cunoaștere

română

Etimologie

Din a cunoaște.

Pronunție

• AFI: /ku'no̯aʃ.te.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cunoaștere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cunoaștere	cunoașteri
Articulat	cunoașterea	cunoașterile
Genitiv-Dativ	cunoașterii	cunoașterilor
Vocativ	cunoaștere	cunoașterilor

1. acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei.
2. reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător.
3. faptul de a poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință.

Cuvinte derivate

• necunoaștere

Cuvinte compuse

• teoria cunoașterii

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• recunoaște
• reescontau

Referințe

• DEX '98 via DEX online