Motet

Motetul este o compoziie coral de origine latin, de obicei ntr-o singur micare. A aprut n secolul XIII,
atunci cnd au nceput s fie adugate cuinte !n francez, mots" psalmodiate la melodia polifonic, iniial
fr ersuri. #-a dezoltat direct din clausula, o ornamentaie polifonic a unei poriuni dintr-un organum, dar
i-a asumat curnd noul statut de compoziie de sine stttoare, c$iar dac mai pstra o rmi
psalmodiat n partea pentru tenor. %e&tele suprapuse se contopeau adesea ntr-un amestec de poeme
sacre i seculare - ocazional anticlericale - ce indic intenia de a le cnta att n medii laice, la curte, ct i
n cadru bisericesc.
Motetul a fost cel mai important gen muzical din secolul XIII i un element primordial n dezoltarea
polifoniei. 'ei mai importani compozitori renascentiti de motete sacre au fost (os)uin des *rez, +rlando
de ,assus i -illiam ./rd, cu toate c e&ist ndoieli cu priire la interpretarea lor n cadru ecleziastic.
Motetul secolelor X0II-X0III a fost reprezentat de compozitori ca (ean .aptiste ,ull/, Marc Aantoine
'$arpentier, 1einric$ #c$utz i (o$ann #ebastian .ac$. 2enul a intrat n declin apro&imati dup 3456,
atunci cnd caracteristicile lui au cptat un caracter difuz.
MOTT, motete, s.n. 'ompozi ie muzical polifonic, n care fiecare oce i are melodia sa, uneori i te&t propriu
Motet !deriat din latinescul motus, care semnifica miscare, si7sau francezul mot, cu89nt sau fraza" este o
forma polifonica ocala, frecenta 8:nca din sec. 3;-3<, 8:n care se suprapun simultan mai multe oci
!melodii" de sine statatoare, ale caror te&te erau =>i ele diferite uneori !laice sau religioase". Motetul se
cristalizeaza =>i se define=>te 8:n ?ena=>tere, principiul sau de scriere fiind foarte simplu@ unui grup
de cuinte cu sens de sine statator i se adapteaza un moti muzical corespunzator, care se e&pune succesi
de catre fiecare oce, 8:n stil imitati, constituind germenele fugii.
Motetul 8:=>i afla radacinile 8:n c89ntul gregorian monodic, dezolt89ndu-se o data cu 8:nceputurile
polifoniei, te$nica fiind initiata de scoala de la A8Btre-Came din *aris. Aici ia nastere forma compozi=Dionala
numita organum, o lucrare polifonica scrisa pentru ;-< oci, din care cea mai graa, tenor !un cantus firmus
de proeninta gregoriana, uneori 8:mprumutat din repertoriul muzicii populare" prezenta tema principala,
8:n timp ce ocile 8:nalte interpretau asa- numitele ocalize. *e aceste ocalize s-au pus ulterior te&te
literare, cuinte !lat. motus, fr. mots" astfel 8:nc89t ocea de baza =>i cele suprapuse c89ntau te&te
deosebite !put89nd aparea 8:n acela=>i timp un te&t religios suprapus pe un te&t laic, c$iar 8:n limbi
diferite@ latina =>i limba populara".
8En secolele 3< si 35, motetele tind catre o scriitura izoritmica, ele utiliz89nd modele ritmice repetitie la
toate ocile FG nu doar 8:n cantus firmus FG ce nu coincid neaparat cu modelele melodice repetitie.
*$ilippe de 0itr/ a fost unul dintre primii compozitori care au utilizat aceasta te$nica, creatia sa detin89nd
un puternic impact asupra lucrarilor lui 2uillaume de Mac$aut, unul din principalii creatori de motete.
Motetul este predominant pentru compozi=Diile religioase din secolul 3H. 'ompozitorii or renunta la cantus
firmus-ul repetiti, te$nica cea mai utilizata fiind polifonia imitatia. Ce asemenea, motetul ca forma era
conceput episodic, o 8:nlantuire de fraze distincte corespunzatoare te&tului, fiecare dintre ele cu tratare
melodica si contrapunctica diferita. *asaIele polifonice adesea alternau cu cele monodice. Astfel, motetul se
elibereaza de ec$ile constr89ngeri ale organum-ului !(o$n Cunstable, 2uillaume Cufa/", totodata detin8
9nd 8:n unele cazuri constructii comple&e, determinate de marirea numarului de oci !5-H oci 8:n
lucrarile lui (o$annes +cJeg$em =>i (acob +brec$t". 'uintele 8:n limba populara dispar, te&tele latine
ram89n89nd suerane 8:n genul motetului, cel mai adesea a89nd un subiect religios =>i doar rareori pe
te&te laice. Kiguri de seama ale epocii abordeaza genul motetului@ 'laude (ane)uin, 'laude de #ermis/,
+rlando de ,assus !franco-flamanzi", 2ioanni 2abrielli, 2ioanni *ierluigi da *alestrina !italieni", KincJ =>i
Aic$inger !germani", %om8Ls ,uis da
0ittoria =>i 'rist8Mbal de Morales !spanioli", %$omas Morle/, -illiam ./rd =>i +rlando 2ibbons !englezi".
Cupa 3H66, termenul motet desemna orice compozitie cu te&t nonliturgic, adesea religios ,a sf89rsitul
secolului 3H, compozitorii enetieni !2ioanni 2abrieli" compunea motete pentru coruri multiple si
instrumente cu sonoritate contrastanta.
'u toate acestea, continua sa fie ultiat motetul cu te&t laic, al catui te&t 8:n limba latina comemora un
triumf public al monar$ului, capat89nd astfel denumirea de motete ceremoniale. 'aracteristicile acestui tip
de motet erau@ claritatea dictiei !audienta nefiind familiara cu te&tul, asa cum era cazul te&telor imnurilor
latine", o clara articulare a structurii formale, cum ar fi succesiunea de segmente cu te&t, ritm si scriitura
diferite. Adrian -illaert, ,udNig #enfl si 'ipriano de ?ore au fost printre cei mai importanti compozitori de
motete ceremoniale 8:n ?enastere.
#ecolul 34 aduce o diferen=Diere 8:n cadrul motetului@ motetul mic la 3-; oci =>i motetul mare scris
pentru soli=>ti, cor mare !;-5 oci", =>i orc$estra, reprezentate prin crea=Dia lui (ean-.aptiste ,ull/ =>i
Mic$el-?ic$ard de ,alande 8:n Kran=Da, (o$n .loN =>i 1enr/ *urcell 8:n Anglia, 1einric$ #c$8Otz 8:n
2ermania.
8En secolele 34 si 3P, stilul muzical al motetului a eoluat de la motetele pentru oce solo cu
acompaniament instrumental catre motetele corale ample 8:nt89lnite 8:n creatia lui
(o$ann #ebastian .ac$, ce puteau fi e&ecutate cu acompaniament instrumental. 8En biserica luterana
germana, motetele aeau la baza te&te si adesea melodii de coral. 8En Anglia, motetelel detineau te&t 8:n
limba engleza 8:n scopul utilizarii lor 8:n sericiul religios al bisericii anglicane !erau numite ant$ems".
