Aureliu Busuioc - Pactizand Cu Diavolul

BIBLIOTECA
COLARULUI
Aureliu
BUSUIOC
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
LITERA
CHIINU 1998
AURELIU BUSUIOC
CZU 859.0(478)-31
B 96
" ISBN 997574216-5
Coperta: Vladimir Zmeev

LITERA, 1999
Sunt basarabean.
Cu asta am spus totul.
+i anume aici ar trebui s[ pun punct, dar...
Dar mai sunt niscai chi\ibu=uri, pentru c[
una e s[ fi fost basarabean la ]nceputul
secolului nou[sprezece =i cu totul alta s[
fii la jum[tatea veacului dou[zeci.
AURELIU BUSUIOC
CAPITOLUL
I
St[tea ]n picioare pe cuf[rul de lemn, o construc\ie solid[, din

cele cu care se prezint[ la unit[\i recru\ii veni\i de la \ar[ (i-l d[ruise
Tiberiu, vecinul de camer[, valijoara lui n-ar fi rezistat nici p`n[ la
gar[!), =i privea absent prin ferestruica protejat[ din exterior cu gratii
=i s`rm[ ghimpat[ la st`ncile plecate amenin\[tor asupra m[rfarului,
la brazii rari, ]ngropa\i p`n[ pe la jum[tate ]n om[tul prea bogat
pentru un ]nceput de iarn[ ]nt`rziat[ =i gata-gata s-o ia la vale ]n
orice clip[ (poate deat`ta se t`ra a=a de ]ncet garnitura, s[ nu
provoace vreo avalan=[?), num[ra, pierz`nd =irul, mul\imea de
poduri =i pode\e sun`nd ascu\it a o\el ]nghe\at, =i doar c`nd intrau
]n vreun tunel cobora de pe lad[ ca s[-=i asocieze tusea la concertul
general, provocat de fumul asfixiant ce p[trundea nestingherit prin
toate cr[p[turile.
De fapt, vagonul era destul de solid pentru unul de marf[, nu
p[rea s[ fi transportat c`ndva animale, =i supranumele de bou-vagon =i-l tr[gea probabil nu at`t din lipsa aerului condi\ionat =i al
cu=etelor c`t din factorul psihologic, al obiceiului de a sta ore
nesf`r=ite prin toate g[rile =i haltele =i, mai cu seam[, pentru u=ile
ce se puteau ]nchide =i deschide numai dinafar[.
}n rest sobi\a instalat[ pe o t[blie groas[ de metal ]n centru
d[dea suficient[ c[ldur[ ca s[ ajung[ p`n[ =i la paturile improvizate
pe dou[ etaje ]n lungul a trei pere\i minus cel cu u=a , dar nu
destul[ ca s[ topeasc[ =i bruma ce se forma pe capetele niturilor
cu care se prind sc`ndurile de carcasa metalic[ a construc\iei. Dar %
AURELIU BUSUIOC
dac[ ]ndoi salteaua de paie astfel ca s[-\i aperi coastele =i te mai

culci =i ]mbr[cat...
Cu c`teva zile ]nainte de plecare, c`nd fuseser[ aduna\i cu to\ii
]n sala de mese ca s[ se dea citire listei noroco=ilor, maiorul
Rosomahov, comandantul, promisese vagoane de pasageri, dar
vechii pensionari ai lag[rului, oameni care =tiau totul, contele S. ]n
spe\[, adus aici din Iugoslavia ]nc[ la ]nceputul lui 47, ]i preveniser[
s[ se preg[teasc[ bine, pentru c[ vagoane de pasageri cu direc\ia
est nu p[r[siser[ niciodat[ peronul Sighetului dec`t doar pentru
personalul lag[rului =i mai ales pentru numeroasele baloturi ce-i
]nso\eau...
Adic[ al Punctului de filtrare pentru repatrierea cet[\enilor
sovietici ]mpr[=tia\i prin lume, cum era numit oficial...
Nu fusese un pasionat de geografie, dar obiectul era de bacalaureat, a=a c[ mai =tia c`te ceva. Totu=i, nu-=i putea aminti nici
una din denumirile sta\iilor mai ]nsemnate prin care se opreau s[
a=tepte ore lungi. Abia ]ntr-un t`rziu, cu rudimentele de rus[ ce le
mai \inea minte, =i-a dat seama c[ denumirile vechi fuseser[ schimbate. }n geografia lui, cea tocit[ la liceu, nu se prea g[seau localit[\i
cu nume de }nsorita, Eliberata, }nflorita...
Li se promisese c[ u=a va fi deschis[ imediat dup[ trecerea
frontierei, dar fie c[ hotarul era mai departe dec`t credeau, fie c[
uitaser[ de ei, evenimentul s-a produs abia a doua zi, ]ntr-o halt[
m[runt[. Cu un sc`r\ìt prelung u=a, de fapt o bun[ bucat[ din
peretele de lemn, se d[du la o parte =i un soldat m[runt, cu ochii
oblici, ]ntr-o pufoaic[ p[tat[ de ulei, privi c`teva clipe ]n semi]ntunericul vagonului =i sc[p[ printre din\i ni=te sunete ce puteau fi
]n\elese ca Sfobodn], dup[ care se ]ndep[rt[ bomb[nind.
Femeile se repezir[ spre ie=ire cu oli\ele, clarv[z[tor atribuite
vagonului, chiar ]n clipa c`nd Vasilii Vasilievici, a=a insistase s[ fie
numit, se tr`ntise ]n genunchi ]n fa\a noii deschiz[turi spre lume =i
strig[ c`t ]l puteau \ine bojocii: Bine te-am g[sit de-a doilea oar[,
Patrie!, apoi s[rut[ lung pragul bogat garnisit cu praf de c[rbune.
Vasilii Vasilievici, mai precis familia lui, ocupa o bun[ jum[tate
din spa\iu: so\ia, soacra =i =ase copii f[cu\i probabil ]ntr-un r[stimp
& de patru ani, aproape egali ca dimensiuni =i neobi=nuit de t[cu\i
pentru v`rsta ce-o ar[tau, =i, bine]n\eles, bagajele, printre care

piesa de rezisten\[ o reprezenta un scrin uria=, din lemn de nuc
prost =lefuit, cu lac[te la fiece sertar, din care sertare se extr[geau
la necesitate cele mai nea=teptate obiecte, cum ar fi un clit de farfurii
ieftine, numerotate pe funduri cu vopsea albastr[ de la unu la nou[.
Dac[-i =tii num[rul, ]i u=or s[-l prinzi pe cela ce n-o spal[ =i
s[-i dai de cheltuial[! Da pe cei cu num[rul zece am pus-o ]n
s[criul lui socru, fie-i u=or p[m`ntul, c`nd l-am ]ngropat an\[r\...
tot repeta la fiecare mas[ Vasilii Vasilievici, =i de fiece dat[ soacra
]=i acoperea fa\a cu palmele =i ]ncepea s[ sc`ncesc[.
Vasilii Vasilievici era un om foarte sociabil, dar nu-=i c[uta interlocutorii, vorbea ]ntotdeauna tuturor =i la orice ocazie. +tiau to\i din
vorbele lui c[ p`n[ la refugiu, p`n[ ne-o t`rìt reg[\enii ]n Banatul
lor, fusese agent sanitar ]ntr-un sat de pe l`ng[ Orhei unde avea
o cas[ cu livad[ =i ceva p[m`nt =i ni=te oi\e, au zis c[ au s[ ne
deie ]napoi t[t, de ce a\i fugit dracului degeaba?...
Da-da! ]l ]ng`na de fiece dat[ nevasta, o femeie uscat[ =i acr[.
Vezi de \ine traista, poate-\i mai adaug[!
La care Vasilii Vasilievici se f[cea ro=u:
Ce pricepi tu ]n politic[, toanto! Amu marea Uniune Sovietic[-i
]n frunte!...
Hei, tovar[=e! Zdraste! strig[ Vasilii Vasilievici unui lucr[tor ce
tot ]ncerca ro\ile cu un ciocan. Ce sta\ie-i asta?
Cl[direa haltei era la c`teva sute de metri =i nu i se putea deslu=i
denumirea.
Nem tudom, zise cioc[narul f[r[ s[ ]ntoarc[ privirea. }n schimb
se r[\oi la femeile ce se ]ntorceau cu oli\ele: De ce aruncat cacat in
gara? Este locul!... =i le ar[t[ p[durea cu coada ciocanului.
Ungaria se g`ndi t`n[rul a=ezat acum pe cuf[r. Ungaria...
Fosta Ungarie... Am f[cut abia c`teva zeci de kilometri ]n dou[zeci
=i patru de ore...
Mai erau ]n vagon doi ]nv[\[tori de primar[ dintr-un sat bucovinean, cu fiica, o adolescent[ slab[ =i timid[, cu toate problemele
v`rstei ]nscrise pe fa\[. Un gr[san ve=nic trist =i speriat, care =i ]n
lag[r evita orice contact, a=a c[ nu se =tia cu ce se ocup[ sau cu
ce se ocupase ]nainte. V[duva b[tr`n[ a unui preot, mai mult ]n '
AURELIU BUSUIOC
genunchi rug`ndu-se =i b[t`nd m[t[nii dec`t pe cele trei l[zi ce-o

]nso\eau =i din care ]=i improvizase un pat. Nu era o tain[ pentru
nimeni c[ se ]ntorcea de bun[ voie ]n p[r\ile Otacilor natali doar ca
s[ fie ]nmorm`ntat[ ]n curtea bisericii al[turi de r[posatul batiu=ca... +i, ]n sf`r=it, o c`nt[rea\[ de operet[ din Kiev, m[ritat[ ]n
timpul r[zboiului cu un colonel rom`n =i vorbind o rom`n[ aproape
perfect[.
Ah, ce via\[ am avut! La Sibiu, ]n centru... C`nd se ]ntorcea
seara de la cazarm[, m[ g[sea ]ntotdeauna goal[ sub masa din
buc[t[rie sau din salon =i se repezea ca un nebun la mine, nici nu-=i
scotea vestonul!... (Aici d[dea capul pe spate si ]=i rostea monologul
]n =oapt[, cu ochii ]nchi=i.)
Reac\ia vagonului la vorbele c`nt[re\ei, obsesiv repetate de
dou[-trei ori pe zi, era mereu aceea=i: b[tr`na matu=ca ]=i f[cea
cruci repezi ]n dreptul buzelor pr[bu=ite peste gingiile orfane de din\i,
ceilal\i ]=i vedeau de treburile =i g`ndurile lor, ]i =tiau cu to\ii textul
]nc[ din lag[r, doar lui Vasilii Vasilievici ]ncepeau s[-i sclipeasc[
ochii a nespus[ curiozitate, ]n timp ce nevast[-sa s[rea ca apucat[
s[ astupe urechile progeniturilor:
}nchide fleanca ceea, curva dracului, nu vezi c[ te aud copchiii!
Vasilii Vasilievici s[rea =i el, doar ca s[-=i calmeze consoarta:
Las[, Panaghie, lini=te=te-te! +i ar[t`nd la copii: Ce ]n\eleg ei?
Panaghia se calma uimitor de repede. Se tr`ntea ]n cuibarul ei
de plapome =i ruf[rie bomb[nind pref[cut afectat[:
Bine c[ ]n\elegi tu, h[rm[sarule!...
C`nt[rea\a ]=i cl[tina zulufii blonzi, indiferent[ la cele ce se petreceau ]n jur, apoi ]=i ]ndrepta privirile verzi c[tre t`n[rul de pe cuf[r:
La ce cuget[ junele nostru filosof?
De data aceasta junele ridic[ din umeri =i nu r[spunse.
}ntr-adev[r, la ce se g`ndea?
Desigur, nu la cei doi ani de facultate, pusese cruce pe ei,
agronomia nu fusese niciodat[ chemarea lui, va trebui s-o ia de la
cap[t, bine]n\eles dac[ i se va permite, dar nu mai ]nainte de a-=i
reg[si familia.
Acum doi ani, la numai cinci zile de la ]nceputul studen\iei, vestea
c[
p[rin\ii lui =i cele trei surori mai mici au disp[rut din sat l-a f[cut

s[-i ]nghe\e s`ngele ]n vine. L-au g[sit! a fost primul g`nd ce i-a
trecut prin minte =i s-a dovedit a fi =i cel valabil.
Cei zece kilometri de la gar[ =i p`n[ la s[tucul cochet de la
grani\a cu Iugoslavia i-a f[cut pe jos =i ]ntr-o fug[. B[tr`na doamn[
Rosi, gazda celor doi ]nv[\[tori =i a frumoaselor lor feti\e, l-a ]nt`mpinat pl`ng`nd.
Ah, mein liebe Michael, au venit noaptea, ru=ii de la voi! Le-au
l[sat o jum[tate de or[ s[ se ]mbrace =i s[-=i fac[ ceva bagaje.
Iat[, tot ce a r[mas am str`ns aici, nu s-a pierdut nimic, po\i s[ le
iei ori s[ le la=i la mine... Pe t[ticul nu l-au l[sat s[-mi vorbeasc[.
Dar m[mica te-a rugat din suflet s[ nu vii dup[ ei! S[ nu te duci,
Michael teuer! Willy a murit anul trecut... Mi-a scris Teresa...
Ginerele =i fiica doamnei Rosi fuseser[ ridica\i ]n 47 =i trimi=i la
munc[ obligatorie, ]n contul repara\iilor, ]n Uniunea Sovietic[. Erau
tineri, ]nc[ nu aveau copii...
Autorit[\ile locale nu i-au putut comunica nimic.
Sunte\i basarabeni, voi ave\i treab[ cu ru=ii, noi nu ne amestec[m.
Acum un an, cum nu primise nici o veste, nici un semn, s-a dus
la reprezentantul rus al Comisiei Aliate de Control. S-a dat drept
mesagerul unor rude de-ale profesorului Alexe Olteanu. Voiau s[
afle dac[ profesorul Olteanu s-a repatriat.
C[pitanul vorbea o rom`neasc[ foarte aproximativ[, dar o ]n\elegea bine:
Ai docoment?
Ce document?
Cine tu e=ti.
A, nu =tiam...
Ladno. Cine este rud[?
Rud[? A, fratele. Gheorghe Olteanu.
Taic[-su nu avea fra\i.
Si de ce nu venit singur?
C[pitanul ridic[ ochii pentru prima oar[. Inexpresivi.
E... E bolnav. +i b[tr`n...
Ladno. Unde el l[cuie=te?

Hm... +ti\i... Dar imediat, avea s[ se mire =i el de propria

ingeniozitate , d[du numele primului sat ce-i trecu prin minte.
C[pitanul not[ denumirea pe foaia curat[ de h`rtie ce-o avea
]n fa\[ =i z`mbi h`tru:
|i-a spus s[ nu dai adres[? A=a este?... Dar nu a=tept[
r[spunsul. Se ridic[ =i se ]ndrept[ spre camera al[turat[:
Acum eu vin. Stai aici.
Prin u=a r[mas[ deschis[ ]l vedea cum r[sfoie=te prin ni=te
h`r\oage. Reveni peste vreo cinci minute.
Olteanu Alexei. Repatriat cu familie de so\ie =i trei copii in lun[
dechembrie patruzece =i nou[. Ehe, =tii care ziua? Ziua lui tovar[=ul
Stalin! +aptezece de ani. A=a un...
Nu putea g[si cuv`ntul.
Cadou, ]l ajut[ el.
Da, da! Cadou la tovar[=ul Stalin!
R`se foarte satisf[cut de spirituala observa\ie...
...Cum avea s[ r`d[ =i ]n urm[ cu jum[tate de an c`nd studentul
Mihai Olteanu, anul trei la Agronomie, se prezentase iar ]n fa\a lui,
de data aceasta ]n calitate de basarabean care dore=te s[ se
repatrieze.
}l recunoscu =i ]i f[cu din deget a dojan[ p[rinteasc[:
De ce atunci ai spus minciun[? Crezi c[ eu nu am =tiut? Nu
bine... Nu este frate la Oltean.
+i de ce, ]ndr[zni Mihai, de ce n-am nici o veste de la ei? A
trecut un an =i jum[tate de c`nd au fost... De c`nd au plecat...
Ai s[ pupi pe tata =i mama! A=a lucreaz[ po=ta la Rumania...
AURELIU BUSUIOC
}n lag[r, cl[direa spa\ioas[ a unei foste =coli, acum cu gardul

]nalt dublat de un al doilea, de s`rm[ ghimpat[, dar pe din[untru,
probabil pentru a nu provoca curiozitatea trec[torilor, se sim\ea
pentru prima dat[ ]n via\[ cet[\ean al lumii, n-avea nici un document, toate r[m[seser[ departe ]n trecut, mai precis ]n safeul
c[pitanului. Fusese cazat vremelnic ]ntr-o c[m[ru\[ minuscul[, de
fapt una din boxele cu pere\ii din foi de placaj improvizate ]n interiorul
unei s[li de cursuri, iar vecin de camer[ avea s[-i fie un b[tr`n zvelt
=i ]nalt, cu o expresie vag ironic[ ]n priviri.
Nu =tia ruse=te suficient ca s[ ]n\eleag[ ce-i spusese b[tr`nului
locotenentul care-l ]nso\ea, probabil ]i explicase c[ din lips[ de
spa\iu disponibil sunt nevoi\i s[-l deranjeze cu un colocatar, b[tr`nul
se mul\umi doar s[ dea ]n\eleg[tor din cap =i s[-i arate cu un gest
patul liber.
R[maser[ a=a o vreme, z`mbind parc[ jena\i b[rbatul nu =tia
rom`ne=te, dar tot el se g[si primul:
Fran\uzski?
Mihai =i-o aminti fulger[tor =i plin de recuno=tin\[ pe zgrip\uroaica
doamna Alm[=an, fran\uzoaica ce-i f[cea zile fripte.
M[ scuza\i dom... tovar[=e dac[ v[ deranjez, dar mi s-a spus
c[ e ceva vremelnic...
B[tr`nul izbucni ]n r`s:
O, la ei vremelnic se traduce prin etern. Dar ]mi face deosebit[ pl[cere s[ am un vecin. P`n[ acum am fost menajat. }n schimb
m[ tem s[ nu te afecteze pe dumneata asemenea companie. Un
b[tr`n plicticos... +i, posibil, periculos... Facem prezent[rile?
T`n[rul Mihai se minuna =i el de cum ]=i povestea biografia. Era
mai degrab[ o spovedanie. Dar b[tr`nul inspira at`ta ]ncredere...
Un an =i jum[tate =i nici un semn, zici? O-la-la! M[ tem c[
n-am cu ce te bucura. }n orice caz nu au fost trecu\i pe aici. Am o
memorie prea bun[ ca s[ m[ ]n=el. Dar sunt sigur c[ e vorba de o
simpl[ deportare. Dac[ a fost mobilizat la Administra\ia financiar[
a Odesei, ce criminal de r[zboi putea fi? Cine =tie, imediat dup[
r[zboi, c`nd ei erau prea ]ncr`ncena\i ca s[ mai cerceteze sau s[
]n\eleag[, dar acum...
Era a doua oar[ c`nd b[tr`nul pronun\a ei ]n loc de sovietici, =i
f[cea lucrul [sta cu v[dit dezgust.
A=adar, tinere Mihai, nasul sus! Eu sunt Nicolai Iurievici S.,
inginer mecanic la Tesla, ai auzit de uzinele astea, nu? Dar m[
aflu aici de aproape cinci ani nu pentru inginerie, ci pentru c[
]naintea lui S. mai am =i un titlu: conte. Contele S...
Lui Mihai i se lungi mutra. Un conte! Era prima dat[ c`nd vedea,
pe viu, o asemenea fosil[. +i nu putea ]n\elege de ce n-are mo=ul !
AURELIU BUSUIOC
pantalona=i de m[tase bufan\i, bottes fortes, guler alb plisat =i

p[l[rie cu pan[ de stru\, cum =tia ]nc[ din lecturile copil[riei c[
trebuie s[ se poarte un conte adev[rat. Ia te uit[ la el: un vl[jgan
uscat =i drept ca un st`lp de telegraf, ]ntr-un costum ponosit ca vai
de el, dar, ce-i drept, curat ca luna =i de un croi ]n stare s[-i ascund[
total vechimea...
B[tr`nul izbucni ]n hohote de r`s:
+i totu=i port acest titlu. Un simplu cuvin\el care mi-a adus
numai necazuri =i o singur[ bucurie: pe timpul marii depresii, c`nd
se murea de foame ]n =omaj, am fost angajat unde \i-am spus. }\i
imaginezi? O uzin[ cu un conte veritabil ]n biroul de proiect[ri!
}ncolo... Tot cuvin\elul acesta m-a adus =i aici. Exploatator! Tiran al
poporului muncitor!... Numai c[ asasinul acesta a refuzat s[ colaboreze cu nazi=tii, ba mai mult, a luptat doi ani contra lor ]n deta=amentele lui Tito... Ah, acum nu-i la mod[?... Dar ce s[ facem
cu el odat[ ce l-am umflat? Una-i s[-l repatriezi pe cizmarul Ivanov
care ]n timpul ocupa\iei a pus pingele nem\ilor =i apoi a fugit cu ei
de spaima represaliilor, =i alta pe contele S. care are idiosincrasie
la bol=evici, dar c[ruia n-ai ce-i incrimina dec`t p`rlitul de titlu. +i
nici m[car nu vrea s[ se repatrieze. Pentru c[ Patria lui, adev[rata
lui Patrie, nu mai este...
B[tr`nul se a=ez[ pe un scaun =i t[cu lung[ vreme cu privirile
]n podea. Apoi ridic[ brusc capul =i z`mbi aproape copil[re=te:
|i-am spus c[ sunt periculos. |ine-te mai departe de mine,
asta ar putea s[-\i prind[ bine c`ndva... Tu nu =tii... Dar dac[ ai s[
fii ]ntrebat, ori dac[ ai fost pus special ca s[ m[ tragi de limb[, eu
n-am ce ascunde.
Mihai sim\i cum ]i n[v[le=te s`ngele ]n cap. S[ri de pe pat:
Domnule S.!... Tov... Domnule conte!... =i se repezi spre u=[.
Voi cere imediat s[ fiu mutat ]n alt[ parte!
Din doi pa=i contele S. ]l ajunse =i ]l apuc[ de cot:
Iart[-m[, tinere... Te rog frumos s[ m[ ier\i... Sunt un declasat... Dar m[ aflu aici de cinci ani! }n\elegi? De cinci ani! Am doi
b[ie\i ca tine =i de cinci ani nu =tim nimic unii de al\ii! De cinci ani...
C`nd Mihai ]ntoarse capul s[-l priveasc[, ]i v[zu toate zb`rciturile
fe\ei
inundate de lacrimi.
"
}n ziua a treia se trezir[ ]n triajul unei sta\ii mari judec`nd dup[

num[rul liniilor =i mul\imea de vagoane. Primul se ridicase din
a=ternut, ca de obicei, Vasilii Vasilievici, d[du un f[ra= de c[rbuni
]n sobi\a ]ncins[, singur se angajase responsabil de foc =i se ridica
de cel pu\in dou[ ori pe noapte ca s[-l ]ngrijeasc[, =i cr[pase pe
jum[tate u=a, cu toate protestele c`nt[re\ei:
Nu \i-i jale de vocea mea, Vasilic[?
Vasilic[ poate-a fost soldatul t[u, o corect[ consoarta fochistului. Dumnealui este Vasilii Vasilievici!
Care Vasilic[? oft[ c`nt[rea\a. F[nic[ era, F[nel... F[nelu=...
Da lui Rosomacov cum ]i ziceai, nu se putea lini=ti Panaghia.
+tiau to\i c[ ]nnopta c`nt[rea\a cu prec[dere ]n apartamentul
comandantului.
Primadona se mul\umi s[-=i trag[ p[tura peste cap. Nu era
cert[rea\[.
Mihai s[ri din vagon =i alerg[ de c`teva ori ]n lungul lui ca s[ se
mai dezmor\easc[. La drept vorbind, ]nghe\ase bine peste noapte,
sim\ea ochii umfla\i =i fa\a buh[it[, dar n-avea nici un rost s[ se
spele: apa rece n-ar fi f[cut dec`t s[ ]ntind[ pe obraji negrul de
fum care-i p[trunsese ]n to\i porii.
Vasilii Vasilievici cobor] =i el. Fa\a lui, ]nc[ ro=ie de c[ldura sobei,
]n contact cu gerul de afar[ scotea aburi gro=i.
Iac[-t[-l! chi\c[i el deodat[ =i se repezi la un cet[\ean ce se
ridica de sub un vagon vecin. Zdraste, tovar[=e! Ce sta\ie-i asta?
Cet[\eanul ]l privi nedumerit:
+o?
Vasilii Vasilievici ]=i ]ncre\i fruntea ca pentru a-=i aminti ceva =i
se lumin[ brusc:
Kakaia sta\ia?
Cernov\]...
Fostul agent sanitar ]ncremeni pe o clip[, apoi se repezi s[-l
]mbr[\i=eze pe necunoscut:
Ura, suntem ca acas[!
#
AURELIU BUSUIOC
Cet[\eanul se feri speriat:

Pa=ol t]!
Apoi privi ]n interiorul vagonului:
Repatriant]?
Da, da! se bucur[ de ]n\elegere agentul sanitar, gata s[-i sar[
de g`t a doua oar[.
Necunoscutul r`nji, scuip[ sub picioarele entuziastului repatriat:
Predateli!
+i o lu[ cu pas gr[bit ]n lungul garniturii.
Vasilii Vasilievici privi nedumerit la Mihai:
Ce-o zis?...
Vestea c[ se afl[ ]n triajul Cern[u\ilor produse panic[ ]n r`ndul
bucovinenilor. Nu r[mase mai prejos nici c`nt[rea\a:
Aici trebuie s[ fac transbordarea =i nu-i nimeni! Rosomahov
a promis! +i nici nu m-am fardat ]nc[!...
Dar speriatul ei nu \inu mult. }=i scoase din po=et[ ustensilele =i
]ncepu s[-=i perie zulufii ]nc`lci\i =i v[dit schimba\i la culoare de
fumul atoatep[trunz[tor. }n care timp bucovinenii ]ncercau despera\i
s[-=i ]mping[ bagajele spre ie=ire.
}i trezi la realitate o b[taie puternic[ ]n u=a abia cr[pat[.
Hei! Repatria\ii!...
Era =eful garniturii. Nu se obosi s[ salute, intr[ direct ]n subiect:
Tovar[=a Iurco =i...
Eu, eu! s[ri c`nt[rea\a, ]mpr[=tiind pe podele tot felul de
flacona=e =i alifii. La naiba! Eu sunt! Iurco-Diaconu!
+i Rosomacov! ad[ug[ Panaghia, dar primadona n-o lu[ ]n
seam[.
Bine, bine, o calm[ =eful. +i familia Rota...
Roat[! ]l corect[ ]nv[\[torul.
Trei persoane... R[m`ne\i pe loc. Acu=i v[ desc[rc[m. Ave\i
bagaj mult?
Patru baloturi =i un geamantan, =opti ]nv[\[torul speriat s[ nu
fie prea mult.
Colonelul c`nt[re\ei se dovedise a fi mai generos dec`t soarta
cu bucovinenii. Aproape un sfert de vagon era ocupat de bagajele
$ doamnei. De=i gurile rele din lag[r g[seau c[ prea seam[n[ balotu-
rile cuconi\ei cu cele pe care le duce comandantul c`nd pleac[

=i destul de des ]n \ar[...
Mda, f[cu =eful. O s[ trimitem trei platforme. Ceilal\i nu p[r[si\i
vagonul. Putem porni ]n orice clip[.
+i mai departe? ]ntreb[ cu voce sugrumat[ dasc[lul bucovinean.
Treaba noastr[-i s[ v[ pred[m, mai departe v[ descurca\i
cu al\ii.
Desp[r\irea trecu f[r[ lacrimi, s-ar fi p[rut c[ to\i sunt aproape
bucuro=i s[ scape mai degrab[ unii de al\ii. }nv[\[torii se mul\umir[
s[ tot dea din cap, repet`nd ]ntruna Cu bine, cu bine, fiica lor
s[rut[ pe r`nd toat[ progenirura lui Vasilii Vasilievici, doar c`nt[rea\a, dup[ ce d[du m`na cu to\i, minus Panaghia care se ]ntorsese
demonstrativ cu spatele, se opri ]n fa\a gr[sanului t[cut =i speriat
=i-i z[mbi larg: Dea Domnul s[ nu ne ]nt`lnim ]n locuri =i mai reci!
Gr[sanul se f[cu alb ca varul. }nghi\i de c`teva ori ]n sec =i =opti
]nec`ndu-se:
S[-\i ias[ un sf`nt din gur[...
Primadona se ]nv`rti elegant pe tocurile unor pantofi prea nepotrivi\i cu gerul din preajma Cr[ciunului =i porni leg[n`ndu-=i =oldurile
pline, mulate de paltonul cu guler de vulpe puteau trezi interesul
oric[rui b[rbat! arunc`nd din mers peste um[r:
Ferici\i cei cu credin\[...
Mihai ar fi putut jura c[-i sim\ise lacrimi ]n voce.
Prima ]nt`lnire cu Rosomahov avu loc abia ]n a cincea zi de la

sosirea ]n lag[r.
Ca s[ te p[trunzi de ]nsemn[tatea lui =i de nimicnicia ta, ]l tot
calma contele. +i ca s[ te sim\i neap[rat vinovat. De ce? N-are
importan\[. S[ te sim\i vinovat =i at`t. Nimic nu deprim[ mai mult
ca a=teptarea =i incertitudinea.
B[tr`nul era peste m[sur[ de vorb[re\, recuno=tea =i el =i se
sim\ea st`njenit:
N-am fost niciodat[ un moroc[nos, Mihai, dar nici a=a de...
Numai c[ cinci ani de vorb[ cu mine ]nsumi... +i-apoi... La v`rsta
asta a ta ]mi aminte=ti at`ta de... de...
%
AURELIU BUSUIOC
Aici se oprea =i ]ntorcea capul ]n alt[ parte.

Mihai se str[duia =i el s[ se g`ndeasc[ la familie c`t mai rar,
cei doi ani de desp[r\ire ori, mai bine zis, de necunoscut nu estompaser[ c`t de c`t icoana celor dragi, dar de fiecare dat[ c`nd
=i-i amintea, mai ales pe Ani=oara, mezina cea r[sf[\at[, sim\ea un
nod ]n g`t, iar imagina\ia ]ncepea s[-i construiasc[ cele mai oribile
scene. }n asemenea momente s[rea ca ars oriunde s-ar fi aflat =i
cu un enorm efort de voin\[ se obliga s[-=i ]ndrepte g`ndurile
aiurea, la orice altceva. +tia, era sigur, n-avea nici pic de ]ndoial[
c[ sunt bine cu to\ii. |inea prea mult la ei ca s[ nu fi avut un semn,
un vis, un impuls telepatic, un glas la urma urmei, care s[-i fi dat
de =tire r[ul. La facultate fusese poreclit c[lug[rul din vechiul schit,
=tia el, de=i pe fa\[ nu i-o spunea nimeni, pentru c[ nu participa
niciodat[ la ceaiurile dansante sau agapele colegilor, dar nimeni nu
b[nuia c`te vagoane desc[rca el nop\ile, c`te butoaie ]nc[rca la
fabrica de bere ori c`te mii de tururi de manivel[ d[dea la f[cutul
fagurilor artificiali ]n atelierul Societ[\ii apicultorilor. +i toate doar
ca s[ poat[ pl[ti o c[m[ru\[ mizer[ ]n cartierul ceferi=tilor =i s[ nu
apeleze la ajutoarele feluritor organiza\ii de binefacere, care se
plodiser[ cu zecile din timpul sinistrului din Moldova =i B[r[gan... }l
trec =i acum fiorii c`nd ]=i aminte=te... nu, a fost pe vremea liceului,
]n 46, c`nd p[rin\ii nu fuseser[ ]nc[ deta=a\i la \ar[... Au fost ruga\i
to\i elevii s[ aduc[ alimente pentru ajutorarea ]nfometa\ilor. Refugia\ii
erau scuti\i. Dar nu voia s[ treac[ drept un milog =i a luat de acas[
un pachet de f[in[. Nu =tia c[ e tot ce mai au de m`ncare p`n[ la
salariul ]ndep[rtat =i aproape simbolic al p[rin\ilor. +i peste vreo cinci
zile, cum toate pachetele =i coletele continuau s[ stea uitate ]ntr-un
col\ al clasei, a r[mas ultimul dup[ sunetul final =i a ]nfundat ]n
geant[, c[ut`nd ]nsp[im`ntat pe de l[turi, primul colet ce i-a c[zut
]n m`n[. Acas[ a descoperit c[ era plin cu biscui\i =i ciocolate.
L-am c`=tigat la pariu de la un coleg, a ]ncercat el s[ explice
provenien\a comorii.
Tata a legat la loc sfoara, str[duindu-se s-o ]ntind[ pe urmele
ini\iale, =i i-a spus f[r[ s[-l priveasc[:
Mìne pui coletul la loc.
At`t.
&
Atunci =i-a v`ndut mama pe un pre\ de nimic inelul cu rubin,

cadoul de logodn[ din partea viitorilor socri...
S[ fii atent cu el, ]l tot prevenea contele S. E al patrulea

comandant numai de c`nd m[ aflu eu aici. +i se \ine bine. N-a=
spune c[ e grozav de inteligent, dar =coal[ are bun[...
A fost poftit chiar c`nd se preg[tea de culcare, adic[ trecuse de
unsprezece.
Biroul lui Rosomahov se afla ]ntr-o arip[ oarecum izolat[ a =colii,
probabil fostul internat. O camer[ prea ]nc[p[toare ca s[ treac[
neobservat[ lipsa mobilierului, cu excep\ia unei mese de lucru sub
un portret fotografic al lui Stalin ]n ram[ aurit[ =i a dou[ masive
dulapuri de metal. Pe podea era a=ternut[ o uria=[ scoar\[ olteneasc[, roas[ ]n mijloc p`n[ la urzeal[. Un miros ascu\it de piele
proasp[t t[b[cit[ b[tea ]n nas p`n[ la lacrimi. Mihai z[ri ]ntr-un
ungher un clit impun[tor de suluri albiciose. Bl[ni de urs =i cerb ]i
trecu prin minte. Lui Rosomahov ]i mergea vestea de v`n[tor pasionat =i iscusit, aproape ]n fiecare s[pt[m`n[ avea oaspe\i suspu=i
cu care se pierdea prin mun\i c`te dou[-trei zile...
St[p`nul biroului se ridic[ de la mas[ z`mbind radios. Porni spre
vizitator cu m`na ]ntins[:
Tovar[=ul maior e fericit s[ te vad[ =i se scuz[ c[ a fost at`t
de ocupat.
Abia acum ]l observ[ t`n[rul pe civilul coco=at pierdut pe un
taburet la un col\ al mesei. Traduc[torul.
Rosomahov ]l a=ez[ curtenitor pe un scaun ]n fa\[, apoi trecu la
locul lui. Era un omulean de statur[ mijlocie, cu picioare scurte de
cavalerist =i fa\a v[dit mongoloid[. Vorbea repede =i sacadat, chiar
s[ fi =tiut de dou[ ori mai multe cuvinte ruse=ti, Mihai nu ar fi putut
]n\elege mare lucru.
Tovar[=ul maior coco=atul lungea exasperant cuvintele
te felicit[ pentru hot[r`rea de a te ]ntoarce acas[. Mai bine mai
t`rziu dec`t niciodat[! Un om f[r[ patrie nu face nici dou[ parale...
M[ ]ntorc la p[rin\ii mei =i a= dori s[ =tiu... ]ncepu Mihai.
O clip[! Tovar[=ul maior ]nc[ n-a terminat, ]l opri traduc[torul. '
AURELIU BUSUIOC
Maiorul \inu un adev[rat discurs, gesticul`nd, ridic`ndu-se de pe

scaun, a=ez`ndu-se iar, coco=atul fu ]ns[ mult mai scurt, ]i d[dea
probabil doar rezumatul.
Tovar[=ul maior ]i salut[ din toat[ inima pe cei ce se ]ntorc
acas[, nu =i pe cei ce ]ncearc[ s[ se strecoare ho\e=te ]n patria
socialismului. Cei care spui c[-\i sunt p[rin\i n-au declarat c[ ar
avea un fiu, doar trei fete.
Mihai s[ri de pe scaun:
Tr[iesc? Sunt bine?... Unde se afl[?...
Rosomahov ]i f[cu un semn energic s[ se a=eze =i privi ]ntreb[tor la traduc[tor. Apoi vorbi iar.
Tovar[=ul maior spune c[ cei ce s-au ]ntors cas[ de bun[
voie nu pot s[ n-o duc[ bine.
Dar ai mei... ]ncepu Mihai.
Taci! Ascult[: dac[ cei care zici c[-\i sunt p[rin\i au s[ dovedeasc[ cu documente sau martori c[ nu ai min\it totul va fi bine.
Dar dac[ nu are s[ fie a=a... Aici te afli pe teritoriul sovietic =i ai s[
fii pedepsit dup[ legile sovietice. At`t. Tovar[=ul maior zice c[ e=ti
liber =i trage n[dejde c[ e=ti cinstit.
Rosomahov ]l conduse p`n[ la u=[ z`mbind, de parc[ ar fi
]ncheiat o mic[ =uet[, ]i str`nse energic m`na =i ]l tip[ri pe um[r.
Ghebosul nu se mai osteni s[ traduc[ ultimele cuvinte ale maiorului, dar pe Mihai, la drept vorbind, nici nu-l interesau. Aflase
principalul: tr[iau. Restul nu mai avea nici o importan\[.
Travers`nd curtea slab luminat[ de c`teva becuri chioare ce
ardeu zi =i noapte, nu sim\i nici r[coarea ce se scurgea umed[ din
mun\ii ce dominau ora=ul, nici nu b[g[ ]n seam[ lic[ritul vesel al
uria=elor stele de iulie.
Tr[iau!...
Pe la jum[tatea lui octombrie ]=i lu[ pentru a doua oar[ bilet de
voie ]n ora=, nu sim\ea deloc nevoia s[ bat[ ni=te str[zi cu oameni
pu\ini =i ne=tiut de ce speria\i, cump[r[turi n-avea cu ce face, de
data aceasta ]ns[ se hot[r`se s[-i trimit[ ceva ve=ti unui veri=or
de la Turnu M[gurele cu care coresponda din an ]n pa=ti. Ie=i cu
un proasp[t sosit, Emil, student =i el, dar la drept, ]n Cluj. Nout[\ile
aflate de la acesta aduceau mai mult a fantezie: ]n var[ se operaser[ arest[ri masive printre studen\ii clujeni, facultatea era aproape
distrus[, epurarea indezirabililor din r`ndul cadrelor didactice luase
amploare, erau catedre la care locul somit[\ilor ]l ocupaser[ laboran\i sau anonimi da\i cu noul regim. Mihai nu f[cea politic[, refuzase categoric s[ se ]nscrie ]n vreo forma\ie cu asemenea tent[,
lucru care nu-l ]mpiedica s[ vad[ c[ se petrec lucruri anormale chiar
=i la agronomia lor, considerat[ drept institu\ia cea mai cuminte.
Dar desfiin\area catedrei de genetic[, ca =i punerea ]n disponibilitate
a unor profesori cunoscu\i =i aprecia\i, ]i d[dea de g`ndit...
Ai s[ vezi, ]l asigur[ Emil, o s[ se repete anul 37 din Rusia,
]ntr-acolo merg.
La drept vorbind, Mihai habar n-avea ce-a fost anul 37 pentru
ru=i, ceva mai t`rziu avea s[-l lumineze contele S., dar deocamdat[
nu se sim\ea prea afectat, la urma urmei \ara pe care o p[r[sea
purta capul ei pe umeri =i n-avea dec`t s[-=i a=tearn[ cum crede
c[ va dormi... Pe el ]l preocupa propriul viitor, adic[ al lui =i al
familiei, iar ceea ce se zvonea... Oare pu\ine se vorbeau ]n partea
asta despre ceilal\i?... Prea multe a distrus r[zboiul, cenu=a lui abia
se a=eza, iar de pove=ti sunt buni cu to\ii...
Hot[r`t lucru, p[rin\ii lui se aflau la \ar[, era maximumul ce i s-ar
fi putut aplica tatei pentru aflarea la Odesa, de aceea=i p[rere era
=i contele, la urma urmei fusese mobilizat, grad militar nu avea, un
simplu con\opist, de atentat la bunuri str[ine n-a atentat, singurul
lucru cu care s-a ]ntors acas[ ]n cele dou[ permisiuni a fost un =irag
de \`ri care, zicea el, sunt grozavi la o bere... Iar la urma urmelor
mai sl[bi\i-m[ cu draconul socialismului! Nu fac eu politic[, dar din
tot ce-am citit, am ascultat =i auzit pare a fi copia tras[ la =apirograf a noului testament =i cine ar ]ndr[zni s[ afirme c[ nu s-a sf`r=it
cu inchizi\ia?...
Ora=ul p[rea pres[rat cu cenu=[.Trec[torii pu\ini =i gr[bi\i l[sau
impresia c[ se ]mbrac[ to\i la acela=i croitor care ur[=te culorile vii.
Patrule militare mixte la tot pasul =i din c`nd ]n c`nd c`te vreo dub[,
posomor`t[ =i ea, ocolind ]n vitez[ rarele c[ru\e cu mangal sau cofe
ce mai hodorogeau pe caldar`mul nea=teptat de bine ]ngrijit.
AURELIU BUSUIOC
Corbii negri, a=a le zic vecinii. De parc[ ar exista =i corbi

alba=tri... zise Emil. Dar poart[ numerele noastre... Dup[ cum te-am
]n\eles eu, pot paria c[ habar n-ai cu cine suntem vecini!
Cu ru=ii?
Ba cu rom`nii, fazanule! Cu tot parlamentul Rom`niei de p`n[
la r[zboi =i dup[! Oare chiar nu =tiai c[ ]n ora=ul [sta ]=i termin[
cariera to\i Br[tienii, Maniii =i mai =tiu eu cine?...
Serios? Politica nu m[ intereseaz[.
Emil ]l privi lung:
M[ tem c[ ai s[ mori fericit, fraiere!...
Dup[ ce l[sar[ recomandata la po=t[, Emil veni cu ideea unei
\uiculi\e.
Nu prea sunt b[utor, recunoscu Mihai. +i, ca s[ fiu cinstit, m[
cam sufl[ prin buzunare...
Fac eu cinste! strig[ Emil. Ne ]ntoarcem acas[ =i la noi se
bea, nu ca aici! Vrei s[ revenim ]n s`nul Patriei f[r[ practic[?...
P[linca din primul birt ]n care intrar[ se dovedi a fi excelent[,
dar nu-i ]nveseli. Emil repet[ comanda, d[du de du=c[ p[h[relul =i
]=i l[s[ fruntea ]n palme.
Mihai, ]ncepu el f[r[ s[ ridice capul, m[i fr[\ioare, tu nu crezi
c[ facem o prostie?
N-are importan\[, f[cu Mihai. Trebuie s[-mi g[sesc familia...
Trebuie!
De ce strigi? +i dac[ nu-i g[se=ti?...
Mihai r[sturn[ paharul f[r[ s[ clipeasc[, de parc[ ar fi f[cut
lucrul [sta ]n fiecare zi.
Am avut... se opri brusc, speriat. Doamne, ce-i cu mine?... Am
trei surori, cea mai mare abia a ]mplinit cincisprezece ani. Iar mezina...
Nu continu[. Emil mai strig[ un r`nd.
+tii, frate Mihai, era un ]nv[\[tor la noi ]n sat. }n patruzeci =i
unu a plecat cu sovieticii. Ei bine, ast[ prim[var[ m-au trimis de la
facultate la ARLUS, sper c[ =tii ce-i asta, dup[ ni=te placate sau
a=a ceva. +i-l recunosc ]n ofi\erul sovietic ]nt`lnit acolo anume pe
]nv[\[tora=. Mare colaborator, adic[ traduc[tor la ziarul pe care-l
scot ru=ii la Bucure=ti. Grai nou, mi se pare. S-a dovedit a fi un
om de treab[: mi-a adus scrisoare de la mama. Taic[-meu nu
}n diminea\a celei de a cincea zile de la plecarea din lag[r

vagonul, ata=at de la Ungheni unui tren personal, opri ]n dreptul
peronului aproape pustiu din gara marelui ora= de destina\ie.
Gerul nu sl[bise c`tu=i de pu\in, o cea\[ str[vezie =i uscat[
ascundea cl[dirile ce-ar fi trebuit s[ se vad[ pe dealul ce domina
gara, z[pada sc`r\ìa strident sub ]nc[l\[rile unui grup de vreo cinci
cet[\eni ce se apropia v[dit de l[ca=ul mobil =i vremelnic ]n care
se ]ntorceau acas[ fiii risipitori.
Vasilii Vasilievici reu=ise s[ le-o ia ]nainte; s[rise sprinten din
vagon, ]ngenunchease, descoperindu-=i capul atins de calvi\ie, =i
s[ruta cu patim[ z[pada bine ]nnegrit[ de fumul locomotivelor.
Da eu de ce n-am cobor`t la Ocni\a, se v[ic[ra neogoit[
matu=ca. Acuma iar ]napoi la deal cu trenul? Dac[ mor pe drum?...
P`n[ la Anul Nou una mie nou[ sute cinciseci =i doi mai r[m`neau exact zece zile...
se =tie nimic de el, a fost deportat ]nc[ ]n patruzeci... Pe mine

evenimentele m-au prins aici, eram elev la liceul militar din T`rgu
Mure=, dar n-am mai continuat cariera sortit[. Ei, afl[ c[ maic[-mea
a le=inat, zice el, c`nd a aflat c[ tr[iesc. Dar ]mi scrie, f[r[ nici o
explica\ie, s[ r[m`n unde sunt. Ei, cum pot s-o las c`nd ]n\eleg c[
nu-i de bine? Iat[ de ce fac prostia s[ m[ ]ntorc... +i ]nc[ o chestie.
De-a dreptul caraghioas[. Fratele mai mic a r[mas repetent ]n 43,
]n clasa a treia... Ei bine, acum pred[ matematica la =coala din sat...
Ce zici, grozav, nu?...
Poate de-at`ta-i a=a, c[ nu suntem noi acolo? zise Mihai =i
]nghi\i ]ncr`ncenat urm[torul p[h[ru\.
Trecuse ora ]nvoirii, dar soldatul de la poart[ nu-i opri, r`se
zgomotos =i le spuse ceva ne]n\eles, ]nso\indu-=i vorbele cu semnul
universal al amatorilor de chefuri: un bob`rnac la g`tlej...
CAPITOLUL
II
AURELIU BUSUIOC
Dar s[ l[s[m joaca.

Cred c[ =i un copil ar ]n\elege c[ Mihai Olteanu sunt eu.
+i n-are nici un rost s-o fac pe scriitorul, sunt =i a=a grafomani
destui.
Inten\ia mea este s[ las o m[rturie. }n plus sau unic[, nu conteaz[: ar trebui s[-mi continuu via\a cu s`cìtorul sentiment al unei
datorii ne]mplinite dac[ nu a= a=terne pe filele acestui caiet adev[rul
pe care ]l cunosc, adev[r care, m-am dumerit ]n ultimul timp, mai
apar\ine =i altora, dar lipse=te cu des[v`r=ire ]n paginile pline de
limonad[ ale celor chema\i s[ fie cronicari ai timpurilor =i lucr[rilor
noastre. Declar deci sus =i tare: nu va fi o prob[ de opus literar,
vor fi, repet, insemn[rile unui martor. C[ vor fi solicitate c`ndva, c[
nu vor fi, nu pot s[ =tiu. Cert este c[ ]n condi\iile de azi o ]ncercare
de a le face publice ar echivala cu o sinucidere. +i mai declar c[
nu voi ]ncerca nicidecum s[ trag spuza pe propria turt[, chipurile
a=a au fost timpurile...
Nu, de zece ori nu!
A=a au fost oamenii.
Iar subsemnatul nu mai pu\in om.
+i nu inten\ionez s[ m[ automenajez. Cred c[ treapta cea mai
de jos a la=it[\ii este s[ nu fii sincer nici c`nd stai de vorb[ cu tine
]nsu\i...
A=adar, caietul de fa\[.
}l ]ncep azi, 15 iunie 1953, la un an =i jum[tate de la repatriere,
" burdu=it cu toate experien\ele existen\ei ]ntr-o \ar[ care refuz[ cu
]nc[p[\`nare s[ m[ considere fiu. Cel pu\in adoptiv. (De=i, de

dragul adev[rului, am luat seama c[ aceea=i atitudine o are =i fa\[
de majoritatea celora ce ar trebui s[-i fie copii.)
Chestiuni de ordin tehnic:
Despre un jurnal nu poate fi vorba. Din zilele c`nd prin h`rtiile =i
casa mea se umbla ca prin propriul buzunar am renun\at s[ fac
]nsemn[ri cotidiene. (+i nu cred c[ e un lucru r[u memoria re\ine
doar evenimentele importante, h`rtia p[streaz[ orice moft de moment.) Memorii? Cel pu\in stupid: memoriile cui? Ale c[rei persoane
de seam[?
Ah, dac[ nu a= g`ndi prin peni\[, dac[ a= fi avut darul s[ m[
a=ez la mas[ cu totul de-a gata ]n cap =i s[-i dau drumul f[r[ oprire
=i f[r[ umbr[ de ]ndoial[!
Voi scrie cum voi g`ndi ]n clipa scrisului. Mai precis voi consemna. C[ voi fi la persoana ]ntì, la a doua sau a treia, nu trebuie
s[ m[ preocupe. Principalul e s[-mi fie depozi\ia cinstit[, corect[ =i
(auto)nemiloas[.
Adev[rul, numai adev[rul, nimic ]n afar[ de adev[r!
(Grandilocvent, nu?...)
Aspectul exterior al ora=ului, cel pu\in pe distan\a gar[-prim[rie

(pardon, Comitetul ]mplinitor or[=enesc!) =i ]n plus observat de pe
platforma tramvaiului, nu promitea nimic bun. Ruine la tot pasul,
doar c`teva garduri de sc`ndur[ ]mprejmuind construc\ii minore, pe
la opriri zeci de gherete de lemn vopsite alandala ]ntr-un albastru
otr[vit, al[turi sau ]n fa\a lor m[su\e ]nalte, rudimentare, la care
disdediminea\[ se ]nghesuie in=i de ambe sexe cu halbe sau borc[na=e din care beau pe ner[suflate vin ro=u, suficient de ro=u ca s[
mai dea culoare vaselor =i dup[ ce sunt golite.
De altfel =i ]nso\itorul nostru, reprezentantul comisiei de repartizare a repatria\ilor, eman[ un duh bahic destul de accentuat, dar
care nu pare s[-l deranjeze.
AURELIU BUSUIOC
Mai suntem doi ]n ]nghesuiala de nedescris a tramvaiului: subsemnatul =i Vasilii Vasilievici. Numeroasa lui familie a r[mas ]n gar[
pe muntele de cufere, boccele =i leg[turele. Matu=ca n-a vrut s[
p[r[seasc[ ]n ruptul capului peronul p`n[ nu-i vine trenul de Ocni\a.
Gr[sanul speriat a fost ]nt`mpinat aparte de doi vl[jgani cu care a
plecat ]ntr-o direc\ie necunoscut[, dar nu f[r[ s[ ne z`mbeasc[
aproape vesel: Am =tiut eu!... S[ fi\i s[n[to=i!...
Am a=teptat o jum[tate de or[ s[ ias[ Vasilii Vasilievici care
intrase primul. A ie=it cu o mutr[ pierdut[, verde la fa\[ =i a plecat
]mpreun[ cu ]nso\itorul f[r[ s[ m[ priveasc[ m[car. Nu f[cea
impresia s[ fie un ]nceput extraordinar.
Am deschis u=a hot[r`t, am salutat energic =i am depus pe masa
din fa\[ documentul, mai precis foaia de caiet cu antet =tampil[,
]nm`nat[ de Rosomahov la plecare. Abia apoi am ridicat ochii ca
s[ aflu la cine intrasem. Era un b[rbat chel, ]ntre dou[ v`rste, ]ntr-o
tunic[ destul de roas[, f[r[ epole\i. Lu[ h`rtia, o cercet[ lung, de
c`teva ori ridic[ ochii spre mine, de parc[ ar fi vrut s[-mi compare
mutra cu o fotografie ]nchipuit[, apoi ]mi z`mbi larg:
Bine ai venit acas[, b[iatule!
Se ridic[ de la mas[ =i ]mi str`nse m`na.
Nu m-am priceput s[-i r[spund. Abia acum sim\eam c`t de
extenuant[ fusese c[l[toria.
Adic[ facem a=a: aicea ai ni=te bani, pentru ]nceput. Apoi
trebuie s[ te ]ntreb ai pe cineva la care s[ te opre=ti, ni=te
neamuri s[ zicem?
Trebuia s[ am, p[rin\ii! Doar la ei m-am ]ntors!
}mi f[cu din deget a dojan[:
Nu trebuie s[ spui a=a. Mata te-ai ]ntors ]n patrie! Iar cu p[rin\ii
matale... Treaba este c[ ei nu locuiesc aici ]n ora=.
Dar unde? Sunt gata s[ plec la ei!
Vezi matale, asta nu-i treaba noastr[. De asta se ocup[
ministerul treburilor l[untrice. Noi trebuie s[ te aranj[m pe matale,
pentru c[ ai plecat de aici, din ora=. Uite, acela dinaintea matale
a fugit dintr-un sat, dar voia s[ se ]ntoarc[ aici. Nu-i bine, =i a=a nu
avem loc!
Dar am plecat dintr-o cas[, nu?
$
A\i l[sat-o f[r[ st[p`n, a fost na\ionalizat[. Acum o s[ vedem

ce facem. O s[ te aranj[m vremelnic la un c[min...
S[-mi fi amintit ]n clipa aceea spusele contelui cu privire la
vremelnic! De fapt, nu s-ar fi schimbat nimic...
De la oprirea tramvaiului am mai =erpuit mult printre ni=te ]nchipuiri de case p`n[ am dat de o =andrama lung[, s-ar fi putut spune
cu etaj, dac[ primul r`nd de geamuri n-ar fi c[tat de sub p[m`nt.
Noul ]nso\itor pe care mi-l d[duse chelul a tratat un timp buni=or
cu o zdrahoanc[ f[r[ v`rst[, purt`nd =i ea o tunic[ militar[, probabil
un semn obligatoriu al puterii. }i tot agita ]n ochi o h`rtie, tot ridica
ar[t[torul spre tavan, ea cl[tina hot[r`t din cap =i ]=i tot repezea
bra\ele ]nainte, de parc[ s-ar fi ap[rat s[ nu fie s[rutat[. Nu-i
]n\elegeam ce vorbesc, eram =i la distan\[ =i prea pu\in preg[tit s[
pricep ruse=te dac[ se vorbea repede =i la tonuri ridicate.
Biroul zdrahoancei p[rea s[ fi fost pe vremuri buc[t[ria primitiv[ a =andramalei, aceasta servind =i ea probabil drept ad[post
temporar pentru sezonieri: era situat[ chiar la marginea ora=ului,
dup[ c`te mi se p[rea c[-mi amintesc, cam pe-aici erau ]nainte,
pe vremea zb`n\uitei mele copil[rii, gr[din[riile.
}n cele din urm[ p[r\ile ajunser[ la ]n\elegere, ]nso\itorul ]mi d[du
m`na =i plec[ f[r[ nici o vorb[, baborni\a m[ apuc[ de cot =i m[
]mpinse spre o scar[ =ubred[ de lemn ce ducea ]n subsol:
Haidem, domnule...
De mai bine de jum[tate de an nu mai auzisem asemenea adresare.
Iaca, zise vr[jitoarea, deschiz`nd o u=[ de placaj spre o
c[m[ru\[ joas[, dat[ cu un var ]ndoelnic, ]n care se ]nghesuiau
abia-abia trei paturi cu plas[ metalic[, un dul[pa= =i el de furnir
nevopsit =i o mesu\[ cu un singur taburet. Lumina zilei abia se
strecura printr-un gemule\ la nivelul cur\ii.- Tot ce avem mai bun.
E=ti martor c[ n-am vrut s[ te primesc, singur nu e=ti pentru a=a
hotel, omul se vede, dar parc[ ai cu cine vorbi!
Sim\eam c[ ro=esc.
Nu-i mare lucru, c`teva zile...
A=a \i-au spus? Apoi dac[-i crezi... Vas[zic[, s[ =tii: dup[
ora zece seara u=a se ]nchide =i to\i str[inii pleac[. Treaba ceea-i
AURELIU BUSUIOC
]n ograd[, baia tot acolo, o dat[ pe s[pt[m`n[, s`mb[ta. Ligheanu-i sub pat.
M[ pufni r`sul:
P[i ce-i aicea, c[min sau ]nchisoare?
Femeia se posomor]:
Iaca asta s[ n-o mai faci. Cu a=a glume po\i s-o p[\e=ti r[u...
Aicea-i alt[ lume.
Trase taburetul l`ng[ patul pe care m[ a=ezasem =i de pe care
aveam s[ m[ ridic mai apoi cu greu plasa de o\el cobora p`n[
la podea:
Ei zi, cum ]i acolo? Tot cum a fost? Mai r[u?... Cum \i se pare
aici?...
Avea un z`mbet bl`nd cu toate tr[s[turile severe ale fe\ei.
Ce puteam s[-i spun eu, plecat de-aici copil? C[ dealul ce urc[
de la gar[ spre centru mi s-a p[rut infinit mai mic dec`t pe vremea
c`nd ]l coboram cu s[niu\a?... +i-apoi ce ]nseamn[ mai bine, mai
r[u c`nd aproape zece ani ai dus-o ca frunza pe ap[, dup[ copil[ria
cu lec\ii de c[l[rie =i c[m[=i de noapte primenite o dat[ la trei zile?...
+tiu eu, doamn[? De-acolo-s multe de povestit. Iar aici... Abia
am sosit...
Ea s[ri de pe scaun.
Chiar a=a, proasta de mine! Maria Petrovna ]mi zice. Am o
fat[... M[ritat[ la Pite=ti. Din 44 nu mai =tiu nimica de d`nsa, nici o
veste... Oi fi av`nd nepo\i ori nu...
Deschise u=a s[ plece:
E=ti numai funingine. S[ apuci ligheanul peste vreo jum[tate
de ceas, am s[-\i pun dou[ c[ld[ri pe plit[, facem azi zi de baie. +i
aranjeaz[-te bine, vreo dou[ s[pt[m`ni ai s[ fii singur ca un boier.
Vecinii matale sunt ]n concediu...
Locotenentul Gropa de la Ministerul treburilor l[untrice m[ \inu

]n anticamer[, mai precis ]n coridor, o or[ ]ntreag[. }n cele din urm[
]mi deschise personal u=a grea, ]mbl[nit[ cu foi de tabl[ neagr[, =i
& m[ pofti cu un semn din cap.
Era un tip scund, bufurile pantalonilor ]i veneau sub genunchi,

ceea ce ]l f[cea =i mai mic, proasp[t b[rbierit =i mirosind de la o
po=t[ a parfum strident, contrast`nd v[dit cu interiorul cazon al
biroului. +i mai era at`t de blond ]nc`t dintru ]nceput mi s-a p[rut
chel. Probabil oxigenat, pentru c[ spr`ncenele dese care-i str[juiau
ochii mici erau negre.
S-a gr[bit s[ m[ a=eze pe un scaun din fa\a mesei, probabil ca
s[ ne egal[m ]n ]n[l\ime.
Repatriat, vas[zic[, oft[ el dup[ ce-mi cercet[ h`rtia.
Deschise u=a unui dulap de metal =i ]ncepu s[ mi=te cu degetul
prin cliturile de mape care-l umpleau p`n[ la refuz.
+i de ce, m[ rog, a=a t`rziu?
Am sosit abia ieri.
Ba nu, de ce te-ai repatriat a=a t`rziu?
G[si mapa c[utat[, o tr`nti pe mas[ =i se a=ez[.
Ei?
P`n[ acum fusesem felicitat pentru cererea de a m[ repatria.
Din felurite motive... Am fost student, voiam s[ termin mai ]ntì
facultatea... +i apoi...
+tim pove=tile astea... Dar s[-\i spun =i eu ceva: a\i a=teptat ca
noi s[ ridic[m \ara din ruina care-a\i l[sat-o ]n urma voastr[ =i c`nd
a\i aflat c[ st[m iar[=i bine hop =i voi cu dorul de patrie... A=a-i?...
Voia s[ m[ provoace? De ce? M[ c[lca pe nervi.
Domnule... Tovar[=e locotenent, ce trebuie s[ fac acum? S[
m[ ridic =i s[ plec?
}ncepu s[ r`d[:
}ncearc[!
Apoi pe un ton ]mp[ciuitor:
Crezi c[ n-au venit =i din [=tia? Nu de tine-i vorba...
Motivul principal pentru care m-am repatriat a fost c[ vreau
s[ m[ reunesc cu familia. Nu =tiu nimic despre p[rin\ii mei, se afl[
aici de doi ani =i nu am nici o =tire de la ei. Mi s-a spus c[ dumneavoastr[ o s[ m[ dumeri\i ]n privin\a asta. Unde ]i pot g[si?
Locotenentul desf[cu mapa, ]ncepu s-o r[sfoiasc[, apoi scoase
dintr-un plic documentele mele pe care mi le luase c[pitanul de la
comisie: buletinul, certificatul de na=tere, matricola...
'
AURELIU BUSUIOC
Mihail Alexeevici Olteanu, la p[rin\ii t[i o s[ mai revenim...

