Hilde Levi
| Hilde Levi | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2][3]  Frankfurt am Main, Regatul Prusiei, Imperiul German[4] |
| Decedată | (94 de ani)[3][1] Copenhaga, Danemarca[5] |
| Cetățenie |  Germania Regatul Danemarcei[*] |
| Ocupație | fiziciană profesoară universitară[*] chimistă |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Domeniu | fizică |
| Instituție | Universitatea din Copenhaga[*] |
| Alma Mater | Universitatea Humboldt din Berlin Universitatea Ludwig Maximilian din München |
| Conducător de doctorat | Fritz Haber |
Modifică date / text  | |
Hilde Levi (n. 9 mai 1909 – d. 26 iulie 2003) a fost o fiziciană germano-daneză, pionieră a utilizării izotopilor radioactivi în biologie și în medicină, în special a tehnicilor datării cu radiocarbon și autoradiografiei. Spre sfârșitul vieții, a devenit istoric al științelor și a publicat o biografie a lui George de Hevesy.
Născută într-o familie evreiască nereligioasă din Frankfurt, Germania, Levi a fost admisă la Universitatea din München în 1929. Și-a făcut studiile de doctorat la Institutul Kaiser Wilhelm de Chimie Fizică și Electrochimie din Berlin-Dahlem, scriindu-și teza despre spectrele halogenurilor metalelor alcaline, sub supravegherea lui Peter Pringsheim(de)[traduceți] și Fritz Haber. Când l-a obținut în 1934, Partidul Nazist ajunsese la putere în Germania, iar evreii nu mai puteau fi angajați în posturi academice. Ea a plecat în Danemarca, unde a găsit un post la Institutul Niels Bohr de Fizică Teoretică de la Universitatea din Copenhaga. Lucrând cu James Franck și George de Hevesy, ea a publicat mai multe articole științifice despre utilizarea substanțelor radioactive în biologie.
Când naziștii au început să-i adune pe evreii danezi în septembrie 1943, Levi a fugit în Suedia, unde a lucrat pentru biologul John Runnström la Institutul Wenner-Gren de Biologie Experimentală din Stockholm. După sfârșitul războiului, s-a întors în Danemarca pentru a lucra la Laboratorul Zoofiziologic din Copenhaga. Ea a petrecut anul academic 1947–1948 în Statele Unite, unde a învățat tehnicile recent descoperite de datare cu radiocarbon și autoradiografie, pe care le-a introdus în Europa. S-a pensionat de la Laboratorul Zoofiziologic în 1979, dar a colaborat cu Arhivele Niels Bohr, unde a colectat documente ale lui de Hevesy, publicând în cele din urmă o biografie a lui.
Primii ani
modificareHilde Levi s-a născut la Frankfurt, Germania, la 9 mai 1909,[6] fiica lui Adolf Levi, director de vânzări al unei companii metalurgice, și a soției sale Clara (născută Reis), fiica unui tipograf. Hilde a avut un frate mai mare, pe nume Edwin. Era o muziciană talentată, și a învățat să cânte la pian la o vârstă fragedă. Vara, ea asculta la casa de vară a verilor ei din Bavaria interpretări ale unor muzicieni ca Elisabeth Schumann și Richard Strauss.[7]
Deși erau etnici evrei, familia Levi nu practica religia și nu făcea parte din comunitatea evreiască,[7] dar când a fost înscrisă la Școala Victoria (astăzi Școala Bettina) din Frankfurt, religia ei a fost trecută ca „evreiască”. Educația religioasă era obligatorie, astfel că a fost obligată să participe la lecțiile unui rabin local. În curând, s-a revoltat împotriva acestei obligativități, și le-a spus părinților că nu mai dorește să participe la aceste lecții. A ajuns să respingă religia formală.[8]
La liceu, Levi a hotărât că dorește să devină om de știință. Ultimul an de studii a fost dedicat unui proiect de fizică pe tema spectrelor și fotografiei, subiect ce i-a devenit Oberreal Abiturium. A fost singura fată din promoția ei care s-a specializat în fizică. După absolvire, în aprilie 1928, tatăl ei a trimis-o șase luni în Anglia să învețe limba engleză și bunele maniere. A fost admisă la Universitatea din München în 1929, unde a participat la cursurile lui Arnold Sommerfeld. Pentru doctorat, tatăl ei a reușit să obțină acceptarea ei la Institutul Kaiser Wilhelm pentru Chimie Fizică și Electrochimie de la Berlin-Dahlem, unde și-a scris teza pe tema spectrelor halogenurilor metalelor alcaline,[9] sub supravegherea lui Peter Pringsheim(de)[traduceți] și Fritz Haber.[6]
Regimul nazist
modificareCând Levi și-a obținut doctoratul în 1934, Partidul Nazist ajunsese la putere în Germania. Conducătorii ei de doctorat plecaseră în exil, iar evreii nu mai puteau fi angajați în posturi academice. Ramura daneză a Federației Internaționale a Femeilor Universitare a ajutat-o însă pe Levi să găsească un post la Institutul Niels Bohr de Fizică Teoretică de la Universitatea din Copenhaga din Danemarca.[6] Niels Bohr l-a întrebat pe James Franck, un alt refugiat din Germania, dacă o cunoaște pe Levi, și dacă ar fi dispus să o aibă ca asistentă. Franck a răspuns că nu o cunoaște personal, dar că îi cunoaște teza de doctorat, pe care a lăudat-o.[10]