Aceste lucrari erau scrise fie pentru ansamblu coral !full ant$ems", fie pentru solist !solisti" si cor !erse
ant$ems". 8En ambele cazuri era utilizat acompaniamentul instrumental.
8En secolul 3Q 8:nclina=Dia spre genul instrumental =>i al teatrului muzical !opera" trece 8:n uitare genul
ocal-polifonic al motetului religios. #pre sf89r=>itul secolului 3Q, '$arles .ordes, Ale&andre 2uilmant =>i
0incent dF>Ind/, inaugur89nd #c$ola cantorum, inten=Dionau sa reabiliteze genul, redescoperind stilul
bac$ian =>i polifonia secolului 3H. %otu=>i actualizarea motetului nu s-a produs, put89ndu-se cita doar
lucrari izolate compuse de '$arles 2ounod, '8Rsar KrancJ, 'amille #aint-#a8Sns, .rucJner, Ma& ?eger
=>.a.
MADRIGAL - compozi=Die corala polifonica a cappella.
Ttimologia cu89ntului madrigal este incerta, cele mai numeroase surse sugereaza ca proenienta e&presia
cantus materialis desemn89nd, 8:n secolul 3<, un gen initial religios monodic, ulterior laic polifonic,
considerat FUrudimentar =>i neorganizatF. 'u89ntul materialis s-a transformat treptat, aIung89nd
materialis, materiale, madriale, madrigal.
Koarte 8:ndragit de public, genul de madrigal a abordat 8:n general o tematica laica, foarte ariata =>i
larga, accesibila prin folosirea te&tului italian, 8:n opozi=Die cu muzica religioasa, ce folosea te&tul latin.
Korma muzicala urma 8:ntru totul pe cea poetica, altern89nd cupletele Vstrofe de c89te W ersuri a 33
picioareX cu riturnela !refren" de 3-; ersuri.
,a nielul scriiturii, madrigalul eolueaza de la o linie melodica simpla la scriitura polifonica la W, <, 5 oci.
Cupa compozitori ca *ierro da Kirenze, (acopo da .ologna =>i Krancesco ,andino !sec. 3<", care scriu
madrigale de inspira=Die populara, cu melodica bogata =>i ampla, cu polifonie 8:ndraznea=Da Vter=De =>i
se&te paralele, semicaden=De =>i caden=De finaleX, secolul 35 8:nregistreaza o scadere a interesului
fa=Da de acest gen.
,a Iumatatea secolului X0I apare forma superioara a madrigalului, ce beneficiaza de sinteza tuturor
elementelor pree&istente, de la libertatea genurilor populare la te$nica polifonica si formala a motetului
!lantul de alori imitatie cu fragmentarea te&tului si implicita rafinare, ad89ncire a e&presiei determinata de
acesta". 'onstructia se prezinta acum 8:ntr-o forma superioara.
-muzica se adapteaza perfect te&tului =>i e&presiei poetice, desfa=>ur89ndu-se continuuY
-=Desatura polifonicase 8:mboga=De=>te, toate ocile capat89nd importan=Da egalaY
-scriitura contrapunctica saanta se reendica de la motetul franco-flamand. Madrigalul a tins catre cele mai
8:nalte forme de arta, deenind forma cea mai eoluata
a muzicii de camera. *oemele poe=Dilor celor mai cunoscu=Di !*etrarca, #aldonieri, %asso =>.a." au stat la
baza unor crea=Dii muzicale deosebit de aloroase semnate de 2ioanni *ierluigi da *alestrina, +rlando di
,asso, ,ucca Marenzio, 2esualdo da 0enosa =>i 'laudio Monteerdi. Ce asemenea, madrigalul a prileIuit
cele mai remarcabile rafinamente e&presie, fiind 8:ntr-o ultima etapa creuzetul fauririi asa-numitului
FUstile concitatoFZ care a dus 8:n mod nemiIlocit la configurarea noului gen al operei.
Madrigalul italian s-a e&tins 8:n toata Turopa, dar 8:n special 8:n Anglia, unde s-a dezoltat 8:ntr-o
maniera noua, originala, datorata compozitorilor -illiam ./rd, %$omas Morle/, '$arles 2ibbons.
Cupa o lunga perioada de uitare !sec. 34-;6", madrigalul reine 8:n aten=Dia compozitorilor contemporani
8:mboga=Dit cu sonorita=Di =>i te$nici specifice noii epoci, dar pastr89nd o prospe=Dime ce proine din
timpul tinere=Dii muzicii !2usta Ma$ler, *aul 1indemit$, [oltan \od8Ll/, 'arl +rff =>.a.". Madrigalul apare
=>i 8:n crea=Dia compozitorilor rom89ni contemporani@ *. 'onstantinescu, %. 'iortea, #. %odu=Da, -.
.erger, %. +la$, C. *opoici, '. =]aranu, M. Marb8R, M. Moldoan, A. 0ieru, *. .entoiu.
Genuri si forme ale creatiei corale n prima jumatate a secolului
al XX-lea
Cntecul este o notiune des ntlnita ce poseda mai multe ntelesuri. Ea poate fi o
melodie nsotita de text, ce poate fii popular sau cult, sau poate reprezenta o forma de lied. Cntecul
mbratiseaza o multitudine de piese vocale, diferite ca expresie. Forma cntecului este mono- bi- sau
tripartita si poate avea un refren sau o ritornela care alterneaza. Structura este foarte simpla (de regula
strofica, cntecul repetndu-se pna la epuizarea textului.
Corul (ansamblul coral) a luat nastere n !recia antica acolo unde miscarea si
dansul se mbina armonios cu practica muzicii vocale. "uzica vocala devine elementul determinant
n evolutia muzicii europene datorita dezvoltarii sale att n cadrul bisericii ct si n cel laic. #n
decursul timpului s-au format mai multe specii de coruri$ profesioniste, coruri mixt (alcatuit din
soprane, altiste, tenori si basi, de barbati, femei sau copii, acompaniate, neacompaniate (a capella
camerale, cu un numar redus de cntareti sau ample, duble (ansamblul se divide n doua grupe, fiecare
%&'%&i(%v avnd partitura sa de executat, de amatori ( acestea sunt n numar mare desfasurndu-se n
scoli, fabrici si camine culturale. )e cealalta parte corurile profesioniste duc o bogata activitate
artistica prestnd diferite concerte n ma*oritatea oraselor lumii.
Coralul este un gen muzical ce este caracterizat prin ritmul nu prea variat n care
predomina valorile mari egale (note ntregi, doimile, patrimile, optimile, fiind intrepretat de coruri
mixte. +cesta era cntat la unison n Evul mediu nsa dupa ,eforma lui "artin -ut.er acesta s-a
raspndit cntndu-se pe mai multe voci a*ungnd si n muzica laica reprezentata de marii
compozitori$ /o.ann Sebastian 0ac., /o.annes 0ra.ms, Felix "endelsso.n-0art.old1, +ntonin
)vo2a3, )mitri sosta3ovici si altii.
