Clasa I.

Citirea-lectura
Comunicarea inseamna invatarea concreta, in fuziune, a celor patru deprinderi: receptare si
exprimare orala, receptare si exprimare scrisa. Primul domeniu este cel al formarii capacitatii de
citire-lectura. Cititul si scrisul se invata simultan, lectia de scriere urmeaza, de regula, dupa cea de
citire, in care s-a invatat sunetul nou sau litera de tipar, mica si majuscula. Abecedarul[2] este
mijloc si sursa comuna de invatare a cititului si a alfabetului (a scrisului)
Predarea invatarii scris-cititului in clasa I acopera trei etape: preabecedara, abecedara si
postabecedara.
I. Perioada preabecedara
Ea are ca obiectiv introducerea copiilor in atmosfera vietii si activitatii scolare. Invatatorul face
cunoscut inca din prima zi de scoala regimul specific al scolii solicitand: punctualitatea, obligatia de
a invata continuu, grija fata de bunurile comune si personale, spiritul de ordine, responsabilitatile
colective, ridicarea in picioare cand se cere acest lucru, solicitarea permisiunii de a vorbi etc.
Primele concepte pe care scolarul le afla in aceasta etapa sunt: cartea-volumul, coperta, foaia,
pagina, numerotarea paginii, directiile de orientare in pagina, de la stanga la dreapta si de sus in
jos, citirea ilustratiilor din manual, recunoasterea randurilor orizontale, a coloanelor, a altor
simboluri, punerea scolarilor in situatia de a povesti oral ilustratiile din manual etc
Exercitiile folosite in aceasta etapa pot fi: de ascultare si de confirmare a intelegerii mesajului,
formulari de raspunsuri la intrebarile puse, formularea de intrebari pe seama mesajului ascultat, de
delimitare a cuvintelor in propozitia data, de despartire a cuvintelor in silabe, de dentificare a
sunetelor din structura silabei, de construire a unor texte scurte, de formare a unor cuvinte cu
ajutorul unor silabe date, de pronuntie corecta a sunetelor limbii romane, ex. grafice pregatitoare,
exercitii de scriere corecta a unor semne grafice, de incadrare corecta in pagina.
Conform MEN in perioada preabecedara accentul se pune pe comunicarea orala, folosindu-se
pentru silabatie numai cuvinte monosilabice, bisilabice si trisilabice, care nu contin diftongi, triftongi
sau consoane redate in scris prin grupul de sunete: ce, ci, ge, gi,che, chi, ghe, ghi.
Sunt prevazute lectii speciale de separare a propozitiei din vorbire, formarea de propozitii din doua,
trei sau mai multe cuvinte,impartirea propozitiei in cuvinte, separarea cuvintelor in
silabe, familiarizarea elelvilor cu sunetul, separarea lui din silabe ori cuvinte.
Separarea propozitiilor din vorbire se poate face pornind de la o povestire inspirata de ilustratiile
din abecedar. Elevilor li se cere apoi sa construiasca enunturi inteligibile despre fiinte sau obicte
cunoscute si indragite.
Impartirea propozitiilor in cuvinte se face in general fara mari dificultati. Invatatorul poate face
pauze mari intre cuvinte, poate intreba: Cate cuvinte are propozitia?, Care este primul cuvant? Al
doilea? etc
Separarea silabelor din cuvinte este mai dificil de realizat deoarece acestea nu au o semnificatie de
sine statatoare. Despartirea in silabe poate fi insotita de lovirea cu creionul sau rigla in catedra
dupa fiecare silaba, prin bataia din maini, prin marcarea cu o singura deschizatura de gura a
fiecarei silabe, tinerea dosului palmei sub barbie.