Acum trebuie s[ facem a=a ca s[ ai un document, s[ te po\i numi
cet[\ean sovietic... +i pentru asta ai s[ ne scrii o autobiografie...
Tot, absolut tot! C`nd =i de ce ai plecat, cu ce te-ai ocupat, ce
neamuri =i unde le ai...
Vorbea o limb[ nea=teptat de corect[. Din c`nd ]n c`nd m[ tot
fulgera g`ndul s[-l compar cu un tip care terminase liceul c`nd eram
eu ]ntr-a-ntìa, ]n patruzeci... }i tot vopseam p[rul ]n negru =i suprapuneam chipul din fa\a mea peste cel vag p[strat ]n memorie.
P[reau s[ se potriveasc[... Dar... Gradul... Doar locotenent ]ntr-at`ta r[stimp?...
Uite-aici ni=te h`rtie, ]n cap[tul coridorului este o mas[, ai
tocuri =i cerneal[. Cum termini, ]mi ba\i la u=[. Da, ca s[ nu uit:
completezi =i ancheta asta.
Cu propria biografie am scos-o la cap[t c`t se poate de onorabil.
Nu era mare lucru s[ \ii minte c[ te-ai n[scut ]n 29, cum \i-au fost
boteza\i p[rin\ii =i surorile =i c[ singura rud[ ce-o mai ai e veri=orul
de la Turnu M[gurele, care, m[garul, nu s-a catadicsit s[-\i r[spund[ la scrisoarea din octombrie... Mai anevoie a fost cu chestionarul:
]ntreb[rile erau puse ]n rus[ =i rom`n[, dar cu acelea=i caractere
ruse=ti...
Mi-a luat repezit h`rtiile din m`n[, le-a privit o clip[ =i a explodat:
Tu din ce lun[ ai picat, Olteanu? }n ce \ar[ te afli? Aici este
Republica Sovietic[ Socialist[ Moldoveneasc[, care are limba ei,
alfabetul ei, =i cet[\enii ei! Ce na\ionalitate ai dac[ e=ti tr[itor aici?
Cine s[ ]n\eleag[ ce-ai scris cu hieroglifele astea rom`ne=ti?
Mi-am luat inima ]n din\i:
Parc[ a\i terminat acela=i liceu unde-am ]nceput eu ]nv[\[tura...
M[ privi uluit peste poate:
De unde-ai scos-o =i pe asta?
Era\i ]n echipa de oin[ a =colii...
Cl[tin[ din cap =i z`mbi.
Da... Aveam o lovitur[ serioas[...Mai \ii minte cum m[ strigau?
Bomba...
Da... Bomba...
!
R[mase a=a, z`mbind, c`teva clipe. Apoi scutur[ din cap, de

parc[ ar fi vrut s[ se lepede de ni=te amintiri nepl[cute:
Norocul t[u, Olteanu... nu preciz[ ce anume noroc. Ia
ancheta asta curat[ =i mìne diminea\[ te prezin\i cu am`ndou[
documentele scrise ]n alfabetul oficial al \[rii... Parc[ se ]nva\[ limba
rus[ ]n Rom`nia, ce dracu!...
Dar...- ]ndr[znii eu.
Mìne, mìne l[murim toate! =i ]ncepu s[ r[sfoiasc[ h`rtiile
de pe mas[.
Orice s-ar spune, dar te sim\i cu totul altfel de om c`nd ai o

legitima\ie ]n buzunar. Traversezi la ro=u, n-ai un ban s[ pl[te=ti
amenda =i te treze=ti la mili\ie, unde, dup[ multe =i ]nc`lcite explica\ii, a=tep\i c`teva ore p`n[ se fac cercet[rile de rigoare, ca ]n cele
din urm[ s[ \i se fac[ v`nt pe u=[ f[r[ nici o scuz[, ba mai mult:
Vezi, data viitoare nu mai scapi a=a u=or!
Exact ce mi s-a ]nt`mplat ]n timp ce m[ ]ndreptam spre treburile
l[untrice ca s[-mi ridic pa=aportul, cum i se zice aici buletinului de
identitate. +i unde? La unicul stop din tot ora=ul... Ora la care trebuia
s[ m[ prezint fusese astfel dep[=it[ cu multe altele =i c`nd am b[tut
la u=a locotenentului Gropa (m-a corectat r[spicat c`nd am ]ncercat
odat[ s[-i pronun\ numele corect!), aveam serioase str`ngeri de
inim[: m[ aflam la al doilea delict ]ntr-o singur[ jum[tate de zi!
Contrar a=tept[rilor, m-a acceptat ]n birou, de=i trecuser[ orele
de program, =i m-a ]nt`mpinat r`z`nd:
Abia ai devenit cet[\ean sovietic =i te-ai =i pus pe ]nc[lcat
ordinea public[? +ansa ta c[ m-au sunat pe mine, altfel ai fi aflat
cum se doarme pe podea de ciment.
Cinstit vorbind, nu-l prea puteam ]n\elege: ba era atent =i ]n\eleg[tor, ]ncerc`nd s[-mi fie un fel de ghid ]n labirintul birocratic al
treburilor, ba se ]nfuria ca un tigru, cum a f[cut-o c`nd a citit ]n
anchet[ la punctul na\ionalitatea rom`n. A luat tocul =i l-a
repezit cu at`ta furie peste cuv`nt, de-au zburat buc[\i din formular
=i m-a pus s[-l completez a doua oar[ de fa\[ cu el.
!
AURELIU BUSUIOC
Nu e=ti rom`n =i bag[-\i bine ]n cap lucrul [sta! Aici tr[iesc

moldoveni, rom`nii au murit!...
Ce-i drept nu m[ speriase ]ntr-at`t zbieretul lui isteric, c`t faptul
c[ trebuia s[ m[ mai spetesc o dat[ desen`nd j-urile, i-urile
moi =i mai cu seam[ [-ul pe care-l c[utasem jum[tate de noapte
=i-l g[sisem abia cu ajutorul Mariei Petrovna... N-o s[ ]n\eleg niciodat[ cum se face c[ piere ]n\elesul oric[rui cuv`nt, nu mai vorbesc
de expresiile neao=e, c`nd ]ncerci s[-l scrii cu alte caractere dec`t
cele ce-i sunt proprii. }mi amintesc din liceu un coleg evreu mi-a
scris numele cu literele alfabetului lor: am cerut confirmarea de la
vreo trei cona\ionali de-ai lui ca s[ m[ conving c[ e vorba de
numele meu anume, =i nu de o fars[... De-aceea =i celor ]n=irate
aici le dau haina fireasc[. Unul Dumnezeu =tie c`t de greu ]mi vine
s[-mi transcriu cu slavone articolele, dac[ nu le-a= scrie de la
]nceput a=a cum m-am deprins de mic, probabil ar fi totul o aiureal[.
G`ndesc cu litere latine, asta e!
_ Hai, Oltene, c`nt[ =i d[n\uie=te! }ncep`nd cu ziua de azi, patru
ianuarie, una mie nou[ sute cincizeci =i doi, e=ti cet[\ean deplin,
cu pa=aport al marii Uniuni Sovietice! Te bucuri?
M[ bucur, fire=te, tovar[=e locotenent. Sigur c[ m[ bucur...
Dar...
Bucuria asta nu admite nici un dar! Sau este, sau nu este! }\i
spun nu ca s[-mi fii recunosc[tor: nu mi-a fost tocmai u=or s[-\i
ob\in documentul. Ce-i drept, e vremelnic, dar peste =ase luni...
Bietul conte S. Ce-ar fi zis s[ aud[ =i ]n asemenea caz termenul
vremelnic?...
Da, peste jum[tate de an sper s[-\i ]nm`nez un pa=aport pe
via\[, de=i, dac[-i la o adic[, sunt ni=te probleme...
Nu mai puteam r[bda. Sim\eam c[ explodez. Se juca cu mine
de-a =oarecele =i pisica?
Tovar[=e locotenent! C`t o s[ v[ bate\i joc de mine? Ce-i cu
p[rin\ii mei? Unde sunt? Dumneavoastr[ a\i avut p[rin\i vreodat[?...
}l v[zui cum p[le=te, cum se sprijin[ cu ambele mìni de mas[
=i se a=eaz[ ]ncet, aproape b[tr`ne=te pe scaun. M[ a=teptam s[
cheme garda...
}=i plec[ privirile ]n podea:

Tocmai la asta voiam s[ ajung. Vorbea ]ncet, aproape =optit.
Dar mai ]ntì dac[ am avut p[rin\i... Am avut. Au fost f[cu\i buc[\i
]mpreun[ cu un fr[\ior la primul bombardament nem\esc al Chi=in[ului. }n 41... Iar acum... despre p[rin\ii t[i...
Se ridic[ de la mas[ =i ]=i trase un scaun ]n fa\a mea. Cred c[
nu prea ai bani... Ar trebui s[ cau\i ceva de lucru, oricum anul
pentru facultate-i pierdut. P[rin\ii t[i n-au s[ te poat[ ajuta.
Mor\i?...
Tat[l t[u a fost condamnat ]n februarie cincizeci la zece ani
de lag[r pentru colaborare cu inamicul. Mama =i surorile au dorit
s[ se afle ]n preajma lui...
Deportate?...
Hm... Un fel de surghiun voluntar...
Se ridic[ de pe scaun =i ]ncepu s[ m[soare odaia ]n curmezi=.
Decembriste!
Avea s[ treac[ ceva timp p`n[ s[ aflu ce ]nsemna acest cuv`nt.
}mi arunc[ pe mas[ un bile\el:
Iat[-le adresa.
+i a tat[lui meu?
El ridic[ spr`ncenele:
P[i \i-am spus, nu? Primii cinci ani ]i face f[r[ dreptul de a
coresponda...
!!
CAPITOLUL
III
AURELIU BUSUIOC
C[minul, de=i nu-mi prea d[ m`na s[-l numesc a=a, baraca

adic[, ]n care locuiesc, apar\ine Uzinei mecanice, una din pu\inele
intreprinderi care dispune de asemenea lux. A fost ]nfiin\at[ de
cur`nd, speciali=ti =i muncitori =i-a adus din toate p[r\ile, ucenicii
]ns[ =i i-a recrutat de pe loc, de=i majoritatea sunt ne=tiutori de limba
locului =i nici nu prea las[ impresia c[ doresc s-o =tie. A=a c[
vorbim cu to\ii ruse=te.
Nu mi-am imaginat niciodat[ c[ se poate ]nv[\a o limb[ str[in[
cu asemenea vitez[: n-am nici dou[ luni de c`nd m[ aflu aici =i m[
pot descurca bini=or, ]n orice caz am realizat ]n acest r[stimp de
zece ori mai mult dec`t am reu=it ]n cei doi ani de facultate! }ntr-adev[r, dac[ vrei s[-l ]nve\i pe cineva s[ ]noate f[-i v`nt ]n ap[.
Ce-i drept, dac[ alegi metoda aceasta de studiu, e bine s[-ti alegi
=i mediul: al meu e muncitoresc, cu un vocabular oarecum specific,
fapt care m-a pus de vreo c`teva ori ]n situa\ii idioate. O v`nz[toare
de la o alimentar[ din centru cu care intrasem ]ntr-un mic conflict
era c`t pe ce s[ m[ p[lmuiasc[...
Oricum, nu mai sunt vi\elul din primele zile, m[ descurc.
+i a pornit bine totul pe la ]nceputul lui ianuarie, c`nd s-au ]ntors
din vacan\[ (sau concediu) elevii =colii de ucenici ai uzinei, locatarii
c[minului (am pus elevii ]n ghilimele pentru c[ v`rsta medie a lor
e cam de dou[zeci-dou[zeci =i cinci de ani!), vl[jgani care ar fi
trebuit s[ fie de mult cel pu\in capi de familie, dar care ]=i l[saser[
vechile meserii ca s[ le aleag[ pe cele de strungar, frezor, l[c[tu=,
!" mai b[noase, =i mai ales de dorul unui pat gratuit =i sigur.
Era spre sear[, afar[ ningea de mai mare dragul, tocmai terminasem de scris cea de a cincea scrisoare c[tre mama =i surioare,
c`nd u=a se d[du de perete ca ]n urma unei explozii =i od[i\a se
f[cu deodat[ =i mai mic[, =i mai rece de z[pada scuturat[ de pe
dou[ mog`lde\e ap[rute de nu se =tie unde...
(Locotenentul Rota ]mi d[duse adresa mamei, dar ]mi interzisese
s[ m[ g`ndesc la o plecare ]ntr-acolo: zona era ]nchis[... Interdic\ie,
de altfel, inutil[: mi-ar fi trebuit o groaz[ de bani av`nd ]n vedere
distan\ele, iar din banii pentru ]nceput ]ncasa\i la sosire abia de-mi
mai r[m[seser[ ni=te jalnice resturi... A=a c[ m[ apucasem s[ le
scriu celor dragi zilnic, ]n n[dejdea c[ odat[ =i odat[ va trece =i ]n
calitate cantitatea...)
Mog`lde\ele, dup[ ce-=i aruncar[ paltoanele =i c[ciulile pe paturi, se dovedir[ a fi doi tineri cam de seama mea, ceva mai scunzi
=i neb[rbieri\i. Unul, ro=catul, pusese ]ntr-un col\ un butoia= suficient
de p`ntecos, cel[lalt, smeadul, ridic[ de pe podele un rucsac =i ]l
tr`nti pe mas[ peste h`rtiile =i uneltele mele de scris.
Privet! strig[ ro=catul.
Privet, repetai =i eu. Numai c[ nu prea =tiu ruse=te.
Noroc, smeadul ]mi ]ntinse m`na =i mi-o str`nse ca ]ntr-o
menghin[. E=ti nou?
Destul de vechi, ]ncercai eu s[ glumesc. Dar ca vecin de
camer[ nou.
Asta-i bine. Nu-mi elibera m`na =i m[ durea. Fedea m[ cheam[. Da pe el, f[cu din cap spre ro=cat, Timofei. El ]i rus. Da pe tine?
Dac[-mi dai drumul, ursule, ]\i spun. Mihai m[ cheam[.
R`se mul\umit:
Da, nu m[ jelui, sparg nuca cu dou[ degete. Da tu ai mìni
de cucoan[. E=ti de-aceia, cum le zice...
Student de fapt.
Tot un drac. Am f[cut din sat p`n[ la sta\ie doisprezece
kilometri, pe jos. Am cerut de la presedatel o sanie =i ne-o dat o
sul[. A=a c[ str`nge-\i de pe mas[ h`rtiile s[ m`nc[m.
Se ]ntoarse spre ro=cat:
+i s[-i tragem o b[uturic[ de mama focului, a=a-i, Timofte?
+to?
!#
AURELIU BUSUIOC
Nu ]n\elege nici o plea=c[! Tare-s pro=ti. L-am luat la mine c[

n-are unde se duce, n-are pe nimeni, a crescut pe sub garduri.
B[iat bun, ai s[ vezi...
Tr[sei scrisoarea de sub rucsac, era p[truns[ de gr[sime dintr-o
parte ]n alta.
Timofei scoase din afundul dulapului dou[ borc[na=e, o cea=c[
de aluminiu =i o farfurie =tirb[. Apoi din buzunar un briceag ieftin ]n
form[ de pe=te =i se apuc[ de aranjat masa. Merindele nu impresionau prin calitate o halc[ de sl[nin[ ]nvelit[ ]ntr-un =tergar de
cas[ ea ]mi nimicise scrisoarea , o pìne plat[ de secar[, un
calup de br`nz[ pe care se mai putea distinge un fragment umed
de ziar cu, probabil, r[m[=i\ele unui titlu S[ d[m statulu... =i o torbi\[
cu nuci. Tot din sac mai ap[ru =i o sticl[ de trei kile, ]mi amintesc c[
pe vremuri avea mare pre\ la \ar[ =i era numit[ =tof, plin[ ochi cu
un lichid tulbure eman`nd, c`nd Timofei ]i scoase dopul improvizat
dintr-un v`rf de =tiulete, un miros care-\i ]ntorcea nasul.
Rusul nu bea dec`t samahonc[, pufni Fedea. Acas[ ne-a
b[ut-o toat[ c`t[ a g[tit-o tata pentru Pa=te. Ori se mai crucea
mama, ori nu!
Timofei z`mbi nevinovat, ]n\elegea c[ despre el e vorba, =i ne
invit[ cu un gest larg s[ lu[m parte la festin.
Cu m`na pe inim[ recunosc c[ totul picase la \anc. De diminea\[
luasem doar un ceai =i o gogoa=[ cu magiun la osp[t[ria Institutului
de Agronomie, iar la pr`nz m[ servise Maria Petrovna cu o pl[cint[ cu dovleac. Resursele financiare ]mi erau la p[m`nt...
Decanul facult[\ii de zootehnie nu-mi putuse comunica nimic
]ncurajator. }n primul r`nd c[ era prea t`rziu, ]n al doilea r`nd posibil
c[ Ministerul }nv[\[m`ntului n-o s[-mi recunoasc[ am`ndoi anii de
studii, ]n al treilea r`nd va trebui s[ vin cu limba rus[ la zi, sunt
obiecte la care n-au al\i profesori. R`ndurile erau prea multe =i chiar
]n caz de reu=it[ bursa studen\easc[ nu era suficient[ pentru o
existen\[ fie ea =i la limit[...
Vizita aceasta m[ f[cu s[ iau hot[r`rea definitiv[ de a ]ncheia
socotelile cu agronomia.
Ei, zise Timofei, iar Fedea m[ tot ajuta s[ ]n\eleg ceea ce nu
!$ eram ]n stare s[-mi traduc, s[ bem, vas[zic[, pentru cuno=tin\[!
Sunetul iscat la ciocnitul paharelor nu era c`tu=i de pu\in cristalin, vinul ]ns[ se dovedise a fi bun, a=ijderea m`ncarea... Timofei
goli cana umplut[ ochi cu holerc[ din dou[ ]nghi\ituri. Era a doua
oar[ c`nd mai vedeam asemenea performan\[. Prima dat[ ne
l[sase pe to\i cu gura c[scat[ un soldat sovietic ]n septembrie 44,
c`nd ne intrase ]n cas[ f[r[ s[ bat[, inspectase ]n t[cere camera
=i se oprise ]n dreptul bufetului. N-o mai a=teptase pe mama s[-i
dea chei\a, sparse vitrina cu stratul automatului =i lu[ sticla de
sec[ric[ ce-l a=tepta de c`teva luni pe tata, mobilizatul f[r[ adres[...
Izbi fundul sticlei cu palma =i f[r[ nici un efort vizibil ]nghi\i jum[tate
de litru din lichidul verzui, al c[rui gust =i t[rie le =tiam =i eu, ]n
secret. Lu[ apoi dopul de pe podea, puse sticla ]n buzunar =i se
r[sti la mama, care-l privea ]nm[rmurit[:
I=cio davai!
Mamei ]i pierise glasul =i tot ridica din umeri =i arunca mìnile ]n
l[turi, ]n semn c[ nu mai avem alt[ sticl[.
Netu, netu! am intervenit eu desperat de pe pat unde m[
l[sasem cu picioarele t[iate la apari\ia lui.
El m[ privi cu ochi tulburi, m[ ridic[ de um[r =i m[ arunc[ ]nl[turi. Apoi ridic[ a=ternutul, perna, salteaua =i constat[ mirat c[ nu
g[se=te nimic.
Era prea auster interiorul unei ]nc[peri ocupate de ni=te fugari
de r[zboi. Soldatul morm[i ceva neinteligibil =i plec[ f[r[ s[ ]nchid[ u=a.
Parc[ o v[d =i acum pe mama cu fa\a alb[ ca varul.
Dac[ moare? O s[ fim ]mpu=ca\i! Ai v[zut c`t a b[ut?...
Mica agap[ a luat sf`r=it nea=teptat de repede: la cea de a treia
can[ Timofei a ]ncercat s[ ne spun[ ceva deosebit de important,
judec`nd dup[ sfor\[rile depuse, n-a putut ]nghi\i dec`t jum[tate
din licoarea greu mirositoare =i a=a ]mbr[cat cum era s-a pr[bu=it
pe pat.
N-o s[-i fie r[u? A b[ut aproape un litru...
Fedea ]ncepu s[ r`d[ de pr[p[denie:
Apoi asta-i b[utur[? C`nd nu-i ostenit, atunci s[-l vezi! Mìne
diminea\[ are s[ arate ca un p[p[na=...
!%
Am r[mas am`ndoi s[ vorbim p`n[ dup[ miezul nop\ii. Era

Teodor, cel pu\in a=a zicea c[ a fost botezat, de prin p[r\ile Lipcanilor, f[cuse patru ani de armat[ prin toat[ Asia, la demobilizare
g[sise satul pref[cut ]n colhoz, =i:
|i-oi spune curat, nu aveam nici un chef s[ r[m`n acas[: o
bun[ parte din neamuri murise de foame, pe al\ii i-au dus chiar c`nd
m-am ]ntors eu, ]n 49... Cum unde? }n Siberia! Era mare s[r[cie =i
jale, a=a c[ m-am dat ]ncoace, la construc\ii.
Doi ani la construc\ii l-au convins c[ nici bogat n-are s[ ajung[,
nici gospodar la casa lui, a=a c[:
Iaca, ]nc[ patru luni de =coal[ =i am s[ fiu strungar! C`=tig[
bine, al dracului, muncitorii [=tia! Mai mult ca un inginer!... Dar tu
ce ai de g`nd s[ faci?
A fost, a= putea spune, o discu\ie istoric[.
O discu\ie care a pus bazele celei mai lini=tite, aproape fericite
perioade din via\a mea care ]ncerca s-o ia de la ]nceput...
AURELIU BUSUIOC
Au r[mas departe ]n urm[ o sumedenie de fleacuri menite parc[

anume s[ complice existen\a cet[\eanului. Viza de re=edin\[, aceast[ inven\ie necunoscut[ aiurea, de fapt o prelungire a statutului de
iobag, prin care e=ti legat de un loc anume =i f[r[ de care nici la
lucru nu te po\i angaja, nici o recomandat[ la po=t[ nu po\i primi,
mi-a fost ob\inut[ de Maria Petrovna, probabil dintr-un sentiment
de mil[: N-ai s[ te descurci singur, e at`ta alerg[tur[... Viza este,
bine]n\eles, vremelnic[, la fel ca pa=aportul... Abia buchisind
inscrip\iile f[cute cu tu= ]n cadrul unei =tampile-dreptunghi descop[r
cu groaz[ c[ pa=aportul... nu-mi apar\ine! Este emis pe numele lui
Oltian Mihail...
Locotenentul Gropa m-a murat dou[ ore ]n coridor ]nainte de
a-mi preda o lec\ie popular[ despre faptul c[ statul =tie mai bine
dec`t tine cum te cheam[ =i cine e=ti. N-a mai r[mas nici urm[ din
ceea ce mi se p[rea a fi bun[voin\[ =i compasiune la ultima ]nt`lnire.
}n Uniunea Sovietic[, cet[\ene Olteanu, numele de familie se
!& scriu potrivit unor norme bine stabilite. Prenumele la fel. Dar dac[
vrei numaidec`t s[ por\i acela=i nume cu fostul rege al vecinilor,

spune-o deschis: avem locuri speciale pentru monarhi=ti! +i ]n
general, ar fi bine s[ =tii c[ nu am timp s[ m[ ocup de fleacuri!
(La vre-o dou[ s[pt[m`ni, c`nd am fost trimis de la comisariatul
militar s[ l[muresc ]n ce lun[ sunt n[scut totu=i, a opta sau a noua,
augustul meu era notat curios cu, chipurile, romanul VIIII, am g[sit
un alt ofi\er ]n biroul lui. Pe ce ]ntrebare ai venit? Personal[ sau
de slujb[? I-am ar[tat documentul. A scris pe verso luna corect[,
a semnat =i a pus =tampila. Mari chi\ibu=ari militarii [=tia p[rea
indignat. L-am ]ntrebat de locotenent. Cet[\eanul Gropa nu mai
lucreaz[ aici. Sunte\i prieteni? Bine]n\eles, nu eram. Lu`nd-o
]naintea evenimentelor: peste vreun an l-am ]nt`lnit ]nt`mpl[tor pe
fostul oinist: un binevoitor trimisese la minister o scrisoare anonim[
cu o fotografie de-a lui ]n uniform[ de str[jer. De prin clasa a treia
sau a patra de liceu. Lucrurile n-au ajuns p`n[ la pu=c[rie, dar din
partid =i din minister fusese eliminat...)
A r[mas ]n urm[ =i comisariatul militar cu vizita lui medical[ ]ntr-o
sal[ c`t un stadion, unde, ]ntr-o coloan[ nesf`r=it[, am fost nevoit
s[ trec prin fa\a a vreo zece doctori. +i ]n fa\a tuturor, chiar =i a
oculistului ]n pielea goal[. }njositor, fire=te, dar =i mai ]njositor mi
s-a p[rut s[ m[ ]ntorc acas[ ]ntr-o pereche de pantofi sc`lcia\i =i
puturo=i, cu vreo dou[ numere mai mici dec`t port: solizii mei
bocanci Dermata disp[ruser[ ]n timpul vizitei medicale. Treaba
te prive=te, noi nu suntem paznici! mi s-a spus, =i am fost nevoit
s[ m[ mul\umesc cu ce r[m[sese dup[ plecarea tuturor. Noroc de
pantofii ce-i mai aveam ]n cuf[r. +i-apoi... A venit prim[vara!
Nici un ecou la scrisorile mele.
Nu renun\ nici pe o clip[ la inten\ia de a pleca totu=i s[-mi
g[sesc familia. M-am interesat de pre\ul celui mai ieftin bilet de tren
p`n[ ]n regiunea Kurgan: prin decembrie a= putea aduna suma
pentru dus-]ntors, cu condi\ia s[ pun deoparte jum[tate din c`=tig.
Da, din c`=tig, pentru c[ de la ]ntì februarie lucrez ]n atelierul
de t`mpl[rie al Uzinei mecanice: fac ambalaje pentru produsele
uzinei, mai precis l[zi de lemn. Ucenicia mea a durat vreo c`teva
zile, dup[ care am fost ]ncadrat t`mplar de cea mai joas[ califica\ie,
dar cu perspective!
!'
Ideea a fost a lui Fedea: M[i omule, apoi la noi se caut[ lucr[tori
cu lum`narea. Drept c[ la lemn[rie c`=tigul nu-i a=a mare ca la
strung, dar tu n-ai nici o meserie!
De fapt, dup[ p[rerea Mariei Petrovna, am f[cut o prostie. Ea
se ]n\elesese deja cu directoarea unei alimentare, rud[ ]ndep[rtat[,
s[ m[ angajeze la magazinul ei hamal. +i bani buni=ori, =i m`ncare
pe degeaba, ba uneori =i c`te-o b[uturic[... Dar... Prea ]mi era
cunoscut statutul hamal`cului din anii de facultate...
M`nuirea ciocanului =i b[tutul cuielor cer aten\ie sporit[, la
]nceput unghiile negre =i degetele zdrelite mi-ar fi putut tr[da cu
u=urin\[ ocupa\ia, dar colectivul atelierului m-a primit cu bun[voin\[
=i n-a f[cut nici un secret din specificul meseriei. Singurul lucru pe
care nu-l puteau ]n\elege colegii de munc[, ba pe unii chiar ]i f[cea
suspicio=i, era refuzul meu categoric de a vizita dup[ program
bodegile din apropiere (uneori, c`nd ne lipsea materia prim[, chiar
=i ]n timpul programului!), =i de a participa ]n timpul pauzelor la
aprinsele lor partide de domino.
M-a scos din cauz[ Fedea: Au s[ te lase ]n pace, n-ai nici o
grij[! Le-am spus c[ e=ti alcoolic, abia te-ai lecuit!
AURELIU BUSUIOC
3
Pe la sf`r=itul lui aprilie s-a nimerit o zi s[ ]n\eleg c[ Dumnezeu
nu m[ uitase cu totul.
}ntorc`ndu-m[ de la atelier, am g[sit-o pe Maria Petrovna ]n
prag. Dup[ z`mbetul cu care m[ ]nt`mpina am ]n\eles c[ m[
a=tepta anume pe mine.
C`nt[ =i joac[, Mihail Alexeevici! Ai scrisoare!...
Am luat triunghiul-scrisoare cu mìnile tremur`nd, de parc[ m-a=
fi temut s[ nu m[ frig[.
Scrisul nu era al mamei...
+i nici scrisoarea.
O mai p[strez.
Bun[ ziua ori bun[ sara tovar[=e Mihai!

}\i scrie m[tale po=t[ri\a Elena Josanu de la po=ta din \entrul
" raional Pobeda din oblastea Kurgan. Scrisorile matale au ajuns t[ti,
Ei iaca, ]ncerca s[ m[ ]mb[rb[teze Fedea, tu te plictise=ti, dar

trebuie s[ te bucuri, m[car =tii c[ tr[iesc!
Timofei ]ncerc[ s[ m[ ajute ]n felul lui. Se ]ntoarse ]ntr-un picior
de la magazin cu o sticl[ de votc[, umplu cele dou[ borc[na=e =i
cana de aluminiu =i ne invit[:
Vestea asta bun[ trebuie stropit[!
Am dat peste cap borc[na=ul cu cele mai bine de o sut[ de
grame de otrav[ =i nici nu le-am sim\it. Am scris apoi o scrisoare
pe trei pagini ca s[ mul\umesc inimoasei po=t[ri\e, alta pentru
mama =i surioare, apoi am stat ]n pat ]ntreaga noapte f[r[ s[ pot
]nchide un ochi.
Aveam mereu ]n fa\[ imaginea unei imensit[\i albe, cu a=ez[ri
abia distincte sub nesf`r=itul lin\oliu ]n\epenit de ger, c[r[ri ca ni=te
defileuri s[pate ]n om[tul ad`nc, =i patru fiin\e dragi b[t`nd c[r[rile
acestea acolo, la cap[tul lumii, la sute de kilometri de ultimul punct
ce mai poate contacta cu lumea. Vedeam aievea interiorul unei izbe
mai r[s[rite, ]n care mama, aceast[ f[ptur[ supl[ =i fragil[, cu
glasul r[gu=it de frig, ]ncearc[ s[ explice copiilor de v`n[tori =i
t[ietori de lemne sau, cine =tie, poate chiar celor ale fo=tilor viticultori
=i liv[dari, deosebirea dintre be\i=oare =i cercule\e...
+i mai vedeam, ]n penumbra din fundul acelei ]nc[peri, estompate de trecerea timpului, dar put`nd fi u=or recunoscute, trei
feti\e trei gra\ii, cum le tachinam c`ndva, Lenu\a, Tincu\a =i
Ani=oara, mezina...
+i numai o figur[ n-o puteam fixa nicicum pe imaginarul ecran
al memoriei.
Tata...
numa c[ m[mica nu mai face cur[\enie aici la po=t[, o fost trimas[

]nv[\[toare ast[ toamn[ ]ntr-un sat la dou[ sute de kilometri, drum
nu este =i p`n[ nu s-a duce ghia\a n-avem cum s[ le trimetem ei.
Dar s[ n-ai grij[, cum or porni parahoadele a s[ le trimetem. S[ n-ai
grij[ c[ ele sunt s[n[toasae =i o duc bini=or. Cum mai este acolo ]n
locurile noastre dragi? Cred c[ de-amu au ]nflorit zarz[rii.
Elena Josanu.
"
CAPITOLUL
IV
1
|i se ]nt`mpl[ uneori a=a e? s[ te ag[\i de amintiri cu
desperarea unui alpinist care ]n implacabilul s[u drum spre pr[pastie
apuc[ tot de ce i se ating mìnile: smocuri de iarb[ care refuz[ s[-l
opreasc[, col\uri de st`nc[ ce se f[r`m[ ori ]i zdrelesc degetele sau,
]n sf`r=it, v`na viguroas[ a unei r[d[cini de tis[, bra\ul ]ntins al sor\ii
p`n[ te afl[ fr`nghia salvatoare, ori scurt popas p`n[ la resemnarea
de unde ]ncepe iar zborul spre neant.
+i iat[-te, ]n dezechilibrul t[u deasupra h[ului, st[p`n al unei
ve=ti, fie ea =i indirect[, dar asemeni r[d[cinii aceleia salvatoare.
Va fi m`na proniei? Va fi popasul ]nainte de abandon?...
AURELIU BUSUIOC
Filmul:
"
O c[su\[ cochet[, pe coasta unui deal cu liziera p[durii pe

creast[. Satul din vale at`t de ]necat ]n verdea\[, ]nc`t ar putea poza
pentru un idilic tablou de Grigorescu sau alt impresionist care =tie
s[ ascund[ ]n cea\[ banalul realit[\ii. Mizerie nu, s[r[cie grozav[
iar nu, pur =i simplu an de an, veac de veac copia tras[ de pe
un cli=eu executat la facerea lumii.
S[tenii nu-l invidiaz[ pe st[p`n pentru c[su\a cu peluz[, cu
acareturi solide, cu doi cai bine hr[ni\i =i exoticul ponei, c[l[rit de
b[iat, dar pus =i ]n ham la munci mai u=oare; nici pentru Fordul
antidiluvian c[ruia trebuie s[-i ridici o roat[ ca s[-l porne=ti =i, odat[
pornit, nu-l mai opre=ti dec`t dup[ ce \i-ai f[cut toate treburile.
Nu, e unul de-al lor, pornit de-aici, din satul pitit ]n verdea\[, tot
de sub un acoperi= din paie de secar[, din aceea=i odaie cu
podelele de lut, cu un cuptor c`t ima=ul comunal =i lai\e de lemn ]n

lungul pere\ilor. At`ta doar c[ a fost unul la p[rin\i, maic[-si i s-a
tras moartea din facere la vreo jum[tate de an, iar taic[-su a refuzat
categoric s[ se mai ]nsoare, ]ndoind truda de pe cele dou[ sau trei
hectare cu cre=terea b[iatului. +i a umblat b[iatul ca to\i semenii
lui la =coala bisericii, la ru=ii cei vechi, =i i-a spus ]nv[\[torul lui
taic[-su c[ b[iatul se trage la carte, dup[ care l-au trimis la ghimnazie, la Chi=in[u. Acolo a ]nv[\at f[r[ bani, iar c`nd au venit
rom`nii l-au luat la Cluj, s[-l fac[ agronom. Iar de-acolo i-au
pierdut urma. Taic[-su a murit prin anii dou[zeci, b[iatul c`t a venit
pe-o zi s[-l ]ncredin\eze p[m`ntului =i s[ lase grija bojdeucii =i \arinei
]n seama unui neam mai dep[rtat =i s-a pierdut iar. Se zvonea c[
e prin str[in[t[\i aiurea.
S-au dumerit doar prin dou[zeci =i ceva, pe vremea marii s[r[cii,
c`nd s-au trezit cu el ]n sat pe la sf`r=itul verii =i le-a spus celor
ce-l ]ntrebau c[ s-a f[cut doctor ]n Fran\a, dar nu doctor de oameni,
ci de p[m`nt.
Apoi cu mìnile lui a d[r`mat casa b[tr`neasc[ =i s-a l[udat c[
din prim[var[ are s[ ridice alta, mai bun[ =i mai s[n[toas[.
Nu l-au prea crezut, mai fusese unul ]n sat plecat ]n lume s[ se
]mbog[\easc[ cu ne=tiut ce meserie, dar c`nd i s-au dus p[rin\ii =i
le-a mo=tenit ce bruma agonisiser[ a v`ndut tot =i a b[ut banii de
i-a mers vestea.
Au picat la ]ndoial[ abia iarna, c`nd vreo trei s[nii trase de boi
au ]nceput s[-i care piatr[ lucrat[, pe care a venit el singur dup[
cr[ciun s-o a=eze ]n clituri. Apoi au sc[zut bine din scepticism c`nd
el personal, ajutat de un singur pietrar adus, a ridicat pere\ii =i a
pus acoperi=ul unei construc\ii nu prea obi=nuite prin partea locului.
}n cea de a doua var[ casa era gata, ca, de altfel, =i toate
]ndoielile s[tenilor.
T`n[rul domn notar ]i spunea don profesor =i le explica cu
pl[cere tuturor doritorilor c[ acest cons[tean al lor este cel mai
t`n[r titular al unei catedre de la facultatea de viticultur[ din ora=
=i c[ ar fi cazul s[ se m`ndreasc[ cu el.
Cum notarul, de=i t`n[r, era o autoritate, plugarii au ]nceput, mai
]n tain[, mai pe fa\[, s[ se m`ndreasc[ =i s[ se adreseze fostului "!
AURELIU BUSUIOC
cons[tean cu dom profesor (printre ace=tia chiar =i fo=tii tovar[=i

de joac[ =i p[scut vitele), lucru care-l scotea din s[rite, dar cu care,
]n cele din urm[, a fost nevoit s[ se ]mpace.
}n cea de a treia prim[var[ don profesor =i-a adus ceva mobil[
=i, judec`nd dup[ faptul c[ avea ]n bra\e un b[ie\a= de vreo trei
ani, so\ia.
Tare-i sl[bu\[, s[raca, se omorau s[tenele.
Mda... oftau s[tenii, cum s[-\i ]nv`rt[ ea o m[m[lig[ cu a=a
m`nu\e. Parc[-s de copil...
Cum o mai f[cut ea copchilul ista, ia-te ce-i dolofan!, iar
d`nsa-i ]n buci cumu-s eu ]n obraji! se minuna moa=a satului.
Fiin\a diafan[ s-a dovedit a fi apt[ nu numai de r[sturnat m[m[liga, ci =i de s[pat.
Pentru c[ ]n aceea=i prim[var[ don profesor s-a apucat de
p[m`nt. +i a pornit-o cu nimicirea hectarului de trasc[u de la deal
de cas[, de s-a adunat lume de lume s[ vad[ cu ochii ei cum pot
doi nebuni s[-=i fac[ r`s de asemenea bog[\ie.
Satul a avut tem[ de discu\ii aprinse =i r`sete ]n pumni o var[
]ntreag[, dar ]n toamn[, c`nd au v[zut hectarul numai gropi, aliniate la fir, =i carul cu buta=i neobi=nui\i prin p[r\ile locului, discu\iile
au ]nceput s[ se mute pe alte teme, iar r`setele s[ le adreseze
unul altuia:
Apoi nu v-am zis eu c[ are s[ puie de-aceia hultuit[?... Dudel
prim[u de-al nostru nu cump[r[, da de-acela hultuit, o-ho-ho!
La prima road[ don profesor a adunat la c[su\a cu peluz[ c`\iva
gospodari, dintre fo=tii tovar[=i de tinere\e.
Fra\ilor, ce-a\i spune dac[ v-a= ]nv[\a s[ alunga\i s[r[cia din
case?
Gospodarii au ]nceput s[ r`d[.
Ai tu... matale... a=a retevei ca s-o p[lim? se interes[ unul.
Ia zi tu, este vreo deosebire ]ntre aligoteul [sta =i zaib[rul t[u?
]ntreb[ profesorul.
He-he! Cerul =i p[m`ntul!... Da de unde s[ iau eu banii ca
s[-mi pun a=a vie?
De unde? Din p[m`nt. Ce-ai zice dac[ v-a= ]nv[\a s[ scoate\i
din
acela=i p[m`nt de dou[ ori... nu, de trei ori pe c`t scoate\i?
""
F[r[ bani?
Cu munc[, dar =i cu cap...
Opre=te filmul.
|ii tu minte, ]n patruzeci =i unu, c`nd v-a\i ]ntors, ce-a zis ]ntì
=i-ntì tata dup[ ce-a revenit din sat? Nu c[ nu mai exist[ c[su\a
cu peluz[, c[ e o jalnic[ ruin[, ci c[ to\i cei care i-au urmat sfaturile
=i ]ndrum[rile nu mai sunt.
Deporta\i cu to\ii... Ridica\i cu familiile de la gospod[riile lor =i
du=i ]n Siberia... Chiaburi, lipitorile satului, vr[jma=i ai vie\ii noi,
socialiste...
Filmul:
Ai pus =aua pe Piky poneiul =i ai pornit-o la deal, spre p[dure,

dar era prea de diminea\[, roua prea mare ca s[ scapi ne]mb[iat
=i te-ai ]ntors de la jum[tatea drumului. L-ai l[sat pe Piky pe gazon,
]i pl[cea la nebunie s[ pasc[ =i s[ se t[v[leasc[ pe covorul acesta
verde =i moale, oricum, tata nu-l putea vedea, era ]n livad[ cu
Dudel, angrosistul de vinuri =i fructe, se prevedea o recolt[ grozav[
de caise =i piersici, iar domnul Dudel dorea s[ =tie pe ce poate
conta; ai luat s[p[liga =i te-ai dus ]n gr[din[ s-o aju\i pe mama la
pr[=itul verzei, cum ]i promisese=i ]n ajun, dar mama nu era ]n
gr[din[, probabil se trezise Lenu\a =i f[cea nazuri. Ai l[sat sapa la
marginea straturilor =i te-ai ]ntors s[-l dai ]n grajd pe Piky, ]ns[ chiar
venea =i tata cu oaspele, nu sc[pase, fire=te, vederii lui intrusul de
pe peluz[. Dar cum nu urm[ nici o vorb[ r[stit[ sau o privire
sever-mustr[toare, poneiul r[mase s[-=i expun[ ]n continuare
burticica la soare, iar tu te-ai tr`ntit pe =ezlongul de al[turi.
Era o diminea\[ plin[ de soare, moara de v`nt de pe culmea
dealului din fa\[ ]=i mi=ca a lehamite aripile, duruitul absolut nou
pentru locurile acestea a tractorului luat din toamn[ ]n credit de vreo
cinci gospodari ]mpreun[ cu tata, fire=te, era lini=titor ca tic[itul
ceasornicului din odaia voastr[, a copiilor.
Era o diminea\[ vestitoare de pace =i tihn[.
Filip ]nc[rcase ]n c[ru\[ cultivatorul =i se preg[tea s[ ]nhame caii. "#
Filip st[ la voi de c`nd te \ii tu minte. }i place de tine, te-a ]nv[\at
o sumedenie de lucruri, \i-a ar[tat chiar cum po\i scoate paingul din
borta lui cu o a\[ =i un bob de cear[ sau cum po\i face o minge din
p[r de vac[ folosindu-\i doar palmele =i ceva stuchit!
Filip e \igan, umbla cu =atra =i fura g[ini, el singur \i-a spus, dar
marea lui dragoste sunt caii. L-a rugat ]n genunchi pe tata s[-l ia
]ngrijitor la cai, f[r[ nici un ban, iar c`nd tata s-a l[sat convins =i
nu-i pare r[u c[ l-a crezut! a fugit din =atr[, pentru care lucru a
]ncasat c`teva bice de la buliba=[ iaca, vezi v`rcile estea? ,
dar de ]ntors la gura cortului nu s-a mai ]ntors... +i mai are o patim[,
mama \i-a spus: ]n fiece duminic[ =i de s[rb[tori bate d[r[b[nica
la muzican\ii lui Ion al Chirei din sat...
Tata =i cu domnul Dudel s-au a=ezat la masa de sub nuc, discut[
aprins =i a=tern pe o foae de h`rtie lungi coloane de cifre.
Lenu\a a ap[rut ]n prag cu =or\ule\ul la g`t =i cu mutricica toat[
plin[ de g[lbenu=ul oului pe care e obligat[ s[-l m[n`nce ]n fiece
diminea\[. A fugit de la mas[, bine]n\eles. E c`t se poate de m`ndr[
c[ a sc[pat de controlul m[mic[i, se repede la tata care =tie s-o
fac[ s[ r`d[ cu hohote, dar se ]mpiedic[ ]n gazon =i se ]ntinde pe
burticic[.
}n care clip[ se repede din cas[ =i mama. E palid[, cu ochii m[ri\i
de groaz[...
Mai departe filmul se ruleaz[ cu ]ncetinitorul:
AURELIU BUSUIOC
Tot ]n care clip[ cu ]nceputul de strig[t al mamei se aude din

curtea cu grajdul, desp[r\it[ de peluz[ cu un g[rducean de l[nte\i:
Sloboda!...
+i imediat o bubuitur[ ca de tr[snet.
Bietul Piky, cum a =tiut el s[ se ridice ]n picioare cu o clip[ ]nainte
de bubuitur[?...
Ce-i asta?! a strigat mama cu glasul rupt.
H[\urile de piele cu \inte albe au =uierat ]n m`na lui Filip =i s-au
]ncol[cit pe bra\ele lui Iacob, ocna=ul, ne=tiut de unde luat ]n spatele
c[ru\ei. Tata =i domnul Dudel sar de pe scaune, Iacob scap[ din
"$ mìni arma, se ]ntoarce pe c[lcìe =i dispare ]n gr[dina din dosul
grajdului, Piky cade brusc pe picioarele din fa\[, apoi ]ncet-]ncet,

de parc[ s-ar preg[ti de culcare, se las[ pe-o coast[.
Tata cade ]n genunchi l`ng[ el, Piky forn[ie o dat[, cum face
de obicei c`nd ]i sar dul[ii satului ]n fa\[, ]ntinde zv`cnit picioarele,
le str`nge =i ]ncremene=te. Din nar[ i se prelinge o =uvi\[ ro=ie, iar
ochiul cat[ sticlos, nemi=cat spre cer. Tata ]i trage pleoapa =i o \ine
a=a c`teva clipe.
}n mine a \intit, tic[losul. Mul\umesc, Piky...
Domnul Dudel a prins-o de umeri pe mama gata-gata s[ se
pr[bu=easc[.
Filip sare peste ]ngr[ditura peluzei =i-i ]ntinde tatei arma sc[pat[
de Iacob.
Adic[ la el era, d[ din cap tata. Credeam c[ am l[sat-o acas[...
Abia atunci ai ]n\eles tu c[ Piky nu mai este.
Te-ai repezit url`nd =i te-ai tr`ntit peste trupul cald ]nc[ al bl`ndului tovar[=, f[r[ s[ iei seama c[ s`ngele pornit din gaura de sub
spat[ ]\i ]mbiba c[ma=a.
Mama scutur[ energic din cap =i ]=i duce mìnile la frunte de
parc[ =i-a amintit ceva:
Alex, glasul ]i tremur[. Fuga la radio, fuga!
O ia ]n bra\e pe Lenu\a =i intr[ ]n cas[ cu tata =i domnul Dudel.
Ai r[mas singur =i uitat, numai \ie ]\i pas[ de s[rmanul Piky...
Cum l-ai mai ucide =i tu pe mizerabilul de Iacob, cum l-ai t[ia
buc[\i! }n furia ta nepuntincioas[ te t[v[le=ti pe gazon, umpl`nd
iarba de s`nge...
Iacob, sau ocna=ul, cum i se zice ]n sat, a f[cut vreo trei ani de
pu=c[rie pentru tentativ[ de omor, e un fel de paria al satului =i tata
s-a g`ndit c[ dac[ l-ar trata ca pe un om, adic[ dac[ i-ar da ceva
de lucru, ar putea s[-l ajute. Acum c`tva timp l-a angajat la legat
via, dar c`nd l-a prins ]n cas[ r[scolind printre lucruri i-a pl[tit tot
ce i se cuvenea =i l-a poftit mai mult s[ nu i se arate ]n fa\a ochilor.
Mamei nu i-a pl[cut r`njetul lui c`nd a num[rat atent banii =i a
plecat, de c`teva ori ]ntorc`nd capul ca s[-l priveasc[ pe tata...
Iat[-l pe domnul Dudel: iese glon\ din cas[, tot bomb[ne=te ca
un patefon stricat Mein Gott, mein Gott, ]ncalec[ motocicleta la
poart[ =i dispare ]ntr-un nor de praf.
"%
Iese din cas[ =i tata, nici nu ia seama c[ pl`ngi.

Mihai (nici m[car Mih[i\[, ca de obicei!), schimb[ c[ma=a,
spal[-te, adun[ tot ce ai de ]mbr[cat, ]n zece minute am plecat.
Mama ]nghesuie ]n dou[ valize haine, ruf[rie, ni=te pìni de-a
valma.
Fugim de ocna=ul cela, m[mico?
Mama nu-\i r[spunde.
Nimeni n-a ]nchis radioul, de=i bateriile sunt scumpe.
... ]n flagrant[ ]nc[lcare a termenelor de evacuare trupele sovietice au trecut ]n chiar diminea\a aceasta Nistrul pe la Soroca, Tighina
=i Cetatea Alb[ =i se ]ndreapt[ spre interiorul provinciei. Armatele
noastre nu opun nici o rezisten\[, dar sunt cazuri...
Ochii mamei l[crimeaz[ =i lucrul acesta nu-i a bine.
A ]nceput r[zboiul, m[mico?
Mama te cuprinde la piept =i nu-=i mai ]neac[ pl`nsul.
Mai r[u, b[iatul mamei...
+i ]ncepuse a=a e c[ mai \ii minte? at`t de frumos ziua
aceea de dou[zeci =i opt iunie una mie nou[ sute patruzeci...
Proiectorul se stinge pentru schimbarea casetei.
2
Filmul:
AURELIU BUSUIOC
E=ti b[iat mare de-acum, ]n clasa a doua a Liceului Internat din

Ia=i, mai ]nva\[ cu tine =i doi colegi de-acolo unde ai ]nceput. Mama
=i Lenu\a stau la Piatra Neam\, la o veri=oar[ de-a ei care trebuie
s[ se mute la Turnu M[gurele, dar nu se mut[ p`n[ nu se l[mure=te situa\ia voastr[. Mai sunt oameni buni!
Tata e la Ia=i, la catedr[, din fericire arhiva facult[\ii de la
Chi=in[u a putut fi evacuat[, a=a c[ se simte normal. Doar c[ n-are
cum s[-=i adune familia, ora=ul e plin de refugia\i =i o cas[, chiar o
camer[, e o problem[ greu de rezolvat. Locuie=te, dac[ se poate
"& folosi acest cuv`nt, ]ntr-o c[m[ru\[ din aripa cu laboratoarele
facult[\ii, o fost[ debara sau baie probabil, ]n care a ]nc[put doar

un pat de campanie...
}\i aminte=ti cum a\i trecut Prutul?
La Hu=i era o mam[ de ]nghesuial[ =i debandad[, ]nc`t abia a
putut tata s[ ]ntoarc[ ma=ina spre sud.
}ncerc[m s[ trecem podul la F[lciu. +i dac[ nu reu=im, cum
o vrea Cel de Sus...
+i cum s-a sf`r=it benzina chiar la ]nceputul podului, =i cum a\i
]mpins la ma=in[ cu tata, ]n timp ce mama se ]nv[\a s[ \in[ direc\ia
=i tot d[dea cu roata din dreapta ]n balustrad[, =i cum v-a\i ]n\epenit
la cap[t, dar au venit ni=te gr[niceri s[ v[ ajute, ]n timp ce ]n spate,
la o zv`rlitur[ de b[\, opriser[ ni=te camioane ciudate din care au
prins s[ coboare solda\i necunoscu\i, cu cizme de brezent =i cu ni=te
pu=ti nesf`r=it de lungi =i baionete de forma =i lungimea floretelor...
Dac[ ]nt`rziam cinci minute... =i-a f[cut cruce tata, v[z`nd cum
solda\ii aceia au f[cut front la jum[tatea podului =i nu mai l[sau s[
treac[ tr[surile ce se tot adunau.
+i cum au tras focuri ]ntr-un desperat ce se aruncase ]n Prut,
dar nu l-au nimerit =i c`nd a ajuns la malul vostru desperatul s-a
tr`ntit ]n genunchi =i a v[rsat o bun[ jum[tate de c[ldare de ap[
din stomac...
Amar[ b[utur[ a zis, \ii minte?
Apoi, dup[ ce-a lipsit vreo dou[ s[pt[m`ni (venea la tine de dou[
ori pe s[pt[m`n[!), tata te-a vizitat pe nea=teptate seara, la internat, ]nainte de culcare.
Ce te-ai mai speriat! Avea un ochi v`n[t =i m`na st`ng[ prins[
de g`t cu o e=arf[. }\i aminte=ti ce \i-a r[spuns? Fugi de bol=evici
=i dai peste legionari!
Nimic grav, Mih[i\[, o s[ treac[. Problema e alta: m-au dat
afar[ de la catedr[, am refuzat s[ le jur credin\[. A=a c[ plec la
mama =i Lenu\a, o s[ lipsesc o vreme. O s[ se ]ndrepte lucrurile,
n-ai grij[! Grija ta e s[ ]nve\i. Dac[ ai carte...
}\i aminte=ti cum l-ai ]ntrerupt?

