poftă

română

Variante

• pohtă

Etimologie

Din a pofti (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /'pof.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului poftă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poftă	pofte
Articulat	pofta	poftele
Genitiv-Dativ	poftei	poftelor
Vocativ	poftă	poftelor

1. dorință puternică de a face sau a obține ceva; năzuință, dispoziție, chef, plăcere.
2. dorință, impuls sexual; (p.ext.) dorință exagerată, patimă, viciu.
3. (înv.) lăcomie.
4. senzație de foame sau de sete; dorință, chef de a bea sau de a mânca un anumit lucru.

Cuvinte derivate

• poftăreț

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu poftă = manifestând multă plăcere, cu plăcere.

Expresii

• A-și (mai) pune pofta-n cui, = se spune pentru a arăta că cineva este nevoit să renunțe la un lucru mult dorit
• Pe (sau după) poftă (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorința cuiva, spre mulțumirea cuiva
• De poftă sau (ca) să-și prindă pofta = în cantitate foarte mică, numai cât să guste
• Poftă bună (sau mare) = ! urare adresată celor care mănâncă sau se duc să mănânce

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online