Etape cercetare

o alegerea temei trebuie inut cont n alegerea temei ca aceasta s fie realizabil. n
acest sens, trebuie s inem cont de resursele de timp, bani i resurse umane pe care le
avem la dispoziie. De asemenea, trebuie s rspundem la ntrebarea: voi avea acces la
populaia pe care vreau s o studiez?
o documentarea (literature review) consultarea atent a studiilor realizate anterior pe
aceeai tem sau pe teme similare. Este important s citii nu doar cri, ci i articole
tiinifice actuale, rezultate ale unor cercetri empirice recente. Sursele bibliografice s
fie de ncredere, s fie variate, s fie studiai autori romni i strini, preferabil s existe i
bibliografie ntr-o limb strin. Cutai articole de limb strin pe scholar.google.com,
pe gigapedia.org (contul este gratuit dac v facei un user de gmail) sau n bazele de date
electronice pe care le putei consulta n biblioteca facultii sau la sala multi-media a
BCU.
o definirea conceptelor partea teoretic a lucrrii va trebui s se concentreze pe cteva
concepte (1-2) teoretice majore care definesc de fapt tema lucrrii (ex: stres
organizaional, social networking, reea social, campanie electoral etc.). Este bine ca
aceste concepte s apar i n titlu. Ele trebuie definite, clasificate, explicate utiliznd
bibliografia pe care ai adunat-o. Este important, ns, i capacitatea voastr de sintez,
de analiz, de introducere n text a unor comentarii proprii.
o stabilirea unor ipoteze/obiective/ntrebri generale pentru lucrare (ce vrem s
descoperim, la ce ntrebri vrem s rspundem). Acestea trebuie s apar n form
explicit n planul lucrrii, n introducerea ei, dar i n prezentarea ei final. Trebuie s fie
cuantificabile, demonstrabile, s nu fie excesiv de generale i s nu prezinte nite
adevruri evidente (care nu mai au nevoie de o demonstraie).
o operaionalizarea conceptelor transformarea conceptelor generale n dimensiuni i
variabile particulare, msurabile. (de ex., conceptul de calitate a unor servicii aeriene se
poate operaionaliza n durat de zbor, spaiu, confort, punctualitate, siguran a zborului,
numr de escale, politee din partea echipajului etc.). Schema de operaionalizare a
conceptelor v ajut s v organizai ideile coerent, n vederea construciei instrumentelor
de lucru pentru partea practic.
o alegerea metodelor i tehnicilor de cercetare cele mai potrivite pentru tema noastr
reamintim c metodele de baz sunt ancheta (ce are ca instrument chestionarul), interviul,
analiza de document, observaia i experimentul. Tehnica este modalitatea concret prin
care se aplic metoda (ex: ancheta prin telefon, observaia participativ, interviul de
grup).
o construcia instrumentelor de lucru chestionarul propriu-zis, ghidul de interviu, grila
de analiz, fia de observaie sau grila pentru experiment.

o delimitarea populaiei studiate i a eantionului alegerea grupului de persoane pe

care realizm studiul i metoda de selecie a subiecilor din rndul acestei populaii, dac
vorbim despre o populaie general. ns aici putem vorbi i despre aplicarea
instrumentelor pe un studiu de caz. n acest caz, descriei cazul pe care l vei studia. (de
exemplu o organizaie)
culegerea datelor
interpretarea datelor i redactarea rezultatelor i a concluziilor
Conceptul de operationalizat fidelitate
Scopul final pentru care comerciantii si unitatile comerciale aplica nenumarate strategii
de marketing este cel de maximizare a profitului.O deosebita importanta in vederea
atingerii acestui scop o are atragerea fidelitatii clientilor.Intrucat conceptul de fidelitate
prezinta un grad ridicat de abstractizare si poate genera confuzie precum si interpretari
diferite(fidelitate a clientilor/fidelitate a comerciantilor) este necesara operationalizarea
lui.
Definitia nominala prezinta fidelitatea clientului ca ansamblu de comportamente si
atitudini ce exprima aprecierea clientului fata de produsele,serviciile si activitatile unui
magazin (sau orice unitate comerciala), apreciere datorata unui set de interactiuni
favorabile prin care nevoile cumparatorului au fost satisfacute in mod optim de catre
comerciant,multumirea clientului determinand fidelitatea acestuia fata de magazin.
1.Dimensiunea actional-comportamentala a conceptului de fidelitate cuprinde
indicatori precum:
a.frecventa vizitelor clientului la magazin
b.timpul petrecut in magazin
c.numarul produselor cumparate
d.cantitatea de bani cheltuita pentru cumparaturi
2.dimensiunea atitudinal-valorica presupune indicatori precum:
a.preferinta pentru serviciile si produsele unui anumit magazin in comparatie cu ale
altora
b.satisfactia simtita in timpul si dupa cumparaturi
c.sperantele si asteptarile de viitor in legatura cu activitatea magazinului
Conceptul de fidelitate poate trimite totodata si la ansamblul actiunilor si manifestarilor
comerciantilor de exprimare a aprecierii si recunostintei fata de clientii fideli,bineinteles
acestea fiind alte tehnici de mentinere si atragere a fidelitatii clientilor.
Operationalizarea conceptului de fidelitate a comeriantului.
1.dimensiunea obiectuala:
a.cardul de fidelitatea
b.cadourile cu anumite ocazii