Ce folos c[ =tii tu at`ta carte? Ia te uit[ ce-au f[cut din tine...
Tata a r`s:
"'
AURELIU BUSUIOC
#
}mi place c[ judeci, numai c[ de data asta nu ai dreptate. Dac[

nu a= fi avut carte, m-a= fi ]nh[itat cu ei! |i-ar pare bine s[ ai un
tat[ de care s[ te ru=inezi c`ndva?
Nu l-ai mai v[zut p`n[ ]n februarie, c`nd se terminase de acum
zavera legionarilor.
Sunt iar[=i la catedr[. Am aflat c[ ai terminat trimestrul pe
locul doi =i m[ bucur. |i-m adus =i \ie o bucurie: mai ai o surioar[!
Tincu\a... Ecaterina.
Altceva pentru Lenu\a, posibil s[ fie geloas[, dar tu e=ti b[iat
mare!
+i apoi, la finele anului pe care l-ai terminat cu coroni\[ de
premiant pe cap, \ii minte ce mai drum cu ma=ina unui prieten de-al
tatei p`n[ la Piatra? (Dar Fordul nostru? ai ]ntrebat. L-am m`ncat
a r[spuns tata at`t de serios c[ n-ai mai avut nici o ]ndoial[ c[ nu
glume=te.)
Lenu\a crescuse ca pe drojdii, iar Tincu\a... Ce-o mai f[ceai s[
r`d[, bondocu\a!
Dar Ceahl[ul, ce mai minune de locuri, c`nd avea tata timp liber.
O singur[ dat[ ai tr`ntit-o totu=i:
Frumos, frumos, dar nu-i ca la noi la... te-ai oprit brusc c`nd
l-ai v[zut pe tata c[ se ]ntunec[. +i ai schimbat vorba:
P[i dac[ se vede Ceahl[ul de la Dun[re, de ce nu se vede =i
Dun[rea de pe Ceahl[u?
Tata te-a privit mirat, dar a ]n\eles c[ glume=ti: erai b[iat mare...
Apoi, pe nea=teptate: ... v[ ordon: trece\i Prutul!...
Apoi nesf`r=ita a=teptare al acelui august al ]ntoarcerii...
Trenul ]nd[r[t =i peronul sc`lciat al g[rii d[r`mate cu dinamit[...
Apoi casa devastat[, dar ]ntreag[. Dormitul pe podele. Leag[nul
Tincu\ei. (|ii minte cum a urcat ]n el Lenu\a =i nu voia s[ coboare?)
Patul pentru mama =i Lenu\a. (Abia peste un an patul t[u =i al tatei.)
+i ]ntoarcerea tatei de la \ar[.
C`t despre Filip, nu =tie nimeni nimic. Zic oamenii c[ atunci
c`nd a venit un =ef de-al lor s[ ia caii, el a s[rit cu furca la d`nsul...
Bine]n\eles c[ a fost arestat...
Sf`r=itul filmului.
CAPITOLUL
V
Dac[ mi-ar fi spus cineva vreodat[ c[ o s[ ajung =i la ziua c`nd

n-o s[ mai g`ndesc, l-a= fi considerat nebun.
Dar iat[ c[ am ajuns.
La atelier am o singur[ grij[: s[ m[ protejez, adic[ s[ nu dau
cu ciocanul pe al[turi. La mas[ iar o singur[ preocupare: s[ ]nghit
tot, chiar =i ceea ce r[m`ne ]n g`t, ca s[ am suficient[ energie
pentru cele opt ore de efort pur mecanic. }n drum spre cas[
aceea=i unic[ str[danie: s[ m[ v[d c`t mai cur`nd ]n pat. De=i
nu-mi pot aminti niciodat[ visele, sunt sigur c[ nici ele nu con\in vreunul din elementele proprii g`ndirii...
}n schimb dau uzinei cele mai multe ambalaje, port titlul de frunta= ]n ]ntrecerea socialist[, de=i nu m[ ]ntrec cu nimeni, colegii s-au
]mp[cat cu ideea c[ sunt un calic, nu fac niciodat[ cinste la chenzine. Un singur lucru m[ cam sup[r[: zilele trecute s-a apropiat de
mine brigadierul =i mai ]n glum[, mai ]n serios m-a luat de m`nec[:
Poate-o la=i mai moale, rom`nule? C[ altfel ne m[resc normele la to\i...
Am str`ns din umeri, nu ]n\eleg adic[ ce vrei s[ spui, =i nici el
n-a mai insistat.
C`t prive=te porecla, n-o aud prea des, o socot binevoitoare.
Dar de unde s[ =tie ei pentru ce str`ng banii?...
Chiar dac[-i vorba de o idee fix[ ea e singura ce-mi dicteaz[
comportamentul =i-mi ]nlocuie=te orice alte g`nduri...
Pe la jum[tatea lui mai s-a petrecut un eveniment minor, dar
care avea s[ schimbe multe ]n ce m[ prive=te.
#
AURELIU BUSUIOC
}ntr-o diminea\[ ]nsorit[, numai bun[ s[-i invidiezi pe cei ce-=i

pot permite s[-=i expun[ burta astrului diurn, ne intr[ ]n atelier
subdirectorul ]nso\it de un tip sl[b[nog, cu priviri vioaie, ambalat
]ntr-o tunic[ a la Mao Tze Thung.
Tovar[=i, chi\c[i ]naltul func\ionar de ]ndat[ ce brigadierul opri
pila circular[, tovar[=ul este de la ziarul partidului =i guvernului =i
vrea s[ stea de vorb[ cu voi. Poate chiar s[ scrie ceva. V[ rog s[-l
primi\i =i s[-l iubi\i! Iat[, tovar[=e, se ]ntoarse spre sl[b[nog, acesta-i
brigadierul, iar acesta, ar[t[ spre mine, acesta... ]n sf`r=it, brigadierul
o s[ v[ spun[ tot...
Dup[ care str`nse m`na sl[b[nogului =i se ]ndep[rt[ grav.
Ziaristul scoase din buzunar un blocnotes cu tartaje de dermatin[
=i se apropie de brigadier. Schimbar[ c`teva cuvinte, dup[ care se
opri ]n fa\a mea.
Tovar[=ul Oltean...
Prezent, f[cui eu f[r[ s[ ]ncetez lucrul.
El schi\[ un z`mbet slab.
C`teva ]ntreb[ri... +i las[ ciocanul cela...
Dar norma? F[r[ ciocan moare.
Apu despre ea s[ vorbim. Cu c`te procente o ]ntreci?
Sim\eam c[-l dor ]n cot procentele mele.
C`te v[ aranjeaz[?
}n fiece diminea\[ aveam cinci-zece minute de a=a-zisa informa\ie
politic[, unul dintre noi citea ziarele =i ]ncerca s[-i lumineze =i pe
ceilal\i. M[ exasperau banalit[\ile tip[rite, cu at`t mai mult cu c`t =i
eu f[cusem treaba asta de vreo dou[ ori, iar ]n via\a de dincolo
nu prea eram dat cu presa.
Sl[b[nogul z`mbi:
Eu vorbesc serios. Cu c`te procenturi?...
Tovar[=e ziarist, sunt un om lini=tit =i modest. M[ tem de
publicitate, m[ tem de slav[, asta ar putea s[ m[ distrag[ de la
munca pe care o iubesc at`t!
El m[ privi atent =i izbucni ]n r`s:
Ia uite! El suguie=te! }mi place. Vas[zic[, facem a=a: m[tinc[
e=ti =tiutor de carte, mìne vin aici =i-mi dai articolul pe care ai
s[-l scrii desear[. Despre tine =i tovar[=ii t[i. }mi opri cu un gest
protestul. Aiasta este o porunc[ de partid, cred c[ ]n\elegi despre
ce-i vorba...
Mai auzisem cuvintele acestea sarcin[ de partid... Mai departe
gluma nu putea avea loc.
Dup[ mas[ vine fotograful, zise el brigadierului, ]i str`nse
m`na =i plec[ \anto=.
Peste vreo patru zile brigadierul intr[ val-v`rtej ]n atelier, ceva
mai t`rziu ca de obicei, ]ntrerupse curentul ca s[ opreasc[ toate
ma=inile care b`zìau, =uierau =i oftau =i ceru tuturor aten\ie. Apoi
desf[cu ziarul ce-l adusese sub\ioar[ =i ]ncepu s[ citeasc[.
Privii peste um[rul lui: era o pagin[ ]ntreag[ dedicat[ uzinei, o
bun[ parte ocupat[ de articolul meu =i de fotografia plin[ cu pete
de tu=, printre care se puteau distinge doar r`ndeaua mecanic[ =i
jum[tate din mutra solemn[ a brigadierului...
Pentru articol n-aveam de ce s[ ro=esc: trecusem cu peni\a c`nd
mai vesel[, c`nd mai serioas[ peste to\i tovar[=ii mei de atelier,
m[ str[duisem s[ fac un portret colectiv al unor oameni vii, cu
bucuriile =i nevoile lor.
De prisos s[ adaog c[ devenisem eroul zilei ]n uzin[: pagina cu
pricina st[tea ag[\at[ ]n toate atelierele =i pe toate coridoarele
administra\iei.
Nea=teptate au fost =i urm[rile: ]n cele dou[ luni c`t am mai
lucrat la uzin[, sl[b[nogul mi-a mai dat c`teva sarcini de partid =i
m-a declarat membru al activului de coresponden\i voluntari ai
ziarului.
+tiam eu c[ am talent de publicist!...
Pe l`ng[ onorariile nu chiar simbolice m-am ales =i cu alt c`=tig:
=terg`ndu-mi din cele scrise cuvinte ca ambalaj, excelent, situa\ie,
ziar, satisfac\ie, sl[b[nogul mi-a demonstrat c`t de simpl[ este
]nv[\area limbii moldovene=ti: s[ ui\i (sau s[ nu folose=ti!) jum[tate
din vocabularul mo=tenit de la p[rin\i!
Cine-a zis c[ a pierde nu ]nseamn[ a c`=tiga?
#!
AURELIU BUSUIOC
Pe la ]nceputul lui iunie (luasem deja hot[r`rea cu Universitatea),

cum m[ ]ntorceam acas[ de la circa de mili\ie unde mi se ]nm`nase
pa=aportul nou, viager, =i trec`nd, cum m[ ducea drumul, pe l`ng[
ministerul l[untric, d[dui nas ]n nas cu Emil.
Servus, neamule! url[ el, m[ lu[ ]n bra\e =i ]ncepu s[ se
]nv`rt[ cu mine de duduia trotuarul. Servus!
Sergentul care f[cea de servici la minister cr[p[ u=a, ne c`nt[ri
din ochi =i porunci sever:
Idite, idite!
}l ]n\elegeam pe bietul b[iat, c`t n-a= fi dat =i eu atunci la sosire
s[ v[d pe cineva, s[ ]nt`lnesc o mutr[ c`t de c`t cunoscut[.
M[i al naibii, zise el dup[ ce ce ne a=ezar[m mai la vale pe
treptele unei case vechi, boiere=ti, pe a c[rei u=[ monumental[ sta
scris }ntrare pin ograd[. Al naibii, ne-am putea duce la un pahar,
dar peste o or[ trebuie s[ m[ prezint la comisariatul militar! Hai, zi!
Cum e?...
Ba pardon, zi tu. }n\eleg c[ e=ti proasp[t sosit, de ce a=a
t`rziu?
Cobor`se din tren de vreo zece zile, aflase de la func\ionarul de
la prim[ria voastr[ adresa mea, dar nu m[ c[utase.
Domle, n-am mai pomenit a=a ceva! Nu le-a fost de ajuns c[
am scris ]n lag[rul cela dou[zeci =i trei de autobiografii, uite, azi am
scris-o =i aici pe a treisprezecea ]n decurs de-o s[pt[m`n[! }i bag
]n m[-sa-n cur, dac[ mai continu[ dau foc =i ministerului =i javrei
celea care m[ urm[re=te peste um[r ce scriu =i cum \in tocul! S[ fi
=tiut a=a ceva, m[ predam dracului...
Aici se ]ntrerupse brusc. Z`mbi amar:
}n\eleg bine c[ plata pentru a deveni omul cel mai fericit din
lume, adic[ om sovietic, trebuie s[ fie mare, dar chiar a=a... M-au
b[gat ]ntr-o magherni\[ cu ni=te tipi suspec\i... Tu, cel pu\in, te-ai
aranjat ca lumea?
De vreo trei ori fusesem la comitetul ]mplinitor ca s[ le amintesc
de
cazarea mea provizorie, pardon, vremelnic[, =i de fiecare dat[
#"
am fost rugat s[ nu-i mai deranjez: C[ut[m, cum g[sim ceva

potrivit, te anun\[m singuri...
Nici la maic[-mea nu m[ pot duce, n-am documente. E vorba
s[-mi dea ceva zilele astea, dar... M[-sa-n... Apropo, \i-ai g[sit
p[rin\ii?...
N-avea nici un Dumnezeu s[-l mai sperii =i eu:
Sunt... sunt la \ar[... Predau...
Cam nasol pentru un profesor universitar, nu?
O chestie provizorie...
A, s[ri de-odat[ Emil. Ultima noutate, ori poate-ai aflat?
Contele S. s-a sinucis!
Am sim\it un val de s`nge cum m[ izbe=te-n cap. Aveam cele
mai calde sentimente pentru aristocratul acela, at`ta de aristocrat
c[ nu te l[sa niciodat[ s[ b[nuie=ti c[ n-ar fi un egal de-al t[u,
oricine ai fi fost tu. Bietul b[tr`n ]n\elept! Mi-am amintit deodat[ cum
m[ privea c`nd mi-a vorbit de cei doi b[ie\i ai lui...
Zicea un ajutor de-al comandantului c[ s-ar fi ]nt`mplat ceva
cu un fecior sau o fiic[ de-a lui c`nd a ]ncercat s[ treac[ Dun[rea...
Mo=ul s-a strecurat noaptea ]n biroul lui Rosomahov =i s-a ]mpu=cat
]n gur[ cu arma rusului...
Bietul b[tr`n! +i socotelile cu via\a tot aristocratic ]ncheiate...
Nici un pop[ n-a vrut s[-i c`nte, l-au ]ngropat ca pe o vit[...
Dar pe Rosomahov l-au umflat peste c`teva zile. M-a= bucura s[
aflu c[ putreze=te-ntr-o pu=c[rie cu tot cu autobiografiile mele,
b[ga-i-le-a=...
Emil ]=i privi ceasul:
Aoleu! Milit[ria, pa=tele m[-sii! Scrie adresa mea! Sau poate
vin eu pe la tine...
M[ b[tu pe um[r, se ]ntoarse milit[re=te pe tocuri =i porni cu
pas gr[bit.
Potrivit denumirii str[zii ce mi-o dictase nu p[rea, ]ntr-adev[r, s[
locuiasc[ ]ntr-un cartier reziden\ial...
Curios, totu=i: eu n-am scris dec`t dou[ autobiografii, una lui
Rosomahov =i cealalt[ lui Gropa.
S[ ]nsemne asta ceva?...
##
AURELIU BUSUIOC
Am banii str`n=i, chiar mai mult dec`t ]mi f[cusem socoteala.

I-am depus la cec =i port carnetul cu mine: nu mi-a disp[rut nimic,
nici m[car o copeic[ atunci c`nd ]i \ineam ]n valiz[, dar... De c`teva
ori am luat seama c[ cineva ]mi umbl[ prin pu\inele boarfe. Repet,
nu lipse=te nimic, dar m[ dezgust[ ]nsu=i g`ndul c[ un str[in pune
labele lui pe ceea ce ]mbrac sau folosesc. P`n[ =i teancul de h`rtii a
fost r[sfoit pagin[ cu pagin[...
Adic[ banii sunt.
Dar lipse=te principalul: ve=tile.
Scrisoarea...
Am cugetat ]ndelung, n-am dormit multe nop\i =i am hot[r`t
definitiv: intru la Universitate. La filologie.
Toat[ stima =i tot respectul pentru clasa muncitoare, pentru
harnicii b[t[tori de cuie (\`nte, cum m-ar fi redactat protectorul meu
de la ziarul cu povestea!), dar sunt absolut sigur c[ =i tata, =i mama,
posibil =i surorile ar prefera s[ discute cu mine despre Faulkner sau
Hermes Trismegistos =i nu s[-mi asculte o prelegere despre felul
osebit ]n care trebuie b[tut[ o \`nt[ (chiron, ]n alt[ variant[), ]ntr-o
sc`ndur[ de molift sau ]n cea de mesteac[n...
Toat[ stima pentru agronomie, pentru zootehnie =i horticultur[,
sunt sigur c[ dac[ voi profesa ziaristica m[ voi dedica acestor
discipline, dar s[ profesez ca specialist ]n aceste domenii s[ am
iertare. Prea nu moare ]n mine amintirea c[su\ei cu peluz[ =i a
minun[\iei agricole din preajma ei, ori mai precis n-o s[-mi
dispar[ niciodat[ din memorie cele v[zute dup[ trecerea t[v[lugului
din patruzeci... Un articol, un ziar, o carte le-ai ars =i n-a mai
r[mas nici scrumul din ele. Ruinele p[m`ntului r[m`n ve=nic...
De la ]ntì iulie nu mai sunt frunta= ]n ]ntrecerea socialist[.
B[ie\ii au aranjat o mic[ petrecere de r[mas bun, au turnat ]n
mine c`t a ]nc[put. (Doamne, =i matale te-ai dat cu ghilanii [=tia,
=tiam eu c[ n-ai s[ le po\i sta ]mpotriv[! lamenta\iile Mariei
Petrovna c`nd am fost adus acas[.) }n euforia agapei brigadierul
mi-a m[rturisit cinstit c[ a fost o vreme c`nd ortacii erau pe punctul
#$ s[-mi administreze o ]nv[\[tur[ cu \olul ]n cap ca s[ nu le sparg
norma, dar i-a calmat Fedea c`nd le-a spus c[ str`ng bani ca s[-mi
vizitez p[rin\ii foarte departe. Dar n-a vrut s[ ne spun[ unde! Ia
zi tu: peste grani\[?
+i ]nc[ peste c`te!...
Mi-am procurat manualele de a zecea la materiile de admitere,
cu excep\ia francezei, fire=te, adic[ Istoria =i Literatura moldoveneasc[, plus o Gramatic[ =i o Crestoma\ie de aceea=i literatur[.
B[ie\ii fac tot posibilul s[ nu m[ deranjeze, adic[ Fedea: nu m[
mai terorizeaz[ cu miile lui de ]ntreb[ri. C`t despre Timofei, regimul
lui e astfel alc[tuit c[ poate aranja pe oricine: lucrul la uzin[, drumul
spre c[min cu un scurt popas la alimentar[, sticla de votc[ =i un
somn neobi=nuit de lini=tit p`n[ ]n zori.
Cu istoria m-am l[murit repede: aproape tot ce =tiu spun pe dos
=i din trei ]ntreb[ri nimeresc neap[rat dou[...
Mai complicat lucru cu literatura...
|in bine minte c[ ]n clasa a doua de liceu am luat o p[ruial[
bun[ de la tata, nu, nu b[taie, nu m-a lovit niciodat[! A fost o
p[ruial[ verbal[, dar conving[toare, c`nd mi-a g[sit ]nt`mpl[tor ]n
dul[pa=ul de la internat c`teva exemplare din serialul Aventurile
submarinului Dox.
B[iatule, asta e maculatur[! E pentru troglodi\i! Ai de g`nd s[
te perfec\ionezi ]n direc\ia asta?...
N-am mai avut de g`nd.
P[ruiala c[zuse la \anc.
Sunt absolut sigur c[, dac[ m-ar vedea acum cu operele
acestea, ar trece de la mustr[rile verbale la altele, violente =i fizice...
La una dintre consulta\iile din preajma examenelor mi-am permis
s[-l ]ntreb ]n particular pe consultant (probabil un laborant b`lbìt!),
dac[ socoate, ]ntr-adev[r, c[ e poezie ceea ce ni se prezint[ ca
atare ]n crestoma\ie, adic[ Oi gl[sui sau Buhgalterul (pentru
neini\ia\i: Voi vota =i Contabilul!), sau dac[ pot fi considerate proz[
Venea o negrea\[ sau Nou[sprez[ci m[m[liji.
M-a privit atent, cum ai examina o insect[ proasp[t descoperit[,
m-a luat de-un cot =i dup[ ce s-a convins c[ nu sunt venit din
Bucovina a ]nceput s[-mi explice r[bd[tor =i bl`nd c[ republica
noastr[ este t`n[r[ =i foarte r[mas[ ]n urm[, c[ norodul a fost \inut #%
AURELIU BUSUIOC
]n ]ntuneric =i-i tare necultural, c[ nici scriere n-o avut, da ]nc[

literatur[? =i c[, ]ndeob=te, nu po\i s[ treci deodat[ de la
folclorul norodnic la R[zboi =i pace...
Da matale n-ai f[cut =coala la rom`ni?
F[cusem oleac[.
Iaca, vezi? +coala burghez[ nu \`ne socoteal[ de norod!
M-am declarat foarte mul\umit de r[spunsul pe c`t de complet
pe at`t de simplu, dar nu cred c[ l-am convins, m-a urm[rit cu
privirea p`n[ am p[r[sit coridorul.
Dar apropo de norod.
Cu vreo s[pt[m`n[ ]nainte de a pleca de la uzin[, ]n timpul unei
pauze de pr`nz s-a apropiat de mine un tinerel, proasp[t venit ]n
brigad[, =i mi-a ]ntins, aproape ro=ind, o foaie de h`rtie.
Iaca, numai s[ nu m[ r`zi... Am scris =i eu o poezie pentru
gazeta de perete... Tu e=ti mai ]nv[\at...
Era ceva ]n stil pseudopopular despre via\a fericit[ a oamenilor
sovietici, despre p[rintele tuturor tovar[=ul Stalin cel viteaz, un
ghiveci de o dezarmant[ naivitate =i agrama\ie.
S[ fi =tiut atunci!... S[-i fi str`ns m`na =i s[-l fi b[tut pe um[r...
Dar omul m[ rugase s[-l ajut, s[-i dau un sfat!
+i i l-am dat. Cum nu =tiu alt mijloc de a convinge pe cineva,
dec`t apel`nd la exemple, am ]nceput s[-i recit ceva din nu mai \in
minte cine, probabil din ce avem ]ntotdeauna la ]ndem`n[, din
Eminescu.
M[ asculta cu gura c[scat[. C`nd am sf`r=it poemul, a f[cut
semn celorlal\i s[ se apropie.
M[i, ia ce-i frumos! Spune-le =i lor!...
Nu m-am l[sat prea mult rugat. Cum am o memorie suficient de
]nc[p[toare, am ]nceput s[-i plimb pe la to\i bunii mei prieteni
]ncep`nd cu Co=buc =i sf`r=ind cu Minulescu.
A fost o adev[rat[ =ez[toare, =i dac[ nu s-ar fi uitat la ceas
brigadierul nici n-am fi luat seama c[ prelungisem pauza cu jum[tate
de or[.
Cei mai mul\i dintre tovar[=ii de munc[ aveau la activ c`te =apteopt clase, al\ii mai frecventau =i cursuri serale, dar nici numele lui
#& Creang[, nici al lui Eminescu nu le spunea nimic...
C`t de concentra\i ascultau!

La finele recitalului t`n[rul poet =i-a ]mp[turit cu grij[ opera, la
fel de atent a rupt-o, =i a f[cut v`nt resturilor peste mormanul cu
rumegu=.
Da, a z`mbit el amar, mai avem c`te ceva de ]nv[\at...
Cu trei zile ]nainte de examene s-a ]nt`mplat s[ am una dintre

cele mai frumoase surprize de p`n[ acum.
Dup[ o consulta\ie, ultima, cum p[r[seam aula, se opre=te ]n
fa\a mea un tip ]nalt, mai r[s[rit ca mine, foarte tuciuriu =i z`mb[re\.
M[ ia foarte dezinvolt de p[rul din dreptul urechilor =i m[ salt[
u=urel de la podea.
Perciuni!
S[ nu fi pronun\at cuv`ntul, probabil c[ i-a= fi zis una sau chiar
l-a= fi pocnit, dar acest perciuni...
}n clasa a treia Mops, pedagogul de servici, n-am =tiut niciodat[
cum ]l chema cu adev[rat, m-a prins la un repaos de aceast[ parte
a tunsurii, m-a ridicat ca la dou[ palme de mi-au \`=nit lacrimile =i
s-a interesat cu glas mieros:
C`nd tundem perciunii, elev? Ori te crezi la sinagog[?
}ntre perciuni =i sinagog[ colegii au optat ]n cele din urm[ pentru
primii: porecla li s-a p[rut mai exotic[.
L-am recunoscut imediat. Dup[ culoarea fe\ei.
Il dzigano!
Era colegul meu dintr-a patra, promovat ca =i mine ]ntr-a cincea
]n 44, Ionu\ Manoliu.
Manole, Manole! +i Ivan! m[ corij[ el dup[ ce cobor`r[m ]n
curte =i g[sir[m o banc[ liber[. Asta ar mai lipsi, r`se el, s[ afle
studen\ii mei de Il dzigano... Zi, canalie, unde-ai fost p`n[ acum,
unde-ai disp[rut? Dup[ c`te ]mi amintesc, ai =ters-o ]n Rom`nia, nu?
R[zboiul...
Da, r[zboiul... Eu am r[mas aici cu mama... S[-l a=tept[m pe
tata. N-a mai venit... S-a stins =i mama...
#'
AURELIU BUSUIOC
+tiam cu to\ii la liceu c[ era fiul unui deportat, de=i, ]n exuberan\a

v`rstei noastre, nu-l prea menajam.
+i tu? Hai, c`nt[!
I-am c`ntat tot.
Adic[ vrei s-o porne=ti de la ]nceput. Te po\i considera student. Sunt lector, un fel de asistent, la catedra de limb[ =i literatur[,
eu o s[-\i primesc dou[ examene. Te mir[? Am absolvit anul trecut
institutul pedagogic... Iar ]n \ara orbilor chiorul... Grozav[ lips[ de
cadre!
Ne-am desp[r\it spre sear[. Am f[cut schimb de adrese.
Dup[ moartea mamei am fost comprimat ]ntr-o singur[
camer[. +tii casa noastr[... Te-a= fi luat la mine. Dar acum proprietatea privat[... +i cum mai am =i stupida inten\ie s[ m[ ]nsor...
Avea un r`s molipsitor. Ca pe vremuri.
Posibil s[ exagerez, dar pentru prima dat[ sim\eam c[ m-am
]ntors, m[car par\ial, acas[.
+i ai grij[, zise el c`nd ne aflam de acum la c`\iva pa=i unul
de cel[lalt. Il dzigano numai dup[ poarta universit[\ii =i numai ]n
=oapt[!
E o imens[ bucurie s[-\i g[se=ti prietenii vechi pe aceia=i lungime de und[ dup[ ani de desp[r\ire.
$
CAPITOLUL
VI
Am fost chemat la Comitetul ]mplinitor raional ca s[ mi se comunice c[ sunt luat la r`nd pentru locuin\[ =i num[rul r`ndului meu
este undeva dup[ cifra cinci mii...
Iat[-m[: am scris ]mplinitor, luat la r`nd =i nu le-am mai
prins ]n ghilimele... Nici nu mi-am dat seama cu c`t[ naturale\e
le-am folosit, abia recitind fraza (tot m[ zg`rìa ceva adic[!) m-am
luat cu mìnile de cap... C`t de u=or ced[m, c`t de u=or ajungem
la compromisuri cu noi ]n=ine c`nd e vorba de ciolan! }n cazul meu
friptura este posibilitatea de a ]n\elege =i de a fi ]n\eles c`t mai u=or
de cei din preajm[...
Mizerabil[ chestie! E cum ai lua un prunc de la \`\a secat[ a
mamei =i l-ai potrivi la sf`rcul generos al doicei: un pic de mofturi
la ]nceput, oricum, nu mai r[sun[ glasul acela pe care-l =tie din
embrion, dar plin[tatea debitului de lapte =terge repede memoria
duio=iei nepref[cute...
O fi av`nd dreptate Marx, sau cine o fi zis-o, c[ existen\a determin[ con=tiin\a. (}n cazul meu renun\area la ultima...)
Fire=te, dup[ du=ul rece de la Comitet nu m[ prea sim\eam
plutind ]n al nou[lea cer, dar foarte cur`nd au intervenit evenimente
care mi-au demonstrat c`t se poate de simplu c[ o mare nepl[cere
poate fi oric`nd dep[=it[ de o alta =i mai mare...
Re\inusem din vorbele lui Emil c[ are =i el inten\ia s[ intre la
Universitate, c[ la Istorie, c[ la Filologie, oricum, Facultate de
drept nu era, dar nu-l ]nt`lnisem la nici una din consulta\ii. Am socotit $
AURELIU BUSUIOC
de datoria mea s[ l[muresc lucrurile =i ]n ajunul admiterii am descins la adresa ce mi-o comunicase. Nu-mi spusese precis despre
ce cazare e vorba, s-a dovedit a fi tot un c[min, nr. 3 =i at`t, doar
c[ ceva mai ar[tos ca al meu, cu etaj.
Femeia de servici, probabil e o mod[ ca la c[minele de b[rba\i
s[ comande femeile, mi-a cerut mai ]ntì pa=aportul pe care bine]n\eles nu-l aveam cu mine, mi-a notat numele ]ntr-un registru =i abia
dup[ aceste formalit[\i mi-a permis s-o ]ntreb ce doresc.
Mi-a aruncat o privire rapid[, apoi a \intit ochii ]n perete:
A=a om nu tr[ie=te aici.
Am mai citit o dat[ adresa de pe peticul de h`rtie ce-l luasem
cu mine.
Cum adic[? E unul ]ntors din Rom`nia...Acum o lun[ =i
ceva... Un...
Nu m-a l[sat s[ continuu:
Da eu ]\i spun matale l[murit c[ nu avem a=a un nume aici!
Mergi s[n[tos...
Era spre sear[, din c`nd ]n c`nd treceau spre od[ile lor locatari
ai c[minului.
Ce mai stai matale aici? Nu m[ crezi?...
Nu puteam s[ m[ ]n=el, aveam adresa negru pe alb, s[ fi f[cut
el un banc? Pe ce chestie?...
Cum locatari se ]ntorceau tot mai mul\i, am ie=it ]n fa\a cl[dirii =i
l-am oprit pe unul ce mi se p[rea mai iste\.
Nu =tiu. N-am auzit... =i gr[bi pasul.
Al doilea nici n-a catadicsit s[-mi r[spund[. Doar ajuns la u=[
]ntoarse capul s[ vad[ dac[ n-am disp[rut.
Urm[torul m[ ]ntreb[, dup[ ce cercet[ cu privirea ]mprejurimile:
Sunte\i prieteni? vorbea ruse=te.
Fire=te c[ eram.
Atunci sfatul meu este s-o =tergi de-aici c`t mai repede.
Prietenul t[u a fost ridicat alalt[ieri noaptea.
Cum adic[ ridicat? al meu r[mase ]n aer. T`n[rul disp[ruse.
}n drum spre cas[ aveam mereu senza\ia c[ cineva ]mi urmeaz[
pa=ii, c[, iat[, cet[\enii care au ap[rut acuma de dup[ col\ sunt cu
ochii pe mine =i nu ]n zadar \in mìnile ]n buzunare, m[ cuprindea

nedumerirea c`nd treceau pe al[turi =i ]=i vedeau de drum...
Toate cele auzite =i l[sate c`ndva s[ treac[ pe-al[turi de ureche
despre ghepeu sau enkavede r[s[reau acum ]n memorie ]mbog[\ite cu detalii imaginare, grote=ti... +i m`na aceea din toamna lui
patruzeci =i unu, oasele acelea r[s[rind din p[m`ntul sp[lat de
ploaie de la fostul consulat italian unde ne duceam m`na\i de
pueril[ curiozitate s[ le privim, f[r[ a ]n\elege sinistrul subtext al
descoperirii, m`na aceea descarnat[ de care mai at`rna un cap[t
de s`rm[ ruginit[ ]ncepea s[-=i dest[inuie amenin\[toarea tain[...
Noaptea am avut, probabil, co=maruri. Nu \in minte ce visez, m-a
l[murit Fedea:
Ce-i, frate? |i-o ]ntrat examenul pe cur de te-ai zb[tut a=a?...
Dar spre propria mea mirare la proba scris[ am intrat calm =i
hot[r`t s[ nu trag aten\ia cum se zice aici la permanenta
polemic[ ce-o purtam cu primitivismul Crestoma\iei.
Chipul colhoznicului ]n literatura de azi l-am pictat ]n cele mai
decente =i impresionante culori, fostul plugar s[rman, supt de toate
lipitorile burghezo-mo=iere=ti, a c[p[tat datorit[ peni\ei mele parametrii unui Heracle combinat cu Democrit...
Cred c[ ai putea fi admis ]n Uniunea Scriitorilor, m[ tot tachina
mai apoi Ionu\, care, fire=te, citise =i apreciase monumentala mea
lucrare scris[. }n orice caz autorii pe care i-ai citat te-ar vota cu
toate membrele...
Vorba ceea, ce nu face omul pentru interes...
La proba oral[ unde intram c`te trei, Ionu\ i-a eliberat mai ]ntì
pe ceilal\i doi, ca s[ putem r[m`ne singuri =i s[ recit[m ]mpreun[
cu cele mai serioase mutre ceva ]n genul Hai, fra\i, hai, fra\i, la
n[val[ da\i...
Peste alte vreo trei zile am aflat de la examinator c[ n-ar fi r[u
s[ mai =i graseiez ca s[ fiu luat drept m`nc[tor de broa=te =i melci,
a=a c[ mai r[m`nea doar Istoria pe care trebuia s[ mi-o verifice
un coleg =i prieten de-al lui Il dzigano.
Dar mai ]nainte de istorie, ]n preistorie, a trebuit s[-l cunosc pe
Krasnovski...
$!
AURELIU BUSUIOC
De altfel n-am avut inten\ia s[-l cunosc, mai mult, dac[ ar fi fost
s[ m[ caut ]n subcon=tient subcon=tientul zicea c[ nu prea iese
fum de-acolo unde nu arde focul, c[, adic[, dac[ se vorbe=te at`ta
despre ei odat[ =i odat[ tot au s[ ajung[ =i la tine, dar nu
precupe\eam nici un efort ca s[-mi conving subcon=tientul de minima probabilitate a unei astfel de cuno=tin\e...
Dar s-a produs...
Era o excelent[ sear[ de august, pe cer nici urm[ de nori,
condi\ii mai mult dec`t potrivite ca s[-\i a=ezi fundul pe-o buturug[
=i s[ a=tep\i ploaia de leonide sau liride, sau ce alte corpuri cosmice
]=i mai ofer[ serviciile amatorilor de astronomie popular[ ]n acest
anotimp.
St[team ]n pat cu manualul de istorie ]ncerc`nd s[ m[ sugestionez c[ e scris sine ira et studio, c`nd b[tu la u=[ Maria Petrovna
=i f[r[ s[ mai a=tepte invita\ia de rigoare intr[.
Mihail Alexeevici (celorlal\i, indiferent de v`rst[, le spunea pe
nume), omoar[-m[, dar nu te-am v[zut c`nd ai venit. Iaca, ai dou[
scrisori, =i mai ales asta, de la mili\ie. (Mili\ie aproape ]n =oapt[...)
Cealalt[, nu cea mai ales, era de la uzin[.
}ntruc`t de pe data de 1 iulie crt. nu mai lucra\i la Uzina mecanic[ nr.1 I.V. Stalin v[ som[m ca ]n decurs de zece zile de la
primirea prezentei s[ elibera\i locul ]n C[minul nr.1 al Uzinei. }n caz
contrar...
Plicul nu fusese lipit =i Maria Petrovna nu-=i putuse ]nvinge
curiozitatea:
Da nu te mai uita la d`n=ii! Ham[ie, da treab[ nu fac! Iaca
Alio=a, de la num[rul opt, are un an de c`nd a primit a=a veste...
Cita\ia de la mili\ie nu excela prin am[nunte: obligatoriu, la orele
22.00, av`nd asupra sa pa=aportul...
Primul g`nd: Ia te uit[ cine lucreaz[ zi =i noapte! Abia apoi
nedumerirea (cinstit vorbind =i sudoarea rece!) ce putea s[
]nsemne ora asta?
Maria Petrovna ridic[ din umeri:
$"
Nu te-ai b[tut cu nimeni?...

Circumscrip\ia raional[ de mili\ie (mai fusesem c`nd mi s-a
]nm`nat pa=aportul) se afla ]ntr-o cl[dire jerpelit[ cu semietaj,
ferestrele demisolului le avea c[ptu=ite cu placaj =i aspectul ei nu
era de natur[ s[ inspire cine =tie ce ]ncredere.
Chiar c`nd s[ m[ adresez, cu cita\ia ]n m`n[, mili\ianului de
servici, mi se ]nterpune un tip r[s[rit nu se =tie cum din semintunericul coridorului:
Mihai Olteanu?
Anume Mihai, =i nu Oltian...,
Eu.
S[ ie=im pe-o clip[...
B[rbatul, probabil cu pu\in mai ]n v`rst[ ca mine, ]mi venea cam
p`n[ la um[r, dar cu umerii de dou[ ori mai largi, un =aten tuns
scurt, =i pe strad[ n-ar fi atras aten\ia nim[nui dac[ n-ar fi \inut
capul vizibil aplecat pe-o parte, defect fie din na=tere, fie din cauza
unei r[ni la g`t, iar ]n acest caz bine mascat[ de o c[ma=[ cu guler
a la Tolstoi.
Portretul acesta l-am reconstituit bine]n\eles mai t`rziu =i la rece,
atunci abia am putut s[ descifrez cu ochi ]mp[ienjeni\i pe tartajele
unei legitima\ii purpurii pe care tipul mi-a b[gat-o ]n nas: Ministerul
neprimejduirii de stat.
Locotenent superior Krasnovski, de la minister... S[ mergem,
tovar[=e Olteanu, n-o s[ st[m de vorb[ aici, ]n mizeria asta...
Adic[ a=a a fost umflat bietul Emil... m-a fulgerat. Civilizat...
M[ sim\eam ca o b[=ic[ de s[pun, docil[ =i gata s[ plesneasc[
]n fiece clip[.
Civilizat... civilizat...civilizat... tot repeta un glas din[untru =i nu
puteam s[-l opresc, ]n timp ce-am dat ]mpreun[ col\ul, unde ne
a=tepta un Opel Kapitn.
Krasnovski s-a a=ezat al[turi, pe bancheta din spate. +oferul a
demarat f[r[ s[ i se spun[ ceva: cine =tie pentru a c`ta oar[ se
juca scenariul...
Se zice c[ ]n clipele de ]nalt[ tensiune capul se limpeze=te brusc
=i ]ncepe s[ lucreze cu maximum de randament, instinctul de conservare e mai presus de toate celelalte.
$#
AURELIU BUSUIOC
Fals[ p[rere.
Singura activitate a bietului meu creier pe tot parcursul drumului
care nu mai sf`r=ea s-a rezumat la ni=te cuvinte f[r[ sens, ]ntreb[ri
stupide, ca: de ce acum?, de ce mergem a=a repede?, ba la un
moment dat mi-am surprins glasul acela l[untric fredon`nd un
c`ntec popular probabil, nu mai =tiu...
Contrar a=tept[rilor, ma=ina a fr`nat pe o strad[ l[turalnic[, ]n
fa\a unei case cu intrarea la strad[.
Locotenentul m-a ajutat s[ cobor, m-a rugat s[-l a=tept o clip[,
s-a ]ntors vreo cincizeci de metri =i a deschis cu cheia o us[ asem[n[toare cu cea ]n fa\a c[reia ne opriser[m.
Ma=ina a luat-o din loc, ]nec`ndu-m[ ]ntr-un nor de fum ur`t
mirositor.
Arde ulei motorul m-am g`ndit. Apoi imediat m-a luminat solu\ia
salvatoare: s[ fug! S[ fug p`n[ o s[-mi ias[ ochii!...
Dar Krasnovski ]mi f[cu semn s[ m[ apropii...
Dintr-un antreu minuscul am dat ]ntr-un salon, o ]nc[pere obi=nuit[ a unei familii care se respect[: o canapea, o mas[ acoperit[
cu ceva brodat =i vreo c`teva scaune cu pernu\e, o lamp[ cu abajur
de m[tase deasupra mesei, iar pe peretele f[r[ ferestre, peste o
imita\ie de covor persan portretul a doi ]nsur[\ei. Ea z`mbind
=mecher fotografului, el cu mutra obi=nuit[ a unui proasp[t ]mbrobodit...
Aici putem sta de vorb[, nu-i a=a? f[cu Krasnovski vesel,
tr[g`ndu-mi un scaun. Nu ca la slino=ii ceia de poli\ai!
Sim\eam c[ ]ncep s[ m[ ca\[r din rahatul ]n care m[ pr[bu=isem.
Ei, s[ intr[m ]n subiect, ca s[ nu te re\in prea mult. Dar mai
]ntì, cum te sim\i la noi, te-ai dat cu via\a noastr[?
Bine]n\eles c[ m[ d[dusem, m[ sim\eam foarte bine.
Las[, las[, =tim noi c[ mai avem mult p`n[ o s[ fie bine, nu
trebuie s[ te temi s[ critici. Critica drege tot! Parc[ e=ti mul\umit de
locuin\[?
Parc[ ar fi ghicit c[ atinge la sensibil!
Cinstit vorbind, ar fi putut fi mai omeneasc[...
Greu dup[ r[zboi... Mul\i au r[mas pe drumuri.
$$
M[ hot[rì s[ joc deschis: ]i ar[tai scrisoarea de la uzin[.

Birocra\i, idio\ii! Aranj[m noi, nici o grij[. Iar acum uite-aici ni=te
h`rtie, uite stiloul meu =i scrie tot, absolut tot ce =tii depre Emil
Cr[ciun, de c`nd v[ cunoa=te\i, cum v-a\i cunoscut, ce discu\ii a\i
avut, ce-ai aflat de la el, cu cine l-ai mai v[zut, ce propuneri \i-a
f[cut... Totul absolut!
Am sim\it c[ m[ trec fiorii:
Bine, dar ]l cunosc superficial... Dup[ lag[r... vreau s[ spun
dup[ Punctul de filtrare nu ne-am ]nt`lnit dec`t o dat[, ]nt`mpl[tor...
+i l-ai c[utat a doua oar[, dar nu l-ai g[sit... Uite, despre astea
toate s[ scrii. +tiai c[ nu-i student?
+tia tot! Oare fusesem urm[rit? Atunci de ce m[ mai ]ntreba?...
Nu... Mi-a spus c[ a fost la drept, la Cluj...
+i despre asta scrie... Dar c[ era cu Sumanele negre \i-a
spus? Nu? +i asta scrie-o! Hai, s[ nu pierdem timpul...
Am ]ncercat de multe ori dup[ aceea s[ reconstitui ]n minte tot
ce a=ternusem pe vreo patru pagini ]n noaptea aceea, dar n-am
reu=it niciodat[ s[ duc lucrurile p`n[ la cap[t. Dar de una sunt sigur:
o bun[ parte din cele relatate erau ale lui Krasnovski, de la el
aflate... +i n-am s[-mi iert niciodat[ c[ n-am ]n\eles dec`t foarte
t`rziu c[ asta se nume=te manipulare...
Peste un an, adic[ acum, ]n august, c`nd l-am ]nt`lnit pe Emil
la Orhei, l`ng[ autogar[, mai precis c`nd m-a strigat pe nume un
tip ]mbr[cat ]ntr-o pufoaic[ unsuroas[, =i ]n care cu greu am putut
recunoa=te pe t`n[rul chipe= cu care odinioar[ m[ ]nt`lnisem l`ng[
L[untrice m-am ]ngrozit: era o ruin[.
Ne-am a=ezat pe o banc[ liber[.
Nu, n-am fost condamnat... M-au confundat cu altul... }nv[\[tora=ul acela... L-au prins pe el cu ceva =i m-a turnat pe mine...
Dar n-o las eu a=a! Pe tine nu te-au ag[\at atunci?...
N-aveam voie s[-i spun ce =tiam. +i ce i-a= fi spus? C[ am scris,
din prostie, naivitate sau spaim[ N-am =tiut niciodat[ c[ Emil
Cr[ciun a luptat ]mpotriva regimului din Republica Popular[ Rom`n[ ]n r`ndul bandi\ilor din organiza\ia Sumanele negre?... +i
c[ fraza nu-mi apar\inea?...
Multe vie\i a calicit =i Stalin [sta... ]ncepui eu.
$%
AURELIU BUSUIOC
Las[, f[cu el din m`n[. D[-l ]n pizda m[-sii... Ia zi, frate Mihai,
nu po\i s[ m[ ]mprumu\i cu cinci ruble?
I-am ]ntins o bancnot[ de zece.
A=teapt[, mi-a zis.
Peste c`teva minute s-a ]ntors de la bufetul g[rii cu o sticl[
]nvelit[ ]ntr-o bucat[ de ziar.
A rupt cu din\ii c`\i ]i mai avea capsa de metal a sticlei:
Un g`t?
Am tras un g`t.
El goli sticla de votc[ pe jum[tate.
Cam cald[... Dar merge.
Merge... fui de acord =i eu.
}mi ]ntinse o h`rtie de cinci ruble.
Restul.
Poate-i p[strezi?...
El b[g[ bancnota ]n buzunarul pufoaicei =i se ridic[:
Drum bun. A= mai sta, dar am o trebu=oar[...
}l urm[rii cu privirea p`n[ disp[ru printre ma=inile adunate la
ramp[.
M[ cople=i brusc ideea nebun[ c[ pl[tisem cu o h`rtiu\[ albastr[
o via\[ de om...
Mai mult n-aveam s[-l v[d.
$&
CAPITOLUL
VII
Una cald[, alta rece.

De=i cu ochii ro=ii ca ai unui iepure de mosc =i cu aspectul unui
salvat dintr-un malaxor (o noapte de nesomn nu trece f[r[ urme!)
m-am prezentat la Istorie plin de ]ndredere =i umflat de optimism
s[n[tos. Dac[-i pe cinste n-aveam nici un motiv, cu toate str[daniile n-am reu=it niciodat[ s[ duc vreun capitol din manual p`n[
la cap[t. Cum m[ b[gam, s[ zicem, ]n Suvorov =i asaltul Ismailului,
]mi ap[reau imediat ]n fa\a ochilor ]nc[ier[rile =i debandada contemporan[ de la cozile la zah[r sau pìne. Dar repet, m[ aflam ]ntr-o
dispozi\ie at`t de proste=te bun[, ]nc`t atunci c`nd am tras biletul
cu Realipirea Basarabiei la Patria-mam[ =i tipul de la catedr[ m-a
ispitit dac[ am ceva nel[murit, era c`t pe ce s[-l ]ntreb la r`ndul
meu despre care realipire este vorba: cea din 18 sau cea din 40?
M-am st[p`nit ]ns[: Ionu\ era sigur c[ taic[-su disp[ruse ]n urma
unui banc cu u=or iz politic...
}nc[ un 5 pe Foaia de examinare. Ciudat, cum po\i s[ te bucuri
pentru o not[ care ]nainte =i acolo te-ar fi b[gat ]n p[m`nt de ru=ine,
dar n-am ]ncotro: acesta-i pre\ul maxim al cuno=tin\elor de aici.
Cu alte cuvinte, m[ pot considera student.
Imediat dup[ examen m-a prins pe coridor b[tr`nelul de la francez[, m-a tras ]ntr-un loc mai ferit =i dup[ o cuv`ntare lung[ (graseia =i rom`ne=te!) =i ]ntortocheat[ din care n-am ]n\eles mare lucru
a trecut la subiect:
Eu, din p[cate, sunt foarte ocupat, nu am s[ pot face la timp
traducerea, dar nu ar fi bine s[ rup contractul cu editura. Iar dac[ $'
ai traduce bro=ura dumneata ai putea s[ c`=tigi un ban! Sigur c[

nu o s[-\i apar[ numele, nu e=ti cunoscut, onorarul o s[-l ]ncasez
eu. Dar banii au s[ fie ai dumneatale. Aproape to\i...
A scos din geant[ o c[r\ulie tip[rit[ pe h`rtie g[lbuie, ieftin[, din
cele care pe aiurea le cumperi ]n gar[ ca s[-\i treac[ drumul mai
repede. Mi-a strecurat-o ]n m`n[ pe ascuns, de parc[ ar fi fost
vorba de ceva subversiv. Era Fils de peuple de M. Thorez.
Dac[ e=ti de acord, bine]n\eles c[ totul r[m`ne strict ]ntre
noi... Ce zici?...
Am dorit s[ aflu despre ce sum[ e vorba =i timpul de care dispun.
Timp ]mi d[dea berechet. Suma nu c[ m[ aranja era cam
jum[tate din ce adunasem din spetit =i nem`ncare!
Am ie=it ]n curte ]mpreun[ =i ]n dosul unei stive de lemne mi-a
strecurat ]n buzunar un cear=af de o sut[ de ruble.
Avansul! mi-a =optit z`mbind complice.
De altfel singurii bani pe care aveam s[-i v[d...
AURELIU BUSUIOC
18 august.
Zi pe care n-am s-o uit chiar dac[ ar fi s[ nu mi-o amintesc pe
cea de na=tere.
Travers`nd maidanul care ne desparte de grosul mahalalei =i
pe care joac[ fotbal vecinii mei de c[min de nu mai r[sare fir de
iarb[, ]l v[d de departe pe Jora, po=ta=ul, invalidul de r[zboi cu un
picior de lemn mu=cat p`n[ la m[duv[ de to\i cìnii din ]mprejurimi.
Dar de data asta nu-=i mai pleac[ privirile, ochii ]i sticlesc:
Este, este scrisore la domnul tovar[=!
I-o smulg din m`n[: scrisul mamei! Inconfundabilul ei scris, acest
M cu bucle =i acest O perfect rotund, cu virguli\a ca o codi\[ de
purcel!...
Bag m`na ]n buzunar, scot o bancnot[, nu v[d de care, o bag
]n ta=ca lui Jora =i m[ ]ndrept aproape ame\ind spre unul din
pietroaiele ce marcheaz[ poarta fotbali=tilor.
Jora m[ ajunge din urm[ =i-mi bag[ ceva ]n buzunar:
%
Nu trebuie cinci rubla, Jora are pre\ul una rubla!

Dragul de el!
M[ a=ez pe bolovan =i lung[ vreme nu m[ hot[r[sc s[ deschid
plicul...
Ochii umezi nu v[d nimic.
Pobeda, 8 august 1952
Mihalache, fr[\ioare, eu sunt bine, m[ preg[tesc s[ dau ]n particular pentru a zecea, ]ncolo, cine mai =tie, poate medicina...
Mi-i dor s[ te v[d, sora ta Lenu\a care te pup[.
Eu am trecut ]n clasa a doua a=a-i c[ te bucuri? Si eu m[ bucur
c[ este vacan\[ mi-au c[zut doi din\i, dar cresc. C`nd vii la noi s[ te
v[d? Ana.
Iubitul meu fiu, fr[\iorul nostru drag!

De la 2 iulie, de c`nd ne-a dat scrisorile tale inimoasa Elena
Josanu \i-am trimis =apte misive, dar n-avem r[spuns nici la una. De
data aceasta o s[ prime=ti plicul cu ve=tile noastre de la Zverdlovsc,
este un domn care face drumul ]ntr-acolo =i a binevoit s[ ne ajute.
Cine =tie, aici st[m prost cu drumurile. Ne gr[bim s[-\i spunem c[
suntem s[n[toase, s[ n-ai nici o grij[ =i scrie-ne c`t mai cur`nd cum
o duci tu. E=ti s[n[tos? Te-ai aranjat? Scrie-ne repede =i am[nun\it.
+i tata e bine, dac[ nu se schimb[ nimic ]n octombrie o s[ ne vedem
=i o s[-\i comunic[m neap[rat. El munce=te la aer liber, =tii c`t de
mult ]i pl[cea la aer liber =i acas[... Noi o s[ st[m iar[=i aici, la Pobeda,
a=a c[ s[ ne scrii pe adresa aceasta, la poste restant, se spune do
vostrebovania, dar s[ scrii cu litere ruse=ti. |i-am scrie mai mult dac[
am fi sigure c[ ajung scrisorile la tine. Nu ne uita, Mih[i\[, =i atunci
ai s[ vezi ce scrisori lungi o s[-\i trimitem!
Te s[rut cu drag, copilul meu, mi-i tare dor de tine.
Mama =i fetele.
At`t.
O mai citesc o dat[.
}nc[ o dat[.
Nu mai plec ]n ora=, de fapt nu aveam nici o treab[ grozav[,
listele cu cei admi=i se vor afi=a doar mìne, voiam s[ cump[r ceva %
h`rtie, dar tovar[=ul Thorez nu m[ gr[be=te: limba ]n care =i-a scris

biografia e ca pentru s[raci...
+i deodat[, ca un fulger ]n moalele capului: Tincu\a!
De ce nu mi-a scris nici un r`nd?
Nu s-o fi ]nt`mplat ceva, Doamne fere=te?...
M[ str[duiesc din r[sputeri s[ alung g`ndul, nu, e ]n regul[ totul,
e o fire aparte, are toane, e tipul de independent categoric, o s[-mi
scrie singur[ c`nd o s[ vrea, n-o s[ mai semneze ea scrisori
colective...
A=a mi-o amintesc =i asta m[ calmeaz[.
Mi-a spus =i Krasnovski, ]n timp ce-i scriam angajamentul de a
p[stra ]n tain[ strict[ obiectul ]nt`lnirii noastre =i ]ns[=i ]nt`lnirea,
c[ mama =i cu fetele sunt bine aranjate, c`t ]l prive=te pe tata e
condamnat politic =i despre el n-are voie s[ vorbeasc[, dar...
Dac[ ai s[ te por\i frumos... a p[strat o pauz[ lung[. Cine
=tie, dac[ ai s[ te por\i frumos e foarte posibil s[ facem o excep\ie
pentru tine.
N-am prea ]n\eles ce ]nseamn[ s[ m[ port frumos, dar face
impresia c[ [=tia ca d`nsul au mult[ putere, ]n orice caz Maria
Petrovna mi-a zis c[ i s-a spus de la uzin[ s[ fiu l[sat ]n pace.
Am =i telefonul lui.
M[ a=ez s[ scriu o epistol[ lung[-lung[ celor dragi.
Kurgan... Centru raional Pobeda... Pe ce a=chie de continent
necunoscut o fi s[dit Dumnezeu a=ez[rile acestea?
+i n-o fi uitat Creatorul de ele?
Probabil nu. Nu de tot: doar am primit scrisoarea!...
AURELIU BUSUIOC
Lista st[ prins[ cu patru pioneze pe tabla de avize.

E tras[ la ma=in[ =i poart[ semn[tura pentru conformitate.
Cei admi=i sunt ]n=ira\i ]n ordine alfabetic[ =i numai la O nimeni.
Nici ]n coada listei.
Probabil c[ e o gre=al[, o sc[pare stupid[.
Sunt unul dintre cei trei care-am ]ncasat 5 pe toat[ linia, dar
numele meu nu figureaz[ printre numele celor admi=i...
Pe coridor, cum m[ ]ndreptam spre secretariat ca s[ le atrag

aten\ia asupra ur`tei erori s[v`r=ite, u=a blindat[ a Sec\iei speciale se deschise brusc, c`t s[ m[ pocneasc[ ]n numele tat[lui.
Ie=ea Ionu\, adic[ Ivan Manole.
Mihai, stai o clip[!
Dar...
+tiu ce vrei s[-mi spui. S[ ie=im ]n curte, s[ vorbim...
M-a trecut un fior rece. E ceva ]mpu\it, adic[.
Am aflat =i eu abia c`nd am citit lista. Secretarul nu =tie nimic,
m-a trimis la sec\ia de unde ai v[zut c[ am ie=it. Treaba-i slut[...
Am tri=at? Am omor`t pe cineva?...
}n locul t[u n-a= glumi. C`rti\a de la Sec\ia special[ mi-a ar[tat
col\ul dosarului t[u pe care e specificat FDN...
Bine, dar n-am f[cut parte din nici un fedene, =i ]n genere
n-am f[cut politic[! Nici acolo, nici aici!
Ionu\ m[ privi de parc[ i-a= fi picat din cer:
Chiar nu =tii?... FDN?... Fiu de du=man al norodului?...
...+i mie mi se p[reau baliverne =i spaime ieftine toate povestirile
contelui... Dar s[-l fi crezut chiar, chiar s[-l fi luat ]n serios ar fi
schimbat asta lucrurile? M-a= fi g[sit azi pe list[ la litera O?
A=a-i de c`nd lumea: fiul vr[jma=ului meu este vr[jma=ul meu.
Bine]n\eles dac[ nu-i v`nz[tor de tat[...
Interven\ia lui Ionu\ pe l`ng[ rector nu s-a soldat cu nimic. }mi

pare r[u, pierdem un viitor student capabil, dar sunt puteri care ne
dep[=ec. +i mai c[ te-a= sf[tui si pe dumneata, care tot e=ti cu
pufu=or pe boti=or, s[ nu te implici ]n t[r[=enia asta.
N-am nici un motiv s[-i pun la ]ndoial[ cele spuse, uneori mi se
pare c[ sufer[ mai mult ca mine, deap[n[ tot soiul de variante
pentru solu\ionarea cazului, cum ]i zice el.
Trebuie s[ scrii la CC! Da, asta-i unica solu\ie! Primului secretar! Nu cred c[ au nevoie de publicitate ]n jurul porc[riei astea. }\i
]nchipui ce impresie ar produce scandalul [sta asupra celor ce mai %!
AURELIU BUSUIOC
g`ndesc s[ se repatrieze?... De fapt, nu... nu trece... Mai mult ca

sigur c[ scrisoarea ar nimeri nu la primul, ci la vreun instructora=...
Bine]n\eles, la vreun func\ionar inferior care-=i vede =i el =eful
suprem doar pe la congrese sau date solemne... Ce-am observat
aici un respect total, a= spune orbesc, fa\[ de scara ierarhic[,
mai dihai ca pe la cur\ile regale! +i s[ strice el, subalternul, dispozi\ia =efului cu tot felul de fleacuri!...
Ia stai, amigo! Zici c[ ai colaborat la vreo dou[ ziare?
Ei, colaborat...
Nu zi! Habar n-ai ce for\[ este la noi presa! Te-a atins cumva
un ziar =i e=ti un nimic!... Un nimeni!... Indiferent cine-ai fost ]nainte...
Uite, ]i trage gazetarul cela al t[u o replic[ comisiei de admitere...
Sau un foileton... Da, da! Un foileton, a=a se numesc aici materialele
critice... Imagineaz[-\i: Birocra\ii monopolizeaz[ =tiin\a! Sau, =i mai
bine: Un frunta= al ]ntrecerii socialiste este ]mpiedicat s[ ]nve\e!...
Zi-i mai cinstit: Un fiu de criminal de r[zboi, un membru al
unei familii de deporta\i, un repatriat p`rlit...
Mda... Ai dreptate... N-o s[ ri=te nici un ziar s[-\i ia ap[rarea.
Cine-=i pune de bun[voie curul la b[taie!... Mai ales c[ aici par s[
fie implica\i =i [ia... +tii tu cine... Sec\ia special[ nu st[ de poman[...
+i cu [ia nu te pui...
C`nd a observat Maria Petrovna c[ =i a doua zi nu m[ scol din
pat, a intrat ]n panic[.
+tiam eu, \i-am zis c[ de at`ta ]nv[\[tur[ are s[ \i se umfle
capul! M-ai luat la r`s, da iaca, cine a r[mas cu dreptatea?... Na,
bea fiertura asta, ]i ceai de pojarni\[, ]\i ia durerea ca cu m`na!...
Dar g`ndurile din cap nu \i le poate scoate ca cu m`na nici
m[car ]nfuzia de sun[toare.
+i, cine mai =tie, dac[ nu venea dup[ mas[ Maria Petrovna cu:
Ascult[ m[t[lu\[, Mihail Alexeevici, =tii cum se lecuiesc de v[t[m[tur[ la cap b[ie\ii no=tri?...
Cine mai =tie, dac[ nu cump[ram sticla ceea de votc[ =i dac[
nu d[deam de du=c[ un pahar pentru ceai, plin ras cu licoare
ruseasc[, poate c[ nu g[seam num[rul de telefon ce mi-l d[duse
Krasnovski.
Poate nici nu l-a= fi c[utat...
%"
CAPITOLUL
VIII
Ai ]nc[rcat aparatul de proiec\ie? Atunci:

Filmul!
Uitarea ]n amintiri?
Cine se aga\[ de ele e un proscris.
Amintirile nu sunt dec`t un fel de masturbare a creierului, un
surogat de g`ndire, un fel de carte lung[ =i plicticoas[ pe care te
for\ezi s-o cite=ti pentru a doua sau a nu mai =tii c`ta oar[, =i totul
doar din lenea, din neputin\a, din nevoin\a s[ ]n\elegi c[ e altul cu
totul compartimentul r[citurii aceleia cu circumvolu\iuni ]n care se
afl[ ceea ce cau\i uitarea.
Pe care, de altfel, de ce-ai c[uta-o dac[ poate veni =i singur[,
de la sine? Ah, =tii c[ uitarea este for\a motrice a mersului t[u
]nainte! +tii c[ dac[ excluzi uitarea, acest spiritus movens, dac[ n-o
la=i s[-\i precead[ pa=ii te vei trezi pe drumul cìnelui care-=i v`neaz[ coada!
Dar n-o c[uta ]n amintiri, ]n aceste nisipuri mi=c[toare.
Ridic[-te =i umbl[! Spre lumini\a aceea care mai p`lpìe, spre...
Dar dac[ insi=ti... Dac[ vrei tu numaidec`t...
... Te-ai ]ntors seara t`rziu (din punctul de vedere al mamei! Era
abia zece!), te-ai oprit la peretele lateral, cel dat cu var, \i-ai lipit
buzele de el =i ai inspirat ad`nc de c`teva ori: zic b[ie\ii c[ afacerea
asta face s[ dispar[ mirosul de tutun. Ar mai fi un mijloc, dar cum
s[ nu fumezi? E=ti b[iat mare, fl[c[u, ]n cursul superior al liceului %#
AURELIU BUSUIOC
unde-ai intrat dintru ]nceput, =i n-ai deloc cheful s[ nu-\i valorifici

acest statut, trebuie s[ \ii pas cu ceilal\i, la fel de r[s[ri\i ca tine.
Fire=te, spre invidia celor pe care Dumnezeu nu i-a prea ajutat cu
]n[l\imea, din care pricin[ sunt u=or depista\i de profesorii ]ns[rcina\i
s[ patruleze Promenada =i parcurile... Ce-i drept, ]n ultima s[pt[m`n[ nu s-au prea z[rit mutrele lor ur`cioase, fie din motive de
vreme rea, fie din cauza bubuiturilor dinpre nord =i r[s[rit tot mai
distincte seara, lucru de care a auzit =i Dima Russu, cel cu o jum[tate de palm[ mai ]nalt dec`t pupitrul, astfel c[ azi a ap[rut =i el la
v`n[toare. V`n[toare e o denumire de cod. Se traduce simplu:
pip[itul fetelor pe Promenad[. Munca aceasta e r[spl[tit[ uneori
cu una la ceaf[, mai des cu chi\c[ituri pref[cute sau sincere exclama\ii de m`nie, dar ce conteaz[ toate astea, cum s[ le compari
cu imensa bucurie a mìnii care-a cunoscut fie =i pe-o fr`ntur[
de clip[ taina aceea care-\i tulbur[ imagina\ia =i somnul... Mai la
vale de restaurantul Londra este =i stabilimentul acela care-ar fi
fost marcat de un felin[ra= ro=u, dar... camuflajul... Acolo palma
la ceaf[ ar fi exclus[, dimpotriv[, dar vai! cenzul de v`rst[! Monopolul octavanilor!...
Mama st[ la masa din sufragerie, la dreapta =i la st`nga ei
am`ndou[ fetele, dar nu te mai privesc toate trei ca pe un infractor,
nu mai auzi ve=nicul }\i faci de cap, b[iatule, am s[ te spun lui tata
c`nd vine! Ba chiar =i Len\a pare s[ ard[ de ner[bdare s[-\i comunice un lucru deosebit de important.
Cite=te.
Mama ]\i ]ntinde un plic din care se i\e=te un col\ de h`rtie groas[.
Extras din foaia ta matricol[.
Ochii ]\i fug imediat la note. +i mai ]ntì la algebr[: Cinci! Ura!
strigi tu ]n tine, s-a zis cu corigen\a, cinciul e ru=inos, desigur, dar
s[n[tos!...
Dar stai, m[mico, de ce acum? Mai avem p`n[ la...
D`nsa ]\i ]ntinde iar, ]n t[cere, o foaie de h`rtie pe care cite=ti
mirat, f[r[ s[ prea ]n\elegi dintru ]nceput:
Guvern[m`ntul Provinciei Basarabia. +i cu litere mai mari,
grase: Buletin nominal de evacuare...
Ne dau afar[ din cas[?
%$
Nu, b[iatule, din \ar[. Vine iar r[zboiul...

