Juliusz Osterwa
| Juliusz Osterwa | |
 Juliusz Osterwa în 1931 în rolul lui Konrad din piesa lui Stanisław Wyspiański | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Cracovia, Austro-Ungaria |
| Decedat | (61 de ani)[1][2][3][4] Varșovia, Polonia |
| Înmormântat | cimitirul Salwator[*] |
| Căsătorit cu | Wanda Osterwina[*] () Q123248117[*] (din )[5] |
| Copii | Elżbieta Osterwa[*] Maria Osterwa-Czekaj[*] |
| Cetățenie |  Austro-Ungaria Polonia |
| Ocupație | actor actor de teatru[*] regizor de teatru |
| Limbi vorbite | limba poloneză[6][7] |
| Activitate | |
| Alma mater | I Liceum Ogólnokształcące im. Bartłomieja Nowodworskiego w Krakowie[*] |
| Ani de activitate | 1918–1946 |
| Premii | Złoty Wawrzyn Akademicki[*] Ordinul Polonia Restituta în grad de ofițer[*] Ordinul Polonia Restituta în grad de comandor cu stea[*] Złoty Krzyż Zasługi[*] |
Modifică date / text  | |
Juliusz Osterwa, născut ca Julian Andrzej Maluszek (n. , Cracovia, Austro-Ungaria – d. , Varșovia, Polonia), a fost un renumit actor polonez, regizor de teatru și teoretician al artei care a fost activ în perioada interbelică.[8][9] A fost francmason.[10] Este considerat unul dintre cei mai mari actori și regizori de teatru polonezi din istorie.[11][12]
A fost fondatorul Teatrului Reduta, împreună cu Mieczysław Limanowski(it)[traduceți]. Reduta a fost primul teatru experimental din Varșovia după restabilirea independenței de către Polonia la sfârșitul Primului Război Mondial. Osterwa și-a început cariera la Varșovia la vârsta de 33 de ani, unde a pus în scenă lucrările unor dramaturgi importanți ai Poloniei, printre care Juliusz Słowacki, Stanisław Wyspiański, Stefan Żeromski, Jerzy Szaniawski, Kazimierz Przerwa-Tetmajer și Cyprian Norwid.[13]
Carieră
modificareOsterwa și-a început cariera în teatru în 1904 la Cracovia, la Teatrul Ludowy care a fost condus de actorul Stefan Jaracz în timpul Împărțirii Poloniei. [14] A cântat la cabaretul literar Zielony Balonik din Cracovia. Osterwa a călătorit mult în anii 1920 cu actorii săi de la Reduta. În doar 900 de zile, au jucat de peste 1.500 de ori în 173 de orașe poloneze. În 1925, Teatrul Reduta a vizitat Letonia. În 1931, Osterwa s-a stabilit la Varșovia și, un an mai târziu, a lucrat ca regizor la marele teatru Juliusz Słowacki din Cracovia. A revenit în turnee prin țară cu teatrul Reduta în 1935. După invazia Poloniei din 1939 de către Germania Nazistă și Uniunea Sovietică, Osterwa a activat în învățământul subteran, dar a fost și foarte bolnav.[9]
A fost prieten cu actorul Stefan Jaracz încă din tinerețe. Au lucrat împreună în teatrele din Cracovia și Poznań. Au împărțit chiar și un apartament. Regizorul Osterwa l-a invitat pe Jaracz la ansamblul Reduta, iar ulterior și la Teatrul Național. Colaborarea cu Jaracz s-a dovedit adesea a fi supărătoare din cauza alcoolismului, lucru pe care l-a recunoscut cu regret în ultimele sale scrieri din anii 1940.
