Nicolae Ciupercă
| Nicolae Ciupercă | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 20 aprilie 1882 Râmnicu Sărat, Râmnicu-Sărat, România  |
| Decedat | 25 mai 1950 București, România |
| Cauza decesului | boala Parkinson |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | politician militar |
| Limbi vorbite | limba română |
| Studii | Școala militară de ofițeri activi de cavalerie și infanterie (1900–1902) Școala superioară de război (1911–1913) |
| Activitate | |
| Ramura | Forțele Terestre Române |
| Gradul | Sublocotenent (1902) Locotenent (1907) Căpitan (1911) Maior (1916) Locotenent-colonel (1917) Colonel (1920) General de brigadă (1930) General de divizie (1937) General de corp de armată (1941) Trecut în rezervă (1941) |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Balcanic Primul Război Mondial Al Doilea Război Mondial |
| Funcții | Comandant al Corpului de Armată 3 (1937–1938) Ministru de război (1938–1939) Comandant al inspectoratului general de armatei nr. 3 (1939) Comandant al Armatei 2 (1939–1940) Comandant al Armatei 4 (1940–1941) |
Modifică date / text  | |
Nicolae Ciupercă (n. 20 aprilie 1882, Râmnicu Sărat — d. 25 mai 1950, Închisoarea Văcărești) a fost un politician și general român.
Educație
modificare- Absolvă școala primară și cursul inferior de liceu la Râmnicu Sărat; apoi cursul superior de liceu la Școala fiilor de ofițeri (liceul militar) din Iași; - Urmează Școala militară de ofițeri activi de Infanterie din București și o termină în 1902 ca Șef de promoție, obținând gradul de sublocotenent; - Absolvă cursurile Școlii Superioare de război din Paris în 1913.
Participarea la Primul Război Mondial
modificareParticipă la Războiul de întregire ca maior, șef al biroului operații al armatei a II-a (condusă de general Averescu) "contribuind de aproape la pregătirea și executarea operațiunilor ofensive din iulie 1917";
Grade militare
modificare- 1930 - General de Brigadă.
- 1933 - General de Divizie.
A fost înaintat la gradul de general de corp de armată cu începere de la data de 6 iunie 1940.[1]
Funcții militare
modificare- 1938 – 1939 - Ministru de Război al României.
- 1939 - Inspector General al Armatei.
- 3 iunie – 9 septembrie 1940 - Comandantul Armatei a 4-a.
- 12 septembrie 1939 – 22 septembrie 1940 - Comandant al Armatei a 2-a.
- 22 iunie 1941 - 9 septembrie 1941 - Comandant al Armatei a IV-a; participă la operațiunile pentru dezrobirea Basarabiei.
Este numit ministru al Apărării Naționale în 1939 pentru o scurtă perioadă. Își va da demisia pentru că nu a fost de acord cu cheltuirea unor fonduri din bugetul militar care, conform ordinului regelui, primeau o destinație secretă, imposibil de verificat;
La 9 septembrie 1941 a demisionat din funcția de comandant al Armatei a IV-a, în semn de protest, întrucât a fost împotriva continuării războiului dincolo de Nistru. S-a adresat mareșalului Antonescu: „Măi Ioane, noi nu avem ce căuta în Rusia. Ne-am luat înapoi moșia noastră, furată de sovietici și cu asta gata. Să procedăm și noi cum a procedat țăranul nostru întotdeauna. După ce a alungat animalele străine ce intraseră pe ogorul lui, gata, și-a văzut de treburile din propria lui gospodărie. Dar nu m-a ascultat...” În baza raportului nr. 54.839 întocmit la 4 octombrie 1941 de generalul de divizie Constantin Pantazi, ministru secretar de stat la Departamentul Apărării Naționale, Mihai Antonescu, vicepreședintele și președintele ad-interim al Consiliului de Miniștri, a aprobat demisia generalului Ciupercă din cadrele active ale armatei și trecerea lui în rezervă începând cu data de 13 octombrie 1941.[2]
Generalul de corp de armată Nicolae Ciupercă a fost decorat pe 17 octombrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru devotamentul, abnegația și energia cu care a comandat în situații foarte grele, în intervalul dela 22 Iunie la 9 Septemvrie 1941”.[3]
Devenit indezirabil comuniștilor este arestat la data de 12 septembrie 1948 pentru acuzația de „complot și uneltire contra ordinii sociale”, după ce s-a alăturat grupării anticomuniste „Graiul Sângelui”,[4] fiind încarcerat în celula numărul 8, la data de 31 decembrie 1948, în Penitenciarul Jilava. A decedat la data de 25 mai 1950 în spitalul central nr. 1 al Penitenciarului Văcărești, fiind bolnav de scleroză cerebrală, sindromul Parkinson, miocardită și azotemie.
Decorații
modificare- Medalia "Bărbăție și Credință" - clasa a II-a - I.D. 2079/12.005.1914;
- Steaua României cu spade în gradul de cavaler" - I.D. 437/13.05.1917;
- Coroana României în gradul de ofițer - I.D. 846/9.08.1917;
- Croix de Guerre - brevet 834/13.02.1918;
- Ordinul imperial rus "Sfânta Ana" de clasa a 2-a cu săbii, brevet 11360/29.08.1917;
- Ordinul "Polonia Restituta" în gradul de Comandor - brevet 66928/19.12.1924;
- Steaua României în gradul de Comandor cu însemnele de pace - I.D. 20/1335/9.05.1934;
Ordinul „Coroana României” în gradul de Mare Cruce (8 iunie 1940)[5]
Ordinul Militar „Mihai Viteazul” clasa III-a (17 octombrie 1941)[3]- "Coroana României cu spade" în grad de Mare Cruce cu Panglici de Virtute Militară - I.D. 2168/29.07.1942;
Note
modificare- ^ Decretul Regal nr. 1.928 din 7 iunie 1940 pentru înălțarea în grad a unor ofițeri generali, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.829.
- ^ Decretul Conducătorului Statului nr. 2.864 din 13 octombrie 1941 referitor la o demisiune din cadrele active ale armatei, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 244 din 14 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.287.
- ^ a b Decretul Regal nr. 2.888 din 17 octombrie 1941 pentru conferiri de ordine, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 248 din 18 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.397.
- ^ http://www.worldwar2.ro/generali/?article=93;
- ^ Decretul Regal nr. 1.906 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Coroana României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.789.
Bibliografie
modificare- Florica Dobre și Alesandru Duțu, Drama generalilor români, Editura Enciclopedică, București, 1997