Trebuie s[ plec[m? Unde? +i c`nd?...
Poimìne... Hai, ]ncepem s[ facem bagajele. Singur[ n-am s-o
scot la cap[t...
Stai ame\it o clip[, apoi sim\i cum \i se urc[ s`ngele la cap: Nu
se poate! Imposibil! Paulina a promis s[ te a=tepte mìne ]n magazia de lemne! Imediat dup[ mas[, c`nd se retrage mama cu fetele
pentru siest[. E poate cea mai important[ zi din via\a ta! O iarn[
]ntreag[ ai pierdut ca s-o convingi... C`te semne timide mai ]ntì...C`te atingeri parc[ ]nt`mpl[toare... Apoi c`te rug[min\i =i
promisiuni... +i banii aceia str`n=i leu cu leu pentru inelul care-a
convins-o ]n sf`r=it... +i toate astea, tot lucrul acesta la care te
g`nde=ti ]n permanen\[, de care \i se usuc[ gura c`nd \i-l imaginezi,
s[ nu aib[ loc din cauza unor idio\i care-au g[sit anume acum
momentul pentru evacuare? Dar ra\iunea nu poate s[ admit[ a=a
ceva! Nu poate!!!
+i mobila o lua\i, doamn[? ]ntreab[ Paulina.
Nu, nu putem, n-avem loc. Ni se dau doar dou[ compartimente... S[-\i r[m`n[ \ie, amintire, c[ ne-ai slujit bine...
Vai, doamn[, se face c[ protesteaz[ fata, dar ochii ]i sticlesc.
Domni=orul Mihai, s[ m[ aju\i la str`ns covorul din salon...
}n salon se repede la tine, te reazim[ ]n perete =i te s[rut[ pe
gur[ =i pe limb[. Te prinde cu m`na cum faci tu cu fetele pe Promenad[.
Oho! Proast[ am mai fost p`n[ acum...Da =i tu n-ai noroc...
Apoi ia seama cum dai ochii peste cap =i ]ncepi s[ luneci pe
podea.
Doa-amn[! Moare b[iatul!...
...Te duc... Te-aduc... Te duc... Te-aduc... Te duc, te duc, te
duc... Nu, nu mai \ii minte drumul ]n compartimentul acela de clasa
a doua, tu singur cu zeci de valize, baloturi =i co=ule\e, mama cu fetele
]n cel de al[turi, cu valize, baloturi... Care se desfac mereu, se
deschid, se dezleag[... Treizeci =i unu martie... }ntì aprilie, doi, trei...
Ba ]\i mai aminte=ti: la trei, seara, dup[ =ederi nesf`r=it de lungi
prin toate haltele sau chiar ]n c`mp deschis Bucure=tii! N-ai fost
niciodat[ ]n capital[, acum ai s-o vezi, m[car cu un ochi, dar, %%
AURELIU BUSUIOC
imbecilii, aici, unde ar trebui, nu vor s[ stea. }n zorii lui patru hardughia pestri\[ vagoane de marf[ de-a valma cu cele de pasageri
se urne=te =i abia se t`r[=te ]n urma altui e=alon pe care ]l vezi
din c`nd ]n c`nd la curbe. Apoi o oprire scurt[, apoi o goan[ cum
n-a fost nici una, dar ]n direc\ie opus[, apoi nici azi nu po\i reface
tabloul! tr[snetele =i tunetele acelea, geamul f[cut \[nd[ri de
bucata aceea de metal ]nfipt[ ]n c[ptu=eala cu=etei chiar l`ng[
capul t[u, \ipetele, nu, urletele mamei =i ale fetelor, u=a dat[ de
perete, E=ti viu!, vagonul aruncat ]n toate p[r\ile, rafalele de v`nt
nebun, fumul mirosind a praf de pu=c[, baloturi =i co=ule\e c[z`nd,
vesel[ z[ng[nind, mama cu Tincu\a ]n bra\e ]ntins[ pe podeaua
coridorului, dulcea\a de vi=ine de pe hainele tale, S`nge! strig[tul mamei c`nd le=in[ a doua oar[, apoi o oprire brusc[, cu restul
de bagaje pr[bu=ite =i... O lini=te s[ te ]nnebuneasc[, p`n[ la \iuit
]n urechi... +i cerul curat-curat, din care ning fulgi m[run\i =i lucitori
din foi\[ de staniol...
A\i stat ]n c`mp dou[ zile p`n[ au legat cap[t de linie cu cap[t
geni=tii =i feroviarii c`\i mai r[m[seser[, zvonurile cre=teau ca o ap[
de prim[var[, d[deau din matc[, =i numai c`nd a\i luat-o ]nd[r[t,
pe direc\ia ini\ial[, a\i ]n\eles c`t de palide fuseser[ zvonurile ce vi
se p[reau exagerate. }\i mai aminte=ti copacul acela ars de viu =i
un picior t[iat din =old, at`rn`nd de-o creang[ ca un V ]ntors? }\i
mai aminte=ti, ]n gar[ la Titu (ce denumire!), impiegatul acela?
Noroco=ilor! A\i fost ultima garnitur[ care s-a salvat de la Chitila!
Apoi amfiteatrul acela cu locurile voastre ]n loj[. La Balota, la
+imian? Jos scena, Turnu Severin ]n fum =i foc, =lepuri uria=e
plutind gra\ios prin aer ]n jerbe de ap[ lucitoare =i tot gra\ios
a=tern`ndu-se p[m`ntului, dar schimb`ndu-=i, iar gra\ios, forma...
Figuri de omule\i ap[r`nd din cea\[, alerg`nd, c[z`nd, ridic`ndu-se,
disp[r`nd... +i totul pe un fond sonor monoton, de frecven\[ joas[,
ca al unei furtuni ce abia ]=i anun\[ sosirea ]n mun\i. Iar sus,
rotindu-se ca un roi de berze ]n preajma plec[rii, ni=te cruciuli\e albe,
din care curge idilic beteal[ lucitoare, din c`nd ]n c`nd ]mpr[=tiat[
de neputincio=i noura=i negri, exploziile proiectilelor antiaeriene care
nu pot ajunge p`n[ la berzi=oarele ce se tot rotesc de parc[ ]ntr-a%& dev[r s-ar antrena pentru plecare...
|ii minte ce tot repetai ]n g`nd? De data asta spectatori...

De data asta spectatori..., ]n timp ce mama, tr`ntit[ ]n b[l[riile de
l`ng[ terasament, se tot str[duia s[ acopere cu trupul ei firav feti\ele
curioase =i neascult[toare...
Pauz[.
A=a e c[ s[tulul nu-l crede pe cel fl[m`nd?
Pentru a confirma veridicitatea zicalei, pentru c[ nu tot ce se
consider[ ]n\elepciune popular[ poate trece testul la veridic (de
exemplu: dec`t cu un prost la c`=tig, mai bine cu un de=tept la
pagub[ stupid, nu?), e de ajuns s[ schimbi statutul social. Pentru o vreme. Pe c`t posibil mai scurt[, ]n cazul c[ faci parte dintre
s[tui. Mai r[u c`nd la cap[tul experimentului vezi c[ drumul de
]ntoarcere la condi\ia ini\ial[ este blocat... +i te descoperi ]n situa\ia
permanent[ a celui care nu este crezut...
Filmul:
N-ai fost dintre cei mai grozavi la Geografie, dar c`te ceva tot
mai \ineai minte: Banatul!... Gr`narul \[rii...Poate chiar al Europei!...
+i, al naibii, manualul nu min\ea!
Pentru localnici r[zboiul avea loc undeva ]n Abisinia sau Patagonia, foamea prin India sau ]n lenea de a te ridica p`n[ la
telefon s[ comanzi ceva la restaurantul din apropiere... +i dac[
primul val, basarabenii =i bucovinenii, mai meritau compasiune,
oricum, se vedea c[ nu vin cu m`na goal[, au muncit, au adunat
c`te ceva, ceilal\i, care-au premers puhoiul de solda\i str[ini, moldovenii de dincoace de Prut, fugi\i nu doar din calea m[celului, ci =i
de spectrul h`d al foametei, sosi\i doar cu ce bruma ]=i mai acopereau goliciunea, ei bine ace=tia ]ncepeau s[-i pun[ pe g`nduri...
|ii minte, ora=ul de la care nu-\i puteai rupe ochii, ora=ul acela
pe ale c[rui str[zi te puteai culca f[r[ teama s[-\i pr[fuie=ti hainele,
]ncepea s[ p[leasc[ cu fiece zi, cu tomberoanele =i co=urile de gunoi
r[sturnate =i c[utate de resturi =i chi=toace; prin mul\imea ce se
purta la toate orele ]mbr[cat[ ca de s[rb[toare lic[reau tot mai des
=i mai insistent tren\ele s[r[ciei =i mizeriei, de r`nd cu uniformele
sub\iri, ne]ngrijite =i str[ine, ap[rute dup[ augustul cela de pomin[... %'
AURELIU BUSUIOC
}\i aduci aminte, vai! parc[ se uit[? Lunile acelea lungi de jafuri,
violuri =i c`ntece n[scute din alcool, uli\ele nop\ii pustii =i ]nsp[im`ntate, =i blestemul desperat al doamnei Balint, prima voastr[
gazd[, c`nd i s-a ]ntors acas[ abia seara t`rziu, cu hainele ferfeni\[
=i privirile r[t[cite, fiica trimis[ cu trebuin\[ ]n ora=: Ru=ii vo=tri, voi
i-a\i adus, ]nghi\i-v-ar focul iadului s[ v[ ]nghit[!...
Au ]nceput abia prin octombrie, pe la jum[tate, cursurile, n-ai
uitat. Liceul era de elit[, acum ]ns[ activ`nd ]n dou[ schimburi, cu
clase paralele pe toat[ linia: refugia\ii... Mama s-a re]ncadrat ]n
]nv[\[m`nt f[r[ probleme penurie de cadre. (+i de bani ]n cas[,
tata avea s[ apar[ doar ]n ajunul anului nou: V-am c[utat ]n toat[
\ara, o debandad[ total[, nimeni nu =tie nimic! Mai ]ntì mi s-a spus
c[ sunte\i la Cluj. Cum unde? La Bucure=ti mi s-a spus... Bine c[
v-am g[sit. Mai r[u e c[ m[ caut[ =i pe mine...)
Nu se pl`ngeau profesorii, elevii noi erau cumin\i =i silitori, doar
din c`nd ]n c`nd lipseau de la lec\ii, =i atunci =tiau to\i: are loc o
nou[ razie la refugia\i... Cu tot dormitul pe la str[ini, v`n[torile aveau
loc noaptea, braconaj mai degrab[! se ]nt`mpla ca unii dintre
colegii t[i s[ nu mai apar[ la cursuri, =i atunci =tiau to\i c[... Dar ce
era de =tiut?... }\i mai aminte=ti de somnurile iepure=ti pe la vecinii
doamnei Balint, =vabii aceia cumsecade, cu locuin\e-p[pu=[ de-\i
era oarecum s[ le calci parchetul, =i care peste un an =i ceva au
venit ei la voi. La acela=i, somn, numai c[ goana la nem\i s-a
organizat la lumina zilei, ce s[ mai umbli cu mofturi...
Ba chiar odat[, adu-\i aminte, ai r[mas s[ dormi la liceu (alarma
s-a dovedit a fi fals[!), ]n propria ta clas[. Doamne, ce de pa=i mai
auzeai pe la miezul nop\ii ]n coridor, cum ai pus ]n u=[ scaunul
profesorilor, cum au mai ]nceput s[-\i fac[ mutre alde Copernic =i
Petrarca din tablourile lor pr[fuite. +i c`t de tare s-a mai minunat a
doua zi Centaurul latinistul c`nd elevul favorit a ]nceput s[ se
b`lbìe la Vides cum alta stet nive...
S[ te mai miri atunci, de fapt nici nu cred s[ te miri, nu e=ti o
excep\ie, de complexul de inferioritate care s-a ab[tut ca o boal[
cronic[ pe capetele tovar[=ilor de fug[? Ba nu, ]n ceea ce te
prive=te, totu=i cu o deosebire: n-ai cobor`t niciodat[ ]n sala de
& gimnastic[ atunci c`nd se anun\a: Refugia\ii la ajutoare din
partea Crucii ro=ii! }n pauza mare. Fire=te ]\i invidiai colegii ce se

]ntorceau cu pachete de unt de cocos sau cutii cu gem de grape-fruit, dar refuzai p`n[ s[ =i gu=ti din ciocolata oferit[ de vreun
generos, de parc[ n-ai fi dus acas[ foamea cea mai autentic[.
(P`n[ a ]nceput mama s[-=i v`nd[ din pu\inele lucruri mai de pre\.)
M`ndrie n[scut[ din neputin\[...
Apoi ]n toamn[, cu pu\in ]nainte de a se na=te Ani=oara, s-a
]ntors tata. Era slab, dar, ca de obicei, plin de voie bun[. Gata, a
zis, s[ fie ce-o fi, r[m`n cu voi. Nu se poate tr[i cu dou[ spaime
una pentru voi =i alta pentru mine... La urma urmei n-am ucis =i
n-am furat, ce s[-mi fac[?
Pe urm[, dup[ Ani=oara, ]\i aminte=ti? p`n[ =i tu, refractarul la
orice politic[, ai ]nceput s[ sim\i c[ se schimb[ ceva, c[ pute! Cum
i s-a trimis lui, profesor universitar cu merite deosebite, un peticel
de h`rtie prin care i se comunica rece c[ din acea zi se afl[ la
dispozi\ia Inspectoratului scolar, cum n-a vrut nimeni s[ stea de
vorb[ cu d`nsul la minister =i cum i s-a oferit, ca ]n batjocur[, un
post de ]nv[\[tor ]ntr-un sat ca vai de el la un cap[t de \ar[... Iar
mamei, sub amenin\area destituirii un post similar ]n cel[lalt
cap[t... P`n[ =i doamna Balint, care dup[ ce-a aflat c[ mama-i
gravid[ a ]nceput s[ v[ viziteze la noua gazd[ (vai, madam Olteanu, ce femeie grozav[ e=ti: s[ na=ti pe a=a vremuri! Te stimez,
madam Olteanu!), p`n[ =i ea era indignat[: S[-=i bat[ \ara joc
de a=a oameni! Iat[-l, a ajuns =i aici comunismul de care-a\i fugit...
The End.
Ai obosit?... +i c`t mai este, c`t...

Dar dac[ zici tu...
&
CAPITOLUL
IX
AURELIU BUSUIOC
&
}n graba asta a mea de a ]nghesui tot ce =tiu ]n r`ndurile de fa\[

m-am str[duit s[ \in cont mai ales de cronologie =i abia acum ]mi
dau seama c[ nu asta am urm[rit ini\ial, nu scrierea unui jurnal
care, \inut la zi, ar fi interesat, poate, prin detalii (de=i, dac[ a= fi
apelat la ]nsemn[ri zilnice pentru evenimente cu o vechime de 6
7 ani, a= fi e=uat sigur =i lamentabil!), ci s[ ajut un eventual cititor
s[ aib[ o idee general[ despre soarta unui om aruncat de ]mprejur[ri pe un cap[t de lume uitat de Dumnezeu, =i, ne=tiut de ce,
uitat anume ]n momentele cruciale ale Istoriei... +i poate c[ nu at`t
uitat c`t pedepsit... (Dar de ce?)
Nu degeaba se zice c[ for\a marilor mae=tri st[ ]n aten\ia ce-o
acord[ am[nuntelor. Nu am veleit[\i de scriitor, sunt doar o victim[
care se mai vrea =i martor, =i de aceea nu e suficient s[ strig c[
m[ doare, trebuie s[ pun =i degetul pe ran[... }ncerc acum s[-mi
reamintesc etapele str[duin\elor de a m[ adapta la noile condi\ii ]n
care m[ aruncasem benevol =i constat c[ nu birocra\ia a fost prima
barier[ ce-mi st[tea ]n cale, birocra\ie, slav[ Domnului, aveam
suficient[ =i dincolo. Marele impact \inea de comunicare. +tiam c[
plec ]ntr-o \ar[ care nu mai era cea p[r[sit[ odinioar[, c[ nu voi
mai reg[si oamenii de alt[dat[, =i chiar dac[ aveam s[-i reg[sesc
ar fi fost al\ii, de alt[ mentalitate. Eram preg[tit pentru at`ta lucru.
Dar nici prin g`nd s[-mi treac[ s[ reg[sesc un neam vorbind alt[
limb[ dec`t cea supt[ cu \`\a mamei. S[-\i pierzi graiul ]n numai
c`\iva ani! Era posibil oare?
S-a dovedit a fi.
Atacul masiv =i arogant al tuturor mijloacelor de comunicare,

absoluta majoritate a conduc[torilor de toate rangurile (=i a rudelor,
bine]n\eles!) adu=i de aiurea, trecerea la un alfabet str[in =i impropriu, =coala =i bilingvismul, precum =i totala lips[ de m`ndrie, fie
ea provocat[ chiar =i de spaim[, a localnicilor au reu=it extrem de
repede s[ ob\in[ ceea ce nu putuse ob\ine o sut[ de ani de tiranie
\arist[: dezna\ionalizarea...
O, acest bilingvism!... C`nd acorzi toat[ aten\ia limbii pe care-o
vorbesc =efii, ca ace=tia s[ te poat[ ]n\elege, =i te lepezi de limba
matern[ perfect con=tient ca de ceva primitiv =i ru=inos... Ori o
]ncarci cu at`tea ]mprumuturi la ]ndem`n[, c[ nu se mai pot ]n\elege
frate cu frate...
Cred c[ am supravie\uit impactului lingvistic doar pentru c[ am
nimerit de la bun ]nceput la atelierul acela unde nu se prea vorbea
]n timpul lucrului =i unde dup[ program mai mult se ciocnea... Apoi,
de ce n-a= recunoa=te-o, peu-a-peu am reu=it =i eu s[ m[ integrez
realit[\ii, s[ str`ng la piept =i s[ m[ iau la bra\ cu ceea ce g[sisem...
Adaptarea la mediu!
Ori, cum zic ru=ii: dac[ faci parte din hait[, trebuie s[ urli =i tu!
(O dovad[ ]n plus c[ neamul basarabenilor e nemuritor.)
C`t ar p[rea de ciudat, taxofonul din osp[t[ria aflat[ la un col\

de c[min func\iona.
A ridicat receptorul la al patrulea \`rìt:
Krasnovski.
De fapt, ce voiam? S[ m[ pr[bu=esc ]n lacrimi la pieptul lui? S[-i
arunc ]n fa\[ (la telefon!) c[ nu-i dreptate ]n \ara asta?
Krasnovski ascult[. Alo!...
Am sim\it brusc c[ mi se limpeze=te creierul: ce stupizenie! Ce
idee idioat[ s[-l sun pe omul [sta care are cu totul alte interese
dec`t s[ ajute b[bu\ele la traversat str[zile.
Alo, vorbi\i odat[! +i dup[ o scurt[ pauz[, mai mult afirm`nd
dec`t ]ntreb`nd:
&!
Mihai?!...
AURELIU BUSUIOC
N-aveam ]ncotro, [=tia =tiu tot. V[d prin pere\i.

Eu... Tovar[=...
Stop! Nici un tovar[=! Unde e=ti?
Peste o or[ eram pe strada ce mi-o numise, ]n cel[lalt cap[t al
ora=ului. M[ a=tepta ]n fa\a unei porti\e deschise =i mi-a f[cut semn
s[-l urmez.
Salonul era aproape copia primului, doar c[ deasupra mesei
ardea un simplu bec, f[r[ abajur, iar pe covorul din perete nici un
portret: o arm[ de v`n[toare cu patul ]ncrustat =i o tolb[ de piele...
La mas[ st[tea un t`n[r care la intrarea noastr[ s-a ridicat =i
mi-a ]ntins m`na.
Face\i cuno=tin\[, zise Krasnovski, tizul t[u, Mi=a. C`nd n-ai
s[ m[ g[se=ti pe mine, o s[ r[spund[ el la telefon...
O s[ r[spund[ pe dracu strigai eu ]n g`nd. At`ta prostie am
f[cut...
Sper c[ erai singur c`nd m-ai sunat, nu e bine s[ =tie cineva
c[ ne cunoa=tem. Unii oamenii nu =tiu de ce se tem de noi...
Singur...
+i foarte sup[rat... Iar te dau afar[ din c[min?
N-aveam ]ncotro, trebuia s-o ]ncerc =i pe asta. Am povestit tot.
Krasnovski m-a ascultat atent, m-a ]ntrebat cum aflasem de
]nscrip\ia de pe dosar =i dac[ mai spusesem cuiva povestea.
Uite, dragul meu, a=a se ]nt`mpl[ c`nd ai de a face cu t`mpi\i!
Bine, s[ zicem c[ nu cite=ti directivele sau instruc\iile primite de la
forurile superioare, s[ zicem. Dar s[ nu-l cite=ti pe tovar[=ul Stalin!
Da, au fost tot felul de excese, dar Iosif Visarionovici a scris clar
=i r[spicat: fiul nu r[spunde pentru faptelei tatei! Nu r[spunde!...
A=a-i, Mi=a?
}ntocmai.
Era primul cuv`nt care-l scotea. Probabil era ca un fel de ucenic
al lui Krasnovski.
O s[ l[murim noi lucrurile, nici o grij[. N-o s[-i l[s[m pe to\i
dobitocii s[ ne fac[ \ara de r`s... +i acum, ia zi: te-ai speriat de
mama focului =i te-ai repezit s[ stingi spaima cu un p[h[ru\. A=a-i?
Bine, foarte bine c[ m-ai g[sit! S[ nu te sfie=ti niciodat[ s[ m[
&" anun\i c`nd afli ceva ur`t... Cum altfel s[ lichid[m lipsurile dac[ o
s[ trecem indiferen\i pe l`ng[ toate? Avem at`\i du=mani, =i nu

numai afar[...
M-am ridicat.
V[ mul\umesc pentru...
Pentru ce? se mir[ el. Nu \i-am promis nimic... Doar c[ o s[
]ncerc[m... +i unde te gr[be=ti? Ia zi, cum a fost la examene?
Apropo, ]l cuno=ti pe un profesor de-acolo... M[...Ma...
Manole, ]l ajut[ Mi=a.
Da, exact, Manole... Se zice c[ e un mare filolog.
O fi crescut omul, m-am g`ndit.
Am fost colegi de liceu p`n[ ]ntr-a cincea.
Minunat! Mi=a d[ examene extern, =i se teme. Poate-ai s[
pui o vorb[! }ncepu s[ r`d[: Glumesc... }n alt[ parte dec`t aici nu
ne cunoa=tem, bine? +tii, lumea poate crede...
Nu-mi p[sa ce poate crede lumea. Altele m[ fr[m`ntau.
Tovar[=e Krasnovski, a= vrea s[...
Stai, m[ ]ntrerupse el. |i-am promis s[ fac o excep\ie... Ori
altceva ai vrut s[ m[ ]ntrebi?
Dup[ ce m[ ghicise respir`nd ]n receptor, mai venea =i cu asta...
Vezi, b[iatule, orice om care gre=e=te trebuie s[-=i ]ndrepte
gre=eala. Tat[lui t[u i-a fost dat[ posibilitatea asta de a repara r[ul
s[v`r=it. De ce s[-l deranj[m acum? }nc[ nu e=ti preg[tit s[-i scrii
sau s[-l vezi... Pot doar s[-\i spun c[ e bine, s[n[tos... Ca =i restul
familiei... O s[ vin[ o zi c`nd... }n sf`r=it, dac[ ai s[ te por\i...
M[ considera copil de gr[dini\[, ce naiba? +i vorba cu purtatul
frumos i-o auzeam a doua oar[.
Indiferent dac[ o s[ m[ ajute sau nu, va trebui s[ renun\ la
asemenea prietenie. Primul telefon trebuie s[ fie =i ultimul...
Chiar dac[ mi se par exagerate =i precis c[ sunt! toate
pove=tile astea despre ei, oamenii ace=tia au totu=i alt[ meserie
dec`t una de binefacere =i nu-i r[u s[ te \ii ceva mai la distan\[.
Dar, la urma urmei, m[ simt cu con=tiin\a curat[, n-am de ce s[
m[ tem.
+i de ce ar trebui s[ le fiu recunosc[tor? Datoria lor e s[ aib[ grij[
de siguran\a statului, iar siguran\[ ]nseamn[ =i respectarea legilor.
}n ceea ce m[ prive=te, legile au fost ]nc[lcate.
Slav[ Domnului, nu plec datornic...
&#
AURELIU BUSUIOC
Am profitat de timpul (nedorit!) liber ca s[ ]ncerc s[-mi recunosc

ora=ul copil[riei =i, ]n parte, al adolescen\ei. Aproape un an de c`nd
am revenit =i abia acum ]mi dau seama c[, de fapt, habar n-am
unde m[ aflu. Ce-am =tiut ]n acest r[stimp dec`t drumul la atelier
=i acas[ (scriu acas[ =i m[ umfl[ un r`s amar), n-am avut nici
m[car curiozitatea s[ aflu dac[ mai este sau nu curtea aceea plin[
de flori =i arbu=ti unde v`nam jaguari =i elefan\i (eterogen[ faun[,
dar ce =tie un copil!), dac[ mai st[ ]n picioare c[su\a ceea cu terasa
de pe care comandantul suprem, mama, cu Lenu\a ]n bra\e, revoca
ordinele pe care \i le d[deai singur, salv`nd astfel ba un boboc de
trandafir, ba vreo glastr[ cu cine mai =tie ce exotic[ buruian[ scoas[
la razele soarelui...
Mi se p[rea firesc s[ ]ncep pelerinajul sentimental anume de la
fostul c[min. Strada am recunoscut-o f[r[ greutate, doar pe ici-colo,
la grilajele de fier forjat, ciudat lucru, se mai ad[ugase din interior
c`te-un gard de sc`nduri vopsit ]n culori stridente. Poate din modestia noilor locatari?
A= fi recunoscut-o =i cu ochii ]nchi=i. Era ]ntreag[, gardul la fel,
doar l`ng[ porti\[ crescuse o gheret[ alb[. Singur vi=inul pitic
]ncepuse s[-=i piard[ frunzele, dar a=a f[cea ]ntotdeauna: se gr[bea =i la ]nflorit, se gr[bea =i la hibernat. Terasa abia se vedea din
spatele boschetului de trandafiri c[\[r[tori, dar era goal[. Oricum,
chiar s[ fi fost cineva... Poate Paulina?... M[ pufni r`sul la amintirea
ini\ierii ratate.
M[ d[dui, totu=i, mai aproape de gard, voiam s[ v[d dac[ mai
st[ la locul ei magazia de lemne, ]nainte i se vedea din strad[ un col\.
Idi, idi, =agai!
Nu luasem seam[ c[ este cineva ]n ghereta de la porti\[. Soldatul cu chipiu albastru nu p[rea deloc prietenos, nu cred c[ ar fi
acceptat s[-mi asculte amintirile din copil[rie...
Am f[cut uli\a ]n tot ]ntinsul, pe urm[ aveam s[ aflu c[ este
cartierul reziden\ial, dar nu m-a interesat niciodat[ copilul c[rui =tab
&$ doarme ]n c[m[ru\a Lenu\ei... Trotuarele erau acum asfaltate, cele
de c[r[mid[ ro=ie le-am g[sit pe alte str[zi, ]n lungul c[rora am

hoin[rit p`n[ pe ]nserate.
C`nd am ajuns la poalele dealului pe care l-am urcat patru ani
la r`nd ca s[ ]nghit =tiin\a ce trebuia s[ mi-o ofere primara, am avut
un =oc de care nu o s[ scap lung[ vreme: ambele cl[diri, =i cea a
liceului de fete, =i cea a normalei cu =coala noastr[, cele dou[
vapoare de un alb orbitor, care plutiser[ cu anii mei de prim[ ]nv[\[tur[ ]n marea verde a uria=ei gr[dini ce le ]nconjura, erau acum
dou[ epave, m[runte =i jalnice. Cui i-o fi trebuit jertfa asta, ca =i
cinematograful de zi, din sc`nduri str`mbe, ridicat al[turi de ruine?
Am mai tr[it ceva asem[n[tor c`nd peste c`teva zile am nimerit
pe locul fostului l[ca= de cult al catolicilor. O gr[mad[ de pietre
gola=e...
Nu c[ m-ar fi animat cine =tie ce sentimente religioase, dar pe
treptele acestei suple, aproape eterice construc\ii, ]n clasa a patra
am s[rutat pentru prima dat[ o fat[.
Primul s[rut...
Soldat, de altfel, cu o palm[.
Student.
Totu=i student.
Ca s[ vezi cum poate ]ntoarce via\a unui om un peticel de h`rtie!
L-am primit cu doar dou[ zile ]nainte de ]ntì septembrie, c`nd, la
drept vorbind, l[sasem orice speran\[. Nu era un formular obi=nuit,
cu goluri ce trebuie completate de m`n[, era ]ntreg tras la ma=in[,
=i semnat manu propria de chiar secretarul comisiei de admitere.
Ionu\ radia pur =i simplu:
Vezi? Am reu=it s[-l conving pe rector! Oricum, era evident
c[ s-a f[cut o prostie. Bine c[ s-a reparat.
Nu mai pricepeam cui trebuie s[-i fiu recunosc[tor. De fapt, nici
nu-mi p[sa: eram student =i basta! Dar siguran\a cu care Ionu\ se
repezea s[-mi fie salvator...
Ai mai fost pe la el?
D-apoi cum... L-am b`zìt p`n[...
&%
AURELIU BUSUIOC
Nu ziceai tu c[ te are =i pe tine cu pufu=or pe boti=or?

A-a... la asta te g`ndeai! Poate spune orice! Taic[-meu a fost
condamnat la doi ani, pentru un fleac, prea o f[cea pe spiritualul...
N-a fost considerat du=man al poporului. S[ nu fi dat r[zboiul, de
mult s-ar fi ]ntors acas[... A=a c[ musiu rectorul nu m[ poate avea
la m`n[ dac[ nu m-au putut avea alte instan\e...
Nu mi-a pl[cut discu\ia provocat[ de Ionu\, l[sa un fel de sediment nici nu =tiu cum s[-l numesc, din fericire n-am mai revenit
niciodat[ la tema aceasta.
Bobocii din anul ]ntì al meu se ]ntindeau ca v`rst[ ]ntre =aisprezece =i treizeci =i ceva. B[ie\i =i fete, mai ales de la \ar[, ca
]mbr[c[minte destul de modest echipa\i, ]n orice caz cenu=iu, dar
=i mai r[u ar[tau ca limbaj.
De=i la admitere foarte mul\i candida\i se prezentaser[ ]n uniforme militare, f[r[ epole\i, acum nu se mai vedea nici zare de
echipament cazon. L-am ]ntrebat din curiozitate pe unul din colegi,
pe care ]n iulie ]l v[zusem transpir`nd nevoie mare ]ntr-un veston
]ncheiat p`n[ la g`t unde a f[cut armata.
Care armat[?
I-am zis de uniform[.
Ha-ha! a prins s[ r`d[. Era a lu un drug de-al meu. Da cei
din comisie =tiu c[ voenè au ligote.
Cine? Ce au?...
Parc[ nu =tii c[ militarii au ni=te... ni=te...
}nlesniri?...
Aha!...
Ar fi trebuit s[ fiu mai prudent: ]nc[ din prima zi am fost titluit cu
rom`na=ul...
La cap[tul celei de a doua s[pt[m`ni de studiu =tiam tot. Sau
aproape tot.
C[ limba pe care-o folosesc mul\i dintre colegii mei nu-i incomodeaz[ pe unii pedagogi;
C[ majoritatea lec\iilor se fac ca la primar[: \i se dicteaz[ =i scrii
la ureche;
C[ tot ce \ine de =tiin\ele politice, ]n care noi, la agronomie, abia f[ceam
primii pa=i, trebuie conspectat =i ]nv[\at (de preferin\[!) pe de rost;
&&
C[ la facultatea de istorie se educ[ to\i viitorii conduc[tori (]n lipsa

temporar[ a unei =coli superioare de partid) =i c[ de la filologie la
conducere po\i ajunge doar ca activist de comsomol;
C[ exist[, ]n sf`r=it, dou[ categorii de cet[\eni ai \[rii: cei de
dincolo =i cei de dincoace. De Nistru, fire=te! +i c[ cei ce n-au avut
norocul s[ vad[ lumina r[s[ritului mai devreme dec`t ceilal\i au
doar perspectiva subalterniatului...
M[ temeam de lucrul acesta, dar s-a dovedit c[ nu sunt un
bunic al anului. Erau al\ii =i mai trecu\i ca mine, dar cum aveam
cuno=tin\e ceva mai ]ntinse, oricum, nu f[cusem o =coal[ la repezeal[, cur`nd aveau s[ m[ consulte mul\i colegi. Ba uneori eram
luat =i de confident...
Cererea de a mi se acorda loc la c[minul studen\ilor n-a trezit
mare r[sunet ]n inima administra\iei, mai precis nici un ecou, a=a
c[ ]mi vedeam mai departe de baia o dat[ pe s[pt[m`n[, drumul
de o jum[tate de or[ p`n[ la tramvai cu o transbordare =i scrisul
mecanic de conspecte la ni=te materii cel pu\in stupide. (Am ]ndr[znit
odat[ s[ m[ pl`ng unei colege, Irina, o pu=toaic[ ce tot ]ncerca
s[-mi fac[ ochi dulci =i ]i avea dulci! c[ m[ scot din pepeni
conspectele la Istoria partidului, toate ca toate dar manualul acesta
era aproape unicul pe care-l puteai afla pe toate drumurile. La care
dudui\a mi-a pus m`na pe gur[, speriat[ de-a binelea: Taci! S[
nu mai spui la nimeni! Nu =tii c`\i =pioni s`nt ]mprejur?!...)
Dar spre marea mea surpriz[ =i satisfac\ie, problema spa\iului

locativ necesar unui ]nghi\itor de =tiin\[, cum m[ lua peste picior
Fedea, altfel prieten foarte devotat, mi-a rezolvat-o chiar el.
Pe la ]nceputul lui august am`ndoi b[ie\ii ]=i trecuser[ cu bine
examenele =i fuseser[ angaja\i strungari plini. Fedea era sigur c[
asta ]nseamn[ a fi b[rbat adev[rat =i dup[ ce disp[ru c`teva seri
la r`nd ne anun\[ solemn pe to\i c[ se ]nsoar[.
M[i fra\ilor, o fat[ prima-ntì! Lucreaz[ la fabric[ =i nu-i zi s[
nu aduc[ acas[ un kil-dou[ de c`rna\i! Un raz chiar m-am speriat,
o str`ng =i eu ca omul la dragoste, de, =i unde dau cu m`na de
ceva... Zic, fa, tu nu cumva e=ti pe jum[tate b[rbat?!... Da ea &'
AURELIU BUSUIOC
'
unde ]ncepe s[ se hlizeasc[: Tu ce-ai crezut, acolo ne pune cineva

c`rna\u-n traist[? Stra=nic[ gospodin[!...
Au hot[r`t s[ fac[ nunta mai t`rziu, la \ar[, iar p`n[ atunci s[
]nchirieze o c[m[ru\[, s[ vad[ dac[ se potrivesc unul cu cel[lalt.
+tii, dac[ umbla omul toat[ vremea cu c`rna\ul... conchide
filosofic Fedea spre zgomotoasa veselie a ortacilor.
Oricum, dar pentru un timp aveam s[ r[m`nem ]n doi cu lini=titul
Timofei. (M[i, eu sunt singurul rus din lume care doarme dup[ ce
se ]mbat[!) Nu se =tia pe c`t timp, dar... Mai era Maria Petrovna!
}ntr-o zi vin acas[ =i nu recunosc odaia: numai dou[ paturi, (pe
unul dormea dus Timofei), ]ntre ele o mas[ aproape ca lumea, dou[
scaune =i la perete un dulap de dou[ ori mai mare dec`t cel vechi.
Maria Petrovna radiaz[:
Iaca, un ceas ]n urm[ mi-a venit unul de la uzin[, cu un ucenic
nou. Zic, unde s[-l bag? P[i nu erau trei paturi aici? Ba zece!
zic. Doi ]ntr-un pat dormeau, unde s[ mai bagi al treilea pat! S-a
]nv`rtit c`t s-a ]nv`rtit =i au plecat am`ndoi. Iaca, acuma ai s[ po\i
]nv[\a, Timofei ]i cuminte.
Cumsecade femeie. }n situa\ia ei alta s-ar fi ]ncr`ncenat...
Dup[ anii pierdu\i dar cu munc[ serioas[! la agronomie,
=coala de aici mi se p[rea o joac[ de copii =i ]ncepeam s[-mi sparg
capul cu ideea de a afla ceva paralel, pentru c[ m[ cam b[gam cu
]ncetul ]n banii aduna\i. Era, totu=i, insuficient[ bursa... +i m-a= fi
dus numaidec`t la ]nc[rcat vagoane sau alt[ treab[ dac[ n-ar fi
venit Ionu\ cu ideea:
Ascult[, fraere, ce-ai zice ca la toamna viitoare s[ intri ]n anul
trei? Un mic efort =i...
O s[ mi se considere anatomia erbivorelor drept literatur[
str[in[ =i fiziologia gimnospermelor drept lingvistic[?...
R`zi tu, r`zi, Harap Alb, dar dac[ mìne ]\i aduc permisiunea
rectorului s[ dai anul la prima sesiune, iar pe al doilea s[-l prepari
]n semestrul doi? Ori nu te-ar \ine balamalele?... S[ zicem c[
lucr[rile de curs =i conspectele respective \i le-a= aduce eu, de prin
arhiva catedrelor...
Doamne, ce simplu nasc ideile mari ]n capetele altora!
CAPITOLUL
X
1
Pobeda, 28. IX. 52
Mih[i\[, feciora=ul =i fr[\iorul nostru drag!

Nici nu-\i ]nchipui, Mih[i\[, nici nu-\i po\i ]nchipui c`t[ bucurie ne-a
adus scrisoarea ta de la 18 august pe care zici c[ ne-ai scris-o
noaptea. Noaptea-i pentru odihn[, de ce strici ochii? Dar ce scriu
eu? Tu zici c[ te-ai aranjat bine, de ce n-ai terminat facultatea aceea?
Nu trebuia s-o p[r[se=ti. }n\elegi? Nu trebuie s[ ai grija noastr[, noi
o ducem bine, chiar foarte bine. Eu acuma sunt mare =ef =i avem de
toate, =i f[in[, =i zah[r. O s[-\i spun ce, dar mai ]ntì s[-\i vorbesc
despre fete. Lenu\a a c[p[tat ]nvoirea s[ fac[ clasa a zecea la =coal[,
nu particular =i e foarte fericit[ c[ o s[ aib[ prietene. Ani=oara este
]n clasa a doua =i e foarte m`ndr[. Numai Tincu\a e un pic bolnav[,
dar are s[ se fac[ bine. Neap[rat! Pe tata cred c[ o s[-l v[d repede,
mi-a promis =i primul secretar.
Acum s[-\i spun cum a fost. C`nd ne-am mutat ca s[ fim mai
aproape de tata, am luat ]n grab[ =i un s[cule\ cu semin\e din Banat.
}n prim[vara asta am dat de el. +i ]n satul Maloe Medvejie, am luat si
am pus ]n p[m`nt toate semin\ele, ]n straturi. N-au r[s[rit multe, aici
nu-i prea cald.
Dar ni=te p[trunjel, m[rar =i alte vreo dou[ soiuri tot au ie=it.
Numai c[ ]n p[r\ile astea nu se obi=nuiesc astfel de condimente, =i
\a\ele din sat au ]nceput s[ umble cu vorbe c[ eu s[desc buruieni de
vr[ji ca s[ le iau b[rba\ii! }\i po\i imagina a=a prostii! Numai c[ vreo
dou[ au trimis chiar =i pl`ngeri la comitetul raional! A venit un in- '
structor, a cercetat, a mirosit =i a plecat f[r[ s[-mi spuie nimic. Eu

nici s[ mai ies pe uli\[! Dar peste vreo dou[ s[pt[m`ni, fiind aici cu
treab[ primul secretar, a venit =i la noi s[ vad[ de ce se pl`ng femeile.
C`nd a v[zut p[trunjelul =i m[rarul ce mai r[m[sese pentru c[ ]ntr-o
noapte cineva c[lcase straturile! a ]nceput s[ r`d[. Era venit =i el
de pe la sud, a=a c[ =tia despre ce-i vorba. M-a ]ntrebat de una, de
alta, cine-i tata, =i p`n[ la urm[ mi-a propus s[ trec la Pobeda, la
raion, ]n calitate de specialist ]n selec\ia semin\elor. Bine]n\eles c[
nu m-am ]nvoit, ce specialist din mine? Dar mi-a spus c[ mai r[u dec`t
cel pe care ]l are nu poate fi nimeni, iar eu, cel pu\in, nu beau. A=a
c[ m-a obligat s[ m[ supun. Oricum, mai aproape de =coala Lenu\ei
(el a dat ordin s[ fie primit[!) =i mai aproape de Tincu\a. A=a c[ stau
cu burta pe carte =i studiez soiurile...
Parc[ merge, dar de n-ar fi fost =coala tatei...
Dar c`te \i-am mai scris! Cred c[ \i-am f[cut capul calendar.
Scrie-ne despre tine, =i eu =i fetele ardem de ner[bdare ca s[
afl[m c`t mai multe. E=ti student? Nu-\i pare r[u s[ schimbi profesia? Ce m[n`nci tu, b[iatul mamei, cine-\i g[te=te m`ncarea?
Cine-\i spal[ rufele?
A=tept[m cu dragoste scrisorile tale =i nu uita c[ po=ta umbl[
]ncet...
Te s[rut cu drag, b[iatul meu, =i a=tept ve=ti multe, multe.
AURELIU BUSUIOC
Mama.
'
Mihai, eu azi am luat 5 la =coal[ pentru c[ am =tiut undei moldavia.

Eu am spus Moldova, dar Liubov Vasilivna a zis moldavia dar tot mea
dat 5 te s[rut tare Anna.
Fr[\ioare, sunt ]ntr-a zecea, la =coal[. A opta =i a noua le- am dat
particular Acum mai am =i cu cine vorbi. Ce-i drept nu prea =tiu cum
o s[ pot da la medicin[, o fat[ de-aici (tot de pe la noi) n-a fost
admis[. Dar poate o s[ am noroc... Eu am crescut, cred c[ n-ai s[
m[ recuno=ti, dar cred c[ n-ai stat pe loc nici tu. Scrie-mi.
Te s[rut[ sora ta Elena.
Nu mai \in minte pe unde, dar precis am citit pe undeva c[

aproximativ zece procente din popula\ia globului sunt indivizi speciali (indiferent ]n ce direc\ie, spre plus sau spre minus!), iar restul
de nou[zeci alc[tuiesc masa. Ca s[ nu-i zic altfel.
Nu =tiu pe ce num[r de in=i s-au calculat cifrele, dac[ s-au testat
na\iuni pur-s`nge sau grupuri amestecate, de una sunt sigur: cei
care au tras concluzia se pot bucura de tot sprijinul meu. Cu adaosul
c[ legitatea descoperit[ se aplic[ =i la colective mici.
}n spe\[ la anul meu.
Suntem patruzeci =i doi. Dintre ei 37,8 procente ]=i v[d lini=ti\i
de treaba pentru care au venit aici. Dar ceilal\i, adic[ 4,2 procente,
au ]nceput s[-=i dea talentele pe fa\[ ]nc[ din primele zile =i absolut
voluntar. Unul s-a oferit at`t de insistent s[ fie =eful grupei, ]nc`t ]n
cele din urm[ a fost ales. Cine-l =tie ce talente de organizator o fi
av`nd, ]n orice caz for\[ de convingere ne-a demonstrat c[ are. O
gr[sulie cu p[rul vulvoi ca s[ par[ mai ]nalt[ =i pe ni=te tocuri
imposibile, de=i un pic sc`lciate, nu s-a ]mpotrivit prea sigur c`nd
s-a ales responsabilul de sindicat. La alegerea secretarului (sau
organizatorului?) de komsomol s-au citat dou[ nume din oficiu,
urm`nd ca masa, chipurile, s[ decid[.
C`nd cei doi tinerei, b[\o=i nevoie mare, au ]nceput s[-=i prezinte
biografiile vag roman\ate, nu mi-am putut re\ine un strig[t de invidioas[ admira\ie: at`t de juni =i at`tea realiz[ri ]n urm[!... Am votat
pentru cel care pe l`ng[ numeroase alte ini\iative la =coala ce-o
absolvise mai organizase pentru colegi =i o excursie ]n satul vecin.
(Fire=te, mai apoi s-a descoperit c[ at`t eu c`t =i vreo al\i cinci colegi
nu aveam drept de vot, nefiind membri ai organiza\iei, dar ar fi fost
prea neserios s[ se repete procedura.)
Ei bine, cred c[ am fost totu=i prea subiectiv c`nd am ales.
}n aceea=i zi organizatorul ne-a oprit dup[ cursuri ca s[ scrie lista
celor ce fac =i a celor ce nu fac parte din komsomol. Fire=te c[ eu
trebuia s[ fiu cel care-l putea interesa mai mult.
Cum, nici ]n Rom`nia n-ai fost komsomolist?...
Nici...
'!
AURELIU BUSUIOC
Da, o \ar[ ]napoiat[... Unde nu-i ]n\eleas[ munca de propagand[ =i agita\ie, nu se face treab[...
Vreo s[pt[m`n[ n-am mai sc[pat de el. Cum g[sea o clip[
liber[, m[ lua undeva ]ntr-un col\ ca s[-mi bage ]n cap glorioasa
istorie a komsomolului, statutul organiza\iei =i exemple din propriile
realiz[ri pe t[r`m propagandistic.
De=i un pic b`lbìt, vorbea cu o vitez[ uluitoare, lucru care ]i l[sa
cu gura c[scat[ pe ascult[tori: cu asemenea vitez[ pot vorbi numai
cei cunosc[tori ]n materie.
}n cele din urm[ a venit =i ziua c`nd m-a g[sit destul de copt
pentru a l[rgi cu mine r`ndurile organiza\iei.
S[pt[m`na viitoare am s[ te recomand adun[rii. Preg[te=te-te!
N-a mai fost necesar[ nici o preg[tire: adunarea se am`na
pentru o alt[ dat[.
+tii, tu s[ nu retr[ie=ti! (a retr[i traduc`ndu-se prin a nu
pune la inim[), sunt ni=te chestii...
N-am mai aflat niciodat[ care sunt chestiile, cum n-am mai
discutat niciodat[ cu t`n[rul entuziast Vitalii pe tema viitorului meu
politic...
}n schimb preluase obiceiul de a se ocupa de clipele mele libere
Irina. Pu=toaica, destul de dr[gu\[ de altfel, era fiica unei ]nv[\[toare
de \ar[ =i orfan[ de r[zboi. Taic[-su, fost secretar la prim[rie,
fusese mobilizat ]n chiar primele zile dup[ revenirea armatei ro=ii,
iar ]ntr-o lun[ de zile sosise =i vestea c[derii lui eroice undeva ]n
Polonia.
Nu =tii matale, tovar[=e Mihail (n-o puteam convinge s[-mi
spun[ pe nume!), prin ce-am trecut! Cine =tie pe unde-am fi nimerit
]n 49 dac[ n-ar fi murit tata pe front... Dar c`t de greu ne-a fost
f[r[ el pe timpul foametei... +tii ce foame am tras pe-aici?
Nu prea =tiam. Doar c`te ceva, de la Fedea, dar =i el =tia mai
mult din auzite, pe vremea aceea era la armat[.
M`nca lumea lobod[ =i coaj[ de copac... Jum[tate de sat a
murit. Da la gar[ putrezeau movile de grù =i p[pu=oi... Umblau
ni=te c[c[cio=i de-alde Vitalii al nostru cu solda\ii =i m[turau de la
oameni tot ce g[seau prin poduri. La noi nu s-a ]nt`mplat, dar ]n
'" satul vecin s-au m`ncat =i oameni...
Era de o sinceritate =i o naivitate dezarmant[.

Matale =tii ce-i aceea distrofie? Nu =tii... Iaca, uit[-te!
St[team am`ndoi la ultima mas[ din auditoriu. }=i trase de vreo
dou[ palme fusti\a:
Vezi ce-s de umfla\i? Doctorii spun c[ toat[ via\a am s[ umblu
cu genunchii [=tia...
Sim\ii c[ mi se ]nv`rte capul. Nu aveam suficient[ experien\[ ca
s[ pot aprecia calitatea unor genunchi, dar nici destul de b[tr`n nu
m[ sim\eam ca s[ vegetez ]n alt[ lume...
Cred c[ exagerezi, Irinuco... }n orice caz nu se observ[.
Ea m[ privi uluit[:
Chiar crezi?...
+i imediat, de parc[ ar fi descoperit brusc pricina imaginarei
ur`\enii a genunchilor, urm[ =i hot[r`rea ce avea s-o ia:
N-am s[ intru ]n komsomol! D[-l la dracu!...
}mi amintea de Lenu\a. Ca =i de Tincu\a =i Ani=oara ]n acela=i
timp.
C`t ]mi lipseau...
Ca =i ei, pu=toaicei acesteia, tat[l...
Probabil c[ ]n mare parte eu jucam rolul celui disp[rut din via\a
ei odat[ cu ceea ce ar fi trebuit s[-i fie copil[ria.
Dar s[ nu spui la nimeni ce-am spus, bine? Unde te ]ntorci
numai =pioni!...
}mb[tr`nim totu=i, Mihai...
3
}ntr-o sear[, cum ne plimbam ]mpreun[ prin curtea lag[rului, am

adus vorba despre enigmaticul suflet rus. Contele S. ]ncepu s[
r`d[:
+i dumneata, adic[, te la=i furat de cli=eele gazet[re=ti. S[-\i
spun o istorie c`t se poate de adev[rat[, chiar prea...
A t[cut o vreme, i-am v[zut fa\a crisp`ndu-se, de parc[ l-ar fi
]ncercat o amintire nedorit[.
Locuiam pe o mo=ie destul de ne]semnat[ ]n apropierea
ora=ului Tula, poate-ai auzit. Fusese c`ndva o proprietate mare, dar '#
AURELIU BUSUIOC
reforma lui Alexandru ne-o retezase bine. Nu a= putea spune, totu=i,

c[ eram sc[p[ta\i, dimpotriv[, iar taic[-meu, ]ntors de la studii din
Fran\a, hot[r`se c[ o parte din venit este dator s[-l pun[ pe altarul
=tiin\ei, mai precis c[ va trimite ]n fiecare an la studii liceale =i
universitare doi dintre cei mai dota\i copii din satul ce \inea oricum
de mo=ie. Astfel trebuie s[ ne dovedim patriotismul, =i nu flec[rind. Prin anul 15 venise r`ndul =i unui fl[c[oan de v`rsta mea.
+coala primar[ =i o parte din liceu le f[cuser[m ]mpreun[, era
]ntr-adev[r capabil =i tata ]i pl[tea o sum[ destul de ]nsemnat[ ca
s[ fac[ politehnica la Moscova. Eram =i eu la studii, ceva mai la
Sorbona, a=a c[ ]l pierdusem din c`mpul de vedere. (Se =i n[scuse
o tradi\ie, dac[ o pot numi a=a: ]n fiecare an to\i stipendia\ii tatei ne
vizitau la conac ca s[ se laude cu succesele ob\inute.)
+i po\i ]n\elege groaza, dar mai ales nedumerirea noastr[, c`nd
la ]nceputul lui 19, ]n fruntea mul\imii de \[rani, =i de-ai no=tri =i
str[ini, care ne-au ]nconjurat casa =i i-au dat foc ]ncep`nd, din
fericire, de la acareturi, l-am recunoscut pe studentul nostru... Am
sc[pat nem[cel[ri\i ca prin minune, vizitiul ne-a salvat. Dar Egor,
fratele mai mic, avea doar doisrezece ani, a fost ]mpu=cat chiar de
m`na celui care-l numea pe tata binef[c[torule...
Nu, nu, nu-i nevoie de condolean\e, a trecut at`ta timp... Vorbeam de enigmaticul suflet rus... Iat[ un caz tipic, nu? Bine]n\eles
c[ mai t`rziu, mult mai t`rziu am ]ncercat s[ ]n\eleg gestul lui f[r[
discu\ie banditesc. Un criminal din voca\ie? Nu, nu s-ar fi putut s[
nu dea un semn... Un psihic labil, dus p`n[ la ]ntunecare de ideea
nebun[ a luptei de clas[?... Doar par\ial, a=a cred... Sigur, cel pu\in
pentru mine, e alt motiv: \[ranul rus n-a fost niciodat[ liber, s-au
n[scut sclavi genera\ie de genera\ie, sute de ani au adunat ]n ei
ura fa\[ de st[p`ni, s-a stocat ]n ei ur[ care trebuia s[ se dezl[n\uie
odat[ =i odat[... Enigmaticul suflet rus... Bol=evicii care contau pe
muncitori au g[sit ]n Rusia un aliat nea=teptat, era suficient s[-i
ating[ coarda potrivit[. Dar tot acest aliat, mujicii, au s[-i dea =i pe
ei ]n g`t: sclavia continu[...
}l ascultam atent, dar nu puteam p[trunde cu mintea mai departe
de groz[via asta: s[ ucizi un copil numai din cauz[ c[ te fr[m`nt[
'$ nu =tiu ce memorie ancestral[?...
Contele S. se opri brusc =i-mi puse mìnile pe umeri:

Michel, uit[ toate chestiile astea. B[tr`ne\ea, ce s[-i faci... Am
sc[pat din vedere unde te duci...
Mi-am adus aminte discu\ia aceasta pe la mijlocul lui octombrie,
c`nd ]ntr-o pauz[ Irina mi-a f[cut semn s-o urmez =i m-a urcat pe
coridorul de la ultimul etaj.
E vorba de un complot, Irinuc[?
P[rea speriat[:
Ce i-ai f[cut lui Vitalii?
Trebuia s[-i fac ceva?
Eu te ]ntreb serios...
De vreo dou[ s[pt[m`ni nici n-am vorbit cu d`nsul. Dar ce
s-a ]nt`mplat?
Feti\a cercet[ mai ]ntì coridorul:
S-a ]nt`mplat c[ blegul umbl[ cu o scrisoare ]n contra ta... A
matale... Adun[ isc[lituri. Mi-a dat-o =i mie s-o citesc, dar n-am
semnat...
Mersi... Probabil, o scrisoare de dragoste.
Ve=nic cu glumele matale... Scrie c[ noi suntem contra ca s[
dai examenele ]nainte de sesie, adic[ noi s[ ne spetim ]nv[\`nd,
iar matale s[ treci prin facultate ]n joac[... +i mai scrie...
Mai scrie?...
C[ la ora de marxism ai citit c[r\i rom`ne=ti...
Da-a... Cum crezi, am s[ fiu sp`nzurat?
Irina se ]nv`rti pe tocuri =i plec[ extrem de sup[rat[.
Aveam deja trei examene reu=ite: La Ionu\, la Gramatic[ =i la
Literatura str[in[. Francezul se cam ferea de mine, ]i d[dusem
traducerea, dar nu se prea gr[bea s[-=i onoreze promisiunea. Ce
l-o fi deranjat pe komsomolist graba mea? +i ce carte rom`neasc[
oi fi citit?...
Pricina am descoperit-o chiar seara, acas[. }mi lipsea din geant[ Fuente ovejuna a lui Lope de Vega, cump[rasem ocazional
volumul din motive sentimentale: purta =tampila bibliotecii fostului
meu liceu...
Peste vreo dou[ zile m[ chiam[ Ionu\, e un fel de diriginte al
grupului nostru.
'%
AURELIU BUSUIOC
'&
Fii mai atent cu pro=tii. Pe secretarul de partid l-am convins

c[ Lope nu-i rom`n, de altfel \ine-\i cartea, dar colegul [sta al t[u
te cam pa=te. I-ai f[cut ceva?
Nimic...
A=a mi-am amintit de discu\ia cu contele S. Enigmaticul suflet
rus... Posibil s[ existe =i un enigmatic suflet basarabenesc... Adic[
de ce posibil? Precis! +i se manifest[ printr-o vigilen\[ extrem[,
voluntar[, =i aproape ]ntotdeauna urmat[ de un raport, =i el voluntar, cui trebuie. Nu =tiu dac[ e ceva ancestral, ]n orice caz mai
multe sute de ani trebuie s[ numere, e ca o datin[. Probabil n[scut[
din voin\a de a supravie\ui ]n condi\ii extreme, ]n calea tuturor
nenorocirilor, f[r[ mun\ii ]n care s[ te retragi, f[r[ p[durile c[zute
prad[ propriei ignoran\e... Ce te faci c`nd vine turcul? }\i torni vecinul
care a cochetat cu le=ii... Vezi ce loial sunt? Ce te faci dac[ vine
rusul?...T[tarul?... +i ne t`r`m astfel dintr-un secol ]n altul, dintr-un
mileniu ]n urm[torul... Nici tu sclav, nici tu libert: basarabean!
Oare s[ aib[ ]ntr-adev[r dreptate mititica Irina cu =pionii ei? Dac[
acest Vitalii, cu care n-am discutat altceva dec`t statutul komsomolului, g[se=te de cuviin\[ s[ m[ frece pentru nimic, ]mi imaginez
ce mai groz[vii ar putea semnaliza ceilal\i colegi care m[ ]ntreab[
la tot pasul ba despre una, ba despre alta... Ba nu, sper c[ nu m-am
]mboln[vit de vreo fobie...
Este ]ns[ un lucru care m[ roade ]n permanen\[, o obsesie:
mama nu-mi r[spunde la ]ntreb[ri! L-a v[zut sau nu pe tata? Ce
se ]nt`mpl[ cu Tincu\a? De ce tonul acesta c[utat lejer, ce se
ascunde ]n spatele misivelor ei optimiste?...
Am mai ]ntrebat pe unul, pe altul: se circul[ liber prin \ar[.
Drumuri grele, e adev[rat, trenuri supra]nc[rcate, dar am mai v[zut
noi din astea!
S[ =tiu c[ undeva, pe lumea asta, se afl[ familia mea =i eu s[
stau cu mìnile ]n s`n? Cel pu\in c`nd e vorba de mama =i fetele?...
Ar trebui s[ fiu o inim[ de piatr[ ca s[ nu ]ntreprind ceva.
Probabil ar trebui s[ accelerez la examene =i s[-mi croiesc vreo
dou[ s[pt[m`ni libere.
Hot[r`t lucru.
CAPITOLUL
XI
De data aceasta cita\ia era de la Comisariatul militar.

