Educaie i consiliere n sprijinul prinilor

Ca activitate interdisciplinara consilierea se exercita in domeniii diverse si isi gaseste locul in majoritatea sectoarelor vietii sociale incepand de la teoria si practica educationala. Cea mai simpla definitie data consilierii este: consilierea este o relatie in care o persoana ajuta o alta persoana, sau o persoana ajuta un grup de persoane. Dupa I. Dafinoiu Consilierea este utilzarea priceputa si principiala a relatiei interpersonale pentru a facilita autocunoasterea, acceptarea emotionala si maturizarea, dezvoltarea optima a resurselor personale. Relatiile de consiliere variaza in functie de cerere, dar pot fi centrate pe aspecte ale dezvoltarii, pe formularea si rezolvarea unor probleme specifice, luarea de decizii, dezvoltarea unui insight personal, pe lucrul asupra trairilor afective sau a conflictelor interne, ori pe imbunatatirea relatiilor cu ceilalti. In ultimii ani acesta este un domeniu care se bucura de o mare atentie, existand o varietate de definitii din partea psihologilor, pedagogilor, cercetatorilor in domeniu. Semnificativa este definitia lui R. W. Strawig ce apare inscriptionata pe o placa comemorativa de la Universitatea din Wisconsin (SUA): Consilierea inseamna multe lucruri. Ea este o experienta de comunicare. Dar mai mult decat atat, ea este o cautare in comun a sensului in viata omului cu dezvoltarea dragostei ca element esential concomitent cu cautarea si consecintele ei. Intr-adevar aceasta cautare este insasi viata iar consilierea este numai o intensificare a acestei cautari. Intr-un cuvant, toate definitiile pentru termenul consiliere scot in evidenta procesualitatea, centrarea pe relatia de sprijin stabilita cu clientul, calitatile umane personale si profesionale ale specialistului consilier. Intr-un studiu asupra invantamantului (Miroiu si colaboratorii, 1998) sunt prezentate cateva din punctele slabe ale sistemultui educational actual: conservatorismul, depersonalizarea, intelectualismul si antihedonismul, autoritarismul si obedienta, elitismul si inegalitatea de sanse, segragarea scolii de persoana, familie si comunitate. Toate acestea nu fac decat sa reclame tot mai mult necesitatea de schimbare a paradigmelor educationale si centrarea in mai mare masura pe nevoile individuale ale copilului. In acelasi studiu de diagnoza se constata faptul ca programele si manualele au in vedere inteligenta verbala si logico-matematica si prea putin pe cea intuitiva, relationala, comunicativa, empatica, afectiv-emotionala, motrica, tehnica, artistica. 1

Educatia trebuie sa raspunda in primul rand nevoilor individuale si sa realizeze echilibrul intre acestea si dezvoltarea sociala. Pedagogia ca stiinta a educatiei este chemata sa gaseasca solutii pentru a valorifica cat mai de timpuriu posibilitatile native alea copiilor, acordandu-le sansa de dezvoltare prin stimulare si prin crearea unor medii propice experientei si investigatiei. Cand copilul este foarte mic el nu poate participa direct la actul educational, influentele sunt organizate si pregatite de adultii care il inconjoara: parintii si ceilalti membri ai familiei si apoi educatoarea si copii cu care interactioneaza. Responsabilitatea dezvoltarii copilului in primele etape revine in primul rand familiei sale, insa educatoarea trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte ale relatiei: nu toti copii beneficiaza de un model optim de educatie care sa le sprijine dezvoltarea; toti copii pot invata cand sunt mici sistemul trebuie sa le ofere sansele; e nevoie ca parintii sa intareasca si sa valorizeze ceea ce copilul invata in gradinita; copilul invata tot timpul, in ritmul si stilul care ii sunt caracteristice; toti parintii isi cunosc copii si nevoile lor de dezvoltare?

Toate aceste aspecte constituie argumente care impun realizarea parteneriatului dintre parinti si educatoare, parteneriat ce presupune cooperare, colaborare si comunicare. Parintii trebuie sprijiniti sa isi cunoasca copiii, sa le identifice nevoile si sa sprijine dezvoltarea si cresterea lor armonioasa. Consilierea parintilor este o activitate care se refera la organizarea acestiu sprijin pentru familiile copiilor, consilierea familiei presupunand actiuni de informare, de transmiterea si primirea unor cunostinte, idei si teze importante pentru asigurarea succesului in comunicarea intrafamiliala si in rezolvarea situatiilor conflictuale. Educatia familiei, educatia parintilor au in vedere acele actiuni indreptate spre exersarea functiei educative si spre dezvoltarea unor practici eficiente de comunicare si de interactionare in familie. In acest sens ea este o parte a consilierii, diferenta venind din faptul ca in consiliere este vorba de rezolvarea unor situatii critice, de criza, conflictuale. Ca urmare, consilierea familiei, ca si consilierea parintilor presupune activitati exercitate de profesionisti (consilieri psihopedagogi, consilieri educationali sau psihologi educationali), educatia parintilor sunt indeplinite de educatoare, de profesori si se pot completa de catre consilieri. Problemele existente in viata de familie sunt numeroase si complexe, de la lipsa banilor, atmosfera tensionata ce ajunge pana la violenta, conditii de trai precare si pana la situatii critice generate de nivelul cultural si de educatie scazut al parintilor. 2

Toate acestea pot determina probleme in educatia si dezvoltarea copiilor. In educatia parintilor, rolul educatoarei este de a facilita contactul parintelui cu anumite cunostinte, deprinderi necesare in educatia copilului, precum si asigurarea parteneriatului in actiunea educativa, ceea e presupune o comunicare eficienta din partea acesteia. Ce spune decalogul comunicarii: nu poti sa nu comunici; a comunica presupune cunoastere de sine si stima de sine; a comunica presupune constientizarea nevoilor celuilalt; a comunica presupune a sti sa asculti; a comunica presupune a intelege mesajele; a comunica presupune a da feedback-uri; a comunica presupune a intelege procesualitatea unei relatii; a comunica presupune a sti sa exprimi sentimente; a comunica presupune a accepta conflictele; a comunica presupune asumarea rezolvarii conflictelor.

