Curs de zica nucleara

Lect. dr. Nicolae POMETESCU

Cuprins
1 Constituentii si caracteristicile nucleare globale
1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Proprietati nucleare globale . . . . . . . . . . . . .
1.2.1 Tabelul maselor nucleare . . . . . . . . . . .
1.3 Reactii nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3.1 Cinematica elementara si legi de conservare

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

2 Proprietati generale ale dezintegrarii nucleare radioactive

2.1 Scurt istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Proprietati generale ale dezintegrarii radioactive . . . . . . .
2.3 Producerea si dezintegrarea elementelor radioactive . . . . .
2.4 Lanturi generale de dezintegrare . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4.1 Formulare matematica . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4.2 Exemple particulare de echilibru radioactiv . . . . . .
2.4.3 Metode radioactive de datare . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

3
3
7
8
9
9

si transmutatii
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

16
16
16
19
19
20
21
23

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

3 Teoria perturbatiilor dependenta de timp: metoda generala de studiere a proprietatilor interactiilor

26
4 Dezintegrarea 
4.1 Rezultate experimentale fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.1.1 Caracteristici esentiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.1.2 Radioactivitatea naturala.Familii radioactive . . . . . .
4.1.3 Legi si particularitati ale dezintegrarii  . . . . . . . .
4.2 Studiul energetic al dezintegrarii . Rolul legilor de conservare
4.3 Cinematica dezintegrarii  : energia particulelor  . . . . . . .
4.4 Aproximarea dinamicii procesului de dezintegrare  . . . . . .
4.4.1 Nivele virtuale: o abordare stationara a dezintegrarii 

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

5 Dezintegrarea 
5.1 Vechea teorie a dezintegrarii  si ipoteza neutrinului . . . . . . . . . . . .
5.2 Neutrino . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2.1 Relatii de energie si valori pentru Q in dezintegrarea  . . . . . .
5.3 Dinamica dezintegrarii  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3.1 Interactia slaba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.4 Teoria perturbatiei dependenta de timp ca metoda de studiu a dinamicii
grarilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
dezinte. . . . .

28
28
28
28
32
34
36
37
40
46
46
47
48
51
51
52

5.5 Spectrul dezintegrarii  si timpul de injumatatire . . . . . . . . .

5.5.1 Forma spectrului pentru dezintegrarea  . . . . . . . . . .
5.5.2 Inuenta masei neutrinului mh asupra formei spectrului 
5.5.3 Timpul total de injumatatire in dezintegrarea  . . . . . .
5.6 Clasicare a regulilor de selectie in dezintegrarea  . . . . . . . .
5.6.1 Model non-relativist fara spin al interactiei slabe . . . . . .
5.6.2 Introducand spinul intrinsec . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.6.3 Tranzitiile  Fermi si Gamow-Teller . . . . . . . . . . . . .
5.6.4 Tranzitii interzise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.6.5 Captura electronica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.7 Neutrino in dezintegrarea  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.7.1 Procesele  inverse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.7.2 Dezintegrarea  dubla . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

54
56
57
59
60
60
62
63
63
64
65
66
67

6 Dezintegrarea 
6.1 Teoria clasica a radiatiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.1.1 Cinematica emisiei fotonului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Hamiltonianul de interactie electromagnetica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

70
70
70
72

7 Modelul picatura de lichid

7.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.2 Formula semi-empiric
a a masei
(cuplajul dintre modelul n p
aturi si modelul colectiv) . . . .
7.2.1 Contributii volumice, de suprafata si coulombiene . .
7.2.2 Corectii date de modelul n p
aturi . . . . . . . . . . .
7.3 Stabilitate nucleara: suprafata de masa si linia de stabilitate

. . . . . . . . . . . .

77
77

.
.
.
.

.
.
.
.

78
79
82
85

.
.
.
.
.

89
89
91
92
93
95

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.

8 Modelul gaz Fermi: cel mai simplu model de particule independente

8.1 Gazul fermionic degenerat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.2 Potentialul de simetrie nucleara in modelul gaz Fermi . . . . . . . . . . .
8.3 Presiunea de temperatura T=0: stabilitatea gazului Fermi degenerat . .
8.3.1 Gaz electronic degenerat. Stele pitice albe . . . . . . . . . . . . .
8.3.2 Stele neutronice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9 Modelul nuclear in paturi
9.1 Evidente experimentale pentru structura nucleara in paturi
9.2 Ecuatia centrala Schrodinger tridimensionala . . . . . . . .
9.3 Groapa patrata de potential: problema de valori proprii a
legate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.4 Potentialul oscilator armonic . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.5 Cuplajul spin-orbita: descrierea nucleelor reale . . . . . . .
9.6 Camp mediu nuclear . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.6.1 Metoda Hartree-Fock . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
energiei pentru
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

. . . .
. . . .
starile
. . . .
. . . .
. . . .
. . . .
. . . .

97
97
98
101
104
106
107
108

Capitolul 1
Constituentii si caracteristicile nucleare
globale
1.1

Introducere

La un prim contact cu fundamentele zicii nucleare este bine a obtine o intuitie pentru domeniile
de energie, densitate, temperatura si forte ce actioneaza la nivelul nucleelor atomice.
In g 1.1 introducem o scala de energie ce plaseaza nucleul in raport cu starea solida, scala
chimica, scala de energie atomica si scala maselor pentru particulele elementare.

Fig.1.1 Domeniul energiilor tipice de excitare distribuite de la faza starii solide catre particulele
elementare. In plus sunt indicate cateva temperaturi corespondente.
In nucleu, procesele de cea mai joasa energie pot cobori spre 1 keV (ca de exemplu intervalul
energetic dintre anumite stari excitate in nucleele de masa impara si procesul de conversie electronica sau radiatii X) si urca spre 100 MeV (energia necesara pentru a induce ciocnirile intre
nuclei grei).
Densitatea extrema a nucleului atomic este comparata cu obiecte cunoscute. Remarcam ca
densitatile in majoritatea obiectelor ceresti (stele regulate) sunt mult mai mici. Doar in anumite
3

tipuri de stele, stelele neutronice, densitatea poate comparata cu cea a nucleelor atomice. Stelele
neutronice pot comparate cu imensi nuclei atomici.

Fig.1.2 Domeniul tipic al marimii densitatilor ce acopera intervalul dintre starea solida pana la
gaurile negre.

Fig.1.3 Ilustrarea schematica a foarte diferitelor scale de distanta pe care actioneaza cele 4
interactii fundamentale. Sunt aratate de asemenea intensitatile relative de interactie.
4

Fortele ce actioneaza si diferitele scale de intensitate, precum si domeniile pe care ele actioneaza
si aspectele specice din zica unde ele domina sunt prezentate in g. 1.3.
Interactia tare este forta dintre nucleoni sau, la un nivel mai profund, forta intensa dintre
constituentii nucleonului care determina legatura nucleelor atomice. Efectele electromagnetice nu
pot ignorate in determinarea stabilitatii nucleare deoarece un numar de protoni apar intr-o mica
regiune a spatiului. Forta slaba, responsabila pentru procesele de dezintegrare  de asemenea nu
poate neglijata.
In incercarea de descriere a nucleelor legate (o colectie de D nucleoni interactionand tare)
in termenii interactiei nucleon-nucleon si a proceselor in care starile nucleare se dezintegreaza via
emisia de particule sau radiatie electromagnetica, trebuie sa facem uz in mod constant de aparatul
mecanicii cuantice ce guverneaza atat regimul nuclear legat (H ? 0) cat si cel nelegat (H A 0).
Chiar daca interactia q  q cu raza scurta a partii de atractie si sambure repulsiv (g.I.4)
nu sugereaza imediat un lung drum liber mediu in mediul nuclear, un camp mediu destul de
regulat devine manifest. Aceasta este legatura dintre Hamiltonianul de interactiune D-nucleonic
non-relativist
=
K

D
D
X
X
s2l
+
Y (ul > um )
2pl l?m=1
l=1

(1.1)

si Hamiltonianul uniparticula plus Hamiltonianul interactiei reziduale

D 2
X
s

l
=
uhv
K
+ X (ul ) + K
2p
l
l=1

(1.2)

care este una din sarcinile intelegerii zicii structurii nucleare legate.

Fig.1.4 Ilustrarea felului in care forma tipica a interactiei bi-particula nucleon-nucleon

Yl>m (|ul  um |) (a) se conecteaza cu campul nuclear mediu uni-particula, respectiv (b) folosind
teoria lui Brueckner-Hartree-Fock. Regiunea miscarii puternic legate (H ? 0), nivelele apropiate
de energia Fermi (H ' 0) precum si regiunea miscarii nelegate (H A 0) a particulei este indicata
pe campul uniparticula Xl (|u|).

Fig.1.5 Parte a diagramei de faza nucleare

uhv pot eliminate initial, apare o miscare a
Daca, ca in multe cazuri, interactiile reziduale K
nucleonului de particula independenta in nucleu - ceea ce este destul de bine vericat experimental.
In ceea ce priveste procesele de dezintegrare, unde apar tranzitiile dintre starile initiala si
nala, teoria perturbatiei dependenta de timp va tehnica potrivita pentru calcularea ratelor
de dezintegrare. Vom ilustra aceasta, in particular pentru procesele de dezintegrare > >  aratand aspectele foarte similare in cele trei principale procese de dezintegrare care apar in mod
spontan in zica nucleara standard. In acelasi timp vom pune in evidenta diferitele scale de timp
si caracteristici ce disting dezintegrarea  (proces de interactie tare via stari cvasistationare),
dezintegrarea  (dezintegrare slaba creind electroni (pozitroni) si neutrino (sau antineutrino)) si
dezintegrarea  (via interactie electromagnetica).
Desigur, zica nucleara este un domeniu care se interconecteaza foarte mult cu domeniile adiacente precum zica particulelor elementare (la extrema energiilor inalte), astrozica (prin procesele
6

de transmutatie nucleara), zica starii solide (prin interactiile nucleare de camp hiperne).
Nu ne vom concentra asupra proceselor de reactie in detaliu si vom ramane in regiunea de
excitatie nucleara sub H ' 8  10PhY=
Aceasta prezinta doar o mica parte a sistemului nuclear (g.1.5) dar acest domeniu este deja
foarte bogat si este capabil sa ofere un prim contact cu zica nucleara intr-un curs introductiv
care cere o cunoastere a mecanicii cuantice standard, non-relativiste.
In partea stanga sunt indicate conguratii posibile in energia de excitare si momentul cinetic, la
densitati nucleare normale. In partea dreapta este aratat un interval mult mai mare a diagramei
de faza nucleare, continand si partea superioara. Aici coordonatele sunt temperatura nucleara
(W . 200 MeV) si densitatea nucleara ( . 80 ). Sunt prezentate diferite regiuni posibile: gaz
hadronic, lichid, faza condensata si plasma quark-gluon.

1.2

Proprietati nucleare globale

In acest capitol vom discuta caracteristicile specice ale nucleelor atomice care fac din acestea
unicul laborator unde diferite forte si particule se intalnesc. Depinzand de sonda pe care o
vom folosi pentru a vedea, diferite aspecte ale nucleului vor deveni observabile. Folosind sonde
(h3 > s> > ===) cu o energie astfel incat lungimea de unda cuantica  = k@s sa e de ordinul nucleului,
vor relevate aspecte globale astfel incat pot studiate efecte colective si de suprafata.

Fig.1.6 Diferite scale de energie pentru observarea nucleului atomic. Puterea de rezolutie
crescanda de sus in jos este folosita pentru a vedea tipurile de suprafata nucleara, sistemul
A-particula, proton-neutron, sistemul mai exotic nucleon, izobar,mezonic si , la cel mai jos nivel,
sistemul de cuarci interactionanad prin schimb de gluoni.

La lungimi de unda mai scurte, va relevat sistemul de D-nucleoni continand ] protoni si

Q neutroni. Aceste doua descrieri vor utilizate in principal in prezenta discutie. Utilizand
lungimi de unda si mai scurte, treptele mesonice si conguratiile nucleului excitat ({> ===) devin
observabile. La energii extrem de inalte (la extremitatea energiilor inalte) structura interna a
nucleonilor apare in dinamica interactiunii sistemului quark-gluon (g.1.6)Pe langa caracteristicile
standard precum masa, energia de legatura, raza nucleara, momentul cinetic nuclear si momentele
nucleare, vom incerca sa ilustram aceste proprietati folosind rezultate recente ale cercetarii ce
se refera la subiectul inca destul de rapid evolutiv al zicii nucleare. De asemenea vom discuta
unele din caile mai importante prin care nucleele pot interactiona cu campurile externe si cu alte
particule: interactiile hiperne si transmutatiile nucleare in reactii.

1.2.1

Tabelul maselor nucleare

Nucleele constand dintr-o colectie de ] protoni si Q neutroni (D nucleoni) legati pot reprezentate
intr-un mod diagramatic folosind ] si Q ca axe in plan. Acest plan este in principal umplut de-a
lungul sau in apropierea diagonalei Q = ], linia cu numar egal de protoni si neutroni. Doar un
numar relativ mic de nuclee dintre nucleele stabile sunt stabile fata de orice emisie de particule
sau alte transmutatii.

Pentru elementele grele, notate ca D

] [Q , cu D  100 numarul de neutroni excede pe cel al
protonilor, dupa cum se arata de-a lungul liniei unde cei mai stabili nuclei sunt situati. In jurul
8

acestor nuclee stabile apare o zona larga de nuclee instabile: aceste nuclee vor transforma excesul
de neutroni in protoni sau excesul de protoni in neutroni prin dezintegrarea . Aceste procese
sunt scrise ca
3

D
] [Q

$

D
] [Q

$

D
] [Q

+

D
]+1 \Q31

+ h3 + h

D
]31 \Q+1

+ h+ +

FH

+ h3 $

D
]31 \Q +1

pentru respectiv dezintegrarea  3 >  + si captura de electron.

In alte cazuri pot emise particule mai mari, precum particule  (nuclee de 42 Kh) sau chiar
sisteme cu masa mai mare. Mai speciala este dezintegrarea  spontana si siunea nucleelor grele
ce are loc in regiunea nucleelor stabile si cumva deasupra uraniului. Un numar mare de nuclee
radioactive au fost facute articial in conditii de laborator folosind diferite tipuri de acceleratoare.

1.3

Reactii nucleare

In analizarea reactiilor nucleare, transmutatiile nucleare pot scrise

D
] [Q

00

000

D
D
+D
] 0 dQ 0 $] 00 \Q 00 +] 000 eQ 000

(1.3)

Legi de conservare ce trebuiesc indeplinite:

1.3.1

Cinematica elementara si legi de conservare

(i) Conservarea impulsului:

sl =

si

(ii) Conservarea momentului cinetic total:

X
X
Ml + Muho>l =
Mi + Muho>i

(1.4)

unde Ml > Mi sunt momentele cinetice in nucleele initiale (nale) iar Muho>l , Muho>i sunt momentele
cinetice relative in canalul de intrare ([> d) si canalul de iesire (\> e).
(iii) Conservarea numarului de protoni si neutroni nu este o lege stricta de conservare. In
conditii generale avem conservarea sarcinii si conservarea numarului de electroni sau barioni.
(iv) Conservarea paritatii :
 [  d  ([>d) = \  e  (\>e)

(1.5)

W[ + P[0 f2 + Wd + Pd0 f2 = W\ + P\0 f2 + We + Pe0 f2

(1.6)

(v) Conservarea energiei totale

In situatiile nerelativiste, energia cinetica este

1
Wl = Pl0 yl2
2
9

(vi) Conservarea spinului izotopic.

Denim energia de reactie
T = (P[0 + Pd0  P\0  Pe0 )f2

(1.7)

T = W\ + We  W[  Wd

(1.8)

Daca T A 0, atunci rezulta o eliberare de energie cinetica si reactia se numeste reactie exoenergetica.
Daca T ? 0, atunci rezulta cresterea energiei de repaus si reactia se numeste reactie endoenergetica.
Relatiile cinematice dintre impulsuri (Diagrama impulsurilor)
Relatiile dintre impulsuri se vor scrie in doua sisteme de referinta: Sistemul de referinta al laboratorului (SL) si Sistemul centrului de masa (SCM ).

Fig.1.9. Relatii cinematice intre viteze in sistemul laboratorului (SL) si sistemul centrului de
masa (SCM).
In SL:
sd = se + s\
In SCM:
s0d + s0[ = 0 = s0e + s0\
Din relatia de compunere a vitezelor:
ye = yFP + ye0

10

Fig.1.10. Relatia dintre unghiurile ode si FRP .

se obtine relatia dintre ode si FP :
wjode =

ye0 sin FP

sin FP
=
0
yFP + ye cos FP
cos FP + yFP
y0

(1.9)

0
0
( conservarea impulsului in CM s0d + s0[ = 0) si yFP = y[
Deoarece avem Pd0 yd0 = P[0 y[
0
(legea compunerii vitezelor pentru [: y[ = yFP + y[
). Dar in SL y[ = 0 (caci [ e in repaus).
Rezulta
P0
yFP = 0d yd0
P[

Atunci putem scrie

yFP
=
ye0
si
wjode =

Pd0 0
0 yd
P[
ye0

Pd0 yd0
P[0 ye0

sin FP
Pd0
cos FP + P
0

Pentru procesele elastice

yd0

ye0

yd0
ye0

si
wjode =

sin FP
Pd0
cos FP + P
0

Daca Pd0 P[0 rezulta

wjode ' wjFP

(1.10)

Relatia intre energia de reactie T si energia cinetica de intrare

In expresia lui T, energiile cinetice sunt marimi exprimate in sistemul laboratorului. Totusi T
poate de asemenea exprimat in termenii maselor nucleare. Prin urmare valoarea lui T este
independenta de sistemul de coordonate nuclear utilizat.

11

Fig.1.11. Relatia dintre mase pentru reactia nucleara X(a,b)Y atat pentru situatiile exotermice
(QA0) cat si endotermice (Q?0).
Din expresiile ce dau conservarea impulsului se gaseste o relatie intre energiile cinetice de
intrare si iesire Wd , We eliminand dependenta de * si W\ (dicil de masurat):
Din
sd = se + s\
rezulta in proiectie pe axe
sd = se cos ode + s\ cos *
0 = se sin ode  s\ sin *
sau, in functie de energiile cinetice,
p
p
p
2Pd0 Wd =
2Pe0 We cos ode + 2P\0 W\ cos *
p
p
2Pe0 We sin ode =
2P\0 W\ sin *
In continuare vom folosi notatia simplicata ode = . Prin ridicare la patrat
p
2
p
0
0
2Pd Wd  2Pe We cos 
= 2P\0 W\ cos2 *
2Pe0 We sin2  = 2P\0 W\ sin2 *
si adunand ecuatiile
p
p
2Pd0 Wd + 2Pe0 We  4 2Pd0 Wd 2Pe0 We cos  = 2P\0 W\ (cos2 * + sin2 *)
eliminam *

P\0 W\ = Pd0 Wd + Pe0 We 

p
p
2Pd0 Wd 2Pe0 We cos 

din care putem exprima W\ . Inlocuind W\ in T rezulta

s
s
Pd0
Pe0
Pd0
P0
T = W\ + We  W[  Wd = 0 Wd + 0 We  2 0 Wd 2 0e We cos  + We  Wd
P\
P[
P\
P\
12

2 Pd0 Pe0 Wd We
Pe0
Pd0
T = We 1 + 0  Wd 1  0 
cos 
P[
P\
P\0

(1.11)

Deci este posibil a s

determina valoarea necunoscuta T plecand de la Wd ,We si . Folosind ecuatia
(1.11) ca o ecuatie in We , gasim
p
s
We = u u2 + v
p
Pd0 Pe0 Wd
u=
cos 
Pe0 + P\0

cu

v=

P\0 T + Wd (P\0  Pd0 )

Pe0 + P\0

(1.12)

s
Reamintim ca lucram in limita non-relativista. Discutand rezultatul pentru We trebuie sa
distingem intre reactiile exoterme (exoenergetice T A 0) si endoterme (endoenergetice T ? 0).
(i) Reactiile exoterme: T A 0
In acest caz, cat timp Pd0 ? P\0 , adica nucleul proiectil d este mult mai usor decat nucleul
nal \ , totdeauna gasim o solutie pentru We pozitiva. Datorita dependentei specice de , prin
cos > cea mai mica valoare a lui We va aparea pentru  = 1800 = Chiar daca Wd $ 0 obtinem
We ' T

P\0
Pe0 + P\0

Exemplu de reactie exoenergetica: 3 He(n> p)3 H sau,

3
2 He1

+10 n $31 H2 +11 p

Fig.1.12. Relatia dintre energia cinetica pentru particula incidenta (Td ) si particula de iesire
(Te ) ilustrata pentru reactia 3 He(n,p)3 H.
(ii) Reactiile endoterme: T ? 0

13

Daca Wd $ 0 si u $ 0 iar v devine negativ (v ? 0) nu exista solutie (pozitiva) pentru We .

Aceasta inseamna ca pentru ecare unghi  exista o valoare minima (de prag) Wdsudj () sub care
nu este posibila reactia. Valoarea de prag este obtinuta punand u2 + v = 0> adica
Pd0 Pe0 Wdsudj
P\0 T + Wdsudj (P\0  Pd0 )
2
cos

+
=0
(Pe0 + P\0 )2
Pe0 + P\0


Pd0 Pe0
P\0
P\0  Pd0
sudj
2
Wd
=
T
cos

+
(Pe0 + P\0 )2
Pe0 + P\0
Pe0 + P\0
Wdsudj () = T

P\0
P\0  Pd0 +

Pd0 Pe0
Pe0 +P\0

cos2 

Valoarea Wdsudj este minima pentru numitor maxim, adica pentru cos2  = 1. Cum cos  A 0
(caci u A 0) rezulta cos  = 1 adica  = 0 si
Wdsudj ( = 0) = T

P\0
P\0  Pd0 +

Pd0 Pe0
Pe0 +P\0

= T

P\0 (P\0 + Pe0 )

P\02  Pd0 P\0 + P\0 Pe0

adica
Wdsudj ( = 0) = T

P\0 + Pe0
P\0  Pd0 + Pe0

(1.13)

Este clar ca Wdsudj A |T| deoarece in procesul de reactie a lui d cu [ o parte din energia cinetica
este in mod inevitabil pierduta datorita conservarii impulsului.
Chiar in vecinatatea valorii de prag, \ si e au o anumita energie chiar daca in sistemul CM
este neglijabil mica.
We = u2 = Wdsudj

Pd0 Pe0
(Pe0 + P\0 )2

(1.14)

Crescand Wd deasupra energiei de prag, atunci pentru  = 0 rezulta doua solutii pozitive pentru
We si o dubla comportare. Doua grupuri de particule e pot observate cu energii discrete, diferite.
Ilustram relatia lui We in raport cu Wd pentru reactia endotermica 3 H(p> n)3 He in g.1.13.
Rezulatul anterior poate mai clar inteles plecand de la diagrama vitezelor (vezi g.1.14) unde
sunt aratate viteza CM, yFP , si viteza ye0 a produsului de reactie pentru diferite directii de emisie
in SCM:
ye = yFP + ye
La unghiul ode rezulta doua viteze ye0 : prima |yFP | A |ye | (care rezulta din adunarea lui
ye cu yFP ) si a doua |yFP | ? |ye | (care rezulta din scaderea lui ye si yFP ). Nicio particula e nu
poate emisa in afara conului indicat prin linia punctata. Unghiul devine 90 cand ye0 = yFP .
Atunci, in ecare directie doar o singura valoare a energiei este obtinuta. Conditia de a avea o
singura valoare pozitiva a lui We este
Wd = T

P\0
P\0  Pd0

14

(1.15)

Fig.1.13. Relatia dintre energia cinetica a particulelor de intrare (Td ) si iesire (Te ) pentru reactia
3
H(p,n)3 He. In careul inserat se arata regiunea comportarii de valoare dubla langa Td ' 1PhY

Fig.1.14. Relatia dintre vectorii viteza a particulelor de iesire ve si ve pentru o reactie nucleara
X(a,b)Y cu valoare Q negativa.