Mi-a adus-o un vl[jgan bun pentru o gard[ de onoare (dac[ ar
fi avut capul ceva mai mare) =i care mi-a strigat numele pe toate
coridoarele.
Vitalii, care sau m[ ignora sau m[ evita de c`te ori avea ocazia,
a s[rit pe nea=teptate:
Trebuie s[ iei sprafc[ de la cancelarie c[ e=ti student, altfel
te duci la armat[!
L[sa impresia c[ e pe drumul concilierii. I-am urmat sfatul.
}mi r[m`nea timp exact c`t s[ dau o fug[ p`n[ acas[ s[-mi iau
livretul.
}n fa\a Comisariatului, unde de obicei se ]nghesuia lume peste
lume, nu se vedea nimeni, m[ =i g`ndeam c[ ora 16 p. m. (exist[
=i un 16 a. m.?...) nu este cea mai potrivit[ pentru o vizit[ medical[
sau alt[ procedur[, c`nd dintr-o ma=in[ parcat[ al[turi r[sun[ un
claxon scurt.
Era vechiul cunoscut, Opelul Kapitn.
Mi=a cr[p[ portiera =i ]mi f[cu un semn discret s[ urc.
M[ tr`ntii destul de ne]ndem`natic peste Krasnovski =i ]i ]ntinsei
mecanic adeverin\a.
Krasnovscki o lu[ mirat, citi =i ]ncepu s[ r`d[:
Po\i s[ te pi=i pe d`nsa! Eu te-am chemat, nu saldafonii!
Nu s-a putut lini=ti tot drumul:
Ai f[cut ]n pantaloni, a=a-i? Te =i vedeai cu stea ro=ie ]n
frunte...
''
AURELIU BUSUIOC
Opelul stop[ pe trotuar, l`ng[ una din intr[rile de servici ale

ministerului lor...
Era o noutate.
Nu a= putea spune c[ m[ sim\eam ]n apele mele. +i nici labirintul
de coridoare sem[n`nd perfect unul cu altul nu era de natur[ s[
inspire optimism. Dimpotriv[. Au o proprietate a=ez[mintele acestea
oficiale: de cum le treci pragul, te sim\i neap[rat vinovat de ceva,
dator, indiferent dac[ ai venit s[ dai socoteal[ sau s[ ceri ceea ce
\i se cuvine de drept...
Ei, tovar[=e Olteanu, iat[-te =i la noi acas[. F[-te comod.
Nu prea ]mi inchipuiam cum te po\i face comod ]ntr-o camer[
]ngust[, cu o mas[ absolut goal[, c`teva scaune ]n lungul peretelui,
un dulap de fier, sigilat, =i portretul lui Stalin rup`nd o \igar[ ca s[-=i
umple luleaua.
M[ a=ezai pe marginea unui scaun, Mi=a se rezem[ de pervazul
]nalt al singurului geam. Krasnovski se s[lt[ pe mas[ chiar ]n fa\a
mea.
Curios, ne ]nt`lnisem de dou[ ori p`n[ acum, dar dac[ mi-ar fi
cerut cineva s[-l descriu, n-a= fi fost ]n stare. Poate doar mìnile,
albe, cu peri=ori incolori =i pistrui, cu degete lungi, sub\iri =i nervoase,
ni=te mìni mai degrab[ de pianist... Acum ]l aveam ]n fa\[ ]ntreg,
dar imaginea lui disp[rea de pe retin[ imediat ce ]ntorceam privirea.
Memoria nu avea ce s[ re\in[: totul obi=nuit, =ters. Poate doar ochii
total inexpresivi...
Krasnovski ]ncepu s[ bat[ toba cu degetele ]n t[blia mesei.
Pauza se lungea nesf`r=it de mult. Dup[ asemenea pauze urmeaz[
a=a-zisele lovituri de teatru. Creierul ]mi lucra ca un arc dezl[n\uit,
dar n-avea la ce s[ se opreasc[...
Vas[zic[, Mi=a, s[ri de pe mas[ Krasnovski, zi, cum merg
treburile.
Mi=a, adic[ eu.
Treburile lui Mi=a mergeau bine. La universitate normal, are
unde-=i pune capul la odihn[, cu examenele st[ bine, i s-a permis
s[ dea extern =i le d[, slav[ Domnului, de=i e nevoie de ceva efort,
oricum, a ]nceput-o ]ntr-un fel =i trebuie ]n multe direc\ii s-o ia de la
cap[t... +i ar fi toate de-a dreptul excelente dac[ s-ar =ti al[turi de

familie...
Ai vrea s[ li te al[turi? z`mbi Krasnovski.
Cred c[ ar fi mai potrivit s[ mi se al[ture ei... ]ncercai =i eu
s[-i fac jocul.
Posibil, foarte posibil, zise el. E=ti nou aici, ]ntr-o lume nou[.
}nc[ nu =tii ce perspective ]\i ofer[ lumea asta, \ara noastr[...
Apropo, ce p[rere ai, o \ar[ ]nconjurat[ din toate p[r\ile de du=mani, ba plin[ de du=mani =i ]n interior, are dreptul s[ se apere?...
Ori glumea, ori m[ lua de copil?
Cred c[ nu-i numai dreptul, este datoria ei! f[cui eu patetic.
Cred c[ anume pentru asta sunte\i =i dumneavoastr[.
Bravo, exact r[spunsul ce-l a=teptam! Krasnovski m[ tip[ri
u=or pe um[r =i trecu pe scaunul lui de la mas[.
Dragul meu, cred c[ ai ]n\eles: am venit aici pentru o discu\ie
serioas[. Nu oricine are cinstea s[ treac[ pragul acestei... acestui
minister. Nu o s[ pierdem vremea cu alfabetizarea, e=ti un b[rbat
]n toat[ firea, ai v[zut destule ]n via\[. +i ai observat corect care-i
menirea noastr[: siguran\a t[rii. Dar ]n\elegi, desigur, c[ f[r[ un
sprijin serios din partea cet[\enilor cinsti\i nu am fi ]n stare s[ facem
totul. Sprijinul maselor, iat[ ce ne ]nva\[ =i tovar[=ul Stalin. E=ti de
acord cu el?
Eram, f[r[ umbr[ de ]ndoial[!
Minunat! }n\elegi. }ntr-un cuv`nt, iat[ despre ce-i vorba: ]\i
propunem s[ colaborezi cu noi.
Asta mai lipsea! Auzisem eu ceva, zicea Fedea despre nu =tiu
ce c[c[nari, Irina tot umbla cu =pioni, nu-i prea luam ]n serios... Dar
s[ m[ a=tept eu la asemenea propunere!... Nici prin g`nd s[-mi
treac[!... Nu, de zece ori nu!...
Ei? Po\i s[ nu te gr[be=ti cu r[spunsul...
De ce... Vede\i care-i chestia... Eu m[ preg[tesc pentru alt[
meserie...
Krasnovski izbucni ]n r`s:
Dar cine-\i spune s-o schimbi? Auzi, Mi=a, tizul t[u se teme
s[ nu-l facem general!... Mi=a! de data asta c[tre mine. +tii s[
judeci, a=a c[ judec[: noi ]\i propunem s[ colaborezi ]n secret =i

voluntar. De ce anume \ie? }n primul r`nd pentru c[ ne aranjeaz[
inteligen\a ta... L[s[ o pauz[, ]n care timp trebuia, probabil, s[
pre\uiesc complimentul. }n al doilea r`nd, judec[ =i tu: ai fugit de
dou[ ori de puterea sovietic[. +tiu, =tiu, erai copil, dar nu-\i imput[
nimeni nimic, vorbim de anumite avantaje de care dispui. Apoi ai
p[rin\ii condamna\i de aceea=i putere... Adic[ tat[l... Te-ai ]ntors
aici de dragul p[rin\ilor, nu de dragul... hm... regimului... Repet:
enum[r plusurile cu care te-ai putea prezenta ]n fa\a unui eventual
du=man... Ce-\i trebuie mai mult? De ce atuuri ai mai avea nevoie?
}n\elegi?... Toate elementele... hm... nemul\umite... chiar vr[jma=e
s-ar aduna ]n jurul t[u ca mu=tele...
...la c[cat eram pe punctul s[-l completez, dar mi-am luat
seama.
Tovar[=e Krasnovscki, ]mi pare r[u, dar nu pot s[ v[ accept
propunerea.
El m[ privi mirat de parc[ mi-a= fi permis un banc prost.
Cum?...
Vede\i care-i chestia... }mi propune\i un rol de momeal[... de
provocator... denun\[tor...
Stai, stai... m[ ]ntrerupse el. Mi se pare c[...
Dar nu m[ puteam opri:
AURELIU BUSUIOC
Nu mi-am tr[dat =i nu mi-am v`ndut niciodat[ prietenii sau

cunoscu\ii... Principiile mele morale...
Stop! Destul!... strig[ Krasnovski. Era prima oar[ c[ ]i vedeam
ochii exprim`nd ceea ce voia s[ spun[. Principiile tale morale...
Care principii? De unde aduse? De la \iganii ceia?... S[ cure\e
cineva c[c[l[ul, iar noi s[ st[m cur[\ei, cu mìnile curate? Da?...
Vorbe=te! Cu [=tia, de-alde tine, s[ construim noi socialismul?...
Bine, dar asta nu ]nseamn[ c[ am s[ tac din gur[ dac[ o s[
]nt`lnesc pe cineva care-i du=man v[dit...
Vorbe!... Palavre. Vreau fapte. Krasnovski se a=ez[ iar pe
scaunul lui. Ai s[ semnezi, tovar[=e Olteanu, un angajament de
colaborare cu noi?
Mirosea a amenin\are.
Spunea\i c[ e vorba de ceva voluntar?
Krasnovski se ]nvior[:
Bine]n\eles. Nu te oblig[ nimeni. Numai propria con=tiin\[.
Dac[ o ai...
O aveam. +i nu vedeam deocamdat[ dec`t o singur[ ie=ire:
+tiu eu... Asemenea hot[r`re nu se ia la repezeal[...
El se ridic[ de pe scaun, veni l`ng[ mine =i m[ apuc[ de cot:
Acuma v[d c[ stau de vorb[ cu un b[rbat! O lun[ de g`ndire
]\i ajunge?
+i f[r[ s[-mi a=tepte r[spunsul:
Dou[?
M[ aranjau perfect.
Afar[ se ]ntunecase.
Krasnovscki deschise u=a:
Mi=a, condu pe prietenul nostru...
La ie=irea din labirint Mi=a m[ trecu pe l`ng[ soldatul de gard[,
dar nu m[ l[s[ s[ trec pragul p`n[ nu cercet[ strada:
Liber, zise el =i-mi str`nse m`na. Ca ]ntr-o menghin[. }mi
z`mbi larg: Ai grij[, cine nu-i cu noi e contra noastr[! +tii?
}ncepeam s[ =tiu.
Dar cine-i cu noi n-o duce r[u!
Eram sigur.
2
Potrivit socotelilor mele, ]n ianuarie ar fi trebuit s-o termin cu anul

]ntì, poate s[-mi fi r[mas o coad[-dou[ pentru sesiunea din
prim[var[, dar dup[ cum mergeau treburile, ]n toamna viitoare mai
mult ca sigur c[ a= fi luat-o cu un an ]naintea colegilor. Totu=i
experien\a celor trei ani de dincolo nu m[ d[dea de sminteal[,
de altfel nici memoria. Salvau situa\ia mai ales conspectele procurate de Ionu\, singurul inconvenient era c[ trebuia s[ le copii.
Ba, la drept vorbind, nici manualele nu-mi prea d[deau de furc[: o
!
bun[ parte din ele parc[ le mai trecusem =i pe la liceu...
AURELIU BUSUIOC
Dar cum nu ]ntotdeauna socotelile de acas[...

}mi vedeam lucid viitorul =i nu-mi f[ceam nici un fel de iluzii ]n
privin\a lui. {=tia nu sunt obi=nui\i s[ piard[...
}n zilele urm[toare ]ntrunirii istorice m-am surprins reflect`nd
tot mai serios asupra unei replici dat[ de Timofei Mariei Petrovna
la nu mai =tiu ce observa\ie: dal=e Sibiri ne povezut, adic[ nu po\i
fi dus mai departe de Siberia. Cum filosofia popular[ ]=i are r[d[cinile ]n experien\[, =i nu ]n specula\ii abstracte, am decis c[ trebuie
s[ profit numaidec`t de timpul ce mi se d[duse pentru g`ndire, cu
at`t mai mult cu c`t finalul, oricum, n-ar fi putut fi altul: nu eram
n[scut pentru meseria de turn[tor...
Ionu\ era acas[.
Locuia ]ntr-o camer[ destul de modest[, fosta buc[t[rie a casei
lor, acum cu intrare separat[.
M[ invitase de c`teva ori sine anno, a=a c[ nu-i picam pe
nepus[ mas[.
M[ primi bucuros. Nu-l mai a=teptai s[ m[ ]ntrebe ce v`nt m-a
adus:
Il dzigano, vreau s[-\i cer un sfat ]n privin\a unei hot[r`ri
irevocabile.
Un ]nceput promi\[tor.
Nu chiar... Ziceai c[ ai fost ]n prim[var[ undeva prin Siberia.
Da, la Novosibirsc... S[-mi cunosc viitorii socri. Dar pe tine
te-a= sf[tui s[ te ]nsori mai pe-aproape!
Ai ajuns sau ai trecut prin ora=ul Kurgan?
Cred c[ da... Nu sunt sigur, ]n orice caz =tiu c[-i pe-al[turi,
undeva...
Dar m[ intrigi...
Fire=te. Uite ce m[ intereseaz[: ai avut nevoie de documente
speciale ca s[ \ii drumul ]ncolo?
Nu... Nici un document special. Biletul... Dar ce te intereseaz[,
Perciuni? Mor de curiozitate!
Francezul mi-a fixat data examenului pentru 14 noiembrie. Am
aproape dou[zeci de zile libere. Vreau s[-mi v[d mama =i surorile...
"
Ionu\ deveni brusc serios.
A, asta-i povestea... E un drum greu... +i zona, probabil,

interzis[.
Am adunat toate informa\iile: aproape cinci zile dus, tot at`ta
]ntors. }n restul de zece dau eu de ele! Am g[sit pe hart[ =i centrul
raional...
Serioas[ problem[, ]ntr-adev[r... Tu ]\i imaginezi c`t de c`t
ce ]nseamn[ locurile acelea? Acolo-i iarn[ deja. Iar dac[-i zon[...
Tocmai de aceea. Nu mai pot suporta... Am hot[r`t. M[
intereseaz[ dac[ pot lipsi neobservat...
Dac[ zici tu c[ e irevocabil... Sigur c[ po\i lipsi, te preg[te=ti
doar de examen. Ai de g`nd s[ te duci cu paltona=ul [sta?...
Am plecat de la Ionu\ cu c`teva pahare de vin ]n cap, cu un
milion de sfaturi ]n privin\a comportamentului =i cu un palton cam
vechi, dar c[ptu=it cu blan[ de oaie pentru o c[l[torie =i la polul
nord.
Probabil c[ rarii trec[tori se vor fi mirat de acest echipament
impropriu unei toamne calme =i calde, dar suntem neam de mocani,
ce naiba!
Oile ne-au fost salvarea pe orice timpuri =i pe orice vreme...
B[tr`nica de la casa de bilete se dovedise a fi un om foarte

cumsecade =i s[ritor, lucru care-i scoase din s[rite pe cei vreo doi
cet[\eni din spatele meu. Termina\i flec[reala! Pierdem trenul!
de=i casa vindea pentru zilele urm[toare. Dar =tiam de acum c[
toate chestiile astea trebie trecute pe l`ng[ ureche.
}n orice caz m[ ]ntorceam cu biletul ]n buzunar =i cu toate
instruc\iunile necesare.
Maria Petrovna m[ chem[ cu degetul ]n biroul ei. Gestul acesta
]nsemna o veste bun[.
Nu gre=ea nici de data asta.
O scrisoric[ aici =i un tovar[= ]n odaie. De vreo dou[ ceasuri
te a=teapt[...
#
Pobeda, 14. X. 52
Mih[i\[ drag[,
Dup[ scrisoarea ta de la 10.IX. n-am mai primit nimic de la tine,
m[car c[ \i-am trimis de atunci =apte plicuri =i o telegram[. Scrie-ne,
scumpul nostru, nu ne l[sa s[ credem cine =tie ce, Dumnezeu
fereasc[! Telegrame nu trimite, cred c[ e stricat[ linia... Noi suntem
bine, Mihai, acela=i lucru \i-l dorim =i \ie.
Te s[rut[m cu dor, mama =i fetele.
AURELIU BUSUIOC
Ultima ei scrisoare era din 18 septembrie. Tot vreo =apte ]i

trimisesem de atunci =i eu.
Ceva de r[u? m[ ]ntreb[ aproape ]n =oapt[ Maria Petrovna.
}i d[dui misiva.
O privi lung, apoi se ]nsenin[:
Doamne, de c`nd n-am mai citit rom`ne=te. Iaca, n-am uitat...
+apte scrisori =i o telegram[?... Nu se poate! Eu pun m`na-n foc
pentru po=tarul nostru... +i eu... M[ privi speriat[: Nu cumva crezi...
Doamne fere=te, Maria Petrovna. Eu cred c[ alta-i buba...
}n odaie m[ a=tepta un necunoscut aplecat asupra manualului
meu de francez[. Probabil mo\[ia pentru c[ a s[rit abia c`nd am
prins s[ tu=esc.
A-a, cer scuzele mele... Nu m[ recuno=ti?
Era ziaristul sl[b[nog, datorit[ c[ruia ajunsesem mare corespondent voluntar.
Da te-ai ascuns bine... De trei zile te caut. E=ti student? Mi-au
spus prietenii t[i de la atelier unde te pot g[si... Vrea s[ te vad[
=eful meu.
De ce?
La noi la =efi nu li se pune ]ntreb[ri.
Dar se b[nuie=te ce doresc?
Cred c[ vrea s[-\i spuie ceva... L-a prins o dragostea de tine.
+i c`nd s[ vin dup[ declara\ie?
M`ne.
Mìne diminea\[ plec. M[ ]ntorc peste dou[ s[pt[m`ni...
+i nu po\i alt[ oar[?
$
Din p[cate, nu. O chestie urgent[ de familie...

Treaba ta, s[ nu-\i paie r[u. Lui nu-i place refuzarea! Hai
s[-mi ar[\i cum pot s[ plec din aiast[ bort[...
Maria Petrovna ]mi aprob[ ]ntru totul ideea de a pleca la ai mei.
Unde s-a mai v[zut, dragul meu, s[ tr[i\i ]ntr-o \ar[ =i s[ nu
v[ ]nt`lni\i! Omene=te-i asta? Numai vezi, trebuie s[ fie frig pe-acolo!
Ai grij[ la picioare! Da de-aici nu-\i bate capul, m-oi griji eu...
N-am putut adormi lung[ vreme =i trenul pleca de diminea\[ tare.
A=ternutul nu se mai ]nc[lzea.
Trbuie s[ fie frig pe-acolo...
M[ g`ndeam la baloturile r[mase la bl`nda =i nefericita doamn[
Rosi, =i-or fi luat ai mei ceva haine calde? I-o fi ]nc[lzit cineva ]n
iernile acele care se zice c[ sunt cumplite?...
Ani=oara cea mititic[...
Tincu\a. Elena.
Mama.
+i firava, transparenta Rezi, fiica doamnei Rosi.
Totu=i, ce interes o fi avut redactorul cela de-a trimis dup[ mine?
Ah, Krasnovski, Krasnovski...
%
CAPITOLUL
XII
AURELIU BUSUIOC
Vagonul era de clasa a treia, cu poli\e-paturi de-a lungul =i de-a

curmezi=ul =i la dou[ niveluri, o chestie absolut inedit[ pentru un
cet[\ean venit din vest =i, f[r[ discu\ie, c`t se poate de util[:
distan\ele ]n aceast[ parte a lumii se m[soar[ mai mult cu zilele
dec`t cu kilometrii, o c[l[torie numai dus cu transsiberianul poate
dura c`t una dus-]ntors cu transatlanticul. N-o faci ]ntr-un jil\ule\ cu
genunchii la gur[.
Ceea ce te izbe=te =i te izbe=te la propriu! de cum ai deschis
u=a vagonului este un miros aproape imposibil de usturoi, amestecat cu aroma dulceag[ a semin\elor pr[jite de floarea-soarelui =i
cea de f`n mucezit ce-o eman[ mald[rele de m[turi care se i\esc
din cele mai nea=teptate locuri.
Exportul Moldovei c[tre Siberia! cum m-a dumerit vecinul
meu de poli\[, un b[tr`nel uns, dup[ c`te ]n\elegeam, cu toate
alifiile =i foarte limbut. De c`nd a ]nceput mili\ia s[ ]nchid[ ochii
la a=a ceva, parc[ a mai ]nviat =i Siberia ceea!...
}n c`teva minute =tiam c[ \[ranii, mo=ul f[c`nd parte dintre ei,
indiferent dac[ sunt colhoznici sau nu se mai ]nt`mplau si din
ace=tia , nu au buletine de identitate, singurul document cu care
]=i permit s[ s[v`r=easc[ asemenea c[l[torii este o h`rtie eliberat[
de c[tre sovietul s[tesc, prin care se aduce la cuno=tin\a celor ]n
drept s[ controleze c[ usturoiul, m[turile, semin\ele sau fructele sunt
rodul muncii celor ce le transport[ spre v`nzare... Cinstit vorbind,
aceast[ informa\ie ]mi risipea =i ultimele temeri: cu pa=aport ]n
& regul[, cu livret militar =i o serviet[ roas[ ]n care duceam dou[
schimburi =i mald[rul de pl[cinte cu dovleac cu care-=i pierduse o

noapte inimoasa Maria Petrovna nu aveam nici un motiv s[-mi fac
probleme. Oricum, s[ fi fost o zon[ interzis[, nu mi s-ar fi v`ndut
bilet! }n zon[ poate fi Pobeda. Dar...
Mo=ul c[l[torea ]n aceea=i direc\ie, dar avea s[ m[ lase pe drum.
Am fost =i la Kurgansca oblasti, am fost, numai c[ mai ]ncolo
sunt pre\uri mai bune. Acuma m[ duc de-a treilea oar[. Cel mai
bine-i s[ ai r[s[rit[. Iaca, cu p[harul ista vinzi sacul ]ntr-un ceas!...
Acuma am opt saci...Adic[ pentru o zi de munc[! Ru=ii nu se
t`rguiesc, numai ai no=tri, diporta\ii...
Mo=ul puse cu grij[ p[h[ru\ul pe mesu\a dintre poli\e =i scoase
din ceva aduc`nd a desag[ o sticl[ cu un lichid tulbure. Trase dopul
cu din\ii =i turn[.
S[ ne sp[l[m sufletul de diminea\[!
Holerca r[sp`ndea un miros ]ngrozitor, c[utam febril un motiv
mai serios ca s[-l refuz, dar negustorul se dovedi a fi econom,
astup[ cu grij[ sticla =i o puse la loc.
Parc[ s-a scobor`t un arhanghel ]n p`ntece!
F[cea impresia c[ am nimerit ]ntr-un vagon cu ]nfometa\i. Pe
toate mesele ap[ruser[ pìni, h[lci de sl[nin[ ]nvelite ]n =ervete sau
ziare, ceap[, usturoi =i, bine]n\eles, sticle =i gamele, de=i garnitura
abia ]ncepea s[-=i ia v`nt. Un fum gros de mahorc[ =i tutun ]ncepu
s[ ]nv[luie oamenii =i lucrurile cu toate protestele ]nso\itoarei, o
gr[san[ de altfel foarte vesel[. Cur`nd de tot nu se mai putea
]n\elege unde te afli, ]ntr-un vagon de pasageri sau ]ntr-un saloon
din Vestul s[lbatic, =i de unde la ]nceput nu mi se p[rea prea nimerit[ poli\a din apropierea u=ii, acum dispozi\ia ei se dovedea c`t se
poate de bun[.
}mbr[cai paltonul =i ie=ii pe platform[.
Era destul de rece, toamna cu funigei din ajun se transforma
]ncetul cu ]ncetul ]n prima zi de nedorit[ iarn[, fulgii rari ce se topeau
de cum atingeau sticla u=ilor ]i anun\au sosirea implacabil[ =i m[
g`ndeam cu recuno=tin\[ la Ionu\ cu ideea lui de a m[ cojoci.
Dac[-i a=a de pe aici, ce m[ a=teapt[ acolo?
Dar c`mpul care fugea al[turi era ]nc[ verde, un verde ruginit,
ce-i drept, copacii ]nc[ nu pierduser[ cu totul frunza, =i petele de-un '
AURELIU BUSUIOC
galben ar[miu de sub coroanele lor te duceau mai degrab[ cu

g`ndul la un picnic vesel dec`t la melancolicul vis al unui jil\ la gura
sobei... }l ]n\elegeam bine pe compozitorul acela, nu-l mai \in minte,
care spunea c[ tot ce i-a venit mai interesant ca inspira\ie i-a venit
]n tren. Iat[ o barier[ l[sat[, =irul acesta de care =i dou[-trei
camioane fumeg`nd, ima=ul acesta cu vitele care pasc ultimele
r[m[=i\e de iarb[ =i micii p[stori cu g`turile ]ntinse spre balaurul
de foc ce gone=te cine =tie unde, b[ltoaca aceea de la marginea
unui sat cu or[t[niile albe ]mprejur g`=te? ra\e? =i c[l[re\ul
care vine val-v`rtej pe costi=a ceea... P[i chiar a=a, s[ nu-i tragi o
simfonie pastoral[ dup[ asta? Ba uite c[ s-a g[sit loc =i pentru
tam-tamuri, podul acesta de fier bubuind de mama focului...
Nistrul... Apa de unde c`ndva ]ncepea necunoscutul, tainicul,
]nfrico=[torul... Pe-aici au trecut =i ele... Cum au trecut? Cu ce
g`nduri, cu ce inim[? +i dac[ e a=a, cum zicea nefericitul acela de
Gropa, dac[ au plecat de buna lor voie =i le pot convinge s[ se
]ntoarc[ acas[?
Acas[...
Unde acas[? S[-l rog pe Timofei s[ le cedeze patul?...
}n buzunarul cojocului lui Ionu\ am descoperit un pachet de \ig[ri
]nceput =i o cutie de chibrituri. Probabil era tocmai ceea ce-mi
trebuia. Nu eram dec`t un fum[tor de ocazie, acum ]ns[ aveam s[
aflu c[ un fum tras bine ]n piept calmeaz[.
L[sasem ]n urm[ o sta\ie mare, probabil Tiraspolul, fumul nu
doar calma ame\ea; trenul se a=ternuse serios drumului pe o
c`mpie plat[ c`t \inea orizontul, ninsoarea se ]nte\ea =i pe ici-colo
]ncepeau s[ se contureze insule albe. Bornele kilometrice lunecau
cu vitez[, reu=isem totu=i s[ descifrez 97 c`nd u=a de la vagonul
vecin se izbi =i d[dur[ buzna pe platforma unde st[team singur mai
bine de-o or[ trei in=i. P[reau bine ]nc[lzi\i.
D[dui s[ intru ]n vagon, nu sunt mare me=ter la discu\ii stupide,
dar unul dintre ei ]mi bar[ drumul.
D[ un foc!
}i ]ntinsei cutia de chibrituri.
Da ce, poftim nu =tii s[ spui?
Poftim. Scuza\i.

E o prostie s[ te contrezi cu un be\ivan. Dar nu =tiu de ce mi se

p[rea c[ be\ia lor e mai degrab[ jucat[: nu r[sp`ndeau duhul acela
specific pe care-l pot detecta at`t de lesne cìnii =i unii neb[utori.
Iar ]n cazul acesta treaba mirosea a ur`t.
Repet[! de data aceasta ordinul apar\inea unei namile cu fa\a
ro=ie de sp`n.
Le ]ntinsei =i pachetul cu \ig[ri:
Poftim, b[ie\i, fuma\i. N-am nimic cu voi.
Glasul meu ]mp[ciuitor p[rea s[-i deruteze, dar deruta nu \inu
dec`t o clip[. Namila duse la nas pachetul:
Pute! }=i bate joc de noi javra!
+i ]n aceea=i clip[ ]mi aplic[ pe fa\[ pachetul =i-l r[suci.
}n\elegeam perfect c[ n-am sc[pare, dar pumnul drept, condus
de undeva din subcon=tient, de-acolo unde st[ pitit amorul propriu
sau ce-o mai fi st`nd, se repezi pe l`ng[ voia judec[\ii =i izbi cu
sete ]n obrazul rumen al namilei.
Acela nici nu se clinti.
Recunosc desigur c[ stau prost la capitolul putere fizic[, dar nici
la asemenea lips[ de efect nu m[ a=teptam... Mie-mi amor\ise
m`na.
Huiduma m[ privea uluit peste m[sur[. +i deodat[ z`mbi:
M[i pu\[, chiar nu \i-ai dat seama c[ \i-ai semnat singur
sentin\a?...
M[ ghemuii ]nctinctiv, =i ]n timp ce ochiul reu=ea s[ mai observe
o m`n[ care deschidea cu o chee special[ u=a de ie=ire a vagonului
o izbitur[ nebun[ la plex ]mi ridic[ toate m[runtaiele ]n g`tlej.
Nu cred c[ am mai avut timp s[ simt =i durerea.
N-am mai sim\it nimic...
Te ridici ]ncet, u=urel deasupra unui foc pe care nu-l vezi, e

undeva desubt, din c`nd ]n c`nd fl[c[rile ]\i ating carnea, auzi
sf`rìtul gr[simii arse, ]ncerci s[ strigi, s[ te rogi de indulgen\[, dar
glasul n-are cum ie=i din blocajul c[lu=ului, ]n g`tlej ]\i g`lgìe
s`ngele, te asfixiezi, =i chiar ]n clipa c`nd sim\i c[ urmeaz[ ]ntunericul, aceea=i m`n[ sadic[ ce te suce=te pe frigare te cufund[
brusc ]ntr-o ap[ de ghea\[, te r[suce=te acolo, se ]ncr`ncen[
carnea pe tine, pl[m`nii se str`ng ghem, sco\i capul afar[, dar
aerul refuz[ s[ intre ]n piept, pl[m`nii refuz[ s[-l accepte... +i brusc
sim\i c[ nu mai ai nevoie nici de aer, nici de s`nge s[ te ]nc[lzeasc[, fl[c[rile trec prin tine f[r[ s[ te supere, cum \i-ai face o
radioscopie, =i ]n general c[ te doare-n cot dac[ te pr[je=te cineva
sau ]ncearc[ s[ te ]nece... Dar la fel, brusc, anume starea aceasta
de-a dreptul paradisiac[ prinde s[ te ]nnebuneasc[, te zba\i s[ te
doar[ ceva, s[ te frig[, s[ te asfixieze, =i reu=e=ti ]n cele din urm[,
=i pe-o clip[, pe dou[ e=ti fericit, dar ]ncepi iar s[ te ridici ]ncet,
u=urel deasupra unui foc...
... +i deschizi ochi...
AURELIU BUSUIOC
La ]nceput n-am ]n\eles nici m[car c[ am deschis ochii.

Apoi am ]n\eles, dar nu pricepeam de ce-mi sunt plini de ap[. +i
de ce m[ ustur[.
Apoi am ]n\eles c[ stau pe spate =i c[ sudoarea pe care-o sim\eam fizic izvor`nd de pe frunte, de pe pielea capului mi se scurge
pe la r[d[cina nasului acolo unde probabil aveam v[zul...
Am ridicat bra\ul s[ ]nl[tur lichidul ce-mi deforma imaginea celor
ce trebuiau v[zute, dar m-a oprit un sc[ncet,
De fapt sc`nceam chiar eu...
Iaca, a deschis ochii, slav[ Domnului! V-am spus eu s[ nu v[
teme\i.
Vocea venea de undeva din ad`ncuri, tremura, ceva moale mi-a
trecut peste frunte, peste ochi =i obraji =i pe retin[ a ]nceput s[-mi
apar[ ca pe o h`rtie fotografic[ scufundat[ ]n revelator chipul din
ce ]n ce mai limpede al unei femei.
_ Mam[! am strigat din r[sputeri =i m-am izbit s-o cuprind.
Stai cuminte, dragul m[tu=ii, de-amu =i mama are s[ te vad[
viu...
Nu te zbate, mai stai a=a...

Mai ]ntì am ]nceput s[ ]n\eleg vorbele, apoi s[ descifrez lucrurile, abia apoi am prins s[ simt durerea...
Slav[ Domnului, tovar[=e, din mor\i te-ai ]ntors! Ce spaim[
am mai tras!
St[teau aplecate asupra mea dou[ femei, o b[tr`n[ probabil
uitat[ de orice v`rst[ =i alta mai t`n[r[, cu ochii pl`n=i.
Apoi eu m[ duc, Agafie, st[ capra nemuls[ =i nici g[inile nu
le-am dat... De-amu =tii ce s[ faci. Da tu, cucona=ule, s[ nu te scoli
dou[ zile! Domnul s[ v[ aib[ ]n paz[.
Ie=i ]nainte ca eu s[ pot scoate o vorb[.
Femeia r[mas[ m[ privea cu un amestec de compasiune =i
spaim[.
Eu... Unde... Eu sunt...
}ncercam s[ m[ adun =i nu reu=eam. O durere surd[, venind
de peste tot, din cele mai ascunse taini\e ale organismului se aduna
gr[mad[ ]n creer, m[ ]mpiedica s[ leg dou[ g`nduri, s[ scot dou[
vorbe.
Las[, taci! }mi puse un deget pe buze. Nu e=ti ]n rai, e=ti la
noi, la canton! S[-i spui bodaproste lui T[rcuci =i babei Lucre\ia!...
}ncercai s[ mi=c sc[f`rlia ]ntr-o parte, ]n alta =i reu=ii. La fel,
degetele de la mìni, de la picioare. Slav[ Domnului, nu sunt
paralizat! Dar nu puteam ]n\elege de ce nu sunt ]n tren. Ultimul lucru
ce-l mai \ineam minte era c[ m[ ghemuii ca s[ m[ ap[r de ceva...
De ce anume?...
+i c`nd ]ncepu s[ se contureze ]n memorie un chip ro=cat, sp`n,
r`njind batjocoritor m[ fulger[ deodat[: am fost aruncat din tren!
C[l[toria mea luase sf`r=it...
Lacrimi de neputin\[, de furie oarb[ ]mi n[p[dir[ ochii =i izbucnii ]n hohote de pl`ns. Mama... Fetele... S-a n[ruit totul dintr-o
prostie, din...
Ei, =i matale... Ai sc[pat, de ce s[ pl`ngi...
Avea dreptate.
}nc[perea ]n care m[ aflam era minuscul[, oricum, nu putea
dep[=i dimensiunile exterioare ale unui canton! Patul ]n care m[
aflam, o mas[ =i vreo dou[ taburete, o plit[ ]ncins[, obrajii ]mi !
AURELIU BUSUIOC
ardeau =i de c[ldura ce-o emana, =i un dulap metalic deschis, din

care se i\eau tot felul de p`rghii, probabil instrumentariul de cantonier. Pe perete, l`ng[ u=[, un telefon grosolan, f[cut probabil ca
s[ reziste =i la bombardamente, =i o t[blie neagr[ cu orele de
trecere a garniturilor pe l`ng[ canton.
Cum... cum am ajuns aici?...
Femeia se ]nvior[.
Iaca, acuma chiar ai ]nviat! Nichifor te-a t`rìt... B[rbatul meu,
cantonierul... Dac[ nu scheuna T[rcuci s[racul, apoi acolo aveai
s[ r[mì...
U=a se d[du de perete =i ]n odaie intr[ un b[rbat ]nv[luit ]ntr-un
nor de aburi.
Tr[im, tovar[=e Oltian, bravo!
Dar de unde...
De unde, de unde... Iaca, pe mas[, toate documentele... =i
banii... De-amu s[ nu b[nuie=ti, da trebuia s[ =tim cine-i mortul...
C[ numai viu nu erai.
Sim\eam c[ ]ncetul cu ]ncetul ]mi revin. D[dui s[ m[ salt ]n capul
oaselor, dar un junghi lung m[ f[cu s[ scr`=nesc.
Stai acolo cuminte, doftoroaia a zis s[ nu te mi=ti dou[ zile.
S[ nu-i strici oblojelile...
Adic[ de-at`ta m[ sim\eam ca o mumie! Oblojit...
Iaca povestea, c[ nu =tii matale nimica... Eram ]n u=[, cu
stegule\ul galben, adic[ totul ]n regul[... T[rcuci, cìnele nostru,
are... adic[ avea treab[ cu toate trenurile, le fug[rea =i h[m[ia. A=a
f[cea =i de data asta. Numai c[ de-odat[ c`nd a scheunat! M-am
repezit s[ v[d dac[ n-a dat dihania sub tren, c`nd colo... Matale
erai peste d`nsul mort, iar el mort desubt... F[rmat... Peste d`nsul
ai nimerit... Altfel... Am ]nceput s[ dau cu stegule\ul ro=u, da trenul
era departe, taman intra ]n cot... Ehe, dac-ai =ti ce-am tras! +i eu
f[r[ lucru... +i provodni\a... Cum? A, a=a-i zicem la femeia care
r[spunde de vagon... C`nd am luat seama c[ mai sufli a fugit
Agafia, nevasta, dup[ doftoroaie. Dac[ nu zicea d`nsa c[ ai s[
tr[ie=ti, apoi f[r[dec`t d[deam =tire la Tiri=polea, la sta\ie... De vreo
" zece ori am tot apucat telefonul, da baba zicea s[ nu telefonez...
Dac[ se afl[ acolo, s-a zis cu cantonul meu. A=a-i povestea. Da

cum ai c[zut? Nu cred c[ te-au aruncat bandi\ii de la Odes. +i
documentele =i banii \i i-am g[sit ]n buzun[ri... Ia, chiar s[-i numeri... Cum a fost?...
}ntr-adev[r, cum? +i de ce?...
Acu=i... }ndat[... S[-mi trag sufletul...
Ei au provocat incidentul. Nu face impresia s[ fi fost o joac[...
Iar dac[ nu m-au jefuit...
Eu... eu am c[zut... singur...
Apoi s-a zis cu provodni\a... S[ lase u=a deschis[...
De fapt... Eu am deschis-o... Joac[ de om nebun...
Cantonierul m[ privi cu ne]ncredere.
Singur, zici? Acolo trebuie o mam[ de cheie!...
Nici nu mai =tiu cum am f[cut... Eram cam ]nchinat!
Cantonierul ]ncepu s[ r`d[.
Apoi de ce n-ai spus-o de la ]nceput! Adic[ pot s[ nu raportez?
Doamne fere=te!
Of, m[ scapi de-o grij[! C[ la noi a=a-i: vinovat-nevinovat, mai
]ntì te d[ afar[, pe urm[... +i tare-mi place la canton...
Spre sear[ nevasta i-a plecat ]n sat s[ doarm[, Nichifor a dormit
pe podele, iar eu...
}n cea de a treia zi m[ \ineam destul de bine pe picioare, de=i
respiram cu junghiuri.
Ai grij[, mi-a dat ultimul sfat Agafia, ]nainte de a m[ urca ]ntr-o
drezin[ cu motor, condus[ de un cumnat al cantonierului =i care
avea s[ m[ lase la Tighina. Baba zice c[ ai dou[ coaste rupte, dar
nu-i nimica, nici doctorii adev[ra\i nu te ajut[ p`n[ nu se prind
singure. Nichifor =i Agafia au refuzat categoric orice r[splat[ (banii
erau to\i la locul lor ]n portvizit), au refuzat =i suta de ruble pentru
baba Lucre\ia (ciudat nume pentru un c[tun uitat de lume, Baba
nu ia bani, zice c[ a=a pierde puterea de la Domnul!) =i am toate
motivele s[ cred c[ au f[cut lucrul acesta nu pentru c[ l-am oprit
pe cantonier s[ raporteze accidentul, ]n felul acesta evit`nd multe
nepl[ceri, ci pur =i simplu pentru c[ sunt ni=te oameni cumsecade.
De=i, cine =tie, posibil s[ m[ ]n=el, Nichifor a r[mas ]n ad`ncul
sufletului cu anumite ]ndoieli: lupta de clas[, cum i se c`nt[ mereu #
la difuzorul at`rnat de tavanul cantonului, ia uneori formele cele mai

nea=teptate =i cr`ncene.
Tot ce se poate c[ a r[mas cu vaga impresie c[ a salvat un
du=man de clas[ care-a s[rit din tren ca s[ nu fie demascat...
AURELIU BUSUIOC
Astfel cu vreo c`teva zile inaintea marilor s[rb[tori socialiste, la

aproape un an de la sosirea din alt[ lume, m[ aflam pe acela=i
peron, de data aceasta venit din sens opus, dar de fapt ]nchiz`nd
un cerc la acela=i punct incipient. Nimic din ce n[d[jduiam s[
realizez realizat...
Poate doar f[c`nd descoperirea (u=or de f[cut!) c[ nimerisem
]ntr-un uria= malaxor unde materia prim[ e=ti tu, dar de dragul a
ce?, ]n numele a ce? f[r[ r[spuns.
Lu`nd-o ni\el ]naintea evenimentelor (=i au avut loc destule!):
b[nuielile mi-au fost pe deplin fondate dup[ ce timp de vreo dou[trei s[pt[m`ni, zi la zi am cercetat trenul care trebuia s[ m[ duc[
spre Moscova =i mai departe =i ]n cele din urm[ am g[sit-o pe
]nso\itoarea ceea de vagon.
M-a ascultat cam b[nuitoare, nu prea ]=i amintea, dar dou[ h`rtii
a c`te dou[zeci =i cinci de ruble i-au ]mprosp[tat memoria:
Ei ba nu! Mi-au zis c[ ai fost nevoit s[ cobori la Tiraspol! Mi-au
ar[tat =i o legitima\ie, parc[ m-au l[sat s-o citesc? |i-au luat =i o
geant[, aveai pl[cinte acolo... Le-am m`ncat eu...
R`se satisf[cut[. Cocheta:
Erau bune... Dar s[ vii la mine, ale mele nu-s mai proaste!
P[cat, nu mi-au pl[cut niciodat[ femeile prea grase...
$
CAPITOLUL
XIII
La orice m-a= fi putut a=tepta, numai la vizita lui Ionu\ nu.

+i totu=i am primit-o.
Eram la doar opt zile de la ]nceputul c[l[toriei mele, de patru
zile abia m[ ]ntorsesem de la Tighina.
Maria Petrovna m-a ]nt`mpinat speriat[:
Ce-i cu matale, Mihail Alexeevici, parc[ nu e=ti viu?!...
Nici nu prea eram. I-am povestit tot. Bine]n\eles f[r[ s[-i comunic
=i unele b[nuieli ce m[ fr[m`ntau.
Femeia s-a dus p`n[ la u=[, s-a uitat ]n lungul coridorului, s-a
]ntors =i mi-a =optit:
Asta-i treaba enkavedi=tilor... S-au mai dus =i al\ii s[-=i afle
neamurile, dar unii n-au ajuns, al\ii nu s-au ]ntors... Credeam c[ s-au
mai ast`mp[rat. Din 49, dup[ deportarea ceea, parc[ umbl[
lumea... Se zice c[ acolo sunt zone unde nu se poate intra... Dar
maica matale nu-i deportat[! Numai c[ =tii ce? Cel mai bun lucru
s[ nu vorbe=ti cu nimeni despre a=a ceva. Oamenii se v`nd =i se
cump[r[... Poate-a fost o ]nt`mplare. Mul\i nebuni pe lumea asta!...
Nu s-a l[sat p`n[ nu m-a alungat la doctori.
La policlinic[ mi-au confirmat ]ntru totul diagnoza babei Lucre\ia.
S-au mirat doar c[ nu m-am dus imediat la spital: +i ce dac[ nu
e=ti colhoznic? Sora medical[ trebuia s[-i cear[ pre=edintelui o
ma=in[ ori o sanie =i... Ah, cadrele noastre, cadrele... +i tratamentul recomandat de bab[ corespundea cu re\eta doctorului:
antinevralgice...
%
AURELIU BUSUIOC
Ionu\ n[v[li speriat, nu glum[:

Ce-i cu tine? Ce s-a ]nt`mplat? De ce e=ti aici?...
Acela=i lucru a= putea s[ te ]ntreb eu.
Mi-a spus baba... femeia asta... c[ te sim\i r[u!
A fost la facultate?
Las[ bancurile... Am venit cu alte chestii... De ce nu e=ti la
Kurgan?
Din motive... }ntr-un cuv`nt, cuiva nu i-a pl[cut mutra mea...
Am fost b[tut =i aruncat din tren...
E=ti nebun... Cine?
Dac[ a= =ti...
Ai anun\at mili\ia? Mili\ia feroviar[?...
Acolo unde m-am trezit n-am prea v[zut a=a ceva... Dar s-o
l[s[m balt[. Ce cau\i aici?
Ionu\ nu-mi r[spunse pe dat[.
Mda... Sper c[ e=ti ]ntreg. Mamei i-ai scris c[ vii?
Bine]n\eles c[ nu.
Corect. Acuma nu =tiu dac[ mai are rost s[ te pl`ngi...
Dzigano, ai venit s[ m[ interoghezi?
Da. Am venit s[ v[d cum stai. Am de g`nd s[ scriu un memoriu... S[ \i se respecte drepturile. Ai drept la cas[ omeneasc[, nu
la... la bordeiul [sta... Ori nu te-ai pl`ns =i tu?
Mul\umesc. Dar paltonul t[u...
D[-l naibii. Ai g[sit =i tu...Acuma ce facem? Nu ai nevoie de
doctor?
Aveam de g`nd s[ m[ scol. +i s-o iau de la cap[t.
E=ti nebun.
Posibil. Dar...
Nici un dar... Am`n[ pentru prim[var[. }n\eleg ]n ce stare
sufleteasc[ e=ti, dar acolo unde nu pui =i ceva ra\iune...
Cred c[ avea dreptate.
+i cum ne afl[m ]n preajma celei mai mari s[rb[tori din \ara
asta, dragul meu Perciuni, afl[ c[ vom petrece ]mpreun[. La mine.
Ai s-o cunosti =i pe Sveta, logodnica mea. Trebuie s[-\i mai p[r[& se=ti b`rlogul din c`nd ]n c`nd...
Redac\ia cotidianului Patria Sovietic[ (nu prea exceleaz[ prin

originalitate denumirile ziarelor de aici!), oficios al partidului =i
guvernului, se afla ]ntr-o cl[dire care, pe c`t ]mi pot aduce aminte,
fusese pe vremurile adolescen\ei mele un club al c`rn[\arilor sau
b[canilor. Destul de near[toas[ pe dinafar[, ]n interior fusese la
sigur reconstruit[: ]n lungul unui coridor interminabil se ]n=iruiau la
fiecare doi-trei metri u=ile tapi\ate cu dermatin[ ale birourilor. La
prima u=[ mi-am dat seama c[ uitasem numele sl[b[nogului =i
m-am apucat obraznic s[ le deschid pe toate la r`nd. Mi s-au
aruncat priviri curioase =i ostile, indiferente, dar na=ul meu publicistic
nu era de v[zut. La cap[tul coridorului o t[blie de sticl[ informa c[
redactor-=ef al ziarului este Neculai Mo\oca =i c[ orele lui de primire
sunt cu totul altele dec`t cele la care m[ aflam eu pe acest coridor.
Am ]mpins ]ntr-un noroc monumentala u=[ de stejar ]ncrustat.
De pe ma=ina de scris =i-au ]n[l\at privirile foarte severe doi ochi
foarte c[prui.
}n demisezonul meu cam jerpelit nu eram omul care s[ impresioneze o fiin\[ at`t de serioas[.
Ce dore=te tovar[=ul?
He-he, dudui\[ drag[, c`te-ar fi dorit tovar[=ul! Dac[ nu altele,
cel pu\in s[ =tie pe ce lume tr[ie=te...
Am fost invitat la redactorul-=ef...
Numele, v[ rog...
P[i nu =ti\i cum ]i zice =efului?
M[ a=teptam s[ z`mbeasc[. S-a o\[r`t:
Numele dumneavoastr[.
Olteanu...
A deschis un registru c`t o enciclopedie, a trecut cu manichiura
violent[ peste c`teva pagini:
Nu v-am invitat.
M-a invitat redactorul-=ef!
Personal?
Nu, printr-un lucr[tor de-al redac\iei. I-am uitat numele...
De data asta z`mbi:
'
C`nd o s[ v[ aminti\i cum ]i zice...

}n clipa aceea u=a str[juit[ de frumoasa cerberi\[ se deschise
]n for\[ =i un b[rbat m[runt, ]ntr-un palton cu blan[ =i c[ciul[
brum[rie, trecu val-v`rtej pe al[turi. }n mijlocul anticamerei se opri
brusc:
De ce v[ bate\i?
Fiin\a diafan[ se ridic[:
Tovar[=ul acesta pretinde, Nicolai Tomovici, c[ l-a\i invitat.
Dar...
P[i dac[ pretinde... Cum zici c[-\i zice?
Olteanu...
Olteanu... Olteanu...
S[pt[m`na trecut[... N-am putut veni... A fost la mine tovar[=ul...
P[duche!
Exact! Tovar[=ul Paduti... }i uitasem numele!
Omule\ul ]=i scoase c[ciula =i cu ea ]mi indic[ u=a biroului:
Intr[. Iar tu, c[tre secretar[, d[ o sunare lui nevast[-mea =i
spune-i s[ scoat[ m[liga de pe foc. Am s[ ]nt`rzii...
Dar... ]ncerc[ s[ protesteze fata. Stomacul...
E=ti doctorul meu?
Intr[ dup[ mine =i tr`nti u=a.
AURELIU BUSUIOC
Nu =tiu al\ii cum sunt, vorba humule=teanului, dar nu cred s[ m[

deosebesc prea tare de ceilal\i. Poate doar la capitolul defecte: am
destule, ceva mai multe dec`t s-ar cuveni. +i cu toate c[ acum, ]n
ace=ti ultimi ani, e at`t de nemiloas[ cu mine, nici de soart[ nu m[
pot pl`nge. Cel pu\in de oamenii pe care mi i-a scos ]n cale. Pe cei
r[i, vorba ceea, ]i afli singur. Pe cei deosebi\i numai o ursit[ generoas[ \i-i poate g[si.
Mi-o amintesc pe doamna Rosi, gazda noastr[ din s[tucul acela
de la grani\a cu Tito. O femeie cu toate urgiile cerului pe capul ei:
b[rbatul =i singurul fiu mor\i pe frontul de est, curtea =i casa jefuite,
singura fiic[, fragila =i melancolica Teresa, Rezi, ]mpreun[ cu so\ul

ridica\i =i du=i ]n afundul Rusiei la s[pat c[rbuni =i t[iat p[dure...
Ce-i mai trebuia unui om ca s[ devin[ o fiar[ ]ncol\it[, o con=tiin\[
plin[ de ur[ =i desperare?... Ne-a primit =i ne-a ]ngrijit cu at`ta
c[ldur[, de parc[ Domnul ne-ar fi trimis s[-i ]nlocuim pe cei pierdu\i... Ca s[ ne piard[ =i pe noi... Ca soarta s[-=i continue loviturile.
Cu c`t[ resemnare ]n glas: Michael, teuer, Willy a murit anul
trecut...
Ce-o fi f[c`nd? Mai tr[ie=te?...
Sau ]n\eleptul, scepticul =i sentimentalul conte S. }ntr-adev[r,
numai cei ale=i ]=i pot p[stra ]nsemnele de om sub loviturile sor\ii.
Cine-am fost eu pentru el? Nimeni. Sau al treilea fiu?... Mihai, te
duci ]n alt[ \ar[, nu! ]n alt[ lume. Politizat[ la culme, unde legea
exist[ doar pe h`rtie. Unde omul nu ]nseamn[ nimic. Nu m[ crezi...
I-au luat mo=ia, zici tu, =i nu mai =tie cum s[-i mu=te mai tare... Te
]n=eli. Mul\i =tiu ce se petrece la ei, dar cei mai mul\i, majoritatea
nu! Nici chiar cei ce tr[iesc acolo. E=ti at`t de nepreg[tit... Ai fost
educat ]n alt spirit. }n politic[, nu te sup[ra, e=ti un... un naiv. Ce-ai
s[ faci? Te duci s[-\i g[se=ti p[rin\ii... Sunt sigur c[ ai s[ faci tot
posibilul s[-i salvezi, de=i... Cum ai s-o faci? Nu te ]ndemn la pa=i
necugeta\i, dar ]ncearc[ s[ r[mì om... Va fi cel mai greu lucru pe
care va trebui s[-l faci...
Cum =i-ar fi numit el propriul ultim pas? Ori exist[ totu=i o limit[
a rezisten\ei ]n fa\a sor\ii?...
La ]nceput, c`t m-am ]nv`rtit printre muncitori, n-am prea luat ]n
seam[ lucrul acesta, altele le erau preocup[rile. L-am observat abia
c`nd am nimerit la Universitate, pentru c[ se manifesta mai ales ]n
sfera conduc[toare =i ]n r`ndurile intelectualilor. E vorba de o linie
de demarca\ie existent[ ]ntre indivizii acestor dou[ categorii. Linie,
bine]n\eles, neoficial[, dar at`t de distinct[ ]nc`t putea purta =i un
nume: Nistru. Conducerea care nu era venit[ din Rusia era aproape
]n exclusivitate de peste acest fluviu. Cu foarte rare excep\ii. C`t
prive=te intelectualitatea, aici lucrurile erau un pic mai ]ncurcate.
Pu\inii intelectuali basarabeni, fie din cei r[ma=i (dup[ refugiu sau
dup[ deport[ri =i arest[ri), fie din cei proasp[t ]nvesti\i (de exemplu
Ionu\ dup[ cinci clase de liceu direct la Institutul Pedagogic!),
puteau pretinde doar la posturi subalterne, cele de conducere

apar\in`nd malului st`ng al apei numite. Cu motiva\ia tacit[ c[
politice=te pot face fa\[ cerin\elor \[rii doar cei educa\i din fa=[ ]n
spirit socialist... Nu pot =ti cum st[tea treaba sus, la guvern =i partid,
b[nuiesc c[ nu se prea deosebea de starea de spirit care domina
intelectualitatea, c`t ]i prive=te pe cei de la urm[... Mai r[sfoiam =i
eu ziarele din c`nd ]n c`nd =i nu pot s[ uit darea de seam[ de la o
discu\ie ce-a avut loc ]ntre scriitori, crema intelectualit[\ii. O adunare
unde un poet basarabean prezint[ un poem interminabil (par\ial citat
]n acela=i ziar!) cu tem[, fire=te, patriotic[. Un alt condeier, crescut
la s`nul socialismului, observ[ c[ o astfel de lucrare ar fi putut fi
scris[ numai de... Goebels. Proteste de o parte, aprob[ri de alta.
Pune punct disputei un prozator: Goebels n-ar fi putut scrie a=a ceva
pentru c[ nu =tia... moldovene=te...
Adev[rul e c[ ]ndoctrin[rii totale ]n paguba unei elementare
culturi generale a celor veni\i de peste Nistru basarabenii nu-i
puteau opune cine =tie ce ca urmare a num[rului lor prea mic, dar
=i a calit[\ii preg[tirii. Ca s[ nu mai pomenesc =i filosoficul fripturism
basarabenesc...
Ei bine, soarta a vrut s[-mi demonstreze =i de ast[ dat[ c[ m[
are ]n vedere.
AURELIU BUSUIOC
Cabinetul, ]n contrast cu aspectul exterior al cl[dirii, era aproape

luxos. O mas[ cu vreo dou[zeci de scaune se ]ntindea ]n lungul
geamurilor, ]ntr-un col\ dou[ fotolii de piele =i o m[su\[ de cafea,
]n altul un orologiu tic[ind monoton =i grav, iar pe parchetul bine
lustruit un covor moale, cu ornamente arabe. Nu lipsea nici
obligatoria sofa tapi\at[ cu dermatin[ neagr[ pe care st[p`nul
cabinetului ]=i arunc[ paltonul scos din mers.
Se a=ez[ pe un scaun de la masa lung[ =i ]mi ar[t[ =i mie unul.
Dezbrac[-te =i stai jos!
M[ conformai.
Acuma putem sta de vorb[ de la egal la egal. Unde-ai crescut a=a?
M-a plouat.
Se vede! Eu am crescut pe secet[. Uite care-i chestia. S[-mi
r[spunzi la toate ]ntreb[rile. F[r[ fantazie... Am zis drept cuv`ntul?
St[tui o clip[ la ]ndoial[. Cine-i mai =tie pe =efii [=tia mari.
Oricum, purta insign[ de deputat ]n Sovietul suprem...
Eu... eu a= zice fantezie.
Da, da... a=a-i... Uite ce, s[ m[ ]ndrep\i de fiecare dat[, ai
]n\eles? Dar numai c`nd suntem noi doi...
Avea un r`s molipsitor.
Uite treaba: ai avut dou[ articole ast[var[. Le-am citit nu
demult =i mi-au pl[cut. Tu le-ai scris ori P[duche?
Eu! Cum s[ mi le scrie cineva? Tovar[=ul Paduti...
El ]i a=a Paduti cum ]s eu Mo\oca! Dar asta-i alt[ vorb[.
Vas[zic[, el \i le-a mai ]ndreptat... Se cunoa=te. Mare stilizator...
Stilist.
Da? Scoase din buzunar un carne\el =i ]=i not[ cuv`ntul. St[m
r[u cu limba, frate. }n lupta asta pentru socialism am uitat cu totul
de d`nsa. M[ tem c[ dup[ ce-o s[-l zidim o s[ r[m`nem mu\i!
Izbucni ]ntr-un r`s cu icnete.
Hai, poveste=te.
Ce s[ povestesc?...
Tot. De unde e=ti, de ce e=ti, tot, tot. Davai!
M-am str[duit s[-mi comprim biografia ]n cuvinte pu\ine. }ncepeam s[ b[nuiesc ce urm[re=te, dar n-avea nici un Dumnezeu s[
mi-o ]nfrumuse\ez: oricum a= fi ajuns la p[rin\i...
A=a, vas[zic[... Grea ]ntrebare... }ncepu s[ bat[ toba pe
t[blia mesei. Cum dracu s[ faci o gazet[ bun[ dac[ n-ai cu cine?
Cu P[duche?... Aici, m[i b[iete, suntem pe frontul ideologic. Cadrele trebuie alese prin sit[! Dar ce s[ faci cu membrul de partid
ori cu veteranul dac[ el nu =tie s[ citeasc[, dar ]nc[ s[ mai
scrie?... Zi =i tu!
N-aveam ce zice.
+eful s[ri de pe scaun =i se repezi la u=[. O deschise:
Melania! Ad[ ceai! Se ]ntoarse spre mine: Ori poate votc[?...
Mul\umesc, nu beau.
!
AURELIU BUSUIOC
Ceai?
Ba votc[.
M[i, p[i tu e=ti... un... o...
O g[selni\[.
Cum ai spus? Scoase carne\elul din buzunar =i ]=i not[ cuv`ntul. G[selni\[, repet[ el. Ia te uit[!... Frumos.
Intr[ secretara cu un platou cu dou[ ce=ti uria=e =i o farfurioar[
cu biscui\i. De mult le uitasem gustul.
Tu m[n`nc[. Restul las[-m[ s[-l fac eu. Vas[zic[, ]\i dai
examenele c`t mai repede. Dup[ aceea vii la mine. Ai s[ lucrezi
aici stil... aha, stilist. S[ dai o form[ natural[ tuturor prostiilor pe
care le scriu oamenii mei. Ai ]n\eles?... Chiar dac[ n-am s[ te pot
lua de lucr[tor cu leaf[, am s[ te pl[tesc din gonorar...
Onorar...
Da, da... Nu m[ ]ntrerupe. +i cu timpul aranj[m s[ fie bine,
parc[-s =ef =i eu, ori nu? Ajutorul meu are s[ fie tovar[=ul Stalin.
Ai auzit? Feciorii nu r[spund pentru ta\ii s[i. A?...
Mai auzisem fraza...
Ce zici, batem palma? Cu p[rin\ii nu te pot ajuta... Dar cu restul
aranj[m...
Ce-mi puteam dori mai mult? }nt`lneam prima oar[ un om de
rangul acesta =i at`ta aten\ie din partea lui... Unde mai pui c[ inspira
=i ]ncredere... M[ temeam doar s[ nu-mi tr[dez bucuria.
Stai pe g`nduri? Eu ]n locul t[u n-a= sta... Eu sunt neam\, nu
te ]mbii de dou[ ori...
La ie=ire Melania ]mi z`mbi ca unui vechi cunoscut. Sunt sigur
c[ data viitoare o s[ m[ g[seasc[ imediat ]n registrul ei.
Nu plecam cu m`na goal[: ]n buzunarul paltonului duceam
planul unui articol de fond pe care avea de g`nd s[-l scrie redactorul cu ocazia s[rb[torilor. Ia s[-mi ar[\i ce po\i! S[ citeasc[ lumea
=i s[ r[mìe cu gura c[scat[!
Mai bun dec`t ]n Pravda, avea s[-mi zic[ peste dou[ zile c`nd
i l-am dus gata scris. Du-te la buhgalterie! Am telefonat.
Contabilitate mi-am permis s[-l corijez.
Las[ c[ =tiu. Am vrut s[ te ispitesc.
"
Dar carne\elul tot l-a scos.