c.puncte pentru reduceri

d.parcare gratuita
e.transportul cumparaturilor gratuit
b.elemente speciale de confort la cumparaturi(spre exemplu sampania,cabina speciala de
proba si altele in magazinele de lux)
4.dimensiunea actionala:
a.prioritatea la casa
d.formulele de intampinare speciale pentru clientii fideli
c.multumirile speciale (spre exemplu o strategie a companiilor aeriene
:innainte de decolare li se multumeste in mod special clientilor fideli)
Conceptualizare realizata de Alexeev Romanita
Concept operationalizat: cersetoria pe baza de handicap
Definitia nominala: Actiunea de a strange pomeni ca mijloc de existenta realizata prin
sensibilizarea oamenilor pe baza afisarii unei deficiente fizice care constituie atat un
impediment pentru munca, cat si o sursa continua de suferinta.
Definitia operationala: in cazul acestui concept putem avea in vedere doua dimensiuni :
dimensiunea vizuala (ceea ce afiseaza cersetorii cu handicap) si dimensiunea
comportamental valorica ( cum se raporteaza cersetorii la handicapul pe care il au).
Indicatori:> pt. dimensiunea vizuala- handicap fizic grav, mesaje scrise care explica o
boala grava, aspect fizic (imbracaminte).
>pt. dimensiunea comportamental-valorica- atitudinea fata de trecatori, modul de
evidentiere a handicapului, perceptia fata de handicapul afisat.
IPOTEZE:
1) Cu cat handicapul afisat de cersetori este mai grav, cu atat veniturile acestora cresc.
2) Daca cersetorul este un copil bolnav, el sensibilizeaza mai usor oamenii.
3) Daca cersetorul foloseste aceeasi ruta/ aceleasi spatii, veniturile sale cresc.
4) Daca cersetorul are si un mesaj scris, veniturile sale cresc.
5) Cu cat timpul petrecut pe strada de cersetor este mai mare, cu atat creste riscul unor
boli psihice.
6) Cu cat varsta cersetorului este mai mica, cu tata sansele de integrare sociala cresc.
7) Daca mesajele transmise fac apel la divinitate, veniturile cersetorului cresc.
8) Daca cersetorul afiseaza un handicap, el primeste mai multa pomana de la persoanele
de gen feminin.
9) Cu cat veniturile cersetorului sunt mai mari, cu atat scade posibilitatea integrarii
sociale.
10) Cu cat cersetorul este mai vechi, cu atat el isi aroga dreptul asupra anumitor spatii in
care isi desfasoara activitatea.
Concepte de baza n cercetarea stiintifica: paradigma, metodologie, metoda, tehnica.
Paradigma reprezinta un set de propozitii care explica modul n care este perceputa realitatea, un
set de informatii care descriu realitatea sau reprezinta o modalitate de ntelegere a ei.