15

Capitolul 2
Proprietati generale ale dezintegrarii
nucleare radioactive si transmutatii
2.1

Scurt istoric

In 1896 Becquerel descopera in mod accidental ca cristalele de Uranil (ionul de uranil [UO2 ]2+
este cation bi-pozitiv) emit radiatii invizibile pe o placa fotograca.
In 1898, Marie si Pierre Curie descopera Poloniul (Po cu Z=84) si Radiul (Ra cu Z=88),
doua noi elemente radioactive. Ei reusesc sa izoleze radiul, un material mult mai radioactiv decat
uraniul.
In 1899 rutherford arata ca exista doua tipuri de radiatii - pe care el le numeste alfa si beta. In
1900 Villard pune in evidenta un al treilea tip de radiatie provenind din radiu, pe care o numeste
radiatie gamma. In 1902 Pierre si Marie Curie arata ca radiatia beta nu este altceva decat
electroni, in timp ce F. Soddy si E. Rutherford estimeaza ca radiatiile alfa, beta si gamma sunt
diferite tipuri de radioactivitate iar in 1904 Rutherford arata ca radiatia alfa este ceva asemenea
atomilor de heliu.
In 1903 Becquerel si sotii Curie primesc premiul Nobel pentru studiile de radioactivitate, iar
in 1911, Marie Curie a primit al doilea premiu Nobel (in chimie) pentru descoperirea poloniului
si radiului. In 1904
In 1938, Hahn (premiul Nobel in 1944) si Strassmann au descoperit siunea nucleara. La
aceasta descoperire un rol important a avut si Lisa Meitner. In 1938 Enrico Fermi a primit premiul
Nobel in zica pentru producerea de noi elemente radioactive prin iradierea cu neutroni.

2.2

Proprietati generale ale dezintegrarii radioactive

Radioactivitatea este dezintegrarea nucleelor spre o conguratie mai stabila prin emiterea de
"radiatii" (particule  sau , raze , etc.).
Legea dezintegrarii substantelor radioactive a fost formulata clar pentru prima data de Rutherford si Saddy ca rezultat al studiului lor asupra radioactivitatii diferitelor substante (in special
thoriu, thoriu-X si derivatii).
Un nucleu radioactiv poate caracterizat prin rata la care se dezintegreaza. Constanta de
dezintegrare, timpul de injumatatire sau timpul de viata medie sunt modalitati echivalente de
caracterizare a dezintegrarii.
Probabilitatea ca un nucleu sa se dezintegreze intr-un interval de timp dat este gw. Marimea 
este cea care determina rata de dezintegrare. Acest proces de dezintegrare este un proces statistic
16

si nu putem spune nimic in mod particular pentru un nucleu dat: putem vorbi doar in termenii
probabilitatii de dezintegrare. Presupunem ca pentru inceput avem Q0 nuclei de un anumit tip
la un moment ipotetic de start w0 = 0. Atunci numarul de nuclee de tipul dat ce dispar (se
dezintegreaza) poate exprimat prin
gQ = Qgw

(2.1)

Q(w) = Q0 h3w

(2.2)

Prin integrare, cu Q(w = 0) = Q0 , rezulta

Aceasta este legea dezintegrarii radioactive.

Pornind de la aceasta expresie putem deni timpul de injumatatire W la care numarul de
elemente radioactive a scazut la 1@2 din valoarea initiala, adica la Q0 @2 .
ln 2

De asemenea se deneste timpul mediu de viata  al substantei radioactive ca
W =

1

Semnicatia denumirii provine din urmatorul rationament. La momentul de timp w avem Q(w) =
gw, asadar media
Q0 h3w nuclee radioactive iar probabilitatea de dezintegrare este data de Q(w)
Q0
marimii w este
=

1
w =
Q0
sau
1
w =
Q0

Z"
wQ(w)gw
0

Z"

Z"
3w

wQ0 h
0

gw = 

wh3w gw
0

Integrand prin parti obtinem

<
;
"

Z"
@ Z"
?
1
1 3w
1
3w
3w
w =  0 +
h gw = h gw =  h
=
>
=



0
0

Exemple pentru timpul de injumatatire W al unor nuclee radioactive cu viata foarte lunga:
W (232 Th)
W (237 Np)
W (238 U)
W (235 U)

=
=
=
=

1> 41 1010 ani

2> 14 106 ani
4> 47 109 ani
7> 04 108 ani

Activitatea
Pentru valori mai mici ale lui W , valoarea sa poate determinata masurand activitatea
pentru substanta radioactiva ce se dezintegreaza. Ca dentie a marimii activitate specicam
rata la care o anumita specie radioactiva genereaza produse de dezintegrare:

17

D = Q
In ecare dezintegrare (> > ===) sunt emise anumite entitati ce pot detectate cu un aparat
de masura:
gQd = gQ = Q(w)gw
Rata de emisie va
gQd
= Q(w) = Q0 h3w
gw
sau
D = D0 h3w

(2.3)

Trebuie precizat ca activitatea este denita prin Q(w) si nu prin gQ@gw. Cele doua marimi
coincid pentru un proces de dezintegrare simpla, dar pentru situatii mai complexe unde o dezintegrare radioactiva este doar o parte a unui lant complex de dezintegrari, ele sunt diferite. Putem
avea situatii cand gQ@gw = 0 dar Q(w) 6= 0.
Unitati de exprimare a activitatii:
1Curie = 1Ci = 3> 7 1010 dezint/s
1Rutherford = 1R = 106 dezint/s
1Becquerel = 1Bq = 1dezint/s
1Curie reprezinta rata de dezintegrare a 1 g de Ra.
Proprietatea de ionizare pe care o au radiatiile este cea mai daunatoare pentru noi. Ea se
exprima prin doza ionica si se masoara in Roentgen: 1 Roentgen = 2> 6 1034 C/kgdhu (sau 0.0084
J/kg). Doza de energie se masoara in rad: 1 rad = 0.01 J/kg. Doza de energie pentru sanatatea
omului se masoara in rem: 1 rem. Dozajele sunt:
0=5 rem/an
5 rem/an
500 rem
750 rem
5000 rem

= fond natural
= limita pentru lucratorii din instalatiile nucleare
= 50% mor intr-o luna
= doza fatala
= moarte sigura intr-o saptamana

Un nucleu se poate dezintegra pe diferite canale. Spre exemplu, dezintegrarea  in competitie

cu dezintegrarea . Daca exista mai multe canale, caracterizate prin constantele 1 > 2 > === atunci
probabilitatea totala de tranzitie este caracterizata prin W = Pl si
Q(w) = Q0 h3W w = Q0 h3Pl w

(2.4)

Ratele ramicatiilor sunt astfel exprimate prin 1 @W , 2 @W , === si activitatile partiale sunt
Dl =

l
DW
W

cu
DW = D0 h3W w
18

(2.5)

2.3

Producerea si dezintegrarea elementelor radioactive

Presupunem ca o specie (proba) de nuclei stabili este bombardata folosind un proiectil care poate
induce transmutatii la o rata de T atomi/s si astfel formeaza elemente radioactive care se dezintegreaza la randul lor cu o constanta .
In practica astfel de metode se utilizeaza pentru analizele prin activare, in particular pentru
a produce elemente trasoare radioactive (folosind neutroni din reactoare sau acceleratoare de
electroni pentru a induce reactii de tipul (h> s), (> s), (> q)===)
Legea ce descrie variatia numarului de elemente este un bilant intre rata de formare T si
activitatea de dezintegrare Q :
gQ(w)
= T  Q
gw
Aceasta ecuatie (pentru o rata de formare T constanta) poate rescrisa ca
g(T  Q)
= gw
T  Q

(2.6)

(2.7)

sau prin integrare (cu Q (w = 0) = 0) rezulta

Q(w) =

T
(1  h3w )


(2.8)

sau
D = Q (w) = T(1  h3w )
1
0.8
AsQ

0.6

dN
ccccccc sQ
dt

0.4
0.2

10

15

20

Fig.2.1 Variatia in timp a activitatii D si a variatiei numarului de elemente gQ@gw

pentru o rata de formare T constanta. Reprezentarea graca este facuta pentru o
valoare a constantei de dezintegrare  = 0> 2 [w]31
Observam ca D(w) tinde la T (curba de saturatie). Aici e clar ca activitatea Q(w) si marimea
gQ@gw sunt total diferite. Activitatea creste spre o valoare aproape constanta tinzand spre saturatie D(w) ' T, in timp ce gQ@gw $ 0. Dupa un timp de iradiere w = 2W numarul elementelor
radioactive formate este 3@4, iar pentru w = 3W numarul elementelor radiate este 7@8 din numarul
maxim. In practica aceasta iradiere nu dureaza mai mult de 2W sau 3W .

2.4

Lanturi generale de dezintegrare

In situatiile mai generale, care apar de asemenea in lanturile reale de dezintegrare, pot aparea un
lung set de conexiuni. In particular, acesta este cazul pentru nucleele de actinide.

19

2.4.1

Formulare matematica

Lantul general de dezintegrare

Q1 $ Q2 $ Q3 $ ===
este caracterizat prin setul de ecuatii diferentiale liniare cuplate
; gQ1
= 1 Q1
A
gw
A
A
A
A
A
? gQ2
= 1 Q1  2 Q2
gw
A
A
A
gQ3
A
= 2 Q2  3 Q3
A
A
= gw
...
...

(2.9)

Folosind teoria rezolvarii ecuatiilor diferentiale liniare cuplate, cu coecienti constanti m , solutia generala poate obtinuta ca:
;
Q1 (w) = d11 h31 w
A
A
?
Q2 (w) = d21 h31 w + d22 h32 w
(2.10)
Q3 (w) = d31 h31 w + d32 h32 w + d33 h33 w
A
A
=
===
cu conditiile initiale

;
? d11 = Q1 (w = 0)
n
P
dnl = 0
=

(2.11)

l=1

Putem obtine coecientii dnl substituind solutia generala in ecuatia diferentiala rezultand un
set de ecuatii algebrice in coecientii dnl . Pentru cazul particular al lui Q2 (w) obtinem
1
d11
2  1
1
=
d11
1  2

d21 =
d22

Ducand la capat acest proces obtinem solutia generala

dn>l =
sau
dn>l =

n31
dn31>l
n  l

1 2 ===n31
d11
(1  l )(2  l )====(n  l )

Exemple:
Pentru o serie radioactiva cu 3 membrii : initial era prezent doar parintele cu W1 = 1k ;
nucleele ica au W2 = 5k iar al treilea membru este stabil (W3 = 4).

20

100
80
N1

60

N2

40

N3
20
5

10

15

20

25

30

t#ore '

Fig.2.2 Variatia in timp a numarului de nuclee pentru cele 3 specii. Numarul initial de nuclee
ind Q1 (w = 0) = 100, Q2 (w = 0) = Q3 (w = 0) = 0
Seria radioactiva a Radiului A:
RaA(218 Po) $ RaB(214 Pb) $ RaC(214 Bi) $ RaD(210 Pb)
Din ecuatiile dezintegrarii radioactive, rezulta o proprietate destul de generala. Putem scrie
ca
gQl
= l31 Ql31  l Ql
gw
sau
l

gQl
= l (Dl31  Dl )
gw

care poate rescrisa ca

gDl
= l (Dl31  Dl )
gw
Aceasta relatie arata ca pentru un termen dat Dl (w) maximul apare cand Dl31 = Dl .

2.4.2

Exemple particulare de echilibru radioactiv

Consideram lantul radioactiv Q1 $ Q2 $ Q3 cu Q3 nuclee stabile:

Q1 (w) = Q10 h31 w
1
Q2 (w) =
Q 0 (h31 w  h32 w )
2  1 1
Zw
Q3 (w) = Q3 (w = 0) + 2 Q2 (w)gw =
0

1 2
Q0
(2  1 ) 1

1  h31 w 1  h32 w

1
2

Studiem acum, in particular, cateva cazuri speciale ale acestui rezultat:

(i) Cazul cand 1 A 2 (parinte cu viata scurta)
In acest caz pentru un timp w 11 , putem neglija prima exponentiala
Q2 (w) '

1
Q 0 h32 w
2  1 1
21

indicand ca dupa un timp w W1 , elementele Q2 se vor dezintegra cu propria lor constanta 2 .

N1
N2

100

N3

80
60
40
20
1

t#ore '

Fig.2.3. Parintele are viata scurta. Gracul este trasat pentru W1 = 0=1 ore, W2 = 5 ore si
Q1 (w = 0) = 100, Q2 (w = 0) = Q3 (w = 0) = 0.
(ii)1 ? 2 (parinte cu viata lunga)
In acest caz pentru un timp w 12 , se poate neglija a doua exponentiala, obtinem:
Q2 (w) '

1
Q 0 h31 w
2  1 1

indicand ca pentru w W2 elementele 2 se vor dezintegra cu constanta primului element.

Expresia de mai sus mai poate transformata in
D2 (w) =

2
D1 (w)
2  1

(2.12)

100
80
N1

60

N2

40

N3
20
20

40

60

80

100 120 140

t#ore '

Fig.2.4. Parintele are viata lunga. Gracul este trasat pentru W1 = 12 ore, W2 = 2 ore si
Q1 (w = 0) = 100, Q2 (w = 0) = Q3 (w = 0) = 0.
(iii) 1 2 . In aceasta situatie D2 (w) ' D1 (w). Sa reprezentam grac pentru cazul W1 = 30 k
si W2 = 1 k. In Fig. 2.5 se observa un echilibru tranzitoriu: activitatea icei creste pana devine
aproape egala cu activitatea parintelui.

22

A
A1
2
A2
1.5
1
0.5
10

20

30

40

50

60

t#ore '

Fig.2.5. Dupa o perioada scurta de timp activitatea icei devine aproape egala cu activitatea
parintelui.
(iV ) 1 ' 0> 1 2 . In acest caz ne apropiem de echilibru secular.
Expresiile pentru Q1 (w), Q2 (w) devin acum ( 11 w 12 )
Q1 (w) = Q10
1 0
Q2 (w) =
Q (1  h32 w )
2 1
sau
D1 (w) = D01
D2 (w) = D01 (1  h32 w )
Acum activitatea D1 (w) este foarte mica, dar constanta, iar activitatea D2 (w) atinge echilibrul la
w W2 cand h32 w ' 0 si D2 (w) ' D01 (vezi Fig.2.6).
A#10 3 '
70
60
50
A1

40

A2

30
20
10
2

10

t#ore '

Fig.2.6. Cand constanta de dezintegrare a "parintelui" este aproape de zero.

2.4.3

Metode radioactive de datare

Cunoscand  putem determina intervalul de timp din descresterea exponentiala a activitatii. Acest
lucru devine dicil cand W este foarte mare, de ordinul timpului geologic 109 ani. In acest caz
folosim numarul relativ de parinti si ice la w1 comparat cu cele la w0 . Astfel, din
23

QG (w1 ) + QS (w1 ) = QS (w0 )

rezulta

QS (w1 ) = QS (w0 )h3(w1 3w0 )

iar pentru intervalul de timp obtinem

QG (w1 )
1
ln(1 +
)
(2.13)

QS (w1 )
Aceasta ecuatie este adevarata daca la momentul initial nu existau nuclee ica, adica aveam
QG (w0 ) = 0. In cazul in care existau nuclee ica la momentul initial w = w0 ecuatia de echilibru se
scrie ca
{w = w1  w0 =

QG (w1 ) + QS (w1 ) = QG (w0 ) + QS (w0 )

Daca exista un izotop al nucleului ica, G0 , prezent in proba si care nu este format prin dezintegrarea unui parinte si nici nu este radioactiv, adica
QG0 (w1 ) = QG0 (w0 )
putem scrie ecuatia
QG (w0 )
QG (w1 )
QS (w1 ) (w1 3w0 )
=
h
1 +
QG0 (w1 )
QG0 (w1 )
QG0 (w0 )
care este o ecuatie liniara de tipul | = p{ + e cu p = h(w1 3w0 )  1 si e = QG (w0 )@QG0 (w0 ).
Exemplu:
87
Rb $87 Sr (W = 4=8 1010 ani)

24

(2.14)

Comparatia este facuta cu izotopul 86 Vu al nucleului ica 87 Vu. In acest fel se pot determina
intervale de timp de ordinul {w = 4=53 109 ani. Pentru descrierea probelor mai recente de materie
organica cea mai des folosita metoda este datarea cu 14 F. Dioxidul de carbon FR2 absorbit de
materia organica consta din 12 F(98> 89%) +13 F(1> 11%). Pe de alta parte izotopul 14 F radioactiv
este format in atmosfera superioara prin reactia 14 Q(q> s)14 F. Prin urmare toata materia vie este
usor radioactiva datorita 14 F. Acesta din urma se dezintegreaza trecand in 14 Q cu o perioada
W = 5730 ani rezultand un echilibru. Astfel rata de formare a 14 F , adica T(14 F), este aproximativ
constanta pe o durata de aproximativ 5000 ani. In acest fel putem spune ca, carbonul materiei
vii a atins echilibrul cu carbonul atmosferei: gwg Q(14 F) = 0 sau
T(14 F) = (14 F)Q(14 F)

(2.15)

Proportia este de un atom de 14 F la 1010 atomi de 12 F. Cunoscand W (14 F) = 5730 ani activitatea
pentru 1j de 14 F este de aproximativ 15 dez/min. Cand organismul moare, echilibrul cu Carbonul
atmosferic se rupe. Nu se mai achizitioneaza 14 F= Acum
Q(14 F> w1 ) = Q(14 F> w0 )h(w1 3w0 )
de unde putem determina intervalul de timp {w.

25

Capitolul 3
Teoria perturbatiilor dependenta de
timp: metoda generala de studiere a
proprietatilor interactiilor
Interactiile fundamentale prezente la nivelul nucleului si constituentilor sai sunt:
- interactiile tari (hadronice)
- interactiile slabe (procesul dezintegrarilor )
- interactiile electromagnetice (procese radiative)
Tranzitii tipice:
(a) emisia si absorbtia unui boson (foton sau pion) de catre un fermion
(b) transformarea unui boson (foton) intr-un alt boson (meson vectorial)
(c) forta dintre doi nucleoni prin schimbul unui meson (aici, de exemplu, un pion) cu constanta de cuplaj iQQ si intensitatea de cuplaj J caracterizand interactia slaba in procesul de
transformare
Procesele amintite mai sus sunt ingredientele de baza care rezulta in procesele observabile de
tranzitie care apar in nucleu, ca:
- dezintegrarea  sau emisia unui grup de particule
- dezintegrarea  + >  3 si captura electronica
- emisia de radiatii 
Metoda generala de a studia constantele de dezintegrare pentru aceste procese specice este
lqw
teoria perturbatiei depandenta de timp unde tranzitia rezulta dintr-o interactie specica K
Trebuie asadar a evalua

Figure 3.1:
26

Figure 3.2:

Figure 3.3:
2 gq
2

(0)
(0)
i l =
? [i |Klqw |[l A
~
gH
(0)

(0)

(3.1)

unde [l > [i descriu starile stationare, iar gq@gH este densitatea starilor nale corespunzatoare
procesului particular si legilor de conservare (conservarea energiei, cons. impulsului, etc.).

27

Capitolul 4
Dezintegrarea 
4.1
4.1.1

Rezultate experimentale fundamentale

Caracteristici esentiale

Caracteristicile esentiale sunt date prin: timpul de injumatatire (W1@2 ), energia cinetica (W ),
parcursul (U)
Timpul de injumatatire (W1@2 ) poate masurat direct din scaderea activitatii in timp; el
poate determinat din ecuatia seculara.
Parcursul U se masoara prin diferite metode: In substante gazoase cu camera Wilson, in
lichide cu camera cu bule, iar in solide cu camera fotograca. Se folosesc si procedee combinate
precum folosirea ltrelor din foite subtiri si contori.
Energia W a fost masurata la inceput dupa parcursul particulei . Dintre metodele de
determinare enumeram urmatoarele:
- In prima aproximatie parcursul U in aer se poate exprima prin energia cinetica sub forma
U[fp]  0> 3W3@2 [PhY ]
- Metoda analizei magnetice in care se compara W cu energiile particulei  alese ca standard.
De exemplu W (Po214
84 ) = 7> 6804 Phy. Puterea de rezolutie a spectrometrelor magnetice este
foarte mare. Ajunge la 5 nhY .
- Metoda camerei de ionizare. Se masoara curentul de electroni ce ia nastere ca urmare a
actiunii ionizante a particulelor .

4.1.2

Radioactivitatea naturala.Familii radioactive

Aparitia naturala a radioactivitatii elementelor grele este rezultatul existentei speciilor nucleare
ce se aa mult dincolo de inceputul  - instabilitatii si avand timpi de viata comparabili cu varsta
universului, astfel incat ele exista inca din abundenta in natura. Exista trei astfel de nuclizi, U238 ,
Th232 , U235 .
Seria actinouraniului incepe cu izotopul -activ al uraniului 92 U235 , care cu un timp de injumatatire de 7108 ani se transforma in 90 Th231 , ce emite particule  si se transforma in protactiniu
231
. Acest izotop, spre deosebire de 91 Pa234 este -activ si se transforma in actiniu 89 Ac227 .
91 Pa
Familia actinouraniului contine gazul radioactiv radon (izotopul 86 Rn219 ) si se termina cu al doilea
izotop stabil al plumbului 82 Pb207 .
28

1Ps = 10-6s, 1 ms = 10-3s,1 My = 106y, 1 Gy = 109y

Seria radioactiva Uraniu 235

Seria toriului incepe cu izotopul -activ 90 Th232 , care are timp de injumatatire de 1> 4
1010 anisi se transforma in izotopul -activ al radiului 88 Ra228 . Si aceasta familie contine gazul
radioactiv (izotopul 86 Rn220 ) si se incheie cu al treilea izotop stabil al plumbului 82 Pb208 (ceea ce
indica stabilitatea deosebita a nucleului de plumb care contine un numar magic de protoni: 82).

29

Seria uraniului, ce incepe cu izotopul -activ 92 U238 se transforma cu timpul de injumatatire

de 4> 5 109 ani in 90 Th234 . La randul sau acesta este izotop -activ si in timpul de injumatatire
de 24 zile se transforma in protactiniu 91 Pa234 care la randul sau este -activ. Printre alte nuclee
familia uraniului contine 88 Ra226 si un gaz radioactiv, radonul 86 Rn222 . Seria se incheie cu izotopul
stabil al plumbului 82 Pb206 .

30

Din analiza familiilor radioactive enumerate se observa ca numerele de masa ale elementelor
sunt de tipul (4q + 2) pentru seria uraniului, de tipul (4q + 3) pentru seria actinouraniului si 4q
pentru cea a toriului. Aceasta regularitate se numeste legea deplasarii si ea se explica prin faptul
ca transformarile radioactive au loc e prin emiterea de particule , e prin emiterea de particule
. In primul caz sarcina nucleului creste cu o unitate iar numarul de masa ramane nemodicat.
In al doilea caz sarcina numarul de masa variaza cu 4 unitati.
Faptul ca o a patra serie, de tipul 4q + 1, nu a fost observata natural este datorata faptului
ca nu exista un nuclid de acest tip care sa aiba un timp de viata sucient de mare. Aceasta serie,
seria neptuniului, a fost produsa articial. Ea are ca prim nucleu parinte izotopul 94 Np237 ce se
dezintegreaza  cu un timp de injumatatire 2> 2 106 ani in 91 Pa233 si se incheie cu izotopul stabil
de bismut 83 Bi209 .

