ușor

română

Din latină osteolum.

Declinarea substantivului ușor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ușor	ușori
Articulat	ușorul	ușorii
Genitiv-Dativ	ușorului	ușorilor
Vocativ	ușorule	ușorilor

Din (mai) iușor (învechit „ușor” < latină levis + sufixul -ușor).

Declinarea adjectivului ușor
	Singular	Plural
Masculin	ușor	ușori
Feminin	ușoară	ușoare
Neutru	ușor	ușoare

care are greutate mică, care cântărește puțin, care exercită o presiune redusă asupra suprafeței pe care stă.
(despre materiale) cu greutate specifică redusă.
care nu poartă sau nu conține greutăți.
(despre trupe) care poartă armament puțin, putându-se deplasa cu repeziciune.
(despre alimente) care se digeră cu ușurință, care nu cade greu la stomac.
iute, sprinten, vioi.
suplu, gingaș, fin.
(despre pas; p.ext. despre mers) care abia atinge pământul: (p.ext.) fără zgomot.
(despre urme, linii etc.) care este (sau pare a fi) făcut printr-o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă.
mic, puțin, redus (ca volum, amploare, consistență, intensitate).
(despre somn) din care te trezești cu ușurință la cea mai mică gălăgie; (p.ext.) liniștit, odihnitor.
(despre forme de relief) domol, lin, dulce.
(despre țesături; p.anal. despre aburi, ceață) rar, subțire, fin.
care este lesne de suportat, de îndurat; (despre boli) lipsit de gravitate; (despre obligații materiale) care nu împovărează; mic.
(despre legi, pedepse) lipsit de asprime; indulgent.
(despre viață, trai) fără griji; comod, bun.
care nu prezintă dificultăți, care este lesne de înțeles sau de realizat; simplu.
(despre drumuri) bun, practicabil.
lipsit de seriozitate, superficial; frivol.
fără importanță; neînsemnat.

Fie-i țărâna ușoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace!
(A fi) cu inima ușoară = (a fi) vesel, voios
(adverbial) (a fi) îmbrăcat ușor = (a fi) îmbrăcat cu haine subțiri
(reg.; substantivat) Mai cu ușorul = mai bine, mai fără griji

A lua ușor sau a trece ușor peste un lucru = a nu acorda importanța cuvenită unui lucru