Paradigma ca explicatie generala asupra lumii poate fi cu tenta pozitivista (cantitativ-descriptiva)

sau cu tenta comprehensiva (cantitativ-explicativa). De aici rezulta urmatoarea clasificare:
- paradigme care stau la baza interpretarilor pozitiviste;
- paradigme care stau la baza interpretarilor comprehensive;
- paradigme pozitiviste care stau la baza teoriilor pozitiviste si neopozitiviste;
- paradigme interpretative, care subsumeaza abordarile de tip fenomenologic, psihanalitic si
comprehensiv;
- paradigme critice, care se aplica n abordarile sociologice, feministe si marxiste.
Metodologie
Definitia 1: Metodologia este modelul de cercetare utilizat ntr-un studiu particular; include
informatiile teoretice adiacente temei si metode pentru verificarea acesteia. n acest caz, fiecare cercetare
are o metodologie distincta.
Definitia 2: Metodologia n stiintele sociale are doua laturi: analiza critica a activitatii de
cercetare si formularea unor propuneri pentru perfectionarea acestei activitati.
Lazarsfeld (1969) formula o alta definitie, aratnd ca metodologia are sase obiective principale:
delimitarea obiectului de studiu n cercetarile empirice, analiza conceptelor, analiza metodelor si tehnicilor
de cercetare, analiza raportului dintre metodele si tehnicile utilizate, sistematizarea datelor obtinute n
cercetarea empirica si formalizarea rationamentelor finale.
Metoda este definita ca fiind modul de cercetare, sistemul de reguli si principii de cunoastere si
transformare a realitatii obiective (S. Chelcea, 2001). Metodele reprezinta totalitatea instrumentelor folosite
ntr-o cercetare pentru culegerea si prelucrarea datelor. Clasificarea metodelor se poate face dupa mai multe
criterii:
1. Dupa criteriul temporal, se descriu metode transversale si metode longitudinale. Metodele
transversale urmaresc descoperirea relatiilor dintre laturile, aspectele, fenomenele si procesele socio-umane
la un anumit moment dat. n aceasta categorie se ncadreaza observatia, testele, ancheta (pe baza de
chestionar si pe baza de interviu).
Atentie! Testele nu permit predictia!
Metodele longitudinale studiaza evolutia fenomenelor n timp; n aceasta categorie se ncadreaza
studiul de caz, biografia, studiul panel etc. Aceste metode permit o oarecare predictie facuta cu prudenta si
nu pe termen foarte ndelungat.
2. Dupa criteriul reactivitatii, adica al gradului de interventie al cercetatorului asupra obiectului
de studiu, se disting: metode experimentale n care psihologul intervine provocnd producerea unor
fenomene, metode cvasi-experimentale (ancheta, sondajul de opinie), n care psihologul nu intervine activ,
dar este prezent, ceea ce poate duce la o modificare a raspunsurilor (aparitia asa-numitelor "raspunsuri
dezirabile"); metode de observatie, n care psihologul nu este prezent fata n fata cu participantii (studiul
documentelor sociale, observatia indirecta), situatie n care comportarea participantilor este absolut libera,
spontana.