31

Membrii acestei serii nu sunt gasiti in natura deoarece timpul de injumatatire al izotopului cu cel
mai lung timp de viata din aceasta serie este scurt comparat cu varsta Pamantului.
Mai exista si asa numitele serii colaterale. Se observa ca in toate cele 4 serii ele incep cu
izotopul -stabil cel mai greu, deoarece acesta are in general cea mai mica -energie si deci cel
mai lung timp de injumatatire. Dezintegrarea  creste excesul de neutroni, o tendinta ce este
corectata prin dezintegrari . Astfel seriile tind sa urmeze linia -stabila cea mai grea. Astfel, nu
este surprinzator ca sa gasim "serii colaterale" de dezintegrari  implicand izotopi cu 4 unitati de
masa mai mici decat seria principala.

4.1.3

Legi si particularitati ale dezintegrarii 

1). In 1911, Geiger si Nutall descopera ca pentru toate elementele -active ale celor 3 familii
radioactive este valabila legea
lg  = D lg U + E
unde  este constanta de dezintegrare, iar parametrul D este acelasi pentru toate cele trei familii
- vezi gura 4.1. Parametrul E variaza putin, in limita a 5%. Cum U si W sunt legate intre ele,
rezulta
lg  = D0 lg W + E 0
Astazi se foloseste formula

D
lg  = s + E
W
32

care este mai exacta.

2). Domeniu ingust pentru energia cinetica W
4 MeV  W  9 MeV
si domeniu foarte larg pentru timpul de injumatatire
1037 v  W1@2  1010 ani

ln O
20

10

2
0,4

0,5

0,6

0,7

ln RD

Fig.4.1 Cele trei serii radioactive: 1 este seria Uraniului, 2 este seria Thoriului, 3 este seria
actino-Uraniului
3). Separarea neta in doua grupe: - stabile pentru Z?82 si -active pentru ZA82. W creste
cu Z (sunt totusi cateva exceptii in cazul pamanturilor rare).
4). Energia dezintegrarii , H , a diferitilor izotopi (ai aceluiasi element) scade cu cresterea
numarului de masa D. Exceptie pentru 209 ? D ? 215.
5). Folosirea metodelor exacte de masurare a energiei W a condus la descoperirea structurii
ne a spectrelor . Nucleele emit particule  nu cu o singura valoare a energiei cinetice ci cu
cateva valori apropiate.
6). ThC0 si RaC0 emit (pe langa grupul fundamental de particule ) si putine particule  de
0
214
parcurs lung cu o energie mai mare; de exemplu ThC0 Po212
84 , RaC =Po84 .

33

4.2

Studiul energetic al dezintegrarii . Rolul legilor de

conservare

Dezintegrarea  este un proces nuclear produs sub actiunea interactiunii tari in care se conserva

si paritatea P si spinul izotopic T.

inseamna ca nucleul parinte  activ (A,Z) si nucleul ica
Conservarea spinului izotopic T
caci izospinul particulei  este zero.
(A-4, Z-2) trebuie sa aiba acelasi spin izotopic T,
Conservarea paritatii P impreuna cu conservarea momentului cinetic I implica faptul ca paritatea si spinul nucleului initial (Sl si Ll ), paritatea si spinul nucleului nal (Si si Li ) trebuie sa e
legate de momentul orbital o al particulei  prin relatiile
|Ll  Li |  o  Ml + Mi
si

Sl
= (1)o
Si

deoarece S = +1 si L = 0.
Adesea se utilizeaza diagramele energetice pentru a gura diferitele tranzitii posibile.

6,203 MeV

Th C: Bi (Z=83, A=212)

D

TD=6,086 MeV

Th C: Tl (Z=81, A=208)

Bismutul se dezintegreaza  rezultand Taliu in starea fundamentala:

212
83 Bi

4
$208
81 Tl +2 He

Nivelul superior este pentru ThC(Bi212

83 ) in starea fundamentala si corespunde energiei H =
(T ) = 6> 203PhY , daca pentru Taliu in starea fundamentala alegem nivelul de energie 0. Energia
cinetica a particulei  va
W = T

Pqxfohx
Pqxfohx + P

Structura na a spectrului dezintegrarii  a bismutului este prezentata in gura 4.3.

34

E[MeV]

6,203

Th C: Bi (Z=83, A=212)

D
D
D

0,617

D
D1

0,492

DR

0,473
J6

J4

0,327
J5

J3

J2

0,040
J1

Th C: Tl (Z=81, A=208)

Fig.4.3 Structura na a spectrului 

Exemplu: H4 = 6> 203  0> 492 = 5> 711MeV
Pqxfohx
208
= 5> 17
= 5> 603PhY
Pqxfohx + P
212
In gura 4.4 este reprezentata schema emisiei particulelor  de parcurs lung de catre nucleul
212
, care se formeaza la randul sau prin dezintegrarea  a nucleului 83 Bi212 si in functie de
84 Po
caracterul tranzitiei  el poate format e in starea fundamentala, e in stari excitate. Particulele
 emise din starile excitate ale nucleului 84 Po212 sunt de parcurs lung.
W4 = H4

35

E [MeV]
11,195

Th C: Bi (Z=83, A=212)

E
E
10,746
10,622

E

E
Th C: Po (Z=84, A=212)

J

9,675

J

8,949

J

D

D

D
D

Th D: Pb (Z=82, A=208)

Fig. 4.4 Emisia particulei  de parcurs lung in dezintegrarea poloniului obtinut la randul sau
prin dezintegrarea  a bismutului (ThC) cu nivelul de energie 11,195 MeV.

4.3

Cinematica dezintegrarii  : energia particulelor 

Dezintegrarea  este cunoscuta pentru nucleele grele. Unul din principalele motive pentru care
acest tip de dezintegrare apare ca un proces spontan este energia de legatura mare a particulelor
 (28,3 MeV).
Energia de legatura a particulelor  este denita prin
0 D34
2
0
0 D
Zohj = T (D
] [Q ) = P (]32 [Q32 ) + P ()  P (] [Q ) f
= EH(D> ])  [EH(D  4> ]  2) + 28> 3PhY ]

(4.1)


= EH(4> 2) reprezentand energia de legatura a particulei  in raport cu toti nucleonii.
cu Zohj
D34
4
Cand energia de legatura Zohj a nucleului D
] [ in raport cu partile 2 , ]32 [ este negativa,
nucleul se poate dezintegra spontan in cele doua componente. Deci,
0 D34
0 4
P 0 (D
] [Q ) A P (]32 [) + P (2 )

reprezinta conditia dezintegrarii  spontane. Primele valori negative pentru Zohj (>D34
]32 [) apar
pentru D ' 150 (] A 82) adica pentru Plumb.
Pentru un nucleu parinte aat initial in repaus, conservarea energiei se scrie ca
PS0 f2 = PG0 f2 + W + WG
36

(4.2)

unde W > WG reprezinta energiile cinetice ale particulei  si nucleului de recul G. Vom face in
continuare distinctie intre masa nucleara si masa atomica prin notatia: P0 pentru masa nucleara
si P pentru masa atomica. Energia de reactie se scrie ca
T = PS f2  (PG f2 + P f2 ) = W + WG

(4.3)

In procesul de emisie (considerat nerelativist) avem constrangerea |s | = |sG |. Atunci,

1
1
2
P y2 + PG yG
2
2

2
P (PG yG )2
1
PG yG
1
2
2
=
) = P y 1 +
P y (1 +
2
P y2
2
PG (P y )2

PG + P
P
1
= W
P y2 1 +
=
2
PG
PG

T =

Prin urmare obtinem

T ' W

4.4

D
D4

(4.4)

Aproximarea dinamicii procesului de dezintegrare 

Emisia particulei  prin bariera de potential Coulombian din jurul nucleului. Fortele atractive
intense ce tin nucleonii impreuna pot reprezentate printr-un potential nuclear atractiv intens.
Se pune intrebarea cum poate o particula sa scape prin bariera inalta de potential? Raspunsul
este dat in 1928 de Gamow, Gurney si Condon care aplica teoria cuantica la nucleu.

Fig. 4.5 Energia potentiala Coulombiana in afara nucleului pentru un nucleu dat cu sarcina Ze si
o particula alfa apropiindu-se de nucleu. Este indicata de asemenea valoarea T pentru o
dezintegrare data. In multe cazuri T este mult mai mic decat valoarea maxima a energiei
potentiale Coulombiene.
(i) Abordarea dependenta de timp
37

In descrierea dezintegrarii  trebuie rezolvata problema dependenta de timp, unde, la momentul

initial (w = 0) avem o particula  in interiorul grapei de potential nuclear, iar in nal se atinge o
stare in care particula  se indeparteaza de nucleul rezultant.
Conform toeriei perturbatiei, trebuie sa rezolvam ecuatia
 2

C[(u> w)
~
{ + Y (|u|) [(u> w) = l~
2p
Cw
deci consideram o problema non-stationara.
Problema corespunzatoare independenta de timp este
 2

~ 2
{ + Y (u) *q (u) = Hq *q (u)
2p

(4.5)

si ea determina solutiile interne (particula  in interiorul nucleului cu energia Hq>l ) si solutiile

externe (particula  miscandu-se in afara nucleului cu energia Hp>i ) ca
*q>l (u> w) = *q>l (u)h3lHq>l w@~

(4.6)

*p>i (u> w) = *p>i (u)h

3lHp>i w@~

Solutia dependenta de timp totala poate dezvoltata in aceasta baza ca

X
X
[(u> w) =
fq>l (w)*q>l (u)h3lHq>l w@~ +
fp>i (w)*p>i (u)h3lHp>i w@~
q

(4.7)

iar coecientii fq>l (w) si fp>i (w) pot determinati astfel ca ecuatia dependenta de timp sa e
vericata.
Aceasta este posibil prin urmatoarea alegere
la w = 0, toti fp>i = 0 si un singur fq>l = 1
la w 0, toti fp>i 6= 0, fq>l 6= 0 si fq>l ' 1
P
p

unde

P
q
2

|fq>l (w)| reprezinta probabilitatea ca particula  sa e inca in interiorul nucleului, iar

|fp>i (w)| este probabilitatea ca particula  sa e in afara nucleului.

Aceasta revine la o dependenta de timp in [(u> w) cu o ecuatie de continuitate

C W
[ (u> w)[(u> w) + gly m(u> w) = 0
Cw
unde densitatea si curentul de probabilitate sunt

(4.8)

 = [W [ = |[|2
m = l~ ([u[W  [W u[)
2p
Deoarece un curent de particule  paraseste nucleul, densitatea (u> w) trebuie sa e o functie
descrescatoare in timp. Acest lucru este imposibil pentru solutii pur stationare *q>l (u). Asadar
|[(u> w)|2  |[(u)|2 h3w


[(u> w)  [(u)h3l(H3l 2 ~) ~
38

(ii) Aproximatii
Procesul poate descris ca o problema aproape stationara in urmatoarele aproximatii:

Fig. 4.6. (a) Consideram potentialul Coulombian dar studiem doar valorile proprii reale (nu
adevarata dezintegrare)

Fig.4.6(b) Aproximam potentialul printr-o groapa de potential patrata, separata printr-o bariera
rectangulara de potential, de regiunea unde particulele  pot exista liber.

39

Fig.4.6(c) Aproximam potentialul prin o bariera dreptunghiulara de potential.

4.4.1

Nivele virtuale: o abordare stationara a dezintegrarii 

Consideram un potential de forma unei bariere dreptunghiulare:

V(x)

f

II

III

Vb

E
a

Fig.4.7. Model de potential folosit pentru a studia probabilitatea de tranzitie in dezintegrarea

alfa in descrierea stationara. Descrierea permite ca starile quasi-legate din partea (I) sa treaca
prin efect tunel prin bariera dreptunghiulara de potential (II) in regiunea externa (III). Energia
stationara corespunde valorii proprii E.
Regiunea I : solutiile stationare descriu particulele  in nucleu unde timpul mediu de viata al
nivelului in cazurile realiste este foarte mare comparat cu timpul care este tipic pentru frecventa
nucleonului. Scriem solutia pentru functia de unda sub forma
[L = hls{  h3ls{
unde

2pH
~2
Regiunea II : Solutia pentru functia de unda este
s2 =

[LL = f+ ht({3d) + f3 h3t({3d)

40

unde
2p
(Ye  H)
~2
Regiunea III : Solutia pentru functia de unda este
t2 =

[LLL = f1 hls({3e) + f3 h3ls({3e)

In continuare impunem conditiile de continuitate pentru functia de unda si derivata sa in
punctele { = d si { = e:
-in a:
[L (d) = [LL (d)
$
hlsd  h3lsd = f+ + f3

g[L
g[LL
=
$ lshlsd + lsh3lsd = tf+  tf3

g{ {=d
g{ {=d
-in b:
$
f+ ht(e3d) + f3 h3t(e3d) = f1 + f2
[LL (e) = [LLL (e)

g[LL
g[LLL
=
$ tf+ ht(e3d)  tf3 h3t(e3d) = lsf1  lsf2

g{ {=e
g{ {=e
Din primele doua ecuatii rezulta:
1
1 lsd
ls
ls
h (1 + ) + h3lsd (  1)
2
t
2
t
ls
= l sin sd + cos sd
2

f+ =

(4.9)

si
f3 = l sin sd 

ls
cos sd
t

(4.10)

Din conditiile de continuitate in { = e

f1 + f2 = f+ hJ@2 + f3 h3J@2
t
(f+ hJ@2  f3 h3J@2 )
f1  f2 =
ls
unde
J = 2t(e  d)
rezulta

f1
f2

t
1
J@2
1+
f+ h
=
+ 1
2
ls

t
1
J@2
1
f+ h
=
+ 1+
2
ls

t
3J@2
f3 h
ls

t
3J@2
f3 h
ls

(4.11)
(4.12)

Pentru functia de unda din regiunea III obtinem asadar

t
t
J@2
3J@2
[LLL = f+ h
cos s({  e) + sin s({  e) + f3 h
cos s({  e)  sin s({  e)
(4.13)
s
s
41

Transmitanta, sau coecientul de transmisie, este data de

2
2
[LLL 2
2 J

t
t
1
1
2
3J
=
f+ h + f3 h
f+ f3
+

+
W =
[L
4 4s2
4 4s2
Cea mai mica valoare pentru [LLL este pentru f+ = 0 care conduce la tan sd = s@t:
r
!
r
2pH
H
tan
d =
2
~
Ye  H
Acele valori ale lui H = H0 care indeplinesc ecuatia de mai sus corespund solutiilor unde o
foarte mica intensitate apare in regiunea externa III. Aceste valori proprii ale energiei H0 corespund
nivelelor virtuale in regiunea I pentru care particula  este in principal localizata in interiorul
nucleului cu o foarte mica penetrabilitate prin bariera.
Penetrabilitatea este atunci data prin

p
[LLL 2

 h3J = exp  2 2p(Ye  H)(e  d)

(4.14)
[L
~
unde J este numit factorul Gamow. Deci pentru H = H0 , dezintegrarea  poate descrisa cu
penetrabilitatea de mai sus. Pentru H 6= H0 adica f+ 6= 0 functia de unda descrie procesul in care
o particula  se misca in principal in partea dreapta a barierei.
Penetrarea prin bariera Coulombiana
Folosind problema generala de penetrare a barierei, WKB (Wentzel, Kramess, Briblouin), penetrabilitatea S este data prin:
5
6

Z{2
[LLL 2
 exp 72 n({)g{8 = exp ()
S =
(4.15)
[L
{1

unde
1p
2p [Y ({)  H]
~
Cazul unei particule  emisa si un nucleu ica cu sarcina ]G conduce la evaluarea integralei
n({) =

2
=
~

1@2
Ze 
2]G h2
2p
gu
 T
4%0 u

(4.16)

unde  este factorul Gamow. Aici p este valoarea masei reduse a particulei . Energia eliberata
in dezintegrarea  este
2]G h2
T =
4%0 e

42

V(r)
B = 30 MeV

2Z D e 2
4SH 0 r

Qa = 4,2 MeV
R

Fig.4.8 Descrierea unei dezintegrari alfa cu o energie de dezintegrare de T = 4> 2 MeV in 234 U
unde energia potentiala Coulomb este reprezentata, ajungand pana la valoarea barierei de 30
MeV la raza nucleara u = U, cu U = u0 D1@3 fm.
De aici rezulta
e=

2]G h2
4%0 T

si
Ze

1@2
e
1
gu
u
U
(
)
r
r r
2e p
U
U
U
=

2pT arccos
1
~
e
e
e

2p
 =
2pT
~

sau, cu T = 12 py 2 obtinem
8]G h2
=
4%0 ~y

arccos

43

U

e

)
r r
U
U
1
e
e

(4.17)

(4.18)

(4.19)

Avand in vedere ca
U
T
=
e
E
2]G h2
E =
4%0 U
>
Pentru
U
1
e

$

T
1
E

r
$ arccos

U

 
e
2

U
e

si
4}]G h2
'
4%0 ~y

r !
U

2
2
e

(4.20)

Constanta de dezintegrare se poate exprima ca produsul dintre penetrabiliatea S si frecventa de

impact asupra barierei, adica
ylq
 = S
U
Folosind (4.15) si (4.20) obtinem
"
1@2 #

]G h2 4h ]G pU
ylq
 =
exp 
+
U
%0 ~y
~
%0
care este de forma
e
log W = d + s
T
ce exprima legea Geiger-Nutall.
Din reprezentarea datelor in gura 4.9 observam o foarte mare plaja de variatie a valorilor
pentru timpul de injumatatire: de la 109 ani pana la 1036 sec in 212 Po.

44

Fig.4.9 Energia dezintegrarii  (exprimata in MeV). Valorile experimentale timpului de

injumatatire versus energia pentru nuclei par-par.

45

Capitolul 5
Dezintegrarea 
In 1899 Rutherford a aratat ca exista doua tipuri de radiatii pe care le-a numit alfa si beta. In
1902, Pierre si Marie Curie au aratat ca radiatia beta este formata din electroni. Radiatia beta
(electronul), prezumtiv singura particula emisa, ar trebuit sa aiba o valoare xa a energiei. Dar
dupa diferite studii ale radiatiei facute de Lise Meitner, Otto Hahn, Wilson si von Bayer, James
Chadwick arata in 1914 ca spectrul de energie al electronilor emisi ca radiatie beta este continuu.

5.1

Vechea teorie a dezintegrarii  si ipoteza neutrinului

O prima intrebare de baza o reprezinta explicarea distributiei continue a energiei electronului din
dezintegrarea . Aceasta descoperire a produs multa deruta punand sub semnul intrebarii chiar
legea conservarii energiei in acest proces. Printre altii, chiar Niels Bohr inclina sa creada ca legea
conservarii energiei este incalcata in acest caz. Explicatia corecta a fost data de abia in 1930 de
Wolfgang Pauli si demonstrata mai tarziu.
De exemplu, in cazul dezintegrarii  3 pentru Ra E (210
83 Bi) distributia energiei electronilor este
prezentata in gura 5.1

Fig.5.1 Spectrul continuu al dezintegrarii  3 pentru

210
83 Bi.

Energia maxima este data de diferenta dintre energia starii initiale si energia starii nale.
A doua intrebare de baza este: Daca electronii nu sunt prezenti in interiorul nucleului, de unde
vin ei?

46

Raspunsul la prima intrebare a fost dat de Pauli care a sugerat existenta unei noi particule
foarte usoara, fara sarcina si penetranta, numita neutrino. Neutrino poarta energia lipsa. Conservarea sarcinii electrice cere ca neutrino sa e neutru electric. Conservarea momentului cinetic
si consideratii de statistica a spinului in procesul de dezintegrare cere neutrinului sa se comporte
ca un fermion de spin 1/2. Doua tipuri de neutrino pot emise: neutrino() si antineutrino (
 ).

5.2

Neutrino

Din ceea ce stim astazi, neutrino s-a "nascut" cam acum 15 bilioane de ani in urma, curand dupa
nasterea universului. De atunci universul este in continua expansiune si racire. Teoretic sunt multi
neutrino si ei constituie o radiatie cosmica de fond a carui temperatura este 1.9 grade Kelvin.
Ceilalti neutrino din univers sunt produsi pe durata de viata a stelelor si exploziei supernovelor.
Dar idea neutrinului a prins viata doar in 1930 cand Wolfagang Pauli a incercat o disperata
operatie de salvare a "principiului conservarii energiei". Pe 4 decembrie 1930, invitat la un workshop in Tubingen, el a trimis colegilor sai o scrisoare ciudata... In februarie 1932, J. Chadwick
descopera neutronul, dar neutronii sunt grei si nu corespund particulei imaginate de Pauli.
La conferinta de la Solvay din Bruxelles, in octombrie 1933, Pauli spune vorbind despre particula sa: "... masa sa nu poate mult mai mare decat masa electronului. Pentru a o distinge de
neutroni, domnul Fermi a propus numele de "neutrino". Este posibil ca masa proprie a neutrinului sa e zero... Mi se pare plauzibil ca neutrinul sa aiba spin 1/2... Noi nu stim nimic despre
interactia neutrinului cu alte particule de materie si cu fotonii."
In 1933, F. Perrin arata ca masa neutrinului trebuie sa e mult mai mica decat masa electronului. In acelasi an Anderson descopera pozitronul, prima particula de anti-materie observata,
vericand astfel teoria lui Dirac si conrmand ideea de neutrino in mintile lui Pauli si Fermi.
La sfarsitul lui 1933, in timp ce Frederic Joliot-Curie descopera radioactivitatea beta-plus (un
pozitron este emis in loc de un electron), Enrico Fermi preia ipoteza neutrinului si construieste
teoria sa pentru dezintegrarea beta (interactia slaba). De atunci zica a facut progrese mari in
intelegerea interactiei slabe.
Cautarea neutrinului incepe curand dupa 1934. Hans Bethe si Rudolf Peierls au aratat ca
sectiunea ecace (probabilitatea de interactie) dintre neutrino si materie trebuie sa e extrem de
mica: de bilioane de ori mai mica decat cea a electronului. Aceasta particula interactioneaza atat
de slab cu materia incat ea ar putea strabate pamantul fara a deviata.
Pana la sfarsitul anilor 40, zicienii cauta sa masoare reculul nucleului in timpul dezintegrarii
beta. Toate masuratorile sunt compatibile cu ipoteza emiterii unui singur neutrino impreuna cu
un electron, dar observarea directa a neutrinului nu pare fezabila. In 1939 Luis Alvarez arata ca
tritiumul este radioactiv. Pana azi dezintegrarea beta a tritiului a fost folosita pentru a da cea
mai buna limita pentru masa neutrinului.
In 1945 explodeaza prima bomba atomica. In ciuda ororii pe care o produce, ea da ideea
folosirii acesteia ca sursa puternica de neutrino. Astfel, Frederick Reines, care lucra la Los Alamos,
vorbeste lui Fermi in 1951 despre proiectul sau de a plasa un detector de neutrino langa o explozie
atomica. In 1952 el intalneste pe Clyde Cowan si ei cad de acord asupra unei solutii mai "paciste"
ca sursa de neutrino: reactorul nuclear de la Hanford, Washington. Experimentul este propus in
februarie 1953 si realizat in primavara lui 1953. Semnalul obtinut nu este insa convingator. Ei
realizeaza din nou experimentul lor in 1956 langa reactorul de la Savannah River, Carolina de sud.
De data aceasta ei imbunatatesc experimentul descrescand semnalul de fond. De data aceasta ei
pun in evidenta neutrinul !
Principiul experimental al lui Reines si Cowan consta in folosirea unei tinte de aproximativ
47

400 litri de amestec intre apa si CdCl2 - cloride de cadmiu. Anti-neutrino venind de la reactorul
nuclear interactioneaza cu un proton din materia tinta, dand un pozitron si un neutron. Pozitronul
se anihileaza cu un electron eliberand simultan doi fotoni iar neutronul este incetinit pana cand
este eventual capturat de un nucleu de cadmiu, implicand emisia de fotoni la aproximativ 15
microsecunde dupa cea a anihilarii pozitronului. Toti acesti fotoni sunt detectati si timpul de 15
microsecunde identica interactia neutrinului. De atunci au fost efectuate multe alte experiente
ce au pus in evidenta neutrinul.