Separarea sunetelor din vorbire este un proces dificil si se realizeaza cu ajutorul analizei fonetice.
Se impune o pronuntare si o perceptie auditiva clara a sunetului, se pot folosi onomatopee precum
suieratul locomotivei -uuuu, aaa-ul rostit atunci cand te lovesti ori ooooo-ul mirarii. Se folosesc
termeni cu doua silabe identice: mama, tata, cuvinte monosilabice: mac, tac, ac, sac, rac, poc, cuc
etc
II. Perioada abecedara. Cititul
Insusirea cititului este un proces complex care presupune doua etape: invatarea mecanismului
cititului si invatarea instrumentelor muncii cu cartea (familiarizarea cu cartea, formarea capacitatii
de a se orienta intr-un text citit, folosirea cartii ca un mijloc de informare si formare). In clasa I se
realizeaza alfabetizarea, familiarizarea cu sunetele si literele corespunzatoare, citirea silabelor, a
cuvintelor, a propozitiilor si a unor texte inchegate, de mici dimensiuni.
Prin actul citirii structurile grafice se transforma in structuri sonore si mintale cu o anumita
semnificatie.
1. Prima componenta a capacitatii de lectura este recunoasterea sau identificarea literelor.
2. A doua componenta consta in recunoasterea literei si asocierea ei cu sunetul corespunzator
3. A treia componenta: unirea literelor in silabe si realizarea campului de citire de o silaba
4. Trecerea pragului de la silaba la cuvant
5.Capacitatea de a citi propozitii si texte inchegate. Stabilirea locului fiecarui cuvant in propozitie
sau fraza si intelegerea sensului acestora reprezinta o activitate complexa si dificila.
Cunoasterea componentelor principale ale deprinderii activitatii de citire asigura constientizarea
actului citirii, activizarea operatiilor intelectuale, posibilitati mai sigure de interiorizare si un camp
mai larg de transfer.
Cunoastera de catre elevi a tuturor literelor nu inseamna ca ei stiu sa citeasca deoarece numai
intelegerea sensului celor citite asigura invatarea cititului.
Exercitiile de analiza si sinteza fonetica sunt instrumente de autocontrol a citirii
O problema importanta reprezinta pronuntarea corecta, literara, renuntarea la fonestime locale
sau la cele datorate lipsei de cultura din mediul familial.
Exprimarea articulata, rostirea prelungita a sunetelor, a silabelor si in special a vocalelor sunt
instrumentele principale de autocontrol.metoda fonetica, analitico-sintetica asigura dezvoltarea
auzului fonematic al micului scolar deoarece scrierea in limba romana are la baza principiul fonetic.
Analiza componentelor cuvintelor asigura dezvoltarea aparatului verbo-motor, cel care permite
pronuntarea clara, corecta a sunetelor si cuvintelor deoarece exista o corelatie intima intre
pronuntarea corecta a cuvintelor, perceperea lor si insusirea imaginiii vizuale a unor semne si
simboluri.
Pentru dezvoltarea limbajului oral si pentru familiarizarea elevilor cu tehnicile de citit si de scris se
impune exersarea auzului fonematic, dezvoltarea functiilor aparatului fonator, respectarea corecta a
pauzelor in vorbire, accentuarea corecta a cuvintelor. Calitatea limbii vorbite previne greselile de

scriere ale elevilor. Constientizarea actiunilor ce alcatuiesc deprinderile de vorbire corecta a cititului
si scrisului implica auzul, vazul si memoria.
Exprimarea articulata a cuvintelor si scrierii lor constituie o conditie hotaratoare in prevenirea
greselilor. Exercitii de pronuntare corecta: omiterea, inversarea, substituirea, modificarea rostirii
unor sunete in cuvinte
Deficientele ritmului respirator: accelerare, incetinire.
Se impun o serie de exercitii de respiratie asemenea celor de la gimnastica: umflarea baloanelor,
suflatul pe suprafata unei oglinzi pana se abureste, umflarea puternica a obrajilor si desumflarea
lor treptata, emiterea de sunete onomatopeice insotite de miscari (suieratul vantului, a frunzelor
albinelor etc).
Exercitii de respiratie verbala: pronuntarea unei propozitii intr-o singura expiratie, exprimarea
cursiva a unui sir de propozitii
Exercitii de gimnastica a organelor vocale atunci cand copiii vorbesc cu capul plecat in fata, cu
buzele imobile sau cu valul palatin prea coborat si limba plasata intr-o pozitie mai anterioara decat
este necesar.
Exercitii de gimnastica faciala, exercitii de gimnastica a limbii
Formarea campului vizual de citire
Formarea campului de cititre de o silaba reprezinta atat un scop, cat si un mijloc eficient de
invatare a cititului. Se utilizeaza in acest scop alfabetul mobil In jocurile de transformare a unor
cuvinte, unitatea respectiva de transformare este tot silaba: ma-ma, ra-ma, ma-ra etc
Rolul exercitiului in invatarea cititului la clasa I
Cititul se invata prin exercitii. Exersarea cititului de catre incepator implica si rostirea celor citite
pentru a le percepe auditiv. Un exercitiu corect al citirii implica trei analizatori angajati in acest act:
vizual, verbo-motor si auditiv. Dupa acumularea de experinta in citire se renunta la ultimii doi
analizatori. Exersarea citirii de catre incepatori se face in functie de: particularitatile psihologice,
perceptia auditiva corecta a sunetelor, a silabelor si a cuvintelor care trec din plan mintal in cel
comportamental.
Orice achizitie devine durabila atunci cand este rodul propriului efort intelectual.
Citirea independenta, la prima vedere, a unei pagini noi din abecedar presupune o pregatire
prealabila complexa, care in esenta ii familiarizeaza pe elevi atat cu sunetul nou invatat, cat si
cu structura fonetica a unor cuvinte. In activitatea de dezvoltare a vorbirii ilustratiile din abecedar
si alte materiale intuitive au un rol important. Dupa o pregatire prealabila, elevii pot efectua
independent prima citire, atat a primelor coloane de cuvinte cat si a textului Activitatea de citire
individualizata are in atentie particularitatile psihologice ale copilului. Citirea independenta este
urmata de controlul tuturor elevilor prin cititul cu voce tare.
Cititul cu voce tare este doar o etapa in procesul invatatii cititului si ocupa locul cel mai important
in activitatea de invatare.