Doina este un cntec popular de factura etnica romnesca, n care predomina caracterul
epic sau liric reprezentnd o forma artistica de redare a suferintelor, aspiratiilor si luptelor poporului
dar si a fericirii si a dragostei. Forma acesteia este libera, melodica fiind ornamentala cu o ritmica
specifica care poarta denumirea de parlando rubato. )oina a cunoscut o bogata nflorire fiind preluata
de formatiile instrumentale dar si de cele vocale.
Hora este un un *oc specific romnesc ce s-a raspndit foarte repede n creatiile corale
ale compozitorilor auto.toni. +cesta este o melodie simpla n masura de doua patrimi nsa exista si
.ora lenta sau batrnesca, cu o ritmica specifica, n masura de sase patrimi. 4ora este *ucata n cerc
fiind diferita ca melodica n functie de regiunea n care a fost creata
Liedul apare n muzica culta ca gen dar si ca forma avnd un rol foarte important n
dezvoltarea muzicii populare. Forma de lied constituie baza ar.itectonica a multor cntece, arii,
dansuri, miscari lente din sonate, concerte, simfonii, cantate, oratorii etc. 5rintre factorii care au
contribuit la cristalizarea formelor de lied se afla trecerea de la stilul polifon la cel omofon, rolul
determinant pe care l capata armonia n stabilirea si delimitarea unor sectiuni, influenta structurilor
specifice cntecelor si dansurilor populare. 6recerea de la profilul cntecelor obisnuite, al romantelor
spre un nou cntec cu un continut mai profund, cu o problematica mai substantiala si variata a
necesitat gasirea unor forme care sa corespunda noului continut de idei. Compozitori clasici (/osep.
4a1dn, 7olfgang +madeus "ozart, -ud8ig van 0eet.oven si romantici (Franz Sc.ubert, ,obert
Sc.umann, Felix "endelsso.n-0art.old1, /o.annes 0ra.ms le revine meritul de a fi realizat n
lucrarile lor principiile ar.itectonice (devenite model ale formelor de lied, pornind de la aceste
principii - devenite clasice - nenumarati compozitori au contribuit prin creatiile lor la diversificarea
formelor de lied. #n practica muzicala se cunosc urmatoarele structuri$
a forma monopartita
b forma bipartita
- simpla
- cu mica repriza
- dubla
- compusa
c forma tripartita
- simpla
- simpla concentrata
- compusa
d forma tripentapartita
- simpla
- compusa
5rin gen de lied se ntelege o piesa vocala sau instrumentala, variata n continut si forma,
apropiata de cntec. -iedul de cult a aparut la sfrsitul secolului al 9:;;;-lea si nceputul secolului al
9;9-lea prin creatiile de acest ale lui 7olfgang +madeus "ozart si -ud8ig van 0eet.oven,
continuate apoi, la un nivel de ntelegere a posibilitatlor expresive specifice genului, de catre Franz
Sc.ubert, urmat de ,obert Sc.umann, /o.annes 0ra.ms, 4ugo 7olf si altii. )in punct de vedere al
continutului, liedul era redus la simple cntece sau romante, avnd la baza versuri mai putin inspirate
si profunde, uneori melodramatice si restrnse ca tematica, iar partea instrumentala, limitata la o
simpla acompaniere. Evolutia stiintei muzicale n domeniul teoriei, armoniei, contrapunctului,
orc.estratiei, formelor si perfectionarea te.nicii vocale si instrumentale duc la o conditionare
reciproca ntre necesitatile de repertoriu si nivelul sau gradul de maiestrie propriu compozitorilor.
+cesti factori determina o colaborare directa ntre interpreti si creatori. )ar nu numai latura strict
muzicala va fi .otartoare n aparitia si cristalizarea genului de lied cult ci si existenta creatiei marilor
poeti ai timpului$ !oet.e, Sc.iller, 4eine si altii. ;maginile poetice de o rara frumusete si profunzime
vor influenta n mod pozitiv pe compozitori, stimulndu-le fantezia, determinnd un salt calitativ n
comentariile muzicale si crend o noua viziune asupra liedului cult. 5entru a marca noul continut al
liedului, multe scoli muzicale au preluat si folosit termenul n definirea si precizarea respectivului gen
muzical. Cu toate acestea, scoala muzicala rusa a folosit si foloseste, din secolul al 9;9-lea, termenul
de romanta, n doua acceptiuni$ prima n sens de cntec simplu, apropiat creatorilor populari, si a doua
acceptiune n sensul de cntec cult. #n scoala muzicala franceza coexista att termenul de chanson, ct
si cel de lied.
"uzicienii romni folosesc att termenul de cntec ct si cel de lied. "i.ail /ora, unul dintre
principalii creatori de lied din ,omnia, folosea n practica pedagogica termenul de lied doar pentru a-
i sublinia semnificatia n muzica culta, dar creatiile sale de acest gen le intitula cntece. ;maginea
trebuie ntregita cu genul de romanta existent n evul mediu n Spania, prin care se ntelegea un cntec
pentru voce, acompaniat de c.itara sau .arpa.
,omanta a avut o semnificatie nationala, ntruct reprezenta cntecul laic, cu versurile n limba
spaniola, spre deosebire de cntecele religioase, cu textul n limba latina. )in secolul al 9:;-lea, prin
romanta - termen care s-a extins si n alte tari - se ntelege un cntec n care predomina subiecte de
dragoste. +companiamentul muzical era redus la o factura acordica realizata de c.itara sau un alt
instrument de coarde. "ulte cntece populare din diferite tari$ frottola
1
[1, vianella, canzonetta, song-
ul
2
[!, aria, cntecul trouveri
3
["-ilor si al trubadurilor
<
=<>, ca si elemente preluate din opera germana
&=&> FROTTOL - vec.i cntec italian pe mai multe voci, cntat de obicei la carnavaluri si n reprezentatii
teatrale
%=%> !O"# (lb. eng ? cntec, melodie
@=@> TRO$%&R - poet - cntaret francez din Evul mediu, n nordul Frantei
<=<> TR$'($R - poet liric care compunea versuri n vec.ea franceza de sud si le recita cu un
acompaniament muzical specific (pe la curtile marilor feudali
secolului al 9:;; (singspiel
)
[#*, toate acestea au avut influenta lor n forma si continut, pregatind
saltul calitativ, trecerea spre liedul cult. +cesta, desavrsit ca forma si gen n secolul al 9;9-lea, va
cunoaste dupa Franz Sc.ubert o diversificare datorita marilor muzicieni ce au creat n acest gen si
faptului ca versurile marilor poeti au constituit o permanenta sursa de inspiratie. 5e versurile poetilor
0audelaire, 0rec.t, 0rentano, Eic.endorff, !oet.e, 4eine, 4e1se, Alingsor, "allarme, "a1er.ofer,
"oric3e, "uller, Bovalis, 5us3in, ,il3e, ,uc3ert, Sc.iller, au aparut lucrari devenite model, compuse
de ,obert Sc.umann, Felix "endelsso.n- 0art.old1, Franz -iszt, ,ic.ard 7agner, 4ugo 7olf, "ax
,eger, ,ic.ard Strauss, 5aul 4indemit., +nton 7ebern, +lban 0erg, 4ans Eisler si altii. )upa
perioada clasica, liedul s-a dezvoltat n cadrul diferitelor scoli nationale, fiind unul dintre genurile
muzicale prin care se puteau reda particularitatile specifice de continut si forma ale unui popor. Cn rol
deosebit n evolutia liedului l-a avut scoala franceza de compozitie, prin reprezentantii ei de frunte$
!abriel FaurD, Claude )ebuss1, 4enr1 )uparc, "aurice ,avel, )arius "il.aud, Elivier "essiaen,
5ierre 0oulez etc. scoala rusa, prin compozitorii$ "i.ail !lin3a, Bicolai +ndreevici ,ims3i-Aorsa3ov,
+lexandr 0orodin, "odest "usorgs3i, Serg.ei ,a.maninov, Serg.ei 5ro3ofiev, )mitri sosta3ovici,
Serg.ei Cealaev etc., a creat tipuri de lied (romante n care elementele populare nationale se mbina
cu principiile si cerintele creatiei culte. +ceasta pleiada de compozitori, care au realizat lieduri
recunoscute pentru valoarea lor, trebuie completata cu Ed8ard !rieg, /an Sibelius, "anuel de Falla,
0Dla 0artF3, 0en*amin 0ritten si multi altii.
