univers
Etimologie
Din franceză univers < latină universum.
Pronunție
- AFI: /u.ni'vers/
Substantiv
Declinarea substantivului univers | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | univers | universuri |
Articulat | universul | universurile |
Genitiv-Dativ | universului | universurilor |
Vocativ | universule | universurilor |
- lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp și spațiu, infinit de variată în ce privește formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei.
- Fenomenele fizice din univers.
- globul pământesc; parte populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe el); locuitorii globului pământesc.
- mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva: domeniu material, intelectual sau moral.
Sinonime
Cuvinte derivate
- universal
- universalism
- universalist
- universalitate
- universaliza
- universalizare
- universitar
- universitate
Traduceri
lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp și în spațiu
|
|
Referințe
(français)
Etimologie
Din latină universum.
Pronunție
- AFI: /y.ni.vɛʁ/ pl. /y.ni.vɛʁ/
Substantiv
univers m., invariabil
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
(Malti)
Etimologie
Din latină universum.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
univers