trasa

română

Etimologie

Din franceză tracer.

Pronunție

• AFI: /tra'sa/

Verb

Conjugarea verbului trasa
Infinitiv	a trasa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	trasez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să traseze
Participiu	trasat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; (spec.) a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat.
2. (v.tranz.) a indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița.

Cuvinte derivate

• trasare
• trasat
• trasator

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atras
• sărat

Referințe

• DEX '98 via DEX online