Cristalizarea liedului n ,omnia este rezultatul unei interesante evolutii, determinate de faptul
ca ma*oritatea compozitorilor romni au nteles necesitatea realizarii unei sinteze ntre un continut de
o autentica vibratie, izvort din folclorul nostru, si cerintele liedului cult universal. Consecinta directa
a acestei atitudini se observa n varietatea stilistilstica, n amplitudinea tematicii si n nivelul artistic al
multora din creatiile de acest gen. 5e versurile multor poeti romni clasici si contemporani s-au scris si
se scriu ma*oritatea liedurilor. Citam dintre ei pe$ "i.ai Eminescu, 6udor +rg.ezi, -ucian 0laga,
!eorge 0acovia, !eorge 6oprceanu, Ga.aria Stancu, ;on 5illat, Bina Cassian etc. n acelasi timp,
compozitorii romni au dat un nteles personal unor versuri aprtinnd marilor poeti ai literaturii
universale. )intre compozitorii secolului al 9;9-lea si nceputul secolului al 99-lea care s-au afirmat
n creatia de lied i gasim pe$ +lexandru Flec.tenmac.er, !eorge )ima, Eduard Caudella, !eorge
step.anescu, 6iberiu 0rediceanu, +lfonso Castaldi, Sabin )ragoi, "artian Begrea, si altii. !eorge
Enescu si asuma si n cultivarea acestui gen un rol de maxima importanta. )ar cel care a pus bazele
scolii contemporane romnesti de lied a fost "i.ail /ora. #n numeroasele sale cicluri de cntece gasim
o vasta si variata gama de sentimente si modalitati de expresie. -egatura puternica cu creatia populara
are un rol determinant asupra armoniei, n care modalismul se mbina perfect cu elementele cromatice,
cu permanentele modulatii.
5aul Constantinescu a cultivat cu mult interes liedul. "ulte dintre creatiile ale de acest gen se
afla si astazi n repertoriul curent al interpretilor, ndeosebi impresionantul si dramaticul ciclu ce reda,
ntr-un mod cu totul personal, pagini de neuitat din lupta clasei muncitoare si a poporului romn n
anul &H@@ - (in ulita noastra. Sigismund 6oduta a compus lieduri pe versuri de "i.ai Eminescu,
-ucian 0laga, ;on 0rad, ;lie 0alea etc. prin modaliutati inedite de redare a sensului versurilor, autorul
realizeaza pagini pline de sensibilitate, variate n continut si unitare ca expresie muzicala.
#n genul de lied nu este obligatorie existenta neaparata a unei structuri de lied, desi ma*oritatea
lor au la baza variantele de lied expuse anterior. Sunt numeroase liedurile care din punct de vedere
ar.ite.tonic au o forma de rondo sau o structura libera.
'='> S;B!S5;E- - opera germana de tip popular n care muzica alterneaza cu episoadele vorbite
$adri%alul este un gen muzical ce a avut un rol deosebit n dezvoltarea muzicii laice,
aparnd n ;talia secolului al 9;:-lea. )e la nceput, ntr-o forma monodica si cu textul n limba
italiana acest gen a fost repede ndragit de melomani. Evolutia de la o singura linie melodica spre
scriitura polifonica la trei, patru, cinci voci dovedeste ca madrigalul a cunoscut o larga raspndire si
apreciere, care depaseste cu mult semnificatia cu cntec laic cu text italian. "adrigalul s-a dezvoltat ca
un gen opus muzicii religioase avnd o tematica foarte larga, reflectnd aspecte de la nelipsitele
subiecte de dragoste la imagini din viata cotidiana. "ulte madrigaluri din secolele al 9:-lea si al
9:;-lea au fost scrise pe versurile poetilor cunoscuti, 5etrarca, Soldanieri etc., ce aveau ca
particularitate o structura bazata pe alternanta dintre diferite cuplete
I
=I> si rittornello
+
[&. Cn mare
numar de compozitori italieni, dintre care$ 5ierro da Firenze, /acobo da 0ologna, Bicolo da 5erugia, si
n mod special Francesco -andino, creaza madrigale cu o melodica de suflu larg, apropiata uneori de
intonatia populara. 6oate aceste elemente constituie, pentru cultura epocii respective, noi cuceriri ce
favorizeaza evolutia artei si a stiintei muzicale. )aca n secolul al 9:-lea se observa o scadere a
interesului compozitorilor pentru madrigale, fiind preferate ballatele
,
[', n secolul al 9:;-lea se
manifesta din nou interesul pentru acest gen. )atorita marilor creatori ai secolului, !iovanni 5ierluigi
da 5alestrina, Erlando di -asso, apoi -uca "arernzio, !esualdo da :enosa si Claudio "onteverdi,
madrigalul cunoaste o mbogatire de substante si structura cu implicatii n evolutia saJ devine poem
vocal la patru sau cinci voci, cu o forma libera, alcatuita din una sau mai multe setiuni. #n acelasi timp
se poate vorbi de o mbogatire a expresiei, de trecerea spre o muzica ncarcata de emotie, mai variata
si contrastanta ca exprimare. Creatia lui !esualdo da :enosa constituiue un exemplu de nnoire, de
sinteza a diferitelor tendinte, prin prezenta suflului dramatic, folosirea unei polifonii mai libere, a unei
armonii bogat colorate pe linia cromatismului, introducerea de voci solistice si a acompaniamentului
de orc.estra, dnd genului un profil concertrant. +lti compozitori ce au fost cuceriti de acest gen$
01rd, !ibbons, !ustav "a.ler, 5aul 4indemit., Aarl Erff, 5aul Constantinescu, Sigismund 6oduta,
6iberiu Ela., )oru 5opovici, Cornel Karanu si altii.
