sperietură

română

Etimologie

Din a speria + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /spe.ri.e'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului sperietură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sperietură	sperieturi
Articulat	sperietura	sperieturile
Genitiv-Dativ	sperieturii	sperieturilor
Vocativ	sperietură	sperieturilor

1. speriat; spaimă.
2. (în superstiții) boală provenită din spaimă; speriat.

Expresii

• A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr-un pericol

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• preurseați

Referințe

• DEX '98 via DEX online