Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Everand Logo

Bine ați venit la Everand!

  • Descoperiți milioane de cărți electronice, cărți audio și multe altele cu o perioadă de probă gratuită

    De la $11.99/lună după perioada de încercare. Anulați oricând.

    Submarinul karmei
    Submarinul karmei
    Submarinul karmei
    Cărți electronice112 pagini1 oră

    Submarinul karmei

    De Paul Gorban

    5/5

    ()

    Citiți previzualizarea

    Informații despre cartea electronică

    Poezia lui Paul Gorban se delimitează de teritoriul minimalismului, iar tenta biografică nu sufocă versurile cu note personale, pentru că poetul își folosește unele note biografice mai mult aluziv, fără a le face vizibile pe parcursul discursului poetic. Fiecare poem are o identitate proprie, fără să implice o multiplicare de stări, iar în asta constă originalitatea volumului de poeme al autorului.

    LimbăRomână
    EditorAdenium
    Data lansării14 iun. 2016
    ISBN9789738097537
    Submarinul karmei

    Legat de Submarinul karmei

    Cărți electronice asociate

    Poezie pentru dvs.

    Vedeți mai mult
    Vedeți mai mult

    Episoade podcast asociate

    Categorii relevante

    Recenzii pentru Submarinul karmei

    5/5

    2 evaluări0 recenzii

    Ce părere aveți?

    Apăsați pentru evaluare

    Recenzia trebuie să aibă cel puțin 10 cuvinte

      Previzualizare carte

      Submarinul karmei - Paul Gorban

      (www.zonaliterara.ro).

      metroul și fluturele cosmic

      Aș vrea să-l acuz pe Paul Gorban de simbolism, de sinestezii incandescente, dar nu pot, pentru că îl văd limpede ca pe un romantic senin, clasicizant. Însă nici în insectarul cu romantici nu-l pot înțepa, pentru că are sprinturi suprarealiste. Ca să nu mai spun despre intertextualitățile postmoderne. Vizionar și religios, trist și bucuros, scriitorul nu obosește nicicând să fie versatil și ubicuu. Cu submarinul lui karmic, poetul traversează toate zodiile poetice. Statuile au miros, aparatul de fotografiat face poze olfactive, autobuzele și străzile au guri, o biserică se cocoață pe un bloc, drumurile au tălpi și tot așa. O privire adamică reinventează lumea, o deviază de la rutina ei scămoșată. Minunat că se mai găsesc suflete atât de încrezătoare în personificare și metaforă. Capabile să dialogheze cu Poezia ca și cum aceasta ar fi o mamzelă delicată și șturlubatică, totdeodată.

      Paul Gorban este infuzat de melancolia și entuziasmul moldave. Total imun la cealaltă latură a sufletului moldovenesc, cea cinică și deprimată, el dezlănțuie o bucurie a privirii poetizante care îl dă de rușine pe Richard Millet, mohorâtul părinte al postliteraturii.

      Lanțul karmic al poetului se află încă la prima verigă. Sufletul lui tânăr erotizează lumea și cântă vaginul iubitei cum ar cânta despre un lan de lalele. El știe că lumea e rea și funcționarizată, dar asta nu e treaba lui. Căci poetul și-a făurit un stup edenic, cu ferestre ca niște lanterne magice. Orice căutătură aruncată spre lume o mântuie pe aceasta de răutăți și o transformă într-o livadă minunată. De aici și suculența, și spectaculosul acestei arte care nu se satură să prindă spectacolul vieții, în orice forme s-ar arăta el.

      Felix Nicolau

      scumpei mele soții, Mihaela,

      pentru tot sprijinul acordat

      liniștea umbrelor

      poeme karmice

      (1)

      sunt zile în care rugăciunile lungi

      nu mai ajung să fie ascultate de fântâni

      sunt ore în care trenul se aude

      ca o amintire ca un acatist pentru cei morți

      sunt minute în care copacii se scutură de frunze

      și se învelesc cu Dumnezeu

      sunt eu clipa ce coboară pe funia fântânilor

      cu acatistele noastre de toate zilele

      sunt o antologie cu barbă cuget la mulțimea

      ce de jur-împrejurul unui tramvai

      dansează pe crucile ce-și schimbă cursul

      (2)

      ne adunăm bucățile de carne fragedă

      până când o casă ne împinge trupul în iarbă

      și în ea așteptăm buzele să ni se lege

      ca două lumini de paște ca două mirese aspre

      ale lui Dumnezeu. o, dacă am cunoaște

      amorțeala ziarelor vechi, dacă am cunoaște

      liniștea unei maternități, dacă am cunoaște

      după-amiezile irezistibile ale lui Kafka,

      mai mult ca sigur ne-am trezi împotriva

      trandafirilor cu miros de var, cu siguranță pământul

      ne-ar respira ca pe lumina rece

      a candelabrelor din Cetățuia,

      cu siguranță ne-am duce să murim

      în lucrurile pline de păianjeni. dar în jurul nostru

      e un spațiu confortabil în care se adăpostesc nucii

      în jurul nostru e o noapte ce se așază

      ca o haină de călugăr peste noi,

      în jurul nostru sunt zilele

      în care rugăciunile lungi nu mai ajung

      să fie ascultate de fântâni…

      (3)

      caut un suflet de pânză ca noaptea mahmură

      să-mi cadă în poem să îi sărut fotogramele rupte,

      lipite cu scoci, să mă cuprindă de șoldurile

      generației mele.

      cu puloverul pe dos să-și îmbrace karma

      și să se tăvălească prin pântecuri albe ca un sfânt

      pe care neamul meu îl așteaptă

      de când s-au îngropat zăpezile sub cruci.

      caut ochii să îi închid în dulapul

      pentru veghe. noi să tolănim pe canapea

      reci cu inima deschisă spre o livadă de speranțe

      (4)

      de când ai plecat orele par niște furnici flămânde.

      uneori am impresia că le aud cum ne cară pe fiecare

      în pământ. e o cale regală prin care trec numai cei

      supraviețuiți de Dumnezeu, numai aceia

      care zâmbind înfulecă zile. acum scriu

      despre mirosul tău, despre respirația furnicilor,

      despre miezul întunericului, despre aerul care se

      transformă într-un mausoleu, despre tot

      ce se potrivește cu două pâini așezate pe genunchi

      (5)

      e dimineață și nu am făcut niciun lucru simplu

      ca să ascultăm cum crește ziua.

      cântecul ei ne dă peste cap toată liniștea.

      șifonierul a început să toarcă aerul din cameră

      fără să-mi dau seama trag de o bucată de ață și așa

      începe să urle trotuarul cu sirene. totul e în viteză

      fac o piruetă și te văd grațioasă,

      borțoasă, cu un viitor poetic. se pare

      că pe fereastră va pătrunde încet și tăcut

      vârful limbii tale o moarte ce mi se așază

      pe obraz un semn de ruj

      (6)

      despre karma am păstrat întotdeauna un sentiment

      incomod, o imagine care amenință cu o femeie ce

      arde

      Îți este utilă previzualizarea?
      Pagina 1 din 1