țel

română

Etimologie

Din germană Ziel, rusă цeл (țel), maghiară cel.

Pronunție

• AFI: /ʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului țel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țel	țeluri
Articulat	țelul	țelurile
Genitiv-Dativ	țelului	țelurilor
Vocativ	țelule	țelurilor

1. punct, loc la care cineva vrea să ajungă; (p.ext.) obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop.
2. (înv.) punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă.
3. cătarea puștii.
4. dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme.

Locuțiuni

• (loc.adv.) În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online