locativ

română

Etimologie

Din franceză locatif.

Pronunție

• AFI: /lo.ka'tiv/

Substantiv

Declinarea substantivului locativ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	locativ	locative
Articulat	locativul	locativele
Genitiv-Dativ	locativului	locativelor
Vocativ	locativule	locativelor

1. caz al flexiunii nominale în unele limbi, care arată locul unde se petrece acțiunea verbului.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului locativ
	Singular	Plural
Masculin	locativ	locativi
Feminin	locativă	locative
Neutru	locativ	locative

1. privitor la casele închiriate; al caselor închiriate.

Cuvinte compuse

• valoare locativă
• spațiu locativ

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online