Numai eu =tiu c`te noduri am ]nghi\it piept[n`nd frazele despre
grija fa\[ de om =i alung`nd din fa\a ochilor icoana a cinci fiin\e dragi
lupt`nd cu gerul =i poate chiar foamea de-acolo, de la cap[tul lumii;
cum trebuia s[-mi \intesc privirile ]n foaia de h`rtie ca s[ nu v[d
hruba mizer[ ]n care scriam despre un prezent m[re\ =i un viitor =i
mai luminos...
Avea dreptate contele S.: ]ntre convingeri =i interese oamenii
normali aleg ]ntotdeauna interesele. Numai idio\ii =i geniile aleg
principiile.
}mi r[m`nea o singur[ consolare: c[ nu sunt idiot.
+i-apoi ce nu face omul ]n numele unui viitor plin de interese...
#
CAPITOLUL
XIV
AURELIU BUSUIOC
Dup[ un sf`r=it de octombrie cu frig, ba chiar =i cu z[pad[,

toamna a preg[tit o surpriz[ de zile mari: nu doar soare, ci =i o
c[ldur[ neobi=nuit[. Generalul care-a vorbit de la tribun[ n-a uitat
s[ noteze =i acest fenomen meteorologic drept o mare realizare a
puterii =i ]n primul r`nd a tovar[=ului... etc... De unde am dedus c[
oriunde, sub orice regim, militarii sunt n[scu\i poe\i, iar dac[ trag
cu tunul, o fac numai ca s[ nu se sting[ soarele pe cer. Dup[ care
a urmat o parad[ destul de scurt[ =i nesemnificativ[, at`ta doar c[
cele vreo dou[zeci de tancuri au f[cut un zgomot infernal pe caldar`mul de granit al pie\ii, iar ]n vreo dou[ locuri au sucit covrigi din
=inele tramvaiului.
Demonstra\iile cam tot a=a ]ncepeau s[ arate =i acolo, dincolo
(scriu cuvintele acestea =i simt o str`ngere de inim[, de parc[ a=
putea ap[sa un buton care s[ ]ntoarc[ timpul =i m[ tem s[ ap[s!
Nervii...), numai c[ erau ceva mai pestri\e, aduceau totu=i a carnaval, nu a munc[ patriotic[...
Prezen\a era obligatorie. Mi-a picat s[ port portretul unui tip pe
care, cu toat[ ru=inea, nu-l =tiu nici azi cine a fost, l-am luat cu
semn[tur[ =i tot cu semn[tura l-am predat. O mic[ =mecherie a
komsomolistului nostru ca nu care cumva s-o =tearg[ cineva...
Ionu\ m[ a=tepta pe la trei, ]mi promisese o surpriz[, nu b[nuiam
ce are ]n vedere, dar =tiam c[ trebuie s[ mi-o prezinte pe logodnic[-sa, a=a c[ hot[rì dup[ spartul t`rgului s[ nu m[ mai ]ntorc la
bordei, ci s[ ]ncerc imposibilul: s[ cump[r undeva ni=te flori. O idee
$ mai mult dec`t temerar[... Am cutreerat str[zile principale ]n lung
=i-n lat, am r[scolit parcurile zadarnic. Tot ce vrei, mese improvizate sau solide, acoperite la ]nt`mplare cu p`nz[ sau h`rtie, de
la care, dac[ ai r[bdare s[ faci coad[, po\i cump[ra tot felul de
gogo=i (se bucur[ de mare priz[ cei cu m[runtaie tocate, dar nu
stau mai prejos nici cei burdu=i\i cu maz[re sau orez, o premier[
mondial[!), chio=curi sau butoaie ridicate pe butuci, de unde \i se
ofer[ ]n halbe, pahare =i borcane relativ curate vinul emblematic
al \[rii un trasc[u mai mult sau mai pu\in sp[lat, ]n schimb ieftin
=i la discre\ie. Flori ]ns[, nic[ieri.
O v`nz[toare de gogo=i m-a ]ndreptat spre cimitir: la poarta lui
a v[zut ea cu ochii ei c[ se ]nt`mpl[ s[ se v`nd[ a=a ceva. Dar
sunt supersti\ios.
M-am rezumat la obi=nuita sticl[ de =ampanie, cu care aici se
circul[ liber ]n zilele de s[rb[toare. +i nu numai...
Am sosit aproape engleze=te.
M-au z[rit de la porti\[ =i au ie=it am`ndoi ]n prag.
}i puteam contempla pe am`ndoi la lumina bogat[ =i cald[ a
soarelui. El ]nalt =i sub\ire, tras la =pi\, cu o floare la butonier[ (s[
]ntreb unde-a g[sit-o!), ea p`n[ la um[rul lui, cu o mutricic[ vag
mongol[, smead[ =i destul de bondocu\[ ca s[-mi pun ]ntrebarea
cam c`t o s[ trag[ la c`ntar peste vreo zece ani. Purta o rochie
lung[, probabil din stocurile cu ajutoare de r[zboi sau pur =i simplu
c[lcat[ prost. Avea un z`mbet larg, destul de pl[cut =i ochii ]ngu=ti.
Felicit[ri, prietene, de ziua marii revolu\ii! }onu\ ar[ta fericit.
Ce-a spus? ]l ]ntreb[ logodnica. Nu =tia dec`t ruse=te.
Ionu\ ]i traduse.
Face\i cuno=tin\[: Svetlana.
Svetlana ]mi scutur[ b[rb[te=te m`na, dar pe-a ei nu m[ l[s[
s-o s[rut. Hot[r`t lucru, =coala lui Ionu\ ]nc[ nu se f[cea sim\it[.
}n odaie ea lu[ sticla mea de =ampanie, o dezveli =i z`mbi
=mecher.
A=a sunt to\i b[rba\ii de-aici? Beau sirop?
O rupeam destul de bine ruse=te, lucru care o bucur[ nespus
pe t`n[ra siberian[.
Sunt mari patrio\i copiii Siberiei, interveni Ionu\. Socot c[
b[uturile noastre sunt ap[ chioar[ pe l`ng[ votca lor.
%
AURELIU BUSUIOC
P[i chiar este! ]l sus\inu Svetlana.

N-ai s[ m[ crezi, adic[ de ce s[ m[ crezi, ai s[ vezi: bea votc[
c`t beau eu vin =i nu se ]mbat[!
Masa era pentru patru persoane.
O s[ juc[m cu m`n[ moart[? ]l ]ntrebai pe amfitrion.
Ce-a spus? s[ri Svetlana.
El ]i traduse, ]ncerc`nd s[-i explice =i regulile pokerului.
Mihai, s[ vorbim ruse=te. Altfel o s[ pierdem mult timp...
Svetlana d[du ]n sf`r=it de ]n\elesul mìnii moarte.
Ba nu, ba o s[ fie patru! Mi=a (fire=te, eu), ]nchide ochii!
}nchide-i, ]nchide-i! o sus\inu Ionu\. A=a, acuma deschide-i!
De dup[ o perdea de stamb[ ag[\at[ direct de perete =i care
trebuia s[ ]nsemne un al doilea dulap pentru zestrea vestimentar[
a st[p`nului, ap[ru Ea.
+ocul ini\ial a fost prea puternic ca s[-mi pot controla reflexele
=i e de la sine ]n\eles c[ am r[mas cu gura c[scat[. De mult nu
mai avusesem ocazia s[ fiu aproape de alte femei dec`t secretare
o\[r`te sau personal medical secundar pe la comisiile comisariatului
militar =i g`ndul n[scut imediat ]n afundul subcon=tientului c[ m[
voi afla o vreme ]n asemenea companie ]mi d[dea aripi =i ]mi g`dila
imagina\ia.
Teama de a nu imita lirica persan[ cu toate dulceg[riile ei m[
opre=te s-o descriu ]n am[nunt. Era o blond[ (desigur, natural[!),
aproape de statul meu, cu un z`mbet n[scut special ca s[-i sublinieze fine\ea tr[s[turilor, nu s[-i mascheze posibile defecte. }ntr-un
cuv`nt, era un exemplar uman care confirma total juste\ea teoriilor
lui Pavlov cu privire la reflexele condi\ionate: ]\i l[sa gura ap[...
Din cea\a ce ]ncepea s[-mi tulbure spa\iul din fa\a ochilor r[sun[ ca un clopo\el (oricum, dificil s[ renun\i la Firdusi sau Omar
Khayyam!):
Elvira...
Greu de imaginat c[ ar fi putut purta alt nume.
}i apucai m`nu\a ]ntins[ cum a= fi primit ]nsemnele unei Legiuni
de onoare. Nu se ]mpotrivi s[rutului neimitat.
+i, ca o dovad[ c[ m[ mai aflam ]n stare de =oc, b`lbìi:
&
Mi=a...
Ea izbucni ]n r`s. Un r`s... (Vezi clasicii.)
Las[-l pe Mi=a, =tiu c[ e=ti Mihai.
}mi =tia limba.
Svetlana s[ri la Ionu\:
Ce spune?
S[rmanul b[iat, cu asemenea minune ]n cas[, demult a= fi
concediat bondoaca. Dar ne]n\elese-s c[ile dragostei analfabete...
Masa s-a dovedit a fi foarte bun[, logodnicii nu f[ceau mare tain[
din faptul c[ autorul bucatelor este el =i nici din oroarea ei fa\[ de
plit[. }n rarele clipe c`nd puteam =u=oti neobserva\i Elvira ]ncerca
s[ =i-l ]nchipuie ]n via\a viitoare pe Ionu\ cu =or\ule\, cu linguroiul
]ntr-o m`n[ =i cu lucr[rile scrise ale studen\ilor ]n alta. Svetlana
f[cea, la orice ocazie, mare caz de taic[-su, important =tab undeva
]n Siberia (ea locuia aici, la o m[tu=[, ca s[-=i dreag[ pl[m`nii slabi
=i s[ termine Institutul Pedagogic) =i n-a pierdut din vedere s[ ne
spun[ de c`teva ori c[ icrele negre =i cele de Manciuria i-au fost
trimise special de iubitorul p[rinte.
La drept vorbind, m`ncam icre negre pentru prima oar[ ]n via\[,
la ]nceput nu mi s-au p[rut grozave, dar le-am prins repede gustul,
am =i declarat c[ m[ tem s[ nu devin dependent de ele. La care
Svetlana ne-a asigurat pe to\i c[ at`ta timp c`t tr[ie=te taic[-su nu
vom duce lips[ de a=a ceva.
De la sine ]n\eles, am b[ut pentru via\a lui c`t mai lung[...
(Avea dreptate Il dzigano, m[ rugase s[ nu-i divulg porecla fa\[
de logodnic[!, durdulia nici nu s-a atins de =ampanie: votca din sticl[
sc[dea vertiginos f[r[ urm[ri deosebite.)
+i iar de la sine ]n\eles c[ n-am putut pierde ocazia s[ mai
bravez (ei bine, Elvira!) cu o anecdot[ la tem[. +i anume c[ ]n Anglia
o companie de cinematografie =i-a supus concet[\enii unui interesant test de snobism. S-au instalat pe c`teva artere principale ale
Londrei ni=te mese ]nc[rcate cu icre negre, tartine, fire=te, oferite
gratuit tuturor doritorilor, =i film`ndu-se reac\iile acestora. Cei mai
mul\i se str`mbau =i scuipau ]mbuc[tura, dup[ care erau ]ntreba\i
dac[ stiau cu ce au fost trata\i. Nu =tiau.
'
AURELIU BUSUIOC
A\i gustat caviar. Mai ]ncerca\i?...

O, caviar! Chiar caviar?...
+i reveneau ca s[-=i recupereze bucata sau s[ mai ia =i alta
nou[...
Elvira =i Ionu\ au ]nceput s[ r`d[ spre uimirea Svetlanei:
Nu v[d de ce v[ hlizi\i a=a! Propagand[ burghez[. Tot ce este
sovietic le st[ ]n g`t.
}ncep s[ b[nuiesc c[ Ionu\ are interese necunoscute dac[ o ia
pe sluta...
Cu toate insisten\ele Svetlanei, Elvira a refuzat s[ r[m`nem cu
to\ii la ei p`n[ diminea\[.
Ia uit[-te ce larg e patul, ]nc[pem to\i, proasto!
}n drum spre cas[, pentru c[ m-a l[sat s-o conduc, trebuia s[
trecem prin pia\a central[ a ora=ului. Era o mare de lume cu tot
miezul nop\ii, c`nta o fanfar[ militar[, oamenii, tineri =i b[tr`ni,
dansau pe caldar`m fiecare cum ]l ducea capul, din c`nd ]n c`nd
r[sunau ]mpu=c[turi vesele, s[reau ]n toate p[r\ile dopuri de =ampanie, companii mai ]nfierb`ntate ]ncercau s[ concureze fanfara, ne
aflam ]n mijlocul unei mul\imi dornice de relaxare, care se relaxa.
R[m`nem aici un pic? m[ invit[ mai degrab[ Elvira.
Fire=te c[ voiam s[ mai r[m`nem.
Se \inea de bra\ul meu, abia m[ atingea, dar o sim\eam at`t
de aproape, sim\eam c[ldura trupului ei cum trece prin mine ca
un torent...
Nu =tiu dac[ m[ g`ndeam la asta, probabil nu, dar ]mi era dor
de cineva care s[ m[ sprijine, s[ m[ ]n\eleag[, s[ m[ admit[ a=a
cum sunt...
A fost, ]n trecutul acela departe =i pierdut definitiv, a fost Alice...
Dar a fost numai un ]nceput, o ]ns[ilare abia vie, ]ntrerupt[ brutal
cu plecarea inexplicabil[ ]n necunoscut a unuia dintre noi... Ce-o fi
f[c`nd acuma mititica =i c`rna?...
+i e oare normal ca un b[rbat la v`rsta mea s[ aib[ doar at`t
trecut sentimental c`t cele dou[ s[ruturi pe obraz ale lui Alice =i
declara\ia ei cu voce tremurat[, de parc[ ar fi r[spuns la o lec\ie
! ne]nv[\at[: +i eu te iubesc, Mihai...?...
F[r[ s[ m[ ]ntrebe, Elvira m[ cuprinse =i ]ncepu s[ m[ ]nv`rt[

]n ritmul valsului pe care tocmai ]ncepuse s[-l tune fanfara.
E=ti sigur[ c[ =tiu s[ valsez? o ]ntrebai uluit, pentru c[ ]ntr-adev[r dansurile nu erau punctul meu forte.
Ce importan\[ are? z`mbi ea =i pr[v[li capul pe spate de
parc[ ar fi fost ]n str`nsoarea lui Fred Aster.
}n zori, c`nd hot[r`r[m c[ e totu=i vremea s[ fim copii ascult[tori, se l[sase un frigule\ buni=or. Era ]ntr-un pardesiu elegant,
dar sub\irel, =i nu refuz[ demisezonul meu jerpelit.
Chiar ai fost ]n Anglia? m[ ]ntreb[.
Eu? }n Anglia? De unde ai scos-o?
Ziceai despre experien\a aceea cu caviarul... Ai povestit ca
un martor!
Pufnii m`ndru:
Din p[cate, n-am fost. Dar asta nu ]nseamn[ dec`t c[ sunt
un mare povestitor!... Te po\i m`ndri cu asemenea cuno=tin\[.
Lucru pe care o s[-l =i fac! Vrei s[ ne mai ]nt`lnim?
Dac[ voiam?
Visam!
}mi dai voie s[ m[ g`ndesc profund la aceast[ propunere?
}n drum spre cas[ m-am surprins de c`teva ori fredon`nd melodii
din cele ce le mai \ineam minte, s[rind ]ntr-un picior...
Din fericire, str[zile erau pustii.
M[ oprise cu un col\ ]nainte de casa ei.
Nu e nevoie s[ ofer ocazii gratuite pentru flec[reala vecinilor.
Nici a=a nu le place c[ uneori vin de la slujb[ diminea\a...
I-am s[rutat m`na =i am c`=tigat un s[rut pe obraz.
B[nuiesc, adic[ de ce b[nuiesc, precis c[ obrajii sunt cea mai
merituoas[ parte a personalit[\ii mele sentimentale.
Voi fi liber[ pe 14 noiembrie. La ora... 17, aici la col\?...
Aici la col\.
Merita s[ trec pe l`ng[ Maria Petrovna =i s[-i dau bun[ diminea\a pe motivul ariei contelui de Alma Viva din Nunta...
!
AURELIU BUSUIOC
Zilele imediat urm[toare s[rb[torilor le-am petrecut cu burta pe

carte: voiam s[ m[ prezint ]n fa\a tovar[=ului Mo\oca cu c`t mai
multe examene ]n urm[. Ba =i coastele se cam f[ceau sim\ite: =i
doctorul =i baba Lucre\ia ]mi recomandaser[ un regim pe care nu
l-am respectat. Dar ]ncearc[ s[ m[n`nci cartea c`nd de pe fiece
pagin[, ]n clipele cele mai tensionate ]ncepe s[ se contureze ca
dintr-un fum rozaliu un chip blond, care numai cu materialismul
istoric n-avea tangen\e...
Pe zece noiembrie francezul nu s-a ar[tat la facultate cum fusese
]n\elegerea, l-am prins ]n curte a doua zi, mi-a cerut matricola, mi-a
pus nota maxim[ f[r[ nici o vorb[ chiar pe scara intr[rii de servici,
=i am ]n\eles c[ gestul acesta plus suta-avans vor fi unica recompens[ pentru truda mea la t[lm[cirea trivialei autoreclame a politicianului Thorez.
A=a s-o p[\easc[ to\i ageamiii care se bag[ ]n politic[!...
Peste o zi era c`t pe ce s-o ]nfund la Crea\ia popular[ oral[, de
unde am tras concluzia c[ nu exist[ numic mai just dec`t legea
nescris[ a studen\ilor din ]ntreaga lume (lucru pe care ar fi trebuit
s[-l =tiu ]nc[ de-acolo, de dincolo!): un student normal nu trebuie
s[ =tie cu nici o iot[ mai mult dec`t minimumul obligatoriu!
Vorba e c[ folcloristul nostru este mai ]ntì de toate frate cu nu
=tiu care ministru, apoi absolvent ]nc[ ]nainte de r[zboi al nu =tiu
c[rei =coli muzicale, apoi component (la clarnet) al tarafului care
distreaz[ publicul la restaurantul Central =i abia la urm[ profesorul
nostru de folclor. Func\ia asta de la urm[ ca un fel de hat`r ]n
timpul liber.
Asistasem doar de vreo dou[ ori la lec\iile lui devenite celebre
]n Universitate (Crea\ia norodnic[ se arat[ la sate prin boirea
hornurilor =i prichiciurilor cu mer], pr[sadi, ji=`ne =i alte ori cu
patlajele...), =i credeam c[ examenul individual va fi o bagatel[,
dar n-am \inut cont de legea citat[: am ]ncercat s[ m[ implic ]ntr-o
disput[ teoretic[...
Vorba este c[ dup[ ce l-am tot auzit folclor norodnic, folclor
norodnic,
am ]ncercat, desigur cu tactul =i respectul cuvenit c[tre
!
o fa\[ academic[, s[-i sugerez c[ e vorba de o tautologie, c[ Volk

=i Norod ]nseamn[ cam acela=i lucru. La care mi s-a aruncat o
privire ironico-dispre\uitoare:
M[i, tu n-ai luptat cu fa=i=tii, da eu am luptat! Iaca =i la m`n[-s
r[nit, c[ altfel strumintul meu ]i scripca!
Putea s[ se termine r[u, dar dup[ ce am recunoscut cinstit c[
nu am fost pe front din motive de v`rst[, m-am ales cu un 4 f[r[
s[ mi se mai pun[ vreo ]ntrebare:
Na, ca s[ nu-\i taie stipenghia...
}n ajunul zilei de paisprezece, pe care nu mai aveam r[bdare
s-o a=tept (de ce e liber[ at`t de rar?), ]n timp ce o luasem de la
tramvai spre cas[, m[ opre=te un cet[\ean pe strada aproape pustie:
Tovar[=ul Olteanu?
El. Cu cine am onoarea?
Tovar[=ul Krasnovski v[ a=teapt[ desear[ la =apte fix la
adresa asta.
P`n[ s[ citesc adresa de pe bile\el cet[\eanul disp[ruse.
Nu voia s[ m[ lase ]n pace. Termenul ]nc[ nu trecuse... Ori
poate avea de g`nd s[-mi fac[ o nou[ surpriz[? Poate chiar s[-mi
dea adresa tatei?... }n orice caz trebuia s[ fac ceva, s-o termin cu
rahatul [sta. Dumnezeule, s[ fi avut cine-mi deschide ochii de la
]nceput!... Grecii, grecii aduc[tori de daruri...
+i de-at`ta timp nici o scrisoare... Nici o veste... Oare s[ mai
existe cenzur[?...
Maria Petrovna m[ ]nt`mpin[ ]ng`ndurat[.
Nu vreau s[-\i stric inima, Mihail Alexeevici, dar azi l-am prins
a doua oar[... Mihail Petrovici! Jur[-te pe sf`nta cruce c[ n-ai s[
spui la nimeni!
+i aici treab[!
L-am prins azi pe unul de-ai no=tri c[ ]\i cotrob[ia prin valiz[!
Nu-i prima dat[! Nu-\i spun cine, s[ m[ tai! Vreau s[ mai tr[iesc.
Ia vezi mai bine dac[ \i-a luat ceva...
Banii erau neatin=i. Doar lucrurile amestecate. P`n[ acum puneam dezordinea aceasta pe seama lui Timofei; ce nu face omul
la be\ie! Acuma ]ns[...
!!
Bine]n\eles c[ sunt \inut sub observa\ie... O s[ am ocazia azi s[

mai pun =i eu ]ntreb[ri...
Dac[ stau s[ m[ g`ndesc mai serios, n-am nici un r[spuns la
]ntrebarea: de ce securitatea statului depinde de mine? De ce s[
le mai fiu informator =i eu dac[ p`n[ =i infantila Irin[ =tie de urechile =pionilor r[sp`ndi\i peste tot? O fi =i pe-acolo o ]ntrecere
socialist[ cine are colaboratori mai mul\i?
Apropo de Irina. Azi mi-a s[rit de g`t ]n coridor ca s[-mi declare
c[ e fericit[. Credeam c[ eu sunt cauza ne vedeam din ce ]n ce
mai rar , pe naiba: e ]ndr[gostit[ de unul de la Chimie. Mi-a ar[tat
fotografia: ceva la minut, abia s[ deosebe=ti ochii de urechi, dar
nu s-a l[sat p`n[ n-am recunoscut c[ e un model de frumuse\e
masculin[.
Oare chiar at`t de b[tr`n s[ fiu?...
AURELIU BUSUIOC
Adresa era a primei locuin\e unde f[cusem cuno=tin\[.

De cum am ajuns ]n dreptul casei, u=a se deschise ca de la sine.
Acela=i interior, acela=i abajur, acela=i Krasnovski plus Mi=a.
Ne-am dat bine\e =i ne-am privit o vreme f[r[ s[ ne mai spunem
ceva. +i am ]n\eles c[, dac[ ratez ocazia aceasta, dac[ las ini\iativa
de partea lui...
Am ]nceput chiar ]n momentul ]n care deschisese gura =i el. Dar
nici nu m-am g`ndit s[-l fac pe binecrescutul, am continuat de
parc[ a= fi recitat o poezie:
Tovar[=e Krasnovski, m-am ]ntors acas[ nesilit de nimeni. Ca
repatriat mi s-au promis toate drepturile: =i la cas[, =i la ]nv[\[tur[,
=i la munc[. Am pa=aport, vas[zic[ sunt cet[\ean, ]mi cunosc
obliga\iile, dar =tiu =i ce mi se cuvine. }n\eleg c[ birocra\ia ]nc[ mai
tr[ie=te =i deaceea stau ]n mizeria ]n care stau. }n\eleg c[ era c`t
pe ce s[ nu mi se permit[ ]nv[\[tura. +i v[ mul\umesc c[ m-a\i
ajutat. Cred c[ =i asta intr[ ]n datoriile voastre, s[ nu se ]ncalce
legile... Dar de ce m[ obliga\i s[ fac lucruri care sunt contrare
principiilor mele? De ce? Nu vreau s[ fiu copoi, denun\[tor sau
cum se mai zice... Nu vreau, altele-s interesele mele... N-am ]nc[l!" cat legea =i nici n-am de g`nd s-o fac, a=a c[ v[ rog s[ nu conta\i
pe mine!... Ori trebuie s[ r[spund eu pentru vina imaginar[ a tat[lui

meu? El nu-i vinovat cu nimic! +i de ce trebuie s[ sufere familia
mea, pe care nici m[car nu pot s-o v[d?
Privit dintr-o parte, cred c[ ar[tam cam umflat, dar trebuia s[
le-o spun.
C`teva clipe au t[cut am`ndoi privindu-m[ cu interes.
Apoi, aproape ]n =oapt[, Krasnovski:
Ai terminat?
V[ rog, pentru numele lui Dumnezeu, l[sa\i-m[ s[...
S[ ce? Adic[ du-te tu, Krasnovski, tu, Mi=a, str`nge\i voi
c[c[tul cu mìnile voastre, pentru c[ eu trebuie s[ citesc poezii
fasciste muncitorilor de la uzinele Lenin. A=a-i?...
Dar n-am citit...
De la Nistru p`n-la Tisa...
N-am citit aceast[ poezie!
Facem hait[ cu un bandit antisovietic care se strecoar[ aici
=i-l lu[m sub arip[, avem interese comune, nu? Citim c[r\i interzise
la Universitate =i agit[m pentru o limb[ str[in[, parc[ nu avem
limba noastr[ scris[ ]n constitu\ie... M[i b[iatule, numai ceea ce ai
spus azi, c[ ]n \ara noastr[ pot fi condamna\i oameni nevinova\i,
numai pentru asta po\i lua dou[zeci =i cinci de ani!... Aici e=ti ]n
Uniunea Sovietic[, =i nu la Bucure=tiul t[u. Dac[ nu vrei s[ lup\i contra
du=manilor \[rii, ]nseamn[ c[ lup\i contra ei. Ori cu ei, ori cu noi! +i
pentru cei care sunt contra noastr[ nu =tim mila!... Ai ]n\eles?...
Am r[mas tr[snit: adic[ s[ g`ndeasc[ enormit[\ile astea despre
mine? Dar ce m[ consider[ ei, un copil? E =antaj curat ceea ce
fac! S[ bage spaima ]n mine ca s[ m[ fac[ aliat?... Ce aliat le-a=
putea fi? Doar complice...
Tovar[=e Krasnovski, dar m[ acuza\i pe degeaba! V[ pot
dovedi oric`nd c[ n-am citit nimic subversiv, pe Cr[ciun l-am ]nt`lnit
de vreo dou[ ori =i habar nu am nici azi cu ce se ocupa... C`t
despre tata, oric`nd voi spune c[ nu e vinovat, pentru c[ nu este.
Asta ]nseamn[ c[ a= def[ima \ara? Dar cu ce sunt vinovate mama
=i surorile mele?... }n fa\a legii =i a con=tiin\ei mele sunt curat! N-am
de ce s[ m[ tem!...
!#
AURELIU BUSUIOC
Krasnovski ]ncepu s[ r`d[, mai ]ntì ]nceti=or, apoi cu hohote.

Un r`s for\at, aproape sadic:
Unde crezi c-ai venit, tinere? }n ce Afric[? S[-\i spun eu: la
noi, pentru ]ncercarea de a p[trunde ]n zonele interzise este =i
pedeapsa cu moartea? Unde-ai vrut s[ te duci?
}n clipa asta am sim\it c[ mi se taie picioarele: ei!
Dar ora=ul Kurgan nu-i zon[...
Ah, ora=ul Kurgan te interesa! Turism, nu?...
N-aveam ce r[spunde. Cinstit vorbind, pentru ]ntìa oar[ sim\eam frica. Adev[rat[. Aproape animalic[.
Krasnovski se a=ez[ la mas[ =i aprinse o \igar[. }mi ]ntinse =i
mie una. Mi=a st[tea ]n continuare rezemat de pervazul ferestrei.
Nu f[cuse nici o mi=care tot timpul. Probabil, ]nv[\a...
Ia zi, Mihail, rupse t[cerea Krasnovski. Despre ce s[-\i povestesc? Despre entuziasmul cu care vin tinerii ]n r`ndurile noastre?
Sau poate despre oameni maturi, voinici, de=tep\i, principiali, care
]ncearc[ s[-=i tr[deze \ara =i ajung pe m`na noastr[, pentru c[ to\i
ajung? Cum sunt gata s[-=i m[n`nce propriile m[runtaie, numai
s[... Ei gata, gata, nu te mai speria a=a... Vas[zic[, acum iei frumu=el o foi\[ de h`rtie, uite-o, =i ne scrii ]nceti=or, f[r[ grab[, c[
adic[ eu, cutare, m[ angajez s[...
Am s[rit f[r[ s[-mi dau seama cu o clip[ ]nainte c[ voi face acest
lucru:
Nu!
Mi=a se dezlipi de pervaz =i p[=i spre mas[. Krasnovski ]l opri
cu un gest:
Nu te speria, Mi=a! Tovar[=ul ]nc[ nu s-a hot[r`t... Mai are
timp. De fapt, prietene Olteanu, sau cum e=ti ]n pa=aport, Oltian?
m[i, m[i, ce mai agrama\i la starea civil[!... De fapt, voiam s[-mi
scrii angajamentul obi=nuit c[ nu vei divulga nimic nim[nui din cele
discutate azi...
Era trecut de miezul nop\ii, str[zile pustii sau mi se p[reau mie,

din c`nd ]n c`nd c`te vreun cìne din mahala credea c[ e de
!$ datoria lui s[-=i pl[teasc[ bucata de pìne c`=tigat[ ziua, pe sub
conurile de lumin[ ale rarelor felinare se z[rea c`te un fulg minuscul

plutind nehot[r`t spre p[m`nt =i creierul nu era ]n stare s[ ]nchege
m[car un ]nceput de g`nd sau altceva. Doar s[ repete papagalice=te dou[ nume: Ionu\, Maria Petrovna, Ionu\, Maria Petrovna...
Erau singurii doi care =tiau de plecarea mea spre Kurgan.
Maria Petrovna ]mi deschise u=a ]nainte ca eu s[ fi b[tut: ]mi
auzise pa=ii.
Nu mi-ai pl[cut azi toat[ ziua, Mihail Alexeevici. Ia hai la baba
s[ bei un ceai =i s[ gu=ti ni=te col\una=i cu br`nz[...
Ionu\?...
Stai, omule, nu te gr[bi!
N-ai ]n\eles nici azi ]n ce ma=in[rie e=ti ]nv`rtit?...
!%
CAPITOLUL
XV
AURELIU BUSUIOC
Pobeda, 4 noiembrie 1952.

Mih[i\[, bìatul meu drag, cred c[ de data aceasta ai s[ prime=ti
scrisoarea repede, va pleca de la Moscova, unde o va duce un om
de suflet, invitat acolo de s[rb[torile ce se apropie.
Acuma e noapte, fetele s-au culcat, am s[-mi pot aduna g`ndurile
]n lini=te =i am s[ pot pl`nge c`t au s[ m[ \in[ lacrimile. Nu te sup[ra
de ]nceputul acesta nu prea vesel, dar vreau s[-\i spun ]n sf`r=it tot
adev[rul pe care tu, dup[ c`te ]n\eleg din scrisorile tale, nu-l =tii, =i
pe care ]n alte condi\ii nu \i-l puteam scrie... Aproape tot ce trimitem
noi =i ce primim se cenzureaz[ ori, mai bine zis, nu ajunge la adresat.
+i vreau s[ m[ folosesc de aceast[ ocazie. Numai te rog, pentru
numele lui Dumnezeu, s[ nu faci nici o prostie! Ajunge prostia pe
care ai f[cut-o deja.
}n primul r`nd nu suntem noi nici un fel de decembriste, cum \i
s-a spus. Cum am trecut Prutul ]n noaptea aceea de septembrie,
am fost desp[r\i\i de tata, pe care de atunci nu l-am mai v[zut. Am
fost mutate ]ntr-un vagon de vite cu al\i nenoroci\i =i dup[ aproape o
lun[ de supliciu am ajuns aici. Dumnezeu bunul a avut grij[ de noi,
nu =i de Tincu\a. Frumoasa =i buna ta surioar[ nu mai este. Pe noi
ne-a iertat tifosul, dar pe d`nsa nu... Aici localnicii ne-au primit r[u,
vraghi naroda, dar s-au g[sit =i printre ei oameni de omenie. Dac[
n-ar fi fost ei =i al\i deporta\i mai de demult, poate c[ nu mai avea
cine s[-\i trimit[ ve=tile acestea triste. Despre tata am aflat abia acum
vreo dou[ luni, \i-am scris c[ trebuie s[ ne ]nt`lnim doar ca s[ te
!& lini=tesc. Primul secretar despre care \i-am scris c[ m-a luat la lucru
s-a interesat, dar n-a putut afla mai mult dec`t =tii =i tu: a fost condamnat la zece ani de lag[r f[r[ drept de coresponden\[ =i ]nt`lniri...
C`te scrisori am trimis pe la toate instan\ele, chiar =i lui I. V. Stalin,
au r[mas f[r[ nici un r[spuns. Lumea zice c[ asemenea coresponden\[ nici nu pleac[ de aici...
Iat[, b[iatul mamei drag, toat[ groz[via pe care am avut s[ \i-o
spun. Dac[ o s[ ajung[ scrisoarea la tine, s[-\i dea Domnul s[ ai
t[ria s[ le prime=ti pe toate a=a cum sunt. Iar dac[ o s[ se ]nt`mple
s[ nimereasc[ ]n mìnile lor, apoi eu nu m[ mai tem de nimic... Dar
tu s[ nu ]ndr[zne=ti s[ faci vreo prostie, auzi? Aici nu poate veni
singur nimeni, zona este interzis[! Au ]ncercat mul\i, dar nu se mai
=tie de ei...
Fetele sunt bine, ]nva\[, Lenu\a termin[ =coala anul acesta, =i
primul secretar a promis s-o aranjeze la Kurgan, la institut. Ani=oara
umbl[ la =coal[, dar ]ncepe s[ cam uite rom`ne=te. }n general aici
e=ti privit cu ochi r[i dac[ folose=ti alt[ limb[ =i fetele se jeneaz[ s[
vorbeasc[ chiar =i cu mine. Scrie-le lor, Mih[i\[, d[-le =i tu ni=te
sfaturi. Pe tine au s[ te asculte mai bine, le este dor de tine, m[car
c[ Anu\a mi-a spus ]ntr-o zi c[ nu mai \ine minte cum ar[\i.
A=a-i, b[iatul meu scump, \i-am stricat dispozi\ia, dar cui s[ m[ mai
pl`ng =i eu dac[ aici fiecare are de ce se pl`nge? Nu te sup[ra, dragul
mamei, roag[-te cu noi pentru s[n[tatea tatei =i poate s-o ]ndura Cel
de Sus s[ dea o zi ca s[ ne str`ngem to\i laolalt[ cum am fost c`ndva.
Te s[rut[ =i te str`ng la pieptul lor
mama =i fetele.
P.S.
}nc[ o dat[ vreau s[ te implor s[ nu faci nici o prostie. Gata, =i ce

ai f[cut tu =i ce s-a ]nt`mplat cu noi nu se mai poate ]ndrepta. Asta-i
soarta noastr[ a basarabenilor. Nu suntem singurii pu=i la a=a ]ncerc[ri. Mai r[u c[ nimica nu ne ]nva\[ minte: =i aici se m[n`nc[ ai no=tri
]ntre ei ca =i acas[. }\i scriu special lucrul acesta ca s[ te p[ze=ti: nu
te prea ]ncrede ]n to\i. Cei mai mul\i au ajuns aici din grija prietenilor
=i chiar a neamurilor. Fii atent, Mih[i\[, ]ncearc[ m[car tu s[-\i tr[ie=ti
via\a ca oamenii. +i s[ nu te temi pentru noi, eu sunt ]nc[ tare!
Mama. !'
CAPITOLUL
XVI
AURELIU BUSUIOC
Se zice c[ ve=tile foarte rele unora le limpeze=te mintea, altora

le-o ]ntunec[.
Probabil fac parte dintr-o alt[ categorie, ]nc[ neomologat[ la forul
Se zice. O total[ eclips[ de creier =i, imediat, o ]nfrigurat[ =i lucid[
c[utare de variante de a m[ rupe spre ai mei, ca p`n[ la urm[
s[ le g[sesc pe toate fanteziste =i sortite unui e=ec sigur. +i furia
aceea oarb[, animalic[, ce te cuprinde c`nd nimere=ti ]ntr-o capcan[ f[r[ ie=ire...
Iar undeva, paralel cu ra\iunea =i contra ei, g`ndul la tot soiul
de fleacuri existen\iale, pantofii nerepara\i, examenul la ateismul
=tiin\ific...
Ateismul =tiin\ific c`nd ultima instan\[ care-\i mai r[m`ne este
Dumnezeu!...
N-a= putea spune c[ m-am dus, mai degrab[ m-am trezit ]n
partea ceea a ora=ului, unde, f[r[ s[-mi dau seama, de undeva
din subcon=tient m[ orienta de-at`tea zile busola mea biologic[.
Ra\iunea protesta, de ]nt`lniri =i vorbe lunecoase-\i arde? Retrage-te ]n b`rlogul t[u =i linge-\i r[nile, afund[-te ]n durerea ta la care
nu pot participa al\ii...
Aerul, probabil ]ncins peste zi, mai p[stra c[ldura adunat[, se
]ntunecase de-a binelea, dar am recunoscut-o imediat, de=i purta
palton cu guler de blan[, probabil ]nghe\ase bine data trecut[.
Picioarele refuzau s[ se desprind[ de trotuar.
Porni ea spre mine z`mbind:
Punctualitatea... Cum se zice? Este polite\ea regilor?...
"
}i s[rutai m`na.
Bun[ seara, Elvira...
Bun[... Dar pe tonul [sta? S-au ]necat cor[biile amiralului?...
Nu-i una din zilele mele cele mai bune...
Ea deveni brusc serioas[:
Da, iart[-m[... Zicea Ion c[ ai ni=te nepl[ceri...
+i f[r[ s[-mi mai a=tepte r[spunsul m[ lu[ de bra\:
Hai s[ ne plimb[m un pic, mi=carea, =tii, mai ajut[... De fapt,
voiam s[ te invit la un concert... Am dou[ bilete la un viorist care
se zice c[-i genial. Oistrah... Le aveam ]nc[ de atunci, de-at`ta am
ales ziua asta... Dar dac[...
S[ mergem la viorist. Nu ]nt`rziem?... Insist!
Filarmonica se afla ]n fosta sal[ unde veneam pe vremuri cu
p[rin\ii la tot soiul de spectacole ]n turneu =i din care nu ]n\elegeam
mare lucru (\in minte doar mutra stra=nic[, visat[ c`teva nop\i la
r`nd, a lui Ronald Bulfinski ]n rolul unui \igan care g`tuie o blond[
frumoas[ pentru o batist[ pierdut[!) sau, ]n pauzele dintre turnee,
singur, la iubi\ii mei Stan =i Bran ori Pat =i Patachon...
Sala era aceea=i. De lemn vopsit, cu stalul c[ptu=it cu catifea
ro=ie, roas[, =i amfiteatrul aproape cilindric =i incomod. Publicul
]ns[... Demult, de-o sut[ de ani nu mai intrasem ]ntr-o sal[ de
concert =i nu mi-o puteam imagina altfel dec`t plin[ cu rochii de
sear[ =i redingote.
N-aveam nici un motiv s[ m[ jenez de jalnicul meu costum. De
fapt, nici nu m[ g`ndeam la asta.
N-am ]n\eles dec`t ]nceputul recitalului.
Ce-a urmat nu mai era muzic[, era fondul pe care se a=terneau
r`ndurile din scrisoarea mamei, chipul chinuit al copilului aceluia ce
se zb[tea ]n ghearele nemiloase ale mor\ii, bubuitul bulg[rilor de
p[m`nt ]nghe\at lovind ]n c[su\a de veci a Tincu\ei mele... +i sc`r\ìtul z[pezilor vesnice sub picioarele degerate ale tatei.
Sim\eam, eram lucid, ]n\elegeam c[ ]nnebunesc.
M-am izbit de pe scaun =i, c[lc`nd probabil peste picioarele
vecinilor ]ngrozi\i, am ie=it din sal[.
}n foaier m-am tr`ntit pe o banc[. Plasatoarea peste care am
dat busna la u=[ m-a luat u=urel de bra\:
"
AURELIU BUSUIOC
V[ sim\i\i r[u? S[ chem un doctor?

Mul\umesc, ]mi trece...
}mi era ru=ine s[ ridic ochii.
Trebuia s[ fug, s[ m[ mistui undeva, s[ m[ ascund =i s[ urlu
p`n[ la re]ntoarcerea ]n animalul acela care nu poate g`ndi, nu
poate =ti dec`t durerea fizic[ =i foamea...
M-am pomenit la tejgheaua bufetului cu un pahar mare plin ras
cu votc[.
Nu ajut[, Mihai. O ]nghi\itur[ ajunge.
Mi-a luat paharul din m`n[ dup[ ce-l sorbisem aproape pe
jum[tate f[r[ s[ simt t[ria alcoolului =i l-a pus pe o m[su\[. Apoi
m-a a=ezat pe un scaun.
Scuz[-m[, i-am zis. |i-am stricat bun[tate de recital...
Nu mi-ai stricat nimic. Vrei s[-mi spui ce \i s-a ]nt`mplat?
Am scos scrisoarea din buzunar =i i-am ]ntins-o.
A desf[cut-o, a parcurs primele r`nduri =i a ridicat spre mine
ochii mira\i, vr`nd parc[ s[ ]ntrebe dac[ nu comite o indiscre\ie.
Cite=te! Aproape c[ strigam. Cite=te tot!...
N-a mai ridicat privirile p`n[ n-a ispr[vit lectura.
Mi-a apucat m`na =i a str`ns-o f[r[ s[ scoat[ un cuv`nt.
Am dat s[ m[ ridic.
Cred c[ am s[ plec, Elvira. R[mì la concert... Eu...
Mihai...Mihai, nu vrei s[ ridici =i paltonul meu de la garderob[?...
Am str[b[tut o jum[tate de ora= ]n t[cere. De c`te ori o luam
spre casa ei, m[ ]ntorcea ]n alt[ parte. O sim\eam al[turi cald[,
bun[, aveam senza\ia aproape palpabil[ c[ o parte din durerea
mea se scurge ]ntr-]nsa =i m[ ]ntrebam dac[ am dreptul, dac[ e
omene=te s[ mi-o fac p[rta=[: de c`nd ne cunoa=tem? +i c`t?
Mihai, a ]ntrerupt ]ntr-un t`rziu t[cerea. Nu vrei s[-mi poveste=ti ceva de tine? Sau nu, poveste=te-mi de ora=ul tinere\ii tale...
De prima dragoste...
Prima dragoste... Oare a fost? Un ]nceput abia conturat =i un
sf`r=it brutal. Alice... A fost oare?...
A fost. }n ora=ul v`rstei aceleia care nu \ine minte dec`t tot ce e
frumos.
Tinere\ea. Str[zile acelea trase cu rigla sau cu compasul,
"
str[juite de cl[diri aduse din cel mai ]ndep[rtat trecut =i din cel mai
ne=tiut viitor, baroc, rococo, clasic, cubist, br`ncovenesc, fantezist,
toate alc[tuind un amalgam at`t de armonios =i firesc; oamenii
aceia negr[bi\i, neg[l[gio=i, binevoitori, poate prea mul\umi\i de sine,
dar =i pe bun[ dreptate; ora=ul acela unde trebuia s[ cau\i locuri
anume ca s[ po\i auzi o ]njur[tur[; catedrala aceea ciudat[ =i m[rea\[, neobi=nuit[ oarecum, fa\[ ]n fa\[ cu opera, locurile a dou[
spectacole at`t de deosebite =i at`t de egal respectate =i ]ndr[gite...
+tii, mi-am amintit brusc =i nu mai =tiam de ce, =tii, Elvira, la
sfin\irea catedralei ]n 46, a venit regele. Eram ]ntr-a =aptea =i ne-am
luat clasa ]ntreag[ ]n uniforme, chiar =i cu =epcile cu cozoroc patrat
pe care de obicei le ascundeam ]n buzunare, s[-i facem galerie
Majest[\ii sale. Eram tineri, frumo=i =i veseli =i ne-a observat.
Mergea pe jos. Ne-a f[cut din m`n[, apoi a ie=it din cortegiu =i s-a
apropiat de noi: V[ salut, b[ie\i! Noroc! At`t. Cum am urlat noi,
nu mai spun. Dar se observa lesne c[ al[turi de el, ]naltul =i ar[tosul,
p[=ea un tip m[runt de tot, bicisnic, ]ntr-un costum negru =ifonat,
]nsemnat bine cu pete de gr[sime. Nu-i putea fi gard[ de corp, cel
mult chelner... Ce c[uta al[turi? Mai t`rziu am aflat c[ e ministrul
de interne, venit cu noul val de dup[ eliberare... Un am[nunt care
nu =tiu de ce de fiece dat[ c`nd ]mi aduc aminte de ora=ul acela
iese la suprafa\[ =i parc[ ar vrea s[ acopere totul... Poate de-at`ta
c[ din zilele acelea au ]nceput s[ se schimbe multe =i ]n comportamentul oamenilor =i mai ales ]n al celor chema\i s[-i dirijeze?...
E=ti monarhist, Mihai? p[rea =ocat[.
Nu... nu cred. Pur =i simplu mi se pare c[ oamenii au nevoie
de conduc[tori frumo=i. +i fizic frumo=i. Ia-l pe De Gaulle: unde-a
adus Fran\a!...
Unde?
Dar a ridicat-o de la p[m`nt!
Cum crezi, Stalin este frumos?
Nu m[ a=teptam la asemenea ]ntrebare, cred c[ am privit-o uluit
un pic.
Ea a ]nceput s[ r`d[:
Hai, nu te mai speria. Am glumit. Bine]n\eles c[ nu poate fi
dec`t un r[spuns.
"!
AURELIU BUSUIOC
Era doar cu un an mai t`n[r[ ca mine.

}n 41 terminase clasa a patra foarte bine =i fusese trimis[ drept
r[splat[ ]ntr-o tab[r[ de pionieri din Crimeea. Acolo a prins-o
r[zboiul. Tab[ra a fost evacuat[ la Buguruslan, un or[=el prin p[r\ile
Orenburgului. P[rin\ii, fie c[ se evacuaser[ =i ei, fie c[ nu, n-au mai
fost g[si\i dup[ m[cel. Fata a r[mas s[ termine =coala ]n t`rgul
acela al petroli=tilor, ba =i tehnicumul un fel de colegiu tot acolo
l-a terminat. Cu diplom[ de subinginer ]n ale rafin[riei a fost expediat[ la locul de ba=tin[, unde se afl[ de patru ani =i lucreaz[...
}mi pare r[u, Mihai, nu-\i pot spune unde lucrez. E o fabric[
secret[, am dat ]n scris s[ p[str[m taina... +i pedepsele sunt...
o-ho-ho! Vrei s[ ne mai ]nt`lnim?
Voiam.
La col\ul de unde ]=i avea drumul spre cas[ ne-am oprit ca s[
afl[m cu mult[ mirare c[ trecuse de mult de miezul nop\ii, c[ nu se
mai z[resc nici trec[tori, nici ferestre luminate, =i c[ nu e nevoie
de o comand[ special[ ca s[ ne arunc[m ]n acela=i timp unul ]n
]mbr[\i=area celuilalt.
Pe mìne?...
U=a de la intrare era cr[pat[.
Am ]ncuiat-o ]ncet: Maria Petrovna dormea cu lumina aprins[.
Biata femeie, m-o fi a=teptat. De diminea\[, cum am primit scrisoarea =i am plecat ]n ora= ]nc[ ne]n\eleg`nd ce se petrece cu mine
m-a rugat s[ m[ p[zesc. Oare au b[tr`nii un al optulea sim\?
Dormea dus =i Timofei. De data aceasta dezbr[cat =i nu sfor[ia.
De unde putea =ti Elvira, fiin\a aceasta ginga=[, crescut[ =i
educat[ prin tabere de pionieri =i comsomoli=ti, prin orfelinate, c[
ceea ce face Dumnezeu numai El Unul poate desface =i c[ singurul
lucru bun este s[ m[ las ]n grija Lui?...
Am hot[r`t s[ am`n pentru ianuarie, poate chiar pe mai t`rziu

cele patru examene ce mi-au mai r[mas. Nu cred c[ a= fi ]n stare
"" s[ iau, adic[ s[ memorizez, voi ]ncerca s[ dau, bine]n\eles dac[
Mo\oca nu s-a r[zg`ndit =i o s[ g[seasc[ ceva treab[ pentru mine.

Ar fi bine s[ m[ ia stilist, m[ cuprinde groaza c`nd m[ g`ndesc c[
ar trebui s[ aflu cuvinte pompoase, argumente credibile pentru
succese inventate... Dar asta e moda. De=i, dac[ voi fi nevoit s-o
fac... }n situa\ia mea de acum e cel mai potrivit moment s[ mai las
dracului grea\a fa\[ de politic[, aici e politizat totul, chiar =i apolitismul, cine nu e cu noi e contra nostr[, =i la un nivel at`t de
primitiv, ]nc`t po\i fi decorat sau deveni erou na\ional chiar =i pentru
cele mai gogonate tr[zn[i... (Vezi recordurile lui Stachanov!) Poate
ar fi un mijloc, deocamdat[ iluzoriu, dar altul nu v[d, s[-i pot ajuta
pe ai mei?... }nchizi ochii =i scrii, nu-i a=a?... Fantezii...
Ionu\ m-a avertizat: aici nu po\i face nimic. Aici se afl[ executan\ii. Cei care dau comanda sunt aiurea, =i sunt at`t de sus...
Dar cel care nu se clinte=te din loc nu se mi=c[.
C`nd m-a v[zut, Melania s-a f[cut toat[ numai z`mbet.

Lua\i loc, tovar[=e Olteanu, tovar[=ul redactor sose=te repede, i-am trimis ma=ina. O cafea? Un ceai?...
Cafeaua de aici are un mare plus: e muls[ de cofein[ a=a c[
po\i bea c`t[-\i pofte=te inima.
Melania s-a a=ezat la biroua=ul ei cu ma=in[ de scris, dar nu
f[cea impresia c[ ar interesa-o h`rtiile din fa\[.
Mi-a spus redactorul c[ o s[ lucra\i la noi. La ce ziar a\i fost
p`n[ acum?
La nici unul. Sunt un talent ]nc[ nedescoperit.
Melaniei ]i place jocul:
Nu r`de\i! Nicolai Tomovici ]ntr-adev[r =tie s[ descopere
talentele. Colectivul nostru e cel mai bun!
Nici o ]ndoial[. Cum v-a descoperit?
Mai am un an =i termin pedagogicul. Prin coresponden\[. Mi-a
promis s[ r[m`n aici. Nici nu m-a= duce ]n alt[ parte. Aici m[ m[rit
=i de-aici m[ duc la pensie!
Pe c`nd nunta?
"#
AURELIU BUSUIOC
Z`mbe=te cochet:
Lipse=te mirele... Sunte\i ]nsurat?
U=a anticamerei se d[du de perete.
Salut! Olteanu la mine. Melania, eu nu sunt. Nu exist!
+eful ]=i arunc[ paltonul pe sofa, era un tic probabil, se tr`nti
]ntr-un fotoliu =i mi-l ar[t[ pe cel[lalt:
Ai venit c`nd trebuie. Chiar m[ g`ndeam s[-l timit pe P[duche
s[ te caute... Iaca ultimele =tiri... Ai adus ancheta =i autobiografia?
P[i n-am =tiut... Credeam...
S[ nu crezi! Ai s[ le scrii pe urm[. Te-am luat la lucru, acu=i
dau ordinul. La primul secretar a avut loc o mic[ adunare cu scriitorii
cei mai ]nsemna\i. Am fost =i eu: s-a vorbit despre limb[ =i clasicii
no=tri. }n\elegi? Eu de c`nd le tot ziceam la =anti=tii mei... Cum, nu
=tii ce ]nseamn[ =antist?... Apoi s[ te l[muresc: au cei de prin p[r\ile
mele un cuv`nt parazit =anti. Nu =tiu ce ]nseamn[... +anti m-am
dus la ap[, =anti c`nd i-am dat un pumn... Basarabenii ne-au
poreclt =anti=ti... +i zic, le-am spus la =anti=tii mei c[ limba noastr[
=i a rom`nilor seam[n[, le-am zis c[ trebuie s[-i ]nv[\[m pe Eminescu, pe Alecsandri, pe Creang[... Da parc[ ai cu cine vorbi?...
Acuma gata, le-am dat chi=ca... Noi o s[ fim primii! Ascult[ bine,
iaca planul meu...
Peste o or[ aveam masa mea de scris (]n biroul lui Paduti), ordin
de numire ]n calitate de stilist, =i promisiunea c[ voi fi prezentat
colectivului dup[ ce d[m lovitura.
Mie personal lovitura mi se p[rea minor[: trebuia s[ scriu un
articol, mai bine zis un crochiu, la venirea iernii, de diminea\[
]ncepuse s[ ning[, ceva siroposo-optimist, cu aluzii la realiz[rile
poporului sovietic, ]n care s[ folosesc c`t mai mult, dar =i subtil citate
din clasicii proasp[t recunoscu\i ca atare din generozitatea primului
secretar...
Mo\oca ]ns[ era de alt[ p[rere:
Dac[ ]ncepem cu o explozie mare, celelalte care au s[ vin[
din urm[ au s[ fie ca niste b[=ini... +-apoi nu uita: primul secretar
]i mare, da tu =tii c`\i pro=ti au =i ei putere?... Eu =tiu ce spun, tu
n-ai de unde s[ te cuno=ti cu politica noastr[...
+i dup[ cele ce au urmat s-a dovedit c[ avea dreptate...
"$
Lui Paduti, cum am aflat mai t`rziu, i s-a interzis s[ m[ deranjeze

(ca =i celorlal\i din redac\ie!) =i omul a fost nevoit s[ umble handra
pe coridoare =i prin ora= toat[ ziua. (M[i Oltian, eu te-am descoperit =i tu vrei s[ m[ dai ]n g`t! Ia ajut[-m[ s[ termin materialui
ista, c[ nu =tiu ce m[ doare capul...)
Spre sear[, dup[ ce d[dusem gata muntele de sandviciuri =i
biscui\i cu care m[ ]nc[rcase Melania, =i, se-n\elege, uria=ul termos
de cafea, avem crochiul gata.
Mo\oca m-a pus s[ i-l citesc de dou[ ori cursiv =i apoi l-a luat
pe fraze.
Bine, Olteanule, foarte bine. Numai c[ trebuie s[ g[se=ti un
loc potrivit, =tii tu cum, s[ punem rolul Partidului. Poate chiar =i al
tovar[=ului Stalin... De fapt, las[ c[ fac eu lucrul ista. Una la m`n[.
+i a doua... Numai tu s[ m[ ascul\i bine...
+eful era de p[rere c[ n-ar fi drept ]n\eles un cotidian de partid
dac[ ar ap[rea cu asemenea material important un autor, direct
vorbind, necunoscut. }\i ]nchipui numa, ce mai \ipete; iaca, a venit
un rom`na= s[ ne ]nve\e minte... Politice=te ar avea dreptate... +i
c[ n-ar strica cel pu\in un pseudonim. Olteanu... Olteanu... De ce
nu Moldovanu?
}n afara materialului propriu-zis mi-a mai fost acceptat[ o singur[
idee: ca semn[tura sub crochiu, destul de ]ntins de altfel, s[ apar\in[
unui autor bine cunoscut.
Am convenit c[ cel mai potrivit ar fi Nicolai Mo\oca...
"%
CAPITOLUL
XVII
AURELIU BUSUIOC
Ce-mi pl[cea mai ales la Elvira era curiozitatea ei de-a dreptul

copil[reasc[. Indiferent despre ce discutam =tia s[ asculte cu at`ta
aten\ie, cu at`ta participare, de parc[ seriozitatea cu care ]=i ]nsu=ea
cele auzite ]i putea hot[r] soarta.
Ne ]nt`lneam zilnic, fie c[ m[ a=tepta ea ]n apropierea redac\iei,
c`nd ap[rea o puteam vedea pe fereastr[, fie c[ o ]nt`mpinam eu
la col\ul din apropierea casei unde locuia, hot[r`sem de comun
acord c[ e un loc aduc[tor de noroc.
Era bucuroas[ c[ lucram la redac\ie, e=ti prea instruit ca s[
pierzi timpul la facultatea ceea, diploma ai s-o iei tu oricum, =i-apoi
ce ]nseamn[ o diplom[? Ziaristica e =i =coal[ =i teorie ]n acela=i
timp. S[ fi avut eu talentul t[u...
Voia s[ m[ ]mb[rb[teze?
P[rea at`t de sincer[ ]n cele ce mi le spunea...
Nu =tiu cum a= fi rezistat loviturii dac[ n-ar fi fost ea.
Soarta avea totu=i grij[ de mine.
La redac\ie treceam drept un aiurit inofensiv, un naiv picat din
nori ]n ce prive=te cuno=tin\ele despre realitatea ]nconjur[toare, dar
=i un tip c[ruia i te po\i adresa oric`nd cu o rug[minte f[r[ s[ fii
refuzat. +tiau to\i cine e autorul articola=ului care iscase un val de
imita\ii dar =i o aprig[ polemic[ ]ntre cei din st`nga =i cei din
dreapta Nistrului (unii: nu poate exista o literatur[ na\ional[ f[r[
clasici, al\ii: ce clasic moldovan Eminescu, dac[ a scris rom`ne=te,
=i care clasic Alecsandri, dac[ era mo=ier, sau Creang[, care a fost
"& pop[...), Mo\oca m[ saluta de fiece dat[ c`nd m[ invita ]n cabinetul
lui sau ne ]nt`lneam pe coridor cu }n p[duri trosnesc stejarii =i m[

asigura c[ nu trebuie s[ am motive de ]ngrijorare c`nd unii lucr[tori
de dincolo protesteaz[ prea vehement contra redact[rii la care le
supun operele: Oltenelule, s[ =tii c[ atunci c`nd P[duche are o
p[rere =i primul secretar al Partidului alta istina este ]ntotdeauna
de partea celui de al doilea! (Cred c[ l-a luat pe Paduti de exemplu
la ]nt`mplare: n-am v[zut un tip mai cu nasul ]n v`nt. Nu-=i ap[r[
orbe=te materialele, le accept[ redactate chiar =i ]n propor\ie de
nou[zeci la sut[! Noi s[ fim s[n[to=i! Nu e mai pu\in cinic dec`t
st[p`nul. O singur[ dat[ s-a pro\[pit, dar asta s-a ]nt`mplat p`n[
la a se afla p[rerea Celui mare.)
}n cele trei s[pt[m`ni de ziaristic[ am aflat lucruri de care habar
n-aveam p`n[ acum ]n decursul unui an de nou[ cet[\enie.
}n apropierea redac\iei se afla un mic stabiliment, un fel de bistrot
la subsol, destul de cur[\el, dar ]ndr[git de o bun[ parte a colectivului
redac\ional, mai ales pentru c[ barmanul Berl, un evreu b[tr`n =i
mare flecar, d[dea b[utura =i pe datorie. Fire=te c[ o bun[ parte
din program se consuma la Groap[, fapt cunoscut =i redactorului,
dar trecut cu vederea, pentru c[ ]n felul acesta orice colaborator
de care era nevoie urgent[ putea fi g[sit ]n dou[ minute.
Dac[ la ]nceput, refuz`nd s[ beau =i cobor`nd la Groap[ doar
pentru a lua o gust[ric[, p[ream suspect colegilor (M[ b[iatule,
la noi cine nu bea ]nseamn[ c[ are nevoie de cap limpede ca s[
\in[ minte tot ce aude =i apoi s[ te toarne! avea s[ m[ l[mureasc[ un binevoitor), mai t`rziu s-au ]mp[cat cu g`ndul c[ pot
exista =i asemenea specimeni =i m-au acceptat ]n cercul lor. Deseori, c`nd nu-=i putea g[si un tovar[=, m[ invita c`te unul a=a, ca
s[-mi \ii companie. Tu ai s[ ron\[i un biscuit, eu am s[ r[storn un
p[h[rel... Astfel am prins s[-mi completez cuno=tin\ele.
Conducea sec\ia Industrie a ziarului un fost inginer la Malaxa,
un tip solid, urm[rit de siguran\[ pentru vederile lui comuniste =i
fugit peste Nistru ]nc[ ]nainte de r[zboi. F[cuse ceva lag[r, fusese
amnistiat, ]n orice caz nu mai f[cea politic[. Era unul dintre pu\inii
ziari=ti buni =i tolerat ]n colectiv cu toate c[ avea patima b[utului.
Ei bine, ]ntr-o zi f[c`ndu-i din ]nt`mplare companie am fost pus ]n
situa\ia s[-i ascult o povestioar[ ]n care-mi tot l[uda un tovar[= de "'
AURELIU BUSUIOC
lag[r, un balcar de un curaj nebun. Cu toat[ ru=inea am recunoscut c[ nu =tiu cine sunt balcarii.
Tu din ce lun[ ai picat, tinere? S[ nu =tii de balcari? Nici de
t[tarii din Crimeea n-ai auzit? Nici de ceceni? Nici de ingu=i?...
T[tarii din Crimeea... Parc[ am f[cut ceva istorie...
Eu nu de istorie vorbesc! Vorbesc de cele c`teva milioane de
caucazieni care au fost deporta\i ]n toate ungherele uniunii! N-ai auzit
de asta?...
Dar nu e un truc propagandistic al vestului? N-am dat aten\ie
niciodat[ prostiilor astea...
El m[ privi cu ni=te ochi pe care n-a= fi dorit s[-i v[d noaptea:
Truc propagandistic? Dar eu cu cine am murit de foame =i de
frig? De la cine am aflat despre b[tr`ni, femei =i copii ar=i de vii
pentru c[ nu mai ]nc[peau ]n vagoanele aduse ca s[-i deporteze?...
Bine, dar dac[ toate astea nu-s pove=ti... Dac[ ororile astea...
Ei, dac[ ororile astea?...
Eram zguduit. Dar nu puteam crede...
Bine... Dar dac[ a fost ]ntr-adev[r a=a... Cred c[ =i cei care
=tiu, dar tac, sunt un fel de complici!...
Adic[ ar trebui s[ dau alarma? Da? Eu am s[ scriu, tu ai s[
publici? Da?... Acuma ar trebui s[ te ]ntreb: de ce ai venit ]n infernul
[sta? Da?
Nu ]n\eleg...
El ]mpinse cu un gest nervos cel de al doilea pahar comandat:
Uite ce-i treaba, b[iatule. Ceea ce faci tu se nume=te provocare. +i eu m-am prins ca un gugu=tiuc. Acuma sau eu trebuie s[
te denun\ pentru incitare la fapte criminale, sau tu pe mine pentru
colportare de =tiri antisovietice...
Am r[mas cu gura c[scat[:
Domnule...
S-a zis cu ei, cu domnii. Eu sunt ultimul. Po\i fi lini=tit: n-am s[
te denun\. C`t despre tine f[-\i datoria! Eu nu m[ mai tem de nimic.
Privi lung ]n fa\a mea uluit-]ngrozit[ de stupida lui b[nuial[ =i se
]ntoarse pe c[lcìe.
Din ziua aceea nu l-am mai v[zut vreo dou[ s[pt[m`ni. Dar ]n
redac\ie
nici o panic[: A intrat ]n perioada lui trimestrial[
#
credea secretarul de redac\ie. O s[ se sature de b[ut =i se

