reprezintă un

grup de atitudini care îşi au

sursa în convingerea că
diferenţele sociale şi
culturale se explică prin
diferenţe biologice şi
ereditare.
asismul este procesul de discriminare datorat credinţelor şi
ideologiilor, produse în secolele XIX şi XX de către francezii Jules
Soury, Joseph Arthur de Gobineau si Charles Maurras germanul
nazist Alfred osemberg, conform cărora rasele omeneşti pt fi
clasificate de la inferior la superior în baza caracteristicilor bi
ologice fundamental diferite cu care par a fi înzestrate. asismul
presupune aşadar că oamenii sunt inegali în funcţie de etnia căreia
îi aparţin sau de culoarea pielii, adică, mai global, convingerea că
popoarele sunt inegale ca atare2
asism constitue orice acţiune, practică sau convingere care
reflectă o viziune despre lume bazată pe ›
›
 , care la
rândul lui defineşte convingerea că oamenii sunt împărţiţi în entităţi
biologice separate şi exclusive numite Ärase´, şi că există o legătură
cauzală între caracteristicile fizice cu care se defineşte acest
concept şi personalitatea, capacitatea intelectuală, aptitudinile
morale sau alte caracteristici comportamentale umane, şi că
anumite rase sunt prin naştere superioare altora.
Intotdeauna omenirea va avea aceeleasi conceptii pe care
niciodata nu le va pierde. Multe greseli se repeta mereu chiar
daca vremurile se schimba mereu societatea evolueaza in stiinta
dar uneori nu si in mentalitate.
asismul a existat si va exista mereu pentru ca niciodata toti
oamenii nu vor putea fi multumiti, si nu se pot pune granite
stricte pentru ca natiunile sa nu se mai intalneasca. Trebuie
totusi sa ne gandim inainte sa scoatem un cuvant gresit de care
apoi sa ne para rau, chiar daca persoana in cauza e de o alta
nationalitate si poate greseste dar trebuie sa fim mereu
intelegatori...ceea ce nu se intampla des de aceea apare
rasismul.
ëu trebuie sa uitam niciodata ca chiar daca e alb saunegru sau
galben e tot un om ca toti ceilalti.
Primele mele cunostinte de rasism au fost de pe vremea cand se
difuzau foarte des filmele in care negrii erau sclavi... trebuind sa
slujeasca oamenii aristrocrati, oamenii din societatea inalta.
Atunci greutatile prin care am vazut ca au trecut acesti oameni
m-au facut sa uit de granite si sa privesc in adancul sufletului
unui om nu sa il umilesc sau sa il supun la lucruri care ii
dauneaza din punct de vedere psihic sau fizic.
Trebuie intotdeauna sa ne gandim la omul care sta in fata
noastra nu sa ne holbam la chipul sau doar pentru ca e cu mult
sau mai putin diferit de noi.Asa cum iubim un batran cau un
copil asa putem sa iubim si persoanele care poate nu ne
vorbesc limba dar prin gesturi si fapte incearca sa ne puna
prietenia lor la dispozitia noastra in orice situatie.
De aceea incearca prima data sa citesti in adancul sufletului ca
sa cunosti un om. Privirea te poate insela asa ca stai si asculta
ceea ce spune pentru ca din cuvinte alaturate de priviri poti sa
stii ceea ce vrea el de la tine... dar orice ar vrea tu da-i prima
sansa prietenia.
A respinge pe cineva care nu se aseamana cu tine doar prin
simplul fapt ca e mai alb sau mai negru, vorbeste o limba pe
care o cunosti sau poate nu asta se numeste rasism a respinge
un om mult mai idferit sau mai special decat tine.
Din perspectiva biologiei comportamentale, rasismul,
machismul, homofobia şi religia (inventarea supranaturalului)
sunt epifenomene ale dispoziţiilor sociale şi cognitive umane,
pe care nu putem spera să le vedem vreodată dispărând, fie
asta de Ämoarte bună´ sau provocată. Cum spune
antropologul Daniel Baril (Université de Montréal), Äalungaţi
naturalul pe geam, şi el va intra înapoi în galop pe uşă -
pentru ca aceste manifestări să dispară, trebuie o mutaţie a
speciei (umane)´.
Tratamentul paliativ´ al acestor Ämaladii´ sociale citate mai sus,
este cultivarea raţionalismului, mecanism care însă din start
prezintă un handicap, anume faptul că cere efort, în timp ce
abordările intuitive de natură esenţialistă se mulţumesc cu legături
cauzale aparente sau chiar pur imaginare. Perspectiva care se oferă
deci minorităţilor rasiale, etnice, sexuale sau religioase, este aşadar
aceea a unei lupte susţinute şi continue pentru apărarea drepturilor
lor, şi asta tocmai pentru că în contrast cu ceea ce se cunoştea în
trecut, ştim azi că rasismul, religia, machismul sau homofobia, nu
sunt simple accidente datorate unei culturi alienante sau purei
întâmplări istorice, ci fenomene perene şi general umane ale căror
surse se află în abilităţile ultra-adaptative cultivate îndelung de
mecanismele minimaliste legate de funcţiile elementare de
supravieţuire ale lui Homo sapiens. Fapt care în sine nu trebuie,
evident, să sugereze defetismul, ci dimpotrivă, combativitatea celor
pe care natura îi dezavantajează prin aceste fenomene parazite ale
modului în care creierul uman a fost forţat cândva să evolueze.