"ulte formatii corale de renume din lumea ntreaga poarta denumirea de -adrigal. Corul
-adrigal din tara noastra este bine cunoscut si apreciat pe plan mondial datorita multiplelor concerte
sustinute, paarticiparii la festivaluri internationale de prestigiu, numeroaselor distintii primite n tara si
strainatate.
$elodie (linie melodica este un termen ce provine din limba greaca$ melos?cntec.
5rintre elementele constitutive ale muzicii, melodia ocupa un loc primordial, indiferent de gen
orc.estral, instrumental, vocal sau forma de expunere$ monodica, armonica, polifonica. "elodia este
sinonima cu linia melodica, adica raportul de naltime succesiva a sunetelor nc.egate pe baza unui
ritm si a unei metrici, care exprima o stare de spirit si un continut specific. "elodia este o forma
artistica finita, capabila sa redea imagini bogate n sens si expresie. Este de cele mai multe ori
principalul factor subiectiv sau obiectiv ce determina si coordoneaza desfasurarile muzicale, n functie
de ideile si sentimentele umane pe care le ve.iculeaza n ansamblul operei de arta. )e multe ori
melodia se confrunta cu nsasi muzica. Stabilirea aceasta devine evidenta n momentul n care
ncercam sa determinam evolutia ei. E privire n ansamblu asupra artei muzocale ne dovedeste ca
I=I> CC5-E6 - o melodie pe care se cntau doua sau trei strofe de cte trei versuri
L=L> ,;66E,BE--E - o melodie contrastanta ca miscare si profil fata de cuplet
(=(> 'allata - piesa de origine italiana din secolele al 9;;;-lea si al 9;:-lea n care strofa era cntata de unu sau mai
multi solisti iar refrenul de un cor
evolutia melodiei este n strnsa legatura cu dezvoltarea nsasi a omului. )e la primele doua-trei
sunete pe care oamenii au nceput sa le articuleze n diferite ocazi pna la crearea de cntece nc.egate
este o perioada care se poate masura n secole si milenii, care se poate observa cum se dezvolta
melodia si rolul ei preponderent n ntreaga desfasurare muzicala. #n folclorul nostru exista cntece
foarte vec.i, ca$ bocete
H
=H>, doine
&M
=&M>, balade n care ambituzul lor este restrnsla cteva sunete
(cvarta,cvinta.
+ patruns elemente muzicale n muzica religioasa care a favorizat dezvoltarea genurilor muzicale
ca$ imnul
&&
=&&>, motetul
&%
=&%>, coralul
&@
=&@>, missa
&<
=&<>, cantata
&'
=&'>, recviemul
&I
=&I>etc. 5rin
melodia de cntec si de dans pe care compozitorii le preiau, le prelucreaza, le folosesc intonatiile si
ritmurile specifice pentru a crea noi melodii n genul respectiv, creatia folclorica are poarta desc.isa
spre creatia culta. #ntre muzica populara si cea culta a existat din totdeauna o puternica indiferenta si
influenta reciproca. 0aza creatiei culte o constituie muzica populara, mult mai vec.e. +ceasta
influenta s-a manifestat n primul rnd prin melodie. "uzica populara a influentat dezvoltarea
polifoniei, de la faza ei primitiva, organu.
1+
[1& (secolele ;9-9;, trecnd apoi la cantus ge.ellus,
fau/-bourdon si apoi la discant.
#n acest interval de timp, pna n secolul al 9;:-lea si ulterior, cnd se dezvolta cele doua stiluri
ale polifoniei (sever si liber, melodia este elementul principal care determina si vitalizeaza esenta
muzicii, n suprapunerile ritmurilor melodiei orizontale. #n momentul n care se trece de la polifonie la
omofonie, melodia tine un rol precumpanitor, adica o voce detine melodia ca element determinant, iar
restul vocilor acompaniaza.
)iferitelor stiluri muzicale pe care le cunoastem pna astazi, specifice perioadelor precalsica,
clasica, romantica, impresionista, contemporana, ofera numeroase ocazii de relevare a varietatii de
forma si continut a muzicii n general prin melodie si a unor modalitati de realizare a ei n particular,
n creatiile compozitorilor reprezentativi pentru fiecare perioada, ca de exemplu$ !iovanni 5ierluigi da
5alestrina, /o.ann Sebastian 0ac., !eorg Friedric. 4Nndel, /osep. 4a1dn, 7olfgang +madeus
"ozart, -ud8ig van 0eet.oven, Franz Sc.ubert, ,obert Sc.umann, /o.annes 0ra.ms, /o.ann
Strauss, Claude )ebuss1, ;gor Stravins3i, Serg.ei 5ro3ofiev, !eorge Enescu etc. Cnele tendinte,
H=H> 0ECE6 - vec.i cntec romnesc cu caracter funebru si ritual
&M
&&=&&> ;"B - nca din antic.itate ca gen muzical-a avut un rol important n practica de cult, n ceremonialul de curte, n
sarbatorirea victoriilor armate si a conducatorilor de osti
&%=&%> "E6E6 - gen polifonic, vocal, interpretat la diferite procesiuni si totodata cntec de pa.ar foarte popular n
secolul 9;;
&@=&@> CE,+- - gen prin partzicularitatile sale de continut (meditatie, liniste, reculegere etc.
&<=&<> ";SS+ - gen muzical, cu precadere coral care re la baza texte din cultul catolic si din punct de vedere muzical,
variante ale cntecelor gregoriene
&'=&'> C+B6+6O - gen vocal-instrumental ce cunoaste o mare raspndire n toate tarile
&I=&I> ,EC:;E" - gen polifon pentru cor n evul mediu ce se cnta n cadrul slu*belor funebre
&L=&L> E,!+BC" - una dintre formele cele mai vec.i ale muzicii pe mai multe voci distincte, care consta dintr-un
contrapunct improvizat pe o tema de cnt liturgic
aparute n secolul al 99-lea, de renuntare la melodie duc la saracirea esentei muzicii respective, la
izolarea autorilor de marile mase de iubitori ai muzicii.
"elodia avea un profil vocal, ambitusul ei se limiteaza la registrul specific vocii pentru care a
fost realizata. "uzica corala, omofona sau polifona, liniile melodiei ale tuturor vocilor contin
desfasurari specifice posibilitatilor lor de interpretare. "elodia poate avea un profil instrumental, cu
linia melodica mai greu de intonat uneori de voce, datorita ambitusului mai mare si a unor
caracteristici legata de te.nica insturmentala. Cu toate acestea, unele lucrari scrise pentru instrumente
sunt melodioase, cantabile, ntruct contin linii melodice expresive, bine conturate, posibile de redat
vocal.