]ntoarce. Unde s[ se mai duc[? C`nd i-am povestit Elvirei ]nt`mplarea, ea m-a lini=tit:
Se zice c[ unii care au stat prea mult prin lag[re sufer[ de
mania persecu\iei. Iar dac[ pe deasupra mai =i beau... Nu, n-am
auzit nimic despre deport[ri a=a masive... De fapt, cine =tie...
Peste vreo dou[ zile am exact un an de c`nd am aterizat ]n noua
mea patrie. Dac[ m-ar ]ntreba cineva cum m[ simt, cum m-am
acomodat, ce-mi place =i ce nu, m[ tem c[ ar trebui s[ stau mult
pe g`nduri ]nainte de a r[spunde. +i nu doar din cauza bolii care
b`ntuie aici, altfel n-o pot numi, de a c[uta sensuri ascunse ]n orice
cuv`nt =i de a lipi etichete (dac[ ar fi numai ele!) pe fiece frunte
care ]=i permite s[ nu radieze de pref[cut[ fericire. Nu doar de-at`ta. Ci mai ales din cauz[ c[ r[spunsul nu intereseaz[ pe nimeni...
Poate doar pe cei c`\iva apropia\i...
Elvira consider[ ]ns[ c[ e vorba de o dat[ ce-ar trebui ]nscris[
cu ro=u ]n calendar.
E uluitoare feti\a asta, ]n orice caz neordinar[. Lipsit[ de p[rin\i
de la doisprezece ani, s[-=i p[streze astfel sim\ul umorului cu care,
neap[rat, a fost n[scut[, s[ vorbeasc[ at`t de bine, at`t de armonios =i corect limba, pe care mul\i ]n situa\ia ei au uitat-o sau =i-au
st`lcit-o ]ntr-un hal de nedescris! +i at`ta naturale\e ]n comportament, nici tu pref[c[torie, poate doar un pic de cochet[rie,
exact at`t c`t s[-i adauge un plus de farmec. Nu cred c[ trebuie
s[ caut prea mult prin lexicul ce-l posed ca s[ definesc sentimentul ce i-l port...
Are grij[ de mine, totu=i, soarta asta a mea! E cum ar fi ridicat
brusc =i pe nea=teptate un zid ]n fa\a unui bolid ce gonea s[ m[
f[r`me.
Odat[ ce vine o s[rb[toare se fac =i preg[tirile trebuincioase.
Vom aniversa la re=edin\a ei.
Am fost invitat oficial.
Voi cunoa=te =i cuibul care ad[poste=te m[iastra pas[re.
Ai nimerit-o bine: cuib. Visul meu cel mai grozav e s[ m[ v[d
clo=c[...
O fi vreo aluzie?...
#
AURELIU BUSUIOC
Mi se pare mie, =i nu doar mie, c[ Melania ]ncearc[ s[-mi fac[

ochi dulci. Ba s[ m[ =i ia sub arip[. De c`te ori cheam[ pe cineva
la =ef apeleaz[ la telefon, pe mine vine personal s[ m[ invite =i de
fiecare dat[ se re\ine la dou[-trei vorbe ]nainte de a-mi comunica
scopul vizitei.
Nu te teme, m-a lini=tit ]ntr-o zi Paduti, hulpea asta aniroas[
banii de departe, peste vo c`teva zile are s[ te lepede!
Curios ce psiholog poate fi o potaie ca Paduti, fost lucr[tor ]n
comer\, construc\ii, director de pinacotec[ =i adjunct la cimitir, =i
p[strat ]n redac\ie doar pentru c[ =tie s[ scoat[ din p[m`nt datele
=i oamenii de care este nevoie.
A=tept`nd ca Mo\oca s[ se elibereze, urm[ream cum bate la
ma=in[ frumoasa dactilograf[ =i, cum n-aveam ce face, i-am spus
c[ are degete foarte fine =i lungi. At`ta i-a trebuit. A l[sat balt[
scrisoarea ce-o tip[rea =i, gesticul`nd chiar sub nasul meu, probabil
ca s[-mi confirme spusele, a ]nceput s[-mi povesteasc[ ceva despre mìnile acestea care =tiu nu doar s[ loveasc[ literele, ci s[ =i...
S[ m`ngìe... am ]ncercat s-o ajut.
+i atunci mi-a venit ideea s[-l controlez pe Paduti.
Mda... Dac[ ar avea pe cine... oft[.
Melania, v[d c[ e=ti o fat[ istea\[: n-ai vrea s[ m[ aju\i ]ntr-o
problem[?
Cu pl[cere!
Ce a= putea s[-i cump[r, fetei dragi de Anul Nou?
Ea plec[ ochii:
Ah, mai sunt b[rba\i care fac asemenea gesturi... De ce sum[
dispui?
Optzeci de ruble.
Nici n-am clipit din ochi.
Ea m[ privi, continu`nd din iner\ie s[ mai z`mbeasc[:
De optzeci? se a=ez[ la masin[ =i prinse s[ ]ndrepte h`rtia:
De optzeci... I-a= cump[ra o pereche de coarne... pe care s[ \i le
pun[ la prima ocazie.
Astfel lu[ sf`r=it scurtul flirt de la locul de munc[.
#
Al naibii Paduti!
Mo\oca st[tea la masa lui de lucru, i se vedeau ni\el umerii =i,
fire=te, capul.
Oltena=ule! Plec la Moscova pe o lun[, la ni=te cursuri. Iaca
ce sfaturi... hm...sfaturi... cum dracu le traduci?
Probabil pre\ioase, dac[ vre\i s[ glumi\i.
Vreau, dar nu glumesc. Iaca sfaturile: \i-am citit cele dou[
materiale, merg. Da trebuie s[ ]n\elegi =i tu, te-am luat la lucru
m[car c[ m-au sf[tuit s[ nu te iau. A=a c[, drag[, caut[ un pseudolim. De ce s[ facem vorbe? }ncolo vezi, ]ndreapt[ prostiile care le
scriu ai no=tri =i fii s[n[tos.
Am ]n\eles. M-am ridicat.
Ba nu, stai. Iaca ]nc[ o trebu=oar[... Confede...confide... Ei,
]n\elegi tu, s[ r[mìe ]ntre noi...
Confiden\ial[.
}=i scoase carnetul =i not[.
Cum o zis popa cela: Limba noastr[-i o comoar[... Apoi uite,
c`teodat[, c`nd m[ prinde ur`tul scriu =i eu ca tot omul ni=te
prostii... Ni=te poezii...
Trase un sertar =i puse pe mas[ o map[ destul de grosu\[.
P`n[ la r[zboi =i o carte am scos, dar tare erau rele... Ia s[
vezi tu, poate astea or fi mai ca lumea?
Aici puteam s-o p[\esc:
Poate ar fi mai bine s-o ar[ta\i unui poet?
Cui? Nu =tii c[ ei se m[n`nc[ ca cìnii printre gard? Zavistea!... Da tu s[ vezi, poate or fi cuvinte nedrepte ori poate alt[
ceea... Tu e=ti doctor la noi! Pe la mijlocuil lui ianurie numai bine
c`nd oi veni, hop =i tu cu poeziile... +i nu te ru=ina, f[ tot ce
trebuie!...
Se ridic[, lucru care ]nsemna c[ totul a fost hot[r`t =i invitatul e
liber.
C`nd s[ deschid u=a, el m[ opri:
Oltena=! Nu uita: cine are limb[ lung[ are ezisten\[ scurt[!
+i izbucni ]n hohotul lui de r`s molipsitor.
#!
CAPITOLUL
XVIII
AURELIU BUSUIOC
Azi e ziua lui Stalin =i ziua mea. A mea, bine]n\eles, la figurat.

Un an ]ntreg r[v[=it haotic, f[r[ s[ fi ]n\eles ce, unde, cum, de ce,
c`nd... Poate, totu=i, ca s[ nu cad ]n extrem[, cu dou[ realiz[ri mai
omene=te conturate: norocul (anume norocul, =i nu meritul meu!)
de-a o fi ]nt`lnit pe Elvira =i redac\ia, unde, de=i ceea ce fac ]mi
displace mare bucurie s[ dai forme mai mult sau mai pu\in
decente ca expresie unor cli=ee adeseori mincinoase! m[ simt
totu=i mai aproape de ceea ce a= fi putut face. +i-apoi este =i
perspectiva!... (Hai s[ vis[m!)
Co=marul de azi noapte n-am re\inut dec`t faptul c[ am avut
un co=mar, f[r[ am[nunte! s-a sf`r=it nea=teptat de optimist:
c`nd am deschis ochii, n-am v[zut nici un monstru, nici vreo scen[
de groaz[, l-am v[zut pe... Fedea!
Noroc, somnorosule! Cu cine st[teai de vorb[?
Am s[rit din pat.
Fedea! De unde te-ai luat? Ai venit s[ ne invi\i la nunt[?
Fedea ]=i d[du c[ciula pe ceaf[:
Cum g[sim mireas[, cum te chem[m! Asta m-a l[sat, s-a dus
la pu=c[rie pe vreo doi ani...
Nu mai spune!
Dac[-i ziceam proastei, mai las[ dracului c`rna\ul c[ mi s-au
strepezit din\ii! Nu m-a ascultat =i iaca, a ajuns curul la b[taie...
+i acum? Nenorocire...
Ba, nenorocire! M-au dat afar[ din cas[, c[ nu eram re#" gistra\i... Dar nu-i nimic[, am eu una la ochi, lucreaz[ la cusut
cu=me!... Tu n-ai grij[, p`n[ m[ mut la d`nsa am unde sta, n-am

s[ vin ]napoi.
La Maria Petrovna m[ a=tepta ]ns[ marea surpriz[:
Mihail Alexeevici, iar te cheam[ la mili\ie. Iat[, desear[ la
nou[. Ce vor ei de la sufletul matale, c[ totu-i ]n regul[...
Cita\ia era de la aceea=i circumscrip\ie ca =i prima dat[.
Nu m[ putea uita Krasnovski.
+i ziua o potrivise de minune.
+i ora...
B[gai cita\ia ]n buzunar.
S[-i dau telefon c[ nu pot veni? Pe ce chestie? Pur =i simplu,
n-o s[ m[ duc!
Asta-i: n-o s[ m[ duc!
+i sper din tot sufletul c[ o s[ ]n\eleag[ aluzia...
Locuin\a Elvirei se afla ]ntr-o cl[dire cu etaj, ridicat[ dup[ r[zboi

de prizonierii germani, o construc\ie =ubred[ =i lipsit[ de orice
preten\ii.
O scar[ de lemn bine uscat =i bine roas[ ]n decursul anilor,
d[dea de veste ]ntregului bloc c[ vine cineva =i pe ici-colo se cr[pau
u=i, fie din curiozitate, fie de ner[bdare. Un spion n-ar fi avut nici o
=ans[ dac[ ar fi trebuit s[ urce asemenea trepte pentru o ]nt`lnire
conspirativ[...
}n fa\a u=ii de carton presat cu num[rul 7 scris ]ngrijit cu vopsea
verde m-am oprit s[-mi trag sufletul. Mai precis s[ mi-l adun.
Cu doi ani ]n urm[ m[ mai oprisem a=a, dar ]n fa\a unei u=i
masive de stejar sculptat, cu numele st[p`nului s[pat pe o plac[
de alam[, =i cu o verig[ groas[, turnat[ ]n acela=i metal, care
trebuia s[ loveasc[ t[blia u=ii =i s[ anun\e sosirea cine =tie c[rui
oaspe. Nu m[ a=teptasem la a=a ceva.
Dar era at`t de departe ]n urm[ u=a aceea! Nu se mai distingea
prin negura trecutului nici chipul ]mbujorat al lui Alice c`nd a intrat
]n salon tat[l ei, fabricantul: Iat[-l, t[ticule, Mihai, de care \i-am ##
vorbit!; nici tremurul vocii b[rbatului: }mi pare bine, tinere bavarez.
Bucura\i-v[ acum de ce mai este via\[! Iat[ ce ne a=teapt[... =i
r[sturnase pe mas[ sute de coli de timbre, zeci de mii de m[rci:
Azi le-am dat trei milioane de lei! Cu ce s[ mai cump[r materie
prim[? Cu ce s[-mi pl[tesc oamenii? Cu h`rtiu\ele astea? A=a au
grij[ de muncitorii lor comuni=tii?...
+i c`t de departe ultima b[taie la u=a aceea, c`nd ]n prag, f[r[
s[ mai intru, i-am spus c[ plec...
+i tata a disp[rut... Acuma tu...
Ce-o fi f[c`nd acum fiica acelui exploatator?
Am fost tic[los?
Dar ce a= fi putut propune eu, un coate goale, unei prin\ese,
care-avusese n[stru=nica idee s[ intre la agronomie?
+i-apoi, p[rin\ii mei.
Dou[ dragoste, de t`n[r =i de fiu...
+i de ce anume amintirile acestea triste s[ m[ n[p[deasc[
anume acum, c`nd veneam pe alte aripi?
Ori poate e adev[rat c[ iubirile ne]mplinite se r[zbun[?...
AURELIU BUSUIOC
Elvira st[tea ]n cadrul u=ii =i m[ privea mirat[:

De ce-ai stat at`ta f[r[ s[ ba\i? Ori crezi c[ aici po\i ascunde
ceva? Unde-ai g[sit a=a minun[\ie?
Florile erau cu adev[rat minunate =i numai Maria Petrovna putea
=ti unde le-a g[sit. (Mihail Petrovici, \i-ai aflat =i matale partea!
Slav[ Domnului! Da cas[ are?... C[ de flori s[ n-ai grij[!).
Locuin\a Elvirei era de fapt o c[m[ru\[ pentru cel mult doi =i o
buc[t[rioar[ ]n care o gospodin[ mai plinu\[ s-ar fi putut ]nv`rti cu
greu. Singurul element care ar fi putut-o apropia oarecum de secol
era ]nc[lzirea central[, reprezentat[ de un radiator de font[, ingenios mascat.
Dar tot, absolut tot ce umplea acest spa\iu m[runt purta pecetea
unui bun gust perfect. Era f[r[ discu\ie proiec\ia tuturor calit[\ilor
pe care le =tiam ori le b[nuiam ]n omul acesta.
Hai, jos paltonul =i fii binevenit ]n casa asta!
Avea buzele umede =i moi, iar ochii ei, de la distan\a s[rutului,
aduceau
a jocul unui caleidoscop.
#$
Masa din mijlocul od[ii era ]ntins[, dar bucatele acoperite cu un

prosop.
Pariez c[ ascunzi o salat[ de varz[!
Ai ghicit, zise ea =i adun[ prosopul.
}n mijlocul a tot neamul de bun[t[\i trona un tort masiv, plat, pe
care, cu crem[ de cacao, st[tea scris cu litere latine: Mihai
URSS. 1 an. Iar peste inscrip\ie, cu alt[ crem[, z[brele albe...
Vrei s[ zici c[ asta m[ a=teapt[?
Da de unde! E ceea ce ai c[p[tat. De ce n-ai r[mas unde
erai?...
Crezi c[ te-a= fi ]nt`lnit acolo?...
Dac[ asta ar fi fost hot[r`rea destinului...

Destinul ni-l facem singuri, fatalisto! N-ai aprofundat marxismul. }n consecin\[ vom sc[pa de amenin\area z[brelelor!
Cum?
M`nc`ndu-le!...
Nu cred c[ undeva ]n lume se m[n`nc[ mai mult dec`t ]n \ara
asta unde oamenii fac cozi la pìne =i alte cele.
Probabil din cauz[ c[, afla\i permanent sub tutela spiritului Krasnovski, cet[\enii se vor s[tui ]n clipa c`nd spiritul acesta va pogor]
=i asupra lor...
Contrar tuturor a=tept[rilor =i inten\iilor, seara s-a dovedit a fi mai
degrab[ o disput[ a doi prieteni anima\i de acelea=i idei dec`t
g`ngureala a doi ]ndr[gosti\i (]n ce m[ prive=te nu m[ ]ndoiam de
aceast[ ultim[ ipostaz[!), dar trebuie s[ recunosc c[ nu sim\am nici
o p[rere de r[u: ca inteligen\[ =i judecat[, Elvira o dep[=ea chiar
=i pe gospodina cu acest nume.
Bine]n\eles nu puteam s[ nu-i spun de ultima ]ns[rcinare ce
mi-o d[duse Mo\oca. Regretam, fire=te, c[ nu luasem cu mine vreo
c`teva mostre din produsul literar al =efului, dar memorizasem
c`te ceva.
Ascut[, Evira, cam ce trebuie s[ aduc la condi\ie: Dar privit
din avion/ Tot ]ntregul meu raion/ Parc[ =i mai mare cre=te/ +i
simpatic ]nflore=te,/ De Partid recultivat/ +i de Stalin dirijat. Simpatic, nu?...
#%
AURELIU BUSUIOC
Nu mi se asocie la r`s.
Nimic stra=nic, Mihai, citesc abracadabre de-acestea aproape
zilnic. +i =tii la ce m[ g`ndesc? Redactorul t[u e om de=tept. Chiar
dac[ are aceast[ nevinovat[ manie nu s-a repezit s[ publice, te-a
g[sit pe tine s[-l mai aju\i. La noi =efii sunt obi=nui\i s[-=i aleag[
lucr[tori mai pro=ti ca d`n=ii, ca s[ str[luceasc[ pe fondul lor. Al
t[u nu se sfie=te s[ te ia pe tine, un om nesigur din punct de vedere
politic, dar care... }n sf`r=it... Ah, Mihai! Tragedia noastr[, de data
asta ]n literatur[, nu-i c[ se scriu =i se public[ asemenea t`mpenii,
ci c[ n-are cine r`de de ei! Prostia-i corporativ[, ia te uit[ ce mai
urlete ]nal\[ c`nd se afl[ cineva s[-i dea peste nas. Iar pe de alt[
parte... Ce faci tu? Ai s[ te faci luntre =i punte ca s[ dai ceva luciu
inep\iilor =efului =i ]n felul acesta... Vai, Mih[i\[, z[u, e mai de=tept
ca tine redactorul t[u... El ar trebui s[ r`d[, nu tu.
S[ i le ]ntorc cu scuzele de rigoare? Asta s-o fac?
Depinde ce urm[re=ti.
Nu urm[ream nimic. M[ sim\eam relativ bine la locul oferit cu
at`ta generozitate unui paria =i ]i eram ]ndatorat.
Ai dreptate. Z`mbi: cedeaz[ ]ntotdeauna cel mai de=tept.
Comod cli=eu... Ne ridic[ ]n propriii ochi.
Nu =tiam ce s[-i r[spund. Tremuram numai la g`ndul c[ s-ar
putea s[ sf`r=im seara la nota asta stupid[, s[ punem drept paravan-barier[ ]ntre dou[ sentimente soarta grafomanilor profitori.
Doamne, c`t de greu este s[ revii la tonalitatea frivol[ de ]nceput
dup[ ce te lansezi ]n discu\ii filosofice=ti! Dar bine-a spus cine-a spus
c[ nu exist[ intr[ri f[r[ ie=ire.
A mea se afla pe noptier[. Avea forma unei cutii alungite, ]nguste,
putea fi luat[ drept trus[ pentru machiaj, dar =tiam ce e, mai
v[zusem a=a ceva.
Elvira, dansezi numai c`nd ]\i c`nt[ fanfara militar[?
Ce vrei s[ spui?
P[rea dezam[git[.
}mi urm[ri privirea, apoi ridic[ ochii =i r`se:
Patefonul?... L-am cump[rat la talcioc, ador muzica de orice
fel, dar =i s[ dansez pot. Preferi un tangou? Aici altceva nici nu
#& ]ncape.
Deschise u=i\a noptierei =i scoase un vraf ]ntreg de discuri.

Chopin... Gluck... O, La Paloma... nu scrie autorul... Te aranjeaz[?...
Dac[ l-a aranjat pe bietul Maximilian ]nainte de execu\ie...
Patefonul, de fapt o mic[ variant[ portativ[, interpreta un pic
copil[resc, strident sentimentala bucat[ =i cu asta ]i d[dea un plus
de farmec, nea=teptat.
Elvira dansa cu capul pe um[rul meu privind undeva ]n tavan.
+tii, Elvira...
+tiu, zise ea. Dar las[-m[ mai ]ntì pe mine. Te iubesc, Mihai...
P`n[ acum iubisem.
Oare puteam fi =i eu iubit?...
Mo\oca trebuia s[ plece ]n ajunul Cr[ciunului (Doamne, ]mi mai

amintesc s[rb[torile!) =i, cum mai r[m`neau vreo trei zile, am
hot[r`t s[ ]ncerc marea cu degetul: nu doar s[-i solicit o audien\[
(aveau acces liber numai adjunc\ii), ci s[-i cer =i o favoare.
De ce-ai trimis-o pe ha\apu\a asta de Melania s[ te ceri la
mine? ]n loc de bun[ ziua m[ ]nt`mpin[ el. Tu po\i s[ deschizi c`nd
vrei. Adic[ c`nd trebuie...R`se.
Ei, ce zici de stihuri? N-ai murit?
Nu... }nc[ nu le-am citit... E mult de lucru... Dar... o s[ fie
bine...
Atunci ce vrei?
Schimbarea asta nea=teptat[ de ton m[ descuraja. +i totu=i,
dac[ \ine at`ta la opera proprie...
Nicolai Tomovici (m[ obi=nuisem =i eu s[ folosesc adresarea
asta, era altceva dec`t recele =i nesincerul tovar[=e), pleca\i la
Moscova... Oare nu v-ar fi greu, cu rela\iile ce le ave\i acolo =i stima
de care v[ bucura\i, s[ ob\ine\i pentru mine permisiunea s[-mi
vizitez p[rin\ii? M[car mama =i surorile...
El se posomor] brusc. T[cu o vreme.
#'
M[i Oltene, nu trebuie s[-\i aduc r[spuns de la Moscova. Pot

s[ \i-l dau eu aici, chiar acum. Stai frumu=el ca iepurele ]n spini =i
nu b`rliga coada. Cu tine n-are nimeni nimica aici? N-are. Spune
spasiba =i taci. Eu sunt =i deputat =i membru la comitetul central,
dar dac[ a= avea pe cineva deportat tot n-a= scoate o vorb[. De
asta se ocup[ un organ care-i mai bine s[ nu-l pomene=ti... Nu te
apuca cu ei... Fer=teen?... Tu ]nc[ nu =tii s[ tr[ie=ti aici, ]nva\[-te!...
Era ultima instan\[.
Ei, asta-i tot? Du-te, =i s[ \ii minte: dac[ poeziile n-au s[ ias[
geniale am s[-\i rup capul!
Nu mi se mai p[rea at`t de molipsitor r`sul lui.
AURELIU BUSUIOC
C`t ar p[rea de ciudat, dar gestul meu cu ignorarea cita\iei,

adic[ ordinul lui Krasnovski de a m[ prezenta, n-a implicat, cel pu\in
p`n[ acum, ]n ajunul Anului Nou, nici un fel de represalii. Poate ]n
felul acesta ar fi trebuit s[ m[ comport de la bun ]nceput? Cum se
zice: frica p[ze=te bost[n[ria! C`t de u=or se arunc[ lupul asupra
unui cal tremur`nd de fric[, =i c`t de repede o =terge masivul urs
din fa\a unei scroafe m[runte care-=i ap[r[ puii! Olteanu contra
MGB, poate-o s[ sune frumos c`ndva, ca un ]nceput temerar!
}n\eleg perfect c[ e o prostie, o utopie toat[ chestia asta, dar la
urma urmei de ce s[ m[ mai tem? +i-apoi, dup[ c`te ]n\eleg, au ei
acum treburi mai importante dec`t lupta cu pigmeul de mine: au
descoperit c[ doctorii din Uniune se ocup[ cu altceva dec`t clizmele:
s-au apucat s[ ucid[ ]n mod =tiin\ific tot soiul de oameni de stat =i
de cultur[... }nt`mpl[tor sau nu, dar to\i doctorii \in de evreime.
Adic[ pogromurile ruse=ti nu sunt chestiuni spontane, la be\ie, cum
l-am citit pe cel de la Gogol, sunt o tradi\ie, ridicat[ acum la practic[
de stat! +i Berl, barmanul, =i Nathan, fotoreporterul redac\iei, par
ni=te stafii: calc[ f[r[ pas, nu mai fac bancuri, doar din c`nd ]n c`nd
]l po\i auzi pe bietul fotograf cum ofteaz[ =i ]=i spune singur: Gata,
a ]nceput. S-au luat =i de noi... Parc[ ceilal\i n-au f[cut destul...
$ Nu precizeaz[ care sunt ceilal\i: frica, sireaca...
Berl, cum ne-am ]nt`mplat odat[ singuri, m-a ]ncredin\at c[

acum urmeaz[ s[ fie descoperi\i asemenea medici ]n toate republicile, apoi ]n toate regiunile, vor urma ora=ele, iar c`nd vor veni la
r`nd colhozurile va ]ncepe =i deportarea general[.
Ce =tii mata, tovar[=e drag[, eu am tr[it cu ei toat[ via\a, eu
=tiu pe de rost =i pe o sut[ de ani ]nainte ce-o s[ se ]nt`mple. Nici
un fel de varia\ie...
Ca ]ntotdeauna ]n aceste situa\ii ziarul trebuie s[ dea dovad[ de
operativitate =i reac\ie prompt[ la evenimente. Secretarul m-a
prevenit c[ orice eroare, orice imprecizie poate fi fatal[ c`nd e
vorba de materialele pe aceast[ tem[, =i cum materiale sunt berechet (au ap[rut, post factum, o mul\ime de prooroci!) stau =i buchisesc ziua ]ntreag[... Dezgust[tor spectacol s[ vezi oameni p`n[ ieri
solizi, cum se arunc[ asupra fo=tilor prieteni sau cunoscu\i...
Elvira m-a sf[tuit s[ nu m[ bag ]n discu\ii pe tema asta.
Probabil e ceva politic[ la mijloc. Cel pu\in a=a crede directorul
nostru, om cu multe cuno=tin\e. El e sigur c[ o s[ se fac[ un pic
de g[l[gie =i toate au s[ se l[mureasc[ de la sine... Tu de ce s[
te bagi ]n politic[? Vrei s[-\i rupi g`tul?...
}ntr-adev[r, ce pricep eu ]n politic[?
Nu m-a interesat niciodat[.
+i-apoi chiar azi, 31 decembrie una mie nou[ sute cincizeci =i
doi, la ora 18 fix vom purcede ]mpreun[ cu Elvira la c[minul uzinei
mecanice, de unde vom ridica 1 (una) valiz[ =i 2 (dou[) pachete
cu c[r\i =i alte m[run\isuri pentru a le transporta ]n cealalt[ parte a
ora=ului, ]n apartamentul cu num[rul 7 scris cu vopsea verde pe o
u=[ de carton presat.
Pentru c[ ]ncep`nd cu prima zi a anului nou una mie nou[ sute
cincizeci =i trei vom ]ncepe s[ ]nt`mpin[m dimine\ile =i amurgurile,
toamnele =i prim[verile, binele =i r[ul ]mpreun[, ]n acest apartament.
A=a cum a dorit Elvira.
A=a cum nici n-am visat eu...
$
CAPITOLUL
XIX
AURELIU BUSUIOC
De mult[ vreme n-am mai dus-o a=a: via\[ a=ezat[, lini=te, calm,
dejun, cin[, concerte, s[rutul de diminea\[, la plecare, degetele ei
fine, r[sfir`ndu-mi p[rul c`nd stau la mas[ cu h`rtiile, fie c[ sunt
idioatele materiale din redac\ie (Colhoznicii din colhozul Drumul lui
Lenin s-au apucat sub ]ndrumarea Partidului =i cu entuziasm creator
s[ dreag[ drumul care... etc...), fie c[ sunt poezelele lui Mo\oca...
(De preferat totu=i primele...)
Doar uneori, c`nd Elvira e nevoit[ s[ fac[ serviciul de noapte,
m[ apuc[ un fel de splin, ba nu, care splin? desperarea: nici o
veste de la ai mei, toate scrisorile mele f[r[ r[spuns, tot ce m[ \ine
]n echilibru ziua se n[ruie, se d[r`m[ de cum r[m`n cu mine
]nsumi, e at`t de incert totul, at`t de =ubred... }n\eleg c[ e ipohondrie, dar n-am avut, nu am suficiente motive s[ fi ajuns la starea
asta? Un altul ]n locul meu... Ba pe naiba, nu sunt un caracter
deosebit, ]n locul meu un altul ar fi =tiut s[ se ia ]n mìni...
Dar diminea\a, c`nd se ]ntoarce ea, obosit[, cu cearc[ne sub
ochi =i totu=i z`mbitoare, afectuoas[, at`t de ginga=[... Cum s[ nu
repet c[ de mult[ vreme n-am mai dus-o a=a...
Ce mai vorb[, mititica asta m-a f[cut s[ m[ ]ndr[gostesc lulea,
nici c[ m-a= fi putut imagina ]n asemenea postur[, probabil ar[t
destul de bleg...
Seara de ast[zi va fi, totu=i, trist[...
La redac\ie, tocmai terminam ]n Pravda adus[ de Paduti (Na,
cite=te, n-am zis eu c[ a=a are s[ fie?), un articol care ]ncepea
$ campania contra evreimii (de unde se putea deduce c[ doctorii
uciga=i n-au fost dec`t un pretext!), c`nd sun[ telefonul =i din

receptor se r[sti o voce necunoscut[:
Oltian?
Eu eram.
Aici Voltur. Vin[ la mine. Tot amu.
Era unul din cei trei adjunc\i ai lui Mo\oca. Nu-l v[zusem =i nu-l
auzisem niciodat[, =tiam ]ns[ ca to\i ceilal\i c[ e invalid de r[zboi,
c[ are un picior de lemn pe care nu-l menajeaz[, a=a c[ ]=i anun\a
de departe sosirea =i c[ toate materialele ajunse la d`nsul p[r[seau
cabinetul cu numeroase semne de ]ntrebare, de altfel ignorate (f[r[
urm[ri!) de to\i autorii... +i mai =tiau to\i c[ o dat[ pe s[pt[m`n[
ap[rea ]n ziar un articol de fond al c[rui autor se pretindea a fi el,
de=i ]n gazetele centrale ruse=ti ceva asem[n[tor (p`n[ la identitate!) se putuse citi cu c`teva zile ]nainte...
St[tea la biroul lui =i scria ceva, protej`nd h`rtia cu palma, cum
fac de obicei premian\ii ca s[ nu copie vecinul. Era un tip chel, cu
ochii ]nfunda\i ]n orbite.
Tu e=ti Oltian?
Fire=te, eu.
Du-te =i ie leafa =i de mìne dosfidania!
Nu v[ ]n\eleg...
Apu de m`ne nu mai lucrezi la noi!
Am r[mas tablou:
Pot s[ aflu de ce?
Pe fa\a lui nu se putea citi nimic.
Aicea-i frontul idiolojic. Gata. Dosfidania.
Bine, dar...
}=i plec[ privirile ]n h`rtii, f[r[ s[ schimbe tonul:
|i-am spus tot. Du-te la Malania =i isc[le=te c[ ai ]n\eles.
Nu avea nici un rost s[ insist, ordinele trebuiesc executate =i pe
frontul ideologic...
Peste dou[ zile vine Mo\oca, o s[ se l[mureasc[ lucrurile. Nu
m[ sim\eam vinovat de nimic, materiale originale n-aveam, stilistul
nu poart[ r[spundere pentru erorile autorilor pe care-i piapt[n[.
S[ fi fost folosit[ doar m`na lui? Mo\oca nu putea face a=a ceva,
avea la mine manuscrisul care ar fi trebuit s[-l consacre...
$!
AURELIU BUSUIOC
Doar dac[...
M[ temeam s[ m[ g`ndesc la asta...
Doar dac[ n-o fi la mijloc absen\a mea de la randevu-ul de ziua
lui Stalin... Krasnovski...
Atotputernicul! Cum putea aranja o intrare la Universitate, la fel
=i un zburat de la slujb[...
Dar n-am de g`nd s[ cedez!
N-am ]nc[lcat legile \[rii, dimpotriv[, am acceptat ca ceva normal
batjocura ei, =i ]n ce prive=te p[rin\ii, =i ]n ce prive=te condi\iile de
via\[, nu vreau nimic altceva dec`t s[ mi se respecte drepturile
scrise ]n constitu\ie!
Nu cred c[ o canalie ca acest tip poate fi deasupra legilor!
Adio, Krasnovski, sunt nevoit s[ ac\ionez.
Seara, Elvira m-a g[sit la masa de scris. Tocmai terminasem
scrisoarea c[tre comitetul central al republicii =i al Uniunii.
Era o misiv[ calm[, dar categoric[. M[ str[duisem s[ fiu c`t mai
concis =i c`t mai concret. Atr[geam ]n mod special aten\ia ]naltului
for asupra faptului c[ un func\ionar m[runt ]=i permite s[ discrediteze o \ar[ ]ntreag[, c[ din cauza unora ca acesta lumea crede
tot felul de n[zb`tii despre soviete, c[ a obliga oamenii f[r[ asemenea ]nclina\ii s[ fac[ spionaj printre prieteni =i cunoscu\i este
]njositor, imoral =i anticonstitu\ional =i alte cele...
Eram mul\umit de felul cum o concepusem =i o executasem. Nu
putea r[m`ne f[r[ r[sunet.
Elvira, care ]n\elesese de la bun ]nceput c[ nu-i a bine aveam
mutra corespunz[toare! o lu[ cu team[.
Ce s-a mai ]nt`mplat, Mihai?
Cite=te-o mai ]ntì!
O vedeam cum se schimb[ la fa\[ pe m[sur[ ce ]nainta cu
lectura. }n cele din urm[ l[s[ mìnile ]n jos =i ridic[ spre mine ochii.
Erau plini de lacrimi.
O cuprinsei ]n bra\e:
Nu te teme, feti\o! Nu murim noi de foame! Ia te uit[ la mìnile astea: =tii c`te vagoane au desc[rcat? C`te milioane de cuie
$" au b[tut?...
Mihai...Chiar \i-au propus s[ le fii informator? De ce nu mi-ai

spus?...
Le-am dat cuv`ntul s[ nu vorbesc... +i-apoi de ce \i-a= fi stricat
inima? E un capitol ]ncheiat. Basta!
Ea se desprinse u=urel din ]mbr[\i=area mea:
Capitol ]ncheiat?... Cu ei?... Dar nimeni nu poate sc[pa de
d`n=ii, dac[ se iau de tine... Nimeni!
Ei hai, nu mai f[ =i tu o tragedie. S[ se team[ cine vrea. Eu
nu m[ mai tem! Oamenii sunt ]nsp[im`nta\i =i cedeaz[ ]n fa\a
spaimei. Eu n-o s[ cedez...
Elvira se a=ez[ pe marginea patului. }=i prinse capul ]n mìni.
Vedeam lacrimile cum ]i picur[ pe rochie.
Mihai, dragul meu... Nu f[ asta... Nu trimite scrisoarea... Au
s[ te distrug[...
Poate s[ m[ duc la ei s[ le pup m`na? S[ le spun tot ce-am
auzit ]n r`nd la pìne, cum respir[ vecinii, ce-am mai vorbit cu tine,
so\ia mea?...
Ea m[ privi ]nsp[im`ntat[:
So\ia?...
Poate nu?
Ea se pr[v[li brusc cu fa\a ]n pern[, ]n[bu=indu-=i hohotele de
pl`ns.
Doamne, de ce ne-am n[scut noi pe lumea asta!...
Nu m-am \inut de promisiunea ce i-am dat-o =i diminea\[, c`nd

a plecat la lucru, am tras pe curat dou[ copii. Una am l[sat-o ]n
cutia de la comitetul central. Cealalt[ am prezentat-o la po=t[.
Femeia de la ghi=eu a citit atent adresa, mi-a aruncat o privire
curioas[, a pus scrisoarea al[turi de celelalte plicuri, probabil cei
care corespondeaz[ cu asemenea instan\e se bucur[ de o aten\ie
aparte, =i mi-a ]ntins peticul de h`rtie cuvenit la recomandate. L-am
pus cu grij[ ]n portmoneu.
Am hoin[rit toat[ ziua prin ora=, ]ncerc`nd s[-mi adun g`ndurile.
Nu, hot[r`t lucru, nu eram de acord cu Elvira.
$#
Asemenea semnale nu puteau trece neobservate de c[tre instan\a unde se fierb toate, se decid toate, =i care se ]ngrije=te ca
imaginea \[rii s[ fie c`t mai atr[g[toare.
La urma urmei de c`nd lumea =i p[m`ntul sfin\ii sunt cei care
te pap[ p`n[ ajungi la Dumnezeu. Dar odat[ informat Cel de Sus
nu poate s[ nu reac\ioneze.
Informator ai vrut, cet[\ene Krasnovski?
Iat[ c[ l-ai c[p[tat:
Informez!
AURELIU BUSUIOC
Mo\oca m-a primit radios, ca pe un prieten vechi de care-a fost

desp[r\it o ve=nicie.
Nu trage aten\ie la prostul [sta...
N-am putut rezista:
Nu-i da aten\ie...
Ce?
M-a\i rugat s[ v[ corectez ori de c`te ori...
A, da, da! Cum zici?
+i-a notat ]n carne\el, ca de obicei.
Vas[zic[, nu-i da atentie lui Voltur, a f[cut =i el ce l-a dus capul.
Ie=i la lucru =i f[ treab[. Avem prea mul\i de=tep\i. Mai bine spune-mi: cum st[m cu opera mea? Este de ceva?
A r[sfoit mapa ]n grab[, s-a uitat la cuprins.
Zici c[ zece buc[\i trebuiesc aruncate? Da eu credeam c[
toate... Dup[ care, bine]n\eles, a izbucnit ]n r`sul lui molipsitor. Ia
s[ vedem...
Am stat mai bine de o or[ nemi=cat p`n[ =i-a citit manuscrisul
din scoar\[-n scoar\[.
C`nd a ]nchis mapa, m-a fixat cu ochii lui miji\i lung[ vreme.
Nu =tiam ce s[ cred. Acu=i, m[ g`ndeam, acu=i ]mi d[ cu opera
]n cap. Prea intrasem ]n inspira\ia lui, prea ]l puteam atinge la
amorul propriu.
S-a ridicat de pe scaunul lui, a dat ocol mesei =i s-a oprit ]n fa\a
mea
cu m`na ]ntins[:
$$
Oltena=ule, bodaproste! Ai f[cut treab[ bun[. Oi fi eu =antist

p[c[tos, dar a=a lucruri nu le uit.
Mai =tii, oi fi av`nd =i dar poetic!
}n orice caz, din punctul lui de vedere ]l aveam.
Pe masa mea de lucru a ]nceput s[ curg[ iar torentul de articole,
note =i alte piese gazet[re=ti care necesitau interven\ii stilistico-lexicografice; operam f[r[ m[nu=i, mai mult prin lexic: via\a sau moartea unui ziar depinde de operativitate mai mult dec`t de calitatea
opera\iei.
Mai r[u st[teau lucrurile acas[.
Din seara cu scrisoarea Elvira parc[ se schimbase: r`dea rar,
din buc[t[rioar[ nu mai r[suna g`ngureala ei vesel[, adeseori o
surprindeam st`nd pe marginea patului sau pe un scaun absent[,
afundat[ ]ntr-o stare vecin[ cu prostra\ia. }ncetul cu ]ncetul ]ns[ se
p[rea c[ reu=esc s-o readuc pe p[m`nt, ]n orice caz din discu\iile
noastre eliminasem orice element care i-ar fi putut strica dispozi\ia,
nu mai pomeneam nici de lipsa ve=tilor de la mama, ca s[ nu mai
zic de micile nepl[ceri f[r[ de care munca la redac\ie este imposibil[.
Iar una din aceste mici nepl[ceri avea s[ ]nsemne chiar ]nceputul prim[verii anului una mie nou[ sute cincizeci =i trei...
}l ascultam pe Paduti care tocmai se ]ntorsese din ora=, unde adunase date =i fapte pentru articolul de fond al =efului, articol viz`nd
vigilen\a noastr[ a tuturor c`nd avem de a face cu medicina criminal[.
Chiar eu, an\[r\, m-am dus la un doctor dentar ca s[-mi
scoat[ un maschilar...
M[i omule, ]l ]ntrerupsei: nu dentar, ci dentist, =i maxilar,
de=i cred c[ ai vrut s[ sco\i o m[sea...
Ia, vezi? Cum ]ncep s[ gr[iesc cultural cum m[ opre=ti! Cine
te mai ]n\elege... se indignase omul, c`nd se cr[p[ u=a =i ap[ru
capul Melaniei:
Oltian, la =ef! Repede!
N-am mai stat s[ aflu finalul aventurii padutiene =i ]n minutul
urm[tor eram la Mo\oca.
+eful era v[dit furios. Se plimba prin cabinet ]ncolo-]ncoace, ]n
cele din urm[ ]mi f[cu v`nt ]ntr-un fotoliu de era s[ dau al[turi =i
se pro\[pi ]n fa\a mea:
$%
AURELIU BUSUIOC
M[i prost[nacule!...
}nceputul p[rea promi\[tor.
M[i... nici nu =tiu cum s[-\i spun... Stai jos!... Cine te-a pus
s[ scrii t`mpenia ceea?...Cum n-ai scris nimic? Poate-am scris eu
la comitetul central?
Vas[zic[, ajunsese...
Tu chiar nu-\i dai seama ce-ai f[cut? N-ai dat ]n scris c[ nu ai
s[ spui la nimeni?... Tu nu ]n\elegi c[ ai div[... divu...
Divulgat.
Da! C[ ai divulgat un secret de stat? Cum ai putut s[ faci
a=a ceva?
Bine, dar am scris la Partid, nu ]n America!
Ha! Uita\i-v[ la d`nsul, ]nc[ mai =[guie=te! Tu nu =tii c[ pentru
asta sunt a=a pedepse c[ tocmai m[ tem s[-\i spun... Ai dat ]n scris
parc[: nu spui la nimeni! Nici la Partid, nici lui tat-tu...
Mirosea a ur`t. O b[gasem pe m`nec[...
Mo\oca se calm[ brusc =i se a=ez[ pe un scaun.
M[i Oltene... Dac[-mi spuneai mie, mai treac[-mearg[, \i-a=
fi ]nchis eu gura =i cu asta se termina. Dar acuma... Nici nu =tiu ce
s[-\i spun... Roag[-te la Dumnezeu...
Dar constitu\ia...
Las[ ]n pace constitu\ia... +i legile... Ori nu =tii c[ la noi tot ce
se face pentru folosul norodului truditor este bine =i este lege...
Ai=tia, pe care te pl`ngi tu, au mare putere... +i ei cred c[ a=a cum
fac ei a=a-i bine...
Dar cum pot ei s[ m[ oblige pe mine s[ fac ceea ce cred c[-i
amoral?
Mo\oca chicoti:
S[ deie Dumnezeu, dac[ este, s[ n-aib[ urechi odaia asta...
Dar poate ai s[ ai oleac[ de noroc...
Trase scaunul l`ng[ fotoliul meu =i mi se aplec[ la ureche:
Chiar acuma m-am ]ntors de la comitetul central... Repede
trebuie s[ auzim un comunicat oficial; tovar[=ul Stalin este pe moarte... Mare nenorocire, Oltene, mare! Cum o s[ tr[im f[r[ d`nsul?...
Cred c[ avea lacrimi ]n glas.
Dar poate cu tragedia asta or uita de tine...
$&
CAPITOLUL
XX
Nu =tiu care-o fi pricina: c[ am un psihic labil, c[ sunt lipsit de

caracter =i personalitate, c[ nu-mi ajunge cultur[, dar de multe ori
m[ surprind c[ ]mp[rt[=esc sau resping ]n acela=i timp idei =i opinii
diametral opuse.
}nc[ ]n copil[rie, aveam vreo treisprezece ani, am g[sit ]n biblioteca tatei o carte, nu mai \in minte autorul, ceva despre dictatorii
Europei: Venizelos, Stalin =i nu mai =tiu care. A=a c[ aveam idee
cam cine este st[p`nul Rusiei. Cele ad[ugate ]n timpul r[zboiului
nu intrau la socoteal[, nu puteau fi obiective. +tiam c[ e vorba de
un om energic, autoritar, care voia s[ fac[ bine, dar f[r[ m[nu=i,
unei \[ri puse la p[m`nt de primul r[zboi =i de un m[cel civil
devastator. Adic[ un om de stat nu prea simpatic, dar pe care-l
puteai ]n\elege =i aproba.
Ceea ce am v[zut =i am ]n\eles aici ]ns[ r[sturna din temelie
cli=eul cu care venisem. Nu era vorba de simpatie sau alte cele
asem[n[toare: era vorba de venera\ie, de idolatrie. Cred c[ fiecare
al doilea avea pe cineva prin lag[re, ]nchisori sau chiar gropi comune, =i aproape fiecare al doilea pomenindu-=i (nu chiar ]n gura
mare!) apropia\ii represa\i se sim\ea dator s[ adauge: Eh, dac[ ar
=ti tovar[=ul Stalin! +i nu sunt sigur c[ aici se puteau aplica spusele
contelui S. despre dragostea oarb[ =i ]ncrederea total[ a robului
rus ]n infailibitatea st[p`nului: jum[tate din locuitorii Uniunii Sovietice nu sunt ru=i! Nu sunt posesorii a=a-zisului enigmatic suflet...
(}n parantez[ fie spus, oare nu s-a ]nt`mplat la fel =i cu Napoleon
Bonaparte? A dus la moarte milioane de francezi, =i ]n numele a $'
AURELIU BUSUIOC
ce? a distrus fondul genetic al na\iunii, a ]mpins Fran\a ]n mizerie,

=i... }ncearc[ azi, la aproape dou[ sute de ani, s[ spui ceva r[u
despre LEmpereur dac[ vrei s[ fii cotonogit... Apropo de enigmaticul spirit rusesc...)
Asta a fost =i pricina c[ n-am urmat sfatul Mariei Petrovna scrie-i
lui Stalin (]n problema locuin\ei, a familiei...): astfel venerat, bietul
dictator, prime=te probabil vagoane de scrisori zilnic. C`nd ar mai
fi deschis-o =i pe a mea...
+tirea mor\ii lui a scos lumea ]n str[zi: aici se petrece =i se pl`nge
]n colectiv. Fe\e pl`nse sau cel pu\in grave la tot pasul, discu\ii mai
mult ]n =oapt[, de parc[ r[posatul ar fi fost expus undeva al[turi;
cu ochii mei am v[zut cum au fost tra=i de urechi (puteau fi =i lin=a\i
dac[ nu s-ar fi nimerit ]n mul\ime vreo doi cet[\eni mai rezonabili!)
ni=te elevi care discutau =i r`deau prea zgomotos.
M-a uluit Elvira:
Gata, Mihai, nu mai putem a=tepta nimic bun...
Nu mai pu\in interesant mi s-a p[rut Ionu\. Avea ochii plini de
lacrimi, m-a luat la o parte =i zece minute ]ncheiate mi-a vorbit
despre imensele servicii aduse de r[posat \[rii =i omenirii. +i nici
un cuv`nt c[ l-a ucis pe taic[-su pentru o anecdot[... L-a= fi crezut
cu drag[ inim[ dac[ n-a= fi studiat =i eu pentru examene biografia
conduc[torului: a citat-o din bel=ug f[r[ s[ indice sursa...
Anume ]n zilele acestea am ]n\eles un lucru: dictatorii nu se nasc,
nu se impun. Ei sunt crea\i =i impu=i. E at`t de u=oar[ via\a mai
departe: nu te mai contrazice nimeni c`nd ]n capul sau coada fiec[rei
fraze, fiec[rei prostii ce-o debitezi, pui: cum a zis tovar[=ul..., cum
ne ]nva\[ tovar[=ul...
Dup[ zilele de jale =i debusolare de la redac\ie, dup[ pomenirile
nezgomotoase din Groapa lui Berl (el, bietul, la fel de t[cut =i pierdut
ca la ]nceputul campaniei ce-l viza =i pe d`nsul, de=i nu-i chiar
medic...) lucrurile au reintrat ]n normal: ziarul continu[ s[ tip[reasc[
o dat[ la dou[ zile =uvoiul de salut[ri, felicit[rile trimise acum patru
ani tovar[=ului Stalin la aniversarea a =aptezecea, colhoznicii ferici\i
continu[ s[ semene =i s[ recolteze ]nainte de termen, lucru pe care
]l comunic[ cititorilor prin intermediul lui Paduti sau altor gazetari
% (stilist M. Olteanu), fabricile =i uzinele sparg normele...
Mo\oca, omul care =tie tot cu cel pu\in o zi ]naintea tuturor muritorilor, e de p[rere c[ a avut dreptate:
|i-am spus eu, Oltena=ule, c[ pierderea asta poate s[ te
scape pe tine! Mare noroc ai avut: acuma se reorganizeaz[ ministerele, se unesc. Are s[ fie numai unul: Ministerul treburilor din[untru... Au s[ uite de tine.
Ca un tr[snet din senin a c[zut vestea c[ medicii criminali nu
mai sunt criminali =i c[ ordinul Lenin cu care fusese decorat[
denun\[toarea lor a fost retras.
Pe chestia asta Berl a dat o adev[rat[ recep\ie, s-a b[ut =i s-a
m`ncat la Groap[ pe gratis, gazeta era pe punctul s[ ias[ din
graficul tipografiei.
Mo\oca a descoperit brusc, la una din adun[rile s[pt[m`nale,
c[ ziarul a devenit un fel de colec\ie de osanale realit[\ii =i c[
realitatea e un pic alta, cu alte cuvinte c[ e nevoie =i de materiale
cu probleme, chiar critice.
Din care motiv m-am pomenit =i eu ]n r`ndul celor ce trebuie s[
ias[ pe teren =i s[ revin[ cu articole care ar mai fi trezit un pic opinia
public[...
Cititorilor li s-a ur`t de at`ta autol[udare...
+i nou[...
Maria Petrovna st[tea la mas[ =i bea ceai cu dulcea\[ de cire=e

albe, arma secret[ a Elvirei. Pe un col\ al mesei s[rea ]n ochi o
stiv[ de plicuri cu urmele unei c[l[torii lungi =i chinuite. Elvira privea
m`ndr[ la femeia care-i savura v[dit produsul culinar.
Nu mai =tiu dac[ am spus bun[ seara, m-am repezit la misive
ca un tigru. Aveau =tampile diferite, se vedea cu ochiul liber c[ au
mai fost citite, iar cititorul nici m[car nu se ]ngrijise s[ le lipeasc[ la
loc omene=te, dar ce mai conta! Era scrisul mamei =i asta tr[gea
la toate c`ntarele!
Erau =apte =i am ales-o pe cea cu data ultim[. Am deschis plicul:
era scris[ la Pobeda pe 14 martie. Un record! F[cuse abia cinci
zile de drum.
%
B[iatul mamei, fr[\iorul nostru drag!
AURELIU BUSUIOC
C`t se poate s[ mai a=tept[m ve=ti de la tine? Ni se rupe inima

c`nd ne g`ndim c[ putea s[ \i se ]nt`mple ceva, nu dea Domnul, s[
te fi ]mboln[vit. Am pierdut =irul scrisorilor ce \i le-am trimis =i nu vine
nici un r[spuns. Oare ]ntr-adev[r s[ nu aib[ oamenii at`ta suflet =i
s[ le opreasc[ pe undeva? De ce? Parc[ scriem ceva ce nu se
poate? Iat[, =i aceasta de fa\[ \i-o trimitem de la Kurgan, prin bun[voin\a unui om foarte cumsecade, a=a fac to\i.
Unii primesc =i r[spunsurile acolo, dar eu nu am la cine s[-mi scrii.
Ce pot s[-\i mai spun dec`t s[ repet a nu =tiu c`ta oar[ c[ suntem
bine, s[n[toase toate trei, c[ Lenu\a termin[ =coala anul acesta =i
se duce la Kurgan la Institut, Ani=oara trece ]ntr-a treia.
Lumea de aici vorbe=te c[ repede or s[ fie ni=te schimb[ri, m[ =i
tem s[ spun ce anume, cred c[ ]n\elegi. Cei de aici leag[ aceste
schimb[ri de evenimentul trist ce a avut loc de cur`nd. Tu cum crezi?
Poate d[ bunul Dumnezeu...
Ce m[ nelini=te=te este c[ fetele cam uit[ limba, =i a=a se ]nt`mpl[ cu to\i. Primul mi-a promis s[ fac[ tot posibilul s[-l v[d pe tata,
dar nu mai =tiu. Eu stau mai mult prin c`mp, m[ lupt cu cei ce trebuie
s[ opreasc[ z[pada pentru sem[natul de prim[var[, dar tare mai beau
oamenii.
De-acum am s[-\i scriu mai mult prin Kurgan, poate a=a ai s[ prime=ti mai repede ve=tile noastre. Termin, pentru c[ omul se gr[be=te.
Te s[rut[m cu drag, mama =i fetele.
%
Femeile priveau la mine ]n t[cere.

Slav[ Domnului, le-am zis. Totul e bine. S[n[toase.
Maria Petrovna ]=i f[cu semnul crucii:
Poate s-or ]ntoarce? Acuma c[ s-a dus aista... Stalin...
Elvira tu=i.
Da nu te mai teme matale, nu spun asta la str[ini! Lumea ]i
tot c[ta ]n coarne, da eu cred c[ el le-a f[cut pe toate! Cine altul
putea s[ z[minteasc[ at`ta norod?
C`nd secretarul de redac\ie m-a ]ntrebat ce raion sau ce sat

aleg, n-am stat pe g`nduri nici o clip[. Bine]n\eles, satul natal al
tatei, oarecum natal =i al meu!
P`n[ la centrul raional aveam autobuz, mai departe norocul
unui camion ]nt`mpl[tor, al unei c[ru\e, sau mai sigur apostolorum...
Dar ce pot ]nsemna paisprezece kilometri c`nd e vorba nu at`t
de un drum c`t de o ]ntoarcere ]n timp!
P`n[ la raion am reu=it s[ m[ conving c[ nem\ii, mult l[uda\ii
tehnicieni, habar n-au s[ fac[ autobuze pentru =oselele noastre, la
cobor`re am stat vreun ceas ]n sta\ie p`n[ s[-mi adun la loc
m[runtaiele. Ca dup[ aceea s[ descop[r c[ ultimul camion pe
direc\ia dorit[ a fost v[zut ]n toamn[, c[ =i c[ru\ele nu se prea
]nghesuie, a=a c[ metoda apostolilor este unic[.
Prim[vara intra impetuos ]n drepturile ei, un v`nticel de sud
linsese de mult pu\ina z[pad[, zv`ntase drumurile, a=a c[ se putea
merge cu spor =i c`ntec.
O jum[tate de drum urca, alt[ jum[tate cobora, astfel c[ ]n
medie se putea spune c[ ai calea dreapt[, neobositoare, cu at`t
mai mult c[ te ]nsufle\ea ba ici, ba colo =i c`te un zarz[r ]nflorit, =i
c`te un tril de pas[re afirm`ndu-=i disponibilitatea pentru construirea
unui cuib comun.
Intr`nd ]n p[dure am z[rit ]n fa\[ un car. Sc`r\ìnd din ro\i alene, cum se c`nt[. Nu a fost nevoie de un efort deosebit s[-l ajung.
Mo=ul care m`na boii st[tea pe loitre =i ]si scosese cu=ma roas[
ca s[ expun[ soarelui cele c`teva plete sure. }mi ar[t[ cu coada
biciu=tii fundul carului, s[ m[ a=ez.
Bun[, mo=ule!
A=a s[-\i fie inima.
Departe, mo=ule?
La colhoz...
Care colhoz?
Pobeda, care...
Abia acum m[ fulger[: pobeda aici, pobeda la Kurgan... Mistic[... %!
AURELIU BUSUIOC
Era colhozul meu.