În septembrie 1939, a pierdut sediul teatrului Reduta, distrus în timpul asediului de la Varșovia, și propriul apartament, astfel s-a mutat la Cracovia, unde a supraviețuit întregii perioade a ocupației germane. La Cracovia a colaborat cu organizația politică și militară subterană Unia. Juliusz Osterwa a dat lecții de pronunție în seminariile din Cracovia.[9]
După al Doilea Război Mondial, a colaborat cu Teatrul Polonez din Varșovia și Teatr im. Juliusz Słowacki în Cracovia. A fost rectorul Școlii de Teatru de Stat din Cracovia.[9]
A jucat ca actor de teatru ultima dată în 1946, după preluarea sovietică a Poloniei, în rolul principal din piesa Fanatazy a lui Juliusz Słowacki, în teatrul său din Cracovia. A murit un an mai târziu la Varșovia.[13]
Teatrul din Lublin de pe strada Narutowicza poartă numele lui Juliusz Osterwa (în poloneză Teatr im. Juliusza Osterwy).[15]
Premii și decorații
modificareA primit Ordinul Polonia Restituta în grad de comandor cu stea (postum, la 12 mai 1947).[16]
Anterior a mai primit Crucea de ofițer a Ordinului Polonia Restituta (la 2 mai 1923)[17] și Crucea din aur de Merit (la 16 ianuarie 1946).[18]
La 7 noiembrie 1936, a primit din partea Academiei poloneze de literatură decorația Wawrzyn Akademicki, acordată anual persoanelor pentru merit în literatură.[19]
Note
modificare- ^ a b Juliusz Osterwa, E-teatr.pl
- ^ a b Juliusz Osterwa (właściwie Julian Andrzej Maluszek), Internetowy Polski Słownik Biograficzny
- ^ a b „Juliusz Osterwa”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Historyja Sapiehaŭ : žycciapisy, majontki, fundacyi[*], p. 114 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Słownik Biograficzny Teatru Polskiego. „Juliusz Osterwa”. Osoby: 1765–1965. Warszawa, PWN 1973: Encyklopedia teatru polskiego. Accesat în .
- ^ a b c d Dąbrowski, Stanisław; Raszewski, Zbigniew; Wilski, Zbigniew; Instytut Sztuki (Polska Akademia Nauk) (), Słownik biograficzny teatru polskiego, ISBN 978-83-01-11260-8, OCLC 1049683, accesat în
- ^ NAKAYAMA, Akiyoshi (), „Hass, Ludwik: Wolnomularstwo w Europie Środkowo―Wschodniej w XVIII i XIX wieku, Ossolineum (Wrocław/Warszawa), 1982. 572 pp. Plates. Maps. English summary. Indices. Zł. 420.”, Japanese Slavic and East European Studies, 5 (0), pp. 137–139, doi:10.5823/jsees.5.0_137, ISSN 0389-1186, accesat în
- ^ „Juliusz Osterwa | Życie i twórczość | Artysta” (în poloneză). Culture.pl. Accesat în .
- ^ „Akademia Sztuki i Kultury”. www.akademia-kultury.edu.pl. Accesat în .
- ^ a b Monika Mokrzycka-Pokora (septembrie 2006). „Juliusz Osterwa - Życie i twórczość”. Twórca. Culture.pl.
- ^ WK, Juliusz Słowacki Theatre in Cracow. Culture in archival documents, EuArchives.org via Internet Archive.
- ^ Teatr im. Juliusza Osterwy, e-teatr.pl
- ^ M.P. z 1947 r. nr 78, poz. 524 „za wybitną, długoletnią działalność na polu krzewienia polskiej sztuki dramatycznej”.
- ^ Order Odrodzenia Polski. Trzechlecie pierwszej kapituły 1921–1924. Warszawa: Prezydium Rady Ministrów, 1926, s. 28.
- ^ M.P. z 1946 r. nr 28, poz. 48 „w uznaniu wielkich zasług, położonych przy odbudowie gmachu Teatru Polskiego w Warszawie i wskrzeszeniu jego artystycznej działalności”.
- ^ M.P. z 1936 r. nr 261, poz. 460 „za za szerzenie zamiłowania do polskiej literatury dramatycznej”