Descriere: Ghiocelul comun este o specie înaltă de 10-30 cm, ierboasa, perena, care infloreste foarte devreme, de obicei in februarie-martie, sau chiar in martie-aprilie (in zonele de munte sau in anii cu ierni lungi)
Răspândire: Cel mai des apare in paduri, in zonele umbrite, sub coronamentul fagetelor fiind rar si sporadic.
Înmulţire: Se face cu ajutorul bulbilor sau prin seminte.
Toxicitate: ○ Toate speciile de ghiocel sunt toxice, îndeosebi părţile subterane ale acestora, administrarea lor empirică dovedindu-se riscantă. ○ Toxicitatea bulbilor de ghiocei scade într-o oarecare măsură prin uscare şi apoi prin fierbere, dar nici această formulă fitoterapeutică nu este lipsită de riscuri, fiind necesară o îndrumare competentă şi mare prudenţă.
Intrebuintari: Ghiocelul contine un alcaloid toxic (galantamina), cu efect citostatic si tonic neuromuscular, care ar putea fi util in tratarea bolii Alzheimer. De asemenea, bulbii si frunzele, desi sunt toxici, pot fi folositi pentru a grabi maturizarea furunculelor sub forma de cataplasme cu bulbi fierti. In medicina populara, sucul obtinut din presarea plantei de ghiocelse utilizeaza pentru combaterea pistruilor si a petelor de pe piele.
Radacina:
Echipa "Vier Pfoten"
Regnul plantelor. Ghiocelul comun.
Ca si la celelalte plante cormofite, radacina ghiocelului are originea in radicula
embrionului. Aceasta face parte din grupul radacinilor fasciculate, iar ca morfologie, este alcatuita din cele 4 zone specifice radacinii. 1. zona varfului vegetativ, care contine tesuturi mersitematice apicale 2. zona neteda 3. zona perisorilor absorbanti/pilifera (cea mai activa din punct de vedere functional) 4. zona aspra
Structura primara a radacinii ghiocelului este aceeasi ca la restul plantelor angiosperme.
Functiile indeplinite de radacina ghiocelului:
● principale: - fixeaza planta in sol - absoarbe apa cu sarurile minerale
● secundare: - transporta sevele
- are rol in inmultirea vegetative - depoziteaza substante organice de rezerva
Tulpina:
Echipa "Vier Pfoten"
Regnul plantelor. Ghiocelul comun.
Avand originea in radacinita embrionului, tulpina ghiocelului este subpamanteana, de tip
bulb. Aceasta este mic, sferic, tunicat, brun. La baza, tulpina este prevazuta cu 2 frunze verzi- albastre, liniare, plane. De pe aceasta tulpina se ridica o axa complet lipsita de frunze (tija florala), care poarta in varf o singura floare.
Structura:
Functiile indeplinite de tulpina ghiocelului:
● principale: - transporta seva ascendent si descendent - sustine frunzele si floarea
● secundare: - ajuta la inmultirea vegetativa
- depoziteaza substantele organice de rezerva - face fotosinteza
Frunzele: La baza plantei se afla 2 frunze liniare si verticale, de culoarea verde-albatrui. In unele cazuri, in etajul superior al tijei florifere mai poate aparea o frunza mai mica. Frunzele de ghiocel sunt deosebit de robuste, deoarece ele trebuie sa patrunda prin zapada si solul inghetat. De
Echipa "Vier Pfoten"
Regnul plantelor. Ghiocelul comun.
asemenea, frunzele ghiocelului contin pigmenti asimilatori, plasati pe mebrana interna. Acesti pigmenti sunt carotenul (portocaliu) si xantofila (galben).
Floarea: Ghiocelul are in varful tulpinii o singura floare, de un alb pur. Aceasta are 6 petale, cele 3 exterioare fiind mai mari si mai convexe decat cele interioare. Petalele interioare au cate o pata verzuie, situata apical. Culoarea verzuie este data de plastidele Echipa "Vier Pfoten" Regnul plantelor. Ghiocelul comun.
colorate, verzi, care contin clorofila, numite cloroplaste. Androceul este alcatuit din 6 , pe ale caror antere se deschid pori sau santuri. Ovarul pistilului este format din 3 celule, din ele rezultand o capsula tricelulara.