Cum merg treburile pe-acolo?
Bine.
Nu p[rea cine =tie ce vorb[re\. M[ privea b[nuitor pe sub
spr`ncene.
+i eu ]ntr-acolo merg, m[ duci =i pe mine?
E=ti polnomocinì?
Asta ce-o mai fi?
Inspector, c[ nu =tii!
Ba nu-s. Sunt gazetar...
A-a, de-aceia cu minciuni...
Dat naibii mo=ul.
De-aceia! Ia spune, v[d c[ nu e=ti a=a t`n[r... Poate-\i aduci
aminte...A\i avut aici ]n sat un profesor... Agronom... Avea o cas[...
Mo=ul se ]nvior[ brusc. M[ ]ntrerupse:
De-a lui Olteanu? He-hei, s[racul. S-a pr[p[dit. L-au luat
nem\ii la d`n=ii s[ le pun[ vii =i livezi... C[ stra=nic se mai pricepea!
S-au sup[rat ru=ii c[ n-a r[mas s[-i ]nve\e =i pe d`n=ii, au venit
=i-au ]ntrebat de el =i erau sup[ra\i...
S[rmanul tata, dac[ ar putea auzi!
Din v`rful dealului, de la mori, satul n-a ap[rut nici pe departe cum
m[ a=teptam: ]necat tot ]n albul rozoviu al cai=ilor ]nflori\i. Doar pe ici
colo c`te o pat[ juc[u=[, ]n rest negrul-sur al prim[verii abia pornite.
D-apoi cine s[ \in[ zarz[ri ori meri, ori pr[sazi dac[ trebuie
s[ pl[teasc[ impozit pe tot copacul. Iaca, la \intirim mai sunt, c[ de
la aceia nu iau ruble...
Pe la pr`nz, c`nd m-am dat jos din car l`ng[ direc\ia gospod[riei, mo=ul a ]ncercat s[ m[ ispiteasc[:
Da nu e=ti cumva de-a lui domnul Olteanu? C[ avea un b[iet
cam de sama matale...
Era prima oar[ ]n via\[ c[ m[ lep[dam de ai mei.
Venisem ]n calitate de gazetar, nu pentru curiozitatea satului...
La Direc\ie, se ]n\elege, nimeni. Pre=edintele era plecat din

noapte la raion cu cerutul, ceilal\i care ]ncotro. Cu mare greu l-am
%" descoperit pe secretarul komsomolului. Un b[ie\a= care nu prea =tia
Materialul pe care l-am scris a stat pe masa lui Mo\oca el citea

neap[rat tot ce putea pune probleme vreo c`teva zile. }n cele
din urm[ m-a chemat.
Ce zici, Oltene, tu ]n locul meu l-ai publica?
Depinde ce urm[ri\i. (Sigur c[ eram obraznic.) Vre\i s[ se ia
m[suri =i s[ se ]ndrepte lucrurile sau s[ r[m`n[ mizeria pe care
am descris-o?
Mo\oca r`se:
Mare demagog e=ti! Tu scrii, Mo\oca pune curul la b[taie!...
A=a-i?
A=a-i.
Ai ascultat ieri cuv`ntarea lui Hru=ciov?
Sincer vorbind, nu...
Parc[ r[spunde una cu alta. Adic[ ce-ai scris =i ce-a spus el...
Alege-\i alt nume, ce-i cu Pantelimon aista? }n Orhei ai fost, vas[zic[
Orheianu...
}n u=[ m-a oprit:
Dac[ ne trim[t la p[scut vacile dup[ asta, ai s[ m[ la=i s[
dorm mai mult?...
pe ce lume se afl[, dar bun de gur[. Cum gazetarul era de la ziarul

partidului, credea c[ cel mai bun lucru este s[-i descrie perspectivele m[re\e ale colhozului abia aflat ]n construc\ie, =i s[-i descrie
entuziasmul de care sunt cuprin=i mebrii colectivului.
Realiz[ri?... se sc[rpin[ la ceaf[: Am s[ v[ duc la ferma de
vaci. Pe urm[ mergem la o fripturic[ =i la un p[h[ru\... Am cheia
de la beci...
+tia tipicul. Probabil, din dese repeti\ii.
Contrar a=tept[rilor articolul a fost l[udat sus, dat exemplu, =i

autorul premiat cu o jum[tate de salariu.
+i a mai fost autorul =i prin alte raioane, =i a mai scris zeci de
asemenea materiale, =i toate mergeau bine =i acas[, =i la slujb[,
se aducea vorba chiar de o avansare (ca excep\ie: nu eram membru de partid), p`n[ c`nd a dat nefericita de zi a cincisprezecea din
luna iulie...
Poate cea mai neagr[ zi din via\a mea...
%#
CAPITOLUL
XXI
AURELIU BUSUIOC
Ora=ul fierbea.
+i la propriu, =i la figurat: dup[ un mai =i un iunie demne de o
toamn[ t`rzie, cu ploi m[runte, plicticoase =i reci, d[duse o canicul[
]ndr[cit[, se topea asfaltul =i a=a destul de pu\in, copacii st[teau
cu frunzele pleo=tite ca ni=te urechi de copoi =i doar din c`nd ]n
c`nd se mai vedea c`te un trec[tor temerar t`r`ndu-=i trupul vl[guit
pe partea cu ceva umbr[ a str[zii.
Pricina celuilalt clocot erau zvonurile: vine amnistia!
+i vine nu amnistia aceea simbolic[, repetat[ an de an, c`nd se
crap[ un pic por\ile lag[relor =i ]nchisorilor ca s[ fac[ loc la c`teva
mii de =per\ari m[run\i, v`nz[tori de vin sp[lat sau ou[ de crocodil
falsificate. Vine, =i vine neap[rat, amnistia cea mare, ]n primul r`nd
pentru cei ce-au p[c[tuit ]n fa\a \[rii fie c[z`nd prizonieri ]n r[zboi,
fie colport`nd zvonuri =i povestind anecdote, fie activ`nd ca spioni
imaginari pentru nu mai pu\in imaginare agenturi...
Uria=ul balon al zvonurilor s-a dovedit ]ns[ a fi de s[pun. Indulgen\a a luat sub aripa ei salvatoare doar delincven\ii de drept comun,
care, z[p[ci\i de nea=teptata ple=c[ picat[ pe capul lor, au invadat
ora=ele cu at`ta entuziasm =i poft[ de activitate, ]nc`t se temea
lumea s[ mai ias[ din case.
Cei politici r[m`neau s[-=i poarte mai departe crucea, zvonurile
despre anume inlesniri sau sl[bire a h[\urilor ]n ceea ce prive=te
regimul devenind tot mai palide. Cum =i deporta\ii trebuiau c[uta\i
tot la capitolul politici, nu se prea a=tepta vreo schimbare nici ]n
%$ statutul lor...
Diminea\a lui 15 nu prevedea schimb[ri: n[du=eal[ imposibil[

din zori, dup[ o noapte nu mai proasp[t[, Elvira preg[tise dejunul
=i tocmai se g[tea s[ plece la servici, c`nd se auzi o b[taie insistent[ la u=[: Mihail Alexeevici!
Era Maria Petrovna.
Trase u=a, se opri ]n prag =i =opti:
Nu-i bine, Mihail Alexeevici... =i ]mi ]ntinse ni=te h`rtii.
Erau o telegram[ =i o scrisoare.
Desf[cui telegrama. Dar n-aveam curajul s-o citesc.
Mi-o lu[ din m`n[ Elvira:
Kurgan, cinci iulie... Mama grav bolnav[... Adresa noastr[...
Urmeaz[ scrisoarea... Lena, Ana...
Mi-a trebuit un efort serios ca s-o mai citesc =i eu. Apoi am
deschis scrisoarea...
Ora=ul Kurgan. 8 iulie, 1953
Iubitul nostru fr[\ior Mih[i\[!

Ieri, la 7 iulie, am ]nmorm`ntat-o pe m[mica nostr[. Ea a murit de
cum \i-am trimis telegrama =i tu n-ai mai venit. A avut encefalit[ de
taiga, a=a se cheam[ boala =i nu are sc[pare. Ea vine de la o c[pu=[
pe care mama a c[p[tat-o la munca ei. A fost adus[ la spitalul din
Kurgan, chiar primul secretar a adus-o, dar degeaba.
Noi eram aici cu Ani=oara, la o rud[ de-a po=t[ri\ei de la Pobeda,
o femeie bun[, care ne-a ajutat =i cu ]nmorm`ntarea. Eu aici am venit
s[ m[ g[tesc de examene la Institutul Pedagogic, c[ de medicin[
nu-i. M[ ajut[ la limba rus[ Ghenadii, feciorul tiotei Anfisa, gazda
noastr[. El este locotenent superior ]n armat[.
S[ nu ui\i adresa dac[ ai s[ vii: or. Kurgan, str. Ceapaiev 8, ap.
18. Tiotea Anfisa a spus c[ eu pot s[ r[m`n la d`nsa dac[ am s[-i
dau pensia pe care primul secretar a promis c[ o s-o primesc pentru
mama. Iar de Ani=oara zice s[ o d[m la o cas[ de copii. Dar eu pe
Ani=oara n-o las nic[ieri.
Of, Mih[i\[, dac[ ai =ti c`t am pl`ns zilele astea! +i acuma abia m[
\in ca s[-\i scriu \ie. Tare-i trist.
Nu ne uita, Mihai, vino cu noi, ori mai bine s[ ne iei de-aici!
Te s[rut[ cu dor surorile tale ]ntristate, Lena =i Ana %%
AURELIU BUSUIOC
%&
C`nd i-am deschis u=a, Mo\oca tocmai ascundea ]n safeu o sticl[

de votc[ din care-=i turnase de vreo trei degete ]ntr-un pahar
m[ricel.
Oltena=ule, \i-am spus s[ intri c`nd vrei, dar s[ ba\i la u=[...
I-am ]ntins telegrama =i scrisoarea.
A citit telegrama:
Poate scap[... Poate s-au speriat?
Dar cum m[ v[zu schimbat la fa\[, desf[cu =i scrisoarea.
Da... }mi pare r[u, Oltene...Ai nevoie de bani?
Ce s[ fac cu ei? Zona este interzis[. Poate vorbi\i...
S-a a=ezat la mas[, a luat receptorul de la telefonul care =tiau
to\i c[ este direct:
Oltena=ule, du-te =i te lini=te=te. +i vin[ ]napoi peste un sfert
de or[...
M-am dus ]n birou, m-am a=ezat la mas[, mi-am scos ceasul =i
l-am fixat cu ochii, de parc[ de el ar fi depins totul.
La c`te ceasuri trebuie s[ merji la curv[? se interes[ Paduti.
N-avea nici un rost s[-l reped...
Mo\oca nu ridic[ ochii:
Dragul meu, nici =eful de la l[untrice nu poate face nimica...
Zon[ oprit[, numai Moscova poate face o excep\ie... A f[g[duit s[-i
roage...
Dar e vorba de ni=te copii! Care se pot pierde!... Copii nevinova\i!
Nu mai spune =i tu, nu se mai pierd! Iaca =i secretarul nostru
al doilea, de la comitetul central! }ntr-o cas[ de copii a crescut!...
A=teapt[ vo dou[ zile, poate-au s[ fac[ o excep\ie!... Hai, fii tare!
Nici peste dou[, nici peste cinci zile nu s-a mai f[cut excep\ia...
Ma=ina avea regimul ei care nu putea fi deranjat.
+i atunci am f[cut prostia pe care nu se putea s[ n-o fac.
Auzeam distinct zumerul, impulsurile plecau unul dup[ altul, dar

nimeni nu se ]ndura s[ ridice receptorul din furc[.
Dar tocmai c`nd s[ renun\, se auzi la cel[lalt cap[t un clinchet
=i o voce plictisit[ m`rì:
Alo... Unde suna\i?...
Era Mi=a, umbra lui Krasnovski.
A= dori s[ vorbesc cu tovar[=ul Krasnovski.
Da? Krasnovski nu mai lucreaz[ aici... +i dup[ o pauz[ scurt[:
Tu e=ti, Oltian?
N-aveam ]ncotro. M[ hot[r`sem doar!
Eu sunt. Dumneavoastr[ sunte\i Mi=a?
Alt[ pauz[.
Eu. Mihail Afanasievici, de fapt.
Mihail Afanasievici, sunte\i ]n locul lui Krasnovski?
Vocea de la cel[lalt cap[t al firului pufni:
De fapt, sunt la locul meu. Evreii nu erau la locul lor =i i-am
mai dat afar[! N-ai aflat?
R`se.
Mihail Afanasievici, a= vrea s[ vorbim.
Vorbe=te!
Nu... }ntre patru ochi...
Z[u? De ce n-ai vorbit c`nd trebuia? A?...
Vede\i care-i treaba... Mi-a murit mama...
El t[cu mai mult de data asta.
Mda... +i crezi c[ dac[ o s[ ne ]nt`lnim ea o s[ ]nvie, de fapt?...
%'
CAPITOLUL
XXII
AURELIU BUSUIOC
}n august canicula mai continua, de=i personal n-o sim\eam

dec`t seara, c`nd dup[ o zi de alerg[tur[ f[r[ rezultate eram nevoit
s[-mi storc c[ma=a.
Am b[tut la toate u=ile unde a= fi putut g[si ceva =i la cele unde
nu m[ puteam a=tepta la nimic, dar mi s-au deschis pu\ine. Ministerul neprimejduirii fuzionase cu cel al internelor, era ]n perioada
de reconstruc\ie =i nimeni nu =tia nimic. De altfel, nici nu putusem
p[trunde mai departe de o c[m[ru\[ unde se serveau informa\ii.
Biroul pentru problemele repatria\ilor nu mai exista, func\iile lui
fuseser[ transmise nu =tiu cui, care nici m[car nu se afla ]n ora=
din motive de... c[ldur[: concediul... La comitetul central al partidului
reu=isem s[ stau de vorb[ cu un func\ionar m[runt, care, dup[ ce
m[ ascult[ foarte atent, nu g[si de cuviin\[ dec`t s[ m[ ]ntrebe
cum de-am ajuns s[ lucrez la gazeta lor... Iar la rug[mintea mea
de a mi se acorda o audien\[ la Primul secretar m[ privi speriat:
e=ti ]n toate min\ile, adic[?
Dac[ m[ mai \inea ceva, mai precis cineva, pe linia de plutire,
era Elvira. Dar =i aten\iile ei discrete, nesubliniate m[ scoteau din
pepeni uneori, iat[, g`ndeam, iat[ un subdezvoltat care nu se
poate redresa singur, nu-i ]n stare de ceva supraomenesc la urma
urmei ca s[-i scoat[ din primejdia mor\ii pe cei apropia\i. Un animal
s-ar fi aruncat cu capul ]n orice foc ca s[-=i salveze puii...
}ncepusem s[ m[ g`ndesc serios la repetarea aventurii din
toamn[.
&
O c[l[torie p`n[ la Moscova. De-acolo mi se pierde urma. Pe

cine poate interesa umila mea persoan[? Sunt zeci de haimanale
care calc[ ]n cruce ]ntinsurile \[rii astea at`t de l[\ite pe glob, n-ai
de unde lua supraveghetori pentru to\i... C[ vorbesc prost ruse=te?
Dar =i ru=ii, dup[ cum m[ asigur[ radioul, ]=i vorbesc tot mai prost
limba... Nici nu putea fi altfel ]n babilonul [sta de plurilingvism: tu,
rusule, ]mi strici uzbeca mea, eu, Ivane, dau la cap limbii tale...
Match nul...
Aveam =i planul pus la punct: o deplasare oficial[ la, s[ zicem,
Tiraspol, de acolo un tren la Odesa sau Kiev, de acolo avionul la
Moscova. Mai departe linie liber[ pentru un cet[\ean liber (potrivit
Constitu\iei!), nedat ]n urm[rire general[, ne]narmat dec`t cu
inten\ia de a se ]nt`lni cu surorile =i, ]n cel mai nefericit caz, de a le
]mp[rt[=i soarta.
Dar ca ]n orice situa\ie desperat[ se ]nt`mpl[ s[ te mai reg[seasc[ =i ra\iunea: dac[ acel mai departe de Siberia nu po\i fi dus
se va transforma ]n vreo cinci-zece ani de internare ]ntr-unul din
lag[rele acelei Siberii? Ai s[ le mai po\i ajuta cu ceva, dec`t cu
g`ndul c[ ]n afar[ de un tat[ de\inut mai au =i un frate? De-aici le
po\i scrie, cel pu\in, c`te dou[ scrisori pe zi, s[ le mai dai un sfat,
s[ le mai ]nb[rb[tezi...
Doamne, Doamne, dac[ a= fi =tiut, dac[ a= fi putut judeca lucid
s[ ]n\eleg c[ bietele mele surioare, floricelele acelea chinuite pe
nedrept de soart[, mai au un du=man, un vr[jma= nemilos de care
rareori te po\i ap[ra singur: propria lor v`rst[...
Vizita lui Ionu\ din ajunul noului an =colar era nea=teptat[ =i n-a=
putea spune c[ m[ bucura nespus.
}n primul r`nd starea mea. Nici la gazet[ nu mai eram bun de
nimic, chiar stiliz[rile m[ puneau uneori ]n ]ncurc[tur[, nu m[
puteam concentra, =i secretarul credea c[ e momentul potrivit s[
iau un concediu. }n al doilea r`nd nu-mi pl[cea Elvira: de patru zile
st[tea acas[, la ]ntreb[rile mele r[spundea oarecum evaziv, un fel &
AURELIU BUSUIOC
de concediu zicea, evita discu\iile de orice fel =i ]=i f[cea de lucru

prin buc[t[rie anume c`nd m[ ]ntorceam eu de la slujb[. De c`teva
ori mi s-a p[rut totu=i c[ ar vrea s[-mi spun[ ceva, dar tot de at`tea
ori mi s-a p[rut c[ renun\[...
Ionu\ a p[=it ]n odaie sigur de sine, dar v[z`ndu-mi mutra nu
tocmai radioas[ ]=i compuse repede =i el una asem[n[toare.
Mihai, frate, condolean\ele mele... e o pierdere grozav[... Dac[
sentimentele mele de compasiune te pot ajuta c`t de c`t...
Elvira ie=i din buc[t[rioar[:
Oaspe rar.
Rar, rar... Dar am crezut c[ e de datoria mea ]n clipele acestea...
}ncerc[ s[-i s[rute m`na, dar Elvira =i-o retrase aproape brutal.
Ionu\ se a=ez[ pe un scaun l`ng[ mas[.
Nu sta\i mai r[u ca mine... Destul de simpatic.
Ionu\, ]l ]ntrerupsei eu. Probabil, ai venit cu o =tire proast[...
Nu te jena... F[r[ predoslovii... Te-a p[r[sit cumva Svetlana?
Pu=chea pe limb[-\i, faraonule! Taic[-su a fost transferat la
Moscova.
Pedepsit?
Fire=te. Sveta zice, adic[ ce zice! m[ asigur[ c[ doctoratul
mi-l iau ]n capital[! O s[ se fac[ luntre =i punte...
Cine? interveni Elvira. Taic[-su?
Ionu\ o fulger[ cu privirea.
Sunte\i cam agresivi azi... Ceva probleme? Mai adaug =i
eu una...
Ei?...
El t[cu o vreme.
Da... Cred c[ ai s[ fii exmatriculat pentru restan\e... Am
]ncercat s[ fac ceva, dar nu =tiu ce-o s[ ias[ din toat[ istoria...
O s[ dea restan\ele, zise Elvira. Nimeni nu poate fi exmatriculat
f[r[ s[ fi fost prevenit.
Da, z`mbi Ionu\, a=a-i regulamentul. Dar =tii cum se ]nt`mpl[
la noi...
Cum? se interes[ Elvira.
Cum, cum... Mai ]ntì te d[ afar[, apoi alearg[ s[ te restabile=ti...
&
+i de asta ai venit s[-l previi?

Ionu\ r[mase cu gura c[scat[ =i nu se pricepea ce s[ r[spund[.
De fapt, m[ preocupa prea pu\in facultatea. Meseria pe care o
]mbr[\i=asem cerea mai mult cultur[ =i erudi\ie dec`t diplom[
oficial[. Din care cauz[ m[ =i mira aceast[ agresivitate a Elvirei.
Ar fi fost desigur cazul s[-i propunem lui Dzigano un p[h[ru\
ceva, m[car un ceai, dar Elvira t[cea. Eu pur =i simplu m[ g`ndeam
la alte cele.
Ionu\ se ridic[. Era v[dit debusolat.
Eu, fra\ilor, trebuie s[ plec. E t`rziu =i str[zile nu-s chiar
sigure...
Abia c`nd conteni sc`r\ìtul sc[rilor m[ fulger[: de unde =tia
Ionu\ despre moartea mamei? Nu ne mai ]nt`lniser[m de la sesia
de prim[var[. La Universitate n-aveam ce c[uta vara, iar la redac\ie
nu fusese niciodat[...
Elvira, tu i-ai spus lui Ionu\ de moartea mamei?
Nu. Nu l-am mai v[zut de-atunci, de la serata lor... Dar cred
c[ =tiu de unde-a aflat.
+i de unde, m[ rog?
Elvira ]=i scoase cu un gest energic =or\ul =i se tr`nti pe marginea patului:
A=eaz[-te pe scaun, Mihai, o s[ afli multe, posibil s[ te apese.
M[ a=ezai automat, n-o prea ]n\elegeam.
Mihai, sincer: m[ mai iube=ti?
Draga de ea!
Poate mai mult ca oric`nd, Elviro...
D[dui s[ m[ ridic, s-o ]mbr[\i=ez, dar ea m[ opri aproape
strig`nd.
Stai jos! Mihai... De vreo zece ori mi-ai propus s[ ne c[s[torim
=i de fiece dat[ ba am ]ntors-o ]n glum[, ba n-am luat-o ]n serios.
Mi-au permis totul, nu =i c[s[toria...
Ce zici? Cine nu \i-a permis?... Ce?...
Stai jos! Mihai, ascult[-m[... N-a fost nici un Buguruslan, nici
orfan[ nu sunt... P[rin\ii mei tr[iesc, slav[ Domnului. Tata a fost
p`n[ la r[zboi agent la CAM Casa autonom[ a monopolurilor,
se ocupa de tutun, mama preda lucrul manual la cursul compli- &!
AURELIU BUSUIOC
mentar... Nu ne-am mi=cat de-aici nici ]n 40, nici ]n 44... Aveam

c`teva clase la Regina Maria, iar ]n 47 absolveam tot aici +coala
de zece ani nr. 1... }n\elegi tot ce spun?
Cinstit vorbind nu prea...
Elvira...
Stai, mai este un pic...
Trase mult aer ]n piept, de parc[ s-ar fi preg[tit s[ sar[ ]n ap[.
Mai departe nu ridic[ niciodat[ ochii din podea.
P[rin\ii s-au ]ngrijit frumos de mine, ]nv[\am bine, chiar foarte,
vorbeam o limb[ curat[ =i anume limba, cred eu, m-a nenorocit...
}n clasa a zecea mi s-a propus s[ intru la o Academie de unde
absolven\ii se ]mpr[=tie cu slujba ]n toat[ lumea... S[ po\i umbla
prin lume =i s[ nu te legi de perspectiva asta?.. La =aptesprezece
ani?... Academia era a MGB-ului. Eram preg[tit[ pentru Rom`nia,
de=i studiam aprofundat =i franceza. Mai mult nu-\i pot spune. N-am
dreptul... }n ultimul an am fost violat[ de un profesor. Probabil ai
remarcat c[ n-am fost fat[ mare... M-am pl`ns. Ca rezultat profesorul a fost mutat la Moscova, eu, cu tot[ diploma Magna cum...
am ajuns de unde am plecat. Aici nu =tiau ce s[ fac[ cu mine. Am
fost numit[ la sec\ia special[ a uzinei unde-am lucrat p`n[ acum o
s[pt[m`n[.
Am s[rit de pe scaun:
Cum? Te-au dat...
Stai jos, Mihai... N-am terminat...
Avea o voce obosit[, aproape lipsit[ de intona\ii.
Printre altele, fusesem prevenit[, puteam fi folosit[ =i la
misiuni paralele, cum a fost cazul t[u. I-ai interesat foarte, =i au \inut
cu orice pre\ s[ afle tot ce ascunzi. Prima mea misiune. |ii minte
cum am f[cut cuno=tin\[...
Adic[ =i Ionu\...
Nu =tiu, Mihai. Au =i ei o moral[ a lor: cine p[r[se=te organiza\ia moare \in`ndu-=i limba. Altfel poate nimeri sub o ma=in[, sub
un tramvai... Poate s[-=i pun[ singur la\ul ]n g`t... Nu m[ ]ntreba.
Spun tot ce pot spune... Marea mea ne=ans[ a fost... a fost... Po\i
s[ m[ crezi, Mihai, po\i s[ nu m[ crezi... Ne=ansa mea a fost c[
&" te-am ]ndr[git cu adev[rat din prima zi... +i am f[cut totul ca s[ te
p[zesc... Mi-au permis s[ ne... s[ tr[im ]mpreun[... C`nd le-am

comunicat hot[r`rea mea ferm[ de a m[ c[s[tori cu tine... Am fost
eliberat[... nu, alungat[ cu formula pentru pierdere de credibilitate... Ce-o s[ fie mai departe, nu =tiu... Ei nu iart[... Iat[, Mihai,
cine ai vrut s[-\i fie so\ie...
St[tea pe marginea patului nemi=cat[, cu ochii ]n p[m`nt, se

p[rea c[ nici nu respir[. Era at`t de mic[ ]n acest uria= gol ce se
crease ]n c[m[ru\[...
T[cu lung[ vreme, apoi =opti:
Propriul t[u c[l[u...
Nu =tiam ce s[ spun. Eram prea cople=it.
S-a ridicat ]ncet, a gr[bit pasul pe l`ng[ mine =i s-a aruncat spre
u=a ]n care cheia refuza s[ deschid[.
Am prins-o dintr-un salt.
Am str`ns-o la pieptul meu de parc[ cineva ]ncerca s[ mi-o
smulg[.
Veneam din dou[ p[r\i diferite, contrare.
+i am devenit brusc unul.
O singur[ soart[ sclipuit[ din dou[ vie\i ]njum[t[\ite.
Vie\i?...
&#
CAPITOLUL
XXIII
AURELIU BUSUIOC
Sunt ]n a treia zi de concediu, probabil trebuie s[-mi g[sesc o

ocupa\ie ceva: s[ tai lemne, s[ sap p[m`ntul, s[ vopsesc ni=te
garduri. Orice, numai s[ nu stau lungit pe otomana asta cu ochii ]n
tavan =i g`ndurile ]ntr-un punct.
Odihne=te-te, mi-a spus Mo\oca. Omul nu-i cìne, cu toate
se-mpac[! Ai s[ te ]ntorci =i o s[ facem o gazet[ prima ]ntì! Numai
c[ ]\i scriem concediul a=a ca s[ fie ca o liberare de la lucru. A=a
trebuie =i nu mai ]ntreba! Vin[ peste o lun[, are s[ fie totul bine...
Interesant om Mo\oca [sta cu cinismul lui vesel, cu inteligen\a
lui nativ[ ne]ngrijit[ dintru bun ]nceput, cu ]ndr[zneala lui aproape
obraznic[ =i lipsa de scrupule, lucruri probabil pre\uite ]n sferele
]nalte unde se ]nv`rte =i trece drept un candidat sigur la secretariatul
cel de sus...
Oare voi fi av`nd =i eu ceva din calit[\ile lui dac[ m[ \ine sub
arip[?
Nu m[ pot g`ndi dec`t la soarta feti\elor. Neputincios, cu mìnile
legate, =i cu sfatul (u=or de dat!) al lui Mo\oca:
Oltene, n-ai ce face. Trebuie s[ a=tep\i... Am eu ni=te semne
c[ lucrurile au s[ se ]ndrepte...
A= putea s[-l cred, pe unde umbl[ el se mai =tie c`te ceva.
Dar a=teptarea...
Tic[loasa meserie a a=teptatului, cea mai mizerabil[ stare!...
Din ziua m[rturisirii Elvira pare, nu =tiu cum, ]nstr[inat[ parc[.
O ]n\eleg: s[ nu po\i scuipa veninul din tine? Idioat[ conjura\ie a
&$ t[cerii! +i de ce s-ar putea g[si vinovat[? C[ s-a l[sat ademenit[
de visul altor lumi ce i s-ar fi deschis? C[ s-a l[sat racolat[ la v`rsta

c`nd tot ce str[luce=te...
Ea crede c[ se poate angaja la slujb[ ]ntr-o organiza\ie de
construc\ii, =tie la perfec\ie stenodactilografia (cu at`ta bun s-a ales
din =coala ei, cum se for\eaz[ s[ r`d[), =i zile ]ntregi tot alearg[ cu
cereri, autobiografii =i alte h`r\oage, l[s`ndu-mi mie suficient timp
liber pentru g`nduri negre.
Zicea contele S.: Sinuciderea e un act de suprem egoism. E
ultima =ans[ la care apeleaz[ oamenii f[r[ caracter ca s[ fug[ de
durere =i responsabilit[\i. Oare funestul s[u gest s-a datorat faptului c[ prin pierderea copiilor s-a sim\it eliberat de responsabilit[\i?
C[ durere ]nghi\ise destul[...
Dar nu, nu-i de mine nici g`ndul acesta!..
Voi apela =i la cele mai, hai s[ le zic a=a, josnice mijloace ca
s[-mi salvez fetele!
A=adar, Mi=a. Mihail Afanasievici...
Trebuie s[ m[ g`ndesc bine, s[ m[ concentrez asupra acestui
mijloc...
Gata cu principiile burgheze.
La ]nceput nici n-am auzit b[taia ]n u=[, de=i ar fi putut trezi toat[
casa. Auzeam numai duduitul ro\ilor trenului ce avea s[ m[ duc[,
totu=i, spre Kurgan. Visam.
}n prag st[tea un tip ]nalt =i slab, ]ntr-o hain[ mai mult dec`t
ponosit[, z`mbind destul de ]ntins ca s[ descopere un =ir de din\i
]nnegri\i =i pe jum[tate ruina\i. P[rul c[runt ]i at`rna smocuri, obrajii
cu c`teva cicatrice ]i avea ]ns[ bine b[rbieri\i. Iat[, m-am g`ndit,
un cer=etor civilizat.
Instinctiv am dus m`na la buzunar s[ caut ceva m[run\i=.
Sunte\i domnul Mihai Olteanu?
Am r[mas cu gura c[scat[: un glas din trecutul ]ndep[rtat?
A= spune mai degrab[ tovar[=ul... Da, Olteanu. Cu cine am
onoarea?
&%
AURELIU BUSUIOC
El scoase din buzunar o h`rtie =i mi-o ]ntinse: era ceva oficial,

n-am prins ce anume, eliberat cet[\eanului Ivan Ramba.
Pot s[ intru?
Da... M[ rog.
Se a=ez[ pe un scaun. Eu r[masei ]n picioare ]n fa\a lui.
Sunte\i sigur c[ pe mine m[ c[uta\i? Cum a\i aflat unde stau?
Foarte simplu: la biroul de adrese mi-au dat c[minul uzinei,
de-acolo ziarul, de la ziar adresa de-aici.
M[ a=ezai =i eu:
V[ ascult.
M[ cheam[ Ion Ramba, am fost inginer la ape, p[n[ c`nd
acum cinci ani, un vecin care voia camera mea m-a turnat unde
trebuie c[, s[ m[ ierta\i, m-am =ters la cur cu un ziar unde era
portretul lui Stalin. M-au ]n=f[cat de la lucru, mi-au dat trei ani f[r[
s[ m[ ]ntrebe ceva. C`nd am protestat =i am cerut s[ se fac[, s[
m[ ierta\i, expertiza c[catului de pe portret, mi-au mai ad[ugat doi
ani. +i iat[, ]n vara asta am fost eliberat odat[ cu amnistia\ii. Unul
dintre pu\inii politici... =i v[ tot caut de vreo dou[ s[pt[m`ni ca s[
m[ \in de cuv`ntul care l-am dat lui t[ticul dumneavoastr[... Tare
mai sem[na\i...
Am sim\it c[ m[ ia ame\eala.
Tata... Tata... tr[ie=te? Unde-i?...
Omul oft[:
Din p[cate, nu pot s[ v[ bucur... }nc[ ]n ianuarie, ]n cincizeci,
c`nd a fost adus la noi la Vorcuta, cu etapa, a fost t[iat de bandi\i...
N-a vrut s[ le fac[ pe plac... }l puneau s[ danseze... Nu =tia ]nc[
legile lag[rului...
Mai departe \in minte pu\in din ce-a mai spus.
C[ a murit c`teva zile... c[ l-a rugat s[-i g[seasc[ familia... c[
are un fiu ]n Rom`nia...
Nu mai =tiu dac[ m-am ridicat s[-l conduc.
Am r[mas mult[ vreme pe scaun, cu ochii a\inti\i asupra peticelului de h`rtie ce mi-l l[sase: adresa lag[rului =i num[rul 861 al
morm`ntului pe care e foarte posibil s[ nu-l g[sesc niciodat[.
Tot ce b[gam ]n p[m`nt iarna, vara ie=ea afar[... Zon[ de
]nghe\
ve=nic, acolo p[m`ntul are cu totul alte legi...Po\i spune c-a
&&
avut noroc, ]n zilele acelea n-au mai fost mor\i =i n-a nimerit ]n
groap[ comun[... N-ai ceva de b[ut?..
I-am ar[tat bufetul.
A luat sticla de coniac =i dou[ pahare pentru ceai.
De sufletul domnului profesor, a zis =i a golit paharul ]ntreg.
N-am putut face nici o ]nghi\itur[.
Se poate? =i f[r[ s[ mai a=tepte s[-i spun ceva l-a golit =i pe
al meu. R[mì s[n[tos. +i nu te mai omor]: a=a-i via\a...
Chiar nu mai =tiu dac[ l-am condus.
Cred c[ m[ g`ndeam la vremile celea de demult, din alt[ via\[,
din alt[ lume, c`nd o sticl[ de sec[ric[ ajungea =i pentru masa de
Cr[ciun =i pentru cea de Pa=ti.
Dar de ce m[ g`ndeam la lucrul acesta?...
De ce nu-mi puteam aminti nicidecum chipul tatei?
Elvira st[tea de vreo c`teva zile la p[rin\i: maic[-sa nu se sim\ea

tocmai bine =i n-avea cine ]ngriji de taic[-su, paralizatul.
Nu-i cunoscusem ]nc[ p[rin\ii, ne ]n\eleseser[m s[ facem lucrul
acesta ]n preajma s[rb[torilor din octombrie, c`nd se va fi l[murit
=i cu noua ei slujb[ (de unde la ]nceput constructorii se declaraser[
]nc`nta\i de candidatura ei, acum, ne=tiut de ce chipurile! o
tot am`nau), ba =i cu statutul meu...Altfel, ]n starea ]n care ne aflam
am`ndoi nu cred c[ ar fi fost momentul cel mai indicat.
Voiam tocmai s[ ies ]n strad[ p`n[ la un telefon public: trebuia
s[ fac ultima ]ncercare cu Mi=a. Nu m[ sf[tuisem cu Elvira, sunt
sigur c[ nu m-ar fi aprobat. Dar, la urma urmei, cred c[ cel pu\in
jum[tate din rela\iile noastre (]n general, nu ale mele cu d`nsa!) se
sprijin[ pe m[runte minciuni, pe nu v[d, nu aud =i pe noi s[ fim
s[n[to=i. Aici, cu at`t mai mult, compromisul cu propria con=tiin\[,
cu propriile convingeri par a fi unicul mod de existen\[. Supravie\uiesc =i prosper[ cei care scuip[ pe mofturile astea burgheze
(de=i scrise =i ]n programul lor...)
+i-apoi cine ar ]ndr[zni, cine ar avea curajul s[ te acuze de
neprincipialitate, tr[dare a demnit[\ii =i alte bazaconii, c`nd pier &'
AURELIU BUSUIOC
dou[ suflete nevinovate =i salvarea lor depinde numai =i numai de

lep[darea ta de sine?...
F[cusem abia doi pa=i ]n strad[ c`nd d[dui nas ]n nas cu
Timofei.
Privet! url[ el de credeam c[ d[r`m[ casa.
Timofei! De unde te-ai luat? Cu ce ocazie?
Mai, vurbe=te rumane=te, cum a=a sa inv[\?
Era ceva nou.
Ai b[ut, Timofei?
Nu ai baut! Ai lasat baut!.. Gotovo!
Ceva =i mai nou!
S-a ]nt`mplat ceva serios?
Mai departe nu-l ajuta vocabularul =i trecu la limba lui. Se f[cuse ro=u:
Am s[-\i spun numai \ie. La noi nu ai ]ncredere ]n nimeni...
M-am ]ndr[gostit. +i ea a zis c[ dac[ nu m[ las eu, m[ las[ ea.
M[i, ce fat[!
+i de mult te-ai l[sat?
Trei s[pt[m`ni! Un veac!..
S[ te-ajute Cel de Sus...
+tii, chiar ar trebui. Dar iat[ de ce-am venit. Scoase un plic
din buzunar: Maria Petrovna are ceva cu picioarele. +i m-a trimis
pe mine...
Era scrisul Lenu\ei. +i =tampila din Kurgan abia de vreo patru zile.
Voiam s-o citesc ]n lini=te.
Vii p`n[ la noi, s[ vezi unde stau?
Ehe, nu! Mul\umesc! Ai s[ dai de b[ut. +tiu eu... Da ce crezi,
numai tu ai voie s[ te ]nsori? Alt[dat[!
+i disp[ru dup[ col\.
4
Or. Kurgan, 26 septembrie
Drag[ Mihai!
S[ nu te miri c[ ]\i scriu ruse=te, dar Ghena spune c[ dac[ scrim
]ntr-o
limb[ str[in[ se poate ]nt`mpla ca scrisorile nici s[ nu mai
'
P.S.
Dup[ ce i-am citit scrisoarea =i lui Ghena, el a ]nceput s[ r`d[,
cic[ asta-i trebuie, s[ se mai pupe =i cu b[rba\i. A=a-i el vesel.
L..
ajung[. De la scrisoarea unde \i-am spus de s[rmana mama nu am

mai avut cum s[ scriu, m-am preg[tit de examene, dar n-am reu=it,
nu mi-a ajuns o jum[tate de not[. Dar Ghena spune c[ nu-i nimic, o
s[ intru, dar femeile prea ]nv[\ate sunt periculoase... Ani=oara-i
s[n[toas[, umbl[ la =coal[, aici se ]nva\[ numai ruse=te. Primul secretar de la raionul Pobeda a f[cut a=a c[ noi primim pensie. Dar pensia
o d[m toat[ tiotei Anfisa, ea ne hr[ne=te =i ne \ine ]n casa ei. Noi cu
Ghenadie, drag[ frate, am hot[r`t s[ ne c[s[torim la anul, c`nd am
s[ ]mplinesc eu =aptesprezece, c`t a mai r[mas? Dar p`n[ atunci
avem camera noastr[, iar Ani=oara st[ cu tiotea Anfisa ]n alt[ camer[.
Ghenocica lucreaz[ o zi =i o noapte, iar dou[ zile =i dou[ nop\i st[
acas[, a=a-i ]n armata lui. El zice c[ o s[ facem o nunt[ mare, poate
are s[ fac[ a=a ca s[ vii =i tu. Dar pe noi s[ nu ne a=tep\i, chiar dac[
are s[ fie voie, ce s[ c[ut[m acolo? El zice c[ to\i care pleac[ de
aici se ]ntorc iar. Nu-i mai bine s[ r[m`nem de bun[ voie? Ghena
este foarte atent, mi-a cump[rat =i mie =i Ani=oarei c`te o pereche
de pantofi, repede are s[ ne ia =i paltoane. El zice c[ de la anul nou
o s[ putem primi pachete cu lucruri =i chiar bani prin mandat, dac[
are s[ fie a=a am s[-\i scriu ce s[ ne trimi\i.
Aici abia se cose=te secara =i ov[sul, noaptea se ]nt`mpl[ s[ mai
pice bruma, dar se poate tr[i bine. Ghena zice c[ de tata nu =tie nimic,
dar are s[ se intereseze, m[car c[-i du=man al poporului.
Ce s[-\i mai scriu? Da, am fost de dou[ ori la cimitir, la mama =i
la Tinca, dar e foarte departe =i m[ cam tem. Dac[ ai s[ ne scrii, s[
pui pe adres[ pentru Nikiforova Lena, a=a-i numele de familie al lui
Ghenadie =i al meu. +i dac[ po\i, scrie =i tu ruse=te. +i tiotea Anfisa
=i Ghena se sup[r[ dac[ vorbim cu Ani=oara pe-a nostr[. A=tept[m
s[ ne scrii =i tu.
Te s[rut[m cu drag Lena, Ana =i Ghenadie.
'
CAPITOLUL
XXIV
AURELIU BUSUIOC
Nu-i un mare secret, =tiu to\i cine \ine p`rghiile puterii ]n \ara asta.
Partidul cu ideologia, organiza\ia cu care am at`ta de furc[ (f[r[
s[ =tiu de ce) cu restul. C`t ar fi de influent Mo\oca acolo sus
unde se ]nv`rte =i c`t ar \ine la mine (de=i =tiu prea bine c[ m[
p[streaz[ sub arip[ ]n m[sura ]n care poate scoate din mine tot
ce-i lipse=te lui), p`n[ =i el ridic[ din umeri c`nd e vorba s[ intervin[
]n favoarea a doi copii nevinova\i prin=i ]n gheara MGB-ului, sau
cum s-o mai fi chem`nd acum.
Un singur principiu pare s[ guverneze societatea ]n care am
nimerit: denun\[ primul! Sau denun\[ ca s[ nu fii denun\at. +i
toarn[-i pe to\i, oricine-\i vine la m`n[! Toarn[-l pentru c[ a tu=it la
o adunare solemn[, toarn[-l pentru c[ a tras apa tocmai c`nd
vorbea tovar[=ul Molotov la radio sau c[ s-a pi=at la r[d[cina unui
mesteac[n, copacul na\ional al marelui popor...
+i iat[-m[, dup[ toate nenorocirile ce s-au ab[tut asupra mea,
la r[scrucea r[scrucilor: ori =treangul de g`t, ori...
Ori ce?...
Cine-mi poate oferi o =ans[ c`t de m[runt[ ca s[ scot cele dou[
copile, cu mintea lor crud[, cu naiva lor ]ncredere ]n primul ]nt`lnit
din pr[pastia ]n care se pr[bu=esc?
Pun pe balan\[ soarta lor =i principiile mele, ah, ce mai salt[ a
gol talerul meu!
Vorba lui Dostoievski cu lacrima unui copil =i pre\ul ei...
Dac[ pot salva copilele cu pre\ul onoarei, al con=tiin\ei, al vie\ii
mele, s[ m[ mai ]ndoiesc oare c[ trebuie, sunt obligat s[ pl[tesc
' acest pre\?...
+tiind cu cine am a face, ]n\eleg c[ =i pre\ul acesta poate s[ nu

fie acceptat, dar ce-ar fi via\a mea de mai departe dac[ nu a=
]ncerca s[-l pl[tesc?
Iat[ con\inutul aproape stenografic al convorbirii telefonice dintre
mine =i Mi=a. Mihail Afanasievici.
Alo, cu Mihail Afanasievici, v[ rog.
Ei?
Mihail Afanasievici, sunt eu, Olt...
+tiu. |i-a mai murit cineva?
(Aici i-a= fi putut r[spunde ferm: con=tiin\a.)
A= vrea, Mihail Afanasievici...
+tiu, ai vrea s[ ne ]nt`lnim. A=a vor to\i p`n[ la urm[... Dar
poate c[ nu vreau eu!
...
Ei, ce-ai luat ap[ ]n gur[?
M-am hot[r`t, =ti\i... Sunt gata s[ semnez ceea ce mi-a\i
cerut...
De unde telefonezi?
Dintr-o cabin[... pe strad[...
Bine... +i nu \ipa... Mai caut[-m[ o dat[ peste dou[zeci de
minute...
Mihail Afanasievici?
El. Cam t`rziu te-ai trezit. Dar bine c[ \i-au venit min\ile la cap.
Ascult[ atent. Nim[nui nici un cuv`nt. Nici c[\eaua ceea a ta s[ nu
=tie. Azi sear[, la orele dou[zeci =i dou[ fix, la cap[tul liniei de
tramvai dinspre bariera Sculenilor. +tii ma=ina, Opelul cela?
O =tiu.
Pe desear[! Budi zdorov...
Cred c[ pentru prima oar[ ]n lume ar fi putut vedea oamenii un

semen de-al lor rug`ndu-se lui Dumnezeu s[-l ajute a deveni
tic[los. S[-l ajute la ]ncheerea unui pact cu diavolul...
Din fericire, Elvira nu-i acas[. La p[rin\i, se ]ntoarce doar mìne.

Nu cred c[ a= fi putut-o min\i. (C[\eaua, mizerabilul!) Pentru orice '!
eventualitate ]i las un bile\el c[ revin dup[ miezul nop\ii. Biata fat[,

dac[ ar =ti la ce m-am hot[r`t...
Nu prea =tiu ce se petrece ]n capul meu, dar simt nevoia nebun[
s[ iau cu mine un topor...
Dar atunci cum ar r[m`ne cu Ani=oara?
Cu Lenu\a?
Cu Elvira?...
Ah, oare pactiz`nd cu diavolul, po\i ajunge ]nger?...
AURELIU BUSUIOC
Aici se sf`r=esc ]nsemn[rile din caietul t`n[rului Mihai Olteanu.
'"
CAPITOLUL
XXV
Epilog sau, mai precis,
c`teva l[muriri asupra celor citite
Am intrat ]n posesia caietului, adic[ a celor dou[ caiete cusute

]mpreun[, apar\in`nd lui Mihai Olteanu ]n toamna anului 1991, dup[
ce o bun[ parte din provincia Basarabia a devenit statul independent
=i suveran Republica Moldova.
Pe valul de euforie aproape general[, elibera\i de spaimele care
i-au obligat at`ta amar de ani s[-=i pun[ lac[t la gur[, numero=i
cet[\eni au t[b[r`t pe biata pres[, devenit[ =i ea liber[, cu tot soiul
de amintiri, relat[ri =i, de multe ori, fantezii, de-\i venea la un moment
dat s[ te ]ntrebi: cu at`\ia disiden\i cum de n-am dobor`t balaurul
comunismului cu cel pu\in zece-dou[zeci de ani mai devreme?
Cum se =tie prea bine cine apuc[ primul pr[jina, eram destul
de rezervat ]n a ]nghi\i tot ce mi se servea (domle, eu ]\i dau
subiectul, dumneata f[-l roman, nuvel[ etc...), dar b[tr`nica ce
mi-a b[tut la u=[ ]ntr-o dup[ amiaz[ de noiembrie mi s-a p[rut dintru
bun ]nceput ca f[c`nd parte din alt[ categorie de vizitatori. I-am dat
la prima vedere vreo optzeci de ani, de=i nu avea dec`t pu\in peste
=aizeci =i cu toate acestea pe chipul ei se mai puteau distinge
semnele unei trecute frumuse\i clasice.
Teama c[ aparen\ele pot fi totu=i ]n=el[toare mi-a disp[rut de
]ndat[ ce-a ]nceput s[ vorbeasc[.
M[ numesc Elvira Olteanu, nu este numele meu din buletin,
dar nici vina mea c[ nu-l port oficial. V-am adus un caiet ]n care
acum aproape patruzeci de ani so\ul meu sau, mai precis, cel ce
n-a ajuns s[-mi fie so\ de drept, Mihai Olteanu, pe atunci ziarist, a
f[cut unele ]nsemn[ri. El a fost ucis de securitate, de=i versiunea
'#
oficial[ a fost sinucidere...
AURELIU BUSUIOC
N-a stat s[ fac[ fasoanele obi=nuite c`nd i-am propus o cafea,

iar felul ]n care ducea ce=cu\a la gur[, =i felul ]n care sorbea
b[utura erau suficient dovada unei educa\ii alese, posibil =i a unei
origini, cum ar fi spus bol=evicii, nes[n[toase...
P`n[ de cur`nd nici vorb[ de o reabilitare, adic[ recunoa=terea unui omor, nu a unei sinucideri, fapt care ar permite cel pu\in
o slujb[ religioas[ la morm`ntul lui, dar nici acum nu se prea g[sesc
amatori s[ se ocupe de cazul acesta. Mare lucru, au fost nimicite
at`tea milioane, s[-\i mai ba\i capul cu unul singur!... Ceea ce vreau
s[ v[ rog: citi\i caietul. At`t. +i dac[ o s[ g[si\i de cuviin\[... De
fapt, citi\i-l mai ]ntì...
S-a ridicat s[ plece.
Eram contrariat: asemenea vizitatori se nimeresc unul la zece mii!
Nici tu autobiografie bogat roman\at[, nici tu rug[min\i imposibile...
Doamna Olteanu (a tres[rit, probabil nu auzea prea des acest
apelativ), nu mi-a\i spus nimic de dumneavoastr[...
S-a a=ezat pe scaun din nou.
Da, sigur... Ar trebui s[ v[ las adresa: c`nd ve\i fi citit, poate
trimite\i pe cineva s[ m[ anun\e. Nu v[ sup[ra\i, nu m[ prea \in
picioarele =i un drum ]n plus... Iat-o, adresa. C`t prive=te ceea ce
m[ ]ntreba\i, adic[ despre mine... Mihai a notat totul ]n caiet. Ceea
ce n-a putut nota... Dup[... dup[ a=a-zisa lui sinucidere... Eram
t`n[r[, eram ]ndr[gostit[... +i desperat[.
}ntr-un cuv`nt, a doua zi dup[ ]nmorm`ntarea t`n[rului Olteanu ea,
mireasa lui v[duv[, a ]nt`mpinat la ie=irea din minister un =tab securist
=i i-a aruncat ]n fa\a =i a=a ciupit[ de v[rsat un borc[na= cu vitriol.
A fost judecat[ ]n familie =i internat[ ]ntr-un ospiciu-]nchisoare
unde =i-a tr[it, dac[ se poate spune a=a, dou[zeci de ani de via\[.
Eliberat[ ca inofensiv[, a umblat pe la judec[\i timp de trei ani
s[-=i recapete locuin\a doar ca s[ poat[ recupera caietul bine
tencuit ]ntr-o ni=[ sub pervaz.
At`t.
Prins ]n numeroase probleme mai mult sau mai pu\in s`cìtoare,
am ajuns s[ citesc acest caiet doar peste vreo dou[ luni =i imediat
dup[ lectura care mi-a luat o noapte (spre ru=inea mea: parc[ n-a=
fi putut s[ g[sesc noaptea aceea mai devreme?), am b[tut la u=a
'$ cu num[rul =apte de la adresa l[sat[.
Nu mi-a deschis nimeni. }n schimb s-au cr[pat alte vreo dou[

u=i prin vecini ca s[ aflu c[ venisem la doamna Elvira la numai cinci
zile de la ]nmorm`ntarea ei.
De la bun ]nceput am g[sit de datoria mea s[ aduc acest document la cuno=tin\a public[. Cu alte cuvinte, s[-l editez. Dar pentru
asemenea lucru aveam nevoie de asentimentul mo=tenitorilor de
drept ai autorului. F[r[ s[ intru ]n am[nunte, voi spune c[ am
cheltuit timp =i energie destule... ca s[ nu aflu nimic. Familia Oprea
]n regiunea Kurgan putea fi g[sit[, =i pe jum[tate =tears[, doar pe
dou[ morminte: unul ]n centrul raional Pobeda, altul ]n ora=ul
capital[ de gubernie.
Cu ajutorul unui coleg din acel ora= am dat totu=i de o urm[, dar...
poate-ar fi fost mai bine s[ n-o aflu: adresa unui colonel-pensionar
cu numele Nichiforov Ghenadie. Iat[ r[spunsul (]n traducere), primit
de la cel care pe vremuri sucise min\ile unei copile orfane =i naive:
Cet[\ene B.
La scrisoarea ta r[spund c[ persoanele de care te interesezi au
plecat din via\a mea ]n lume, pentru c[ nu po\i face oameni sovietici
din du=mani ai norodului.
Din toat[ inima n[d[jduiesc c[ au pierit undeva sub un gard. +i
vou[, care a\i distrus a=a Uniune minunat[, v[ doresc la fel.
Colonel (r) ]n armatele de paz[ =i escort[
G.V.Nichiforov
Investiga\iile ]n cealalt[ direc\ie s-au dovedit a fi mai fructuoase.

Interes`ndu-m[ la ziari=tii mai ]n v`rst[ dac[ ]l mai \in minte pe
Mihai Olteanu, am f[cut o descoperire uluitoare: l-am g[sit pe
redactorul binevoitor Nicolae Mo\oca!
+i cum l-am g[sit!
De prin 54-55 s-a consacrat literelor =i este destul de cunoscut
ca poet (sl[bu\!) ascuns ]n dosul pseudonimului N. Munteanu,
participant nelipsit la toate adun[rile, sindrofiile =i alte manifest[ri
pur scriitorice=ti, unde mai vesele=te lumea cu naivele lui stihuri
ocazionale, reu=ind chiar =i ]n anii ace=tia de criz[ s[ scoat[ carte
dup[ carte. (Datorit[ v`rstei sale cvasimatusalemice nu prea
certat de critic[...)
'%
Cum ]l cunosc de o sut[ de ani (ce-i drept, dup[ =efia lui), l-am
luat direct:
Nea Nicolae, ]\i spune ceva numele Mihai Olteanu?
S-a ]ntunecat pe-o clip[, apoi mi-a z`mbit prietenos:
Dac[ ]\i trebuie tare, m[ rog: de nu era el, nu era poetul
Munteanu. Era un =ef de partid Mo\oca, =i amu to\i v[ =tergea\i
picioarele de d`nsul. Da a=a, c`nd s-a sp`nzurat, mi-a stricat =i
mie cariera politic[. Cei de la KGB ziceau c[-i =pion, iar eu l-am
ajutat. Numai c[ nu mai era el nici un =pion, era un om cultural, ar
fi ie=it dintr-]nsul un gazetar prima-ntì. Om nec[jit... S[ =tii c[ n-am
nici o ciud[ c[ din cauza lui am ajuns scriitor!
Avea un r`s ]ntr-adev[r molipsitor.
+i un limbaj pe care nu l-ar fi putut ]ndrepta nici o sut[ din
legendarele lui carne\ele ]n care-=i nota desele descoperiri lexicale.
AURELIU BUSUIOC
Datorit[ str[daniilor unui prieten magistrat, am \inut ]n m`n[ =i

dosarul penal deschis la descoperirea cadavrului sinuciga=ului ]ntr-o
p[durice de la marginea ora=ului, ]n apropierea barierei Sculenilor.
Con\inea dou[ foi: procesul-verbal =i certificatul medicului legist.
}n procesul verbal se putea citi o fraz[ ciudat[: Scrisoarea cu
chem[rile antisovietice g[sit[ asupra sinuciga=ului a fost expediat[
la expertiza grafologic[, dar nici urm[ de copie a scrisorii sau
concluziei grafologilor. Certificatul medicului legist era =i el c`t se
poate de concis: moarte prin asfixiere, urmare a strangul[rii =i
echimozele de pe bra\e =i antebra\e urmare a loviturilor de la
crengile copacului ]n care s-a urcat.
Dosarul fusese deschis la 3 noiembrie 1953.
Clasat la 4 noiembrie 1953.
'&
Mai departe trebuia s[ urmeze uitarea.

P.S. Dac[ dup[ apari\ia acestei c[r\i se vor descoperi unul sau
mai mul\i mo=tenitori ai lui Mihai A. Olteanu, sunt gata s[-i repun ]n
drepturile legale f[r[ vreo preten\ie b[neasc[ sau de alt[ natur[.
CAPITOLUL I ................................................................ 7
CAPITOLUL II ............................................................. 24
CAPITOLUL III ............................................................ 34
CAPITOLUL IV ............................................................ 42
CAPITOLUL V ............................................................. 51
CAPITOLUL VI ............................................................ 61
CAPITOLUL VII ........................................................... 69
CAPITOLUL VIII .......................................................... 75
CAPITOLUL IX ............................................................ 82
CAPITOLUL X ............................................................. 91
CAPITOLUL XI ............................................................ 99
CAPITOLUL XII .......................................................... 108
CAPITOLUL XIII ......................................................... 117
CAPITOLUL XIV ......................................................... 126
CAPITOLUL XV .......................................................... 138
CAPITOLUL XVI ......................................................... 140
CAPITOLUL XVII ........................................................ 148
CAPITOLUL XVIII ........................................................ 154
CAPITOLUL XIX ......................................................... 162
CAPITOLUL XX .......................................................... 169
CAPITOLUL XXI ......................................................... 176
CAPITOLUL XXII ........................................................ 180
CAPITOLUL XXIII ........................................................ 186
CAPITOLUL XXIV ....................................................... 192
CAPITOLUL XXV ........................................................ 195
CUPRINS
''
AURELIU BUSUIOC
AURELIU BUSUIOC

Editor: Anatol Vidra=cu

Redactor: Ion Ciocanu; Corector: Raisa Co=codan
Redactor tehnic: Tatiana Covali
Ap[rut: 1999. Format: 60x841/16. Coli tipar: 11.63. Coli editoriale: 11.22.
Grupul Editorial LITERA, str. B. P. Hasdeu, nr. 2,
Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Tiparul executat sub comanda nr. 6965
Concernul PRESA, str. Vlaicu P`rc[lab, nr. 45
MD 2012, Chi=in[u, Republica Moldova

Aureliu Busuioc - Pactizand Cu Diavolul

Încărcat de

Informații documentapăsați pentru a extinde informațiile documentului

Informații documentapăsați pentru a extinde informațiile documentului

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aureliu Busuioc - Pactizand Cu Diavolul

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aureliu Busuioc - Pactizand Cu Diavolul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BIBLIOTECA

" ISBN 997574216-5

Coperta: Vladimir Zmeev

St[tea ]n picioare pe cuf[rul de lemn, o construc\ie solid[, din

dac[ ]ndoi salteaua de paie astfel ca s[-\i aperi coastele =i te mai

pentru v`rsta ce-o ar[tau, =i, bine]n\eles, bagajele, printre care

genunchi rug`ndu-se =i b[t`nd m[t[nii dec`t pe cele trei l[zi ce-o

Hm... +ti\i... Dar imediat, avea s[ se mire =i el de propria

}n lag[r, cl[direa spa\ioas[ a unei foste =coli, acum cu gardul

pantalona=i de m[tase bufan\i, bottes fortes, guler alb plisat =i

}n ziua a treia se trezir[ ]n triajul unei sta\ii mari judec`nd dup[

Cet[\eanul se feri speriat:

rile cuconi\ei cu cele pe care le duce comandantul c`nd pleac[

Prima ]nt`lnire cu Rosomahov avu loc abia ]n a cincea zi de la

Aici se oprea =i ]ntorcea capul ]n alt[ parte.

Atunci =i-a v`ndut mama pe un pre\ de nimic inelul cu rubin,

S[ fii atent cu el, ]l tot prevenea contele S. E al patrulea

Maiorul \inu un adev[rat discurs, gesticul`nd, ridic`ndu-se de pe

Corbii negri, a=a le zic vecinii. De parc[ ar exista =i corbi

}n diminea\a celei de a cincea zile de la plecarea din lag[r

se =tie nimic de el, a fost deportat ]nc[ ]n patruzeci... Pe mine

Dar s[ l[s[m joaca.

]nc[p[\`nare s[ m[ considere fiu. Cel pu\in adoptiv. (De=i, de

Aspectul exterior al ora=ului, cel pu\in pe distan\a gar[-prim[rie

A\i l[sat-o f[r[ st[p`n, a fost na\ionalizat[. Acum o s[ vedem

Locotenentul Gropa de la Ministerul treburilor l[untrice m[ \inu

Era un tip scund, bufurile pantalonilor ]i veneau sub genunchi,

Mihail Alexeevici Olteanu, la p[rin\ii t[i o s[ mai revenim...

R[mase a=a, z`mbind, c`teva clipe. Apoi scutur[ din cap, de

Orice s-ar spune, dar te sim\i cu totul altfel de om c`nd ai o

Nu e=ti rom`n =i bag[-\i bine ]n cap lucrul [sta! Aici tr[iesc

}=i plec[ privirile ]n podea:

C[minul, de=i nu-mi prea d[ m`na s[-l numesc a=a, baraca

Nu ]n\elege nici o plea=c[! Tare-s pro=ti. L-am luat la mine c[

Am r[mas am`ndoi s[ vorbim p`n[ dup[ miezul nop\ii. Era

Au r[mas departe ]n urm[ o sumedenie de fleacuri menite parc[

vrei numaidec`t s[ por\i acela=i nume cu fostul rege al vecinilor,

Bun[ ziua ori bun[ sara tovar[=e Mihai!

Ei iaca, ]ncerca s[ m[ ]mb[rb[teze Fedea, tu te plictise=ti, dar

numa c[ m[mica nu mai face cur[\enie aici la po=t[, o fost trimas[

O c[su\[ cochet[, pe coasta unui deal cu liziera p[durii pe

podelele de lut, cu un cuptor c`t ima=ul comunal =i lai\e de lemn ]n

cons[tean cu dom profesor (printre ace=tia chiar =i fo=tii tovar[=i

Ai pus =aua pe Piky poneiul =i ai pornit-o la deal, spre p[dure,

Tot ]n care clip[ cu ]nceputul de strig[t al mamei se aude din

grajdului, Piky cade brusc pe picioarele din fa\[, apoi ]ncet-]ncet,

Iese din cas[ =i tata, nici nu ia seama c[ pl`ngi.

E=ti b[iat mare de-acum, ]n clasa a doua a Liceului Internat din

facult[\ii, o fost[ debara sau baie probabil, ]n care a ]nc[put doar

}\i aminte=ti cum l-ai ]ntrerupt?

}mi place c[ judeci, numai c[ de data asta nu ai dreptate. Dac[

Dac[ mi-ar fi spus cineva vreodat[ c[ o s[ ajung =i la ziua c`nd

}ntr-o diminea\[ ]nsorit[, numai bun[ s[-i invidiezi pe cei ce-=i

Pe la ]nceputul lui iunie (luasem deja hot[r`rea cu Universitatea),

am fost rugat s[ nu-i mai deranjez: C[ut[m, cum g[sim ceva

Am banii str`n=i, chiar mai mult dec`t ]mi f[cusem socoteala.

]n ]ntuneric =i-i tare necultural, c[ nici scriere n-o avut, da ]nc[

C`t de concentra\i ascultau!