5.2.1

Relatii de energie si valori pentru Q in dezintegrarea 

Dezintegrarea  a neutronului liber

q $ s + h3 + h

(5.1)

Dezintegrarea  a neutronului liber

Energia de reactie T pentru aceasta dezintegrare este
T = (Pq  Ps  Ph3  P )f2
= Ws + Wh3 + W  Wq

(5.2)

Pentru simplitate vom nota de aici incolo

P(h3 ) f2 = p0 f2
Pentru dezintegrarea  a unui neutron in repaus (Wq = 0) energia de reactie T devine:
T = Ws + Wh3 + W
(5.3)
Energia cinetica a protonului este de asemenea mica, Ws ' 0=3nhY , si o vom neglija pentru
moment. In acest caz energia de reactie T se aproximeaza prin
T  Wh3 + W  (Wh3 )max

(5.4)

Din masuratori rezulta P  0 in limita preciziei experimentale (13NhY ). Conservarea impulsului poate folosita pentru identicarea dezintegrarii  ca un proces tri-particula.
Vom folosi conventia de notatie: M reprezinta masa nucleara, iar M reprezinta masa atomica.
Vom folosi de asemenea aproximatia M  0, ceea ce implica
H = W = s f

(5.5)

Pentru descrierea proceselor dezintegrarii  utilizam cinematica relativista. Nucleul de recul

are o energie mica si pentru acesta se aplica cinematica non-relativista.
48

Dezintegrarea  3
Dezintegrarea  3 a nucleului [ se scrie
D
] [Q

3
$D
h
]+1 \Q31 + h + 

(5.6)

In aproximatia (5.4) energia de reactie este

T 3  Wh3 + W
= PS0 f2  PG0 f2  p0 f2

(5.7)

unde PS0 este masa pentru nucleul parinte, iar PG0 - masa pentru nucleul ica.
Putem trece la masele atomice prin
2

PS f =

PS0 f2

+ ]p0 f 

]
X

El

(5.8)

l=1

unde El este energia de legatura a electronului l. Neglijand diferentele foarte mici in energia de
legatura a electronilor din P si respectiv D, rezulta
T 3 = PS f2  PG f2

(5.9)

Prin urmare procesul  3 este posibil daca

PS A PG
Dezintegrarea  +
Dezintegrarea  + a nucleului [ se scrie
D
][

+
$D
]31 \ + h +  h

(5.10)

iar energia de reactie este

T + = Wh+ + W
= PS0 f2  PG0 f2  p0 f2

(5.11)

presupunand nucleul X in repaus si neglijand energia cinetica a nucleului de recul W\ .

Transformand masele nucleare in mase atomice
"
T + =

PS f  ]p0 f +
2

= PS f  PG f 

}
X

#
2

El  PG f + (]  1)p0 f 

l=1
2p0 f2

]31
X

El  p0 f2

l=1

(5.12)

Asadar, procesul  + este posibil daca

PS A PG + 2p0

49

Captura electronica
Captura electronica pentru nucleul parinte [ se scrie
D
] [Q

+ h3 $D
]31 \Q+1 +  h

El este un proces oarecum similar cu dezintegrarea  + prin care sarcina nucleara descreste de
asemenea printr-o unitate ] $ ]  1.
Un electron atomic este capturat de un proton transformandu-se in felul acesta intr-un
neutron legat si emitand un neutrino. Acest proces lasa atomul nal intr-o stare excitata deoarece
a fost creata o vacanta in una din paturile electronice interioare.
Energia de reactie este
THF = PS0 f2 + p0 f2  PG0 f2
}
]31
X
X
2
2
2
2
2
= (PS f  ]p0 f +
El ) + p0 f  PG f + (]  1)p0 f 
El
l=1

l=1

= PS f2  PG f2

(5.13)

Vacanta creata prin procesul de captura electronica este foarte repede completata cand electronii din orbitalele mai putin legate fac o tranzitie in jos emitand in acest fel radiatie X- caracteristica.
Diferitele constrangeri asupra energiilor T 3 , T + si THF sunt ilustrate mai jos:

Fig.5.2: Masele atomice pentru sistemele parinte-ica ilustrand relatiile de energie pentru
procesele de dezintegrare  3 ,  + si captura electronica.

Exemple:
 3 23
23
3
Qh
$
h
10
11 Qd + h + 
+

25
25
+
13 Do $ 12 Pj + h +  h
15
3 FH 15
8 R + h $ 7 Q +  h

cu T = 4> 38 MeV si W = 38v

cu T = 3> 26 MeV si W = 7> 2v
cu T = 2> 75 MeV si W = 1> 2v

50

5.3
5.3.1

Dinamica dezintegrarii 
Interactia slaba

Una din intrebarile legate de dezintegrarea  a fost emisia particulelor (h3 > h+ > > ) care nu sunt
prezente in nucleul atomic. Fermi (1934) a presupus ca h3 si h sunt create in timpul procesului
de dezintegrare  3 . Actul de creare este foarte similar cu procesul de emisie fotonica in atomi
si procesele de dezintegrare nucleara . In 1933 teoria cuantica a radiatiei era sucient de bine
cunoscuta si Fermi a construit teoria sa pentru dezintegrarea  dupa teoria cuantica a radiatiei.
Aceasta a trebuit modicata in 1957 datorita neconservarii paritatii.

Crearea particulelor h3 si

n timpul procesului de dezintegrare  3 a neutronului.

Figura 5.3. (a) Diagrama ce reprezinta dezintegrarea  a neutronului; (b) Absorbtia unui
neutrino (antiparticula poate privita ca particula mergand invers in timp)

51

Figura 5.4. (a) Interactia electromagnetica; (b) Interactia slaba

In contrast cu interactia electromagnetica, unde un foton cu masa p = 0 este schimbat intre

particulele incarcate cu raza de interactie innita, procesul de dezintegrare  apare a de raza
scurta. In TCC se arata ca domeniul de interactie este invers proportional cu masa purtatorului de
sarcina de schimb. Astfel in mod ipotetic este schimbata o particula bosonica (boson intermediar)
W . In acest fel sunt introduse aspecte de simetrie legand interactiile electromagnetice si slabe.

5.4

Teoria perturbatiei dependenta de timp ca metoda de

studiu a dinamicii dezintegrarilor

Metoda generala de studiu a constantei de dezintegrare pentru dezintegrarile > >  este data de
lqw .
teoria perturbatiei depandenta de timp unde tranzitiile rezulta din interactia specica H
Prin urmare trebuie sa evaluam (o vom face in cel mai mic ordin) rata de tranzitie din starea
initiala l in starea nala i .
2 D (0) (0) E2 gq
i l =
(5.14)
[i Klqw [l
~
gH
(0)

(0)

gq
unde: [l > [i descriu starile stationare iar gH
reprezinta densitatea in spatiul fazelor a
starilor nale corespunzatoare unui anumit proces.
Probabilitatile de dezintegrare contin asadar doua parti:
(i) un termen dat de spatiul fazelor, si anume gq@gH, si
(ii) elementul de matrice unde dinamicile procesului intra prin functiile de unda ale starilor l
si i, si prin Hamiltonianul de interactie.
Densitatea starilor in spatiul fazelor gq@gH ia in considerare numarul starilor nale in conformitate cu legile de conservare (a energiei, a impulsului, etc.) cunoscand ca avem relatia de
incertitudine din mecanica cuantica {{ {s{  ~ care da elementul minimal in spatiul fazelor
unde localizam particula.
Intr-o problema unidimensionala cu o particula constransa a se misca pe lungimea O si cu
impulsul in intervalul (0> s) numarul starilor pentru o particula libera este

q=

Os
2~

Pentru problema tridimensionala avem:

52

1
q=
(2~)3

g3 s

g{

(5.15)

si densitatea starilor este

Y
gq
g
=
3
gH
(2~) gH

g3 s

Cu g3 s = 4s2 gs obtinem:
Y
Y
gq
gs
gs
=
= 2 3 s2
4s2
2
3
gH
(2 ~)
gH
2 ~ gH
Folosind relatia

H 2 = s2 f2 + p0 f2

obtinem
gs
H
= 2
gH
sf
si
gq
H
Y
Y
= 2 3 s2 2 = 2 2 3 sH
gH
2 ~ sf
2 f ~

(5.16)

In cazul a doua particule miscandu-se complet independent avem:

Z
Z
Y2
3
q2 =
g s1 g3 s2
(2~)6
cu generalizarea pentru N particule independente
Z
Z
YQ
3
qQ =
g s1 === g3 sQ
(2~)3Q
In multe cazuri sunt prezente constrangeri asupra conservarii impulsului. Spre exemplu doua
particule de impuls s1 si s2 care in SCM au s1 + s2 = 0. In astfel de situatii, numarul total al
starilor nale este determinat doar de una din particule, sa zicem de prima.
Numarul starilor este identic cu cel din ecuatia (5.15)
Z
Y
0
q2 =
g3 s1
(2k)3
dar densitatea starilor nale va diferi de cea din ecuatia (5.16) deoarece H reprezinta acum energia
totala a celor doua particule. Astfel se obtine
Z
g
gq02
Y
=
g3 s1
gH
(2k)3 gH
cu

s1
s2
gs1 +
gs2 f2
gH = gH1 + gH2 =
H1
H2
Datorita conservarii impulsului, s21 = s22 si s1 gs1 = s2 gs2 rezulta
gH = s1

H1 + H2 2
f gs1
H1 H2
53

Astfel, densitatea de stari pentru dezintegrarea bi-particula devine:

gq02
gs1
H1 H2
Y
Y
=
=
4s21
4s21
3
3
2
gH
(2~)
gH
(2~) s1 (H1 + H2 )f
H1 H2
Y
=
s1
2
3
2
2 ~ f H1 + H2
Aceasta metoda poate de asemenea extinsa la N particule, cu constrangerea
s1 + s2 + === + sQ = 0
conducand la (Q  1) particule independente in starea nala.

5.5

Spectrul dezintegrarii  si timpul de injumatatire

In procesul de dezintegrare  3 , unde un neutron se transforma intr-un proton (dintr-un nucleu

D
] XQ ) si se emite un electron si un antineutrino, rata de tranzitie poate determinata din:
2 gq 3
2
(h > h )
#i |Klqw | #l
~
gH
unde starea initiala #l descrie functia de unda a nucleului parinte
=

#S (u1 > u2 > ===> uD ) = #l

iar
#i = #G (u1 > u2 > ===> uD )#h3 (uh3 > ])#h (u h )
Consideram interactia ca ind punctuala cu intensitatea j:
j (us  uq )  (uq  uh3 )  (uq  u h )
Sa ne concentram acum asupra timpului de viata medie si formei spectrului.
Valoarea  poate rescrisa ca:
2
gq 3
|Pi l |2
(h > h )
~
gH
Ca volum de cuanticare consideram o cutie normata la un volum V pentru functiile de unda
#h3 si #h . Din (5.16) cu
p
H 2  p20 f4
s=
f
obtinem
q
Y
gq
= 2 3 3 H H 2  p20 f4
gH
2 f ~
=

Procesul de dezintegrare  3 este un proces tri-particula unde doar 2 particule apar libere si
independente prin conditiile:

54

sh3 + sh + s\
Hh3 + Hh + H\

= 0
= H

Densitatea de stari rezultanta este atunci produsul densitatilor independente a starilor nale
a h si h =
Z
gq 3
Y2 g
(h > h ) =
s2h3 gsh glh s2h gsh glh
gH
(2~)6 gH
3

g
Diferentierea gH
indica cum variaza integrala la o variatie a energiei totale de dezintegrare H.
Pentru a evalua densitatea starilor pentru electronii emisi cu o energie intre Hh3 si Hh3 + gHh3
(independent de variabila neutrinului), atunci Hh3 si prin urmare sh3 sunt tinute constante, astfel
ca

gsh
gq 3
Y 2 glh3 glh 2
(h > h3 ) =
sh3 gsh3 s2h3
6
gH
(2~)
gH
Deoarece H = Hh3 + Hh + H\ iar energia nucleului de recul este neglijata, obtinem pentru
Hh3 = constant,
g
g
=
gH
gH h
si

gq 3
gsh
Y 2 glh3 glh 2
sh3 gsh3 s2h3
(h > h3 ) =
6
gH
(2~)
gH h
Cu

H2h = s2h f2 + p2h f4

rezulta

Hh gHh = f2 sh gsh

si
sh

gsh
H
H  Hh3
= 2h 
gHh
f
f2

Integrand dupa unghiurile glh3 si glh rezulta

s
2
(H  Hh3 )2  p2 h f4 (H  Hh3 )
gq 3
Y 4 4 2
3
s
gs
(h > h ) =
h
h3
gH
(2~)6
f2
f2
sau
s

gq 3
Y
(h > h ) = 4 6 3 s2h3 (H  Hh3 )2
gH
4 ~ f

1

p2h f4
gsh3
(H  Hh )2

Pentru ph = 0 obtinem

gq 3
Y2
(h > h ) = 4 6 3 s2h3 (H  Hh3 )2 gsh3
gH
4 ~ f

55

5.5.1

Forma spectrului pentru dezintegrarea 

Probabilitatea partiala de dezintegrare, adica probabilitatea de emitere a unui electron cu energia

in intervalul (Hh3 > Hh3 + gHh3 ) si impulsul in intervalul (sh3 > sh3 + gsh3 ) este
\(sh3 )gsh3 =

gq 3
2
|Pi l |2
(h > h )
~
gH

In general, elementul de matrice este

Z
Pi l =

#WG (u1 > u2 > ===> uD )#Wh3 (uh3 > ]G )#Wh ( uh )Hint #S (u1 > u2 > ===> uD )gu1 ===guD guh guh

cu

1
#Wh (uh ) = s exp(l nh uh )
Y
Pentru electron, aproximatia functiei de unda cu o functie de unda plana pura este prea grosiera
si trebuie sa luam in considerare distorsionarea functiei de unda electronice cauzata de interactia
cu campul electrostatic al nucleului. Cantitativ, principalul efect este de a altera marimea functiei
de unda electronice in origine, astfel incat
|#Wh3 (0> ]G )|2 

2
1
1
I (]G > sh3 ) 
Y
Y 1  exp[2]

unde functia I (]G > sh3 ) este numita functia Fermi, iar
=

]G h2
4%0 ~yh3

Fig.5.5. Distributiile de impuls si energie cinetic

a ale electronilor si pozitronilor emisi n
dezintegrarea nucleului 64 Cu.

56

Fig.5.6. Distributia impulsului si energiei cinetice n dezintegrarea . Aceste distributii sunt

pentru o dezintegrare cu TE = 2> 5 PhY .
Combinand toate contributiile de mai sus, probabilitatea partiala de dezintegrare \(sh3 )gsh3
devine
s
|Pi0 l |2
p2h f4
\(sh3 )gsh3 = 3 7 3 I (]G > sh3 )s2h3 (H  Hh3 )2 1 
gsh3
(5.28)
2 ~ f
(H  Hh3 )2
Elementul de matrice Pi0 l indica faptul ca am tinut cont de normalizare si distorsiunea Coulombiana. (Exercitiu: Transforma \(sh3 )gsh3 in \(Hh3 )gHh3 .)
Din expresia (5.28) \(sh3 ) = 0 pentru sh3 = 0 sau sh3 = smax (corespunde la Hh3 = H).

5.5.2

Inuenta masei neutrinului mh asupra formei spectrului 

Diagrama Fermi-Curie da reprezentarea marimii

s
\(sh3 )
2
sh3 I (]G > sh3 )
in functie de energia totala relativista Hh3 exprimata in unitati p0 f2 si notata z.

57

Figura 5.7. Diagrama Fermi-Curie pentru dezintegrarea  3 permisa 0+ $ 0+ in 66 Ga= Axa

1@2
orizontal
a, z, d
a energia total
a relativist
a n unit
ati p0 f2 , iar axa vertical
a d
a (Q@s2 I ) .

Daca masa neutrinului este presupusa a mica dar diferita de zero, apare o deviatie de la
linia dreapta. Exemplu pentru dezintegrarea  3 a tritiului cu p0 = 0 si p0 f2 = 30hY . O limita
verticala asimptotica apare acum la energia maxima a electronului pentru p0 f2 = 30eV.

Figura 5.8. Diagrama Fermi-Curie pentru dezintegrarea  3 a 3 H in 3 He

58

5.5.3

Timpul total de injumatatire in dezintegrarea 

Probabilitatea totala de dezintegrare, si respectiv timpul de viata medie W ( 3 ), poate obtinut

prin integrarea dupa toate impulsurile posibile sh3 (sau toate energiile Hh3 posibile) ce apar pentru
dezintegrarea  3 . (Folosim ph = 0)
Zsh3
 3 =
0

|Pi0 l |2
I (]G > sh3 )s2h3 (H  Hh3 )2 gsh3
2 3 ~7 f3

Evaluam integrala trecand la variabilele reduse:

Hh3
Wh3
sh3
>z =
=
1
+
p0 f
p0 f2
p0 f2
Relatia relativista energie-masa devine atunci
=

z2 =  2 + 1
si
zgz = g
Astfel probabilitatea de tranzitie devine
 3

p5 f4
= 03 7
2 ~

Zz0

s
s
I (]G > z2  1)|Pi0 l |2 z2  1(z0  z)2 zgz

unde z0 este energia maxima electronica redusa.

0
Daca factorizam intensitatea j a interactiei slabe, ramane elementul de matrice redus P i l .
Integrala trebuie evaluata, in general, numeric si este numita functia i (care depinde inca de ]G
si z0 ):
Zz0
s
s
i(]G > z0 ) = I ]G > z2  1
z2  1(z0  z)2 zgz

(5.32)

In nal aceasta conduce la expresia pentru timpul mediu de viata redus:

iW = ln 2

2 3 ~7

j 2 p50 f4 |P i l |2

(5.33)

Functia i poate foarte bine aproximata pentru ]G mic si z0 mare (z0 AA 1) prin
i(]G > z0 ) 

z05
5

Din (5.33) putem determina j daca stim W si |P i l |2 (pentru o anumita dezintegrarea ).
s
0
Tranzitia suprapermisa R+ $ R+ are P i l = 2 si iW trebuie sa e toate identice; rezulta
j = 0=88 1034 PhY i p3
Folosind o combinatie de constante fundamentale p> ~> f obtinem
J=

jp20 f
= 1> 026 1035
~
59

ce poate comparata cu celelalte intensitati de cuplaj: interactia pion-nucleon cu intensitatea

de cuplaj 1, interactia electromagnetica cu intensitatea de cuplaj 1@137.

Clasicare a regulilor de selectie in dezintegrarea 

5.6
5.6.1

Model non-relativist fara spin al interactiei slabe

Am obtinut o expresie simpla ce leaga i W de elementul de matrice nuclear:

6000
iW 
=
0
|P i l |2
0

Din studiul elementului de matrice P i l putem obtine o mai buna intelegere a timpului de
viata medie redus pentru procesul de dezintegrare  si in acelasi timp o clasicare a diferitelor
reguli de selectie.
Consideram nucleul format dintr-un sistem non-relativist de nucleoni fara spin (aproximatia
de ordinul zero) si interactia punctuala reprezentata de Hamiltonianul
$ s)
Klqw = j(uq  us )(uq  uh3 )(uq  uh )R(q
$ s) trece un neutron intr-un proton. Functia de unda nucleara initiala este
unde operatorul R(q
[S (us1 > ===> us] ; uq1 > uq2 > ===> uqQ )
iar functia de unda a nucleului nal

[G us1 > ===> us] > us]+1 ; uq2 > ===> uqQ
Elementul matricii reduse (fara factorul de forma Coulomb din functia de unda electronica)
devine:
Pi0 l

Z
=

[WG us1 > ===> us] > us]+1 ; uq2 > ===> uqQ [Wh3 (uh3 )[h (uh )Klqw [S (us1 > ===> us] ; uq1 > uq2 > ===> uqQ ) guh3 guh g

Scriind functia de unda nucleara ca produs de functii de unda uni-particula

[S (uS ) =

]
Y

*S (us > l)

Q
Y

l=1

[G (uG ) =

]+1
Y

*S (uq>m )

m=1

*G (us>l )

l=1

Q
Y

*G (uq>m )

m=2

elementul de matrice devine:

Pi0 l

Z
=j

$ s)*S (u)q gu
*WG (u)s [Wh3 (u)[Wh (u)R(q

Folosind unde plane pentru a descrie electronul si antineutrino emisi, elementul de matrice se
va scrie
Z

0
$ s)*S (u)q gu
Pi l = j *WG (u)s hl(nh3 +nh )u R(q
(5.1)
60

Regula de selectie a paritatii

In procesele de dezintegrare  de cea mai joasa energie, lungimile de unda pentru electron si
antineutrino sunt mari comparativ cu raza nucleara tipica, adica U@h3 si U@ h ?? 1 si putem
realiza o dezvoltare in serie:
Pi0 l

Z
=j

*WG (u)s R(q

$ s)*S (u)q gu + l(nh + nh )

*WG (u)suR(q

$ s)*S (u)q gu + ===

Primul termen arata ca un neutron trece in proton (q $ s) si integrala masoara suprapunerea

dintre cele doua functii de unda uniparticula. Acest termen este prezent doar daca paritatile celor
doua functii de unda sunt identice.
In al doilea termen, datorita factorului u, functiile de unda trebuie sa aiba paritati opuse.
Astfel apare o regula de selectie a paritatii.
Regula de selectie a momentului cinetic
Regula de selectie a momentului cinetic poate de asemenea dedusa din structura lui Pi0 l , folosind
dezvoltarea unei unde plane in armonicele sferice:

X
l(nh3 +nh )
u
O
P \

h
=
(4)l mO (nu)\O nh + nh \OPW (b
u)
O>P

unde n = nh + nh si u = (u > *u ). Inlocuind in (5.40) obtinem

Pi0 l = j

!
X
\
$ s)*S (u)q gu
*WG (u)s
(4)lO mO (nu)\OP (nh + nh )\OPW (b
u) R(q
O>P

= j(4)l

\OP (n)

$ s)*S (u)q gu
*WG (u)s mO (nu)\OPW (b
u)R(q

Apar asadar elementele particulare de matrice de tipul:

Z
$ s)\OPW (b
*WG (u)s R(q
u)*S (u)q mO (nu)gu
Functiile de unda ce descriu miscarea uniparticula intr-un potential mediu atat pentru parinte
(P) cat si pentru ica (D) se separa intr-o parte radiala si una unghiulara (neglijand partea de
spin):
*G (u) = UG (u)\OPGG (
u)
*S (u) = US (u)\OPSS (
u)
Aceasta reduce elementul de matrice la un produs intre partea pur radiala si partea unghiulara:
Z
Z
W
PG
PS
PW
u)\O (b
u)\OS (b
u)gu UG (u)m(nu)Us (u)u2 gu
\OG (b
Folosind teorema Wigner-Eckart rezulta aditivitatea momentelor unghiulare:
G + O

s = O
O
61

 reprezinta momentul cinetic purtat de perechea (h3 > h ) emisa de nucleu.

unde O
Combinand rezultatele de mai sus, obtinem:
X 0O
0
|P i l |2 =
|P i l |2
O

Pentru o stare initiala data OS ,  S si o stare nala data OG ,  G regulile de selectie sunt pentru
obtinerea unei componente O astfel incat
 S =  G (1)O
G + O

S = O
O

(5.47)

Valoarea relativa pentru termenii cu diferiti O scade foarte repede cu cresterea lui O datorita
prezentei functiei Bessel sferice m(nu). Fiecare termen superior reduce printr-un factor (U@h3 max )2
probabilitatea de tranzitie.
Aceasta indica faptul ca pentru conservarea paritatii si momentului cinetic, doar multipolii cei
mai mici (O = 0> 1) vor contribui in mod semnicativ (exceptand situatia cand apare o diferenta
mare intre spinii starilor initiala si nala).