3. Dupa criteriul numarului de unitati sociale luate n studiu (numarul de subiecti), se disting:
metode statistice, care presupun investigarea unui numar mare de subiecti (aproximativ 1000-1500,
minimum 50): anchete socio-demografice, chestionare de opinie etc; si metode (analize) cazuistice, care
presupun studiul integral al ctorva unitati sau fenomene (biografia, monografia, studiul de caz).
Tehnica psihologica reprezinta un demers operational al abordarii. Ex: ancheta reprezinta o
metoda, iar tehnica aleasa n cadrul acestei metode poate fi chestionarul sau interviul.
Procedura se refera la modalitatea concreta de culegere a datelor: creion si hrtie, reportofon,
camera video, etc.
Din punct de vedere epistemologic, cercetarea cantitativa se supune paradigmei pozitiviste,
conform careia evenimentele, faptele, informatiile care decurg din observatii si experimente pot fi analizate
obiectiv. Pozitivismul admite ca exista o realitate exterioara subiectului, o conduita externa care reproduce
ad integrum trairile sale psihice interne. Aceasta realitate externa (comportamentul uman) poate fi masurat
de catre cercetatori ntr-un mod absolut obiectiv. Subiectivitatea inerenta poate fi eliminata prin
concordanta observatiei: daca exista trei persoane care ajung la aceeasi concluzie despre caracteristicile
unui comportament, eroarea de evaluare este nula.
Cercetarile cantitative, prin caracteristicile metodelor pe care le utilizeaza si prin analiza
matematico-statistica a datelor obtinute, conduc la adevaruri sau informatii care pot fi generalizate.
Explicarea unui fenomen social trebuie sa se obtina pe calea unui experiment; construirea teoriilor urmeaza
o cale bine definita, se utilizeaza concepte si proceduri formale cunoscute, astfel nct rezultatele sa poata fi
verificate de alti cercetatori prin utilizarea aceleiasi metodologii.
Demersul logic utilizat n cercetarile cantitative este deductia.
Cercetarea calitativa se supune paradigmei comprehensive, conform careia psihicul uman nu
este integral prezent n comportamentul manifest; aceasta perspectiva admite teza independentei ntre
conduita de masurat si realitatea ei obiectiva. n plus, conform acestei paradigme, obiectivitatea cercetarii
este o iluzie: masuram ce ni se ofera.
Georges Devereaux (1980) preciza ca stiintele socio-umane trebuie sa tina cont si de persoana
cercetata, de faptul ca trasaturile ei de personalitate pot influenta si chiar perturba rezultatele cercetarii.
Pentru a ndrepta neajunsul capacitatii de a fi obiectiv, el propune validarea de semnificatie, specifica
paradigmei comprehensive. Validarea de semnificatie se obtine printr-o analiza obiectiva si critica a datelor
intermediare si finale ale unei cercetari de catre un grup de specialisti sau chiar de catre participantii la
cercetare, considerati "persoane neutre" n raport cu cercetatorul.
Rezultatele unei cercetari comprehensive nu pot fi generalizate si nici nu-si propun acest scop.
Ele duc la o explicare de profunzime a unui segment de comportament.
III. Formularea ipotezelor
Ipotezele sunt specifice cercetarilor cantitative; formularea lor se face dupa ce au fost definite
scopurile cercetarii si conceptele cu care vom lucra. Exista o serie de motive pentru care ipotezele sunt
necesare: (1) necesitatea determinarii si delimitarii domeniului de cercetare, si (2) o ipoteza ghideaza
colectarea datelor, analiza si interpretarea lor.
n cele mai multe cazuri, ipotezele se refera la verificarea unor relatii care se stabilesc ntre doua
variabile, ceea ce ne permite sa spunem ca ipoteza respectiva contine o posibila solutie la problema aflata
n studiu.

Kerlinger (1964) definea ipoteza ca fiind un enunt conjunctural despre relatia dintre doua sau
mai multe variabile. Legatura dintre variabile propusa prin ipoteze este o relatie posibila, nu una certa;
ipoteza este deci o explicatie plauzibila care urmeaza a fi verificata n cercetare prin datele care se obtin.
n stiintele sociale, ipoteza este reflectarea ntr-o forma specifica a realitatii obiective, un enunt
cu caracteristici de probabilitate despre sensul, interconditionarea si cauzalitatea evenimentelor si
comportamentelor umane.
Caplaw (1970) ofera doua definitii ale termenului de ipoteza:
1. Ipoteza este enuntul unei relatii cauzale ntr-o forma care permite verificarea ei empirica.
2. Ipoteza este o tentativa de explicatie la o problema de cercetare.
Ipotezele trebuie sa fie testabile, specifice si precise, sa contina formulari clare, sa numeasca
variabile si sa descrie relatiile care se stabilesc ntre ele.
Potrivit lui S. Chelcea (2001), ipotezele trebuie sa ndeplineasca 10 conditii pentru a fi valide:
generalitatea, complexitatea, specificitatea, determinarea, falsificabilitatea, testabilitatea, predictivitatea,
comunicabilitatea, reproductibilitatea si utilitatea.
1. Generalitatea se refera la faptul ca o ipoteza trebuie formulata astfel nct relatiile dintre
variabile sa fie adevarate indiferent de conditiile spatio-temporale.
2. Complexitatea se refera la numarul de variabile care sunt cuprinse ntr-o ipoteza. Ipotezele de
nivel 1 au doar doua variabile corelate, ipotezele de nivel 2 au trei variabile corelate; se poate merge pna la
ipoteze de nivel 3, cu patru variabile corelate.
3. Specificitatea priveste numarul de valori pe care le pot lua variabilele respective, valorile
putnd fi extremizate (prezent-absent) sau pe un continuum ntre extreme.
4. Determinarea priveste obiectivitatea ipotezei respective, n sensul ca nu putem enunta o
relatie ntre doua variabile dintre care una este imposibil de evaluat.
5. Falsificabilitatea priveste formularea enuntului ipotetic n aceasta privinta vorbim despre
ipotezele de tipul "si da, si nu".
6. Testabilitatea se refera la conditiile de verificare a ipotezei, n sensul ca, cu ct o ipoteza este
mai concreta, cu att ea poate fi verificata mai usor.
7. Predictivitatea se refera la faptul ca o ipoteza are functia de a descrie si explica anticipativ
procesele, relatiile, evenimentele psihice.
8. Comunicabilitatea priveste formularea enuntului: enuntul unei ipoteze trebuie sa
ndeplineasca conditii de inteligibilitate, astfel ca ea sa fie decodificata identic att de cel ce o formuleaza,
ct si de cel ce o citeste.
9. Reproductibilitatea se refera la posibilitatea de a repeta un demers de cercetare, adica
posibilitatea de re-validare a ipotezei de catre alti cercetatori.

