joncțiune

română

Etimologie

Din franceză jonction.

Pronunție

• AFI: /ʒonk.ʦi'u.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului joncțiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	joncțiune	joncțiuni
Articulat	joncțiunea	joncțiunile
Genitiv-Dativ	joncțiunii	joncțiunilor
Vocativ	joncțiune	joncțiunilor

1. legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc.
2. (electron.) zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor.
3. (lingv.) mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare.
4. (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare.

Cuvinte derivate

• jonctor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online