)ezvoltarea scolilor nationale (secolul al 9;9-lea si nceputul secolului al 99-lea adus la o
ampla diversificare a muzicii europene. Cna din preocuparile centrale ale muzicienilor din diferite tari
a fost valorificarea tezaurului popular n genuri si forme specifice muzicii culte. #n realizare acestui
concept, melodia a fost elementul care a contribuit cel mai mult la desc.iderea unor orizonturi noi.
;nspirndu-se din melosul popular, marii compozitori au realizat o muzica culta bogata n continut si
variata n forma.

$iniatura este o piesa muzicala (vocala, instrumentala, orc.estrala de mica
dimensiune ce se structureaza, de obicei, n forme de lied sau preia structuri specifice gndirii
muzicale polifone (inventiune, fugatto, fug.etto, canon etc. greutatea realizarii unei miniaturi consta
n necesitate de a spune totul ntr-o forma ct mai concentrata si perfect nc.egata. )intre lucrarile ce
se ncadreaza acestui gen fac parte$ 12 -iniaturi pentru pian de Sabin )ragoi, 0ece .iniaturipentru
pian de )iamandi !.eciu, 21 .iniaturi de -iviu Comes, 2atru .iniaturi pentru pian de Szabo Csaba,
Trei .iniaturi corale de 6.eodor 0ratu, 11 -iniaturi pentru orchestra de coarde C.ilf Bicolae si
-iniaturi concertante pentru patru suflatori si orchestra.

$otetul este un gen polifonic, vocal, interpretat la diferite procesiuni si totodata cntec
de pa.ar ce a aparut n Franta n secolele al 9;;;-lea si al 9;:-lea, prin tranformarea conductus-
ului
&(
=&(>. "elodia sa simpla sustinea un text (n limba latina unic n forma strofica, toate vocile
evolund n acelasi ritm. #n momentul cnd una dintre voci a purtat un alt text, motetul s-a definit ca
un nou gen vocal polifonic. "otetul si face aparitia ntr-o maniera originala, ntruct coexista n
aceiasi piesa doua texte diferite n continut - unul laic si unul religios - si, n acelasi timp, se cnta n
doua limbi diferite$ textul laic n limba franceza, iar cel religios n limba latina. 0iserica s-a opus
continuarii motetului n forma sa initiala, apreciata ca fiind vulgara, astfel ca 5apa ;oan al 99;;-lea a
pus capat, prin &dictul din anul &@%%, acestei practici. +vnd un text laic cu subiecte de dragoste,
intonatii specifice cntecelor si dansurilor populare, relatnd ntmplari si preocupari cotidiene, se
presupune ca motetul a fost pri.ul gen polifonic laic scris.
&(=&(> CEB)CC6CS - piesa vocala din evul mediu, initial pentru o singura voce, avnd la baza un text latin, cu
versuri rituale
#n secolul 99, interesul pentru acest gen si n special pentru motetul concertant scade.
Compozitorii prefera genurile vocal-simfonice, care le ofera mai multe si variate posibilitati de
expresie, ca$ oratoriul, cantata etc.
(ratoriul este un gen muzical vocal-simfonic de ampla dimensiune, avnd la baza
un libret cu o desfasurare dramatica, cu un continut religios sau laic. )e fapt ca structura si desfasurare
poate fii asemuit cu opera, doar ca este prezentat fara decor si costume, n biserici sau n salile de
concert. Bu au lipsit nici ncercarile moderne de a pune n scena, sub forma de spectacol, diferite
oratorii. Eratoriul apare cam n acelasi timp cu opera, la sfrsitul secolului al 9:;-lea si la nceputul
secolului al 9:;;-lea n ;talia. -a ,oma, n diferite biserici ncep sa se prezinte oratorii avnd la baza
texte latine, preluate din %echiul si "oul Testa.ent oratoriul este asemanat uneori si cu drama
liturgica, fiimd pus n scena ca atare.
Cotitura principala va fi facuta ncepnd din anul &I<M, cnd !iacomo Carissimi ncepe sa
contureze mai precis tipologia oratoriului cu textul n limba latina, prin lucrarile sale$ 3ephte,
3udiciu., !alo.onius, &zechia.
)rumul lui !iacomo Carissimi v-a fi continuat mai trziu n Franta de "arc-+ntoine C.arpentier,
care v-a introduce n oratoriu motete si multe elemente din opera.
-a fel ca si opera, a carei dezvoltare a cunoscut diferite aspecte n marile orase din ;talia (ca si
din alte tari, problematica oratoriului este influentata de conditiile de viata muzicala existente n
aceste orase. #n :enetia, de exemplu, au aparut oratorii cntate n limba italiana, ceea ce constituia un
progres n a apropia pe auditor de ntelegerea genului. )esi oratoriile au drept baza subiecte biblice,
muzica depaseste cadrul strict de cult, nu are caracter mistic, ci slu*este redarii unor sentimente
general umane. #ncepnd cu /o.ann Sebastin 0ac. se poate vorbi de un nou tip de oratoriu. +cesta a
scris n acest gen cinci lucrari$ 4einachtsoratoriu. si patru 2asiuni 52ati.i* dupa cele patru
&vanghelii. )intre ele s-au pastrat doar trei$ ultima - Lu6as - 2assion - este descoperita destul de
recentJ celelalte doua - 3ohannes-2asssion si -atth7us-2assion - sunt capodopere intrate demult n
patrimoniul muzicii universale. "ai toti compozitorii de opere din perioada 0arocului si clasica au
fost atrasi de oratoriu$ )omenico Cimarosa, +ntonio Salieri, 0altassare !aluppi, /osep. 4a1dn etc.,
oratoriul secolului al 9;9-lea prezinta elemente noi, izvornd din patosul romantic, din dezvoltarea
melodiei si armoniei, a structurii. )intre compozitorii acestui secol s-au afirmat Felix "endelsso.n-
0art.old1, ,obert Sc.umann, 4ector 0erlioz, Camille Saint-SaPns, /ules "assenet, CDsar Franc3 etc.
#n secolul al 99-lea se accentueaza tendinta laica n oratoriu, dar continua sa coexiste si vec.ea
traditie a subiectelor biblice. astfel afirmndu-se compozitori ca$ +rt.ur 4onegger, ;gor Stravins3i,
+rnold Sc.Qemberg, )mitri sosta3ovici, Serg.ei 5ro3ofiev, -uigi Bono.
#n ,omnia secolului al 99-lea se afirma n domeniul oratoriului$ 5aul Constantinescu (cu
Erattoriul de 5asti - 2ati.ile si 8nvierea (o.nului si Eratoriul 0izantin de Craciun- "asterea
(o.nului, !.eorg.e )umitrescu (cu oratoriile Tudor %ladi.irescu, #rivita noastra, 0orile de aur,
(in lu.ea cu dor 9n cea fara de dor, 2a.:nt dezrobit*, +lfred "endelso.n (cu oratoriile ;oria,
2entru -arele Octo.brie*, Sigismund 6oduta si +natol :ieru ( fiecare avnd cte un oratoriu cu
numele -iorita inspirate din balada cu acelas nume, 6iberiu Ela. ( cu oratoriul <onstelatia O.ului*
si altii.
