dovleac
Etimologie
Din tc. devlek.
Pronunție
- AFI: /do'vle̯ak/
Substantiv
Declinarea substantivului dovleac | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | dovleac | dovleci |
Articulat | dovleacul | dovlecii |
Genitiv-Dativ | dovleacului | dovlecilor |
Vocativ | dovleacule | dovlecilor |
- (Cucurbita) nume dat mai multor plante cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite în alimentaţia omului sau a animalelor.
- fruct al acestor plante.
- (fig.) cap de om (prost).
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
|
|