Efectele negative ale naturii noastre umane trebuie combătute prin
cele două instrumente pe care societatea modernă ni le pune la
dispoziţie, anume educaţia şi legislaţia. Explicarea resorturilor
ultime (care sunt biologice şi naturale) ale rasismului, nu-l
disculpă: a explica, nu înseamnă a justifica.
^n acelaşi timp, înţelegerea acestor mecanisme biologice intime ale
psihismului uman din perspectiva biologiei evoluţioniste, trebuie să
fie un avertisment care să ferească societatea şi indivizii de anumite
derapaje în ceea ce priveşte chestiunea rasismului; astfel,
etichetarea tendinţei spontane de agregare a indivizilor pe baza
atributelor superficiale, vizibile, cum sunt şi acelea de ordin rasial, nu
sunt decât exagerări din partea acelora care nu ştiu nici ce înseamnă
rasism, şi nu cunosc nici substratul său etiologic intim. Faptul că albii
în S.U.A. se strâng de predilecţie în mici aşezări din afara marilor
oraşe, care sunt relativ omogene din punct de vedere rasial, sau
faptul că, aşa cum mărturisea finul observator care a fost Malcolm X
în autobiografia sa, pelerinii musulmani la Mecca se grupează
spontan pentru a forma franje de culoare neagră, măslinie şi albă,
asta în ciuda lipsei oricărei prevederi cu caracter rasist în textul sacru
islamic, ţine de cele mai adânci resorturi ale psihismului uman şi a le
eticheta rasism este un imens deserviciu adus luptei împotriva
acestui flagel. ^n aceeaşi situaţie se află tot ce ţine de gust: faptul că
arabii considerau cândva ca femeile lor brunete sunt frumoase, iar
cele roşcovane ale iranienilor, grecilor sau turcilor din jurul lor urâte,
nu este o manifestare de rasism, ci o expresie locală şi temporal
determinată a gusturilor lor.
Cauza unei gândiri rasiste, este diferită. asismul modern se
bazează pe teorii care îşi au originea în ideologiile din secolul
al XVIII-lea, perioada apariţiei unei gândiri noi, unui curent de
emancipare şi a unei reacţii de neacceptare acestui curent nou,
prin căutarea păstrării sistemului vechi şi rigid. Filozofi şi
teoreticieni ai vremii ca Johann Gottfried von Herder,
Immanuel Kant şi Georg Wilhelm Friedrich Hegel au căuta să
explice în mod ştiinţific diferenţele de rasă. Aceşti gânditori ai
vremii iau în considerare nu numai caracteristicile biologice
(corporale) diferite ale raselor ci şi mentalitatea şi caracterul
indivizilor unei rase. Mai târziu dezvoltarea biologiei şi geneticii
ca urmare a teoriei evoluţioniste a lui Charles Darwin creează
anumite puncte de sprijin pentru teoriile rasiste.
^n anul 1995 UëESCO prin Declaraţia de la Schlaining
presupune că teoriile rasiste consideră că sunt nu numai
diferenţe genetice, dar şi diferenţe sociologice între rase. Prin
studii ştiinţifice s-a determinat că diferenţa de culoare a pielii
sau fizionomie nu oferă nici un indiciu pentru a putea stabili
diferenţe calitative dintre rase.
Din punct psihologic, se poate considera ca rasismul ca o
reacţie de apărare a individului, care ia naştere prin teama de
a pierde identitatea, caracterele de rasă proprii, sau ca
reacţie a unor elemente deziluzionate, frustrate, care caută
să-şi justifice eşecurile suferite şi descarce nemulţumirea pe o
minoritate, totul fiind suprapus peste un clişee şi prejudecăţi,
intoleranţă, obscurantism religios şi ignoranţă.
După anul 1945, în statele democratice rasismul este
legalmente penalizat şi descurajat prin educaţie. Pe teren
ştiinţific, deşi au fost întocmite studii statistice care arată mici
diferenţe ale coeficientului de inteligenţă mediu între diverse
populaţii ale statelor lumii ca şi între rase, acestea nu pot
justifica rasismsul cât timp diferenţele de IQ rămân mult mai
importante în interiorul unei rase (oricare ar fi ea) decât
diferenţele de IQ mediu între 2 rase umane (oricare ar fi ele).
elevanţa acestei observaţii devine astfel minoră.
Ideologii rasismului, ca şi acei ai conservatismului social, au
folosit ideile lui Darwin pentru a-şi justifica opţiunile politice,
deşi Darwin n-a echivalat niciodată rasele umane cu nişte
specii distincte sau societatea umană cu o junglă, iar succesorii
lui pe tărâmul biologiei s-au ferit să dea vreo relevanţă socială
conceptului de Ärase umane´, deşi azi, din ce în ce mai des,
apar articole ştiintifice care demonstrează utilitatea
considerării în domeniul îngrijirii sănătaţii a conceptului,
acestea pledând în acelaşi timp pentru o medicină dacă nu
individualizată, cel puţin care să ţină cont de tipul etnic (rasial)
al bolnavului, recomandându-se utilizarea informaţiei
privitoare la rasă pentru identificarea (cu scop de prevenţie)
unei populaţii cu risc crescut în ce priveşte anumite maladii
(diabet, boli de inimă, cancere, diverse maladii autoimune, boli
de metabolism, constatându-se că chiar şi tipul şi gravitatea
unor complicaţii ale unor maladii diferind de la o rasă la alta,
ca şi eficacitatea unor medicamente care variază în funcţie de
diferenţe probabil explicabile prin polimorfismul genetic).