5.6.2

Introducand spinul intrinsec

Nucleonii, precum si electronul emis si antineutrino sunt fermioni, deci gradul de libertate al
spinului trebuie sa e luat in considerare. Aceasta inseamna ca in operatorul interactiei slabe
trebuie sa e prezent un termen care poate induce modicari in orientarea spinului intrinsec intre
neutron si proton. In plus functiile de unda devin acum spinori bi-componeneti (spin-sus si spinjos).
0
In elementul de matrice P i l apar termeni ca
Z X
0
$
P il =
[WG 
[S [Wh3 
[h g
u
unde integrarea se face dupa coordonatele nucleare iar sumarea dupa orientarile posibile ale spinului intrinsec.
Regulile de selectie corespunzatore devin
$
 + 
M = MG + M unde M = O
V
O
 S =  G (1)
$

Aici V  = 0> 1 iar elementul matricii totale poate obtinut ca o suma

X 0O >V 2
0 2
P i l

P i l =
O >V

unde, din nou, regulile de selectie ale momentului cinetic si paritatii reduc numarul termenilor
contributivi.
In tratarea complet relativista, toate functiile de unda devin spinori 4-componenti. La contributiile scalare si de spin (
 ) acum se adauga contributii tensoriale, pseudoscalare si pseudovectoriale. Acesti termeni duc la violarea paritatii. O dezvoltare sistematica a teoriei relativiste a
dezintegrarii  implica mecanica relativista.
62

5.6.3

Tranzitiile  Fermi si Gamow-Teller

Intensitatea dezintegrarii  difera pentru V = 0 sau V = 1. Tranzitiile cu V = 0 sunt numite

tranzitii Fermi (intensitatea jI ) iar tranzitiile cu V = 1 sunt numite tranzitii Gamow-Teller si
au intensitatea jJW .
O tranzitie in care pot contribui atat procesele Fermi cat si procesele Gamow-Teller este descrisa prin elementul de matrice (in cel mai mic ordin)

2 j 2
2
0
0 2 0

JW
P i l = P i l (I ) +
P i l (JW )
jI
Cea mai buna determinare a intensitatii de cuplaj conduce la o valoare
jJW
= 1> 259 0> 004
jI

0 2
Dependenta valorii lui iW de elementul de matrice P i l conduce la gruparea diferitelor rate
de tranzitie a dezintegrarii  in termenii valorilor log i W .
Pentru o tranzitie Fermi pura ( V = 0> O = 0), adica cu restrictia momentului cinetic {M = 0
2

0
si fara schimbarea paritatii avem P i l (I ) = 1
Pentru o tranzitie Gamow-Teller pura (V = 1> O = 0) adica cu variatia momentului cinetic

2
0

{M = 1 si fara schimbarea paritatii avem | P i l (JW ) = 3. Acest rezultat este obtinut prin
sumarea dupa toate orientarile posibile ale spinului 1/2, folosind vectorii proprii de spin 1/2 :
E2
X D p
pl
i
 |"1@2 = 3
"1@2 |
=pi

Tranzitiile R+ $ R+ sunt permise in mod unic Fermi si sunt ideale pentru a determina jI = j
datorita relatiei dintre valorile W masurate si elementul de matrice Fermi pur. Un caz tipic bine
cunoscut este dezintegrarea
14
8 O6

in starea excitata R+ a

5.6.4

14

+
$14
7 N7 + h +  h

Q la 2> 311 MeV.

Tranzitii interzise

Tranzitiile permise Fermi si Gamow-Teller au o variatie de spin maxima de 1 unitate si paritatea

functiei de unda nu variaza.
Tranzitii in care apar variatii ale paritatii si care au variatia de spin mai mare de 1 au fost
observate. Aceste tranzitii au fost numite interzise datorita marii reduceri in probabilitatea
de tranzitie comparata cu cazurile permise. Aceasta provine din dependenta demO (nu) pentru
tranzitiile L-interzise.
Pentru valori mici ale argumentului nu (cum este cazul pentru tranzitiile  de energie joasa).
(nu)O
(2O + 1)!!
Astfel, pentru o tranzitie cu H = 1MeV intr-un nucleu cu raza U = 5fm, reducerea in probabilitatea de tranzitie este de aproximativ 104 . Vorbim atunci despre prima (O = 1), a doua
(O = 2),... a O tranzitie  interzisa cu log i W crescand cu aproximativ 4 unitati la ecare pas.
mO (nu) 

63

Tipul tranzitiei
Superpermisa
Permisa
Prima interzisa
A doua interzisa
A treia interzisa

log i W
2,9- 3,7
4,4- 6,0
6- 10
10- 13
A15

Clasicarea dezintegrarii 
 + V

MS = MG + O
 S =  G (1)O
 = 0
Tranzitii permise: O
 = 1
Primele tranzitii interzise: O
 = 2
A doua tranzitie interzisa: O
 = 0
Tranzitii Fermi: V
 = 1
Tranzitii Gamow-Teller: V
 = 0>
S = G
Tranzitii permise O
 = 0
Tip Fermi: V
MS = MG , |{M| = 0
R+ $ R+ superpermisa
 = 1
Tip Gamow-Teller: V
MS = MG + 1
|{M| = 0> 1;nu avem R+ $ R+
R+ $ 1+ unic Gamow-Teller
 = 1> S =  G
Prima tranzitie interzisa O
 = 0 Tip Gamow-Teller (V
 = 1)
Tip Fermi V
MS = MG + 1
MS = MG + 1 + 1
(i)|{M| = 0
|{M| = 0> 1
3 tipuri (ii)|{M| = 0> 1
(iii)|{M| = 0> 1> 2
3
+
Nu R $ R

5.6.5

Captura electronica

Daca diferenta dintre nucleele parinte si nucleele ica este mai mica decat 2p0 f2 atunci in loc
de dezintegrarea  + electronii din starile atomice legate (K,L,M,...) pot capturati de un proton
din nucleu si se formeaza un neutron iar un neutrino este emis.
Valoarea T, neglijand diferenta mica dintre energiile de legatura electronice, se va scrie
THF = PS f2  PGW f2 = PS f2  (PG f2 + EN )

(5.54)

Captura electronica conduce la o vacanta ce este creata in una din starile atomice cele mai
puternic legate.

64

Vor observate procese secundare: emisia de raze X si electroni Auger. Electronii Auger sunt
electroni emisi din una din paturile electronice exterioare si preiau o parte din energia ramasa.
Procesul poate comparat cu conversia interna a razelor X. Cand electronii L-Auger sunt emisi
prin conversia interna a K- razelor X energia cinetica a L-electronului va data prin
Wh3 = k N  EO = EN  2EO
Constanta HF pentru captura electronica poate evaluata intr-un mod direct prin determinarea atat a factorului spatiului fazelor (adica nivelul densitatii pentru starile nale gq@gH cat
si a elementului matricii de tranzitie Pi l ). Deoarece in captura electronica este emisa o singura
particula (neutrino) densitatea starilor nale devine
gq h
gs h
Y
4s2 h
=
3
gH
(2~)
gH
Neglijand energia de recul si luand masa neutrinului zero p h = 0 deducem ca
1
gs h
=
gH
f
si
s2 h

H2h
= 2
f

Astfel obtinem

H2h
gq h
Y
=
4
gH
(2~)3
f3
Elementul matricii de tranzitie Pi l , in evaluarea uniparticula, este
Z
Pi l = j [W (0)[h3 (0)[Wq (u)[s (u)g3u
Captura este cea mai probabila pentru un electron 1s deoarece functia de unda a K-electronului
la origine este maximala si este data prin
3@2

]p0 h2
1
[h3 (0) = s
 4%0 ~2
Combinand rezultatele obtinute mai sus, probabilitatea de captura a K-electronului este

H2h 2 0 2 ]p0 h2 3
HF = 2 3 4 j P i l
 f~
4%0 ~2
si are o dependenta patratica de energia totala a neutrinului H h .

5.7

Neutrino in dezintegrarea 

Neutrino este una din cele mai penetrante forme ale materiei in univers, dar este de asemenea una
din cele mai eluzive (insesizabile).
Am vazut ca nu are sarcina electrica, fara masa (sau masa foarte mica) si se comporta ca un
fermion cu spin intrinsec ~@2.
Neutrino a fost sugerat de Pauli pentru a rezolva un numar de probleme legate de procesele
dezintegrarii  standard. In aceasta sectiune ne concentram asupra unui numar de proprietati
legate de neutrino: interactia cu materia, masa neutrinului, dezintegrarea  dubla, diferite tipuri
de neutrino si cel de masa 17keV@f2 .
65

5.7.1

Procesele  inverse

La scurt timp dupa publicarea teoriei Fermi a dezintegrarii , Bethe si Peierls au relevat posibilitatea dezintegrarii  inverse. Aici nucleul captureaza un neutrino sau antineutrino si ejecteaza un
electron sau pozitron:

D
] [Q

D
][

3
+  h $D
]+1 \Q31 + h

+
+ h $D
]31 \Q +1 + h

Sectiunea ecace pentru aceste procese inverse este de asteptat a extrem de mica datorita
faptului ca interactia  este slaba. Consideram intai procesul invers dezintegrarii neutronului,
adica:
h + s $ q + h+
Un astfel de proces satisface conservarea leptonilor. Probabilitatea de tranzitie pentru reactia
inversa este data prin:
2
gq
=
|Pi l |2
~
gH
iar sectiunea ecace este denita ca probabilitatea de tranzitie impartita la uxul neutrinilor
incidenti. Astfel obtinem:
f =

gq
2Y

Y =
|Pi l |2
f
~f
gH

Diferenta esentiala consta in densitatea starilor nale a pozitronilor emisi. Neglijand reculul
dar tratand pozitronul ca o particula relativista obtinem
s2+
sh+
gsh+
p2 fY s
gqh+
= h2 3 Y
= 2 3 2 Y Hh+ = 02 3 z z2  1
gH
2 ~
gH
2 ~ f
2 ~
2
unde am folosit energia redusa z = H@p0 f .
Elementul de matrice nuclear corespunde celui din dezintegrarea  a neutronului, o tranzitie
in care apare atat contribuitia Fermi cat si Gamow-Teller:

2 j 2
0 2 0

P
=
P
(I
)
i l
il
+ JW
jI2

2
0

P
(JW
)
il

Obtinem sectiunea ecace

f

2 j 2
2 s
jI2 p20 0
0

JW
=
P i l (I ) + 2 P i l (JW ) z z2  1
4
~
jI

2 j 2
2 s
~
0
0

JW
2
J P i l (I ) + 2 P i l (JW ) z z2  1
=
p0 f
jI

unde J = jp20 f@~ iar constanta de cuplaj Fermi jI2 este exprimata in termenii marimii adimensionaleJ2 .
Sectiunea ecace totala de mai sus este obtinuta prin integrarea dupa toate unghiurile dintre pozitron si antineutrino.
66

Exemplicare: h + s $ q + h+
Reactie studiata de Cowan si Reines in 1958,1959. Ca sursa de antineutrino a fost utilizat
un reactor de 1000 MW. Fluxul de antineutrino  1013 /cm2 s trece prin tinta de apa ce contine
 1028 protoni (n 3 1023 @fp3 ). In apa a fost dizolvat CdCl2 . Pozitronul produs in reactia de
captura h + s $ q + h+ se anihileaza repede cu un electron in aproximativ 1039 s producand 2
fotoni  de 511 keV emisi in directii opuse.
Neutronul de recul este incetinit prin ciocniri cu protoni si apoi este capturat in nucleul de
Cd prin reactia Cd(n, )Cd* producand radiatii  de energie totala de aproximativ 8PhY . Acest
proces de captura a neutronului ia aproximativ 1035 v. Deci succesiunea : emiterea a 2 fotoni  de
511 keV urmata de radiatii  datorata capturii neutronului indica reactia de captura a h = Rata
evenimentului  1 pe ora.
Reactia inversa capturii electronice:
37

CE:
este
CE inversa :

37

Du + h3 $37 Fo +  h

Fo +  h $37 Du + h3 de T = 0> 814PhY

CE inversa poate folosita pentru a detecta uxul de neutrino. 37 Ar format etse instabil si se
dezintegreaza inapoi in 37 Cl cu un timp de injumatatire de T=35 de zile. Aceasta dezintegrare
prin captura electronica produce un atom de 37 Cl excitat cu o vacanta in patura K si emiterea
ulterioara de electroni Auger si raze X.
Aceasta reactie de captura de neutrino a fost folosita de-a lungul anilor pentru a detecta
neutrinul emis in reactiile nucleare din soare si stele:
7
4 Eh
8
5E

+ s $85 E + 

$84 EhW + h+ +  h

de T = 14=04PhY

Aceasta reactie produce doar un mic numar de neutrino in procesele de ardere din soare, dar
cu o energie sucienta pentru a initia captura neutrinului in 37 Cl.

5.7.2

Dezintegrarea  dubla

Conditia de dezintegrare  3 a unui nucleu (A,Z) este

P(D> ]) A P(D> ] + 1)
Conditia de dezintegrare  + a unui nucleu (A,Z):
P(D> ]) A P(D> ]  1) + 2ph
Conditia pentru CE:
P(D> ]  1) ? P(D> ])
Pentru unele nuclee (A,Z) pot satisfacute simultan aceste conditii.
3
Un exemplu este nucleul 64
29 Cu care in 40% se dezintegreaza  , in 40% sufera CE si 20% se
dezintegreaza  + .

67

Figura 5.9. Nivelele de energie intr-un proces de dezintegrare  dubla dintr-un nucleu [ (D> ])
intr-un nucleu \ (D> ] + 2) care se face trecand prin starile intermediare ale nucleului (D> ] + 1)
Pentru Cu (A=64, Z=29), Zn (A=64, Z+1=30), Ni (A=64, Z-1=28). In acest caz este interzisa
tranzitia succesiva
3
3
(D> ]  1) $ (D> ]) $ (D> ] + 1)
Daca P(D> ]  1) A P(D> ] + 1), atunci exista posibilitatea trecerii directe (D> ]  1) $
(D> ] + 1) prin emiterea simultana a 2 e3 , adica aven o dezintegrarea  dubla.
Un exemplu tipic:
48
48
3
3
h + h
20 Fd $22 W l + h + h + 
Timpul de viata este de ordinul W  1020 ani pentru o diferenta de energie de aproximativ
H  5p0 f2
Dezintegrarea  dubla prezinta totusi un numar de aspecte foarte intrigante legate de proprietatile neutrinului. S-a sugerat ca in mecanica cuantica relativista ar putea exista o particula
neutrino pentru care starea conjugata de sarcina a neutrinului original este:
- identica cu a neutrinului insasi (Majorana):
f| h A= | h A= | h A
- diferita (Dirac):
f| h A |
 h A6= | h A
Particule de tip Majorana apar in mod natural in teoriile ce unica interactiile tari cu cele
electroslabe cu posibilitatea ca numarul de leptoni nu mai este conservat, caci acum putem imagina un proces de dezintegrare  dubla in care antineutrinul emis este absorbit ca un neutrino
68

conducand astfel la un proces

D
][

3
3
$D
]+2 \ + h + h

cu crearea a doar 2 electroni. Suma energiilor acestor doi electroni , Hh31 +Hh32 = const. in contrast
cu procesul mai uzual.
Probailitatea de tranzitie in aceasta situatie revine a aproximativ 1015 ori mai mica decat in
procesul (2e3 , 2
 h ).
Distinctia dintre particule Majorana si Dirac a fost studiata in experientele lui Davis. Reactiile:
q $ s + h3 + h

>

(
 h = ) + q $ s + h3

nu au fost observate. Prin urmare Davis a conchis (1955) ca | h A6= |

 h A. Prin experientele lui
Wu (1957) s-a aratat ca interactia slaba violeaza paritatea.

69

Capitolul 6
Dezintegrarea 
6.1

Teoria clasica a radiatiei

Ecuatia Larmor ce leaga energia radiata gH
de acceleratia hd2 i a unei particule cu sarcina h :
gw

gH
h2 hd2 i
=
gw
6%0 f3
Pentru un dipol oscilant  = h]0 sin $w acceleratia temporal este hd2 i = ]0 $ 4 @2

6.1.1

Cinematica emisiei fotonului

Emisia fotonilor energetici-radiatia - este tipica pentru un nucleu ce se dezexcita dintr-o anumita
stare excitata in conguratia de stare stabila.
Aceste transmutatii au loc in interiorul aceluiasi nucleu D
] [Q (in contrast cu dezintegrarea 
si dezintegrarea ) si reprezinta o reordonare a nucleonilor in interiorul nucleului impreuna cu o
scadere a masei de la valoarea excitata P0W f2 la valoarea mai joasa P0 f2 .

Fig.6.1. Relatia masa-energie pentru un nucleu intr-o stare excitata P0W f2 care poate suferi
dezintegrare  3 ,  + , CE si dezintegrare  cu emisia unei radiatii gamma cu energia H trecand
in starea fundamentala P0 f2 .

70

Bilantul energiei se scrie atunci ca (vezi g. 6.1)

P0W f2 = P0 f2 + H + W0

(6.1)

unde H este energia fotonului emis si W0 energia cinetica a nucleului de recul.

Conservarea impulsului:
s + s0 = 0

(6.2)

Energia de recul este foarte mica astfel incat poate folosita expresia non-relativista pentru
W0 :
s2 f2
H2
s20
s2 f2
= 0 2 =
=
2P0
2P0 f
2P0 f2
2P0 f2
Pentru un foton de energie H = 1PhY si un nucleu cu D = 100 energia de recul este ' 5hY .
Chiar daca aceasta energie este foarte mica, reculul deplaseaza radiatia  in afara condititei de
rezonanta deoarece largimea naturala a linei radiatiei este si mai mica.
W0 =

Fig.6.2. Ilustrarea faptului ca in procesul de emisie gamma nucleul initial este in repaus si
primeste un anumita energie de recul W0 . Prin urmare energia gamma H este usor diferita fata
de diferenta de energie (masa) nucleara P0W f2  P0 f2 .
Emisia fotonilor fara recul este posibila daca se implanteaza nucleul intr-o latice astfel incat
reculul este preluat de intreaga latice si nu de un singur nucleu. Daca energia necesara pentru
a excita intreg sistemul in prima sa stare excitata (~$latice ) este mult mai mare decat energia de
recul uni-nucleonica
~$latice W0
atunci, datorita legilor mecanicii cuantice energia radiatiei  emise poarta diferenta totala de
energie P0W f2  P0 f2 . Acest efect a fost descoperit de Mossbauer si a dat nastere unei tehnici
nucleare care s-a dovedit a foarte importanta in diferite domenii ale zicii.

71

6.2

Hamiltonianul de interactie electromagnetica

Construirea Hamiltonianului electromagnetic de interactie:

Pentru o particula de sarcina t si masa p in miscare relativista
t

s D
(6.3)
p
Pentru sistemele implicand o densitate continua de sarcina (u> w) si o densitate de curent
m(u> w)=
Z

hp
gu
Klqw =
!  m D
(6.4)
hp
Klqw
= t! 

