vechi

română

Din latina populară veclus (= vetulus).

Declinarea adjectivului vechi
	Singular	Plural
Masculin	vechi	vechi
Feminin	veche	vechi
Neutru	vechi	vechi

care există de mult timp, din alte vremuri; care ține, durează, se face de multă vreme; făcut de mult.
(despre limbi) care s-a vorbit într-o epocă îndepărtată; care este cunoscut (și studiat) sub aspectul ei din trecut (deosebit de cel actual).
(despre produse agricole, viticole etc.) din recolta anilor trecuți.
(despre alimente și produse alimentare, farmaceutice etc.) obținut, recoltat, preparat de multă vreme; care și-a pierdut calitățile inițiale; lipsit de gust, alterat, stricat.
care a fost întrebuințat mult și este stricat, uzat.
(rar) bătrân.
(fig.) îmbătrânit (înainte de vreme).
care exercită de mult o profesiune.
(marcând raportul dintre oameni) cu care cineva are relații, se cunoaște de multă vreme.
care a îndeplinit în trecut o anumită funcție, a avut o anumită ocupație etc. pe care n-o mai are în prezent.
(despre ființe) care a trăit într-un trecut îndepărtat; (despre obiecte, fenomene etc.) care a existat într-o epocă anterioară; perimat.
care nu se mai întrebuințează, nu mai prezintă interes, ieșit din uz.

Declinarea substantivului vechi
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vechi	vechi
Articulat	vechiul	vechile
Genitiv-Dativ	vechiului	vechilor
Vocativ	vechiule	vechilor