ,,Lepturariul " lui Pumnul şi acum se îndrăgosteşte de poezie. Boliac, Cârlova, Alexandrescu, Eliade şi mai presus de toţi, Alecsandri, sunt mentorii lui de la care va fura rime, ritmul, teme şi le înoieşte, trecându-le prin personalitatea lui. Ca dovadă că după ce profesorul moare, Eminescu nu mai e interesat de gimnaziu şi pleacă aiurea hoinărind cu trupa de actori prin ţară. Acum înfloreşte erosul. Era la vârsta când iubirea dă în floare. Iubirea şi aventura pun stăpânire pe el. Colindă ţara cu trupele de actori, se emancipează, discută cu artiştii, devine chiar artist în ,,Răzdvan si Vidra " , jucând rolul ciobanului. Un rol de seamă în viaţa lui l-a jucat revista ,,Familia " a lui Iosif Vulcan. Aici publica primele poezii, fiind elogiate de ziarist. Apoi Viena, centru cultural al Imperiului Cezaro-Crăesc, îl primeşte cu braţele deschise. Acum ia contact cu filozofia timpului prin profesorii renumiţi ai Universităţii vieneze. Şi ceea ce este hotărâtor pentru el, publicarea în revista ,,Convorbiri literare " a primelor creaţii de valoare: ,,Venere şi Madonă " şi ,,Epigonii ". Iacob Negruzzi îl informează imediat pe Titu Maiorescu despre frumoasele creaţii ale necunoscutului poet. Un capitol aparte din viaţa lui este epoca veroniană, femeia care-i captivează toate simţurile şi scrie cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română. De aici încolo incepe calvarul. Venind în ţară este supus unor vicisitudini politicianiste. Mutându-se în București de la Iași, intră în vâltoarea politicianistă. Participă zilnic ca ziarist la Camere, fiind martor la toate luptele politice ale timpului. Dar ,,Timpul " devine tribuna lui de luptă împotriva tuturor nenorocirilor care cuprinseseră această ţară. Articolele lui de la ,,Timpul " încep să deranjeze atât pe ciocoii de la Junimea, regalitatea, cât și stăpânirea austro-ungară care pune pe urmele lui o sumedenie de spioni. De aceea toți care i-au lăudat poezia lui în timpul vieții, n-au zis un cuvânt despre activitatea lui jurnalistică. Aşa zisele pete gri din viaţa lui au fost discutate şi paradiscutate. O teoria actuală este așa-zisa conspirație împotriva lui Eminescu. S-au scris peste 15 cărți pe acestă temă.
Suntem în primăvara anului 1856 în Franţa. După o muncă intensă de patru ani Gustav Flaubert term... more Suntem în primăvara anului 1856 în Franţa. După o muncă intensă de patru ani Gustav Flaubert termină roamnul " Doamna Bovary " , o lucrare epocală ce deschide o nouă perioadă în creaţia romanească franceză. Romanul este publicat în foileton în revista " Revue de Paris " , un periodic cu tendinţe liberale. Înainte de publicarea în foileton, editorii revistei îl roagă pe scriitor să elimine câteva pasaje pe care ei le considerau indecente. Deşi la început scriitorul se opune, până la urmă cade la înţelegere cu ei şi cedează. Să recapitulăm acţiunea romanului: Întreaga acţiune se desfăşoară în jurul unei tinere femei, fiica unor ţărani din Normandia, care în cele din urmă devine soţia unui ofiţer sanitar, Charles Bovary. Femeia nu se împacă cu gândul că şi-ar putea petrece întreaga viaţă la ţară. După ce ofiţerul îşi pierde soţia, îşi aminteşte de tânăra fată de la ţară şi Emma pune stăpânire pe sentimentele lui, determinându-l să-i ceară mâna. Bovary se socoteşte cel mai fericit om, îşi idolatrizează soţia, iubind-o nespus de mult. Tânăra soţie nu-i arată soţului un interes deosebit, pentru ea căsătoria fiind un prilej de a descoperi o lume nouă. O invitaţie la castelul din apropiere îi dă putinţa să vină în contact cu nobilimea franceză a timpului. Astfel cunoaşte un tânăr student în drept, care după mai multe vizite în casa soţului, se îndrăgosteşte de el. Tânărul student nu-i dă atenţie şi femeia cade într-o depresie. După un timp, Emma cunoaşte un latifundiar din vecinătate, bogătaş care izbuteşte să şi-o facă amantă. Emma îl imploră so răpească, dar el refuză şi femeia cade într-o nouă depresie, îmbolnăvindu-se grav. La un spectacol din Rouen se întâlneşte cu vechiul student. Închiriază o trăsură cu perdelele trase şi se iubesc adăpostiţi de perdele. Se întâlnesc apoi luni în şir, fie în casa soţului, fie în camere închiriate. Doamna Bovary începe să ducă o viaţă costisitoare, fiind silită să amaneteze obiect după obiect şi să semneze poliţe fără acoperire. Cade astfel pe mâna cămătarilor şi nemai având ce face se otrăveşte şi moare. Înainte de a fi publicat în revistă, editorii primesc scrisori care dezaprobă publicarea. Şi ei îi cer scriitorului să excludă acele pasaje care ar da de bănuit că sunt indecente. " Nu-i cu putinţă-le răspunde scriitorul-să faci alb din negru şi nici să schimbi esenţa unei cărţă ". Autorităţile intră în alertă. Parchetul se hotărăşte să ia măsuri cu motivarea: " Descrierile din unele scene depăşesc orice măsură. Dacă trecem cu vederea asemenea lucruri, Flaubert va găsi numeroşi imitatori, care vor merge mai departe pe acestă cale. " Cu nervii în grindă, Flaubert se prezintă la proces. Procesul are loc la sfârşitul lunii ianuarie 1857. Dezbaterile se
Uploads
Papers by Ionescu Ion