Emisia si absorbtia unui foton: aproximatia dipolara.

hp
Discutia de mai sus a fost una clasica. Pentru o descriere cuantica Klqw
trebuie rescris ca un
operator. O diculatate majora se aa in descrierea corecta cuantica a campului radiatiei descris
u> w). O discutie corecta foloseste tehnicile teoriei cunatice de camp
prin potentialul clasic vector D(
(electrondinamica cunatica).
Va totusi posibil sa descriem procesul fundamental de emisie a unui foton, unde un sistem
cuantic intial |l A ajunge intr-o stare nala |i A prin intermediul operatorului de interactie
electromagnetica. Se poate folosi teoria perturbatiei dependenta de timp pentru a obtine
2 D b hp E2 gq
li =
(H )
(6.5)
i Klqw l
~
gH
unde gq@gH este densitatea starilor nale spre care un foton este emis cu momentul s si energia
H .
Pentru emiterea unui foton in unghiul solid gl :
Y H2
gq
(H ) =
gl
gH
(2~)3 f3
Hamiltonianul de interactie electromagnetica pentru un electron este

(6.6)

h
hp

blqw
cu s $ l~u=
= s D
K
p
in descrierea emisiei nu poate obtinuta folosind metode ne-relativiste
Expresia pentru D
deoarece fotonii se misca totdeauna cu viteza luminii. Mecanica cuantica ce descrie tranzitia de la
o stare ce nu contine fotoni catre o stare nala unde un foton a fost creeat intr-o stare cu impulsul
$
(camp
s si vectorul de polarizare 
 necesita versiunea cuanticarii a doua a campului el-mag D
potential vector).
descriind functia de unda a fotonului creat
Putem postula (intr-o maniera aproximativa) ca D
este de forma
= d0 cos(n u  $w)
D

(6.7)

$
unde 
 este vectorul de polarizare si d0 amplitudinea unui foton in unda plana, normalizata
la volumul Y .
Se poate determina d0 egaland energia din acest volum Y la H = ~$ :
2 Y = 1 %0 d20 $ 2 Y
H = %0 |H|
2
H = ~$
72

Eliminand $ rezulta
d0 =

2~
%0 H Y

(6.8)

ca
Este convenabil totusi a rescrie expresia lui D
s

l
l
1
2~2

 exp
(su u  H w) + exp  (su u  H w)
D(un foton) =
2 %0 H Y
~
~
Aceasta expresie este potrivita pentru exprimarea celor doua componente de polarizare ale campului radiativ transversal in regimul de unda plana.
Acum trebuie sa evaluam elementul de matrice in conformitate cu g.6.3,
Z
E
D
hp
hp
lqw
[Wi K
i Klqw l =
[l gu
Z
lh~
u
= 
[Wi u[l Dg
p

(6.9)

$
Fig.6.3. Procesul de emisie al unui foton, caracterizat de impulsul 
s  , dintr-un nucleu
$
caracterizat prin functia de unda #l , impulsul 
s l , prin dezintegrare in starea nala descrisa prin
$
#i si 
s i . Regiunea de interactie este schematic ilustrata prin regiunea hasurata.
Aproximatia dipolara: in unda plana consideram contributiile de cel mai mic ordin

ls u
s u
exp
=1l
+ ===
~
~
Validitatea aproximatiei implica
H

197 MeV fm
~f
'
U
U(fm)

In nucleele atomice cu U  5 8 fm, aceasta conditie este indeplinita pentru tranzitiile de cea
mai joasa energie, de cativa MeV.
In evaluarea urmatoare a elementului de matrice consideram functii de unda descriind sisteme
fara spin cu valori stationare de energie (Hl ) si (Hi ) :
73

Z
E
D
lh~
s u 3lH w@~
s u lH w@~
~2
hp
W
gu
[i u[l

1+l
h
h
i Klqw l = 
+ 1l
p
2%0 H Y
~
~
s

1
s u 3lH w@~
lh~
3lH w@~
lH w@~
lH w@~
 gu (h
h
+h
)+l
h
= 
[Wl u[i
p 2%0 H Y
~
Neglijand termenul al doilea din acolada, cu
[l = #l (u) h3lH w@~
si

[i = #i (u)h3lH w@~

obtinem
E
D
lh~
hp
i Klqw l = 
p

l(H 3Hl 3H )w@~

1
h i
+ hl(Hi 3Hl +H )w@~ 
2%0 H Y

l (u)gu
#Wi (u)5#

Tinand cont de conservarea energiei in procesul de dezintegrare

Hl = Hi + H
rezulta

hl(Hi 3Hl 3H )w@~ = 1

hl(Hi 3Hl 3H )w@~ = h32lH w@~

Pentru w 2~@H , care reprezinta conditia pentru validitatea teoriei perturbatiilor, rezulta ca
h32lH w@~ este o functie rapid oscilatorie cu medie nula. Prin urmare rezulta
s
Z
E
D
lh~
1
hp
l (u)gu
 #Wi (u)5#
i Klqw l = 
p 2%0 H Y
si

h2 H
li = 2 2 3
8 p f %0

Z
2

l gu gl
 #Wi 5#

(6.10)

Expresia (6.10) poate evaluata luand in considerare faptul ca #i si #l sunt functii proprii
hp
lqw
:
ale Hamiltonianului descriind sistemul de particule fara K
2
0 = s + X(u)
K
2p

Deoarece
si

0 #l = Hl #l
K
0 #i = Hi #i
K

0 ] ca
este posibil a exprima comutatorul [u> K
0] =
[u> K
74

~2
5
p

Integrala poate atunci transformata in expresia

Z
Z
p
W
(6.11)
#i 5#l gu = 2 H #Wi u# l gu
~
Pentru integrala din u folosim notatia prescurtata hi |u| li = Probabilitatea de tranzitie pentru
emisia uni-fotonica in interiorul unghiului solid gl este:

li

Z
2

h2 H
p2 H
W

#
=

u
#
g
u
l
i

8 2 p2 f3 ~4 %0
h2 1 H3
=
| hi |u| li|2 gl
2
3
4
8 f ~ %0

(6.12)

Folosind o alegere specica a sistemului de axe ({> |> }), vectorii hi |u| li, s si  sunt ca in
gura

Fig.6.4. Relatia dintre diferite marimi vectoriale caracterizand procesul de emisie gamma.
$
Vectorul de polarizare al fotonului este dat prin 
 cu fotonul emis in directia axei } pozitiva
$

( s  ). Vectorul caracterizand dinamica dezintegrarii nucleului hi | u | li este luat in planul
({> }).
h2 1 H3
li = 2 3 4
|hi |u| li|2 sin2  cos2 * gl
8 f ~ %0
Integrand dupa l si insumand dupa cele doua stari independente de polarizare pentru , rata de
tranzitie pentru fotoni nepolarizati devine

li

(
)
3
Z
3 1 X
H
4
2

=
f |hi |u| li|
sin2  cos2 *gl
3
~f
4 2

3
4
H
f |hi |u| li|2
=

3
~f
75

(6.13)

unde
=

h2 1
1
=
~f 40
137> 04

este constanta de structura na si hi |u| li elementul de matrice dipolar.

h2 1 H3
2 1
sin2  cos2 *gl
|hi
|
u
|
li|
li (l) =
3
3
~f 40 ~ f
2
3
XZ
4
H
2 3 1
li (l) = 
sin2  cos2 *gl
f |hi |u| li|
3
~f
4 2


Deducem imediat ca paritatile starilor stationare nucleare initiala si nala trebuie sa aiba valori
opuse pentru a avea element de matrice nenul: rezulta astfel regula de selectie a paritatii.
Estimare:
Putem obtine o estimare grosiera pentru aceasta probabilitate de tranzitie dipolara folosind
cateva valori tipice: Cu U = 1> 2D1@3 , H = 1PhY obtinem li ' 5> 5 1014 D2@3 v31 iar pentru
D ' 100 obtinem W = 8 10317 v.
Factorul H3 indica densitatea starilor nale si inseamna ca pentru diferite tranzitii caracterizate
h2 1
h2
prin aceleasi element de matrice nuclear, W  H13 . Factorul  = ~f
(in
SI)
si

=
(in unit
4
~f
0

Gauss) exprima intensitatea interactiei in cuplajul electromagnetic al campului de radiatie cu
campul de materie. Este similar lui J si este adimensional.

76

Capitolul 7
Modelul picatura de lichid
7.1

Introducere

Modelul picatur
a de lichid a fost istoric primul model pentru descrierea propriet
atilor nucleare.
Ideea vine n mod primar din observatia c
a fortele nucleare prezint
a proprietati de saturare.
Energia de leg
atur
a per nucleon EH(D> ])@D este o indicatie clar
a a acestei observatii.

Fig.7.1. Energia de legatura medie per nucleon reprezentata in functie de numarul de masa
atomic D. Curba neteda reprezinta rezultatul calculului prin modelul picatura de lichid.
O forta nesaturat
a ar conduce la o energie de leg
atur
a dat
a prin D(D  1)@2 interactii nucleonice
bi-particul
a, n total
a contradictie cu observatia din Fig.7.1. De asemenea, nucleele prezint
ao
compresibilitate joas
a si deci o suprafata nuclear
a bine denit
a. Devine repede clar c
a modelul
pic
atur
a de lichid luat ca un model complet clasic nu poate extrapolat prea departe n nucleele
atomice.
(i) n gura atasat
a gurii 7.1 pe EH(D> ])@D apar vrfuri la valorile D = 4q ( q = 1 la
4
He, q = 2 la 8 Be, q = 3 la 12 C, q = 4 la 16 O...) si prezint
a o structur
a favorit
a de q -particule
reectnd aspecte ale fortei nucleon-nucleon.
(ii) ntr-un lichid, distanta medie dintre dou
a particule de uid este aproximativ egal
a cu acea
valoare unde energia potential
a de interactie este minim
a, care, pentru interactia nuclear
a este
77

~0.7fm. Nucleonii sunt n medie mult mai dep

artati. Un motiv important este c
a fermionii sunt
particule Fermi-Dirac, deci consider
am un lichid Fermi. Principiul lui Pauli anuleaz
a o mare parte
a interactiilor nucleonice bi-particul
a ntruct orbitalele vecine n potentialul nuclear sunt ocupate
(pn
a la nivelul Fermi). Difuzia n interiorul lichidului Fermi este un proces rar comparat cu
fenomenele de ciocnire din sistemele uide macroscopice reale. Astfel, drumul liber mediu al unui
nucleon, c
al
atorind n interiorul nucleului devine usor la fel de mare ca raza nuclear
a si noi lucr
am
n principal cu un gaz Fermi cu intearctii slabe.
(iii) Saturarea energiei de leg
atur
a rezult
a la o valoare EH(D> ])@D ' 8 MeV independenta
de D si ] si reprezint
a independenta de sarcin
a a interactiei nucleare n nucleu. Fiecare nucleon
interactioneaz
a cu un num
ar limitat de nucleoni, concluzie ce poate obtinut
a prin combinarea
principiului Pauli cu principiul de nedeterminare Heisenberg si caracterul de raz
a scurt
a de actiune
a fortei de interactiune nucleon-nucleon:
{H {W ' ~
~
~ pf2
g ' {w f '
f'

{H
pf {H

(7.1)

Cu {H pentru o interactie bi-particul

a n zona central
a a nucleului {H ' 200PhY si g '
1i p. Energia de leg
atur
a total
a este acum diferenta subtil
a dintre energia cinetic
a total
a si
energia potential
a.
Energia cinetic
a creste rapid cu descresterea distantei internucleonice n timp ce energia potential
a
devine negativ
a. Pentru distante mici ( g . 1ip) energia cinetic
a domin
a dnd o energie total
a
pozitiv
a. Pentru distante mari ( g & 3 ip) apropape c
a nu mai exist
a o interactie nuclear
a. Un
minim slab apare la valoarea de echilibru. Deci, aceasta explic
a num
arul limitat de nucleoni ce
interactioneaz
a prin interactie nucleon-nucleon n nucleu.

7.2

Formula semi-empiric
a a masei
(cuplajul dintre modelul n p
aturi si modelul colectiv)

Dupa cum este clar din sectiunea introductiv

a, energia de legatur
a prezint
a o variatie lent
a cu A
si Z si modelul picatur
a de lichid (sau modelul colectiv) poate presupus a descrie aceat
a variatie
lent
a. Totusi, un numar de indicii arat
a necesitatea pentru anumite corectii specice modelului
n paturi.
Dup
a cum este clar, miscarea nucleonilor in potentialul mediu X(u) va dat
a de ecuatia
Schrdinger:


~2
$
$
$
{* (
u ) + X (u) * (
u ) = H* (
u)
2p

(7.2)

n parametrizarea principalelor efecte ale misc

arii nucleare uniparticul
a vom folosi faptul c
a
nucleonii se misc
a ntr-un potential mai simplu si vom amna studierea detaliat
a a modelului n
p
aturi.
Aspectele modelului pic
atur
a de lichid provine (ntr-o abordare simplist
a) din o pic
atur
a de
lichid sferic
a cu o suprafata descris
a de U (> *) = U0 .

78

Fig.7.2 Descrierea nucleului in modelul colectiv. Descrierea suprafetei nucleare U (> *) este data
in termenii coordonatelor sferice , * pentru ecare punct.
Dac
a introducem si posibilitatea efectelor de deformare pentru a inuenta dinamica nuclear
a
colectiv
a, suprafata poate descris
a ca

!
X
W
U (> *) = U0 1 +
 \ (> *)

W
unde \
(*) descrie armonicele sferice.

7.2.1

Contributii volumice, de suprafata

si coulombiene

(i) Termenul de volum exprim

a faptul c
a forta nuclear
a este saturat
a si astfel, o anumit
a parte
a interiorului nuclear reprezint
a o contributie dat
a energiei de legatur
a. Exprimnd constanta
global
a a energiei medii de legatur
a EH (D> ]) @D , acest termen
EH (D> ]) = d D 14PhY

(7.3)

reprezint
a dependenta major
a.
Diferitele corectii ale modelului picatur
a de lichid vor reduce energia de legatur
a la valoarea
mai realist
a de aproximativ 8PhY .
(ii) Efectul de suprafata ia n considerare, ntr-un mod simplu, faptul c
a nucleonii vor avea
la suprafata, sau n apropierea suprafetei nucleare, o energie de leg
atur
a redus
a deoarece este
posibil
a doar o nconjurare partial
a cu nucleoni, pentru un nucleu cu raz
a nit
a. Corectia va
2
2@3
proportional
a cu aria suprafetei nucleare 4U D . Obtinem,
EH (D> ]) = d D  dv D2@3

(7.4)

cu expresia rev
azut
a.
(iii) Efectele coulombiene rezult
a deoarece este prezent
a o sarcin
a ]h n interiorul volumului
nuclear. Pentru o picatur
a de lichid omogen ncarcat
a, de raz
a U si densitate
=

]h
4U3
3

(7.5)

putem evalua contributia Coulomb la energia nucleara de legatur

a printr-un argument clasic.

79

Figure 7.1: Evaluarea energiei Coulomb a unei picaturi de lichid sferice, incarcate. Energia
Coulomb este evaluata prin calcularea energiei necesare pentru a constitui sarcina nucleara totala in termenii straturilor sferice. In (b) calculul energiei potentiale electrostatice se reduce la
energia Coulomb dintre sarcina centrala 4u3 f @3 si sarcina stratului innitezimal 4u2 guf .

Fig.7.3. Variatia densitatii nucleare este situata in principal in regiunea suprafetei nucleare
pentru o raza nucleara U0 .

Energia Coulomb necesar

a pentru a adauga o patur
a sferic
a la exteriorul sferei de raza u pentru
a o creste cu gu devine
Xf0

1
=
40

ZU 4
3

u3 f (4u2 f )
gu
u

(7.6)

Folosind densitatea de sarcin

a dat
a n (7.5), integrala devine
Xf0 =

3 ] 2 h2 1
5 U 40

n argumentarea de mai sus am uniformizat sarcina celor ] nucleoni pe ntregul nucleu. n

aceast
a evaluare am socotit o energie proprie de interactie Coulomb care este parazit
a si trebuie
s
a o corect
am pentru efectul a ] protoni. Folosind aceeasi metod
a ca mai nainte dar acum cu
densitatea de sarcin
a protonic
a netezit
a
ts =

h
4
U3
3

(7.7)

si o energie propie Coulomb pentru ] protoni ca

Xf =

3 ]h2 1
5 U 4%0

(7.8)

corectia energiei Coulomb devine

0

Xf = Xf  Xf =

3 ](]  1) h2
5
U
4%0

80

(7.9)

Figure 7.2: Diferitii termeni de energie contribuind la energia nucleara de legatura per nucleon.
sau, parametrizat
a folosind variabilele D> ]
Xf = df ](]  1)D31@3

(7.10)

Efectul combinat d
a atunci energia de legatur
a
EH(D> ]) = dy D  dv D2@3  df ](]  1)D31@3

(7.11)

Observatie: Energia de suprafata d

a cea mai mare corectie pentru cei mai mici D (D2@3 eect)
n timp ce corectia energiei Coulomb este cea mai mare pentru nucleele grele cu multi protoni
(D31@3 eect). Cei doi termeni luati mprun
a produc un maximum n curba EH@D deja foarte
aproape de regiunea celor mai legati nuclei.
Fuziunea, pentru nucleele usoare, cu D ? 56 si siunea, pentru nucleele foarte grele (actinide)
vor elibera o mare cantitate de energie.
Pentru nucleele a c
aror form
a deviaz
a de la forma sferic
a att corectia de suprafata ct si cea
Coulomb se vor schimba ntr-un mod specic. Cu
U = U0 (1 + 2 S2 (cos ) + 4 S4 (cos ))

(7.12)

functia corectie pentru energia de suprafata j(2 > 4 ) si functia corectie pentru energia Coulomb
i(2 > 4 ) apar n expresia pentru EH(]> D):
EH(]> D) = dy D  dv j(2 > 4 )D2@3  df i (2 > 4 )](]  1)D31@3

(7.13)

O ilustrare simpl
a a modic
arilor este obtinut
a pentru o deformare elipsoidal
a. P
astrnd un
volum constant pentru deformare obtinem axa mare
r
e2
d = U(1 + %)>
%= 1 2
d
si axa mic
a
e = U(1 + %)31@2
cu volumul

4
4
Y = de3 ' U3
3
3
81

Figure 7.3: Energia potentiala functie de deformarea ce conduce la siune.

Folosind parametrul de deformare %, termenii de energie de suprafata si cel de energie Coulomb
devin
2
Hv = dv D2@3 (1 + %2 )
5

(7.14)

1
Hf = df ](]  1)D31@3 (1  %2 )
5

Energia total
a datorat
a deformarii este atunci:

2 2@3
1
2
31@3
{H = {Hv + {Hf = %
D dv  df ](]  1)D
5
5
Daca {H A 0, forma sferic
a este stabil
a si rezult
a n limita ] 2 @D ? 49.
Curba descriind energia potential
a n raport cu distanta nuclear
a dintre doi nuclei are forma
calitativ
a dat
a n g. 7.6 prin linia punctat
a.

7.2.2

Corectii date de modelul n p

aturi

Chiar dac
a energia de leg
atur
a nuclear
a mimeaz
a sistematic energia unei pic
aturi de lichid cu
sarcin
a, propriet
atile specice nucleonice ale interiorului nuclear modic
a un num
ar de rezultate.
Ele reprezint
a manifest
ari ale principiului lui Pauli guvernnd ocuparea orbitelor uniparticul
a
n cmpul mediu nuclear si interactiile reziduale nucleonice care ncearc
a s
a formeze perechi de
nucleoni identici cu R+ perechi cuplate.
(i) Energia de simetrie
Considernd pozitia a D nucleoni (] protoni, Q neutroni) pe orbitalele uniparticul
a ntr-un
potential simplu care descrie cmpul mediu nuclear, va rezulta o distributie a diferitilor nuclei cu
D dat, dar (],Q) variabile.
Energia de leg
atur
a a acestor nuclee va maxim
a cnd nucleonii ocup
a orbitalele cele mai jos
posibile.
Principiul Pauli previne totusi ocuparea unui anumit orbital de mai mult de 2 nucleoni identici
cu orient
ari opuse ale spinului. Distributia simetric
a
]=Q =
82

D
2

Figure 7.4: Descrierea schematica a modelului uni-particula pentru evaluarea contributiei energiei
de asimetrie pentru sistemul nuclear total. Sunt aratate doua distributii diferite pentru D nucleoni
pe orbitalele neutronice si protonice cu bi-degenerare (de spin).
se dovedeste a cea mai favorizat
a energetic (dac
a este considerat doar acest termen!). Orice alt
a
repartitie
D
+
2
D
] =

2

Q =

va implica ridicarea particulelor din orbitale ocupate n orbitale libere. Dac

a energia medie de
separare dintre orbitale adiacente este { , nlocuirea a nucleoni va costa o pierdere de energie
{Hohj = ({ )
2
si cu
=

(7.15)

Q ]
2

obtinem
1
(7.16)
{Hohj = (Q  ])2 {
8
a prea mult cu variatia num
arului mediu: pentru
Adncimea X0 a gropii de potential nu variaz
cele dou
a extreme 16 R si 28 S e adncimea nu variaz
a mai mult de 10% si astfel, energia medie
dintre orbitalele uniparticul
a, { , trebuie s
a varieze invers proportional cu A:
{  D31
si

(7.17)

{Hohj  (D  2])2 D31

Rezultatul nal, exprimnd pierderea energiei de simetrie datorat

a efectului Pauli care blocheaz
a
ocuparea acelor nivele care deja contin doi nucleoni identici devine
EH(D> ]) = dy D  dv D2@3  df ](]  1)D31@3  dD (D  2])2 D31

(7.18)

Importanta relativ
a a acestui termen de simetrie (sau asimetrie) este ilustrat
a n g. 7.5.

83

Figure 7.5: Energia de separare neutronica Vq pentru nuclee de Ce (] = 58) par-par si par-impar.
Un studiu mai bun al energiei de simetrie poate f
acut folosind modelul gaz Fermi, cel mai
simplu model de particule independente pentru nucleoni ce se misc
a n interiorul potentialului
nuclear.
(ii) Contributia energiei de mperechere
Nucleonii formeaz
a perechi n mod preferential (perechi de protoni, perechi de neutroni)
n nucleu sub inuenta fortei atractive de raz
a scurt
a nucleon- nucleon. Acest efect este cel mai
bine ilustrat prin studierea energiilor de separare nucleonice.
n cap.1 am exprimat energia de leg
atur
a nuclear
a ca diferenta dintre energia masei de repaus
corespunz
atoare lui D nucleoni liberi si D nucleoni legati (n nucleu). n mod similar putem deni
ecare din energiile de separare ca energia necesar
a scoaterii unei particule din nucleu si astfel
aceast
a energie de separare devine egal
a cu energia cu care o anumit
a particul
a (sau grup) este
legat
a in nucleu.
n general am exprimat energia de leg
atur
a ca
2
EH(D> ]) = ]Ps f2 + QPq f2  P 0 (D
] [Q )f

"Energia de leg
atur
a" cu care ciorchinele

D0
] 0 \Q 0

(7.19)

este legat la nucleul D

] [Q devine

2
0 D
2
0 D
2
V\ = P 0 (D
] 0 \Q 0 )f + P (] XQ )f  P ((] [Q )f

(7.20)

sau, rescris
a folosind energia de leg
atur
a pentru nucleele X,Y,U:
V\ = EH(D> ])  {EH(D0 > ] 0 ) + EH(D])}

(7.21)

Pentru un proton si un neutron aceasta devine

Vs = EH(D> ])  EH(D  1> ]  1)
Vq = EH(D> ])  EH(D  1> ])

(7.22)

Energia de separare pentru o particula  se va scrie

V = EH(D> ])  (EH(D  4> ]  2) + EH(4> 2))
In reprezentarea valorilor Vs si Vq , rezulta o gura specica dinti de ferestreu (vezi g.7.8)
pentru Vq in izotopii de Ce 70  Q  90=
Aceasta gura exprima foarte clar faptul ca este necesara mai multa energie (in medie 1> 21 
1> 5 PhY ) pentru a separa un neutron dintr-un nucleu cu numar par de neutroni decat pentru
nucleele adiacente cu un numar impar de neutroni.
84

Exista o tendinta generala care nu este discutata pe moment, dar punctul de mai sus dovedeste
un efect impar-par aratand ca nucleele par-par sunt mai legate decat nucleele impar-par printr-o
cantitate pe care o notam . Trecand de la un nucleu impar-par trebuie sa rupem o pereche
comparativ cu cazul impar-par si pierdem o cantitate  din energia de legatura. Luand nucleul
impar-par ca punct de referinta putem atunci exprima corectia de energie pentru o pereche suplimentara ca
;
<
+ (sdu  sdu)
?
@
0 (lpsdu  sdu)
 shu  {Hshuhfkh =
(7.23)
=
>
 (lpsdu  lpsdu)
Combinand toate rezultatele de mai sus, obtinem o ecuatie semiempirica a masei
;
<
? + @
0
EH(D> ]) = dy D  dv D2@3  df ](]  1)D31@3  dD (D  2])2 D31 +
=
>


(7.24)

Aceasta forma nala este cunoscuta ca ecuatia Bethe-Weizscker pentru masa. Folosind tari
ale maselor cunoscute cu aceasta ecuatie se pot determina coecenti dy > dv > df > dD si ds (cand se
exprima  ' d D31@2 ).
Astfel, Wapstra (1971) da:
dy
dv
df
dD
d

=
=
=
=
=

15> 35 PhY
18> 34 PhY
0> 71 PhY
23> 21 PhY
12 PhY

Cantitatea energiei de volum este de aproximativ 16 PhY per nucleoni, diverse corectii se
aplica acestei valori.
Trasand gracul pentru (P  Pslf3olfk ) devin clare cateva rezultate specice: nucleele sunt
mai legate decat prezice modelul picaturii de lichid pentru ] si/sau Q egale cu 20, 28, 50, 82,
126. Aceasta indica o structura in paturi.

