permite

română

Etimologie

Din franceză permettre < latină permittere.

Pronunție

• AFI: /perˈmi.te/

Verb

Conjugarea verbului (se) permite
Infinitiv	a (se) permite
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) permit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) permită
Participiu	permis
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (și a nu-l împiedica); a încuviința, a îngădui.

   Nu e permis oricui să facă așa ceva.

   Permit organizarea mitingului.

2. (v.refl.) (cu complementul persoanei în dativ) a-și lua libertatea de a face ceva; a-și îngădui, a îndrăzni.

   Cum îți permiți una ca asta?

   Îmi permit să plec.

Sinonime

• 1: aproba, da, îngădui, îndreptăți, prilejui
• 2: cuteza, îndrăzni, -și îngădui

Antonime

• interzice

Cuvinte derivate

• nepermis
• permis
• permisibil
• permisie
• permisiune
• permitere

Expresii

• A-și permite prea multe = a fi obraznic cu cineva; a trece de limita bunei-cuviințe

Traduceri

a încuviința, a da voie

albaneză: lejoj (shqip) catalană: permetre (català) cehă: povolit (čeština) daneză: tillade (dansk) engleză: permit (English) esperanto: permesi (Esperanto) finlandeză: sallia (suomi) franceză: permettre (français) germană: erlauben (Deutsch), genehmigen (Deutsch), zulassen (Deutsch), permittieren (Deutsch) (rar) greacă: επιτρέπω (Ελληνικά) (epitrépo) italiană: permettere (italiano)

latină: permittere (Latina) maghiară: engedélyez (magyar) neerlandeză: gedogen (Nederlands), veroorloven (Nederlands), toelaten (Nederlands) papamiento: permití (Papiamentu) poloneză: pozwalać (polski), pozwolić (polski) portugheză: permitir (português) rusă: позволять (русский) (pozvol'át') slovenă: dopustiti (slovenščina), dovoliti (slovenščina) spaniolă: permitir (español) suedeză: tillåta (svenska) turcă: izin vermek (Türkçe), müsaade etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online