Eratoriul poate fii alcatuit din mai multe sectiuni, cuprinznd arii, recitative, coruri a capella sau
acompaniate, avnd forme nc.ise (sonata, lied sau desc.ise. Bu sunt excuse leit-motivele prin care
sunt caracterizate persona*ele si din care se constituie fluxul muzical-simfonic.

Fug
E fug n Rase pSrTi din Ofranda .uzical=, scrisS de compozitorul /o.ann Sebastian 0ac. cu propria sa scriere de mnS.
#n muzicS, printr-o fug (plural, fugi se n elege un anumit tip de compozi ie sau de te.nicS componisticS
contrapunctualS de origine barocS care se aplicS unui numSr fix de pSr i melodice (numite voci ale ansamblului unei
piese muzicale n care numitele voci se interfereazS iUsau se repetS dupS un anumit algoritm.
6ermenul de fug, n latinS, italianS i spaniolS fuga, n germanS Fuge, n francezS i englezS fugue, a avut de-a lungul
timpului mai multe n elesuri i utilizSri. +stfel, n Evul "ediu, termenul fusese larg folosit pentru desemnarea oricSrui
tip de piesS muzicalS scrisS i interpretatS n stil canonic, n timp ce n vremea ,ena terii a a*uns sS desemneze specific
lucrSri muzicale de imita ie.
=&>
#ncepnd cu secolul al &L-lea
=%>
, termenul fug= a nceput sS desemneze folosirea sa n sensul de astSzi, cel mai complet
procedeu muzical de imitare contrapunctualS.
E fugS ncepe cu o temS principalS, VsubiectulV, care se va auzi succesiv mai apoi la toate celelalte voci, n imita ieJ
cnd toate vocile au expus tema, Vexpozi iaV e completSJ +cest lucru e urmat uneori de un pasa* de legSturS, sau
VepisodV, dezvoltat din materialul tematic expus anteriorJ expunerile ulterioare ale subiectului se fac n tonalitS i
nrudite. Episodes (if applicable and entries are usuall1 alternated until t.e Vfinal entr1V of t.e sub*ect, b1 8.ic. point
t.e music .as returned to t.e opening 3e1, or tonic, 8.ic. is often follo8ed b1 closing material, t.e coda.
=@>=<>
;n t.is
sense, fugue is a st1le of composition, rat.er t.an fixed structure. 6.oug. t.ere are certain establis.ed practices, in
8riting t.e exposition for example,
='>
composers approac. t.e st1le 8it. var1ing degrees of freedom and individualit1.
5rin fug se ntelegea la sfr itul secolului 9;: un canon a*ungnd n secolul 9: sS fie consideratS o imita ie. )e abia
n secolul 9:;; fuga prime te actualul ei sens. Eriginea fugii o gSsim n evolu ia diferitelor forme polifone i n
special, a motetului vocal i a ricercarului instrumental.
Compozitorul care a realizat sinteza a tot ce s-a scris pnS la el, desc.iznd, n acela i timp perspective noi con inutului
i formei de fugS a fost /o.ann Sebastian 0ac.. 5rin lucrSrile sale Clavecinul bine temperat i +rta fugii, 0ac. a
fundamentat tiin ific i expresiv principiile de structurare a acestei forme, demonstrnd, prin modele neegalate pnS n
zilele noastre, perspectivele mari i poten ialul inepuizabil al fugii.
#n func ie de numSrul temelor, o fugS poate fi simplS, dublS, triplS. )easemenea o fugS poartS n titlu numSrul de voci
pentru care este compusS. Cele mai frecvente fugi sunt cele la trei i patru voci, iar mai rare sunt cele la douS voci i
cinci voci.
Ca structurS, o fugS se mparte n douS sau trei sec iuni$ expozi ie, divertisment i eventual reprizS sau nc.eiere.
Pr ile unei fugi
Expozi ia
Expozi ia cuprinde trei elemente$ te.a, contrasubiectul i interludiul.
)ema
6ema de fugS trebuie sS aibS un contur melodico-ritmic clar. Caracterul temei poate fi divers ncepnd cu redarea unui
lirism re inut mergnd pnS la cea mai exuberantS sau dramaticS expresie.
6ema poate fi redusS ca propor ii de la %-@ mSsuri, sau mult mai amplS, pnS la &%-&I mSsuri. Bumero i compozitori
nainte de a elabora efectiv fuga, obi nuiesc sS facS un studiu asupra posibilita ilor expresive i te.nice ale temei alese.
+stfel se pot determina de la nceput, anumite coordonate ale formei i scriiturii polifone. E temS de fugS apare n douS
ipostaze$ de subiect (este expusS pe tonicS i de rSspuns (este prezentatS la dominantS, subdominantS sau mai rar pe
altS treaptS.
E temS de fugS ncepe cu treapta ;, mai rar cu alte trepte. Sfr itul poate coincide cu nceputul sau nu. ,Sspunsul este
tema de fugS expusS de regulS pe dominantS sau subdominantS.
)e obicei, rSspunsul, n cadrul expozi iei, utilizeazS dominanta pentru a se respecta att unitatea tonalS a expunerilor
ct i legile fiziologice n rela iile dintre voci$ altist-sopran, bas-tenor, tenor-altist.
,ela ia intervalicS dublS ntre tonicS i dominantS, existen a unor subiecte de fugS cu caracter modulator, ca i
necesitatea de a men ine unitatea tonalS n cadrul expozi iei a determinat existen a a douS categorii de rSspunsuri$ real
i tonal. ,Sspunsul real nseamna o prezentare exactS a subiectului la dominantS. )acS subiectul ncepe cu treapta a :-
a, rSspunsul va fi tonal. Cnd subiectul ncepe cu dominanta, rSspunsul va ncepe cu tonica. ExistS i excep ii de la
aceste reguli, *ustificate de con inut.
Contrasubiectul
Contrasubiectul este linia melodicS, pe care o continuS o voce dupS expunerea subiectului sau a rSspunsului. El este
un contrapunct al oricSrui profil melodic, ritmic i armonicJ completeazS i reliefeazS tema pregStind apari ia
subiectului pentru a doua oarS.
,eguli n privin a men inerii sau nu a contrasubiectelor nu existS. )e multe ori o fugS pSstreazS un contrasubiect n
permanen S, ceea ce poate da impresia unei fugi duble.
*nterludiul
Interludiul este o desfS urare muzicalS, derivnd din temS sau contrasubiect, sau avnd c.iar un profil, propriu,
indiferent de amploare i care are func iile$ a element contrastant ntre diferitele expuneri ale temeiJ b element
primordial n realizarea modula iilorJ Bu existS reguli n privin a interludiului, acesta trebuie analizat n func ie de rolul
pe care i l-a dat compozitorul.
a Expunerea succesivS a unei teme de fugS la mai multe voci poate crea monotonie. #ntre expunerea primului subiect i rSspuns nu
poate apSrea interludiul. #n rest, interludiul poate apSrea dupS fiecare expunere tematicS, att n expozi ie, ct i n divertisment.
b Func ia modulatorie a interludiului este evidentS att n expozi ie, dar mai ales la sfr itul ei, pentru a marca delimitarea dintre
expozi ie i divertisment i pentru a spori importan a de inutS de cStre cea de a doua sec iune a fugii.