Cititul in gand are cel mai mare randament, fiind folosita atat in activitatea scolara cat si dupa
terminarea ei si presupene excluderea analizatorilor verbo-motori si auditivi, lucru dificil de realizat
la clasa I.
Citirea model a invatatorului este obligatorie si este bine a se realiza dupa ce elevii au luat contact
cu textul respectiv. Elevii trebuie sa dobandeasca in prima perioada a activitatii scolare, o data cu
elementele de baza ale deprinderilor de citire si scriere, instrumente de autocontrol. Pe plan
psihologic aceasta obligatie implica o constientizare a tuturor actiunilor care stau la baza formarii
deprinderii cititului.
Particularitatile intelegerii sensului celor citite de catre elevi
Obiectivul principal al citirii il constituie formarea capacitatii de receptare a mesajului scris.
Recunoasterea literelor, procesul unirii sunetelor in silabe si in cuvant, citirea propozitiei cu scopul
de a-i intelege mesajul Intelegerea sensului unor cuvinte, propozitii sau texte poate avea loc fie pe
baza perceperii intregii structuri grafice a cuvantului, fie pe baza perceperii numai a unei parti a
structurii grafice a cuvantului. Intelegerea celor citite este determinata si de vocabularul de care
dispun elevii, de aceeea activitatile de dezvoltare a vorbirii trebuie sa aiba scopul de a-l imbogati,
preciza si activiza.
Etapele predarii-invatarii unui sunet nou si a literei corespunzatoare
1.Separarea propozitiei in vorbire
Se prezinta o ilustratie in care este infatisat un obiect a carui denumire cuprinde sunetul si litera de
invatat. Invatatorul intreaba: Ce este acesta? Elevul raspunde: Acesta este Invatatorul intreaba din
nou: Ce este ceea ce ai spus tu? Raspuns:Aceasta este o propozitie. Elevii trebuie sa fie
familiarizati cu termenul de propozitie. Elevii repeta in grup sau individual propozitia respectiva,
dupa care se analizeaza: Cate cuvinte are aceasta propozitie?, Care sunt ele in ordine?se rosteste
propozitia in intregime. Se intreaba apoi care este cuvntul ce contine sunetul de invitat, prmul, al
doilea, al treilea? Se pronunta inca o data cuvantul respectuv si se cere identificarea sunetului de
invat (este bine ca acesta sa fie la inceput sau la sfarsit de cuvant). Invatatorul pronunta sunetul
respectiv si explica mecanismele de emitere cu ajutorul gurii, limbii, dintilor. Se solicita elevilor sa
rosteasca sunetul dupa modelul aratat de invatator incercandu-se o studiere repetata a sunetului.
2.Execitii de recunoastere a sunetului. Se spun alte cuvinte ce contin sunetul respectiv in diverse
pozitii cerandu-li-se elevilor sa-l identifice. Separarea si studierea sunetului nou Familiarizarea
elevilor cu semnul sunetului nou invatat, cu litera mica si mare de tipar: Cum se numeste semnul
unui sunet? Litera de cate feluri sunt literele? Mici si mari, de tipar si de mana
3.Etapa studierii literelor de tipar. Se arata literele, din ce elemente grafice sunt formate, se face
comparatie intre litera mica si cea mare. Elevilor li se cere sa formeze cu betigase ori sa le
modeleze din sarma subtire litera mare si mica.
Recunoasterea de catre elevi a literelor aflate pe o plansa sau afis, insotita de pronuntia lor cu voce
tare. Elevii sunt pusi sa recunoasca literele in alfabetare, dupa care li se cere sa
deschida Abecedarul la litera invatata. Se privesc si se comenteaza ilustratiile Se retin propozitii ce
contin cuvinte cu sunetul invatat. Exersarea vorbirii elevilor pe baza comentariilor la ilustratii. E
necesar sa se formuleze propozitii cu cuvinte din coloanele aflate in Abecedar
4.Citirea cuvintelor compuse din alfabetul decupat