10. Utilitatea se refera la faptul ca o ipoteza, prin confruntarea cu realitatea, poate fi total
validata, partial validata sau invalidata. Infirmarea unei ipoteze nu nseamna neaparat ca acea ipoteza este
eronata.
Etapele formularii ipotezelor
Sunt definite trei etape (dupa Charboneau): (1) formularea ipotezelor generale; (2) formularea
ipotezelor de cercetare si (3) formularea ipotezelor statistice. Aceste etape corespund celor trei tipuri de
ipoteze definite n cercetare: ipotezele generale, de cercetare si statistice.
1. Formularea ipotezelor generale.
Se pot formula una-doua ipoteze cu grad de generalitate mare. Ele pot fi privite ca niste ipoteze
de lucru, niste formulari preliminare ale scopurilor cercetarii. Ipotezele de lucru sunt admise atunci cnd nu
exista suficiente informatii pentru o formulare clara si precisa.
Ipotezele generale ghideaza demersul de documentare si permite alegerea unor scopuri, a unor
tinte.
Exemplu: Profesorul A. Bandura (1963) a efectuat o cercetare avnd la baza o teorie referitoare la
agresivitate, si anume ca perceperea unor comportamente determina un proces de achizitie, de nvatare a
lor. Astfel, el si-a propus sa cerceteze daca se poate vorbi despre adaptarea unui comportament agresiv ca
urmare a perceperii lui. Cercetarile initiale s-au bazat pe ipoteza generala conform careia faptul de a
imagina sau percepe un comportament agresiv executat de o alta persoana reduce autocontrolul,
determinnd aparitia unor comportamente agresive. El a enuntat o a doua ipoteza generala, de lucru: Reactia
la imaginea unui act agresiv determina mai degraba o crestere a agresivitatii dect o scadere a ei.
Cercetarea a presupus trei grupuri de subiecti copii. Fiecare grup a fost supus unui stimul agresiv
diferit: primul grup a vizionat un film foarte agresiv cu personaje oameni; al doilea grup a vizionat o piesa
de teatru cu un grad ridicat de agresivitate, iar al treilea grup a vizionat un film de desen animat cu continut
agresiv. S-a considerat ca astfel subiectii sunt supusi la frustrare.
S-a constatat ca grupul al doilea a manifestat cea mai accentuata crestere a agresivitatii, urmat de
primul grup si apoi de al treilea. S-a masurat ulterior, comparativ, agresivitatea la baieti si la fete, precum si
tipul de agresivitate (imitativa sau non-imitativa). Rezultatele au aratat ca exista o influenta ntre vizionarea
unor materiale cu continut agresiv si comportamentul agresiv ulterior, influenta depinznd de gradul de
realism al materialului prezentat (teatru - film - desen animat). Din punctul de vedere al efectului pe sexe,
s-a constatat o agresivitate n oglinda ( fetele imitau comportamentul agresiv feminin vazut n material, iar
baietii imitau comportamentul masculin).
Paranteza: Se impune o diferentiere ntre ipotezele teoretice si cele generale: ipotezele teoretice
propun interpretari generice ale faptelor si fenomenelor, au un grad mai mare de generalitate dect cele
generale, sunt indirect testabile si sustin salturile semnificative ale gndirii, sau "revolutiile stiintifice".
2. Formularea ipotezelor de cercetare
Optiunea pentru o strategie de verificare a enuntului general obliga la formularea unor ipoteze cu
un grad mai mare de concretete - ipotezele de cercetare. Ipoteza de cercetare este mult mai concreta si
respecta regulile logicii formale; de asemenea, ea precizeaza activitatile care se vor efectua n cadrul
cercetarii.
Revenind la exemplul cercetarii ntreprinse de profesorul Bandura, n acest caz ipoteza de
cercetare a fost: "Confruntati cu un model agresiv, copiii vor dezvolta ulterior mai multe comportamente

