Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Neagu Cosma
Date personale
Născut1925 Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata

Neagu Cosma (n. 1925, comuna Padina, județul Buzău – d. 13 martie 2007) a fost un general român de Securitate. A fost comandant al Direcției a III-a de Contraspionaj a Securității.

A fost și comandant al Școlii de ofițeri de Securitate de la Băneasa. După trecerea sa în rezervă, a devenit președinte executiv al Automobil Clubul Român (ACR). În anul 1990 a fost reactivat în SRI de către directorul Virgil Măgureanu ca șef al Serviciului de Inspecții și consilier al directorului, dar la scurt timp a fost trecut în rezervă.

După Revoluția din decembrie 1989, s-a remarcat ca autor al mai multor volume de dezvăluiri din culisele Securității.

Distincții

modificare

Prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 i s-a conferit Ordinul „23 August” clasa a IV-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”.[1]

A fost distins cu Ordinul Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orînduirii sociale și de stat clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[2]

Cărți publicate

modificare
  • Fapte din umbră, I-IV (Editura Politică, București, 1975-1983) - împreună cu D. Marinescu și R. Georgescu;
  • La Săcele liniște (Ed. Sport-Turism, București, 1982) - împreună cu Mihai Stan;
  • Cine l-a ucis pe Abel? (Ed. Sport-Turism, București, 1984) - împreună cu Mihai Stan;
  • Noaptea amăgirii (Ed. Cartea Românească, București, 1986);
  • Cupola. Securitatea văzută din interior. Pagini de memorii (Ed. Globus, București, 1994);
  • Dictatul de la Viena (30 august 1940) (Ed. Bravo-Press, București, 1996);
  • Dominația comunistă. 1944-1989 (Ed. Bravo Press, București, 1996);
  • Securitatea, poliția politică, dosare, informatori (1998);
  • Culisele Palatului Regal (Ed. Globus, București, 1998).
  1. ^ Decretul nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne nr. 18 din 9 decembrie 1964.
  2. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 8.

Legături externe

modificare