Se inchid Abecedarele, se foloseste alfabetarul din dotarea fiecarui elev, se formeaza cuvinte si
propozitii simple ce se regasesc in textul din abecedar. Elevii lucreaza independent, se verifica
corectitudinea cuvintelor compuse cu ajutorul alfabetarului. Un elev compune la randul lui pe stelaj,
in fata clasei, cuvinte din alfabetarul mare al clasei.. Se atentioneaza asupra unor reguli de
punctuatie sau ortografice: Cu ce litera se scrie primul cuvant intr-o propozitie?
5.Citirea textului din abecedar
Se redeschid Abecedarele si se cere elevilor sa citeasca independent coloanele de cuvinte: se face
lectura cu voce tare fie pe rand, fie pe sarite. Invatatorul supravegheaza exersarea corecta a
cititului de catre toti elevii si acorda ajutor suplimentar.
6.Jocul didactic din manual propune completarea cu sunete ori silabe a unor cuvinte. Copiii sunt
antrenati intr-o competitie castigata de cel care gaseste cele mai multe solutii. Ex: Construiti
cuvinte in care ultima silaba este le: ale, sale, vale, rele, piele, cale, jale.
7.Activitatea cu Abecedarul se incheie prin citirea model asigurata de invatator
Consolidarea cunostintelor de citire din perioada abecedara
In perioada abecedara, predarea-invatarea unui sunet nou si a literei corespunzatoare de tipar,
impreuna cu citirea coloanelor de cuvinte, a propozitiilor si a textelor se face in aproximativ 3 ore.
Se organizeaza acum lectii speciale de consolidare pentru care programa si abecedarele ofera
masuri speciale si a caror sarcina didactica principala este consolidarea sunetelor si a literelor
invatate prin exercitii de analiza si sinteza fonetica, de compunere a cuvintelor cu alfabetarul,
indeosebi a celor ce contin litere in a caror identificare elevii intampina dificultati.
Lectia de predare-invatare a sunetului nou si a literei corespunzatoare de tipar are afectata o ora
avand ca moment de varf studierea sunetului nou si asocierea acestuia cu litera de tipar
Lectia de consolidare a celor invatate in lectiile precedente are urmatoarele secvente: ilustratii,
coloane de cuvinte, textul propriu-zis, litera mare de mana care se invata intr-o lectie aparte de
scriere.
Secvente:
1.Dialogul cu elevii in legatura cu continutul ilustratiilor. Ilustratiile sunt o sursa pentru formularea
de propozitii, punandu-se accent pe cuvinte care contin sunetul nou. Se raspunde astfel cerintelor
formulate de obiectivele de formare a capacitatii de comunicare.
2.Coloanele de cuvinte aflate sub ilustatii preced textul si au rolul de a-i pregati pe elevi pentru
citirea textului. Cuvintele din coloane sunt folosite in exercitii de analiza si de sinteza fonetica si de
compunere a cuvintelor din silabele alfabetului decupat.
3. Citirea textului inchegat. In perioada postabecedare se poate realiza lectura pe sarite a textului
Obiectivele operationale ale lectiei: Sa pronunte corect sunetele compuse, Sa indice cu ce litere se
scriu, Sa identifice sunetele invatate in cuvinte, in pozitii diferite, sa alcatuiasca cuvinte si propozitii
care contin sunetele invatate folosind alfabetarele, Sa citeasca independent cuvinte, propozitii si
texte scurte, Sa explice intelesul unui proverb in care se regasesc cuvinte cu sunetele invatate.

Planul unei lectii de consolidare:

Secventa I: Captarea atentiei. Anuntarea scopului si a obiectivelor urmarite. Reactualizarea
structurilor anterior invatat. Jocul didactic ce incheie acesta prima secventa a lectei.
Secventa II: Intuirea ilustratiei.
Secventa III: Compunerea cuvintelor cu ajutorul alfabetarului.
Secventa IV: Citirea lectiei din Abecedar.
Secventa V: Valorificarea continutului educativ