agresive, comparativ cu cei care nu au fost confruntati cu un asemenea model." Bandura a mai formulat si o
serie de ipoteze referitoare la dezvoltarea unor comportamente agresive generate de imagini de film si
imagini de desen animat.
Pentru a fi corecte, ipotezele de cercetare trebuie sa fie: operationale, riguroase, sa presupuna un
grad de originalitate si sa fie verificabile.
Caracterul operational presupune ca ipotezele trebuie sa precizeze activitatile sau operatiile
concrete care trebuie efectuate pentru a vedea daca evenimentele psihice presupuse au lor. n cercetarea lui
Bandura, modelul de imitat ia forma comportamentelor reale. Ipotezele sunt operationale pentru ca descriu
actiunile care declanseaza un comportament.
Caracterul riguros presupune cerinta de a nu te hazarda prin ipoteza sa precizezi clar, cantitativ
gradul de aparitie al unei variabile. Bandura nu precizeaza daca comportamentele caracterizate ca fiind
imitative ale agresivitatii imaginilor sunt de trei ori mai puternice dect cele caracterizate ca fiind nonimitative.
Originalitatea presupune ca informatiile propuse de o ipoteza trebuie sa fie o achizitie originala,
dar valida pentru stiinta. Bandura a vrut sa mbogateasca teoria nvatarii prin imitatie si sa puna n discutie
teoria catharsis-ului.
Caracterul verificabil presupune ca un enunt trebuie sa fie confirmat ntr-o oarecare masura de
catre datele de cercetare.
3. Formularea ipotezelor statistice
Pentru a formula aceste ipoteze, mai nti decidem care criteriu l folosim pentru a stabili gradul
de valabilitate al unei ipoteze de cercetare. Daca Bandura ar fi presupus ca o imagine violenta va declansa
la toti copii participanti la experiment comportamente agresive de acelasi tip, aceasta ar fi fost o greseala.
El nsa nu face precizarea "la toti copiii", astfel ca ipoteza este corecta, pentru ca reactia copiilor la stimuli
a fost diferita. La majoritatea copiilor s-a nregistrat o scadere a controlului, dar au fost si cazuri cnd
aceasta nu s-a ntmplat.
Prin ipoteza statistica se stabilesc masuri cantitative ale comportamentelor de masurat. Aceste
evaluari cantitative permit cuantificarea reactiilor comportamentale si stabilirea relatiilor ntre stimul si
reactie. De asemenea, ele ne permit si sa aflam daca evaluarile facute corespund unor realitati si sunt tipice.
Tehnici de esantionare
Presupunnd ca am ales tipul de populatie pe care facem studiul, ntrebarea la care trebuie sa
raspundem este: cui anume, din cadrul populatiei, i adresam ntrebarile noastre? Raspunsurile la aceasta
ntrebare presupune selectia unui esantion de respondenti care sa fie reprezentativ pentru ntreaga populatie
din care esantionul face parte. Procedurile de selectie a unui esantion sunt identice, indiferent daca
populatia tinta este alcatuita din toti membrii unei comunitati, a unei tari sau a unei scoli.
Concepte specifice: populatie, cadru de esantionare, esantion, elemente.
Populatie: conceptul cu sfera cea mai larga si, denumind toate persoanele care prezinta calitatea
care ne intereseaza n studiu. Daca facem un recensamnt, va trebui sa obtinem informatii de la fiecare
persoana care are calitatea respectiva. ntr-o ancheta, din motive de eficienta, vom selecta un sub-set (grup)
de populatie care sa fie reprezentativ pentru grupul mare.

Cadru de esantionare: o lista cu membrii populatiei, care prezinta calitatea ce urmeaza a fi