7.3

Stabilitate nucleara: suprafata de masa si linia de stabilitate

Din relatia energiei de legatura Bethe-Weizscker putem obtine o ecuatie pentru masa egaland
energia de lagatura nucleara din ecuatiile (7.24) si (7.21). Aceasta rezulta in ecuatia masei nucleare
;
<
? + @
2
2
2
2@3
0
P 0 (D
+ df ](]  1)D31@3 + dD (D  2])2 D31 +
] [Q )f = ]Ps f + QPq f  dy D + dv D
=
>

(7.25)
Pentru ecare valoare D, aceasta reprezinta o ecuatie patratica in ]:
85

Figure 7.6: Suprafata de masa nucleara P(D> ]) ca functie de numarul de protoni si neutroni.
Linia intrerupta corespunde nucleelor cu cea mai mica masa si astfel nucleelor cel mai puternic
legate pentru ecare valoare D.
;
<
? + @
2
2
0
P 0 (D
] [Q )f = {D + |] + }] +
=
>

De aici rezulta {> |> }. Putem determina pentru ecare valoare D nucleul cu cea mai mica
masa (cea mai mare energie de legatura) rezolvand ecuatia
C
(P 0 (D
] [Q )) = 0
C]
sau
]0 = |@2}
adica
4dD + (Pq  Ps )f2 + df D31@3
4dD D31 + 2df D31@3
Aceasta poate pusa in forma mai transparenta
]0 =

]0 =

D@2 + (Pq  Ps )f2 D@8dD + df D2@3 @8dD

1 + 14 (df @dD )D2@3

(7.26)

Termenii 2 si 3 de la numarator sunt neglijabili fata de D@2, care da principalul efect. Rezulta
expresia aproximativa
D@2
(7.27)
1 + 0> 007D2@3
Aceasta curba ]0 = ]0 (D> df > dD ) da proiectia punctelor de minim ale suprafetei de masa
nucleara pe planul (Q,]) - (vezi g. 7.9 - si apare initial ca ]0 ' D@2 (pentru valori D mici) sau
de-a lungul diagonalei. Pentru D mare, deviatiile catre valori Q mai mari ca ] devin importante.
O reprezentare realista a nucleelor in planul (Q> ]) - vezi g. 7.10 - arata mai clar deviatia
catre valori Q mai mari.
Din aceasta suprafata de masa si din ecuatia semiempirica a mesei pot deduse un numar de
rezultate interesante:
]0 =

86

Figure 7.7: Distributia nucleelor in functie de Q si ]. Nucleele stabile sunt aratate ca patratele
albe si apar printre nuclee care sunt instabile  sau , aratate ca partea innegrita. Nucleele
instabile se pot dezintegra de asemenea prin diferite alte tipuri de dezintegrari.
(l) Daca facem o sectiune cu un D dat prin suprafata de masa, se obtine o comportare parabolica a masei nucleare - vezi g. 7.11.
Pentru valori D impare, in lantul D = 101 luat ca exemplu, rezulta doar un singur nucleu
stabil. Deferitele elemente se dezintegreaza  (sau FH) catre singurul element stabil de la (sau
de langa) baza parabolei.
Pentru nucleele D pare, pe de alta parte, pot aparea atat nuclee par-par cat si impar-impar si
(datorita valorii ) sunt implicate 2 parabole prin ecuatia masei (vezi g.7.11 - dreapta). Pentru
D = 106 prezentam diferitele posibilitati de dezintegrare. Cele doua parabole sunt deplasate cu
intervalul 2. In multe cazuri pentru D par rezulta mai mult de un element stabil. Acestea sunt
cazurile cand pot apare procesele de dezintegrare dubla . Exista cazuri chiar cu 3 elemente
stabile care depind de curbura specica a parabolei si precisa localizare a valorilor ] intregi.
(ll) Ecuatia semiempirica a masei prezinta diferite constrangeri asupra domeniului posibilelor
valori D, ] si stabilitate in raport cu un numar de procese de dezintegrare radioactiva poate
determinat. Dezintegrarea  spontana (V = 0) rezulta din ecuatia
D31
4
EH(D
] [Q )  [EH(]32 \Q32 ) + EH(2 Kh2 )] = 0

Limita regiunii pentru emiterea  spontana poate obtinuta din ecuatia (7.24). In general,
timpul de viata pentru emisia  devine foarte scurt in regiunea actinidelor astfel incat ultimele
elemente stabile apar in jurul D ' 210. Conditia Vq = 0 (Vs = 0), indica in mod similar frontiera
unde un neutron (proton) nu mai este legat in nucleu: aceasta linie este numita linia picatura
neutronica (protonica).
(lll) Energia eliberata in siunea nucleara in cazul simplu al siunii simetrice a elementului
(D> ]) in doua nuclee (D@2> ]@2) este
2
0
2
Hi lvlxqh = P 0 (D
] [Q )f  2P (]@2 \Q@2 )f
D@2

(7.28)

Folosind o ecuatie simplicata a masei (inlocuind ](]  1) $ ]) si neglijand corectia de

imperechere ) se obtine

87

Figure 7.8: In stanga, energia (in PhY ) diferitelor nuclee cu numarul de masa D = 101. Punctul
de zero al scalei de energie este ales in mod arbitrar. In dreapta, o gura similara dar pentru
D = 106. Diferite posibilitati de dezintegrare sunt prezentate in ecare caz.

Hi lvlxqh = [dv D2@3 (1  21@3 ) + df ] 2 D31@3 (1  232@3 )]f2

= (5> 12D2@3 + 0> 28] 2 D31@3 )f2

(7.29)

Aceasta valoare devine pozitiva la D ' 90 si atinge o valoare de aproximativ 185 PhY pentru
X. Pentru aceste produse de siune, sunt obtinute nuclee bogate in neutroni si care la randul
lor se vor dezintegra
236

q $ s + h3 +  h
_

Deci un proces de siune este un bun generator de  h . Procesul de fuziune pe de alta parte va
da nastere in principal la neutrino prin trazitia  + .

88

Capitolul 8
Modelul gaz Fermi: cel mai simplu
model de particule independente
Diferitele modele incearca sa accentueze diferitele aspecte ale structurii nucleare intr-un mod simplu si schematic. Inca nu avem un singur model destul de detaliat pentru a cuprinde toate aspectele
nucleului. Aici ne concentram asupra unui model foarte simplu de particule independente: modelul gazului Fermi unde consideram
a se misca ca elemente ale unui gaz fermionic
toti nucleonii

in interiorul volumului nuclear Y ' 43 u03 D = Datorita connarii spatiale puternice, nivelele de
energie in aceasta aproximatie vor larg separate. Doar nivelele cele mai joase vor ocupate,
exceptand cazul energiilor de excitare foarte inalte. Pentru energiile de excitare tipice de pana la
' 10PhY putem folosi modelul gazului Fermi degenerat.

8.1

Gazul fermionic degenerat

In g. 8.1 prezentam cele doua gropi de potential, una pentru neutroni si una pentru protoni.
Nucleonii cel mai putin legati au energii egale si zeroul este acelasi pentru protoni si neutroni.
Totusi cele doua potentiale au forme usor diferite, in special datorita partii coulombiene: groapa
pentru protoni este mai putin adanca datorita potentialului Coulomb, iar in exterior dependenta
1@u a potentialului Coulomb extinde domeniul.

Figura 8.1
89

Fiecare nivel (aici desenat ca echidistant, si care deviaza usor fata de nivelul corect spatiat
intr-o astfel de groapa patrata) poate contine doi fermioni identici cu orientari diferite ale spinilor.
Pentru energia de excitare joasa, numita limita de temperatura W = 0, nivelele sunt ocupate
pereche pana la nivelul Fermi, dincolo de care nivelele sunt complet neocupate; aceasta situatie
o numim gaz Fermi degenerat. Pentru energii sucient de inalte (temeperatura W1 ) rezulta o
redistribuire neteda a ocuparii doar pentru energii de excitare foarte inalte (W2 ) toate nivelele sunt
partial ocupate (g.8.2)

Figura 8.2
Din densitatea de stari obtinute dintr-un gaz Fermi liber aat in interiorul volumului Y
2Y
q=
(2~)3

ZsI
0

2Y
g s = 3 3 (4)
8 ~
3

sau
q=

ZsI
0

Y s3I
s gs = 2 3
 ~ 3
2

Y s3I
3 2 ~3

(8.1)

si expresia impulsului Fermi

1@3

1@3

3 q
2q
sI = ~ 3
=k
Y
8 Y

(8.2)

unde q@Y este densitatea si contribuie la presiunea mecanic-cuantica.

Aplicand argumentele de mai sus, in primul rand nucleului atomic pentru a obtine o idee despre
adancimea gropii de potential X0 , stim ca avem un numar relativ mic de protoni (Z) si neutroni
(N) ce trebuie distribuiti. Cu volumul nuclear
4
Y = u03 D
3
obtinem
1@3
1@3

q
~ 9 q
2
=
sI = ~ 3 4 3
u0 4 D
u0 D
3
90

Astfel, impulsul Fermi al neutronului, respectiv protonului se scriu

sI>q

~
=
u0

sI>s

~
=
u0

9 Q
4 D
9 ]
4 D

1@3
(8.3)
1@3

O estimare simpla a acestor impulsuri Fermi poate obtinuta considerand nuclee self-conjugate
cu Q = ] = D@2:
sI>q ' sI>s

~
'
u0

9
8

1@3
(8.4)

Folosind combinatia ~f = 197 MeV fm, rezulta

sI>q = sI>s '

297
MeV/c
u0

Energia cinetica Fermi corespunzatoare (folosind o valoare u0 = 1> 2 fm) devine

HI =

s2I>q
s2I>s
=
' 33PhY
2p
2p

(8.5)

Aceasta energie corespunde energiei cinetice ale celei mai inalte orbite ocupate (cea mai mica
energie de legatura). Dand energia de legatura medie E = 8PhY , putem face o buna estimare a
adancimii gropii nucleare de potential X0 ' 41PhY .
Putem de asemenea deduce o energie cinetica medie per nucleon si aceasta da (pentru miscare
nerelativista)
sR
I>s

hHis =

Hg3 s

0
sR
I>s
0

g3 s

3
3 s2I>s
= HI>s ' 20PhY
=
5 2p
5

(8.6)

unde
ZsI

ZsI

Hg s =
0

ZsI
0

8.2

s2
(4) s5I
(4)s2 gs =
2p
2p 5

ZsI
g3 s =
(4)s2 gs = (4)s3I @3
0

Potentialul de simetrie nucleara in modelul gaz Fermi

Pornind de la rezultatele de mai sus, pentru un nucleu cu Z protoni si N neutroni, energia cinetica
medie totala devine
hH(D> ])i = ] hHis + Q hHiq =
91

3 2
]sI>s + Qs2I>s
10p

sau, inlocuind valorile particulare pentru sI>s si sI>q din (8.3), obtinem

2@3 5@3
Q + ] 5@3
3 ~2 9
hH(D> ])i =
10p u02 4
D2@3

(8.7)

Acest rezultat (obtinut sub constrangerea ca protonii si neutronii se misca independent unul
de altul si ca interactiile nucleon-nucleon sunt considerate a prezente prin groapa medie de
potential), poate acum dezvoltat in jurul cazului simetric cu N=Z=A/2. Aceasta dezvoltare va
conduce la o expresie pentru energia de simetrie si vom capabili a deduce o valoare pentru dD .
Notand
] Q = 
] +Q = D
inlocuim in ec. (8.7)

D
(1 + )
2
D
D

Q =
1
2
D
] =

si cu @D 1 obtinem

5@3 
% 5@3
 5@3
1
1+
D
+ 1
2
D
D
2@3 5@3 

2
2
3 ~ 9
1
5%
=
D
2 1+
2
10p u0 4
2
9 D2

3 ~2
hH(D> ])i =
10p u02

9
4

2@3

3 ~2
hH(D> ])i =
10p u02

9
8

2@3

5 (Q  ])2
D+
+ ===
9
D

(8.8)

(8.9)

Primul termen contribuie la eneria de volum, iar al doilea termen este energia de simetrie.

8.3

Presiunea de temperatura T=0: stabilitatea gazului

Fermi degenerat

Studiul anterior al efectelor cuantice rezultand din ocuparea unui set de nivele uniparticula in
acord cu statistica Fermi-Dirac poate aplicat la diverse alte domenii ale zicii. In aceasta
sectiune studiem o aplicatie extensiva la stabilitatea ansamblelor gaz-Fermi: in particular un gaz
electronic degenerat si un gaz neutronic degenerat.
Am dedus expresia pentru dependenta impulsului Fermi de densitatea particulelor ca

3 q
sI = k
8 Y

1@3
(8.10)

si a energiei Fermi (in caz nerelativist)

k2
HI =
8p

92

3q
Y

2@3
(8.11)

Acest gaz Fermi creeaza o presiune care are o origine cuantica. In zica statistica
sY = q

p
y2
2
= q hHi
3
3

sau din (8.6)

k
2 HI
=
s= q
5 Y
20p

2@3
q 5@3
3

Y

(8.12)

(8.13)

In cazul extrem relativist, cand HI = sI f, se poate face un calcul analog.

8.3.1

Gaz electronic degenerat. Stele pitice albe

Vom deduce energia totala H(u) ca o functie de raza u a obiectului. Conditia de echilibru apare din
echilibrarea energiei gravitationale si energia cuantica a gazului Fermi pentru un sistem electronic.
Energia gravitationala pentru o sfera uniforma este
3 P2
HJ =  J
(8.14)
5 u
Consideram o stea facuta din atomi cu numar de masa D. Daca q este numarul total de
nucleoni, avem q@D nuclee cu ] protoni. Daca notam { = ]@D, atunci numarul total de electroni
(si protoni) va qh = {q. Masa totala a stelei devine P ' qPs .
Vom considera ca toti electronii (si desigur nucleele) se misca non-relativist intr-o stea cu
masa mica care se contracta dupa epuizarea combustibilului sau termonuclear. In energia cinetica
totala, partea nucleara este neglijabila si astfel, energia totala a stelei devine (daca energia termica
a devenit neglijabil mica)
H(u) = qh hHih + HJ
3
3 JP 2
=
qh HI>h 
5
5 u

(8.15)

presupunand densitatea uniforma. Folosind ec.(8.11) dar cu

ph $ p
{q $ qh
4 2
Y =
u
3
rezulta
3 {q k2
H(u) =
5 u2 8ph

2@3
9
3 q2 Ps2
{q
 J
4 2
5
u

Gracul lui H(u) din (8.22) este reprezentat in gura 8.3

93

(8.16)

Figura 8.3
Valoarea minima pentru H(u) se obtine din

gH
=0
gu u=uhfk
sub forma
uhfk

{k2
=
4ph

2@3
1
9
{q
2
4
JqPs2

(8.17)

La valoarea de echilibru avem

|HJ | = 2 |HTP |
Pentru o stea pitica alba tipica q ' 1057 si { = 1@2 rezulta raza uhfk ' 800 np corespunzand unei
densitati  ' 3 106 j@fp2 . Jupiter se apropie de aceste valori. Masa obiectului trebuie totusi sa
e sucient de mare caci electronii sunt intr-un sistem Fermi comun. O stea nu se poate micsora
sub raza uhfk data in (8.17). Pentru u = uhfk > energia Fermi HIh devine
HIh

k2
=
8ph u2

2@3
2q2 J2 Ps4 ph
9
4@3
{q
=
2@3  q
9
2
4
{2 k2 42 {q

si HIh creste rapid cu q. Deci expresia pentru H(u) devine incorecta caci HIh ' p0 f2 si trebuie
sa folosim modele relativiste. Folosind limita extrema pentru toti electronii obtinem cu (8.10):

1@3
k 3
sI =
q@Y
(8.18)
2 ~

1@3
kf 3 q
HI>h = sI>h f =
2 Y
si cu

sRI>h

hHI ih 

sfg3 s

0
sRI>h
0

f
=

g3 s

sRI>h

0
sRI>h
0

s3 gs

s2 gs

94

3
3
= sI>h f = HI>h
4
4

Prin aceeasi procedura ca inainte deducem rezultatul

3 {q kf
H(u) =
4 u 2

1@3
9
3 q2 Ps2
{q
 J
4 2
5
u

(8.19)

Acum ambii termeni au aceeasi dependenta 1@u si al doilea domina daca masa qPs devine
sucient de mare. Deci, pentru q A qfulw energia H(u) continua sa descreasca si nu poate
determinata o conguratie stabila la nici-o raza.
Desi ar trebui sa folosim in acest regim un model mai realist, vom incerca sa estimam qfulw
egaland cei doi termeni din ec(8.19):
3 qfulw kf
{
4 u 2
sau
qfulw

9
{qfulw
4 2

1@3

(125)1@2 2
{
'
4

3 q2fulw Ps2
= J
5
u
~f
JPs2

3@2
(8.20)

Aici apare marimea adimensionala

q0 =

~f
JPs2

3@2

= 2=4 1057

Masa critica corespunzatoare a stelei, adica qfulw Ps este numita limita Chandrasekhar si
este cea mai mare masa de echilibru care poate exista ca gaz electronic relativist. Aceasta masa
este doar cu aproximativ 40% mai mare ca masa soarelui.

8.3.2

Stele neutronice

In toate deducerile de mai sus, atat energia totala H(u) cat si raza de echilibru uht pot considerabil
reduse daca valoarea lui {  1@2 poate redusa la un numar foarte mic. Daca energia electronului
devine foarte mare, exista posibilitatea pentru dezintegrarea  inversa
h3 + s3 $ q +

Conversia detaliata a materiei normale in materie bogata in neutroni este complicata dar calculele
arata ca la densitati  A 1011 j@fp3 , neutronii devin mult mai abundenti decat protonii. Avem
de-a face cu stele neutronice.
Incercam sa determinam valorile de echilibru ale lui u si { pentru un numar dat de nucleoni
cu qs = qh = {q. In acest regim electronii se vor misca complet relativist pentru orice stea
neutronica. Neutronii totusi, cu masa lor mult mai mare Ps , raman ne-relativisti atat timp cat
densitatea stelei este mai mica decat densitatea q pentru care
sI>q = Ps f
sau
8Ps
q =
3(1  {)

Ps f
~

6 1015
j@fp3
1{

Pentru deducerea ecuatiei (8.21) lecam de la (8.3):

3
~ 9Q
= Ps f
sI>q =
u0
4D
95

(8.21)

de unde rezulta

u0 =

~
Ps f

9Q
4D

1@3

care este raza unui neutron. Cu aceasta obtinem

3
4u03
4 9 Q
~
~
9 2
=
(1  {)
=
3
3 4 D Ps f
3
Ps f
= 2 3(1  {)(~@Ps f)3
si densitatea este
Ps
masa
8 Ps
=
q =
3 =
k
volum 3(1  {)2 83
3 (1  {)

Ps f
k

adica exact (8.21).

Energia totala a stelei neutronice devine atunci

2@3
9
3 (1  {)q k2
(1  {)q
H(u> {) =
5
u2
8Ps 4 2

1@3
3 {q kf 9
3 q2 Ps2
J
+
{q

4 u 2 4 2
5
u
Valorile lui u si { care minimizeaza H(u> {) pot obtinute rezolvand ecuatiile
CH(u> {)
CH(u> {)
= 0>
=0
(8.22)
Cu
C{
Deoarece { este foarte mic, putem obtine o solutie aproximativa astfel: intai folosim { = 0
= 0 pentru a obtine uht si apoi folosim valoarea lui uht in ecuatia CH
= 0 pentru a
in ecuatia CH
Cu
C{
obtine {:
k2
uht =
4Ps

2@3
1
9
q
4 2
JqPs2

(8.23)

Aceasta expresie este foarte similara cu valoarea uht pentru gazul electronic degenerat intr-o
stea pitica alba, dar deoarece acum Ps apare in locul lui ph , o stea neutronica are o raza mai
mica, cam de 1=000 ori. Pentru o stea cu o masa P = Pv , q = 1> 2 1057 si uht = 12> 6np cu o
densitate  = 2=4 1014 j@fp3 . Aceasta densitate este aproximativ densitatea nucleului.
Pentru a obtine acum o valoare pentru {, punem uht = 12> 6np in ecuatia pentru CH
= 0 si
C{
rezolvam pentru { cu solutia { ' 0> 005. Aceasta indica ca 99,5% din toti nucleonii din aceasta
stea sunt neutroni. Studiul stelelor neutronice cere un tratament complet al interactiei nucleare
combinata cu relativitatea.

96

Capitolul 9
Modelul nuclear in paturi
Miscarea uniparticula nu poate inlocuita complet printr-o aproximare colectiva unde dinamica
este continuta in vibratiile si/sau rotatiile colective de mica amplitudine ale nucleului ca intreg.
Pe de alta parte, aproximatia simpla a particulelor independente ceruta de modelul Fermi nu
contine caracteristicile sucient detaliate ale fortelor nucleon-nucleon, active in nucleu.

9.1

Evidente experimentale pentru structura nucleara in

paturi

Una din cele mai evidente indicatii pentru existenta unei structuri in paturi este obtinuta prin
comparatia cu descrierea analoaga a electronilor ce se misca in atom. In studierea energiei de
ionizare ca functie de numarul electronilor (ca functie de ]) a fost obtinuta o indicatie clara
pentru numerele magice 2, 10, 18, 36, 54, 86. Comportarea poate explicata deoarece, trecand
de la atomul ] la ] + 1, sarcina nucleului creste. Energia de ionizare va creste astfel in medie si
intr-un mod destul de lin cand se completeaza paturile electronice. Cand se incepe completarea
unei noi paturi electronice, ultimul electron apare intr-o orbita mai putin legata iar un efect de
ecranare a sarcinii nucleare centrale printr-un numar de orbite electronice complete prezinta un
potential Coulomb efectiv mai mic. Deci, energia de ionizare electronica reecta variatia rapida
cand o patura electronica este inchisa.
Marimea analoaga in nucleul atomic este energia de separare neutronica (protonica) Vq (Vs )=
In cap.7 efectul impar-par devenea clar cand se indica necesitatea pentru un puternic efect de
imperechere dintre nucleoni. Acolo am studiat nucleele de Fh(] = 58) pentru diferite numere
neutronice Q din intervalul 70 ? Q ? 88. La Q = 82 aparea o discontinuitate clara in Vq .
Neutronii de dupa Q = 82 sunt in mod clar mai putin legati in nucleu comparativ cu neutronii
anteriori. Aceasta diferenta este de ordinul a aproximativ 2  2> 5 PhY si poate cel mai bine
observata prin concentrarea asupra nucleelor par-par sau impar-par.
Pentru majoritatea nucleelor, Vs  Vq  8 PhY : valoarea experimentala care rezulta de
asemenea din ecuatia semiempirica a masei. Aceasta energie de separare este maxima la numerele
nucleare magice 2, 8, 20, 28, 50, 82, 126 si care sunt in mod clar diferite de numerele electronice
"magice". Pentru Vs nu apare o crestere directa; in principal vedem puternice discontinuitati in
dependenta de masa.
Diferenta de energie dintre masa nucleara picatura de lichid si masa nucleara experimentala
este un alt indicator al prezentei anumitor conguratii la care nucleul este mai puternic legat decat
este indicat printr-o completare uniforma a orbitalelor intr-un model gaz-Fermi.
Un numar de alti indicatori sunt obtinuti prin studierea variatiilor cu ] si Q a diferitelor
97

observabile nucleare, de exemplu energia de excitare H(1) a primei stari excitate in toate nucleele
par-par. Extra-stabilitatea la numerele de neutroni 8, 20, 28, 50, 82, 126 este clar ilustrata in
gura 9.1.

Deci, desi apar un numar de diferente distincte dintre nucleul atomic si miscarea electronica
intr-un atom, prezenta unui potential nuclear mediu actionand asupra nucleonilor intr-un mod
mediat este foarte clara.