5entru ca o expozi ie de fugS sS poatS fi consideratS completS trebuie sS con inS n primul rnd prezentarea temei la
toate vocile. E expozi ie de fugS nu se poate nc.eia W din punct de vedere armonic W pe tonicS.
Cneori, la sfr itul expozi iei existS acel interludiu cu rolul de legSturS tonalS cu divertismentul. Contraexpozi ia
con ine o intrare n minus fa a de numSrul celor din expozi ie. Contraexpozi ia trebuie sS con inS doar trei intrSri.
6onalitatea de bazS se men ine i n expozi ie cel pu in pentru prima perec.e tematicS subiect-rSspuns. Contraexpozi ia
recurge la o inversare a modului de expunere a temei ntre voci.
Divertismentul
Divertismentul este o diviziune a fugii, apSrnd elemente contrastante fa S de expozi ie, att n ceea ce prive te planul
tonal, intrSrile tematice i uneori prelucrSri tematice.
Bu de pu ine ori, divertismentul ncepe cu tonalitatea de bazS, de i sfr itul expozi iei a fost marcat printr-o modula ie.
Structura divertismentului se apropie de cea a dezvoltSrii, n sensul cS poate fi mpSr it n faze sau cicluri. 5rin fazS se
n elege o desfS urare muzicalS cuprinsS ntre douS caden e perfecte, dacS mersul vocilor permite aceastS fixare. )acS
n expozi ie interludiul reprezintS contrastul fa S de temS, care cre te progresiv dupS fiecare nouS expunere, n
divertisment acest factor nu este necesar.
,ealizat prin intermediul imita iilor i al secven elor, el dinamizeazS desfS urarea discursului muzical, sc.imbnd
culoarea armonicS prin modula ii. #n cadrul divertismentului se folosesc mi*loace de expresie specifice muzicii polifone
cum ar fi$ imita iile stricte i libere, augmentarea i diminuarea valorilor, mi carea contrarie a vocilor i oprirea
temporarS a vocilor.
#n divertisment nu pot sS mai aparS teme noi, dect n fugile duble sau triple.
#n cazul n care fuga este alcStuitS doar din douS sec iuni expozi ie i divertisment, ultima fazS a divertismentului
trebuie sS pregSteascS fie coda, fie o caden = perfect= n tonalitatea de bazS care sS nc.eie.
Repriza
Repriza reprezintS de cele mai multe ori, o culmina ie expresivS i dinamicS a fugii. +ceasta poate ncepe cu un
rSspuns la subdominantS, dupS care urmeazS subiectul expus pe tonicS.
+ceast inflexiune spre subdominantS din nc.eierea fugii, este proprie i altor forme ale 0arocului, de exemplu
inven iunea, i s-a men inut n sonata clasicS pentru a marca nc.eierea sau coda. +ceastS sec iune reprezintS uneori o
culmina ie a desfS urSrii muzicale. )in aceastS cauzS, tema este de multe ori prezentatS registra ie mult mbogS itS, iar
acordurile finale pot con ine mai multe sunete dect numSrul de voci.
Linia melodic a unei fugi
E fugS ncepe cu ceea ce este cunoscut ca expozi ie, i este caracteristic scrisS n conformitate cu reguli predefinite,
rSmnnd ca n pSr ile de sfr it sS se aloce mai multS libertate compozitorului, de i o structurS tonalS logicS este de
obicei urmSrite, iar ,,intrSrileX ulterioare ale subiectului, oriunde s-ar manifesta acestea pe parcursul fugii, repetS n
acela i timp materialul acompaniator. )iversele ,,intrSriX ale subiectului pot sau nu sS fie separate de cStre episoade.
Ceea ce urmeazS este o diagramS care ne aratS o formS tipicS de fugS alSturi de o detaliatS explica ie a procesului
implicat crea iei acestei structure, nso itS de exemple.
False intrri
Stretto
Sometimes counter-expositions or t.e middle entries ta3e place in stretto, 8.ereb1 one voice responds 8it. t.e
sub*ectUans8er before t.e first voice .as completed its entr1 of t.e sub*ectUans8er, usuall1 increasing t.e intensit1 of
t.e music.
Example of stretto fugue in a Yuotation from Fugue in C ma*or b1 /o.ann Caspar Ferdinand Fisc.er 8.o died in &L<I. 6.e sub*ect, including
an eig.t. note rest, is seen in t.e soprano voice, starting on beat & bar & and ending on beat & bar @, 8.ic. is 8.ere t.e ans8er 8ould usuall1
be expected to begin. +s t.is is a stretto t.e ans8er alread1 ta3es place in t.e tenor voice, on t.e t.ird Yuarter note of t.e first bar, t.erefore
coming in Vearl1V.
Enl1 one entr1 of t.e sub*ect must be .eard in its completion in a stretto. 4o8ever, a stretto in 8.ic. t.e
sub*ectUans8er is .eard in completion in all voices is 3no8n as stretto .aestrale or grand stretto.
=L>
Strettos ma1 also
occur b1 inversion, augmentation and diminution. + fugue in 8.ic. t.e opening exposition ta3es place in stretto form is
3no8n as a close fugue or stretto fugue (see for example, t.e #ratias agi.us tibi and (ona nobis pace. c.oruses from
0ac.Zs "ass in 0 "inor.
=(>
;n general, fugues t.at are densel1 strettoed 8ill not contain countersub*ects, and vice
versa. Ene notable exception is t.e E "a*or fugue from 0ac.Zs 7ell-6empered Clavier, 0oo3 ;;, 8.ic. initiall1
exposes t.e sub*ect accompanied b1 its countersub*ect, follo8ed b1 counterexposition of t.e t8o ideas, separated in
time, and eac. in stretto 8it. itself.
=necesit= citare>
Intrri finale i coda
6.e closing section of a fugue often includes one or t8o counter-expositions, and possibl1 a stretto, in t.e tonicJ
sometimes over a tonic or dominant pedal note. +n1 material t.at follo8s t.e final entr1 of t.e sub*ect is considered to
be t.e final coda and is normall1 cadential.
=@>
Tipuri de fugi
Fugi multiple (duble, triple, cvadruple
Contra!fuga
Fuga de permutare
Istoric
Era barocului
/o.ann Sebastian 0ac. often entered into contests 8.ere .e 8ould be given a sub*ect 8it. 8.ic. to spontaneousl1
improvise a fugue on t.e organ or .arpsic.ord. 6.is musical form 8as also apparent in c.amber music .e 8ould later
compose for 7eimarJ t.e famous <oncerto for T>o %iolins in ( -inor (07: &M<@ (alt.oug. not contrapuntal in its
entiret1 .as a fugal opening section to its first movement.