evaluata. Asadar, cadrul de esantionare este o modalitate de restrngere a numarului de subiecti, n functie
de criteriul dat.
Esantion: sub-setul de populatie limitat de un anumit cadru de esantionare.
Element: fiecare membru al esantionului.
Spre exemplu, daca vrem sa masuram atitudinea studentilor de la UTM fata de serviciile oferite
de biblioteca, populatia este reprezentata de studentii universitatii. Cadrul de esantionare este reprezentat de
lista studentilor care frecventeaza biblioteca (lista reprezentnd cadrul care delimiteaza un esantion din
populatia universitatii). Pentru a obtine informatii ct mai corecte, ar mai fi necesare o serie de operatii
suplimentare, cum ar fi excluderea din esantion a studentilor nscrisi la biblioteca foarte recent (cu doar o zi
sau doua nainte).
Puterea, n sensul de realism sau validitate, a datelor obtinute prin analiza rezultatelor obtinute pe
un esantion este data de masura n care aceste date sunt valabile pentru ntreaga populatie, deoarece scopul
cercetarii este descrierea caracteristicilor unei populatii, nu a esantionului.
Posibilitatea de a generaliza la nivelul populatiei rezultatele obtinute pe esantion depinde de
gradul de reprezentativitate al esantionului. Caracteristicile elementelor care alcatuiesc populatia sunt
distribuite n mod diferit. Frecventa cu care aceste caracteristici sunt prezente la nivelul populatiei este
relativa si variabila. Un esantion este reprezentativ atunci cnd repartitia caracteristicilor lui corespund
repartitiei caracteristicilor populatiei. Spre exemplu, daca la nivelul unei populatii de studiat exista 70%
femei si 30% barbati, aceste procente trebuie respectate si la nivelul esantionului.
Principalul pericol al reprezentativitatii este eroarea de esantionare, care apare atunci cnd
distribuirea caracteristicilor populatiei este sistematic diferita fata de populatia tinta. Se cunosc doua tipuri
de eroare: erori de selectie si erori generate de raspuns. Erorile de selectie apar atunci cnd procedurile
utilizate pentru a obtine un esantion permit sau conduc la o reprezentare disproportionat de mare sau de
mica a unui segment de populatie.
Tipuri de esantionare
Se cunosc doua tipuri principale: esantionarea neprobabilistica si esantionarea probabilistica.
A. Esantionarea neprobabilistica
n acest tip de selectie nu exista o cale de estimare a probabilitatii pe care o are un element de a
fi inclus n esantion si, de asemenea, nu exista nici garantia ca orice element are sanse sa fie inclus n
esantionul respectiv. (De exemplu, se administreaza chestionarul primilor zece studenti iesiti n cale. Daca
cercetatorul alege n mod aleator sau randomizat zece studenti din registrul bibliotecii, el va utiliza o
metoda de esantionare probabilistica, deoarece toti studentii au sansa de a fi nscrisi n acest esantion.)
Principalele avantaje ale esantionarii neprobabilistice constau n comoditatea si economicitatea lor.
Tipuri de esantionare neprobabilistica: esantionare ntmplatoare si esantionare jurizata.
Esantionarea neprobabilistica ntmplatoare se realizeaza atunci cnd subiectii corespund criteriilor de
disponibilitate si voluntariat. Se pune problema gradului de reprezentativitate, context n care este necesar
sa se obtina o serie de informatii suplimentare despre populatia respectiva, pentru a vedea daca datele
obtinute sunt corecte. Ca o regula generala, se considera ca datele obtinute pe un esantion selectat
ntmplator sunt false atta timp ct nu avem informatii aditionale certe care sa confirme datele.

O esantionare jurizata asigura o mai mare reprezentativitate a datelor. Ea presupune selectarea