9.2

Ecuatia centrala Schrodinger tridimensionala

Presupunand ca nucleonii se misca intr-un potential central (care depinde numai de distanta
nucleonului la centrul de masa al nucleului unde se aa originea sistemului de axe ({> |> }) cu
energia potentiala X(|u|) = X (u) putem scrie ecuatia Schrodinger uni-particula
 2

~
{ + X(u) *(u) = H*(u)
2p
(i) Daca energia potentiala este denita ca o functie de coordonata radiala u, exprimarea
problemei in coordonate sferice este preferabila: (u> > *)
{
o2 = 

o2 1
2 C
C2

+
Cu2 u Cu u2 ~2

C
1 C2
1 C
(sin  ) +
~2
sin  C
C
sin2  C*2

Ecuatia Schrodinger devine:

98

"

#
C2
1 o2
2 C
2p
2p
 2 2  2 X (u) *(u) =  2 H*(u)
+
2
Cu
u Cu ~ u
~
~

Cu
*(u) = U(u)I (> *)
avem

I (> *)

g2
2 g
U(u) o2
2p
+
[H

X
(u)]
U(u)
=
I (> *)
+
gu2 u gu
~2
u2 ~2

sau separand variabilele,

n 2
g
+
gu2

2 g
u gu

2p
~2

o
[H  X (u)] U(u)

U(u)@u2

o2
I (> *)
~2

I (> *)

= n2

(9.6)

unde n2 este o constanta.

Egalitatile de mai sus dau nastere la doua ecuatii separand variabilele radiale si unghiulare:
o2 I (> *) = ~2 n2 I (> *)

g2
2 g
n2
2p
+
+ 2 [H  X (u)] U(u) = 2 U(u)
gu2 u gu
~
u

(9.7a)
(9.7b)

Pornind de la structura operatorului o2 , ecuatia (9.7a) este de asemenea separabila in  si *=

Putem scrie
I (> *) = x(*)X()

(9.8)

si


1 C
C
X() C 2
 x(*)
x(*) = n2 Xx
sin 
X() +
2
2
sin  C
C
C*
sin 
sau, separand variabilele,

C
sin  C
X()
+
2
X()@ sin 

1 C
sin  C

obtinem doua ecuatii:

sin  C
X() C

C2
x(*)
C*2

x(*)

n2 X()x(*)
x(*)X()@ sin2 

C
1 C 2 x(*)
sin 
X() + n2 sin2  = 
= p2
C
x(*) C*2

(9.9)

Ecuatia in unghiul azimutal *

g2 x(*)
+ p2 x(*) = 0
g*2

(9.10)

x(*) = Fhlp* + Eh3lp*

(9.11)

are o solutie
Din conditia de periodicitate
x(* + 2) = x(*)
99

rezulta ca p 5 ].
Ecuatia pentru X() devine


g
p2
1 g
sin 

X() + n 2 = 0
2
sin  g
g
sin 

(9.12)

Aceasta ecuatie contine solutii regulate in domeniul 0 ?  ?  cand n 2 = o(o + 1) cu o  |p|

intreg si pozitiv. Solutiile sunt functii polinomiale in cos  depinzand de o si p astfel ca putem
nota solutia ca
I (> *) = fhlp* Xp
o ()

(9.13)

Normand I (> *) pe sfera unitate , armonicele sferice rezulta de forma



2o + 1 (o  p)!
\o (> *) = (1) s
2 (o + p)!
2
lp*
ph

cu
Sop (cos ) =

1@2

Sop (cos )

go+p
1
p
(sin
)
(cos2   1)o
2o o!
(g cos )o+p

(9.14)

(9.15)

polinom Legendre de grad o si ordin p.

Ecuatia radiala care contine dinamica (fortele si inuenta lor asupra miscarii particulei) devine
2

g
o(o + 1) 2p
2 g

+
+ 2 [H  X(u)] U(u) = 0
(9.16)
gu2 u gu
u2
~
Aceasta ecuatie radiala, pentru o valoare o data, folosind conditia la limita U(u) $ 0 (pentru
u $ 4) contine un numar de solutii regulate, caracterizate de un numar cuantic radial q (numarul
radacinilor acestei functii de unda radiale in intervalul (0> 4)). Conventia utilizata de a indica
aceasta comportare radiala va discutata ulterior. In nal obtinem:
*qop (u) = Uqo (u)\op (> *)

(9.17)

cu o  p  o ca solutii ale ecuatiei Schrodinger de forta centrala dand nastere la valori

proprii Hqo .
Ne vom concentra asupra acestor solutii pentru a clasica miscarea nucleonilor (protoni, neutroni) in potentialul mediu nuclear si a studia spectrul de energie astfel incat sa putem intelege
numerele magice care provin din experienta ca evidenta pentru structura in paturi.
(ii) Uneori functia potential poate afecta miscarea particulei in mod diferit dupa directia
specica ({> |> }) in care se misca. Astfel, mai general decat in (i), energia potentiala poate
separata ca
X ({> |> }) = X({) + X 0 (|) + X 00 (})
Atunci ecuatia Schrodinger uni-particula corespunzatoare devine


~2
0
00

{ + X({) + X (|) + X (}) *({> |> }) = H*({> |> })
2p
cu
C2
C2
C2
{ 2 + 2 + 2
C{
C|
C}

100

(9.19)

Pot obtinute solutii separabile

*({> |> }) = *1 ({)*2 (|)*3 (})
si ecuatia Schrodinger se reduce la trei ecuatii:


~2 g2
+ X ({) *1 ({) = H*1 ({)

2p g{2


~2 g2
0

+ X (|) *2 (|) = H*2 (|)
2p g| 2


~2 g2
00

+ X (}) *3 (}) = H*3 (})
2p g} 2

(9.20)

cu
H = H1 + H2 + H3

(9.21)

Atunci rezulta o larga degenerare in valorile proprii ale energiei.

Metoda de mai sus poate utilizata, de exemplu, pentru a studia miscarea intr-un potential
oscialtor armonic anizotop cu
1
1
1
X({> |> }) = p$ 2{ {2 + p$2| | 2 + p$2} } 2
2
2
2

9.3

(9.22)

Groapa patrata de potential: problema de valori proprii a energiei pentru starile legate

In acord cu caracteristicile de raza-scurta a fortei de interactie tare dintre nucleonii din nucleu,
putem incerca a studia un numar de modele simplicate care permit un tratament exact. Dorim
sa gasim conguratiile stabile cand se pun nucleonii in solutiile de particula independenta si a
studia in ce conditii acestea sunt in acord cu datele experimentale.
Pentru modelul de groapa de potential patrata (g.9.2)

cu

X (u) = X0
X (u) = 4

pentru u  U
pentru u A U

ecuatia Schrodinger uni-particula corespunzatoare devine

101

(9.23)

~2

{ + X(u) *(u) = H*(u)
2p

(9.24)

cu

o2 1
2 C
C2

+
Cu2 u Cu ~2 u2
Aici o2 reprezinta operatorul moment cinetic cu functiile proprii \op (> *) si valorile proprii
corespunzatoare o (o + 1) ~2 . Separand functia de unda ca
{

*(u) = Uqo (u)\op (> *)

(9.25)

ecuatia radiala corespunzatoare devine

2 gU(u)
o(o + 1)
2p
g2
U(u) = 0
+
U(u) +
[H  X (u)] 
gu2
u gu
~2
u2
Denim marimea (in intervalul 0  u  U)

(9.26)

2p
(H + X0 )
~2
si solutiile devin solutiile ecuatiei diferentiale Bessel
n2 =

D
Uqo (u) = s Mo+1@2 (nu)
nu

(9.27)

0.6
0.4
0.2

10

12

14

-0.2

Figura 9.3. Functiile Bessel M1@2 (linie continua), M3@2 , M5@2 .

Aceste solutii sunt functii regulate (in origine) - functiile Bessel sferice de prima speta - cu
r

mo (nu) =
(9.28)
Mo+1@2 (nu)
2nu
1
0.8
0.6
0.4
0.2
2

10

12

14

-0.2

Figura 9.4. Functiile Bessel sferice (regulate) m1@2 (linie continua), m3@2 , m5@2 .
102

0.4
0.2

10

12

14

-0.2
-0.4
-0.6

Figura 9.5. Functiile Neumann q1@2 (linie continua), q3@2 , q5@2 - solutii (neregulate) ale ecuatiei
diferentiale Bessel.
Energia, masurata de la fundul gropii de potential, este exprimata ca:
H0 =

~2 n2
2p

(9.29)

si descrie energia cinetica a nucleonilor miscandu-se in groapa de potential.

Valorile proprii ale energiei rezulta atunci din conditia ca functia de unda sa se anuleze la
valoarea u = U, adica
Uqo (U) = 0

sau Mo+1@2 (nqo U) = 0

(9.30)

Pentru aceste valori, pentru care nqo U coincide cu radacinile functiei Bessel sferice, obtinem
0
=
Hqo

2
~2 nqo
[ 2 ~2
= qo 2
2p
2pU

(9.31)

cu [qo = nqo U.
Socotind diferitele radacini pentru m1 ({), m2 ({), .... se obtine un spectru de energie:
Osc. nr. Groapa potential Termen spin Nr. de stari Nr. nucleoni in paturi Nr. total
2
2
2
0
1v
1v1@2
1s3@2
4
6
8
1
1s
2 <
1s1@2
1g3@2
6 @
1g
4
1g3@2
12
20
2
2v
>
2
2v1@2
1i7@2
8
<
1i
8
6 A
1i5@2
A
@
4
2s3@2
3
50
2s
2 A
2s1@2
A
22
>
10
1j9@2
Observam ca pentru numere mici de nucleoni 2, 8, 20 exista o buna corelatie cu datele experimentale.
Groapa patrata de potential, cu adancime nita in intervalul 0 ? u ? U si 0 pentru u A U,
poate reprezenta o descriere mai realista a nucleului atomic.

103

9.4

Potentialul oscilator armonic

Problema radiala pentru un potential oscilator armonic sferic poate rezolvata folosind metodele
sec.9.2. Putem incepe e de la baza carteziana (i) e de la baza sferica (ii).

Figura 9.6: Potential oscilator armonic cu energie potentiala de atractie cu valoarea X0 in
origine.

(i) Folosind o baza carteziana avem:

1
X (u) = X0 + p$2 ({2 + | 2 + } 2 )
2
Cele trei ecuatii de valori proprii oscilator uni-dimensional devin:
; h
i
X0
g2
2p
1
2 2
A
+ ~2 (H1 + 3  2 p$ { ) *1 ({) = 0
A
A
? h g{2
i
2
X0
g
2p
1
2 2
+
(H
+

p$
|
)
* (|) = 0
2
2
~2
3
2
A
i 2
h g|2
A
A
= g 2 + 2p2 (H3 + X0  1 p$ 2 } 2 ) *3 (}) = 0
g}
~
3
2

(9.32)

(9.33)

cu
H = H1 + H2 + H3
Cele trei valori proprii sunt atunci
;
? H1 = ~$(q1 + 12 )  X0 @3
H2 = ~$(q2 + 12 )  X0 @3
=
H3 = ~$(q3 + 12 )  X0 @3
sau
H = ~$(Q + 3@2)  X0
Q = q1 + q2 + q3

(9.34)

(9.35)

cu q1 > q2 > q3 = 0> 1> 2> ===

Functiile de unda pentru oscilatorul uni-dimensional sunt polinoamele Hermite, caracterizate

de numarul cuantic radial ql :
104

*1 ({) = Q1 exp(
r

unde
=

p$ 2
{ )Kq1 ({)
2~

(9.36)

p$
~

si
*({> |> }) = *1 ({)*2 (|)*3 (})
iar Q1 , Q2 , Q3 sunt coecienti de normare.
(ii) In acest caz ecuatia radiala este


g2 U(u) 2 gU(u)
p2 $ 2 2 o(o + 1)
2pH 2p
U(u) = 0
+
+ 2 X0 
u 
+
gu2
u gu
~2
~
~2
u2

(9.37)

(9.38)

Solutiile radiale normate sunt solutii Laguerre

 2 u2 o+1@2 2 2
)Lq31 ( u )
2

(9.39)

don (1)n {n

(9.40)

Uqo (u) = Qqo (u)o exp(

unde  =

p
p$@~ este frecventa oscilatorului. Polinoamele Laguerre sunt date prin seriile
o+1@2
Lq31 ({)

q31
X
n=0

Functia de unda radiala totala este astfel de gradul 2(q  1) + o in variabila u, astfel ca
2(q  1) + o poate identicat cu numarul cuantic oscilator major Q pe care l-am obtinut in
descrierea carteziana. Functia de unda totala corespunde atunci energiei

N
0
1
2
3
...

HQ (~$) (q> o)
1v
3@2
1s
5@2
2v> 1g
7@2
9@2
2s> 1i
...
...

HQ = [2(q  1) + o + 3@2] ~$  X0

q>o

2
6
12
20
...

2(2o + 1) Total<
2 @
8
coincidenta
>
20
40
discrepanta
...
...

Atat in potentialul groapa dreptunghiulara cat si in potentialul oscilator armonic 2, 8, 20 sunt

paturile complete si aceste numere corespund nucleelor stabile 4 Kh>16 R, 40 Fd si sunt in acord cu
datele experimentale.
Potentialul oscilator armonic are o degenerare mai mare a valorilor proprii de energie si a functiilor de unda proprii corespunzatoare (degenerarea 2(q  1) + o este despicata pentru potentialul
groapa patrata).
Este clar ca lipseste ceva fundamental. Vom da atentie originii fortei spin-orbita, cuplarea
orbital-spin intrinsec care da nastere unei solutii cu numere de inchidere corecte.

105

9.5

Cuplajul spin-orbita: descrierea nucleelor reale

A fost subliniat (in mod independent de Mayer si Haxel, Jensen, Suess -1949,1950) ca o contributie
la campul mediu, simtita de ecare nucleu individual, trebuie sa contina un termen spin-orbita.
Potentialul corectat a devenit atunci:
1
2
X (u) = X0 + p$2 u2  2 o v
2
~

(9.43)

 = o + v

(9.44)

o v = 1 (
2  o2  v2 )
2

(9.45)

Termenul spin-orbita, cu produsul scalar dintre operatorul moment cinetic orbital o si operatorul de spin intrinsec v poate rescris folosind momentul (cinetic) unghiular nucleonic total ,
ca

si

Operatorii moment cinetic 2 > o2 si v2 formeaza un set de operatori moment cinetic ce comuta,
deci ei au un set de functii de unda comune. Aceste functii de unda caracterizate de numerele
cuantice corespunzand celor patru operatori ce comuta o2 > v2 > 2 > } rezulta din cuplarea functiilor
v
de unda orbitale \opo (> *) si cele de spin "p
1@2 (). Pe acestea le notam prin

X
1
1
v
* u> q(o )mp  Uqo (u)
? opo > pv |mp A \opo (> *)"p
(9.46)
1@2 ()
2
2
pp
o

cu p = po + pv .
Aceste functii de unda corespund la valori corecte pentru (o 12 )mp si
proprii

2
o v* u> q(o 1 )mp = ~ m (m + 1)  o (o + 1) 
2
2

obtinem ecuatia de valori

3
4

(9.47)

Deci avem cele doua orientari

m =o

1
2

(9.48)

si obtinem

2
1
1
~
o
m
=
o
+
o v* u> q(o )mp =
2
(o + 1) m = o  12
2
2

(9.49)

Potentialul efectiv devine atunci usor diferit pentru cele doua orientari:

1
o + 1@2
o
2 2
,
m=
X(u) = X0 + p$ u + 
o  1@2
(o + 1)
2
si astfel potentialul este mai atractiv pentru orientarea m = o +
antiparalel.
Valorile proprii de energie corespunzatoare devin acum

Hq(o 1 )m
2

3
o
 X0 + 
= ~$ 2(q  1) + o +
o+1
2
106

1
2

(paralel), fata de situatia

m=

(9.50)

o + 1@2
o  1@2

(9.51)

si degenerarea in cuplajul m = o 12 este rupta.

Nu vom discuta aici originea acestei forte spin-orbita: mentionam doar ca ea isi are originea
in interactia bi-particula a doi nucleoni liberi.
Orbita de spin revine a in principal un efect de suprafata cu  ind o functie de u si conectata
cu potentialul mediu printr-o relatie de forma:
1 gX(u)
(9.52)
u gu
Pentru potentialul mai realist Woods-Saxon, orbitalul m = o + 12 al unei paturi cu Q dat mare
coboara in orbitele paturii Q  1, ceea ce conteaza pentru noile numere de inchidere a paturii la
28 (patura 1i7@2 ), 50(patura 1j9@2 ), 82(patura 1k11@2 ),...
Potentialul Woods-Saxon este de forma

X0
Xov 1 g
1
o v
X(u) =
+ 2
(9.53)
1 + exp(u  U0 @d)
u0 u gu 1 + exp(u  U0 @d)
(u) = Xov

Acest model uniparticula formeaza o baza de start pentru studiul cazurilor mai complicate unde
sunt considerati mai multi nucleoni miscandu-se pe orbite de particule independente, impreuna
cu interactiile reziduale.

9.6

Camp mediu nuclear

In sectiunea anterioara am inceput descrierea nucleonica uni-particula dintr-o descriere de particule

independente adica presupunand ca nucleonii se misca in principal independent unul de altul intrun camp mediu cu un drum liber mediu mare.
Totusi, descrierea de baza non-relativist de la care trebuie inceput este una in care avem
D nucleoni miscandu-se in nucleu cu energia cinetica data (s2l @2pl ) si interactionand cu forta
biparticula Y (l> m). Eventual pot considerate interactii de ordin superior Y (l> m> n) sau interactii
dependente de densitate.
Punctul de start este Hamiltonianul nuclear D-particula
D
D
X
X
s2l
K=
+
Y (ul > um )
2pl l?m=1
l=1

(9.55)

care este in contradictie cu Hamiltonianul nuclear de D - particule independente

X
D 2
D
X
sl
K0 =
+ X (|ul |) =
k0 (l)
2pl
l=1
l=1

(9.56)

Daca notam intr-o prescurtare toate numerele cuantice caracterizand miscarea uni-particula
prin notatia l = ql > ol > ml > pl > avem
k0 (l)*l (u) = Hl *l (u)

(9.57)

si functia de unda D particule independente devine (neluand in considerare antisimetrizarea)

[1>2>===>D (u1 > ===> uD ) =

D
Y
l=1

107

*l (ul )

(9.58)

cu
K0 [1>2>===>D (u1 > ===> uD ) = H0 [1>2>===>D (u1 > ===> uD )
D
X
H0 =
%l
l=1

Functiile de unda *l (u)> totusi, au fost obtinute plecand de la campul mediu ales X(|u|) si nu
este garantat ca acest potential va da nastere la acele functii de unda care minimizeaza energia
totala a sistemului in interactie. Metoda Hartree-Fock permite gasirea unor astfel de functii.

9.6.1

Metoda Hartree-Fock

Daca consideram nucleul constand dintr-un numar de particule punctiforme separate aate la pozitiile ul interactionand prin potentialele bi-particula Y (ul > um ) atunci un potential total actionand
asupra unei particule punctiforme date din ul este obtinut prin insumarea diferitelor contributii
X
X(ul ) =
Y (ul > um )
(9.60)
m

Pentru o distributie continua, caracterizata printr-o distributie a densitatii (u0 ), energia potentiala in punctul u este obtinuta prin convolutia densitatii cu interactia bi-particula astfel incat
se obtine:
Z
$
$
$
u 0 )g
u0
(9.61)
X(u) = (
u 0 )Y (u> 
In nucleul atomic, unde densitatea (u0 ) este exprimata folosind expresia cuantica sumata dupa
toate orbitele individuale ocupate *e (u) cu e = (qe > oe > me > pe ) avem
X
X
$
$
$
(
u 0) =
e (
u 0) =
*We (u)*e (
u 0)
(9.62)
eMI

eMI

si potentialul uniparticula in punctul u devine

XZ
$
$
$
X (u) =
u 0 )*e (
u 0 )g
u0
*We (u)Y (u> 

(9.63)

eMI

Procedura de mai sus arata ca daca plecam de la o interactie data bi-particula, trebuie sa stim
$
$
functiile de unda *e (
u 0 ) pentru a gasi campul mediu X(u), dar pentru a determina *e (
u 0 ) avem
nevoie de campul mediu uni-particula.
Aceasta problema este o problema tipic iterativa pe care o rezolvam plecand de la o presupunere
initiala e pentru functiile de unda, e pentru potentialul X(u).
Ecuatia Schrodinger, pe care trebuie sa o rezolvam pentru a realiza studiul self-consistent de
mai sus este
XZ
~2
$
$
$
$

*We (
u 0 )Y (u> 
u 0 )*e (
u 0 )*l (u)g
u 0 = Hl *l (u)
(9.64)
{*l (u) +
2p
eMI
pe care trebuie sa o rezolvam pentru toate valorile lui l (l cuprinde orbitele ocupate e si de
asemenea altele, neocupate). In ecuatia Schrodinger avem antisimetrizarea dintre cei doi nucleoni
identici din orbita e (la punctul u0 ) si in orbita l (la punctul u) de care nu avem inca grija. Ecuatia
corecta rezulta prin substituirea
108

$
$
$
*e (
u 0 )*l (u) $ [*e (
u 0 )*l (u)  *e (u)*l (
u 0 )]

(9.65)

si devine
XZ
~2
$
$
$
$

u 0 )Y (u> 
u 0 )*e (
u 0 )g
u 0 *l (u)
{*l (u) +
*We (
2p
eMI
Z
X
$
$
$

u 0 )Y (u> 
u 0 )*e (u) *l (u)g
u 0 = Hl *l (u)
*We (

(9.66)

eMI

pentru l = 1> 2> ===> D; D + 1> ==.

Folosind notatia
XK (u) 

XZ

$
$
$
$
*We (
u 0 )Y (u> 
u 0 )*e (
u 0 )g
u0

(9.67)

eMI

$
u 0) 
XI (u> 

$
$
*We (
u 0 )Y (u> 
u 0 )*e (u)

eMI

setul de ecuatii self-consistent Hartree-Fock ce trebuie rezolvat devine

~2
R
$
$
$
u 0 )*l (
u 0 )g
u 0 = Hl *l (u)
 2p {*l (u) + XK (u)*l (u)  XI (u> 
....
In general rezolvarea setului cuplat de ecuatii integro-diferentiale este complicat. In partic$
ular, partea nelocala cauzata de XI (u> 
u 0 ) complica solutia acestor ecuatii. Pentru interactia
bi-particula de raza de actiune zero aceasta contributie integrala devine din nou locala.
Procedura de a rezolva ecuatiile cuplate porneste de la presupunerile initiale pentru functiile
(0)
(0)
(())
$
de unda *l (u) din care termenii XK (u) si XI (u> 
u 0 ) pot determinate, iar solutia va da atunci
(1)
(1)
nastere primei estimari a lui Hl si functiilor de unda corespunzatoare *l (u). Putem continua
cu acest proces iterativ pana la aparitia convergentei, adica solutiile *KI
u), HlKI , X KI (u).
l (

Figura 9.7. Comparare schematica a potentialului oscilator armonic cu un potential mai realist
ce poate dedus pornind de la un calcul Hartree-Fock

109

Poate aratat ca folosind aceste functii de unda optime valoarea medie a Hamiltonianului
total devine minima cand folosim functiile de unda D-particula antisimetrizante
[1>2>===>D (u1 > ===> uD ) = A[1>2>===>D (u1 > ===> uD )

(9.69)

unde A este un operator care antisimetrizeaza functia de unda D-particula si [ este construita
din functiile de unda uni-particula Hartree-Fock.
Exista si alte metode alternative de a obtine functii de unda optimale pornind de la conditia
de extremum ca
1>2>===>D A
? [1>2>===>D |K|[
sa e minima pentru H KI .

110