S-a logodit în 1934 cu fizicianul Hans Bethe.[9] Cei doi se cunoșteau din 1925.[11] Mama acestuia, evreică covertită la protestantism, s-a opus căsătoriei fiului ei cu o evreică iar logodna a fost ruptă cu doar câteva zile înainte de data fixată pentru cununie.[9] Hotărârea lui Bethe i-a surprins pe Franck și pe Bohr. Deși fizician eminent, Bethe nu avea să mai fie invitat să viziteze Institutul Niels Bohr decât după al Doilea Război Mondial.[12] Levi nu s-a căsătorit niciodată,[6] dar s-a împrietenit cu mulți fizicieni care au vizitat Institutul, între care Otto Frisch, George Placzek, Rudolf Peierls, Leon Rosenfeld, Edward Teller și Victor Weisskopf.[10]
Levi a lucrat ca asistentă a lui Franck, publicând împreună cu el două articole despre fluorescența clorofilei, până când acesta a plecat din Danemarca în Statele Unite în 1935.[13][14][15] Apoi, a devenit asistenta fizico-chimistului maghiar George de Hevesy. Recenta descoperire a radioactivității induse și ulterior crearea unor izotopi radioactivi cu durată scurtă de existență au deschis calea unor noi utilizări ale substanțelor radioactive în biologie, pe care le-a explorat împreună cu de Hevesy, publicând împreună mai multe articole. Universitatea din Berlin i-a anulat în 1938 doctoratul. În aprilie 1940, germanii au ocupat Danemarca. Când naziștii au început în septembrie 1943 să-i strângă pe evreii danezi, Levi a fost una dintre miile de evrei care au fugit în Suedia. Tot restul războiului, a lucrat pentru biologul John Runnström la Institutul Wenner-Gren de Biologie Experimentală din Stockholm.[6]
Ultimii ani
modificareDupă terminarea războiului, de Hevesy a ales să rămână în Suedia, iar Bohr să renunțe la cercetările biologice de la Institut și să se concentreze din nou pe fizică. Levi a acceptat un post la Laboratorul Zoofiziologic din Copenhaga, în subordinea lui August Krogh, care, ca și Bohr, obținuse un Premiu Nobel.[6] A petrecut anul academic 1947–1948 în Statele Unite ca membră al Asociației Americane a Femeilor Universitare. Acolo, ea a aflat de la Willard Libby la Universitatea din Chicago despre tehnica datării cu radiocarbon, recent descoperită de acesta.[16] Ea a dezvoltat o nouă tehnică de autoradiografie în timp ce lucra pentru Comisia de Energie Atomică a Statelor Unite la Universitatea din Rochester, în Rochester, New York.[17]
La revenirea în Danemarca, a lucrat la Muzeul Național al Danemarcei din Copenhaga la dezvoltarea de echipamente de datare cu radiocarbon. Rezultatele sale au fost puse la încercare în 1951, la datarea Omului din Grauballe.[6][18] Autoradiografia a fost utilizată apoi de către Institutul Finsen pentru a investiga efectele agentului de radiocontrast thorotrast. Levi a fost consultantă la Comisia Națională de Sănătate a Danemarcei între 1952 și 1970.[6]
Levi s-a pensionat de la Laboratorul Zoofiziologic în 1979, dar s-a implicat apoi într-un proiect al Arhivelor Niels Bohr, unde a strâns documente ale lui de Hevesy. Rezultatul muncii ei a fost o biografie a lui Hevesy, publicată în 1985. În acel an, a organizat Expoziția Centenară Niels Bohr la Primăria Copenhaga. În 2001, Universitatea Humboldt din Berlin, a onorat-o, împreună cu alți studenți care fuseseră exmatriculați în 1933. A murit la Copenhaga la 26 iulie 2003.[6]
Note
modificare- ^ a b Hilde Levi, Dansk Biografisk Lexikon
- ^ Hilde Levi, SNAC, accesat în
- ^ a b „Hilde Levi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Hilde Levi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Hilde Levi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d e f g h i Vogt, Annette B. (). „Hilde Levi”. Jewish Women's Archive. Accesat în .
- ^ a b Schweber 2012, p. 267.
- ^ Schweber 2012, p. 269.
- ^ a b c Schweber 2012, pp. 271-275.
- ^ a b Schweber 2012, p. 276.
- ^ Schweber 2012, pp. 70-75.
- ^ Schweber 2012, p. 279.
- ^ Pais 1991, p. 386.
- ^ Franck, J.; Levi, Hilde (). „Zum Mechanismus der Sauerstoff-Aktivierung durch fluoreszenzfähige Farbstoffe” [Despre mecanismul activării oxigenului de către pigmenții fluorescenți]. Naturwissenschaften (în germană). 23 (14): 229–230. doi:10.1007/BF01497533. ISSN 0028-1042.
- ^ Franck, J.; Levi, Hilde (). „Beitrag zur Untersuchung der Fluoreszenz in Flüssigkeiten” [Contribuție la studiul fluorescenței în lichide]. Zeitschrift für Physikalische Chemie (în germană). B27: 409–420. ISSN 0942-9352.
- ^ Schweber 2012, p. 277.
- ^ Levi, Hilde; Boyd, George A. (). „Carbon 14 Beta Track Autoradiography”. Science. 111 (2873): 58–59. Bibcode:1950Sci...111...58B. doi:10.1126/science.111.2873.58. JSTOR 1677104.
- ^ Aaserud, Finn (august 2003). „Hilde Levi: Obituary August 2003”. Niels Bohr Archive. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
modificare- Pais, Abraham (). Niels Bohr's Times, In Physics, Philosophy and Polity. Oxford: Clarendon Press. ISBN 978-0-19-852049-8.
- Schweber, Silvan S. (). Nuclear Forces: The Making of the Physicist Hans Bethe. Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press. ISBN 0-674-06587-5. OCLC 758383322.