elementelor esantionului de catre un grup de experti, care indica subiectii cei mai potriviti scopului
cercetarii. Subiectii selectate astfel ntrunesc o serie de calitati care-i fac apti sa faca parte din esantion.
B. Esantionarea probabilistica
Pentru a obtine un esantion reprezentativ apelam la metode probabiliste de esantionare.
Caracteristica distinctiva a acestor metode este aceea ca cercetatorul poate sa precizeze pentru fiecare
element al populatiei probabilitatea de a fi inclus n esantion. Exista trei tipuri de esantionare probabilistica:
- simplu randomizata;
- stratificat randomizata;
- cluster sau randomizata multistadial (vezi articolul "Factori de personalitate", revista
Institutului de Psihologie, 1998, H. Pitariu, M. Albu, M. Dinca)
I. Radu (1993) considera ca exista si o esantionare randomizata multifazica.
Esantionarea simplu randomizata se efectueaza prin tragere la sorti, este o tehnica de baza a
esantionarii probabilistice si se preia n celelalte tipuri de esantionari probabilistice. Prin aceasta metoda,
orice element are sanse egale sa fie inclus n esantion.
Raportat la esantioanele selectate prin acest procedeu, se pune ntrebarea ct de mare trebuie sa
fie esantionul. ndeplinirea criteriului de reprezentativitate al unui esantion este dependenta de gradul de
omogenitate sau heterogenitate al populatiei respective. Daca populatia este complet omogena, un singur
subiect este suficient. Daca populatia este complet heterogena, atunci populatia se suprapune esantionului.
Aceste doua situatii extreme sunt doar teoretice si nu pot fi ntlnite n practica; n mod uzual, ne situam
ntre extreme.
O a doua problema se refera la gradul de corespondenta al rezultatelor obtinute pe esantion cu
cele care s-ar obtine pentru ntreaga populatie. Se calculeaza marja de eroare, data de dimensiunea
esantionului: cu ct esantionul este mai mare, cu att eroarea este mai mica. Asadar, marja de eroare se
reduce pe masura ce numarul subiectilor din esantion creste. Ea depinde si de precizia instrumentelor
folosite. Utilizarea notiunii de "marja de eroare" ilustreaza un principiu general, care postuleaza ca
diferentele absolute ale procentajelor obtinute nu sunt direct interpretabile ca atare; ele trebuie interpretate
n functie de valoarea marjei de eroare.
Esantionarea randomizata stratificat consta n aceea ca populatia este mpartita n straturi,
dupa unul sau mai multe criterii, si pentru fiecare strat se realizeaza o esantionare simplu randomizata.
Pentru a selecta un esantion conform acestei proceduri, totalul populatiei este divizat n doua sau mai multe
subpopulatii, denumite straturi, si se aplica procedura esantionarii simplu randomizate pentru fiecare strat.
Exista doua reguli care trebuie respectate n acest tip de esantionare:
- sa se selecteze cte un esantion pentru fiecare strat n parte;
- dimensiunea esantionului sa fie direct proportionala cu dimensiunea populatiei incluse n stratul
respectiv.
Numarul de subiecti inclusi ntr-un esantion obtinut prin procedura randomizarii stratificate nu
este necesar sa fie mult mai mare dect cel al subiectilor dintr-un esantion obtinut prin randomizare simpla.

Esantionarea randomizata multistadial (cluster). Selectia elementelor se face indirect, prin

intermediul selectiei grupurilor de care apartin acestea. (Spre exemplu, vrnd sa alegem un esantion din
populatia unui camin studentesc, facem selectia nu pe indivizi, ci pe camere, camera reprezentnd elementul
constitutiv al esantionului). Utiliznd aceasta modalitate de selectie, esantionul obtinut nu este alcatuit din
elemente individuale, ci din agregate, clusteri, grupari de elemente n conformitate cu un cadru de
esantionare corespunzator.
Esantionarea randomizata multifazica presupune alegerea initiala a unui esantion de
dimensiuni mai mari, pe care se realizeaza diferite faze ale cercetarii, iar apoi, din acest esantion initial se
selecteaza o serie de grupuri cu care se lucreaza n fazele urmatoare, de obicei atunci cnd se urmareste
obtinerea unor informatii de profunzime. (vezi I. Radu - Metodologia cercetarii stiintifice, p. 31)
Comparatie ntre metodele de tip cantitativ si cele de tip calitativ
Metodele cantitative
Realitatea sociala este considerata simpla, obiectiva,
unica, masurabila
Se stabilesc relatii cauzale si corelatii si se utilizeaza
rationamente nomologice
Au la baza teorii pozitiviste; neaga complexitatea
fenomenelor investigate
Demersul logic este deductiv, nomotetic, bazat pe
reguli strict verificabile, ceea ce face posibila
replicabilitatea
Conduc la obtinerea de rezultate cifrice, prelucrabile
statistic
Cercetatorul are rol dual: colecteaza si interpreteaza
datele

Metodele calitative
Realitatea sociala este considerata subiectiva,
problematica, holistica, un construct social
Lucreaza cu rationamente non-deterministe; nu
considera relatia cauza-efect ca fiind un principiu de
baza al explicatiei, ci se intereseaza de o cauzalitate
circulara si holistica
ncearca o descriere ct mai completa a realitatii
umane
Demersul
logic
este
inductiv, idiografic,
interpretativ, bazat pe logica descoperirii
Sunt mai putin interesate de cifre; ca proceduri de
validare folosesc validarea de semnificatie
Cercetatorul are rolul de a reproduce ct mai fidel si
mai corect informatiile obtinute