Orice parinte isi doreste sa fie cat mai aproape de ceea ce inseamna a fi un parinte bun. Nu de putine ori auzim in randul parintilor a caror copii ajung in situatii dificile sau apuca drumuri gresite: I-am dat de toate, i-am oferit tot ce mi-a stat in putinta, m-am straduit, m-am sacrificat....

A fi un bun parinte presupune (Pugh, De Ath, Smith, 1994, p.56) sa ai: Cunostinte: * despre dezvoltarea copilului si aspectele semnificative pentru fiecare varsta; * unde sa cauti sprijin; * despre drepturile parintilor si ale copiilor; * despre conditii bune de trai si o alimentatie corecta; * principii educative. Calitati de parinte : sa asigure o autoritate optima fara a fi supraprotectivi, excesivi de autoritari sau permisivi; 3

sa ofere dragoste si acceptare si sa fie sensibil la nevoile copiilor; sa manifeste incredere in munca si abilitatile copiilor lor; sa formuleze asteptari realiste; sa gaseasca timp pentru a-si impartasi experienta copiilor (sa manance impreuna, sa se joace, sa-si petreaca timpul liber) ; sa promoveze un mediu sigur, stabil, cu reguli clare, pe care le si pretind a fi respectate; sa incurajeze exprimarea libera, sa indrume actiunile copiilor; sa comunice liber cu copiii, cu sinceritate, sa asculte si sa reflecteze la ceea ce spun acestia; sa ia decizii si sa aiba responsabilitati; sa poata stapani stresul si sa rezolve conflictele; sa nu permita pedepsele dure; sa incurajeze intarirea pozitiva a comportamentelor bune.

Dezvoltarea intelegerii si constiintei de sine are in vedere: dezvoltarea parintilor ca indivizi care isi cunosc si isi stapanesc proprii nervi si porniri; dezvoltarea unui sistem de valori si atitudini precum si impactul dintre acestea si valorile si atitudinile celorlalti. Cercetarile indentifica o serie de factori legati de comportamentele parintilor si modul in care acestia afecteaza dezvoltarea personalitatii copiilor, cum ar fi: lipsa unor reguli clare in relatia dintre parinti si copii; cerinte vagi si confuze; conflictele intre parinti; supravegherea inadecvata a copilior; pretinderea unei discipline fara consistenta; lipsa comunicarii; lipsa unui sistem de sprijin pentru parinti; incapacitatea unor parinti de a fi empatici cu nevoile copiilor lor; incredere excesiva in valoarea pedepsei.

Cunoscand aceste aspecte atat de importante am privit cu mult interes parcurgerea

cursului pentru parinti Educati asa si desfasurarea sedintelor cu participarea parintilor de la grupa. Vorbeam mai devreme de cauze care franeaza sau au un efect negativ asupra educatiei copiilor. In urma desfasurarii sedintelor Educati asa cu grupurile de parimti am inteles cata nevoie de sprijin au unii dintre ei in intelegerea conceptului de educatie. La grupa, in sprijinul educatiei parintilor, am ales diferite forme de colaborare: sedintele cu parintii cu prezentarea principalelor aspecte ale activitatii gradinitei; propaganda vizuala prin afisarea unor materiale pe teme de educatie; expozitii de pictura cu lucrarile copiilor si discutii pe marginea acestora, cu interpretarea unora dintre ele; sedintele Educati asa; lectii deschise; concurs cu participarea activa a parintilor; prezentare de referate pe diferirte teme de educatie; serbari; excursii, vizitarea unor obiective din oras; chestionare si nu in ultimul rand discutiile zilnice la solicitarea expresa a unor parinti.

Am constatat, si nu de putine ori, ca in urma discutiilor particulare se schimba ceva in atitudinea parintilor si in comporatmenul copiilor, desigur inspre bine. Am intalnit si situatii in care copilul e crescut de o matusa sau de o bunica si am avut de infruntat negativismul si opacitatea acestora, de fiecare data motivand ca nu vrea, nu are ce-i face, desi ii sugeram exact cum ar trebui procedat in anumite situatii. Din pacate aceste cazuri se repeta in fiecare an prin plecarea parintilor la munca in strainatate si lasarea copiilor in grija diferitelor persoane. Cu intelegere, rabdare, cu calm, delicatete si bunatate, atribute ce trebuie sa le aiba orice educatoare este posibil ca fiecare din noi sa contribuim in buna masura la educarea parintilor ceea ce nu pare foarte mult, dar e foarte important pentru dezvoltarea armonioasa a copilului.

Bibliografie: Miroiu, A., Pasti, V., Codita, C., Ivan, G. 1998 Invatamantul romanesc azi. Studiu de diagnoza. Iasi, Editura Polirom; R. I. P. Educatia in anul 2002, Nr. 3-4/2002; R.I.P. 3-4 2005; Educati asa suport de curs pentru specialisti care lucreaza in domeniul educatiei parintillor; Modul 6, Consilierea in gradinita start pentru viata.