Functia de nutritie: Ghiocelul este un organism autotrof, deci si nutritia sa este de tip autotrof. Aceasta consta in sinteza substantelor organice pornind de la CO2. Folosind energia luminii, ghiocelul se hraneste cu ajutorul fotosintezei, care se poate realiza datorita prezentei pigmentilor asimilatori aflati in frunze. Acestia capteaza energia luminii si o convertesc in energie chimica. Fotosinteza este importanta pentru mentinerea constanta a compozitiei atmosferei.
Influenta factorilor de mediu asupra fotosintezei:
- lumina Ghiocelul este o planta adaptata la umbra, asadar el atinge platoul maxim al fotosintezei la intensitati mai mici ale luminii. Datorita acestui aspect, ghiocelul are cloroplate mai mari si mai multa clorofila.
- temperatura Fiind prima floare a primaverii, ghiocelul este adaptat si la temperaturi scazute, continuandu-si fotosinteza.
- umiditatea Hidratarea optima pentru ghiocel, la fel ca la majoritatea plantelor angiosperme, este de 70 - 80% din capacitatea de retinere a apei.
- concentratia de CO2 Limita inferioara a concentratiei de CO2 la care poate avea loc fotosinteza este in jur de 0,01%. Peste 2-5%, CO2 devine toxic.
Respiratia:
Respiratia este un schimb de gaze intre floare si mediul. Ghiocelul are nevoie de oxigen liber molecular spre a produce prin procesul de respiratie energie prin metabolismul moleculelor bogate in energie, precum glucoza. Energia mentionata deja ramane a fi folosita in locurile care au cea mai mare nevoie, precum in frunza sau in floare.
Respiratia ghiocelului este influentata de mai multi factori:
Echipa "Vier Pfoten"
Regnul plantelor. Ghiocelul comun.
- factori interni, precum cantitatea de substante organice folosite sau cat de
hidratate sunt celule. Mai trebuie mentionat ca si varsta si sistemul genetic al plantelor influenteaza.
- factorii externi, precum temperatura ( care influenteaza viteza reactiilor de
oxidoreducere ) sau nivelul de CO2. Acesti factori externi influenteaza toate plantele, florile si procesele acestora, deci respiratia ghiocelului nu va fi uitata.
- factorii mecanici produc leziuni, iar aceste leziuni intensifica activitatea
respiratiei.
Circulatia:
Organele vitale ale ghiocelului depind unele de celelalte. Circulatia este un sistem de schimb de substante si mesaje chimice. De obicei, aceasta uneste intre ele structuri care indeplinesc functii diferite: absorbtie, fotosinteza, depozitarea si consumul. Circulatia ghiocelului incepe de la radacina, prin tulpina pana la frunze si floare. Circulatia are grija ca intreaga planta sa primeasca apa si saruri minerale spre a le folosi in activitatea lor.
Ghiocelul absoarbe apa si o transmite din celula in celula, de la perisorii absorbanti pana la vasele lemnoase. Totusi apa nu se amesteca cu sarurile minerale, deci este independenta. Absorbtia sarurilor minerale se face pe baza de difuziune si pe baza activitatii complexe a unor asa zise pompe de ioni, care isi gasesc locul la nivelul membranei si foloseste o cantitate mare de energie.
Excretia:
Ghiocelul, la fel ca alte plante, elimina anumite substante precum vapori de apa, lucru care are de obicei loc la nivelul frunzei. Anumiti factori influenteaza excretia:
- factorii interni: - este foarte importanta suprafata de transpiratie, deoarece trebuie sa aiba ceva loc ca sa-si elimine toate substantele in exces, toxice sau nu.
- factorii externi: Echipa "Vier Pfoten" Regnul plantelor. Ghiocelul comun.
- este important de precizat umiditatea atmosferica, curentii de aer si temperatura
ridicata. De asemenea si lumina contribuie la incalzirea frunzelor sau deschiderea stomatelor, astfel la intensificarea procesului de transpiratie. Umiditatea solului este iarasi importanta, prin procesul de absorbtie.
Echipa "Vier Pfoten"
Regnul plantelor. Ghiocelul comun.
Bibliografie:
● www.bioterapi.ro ● www.wikipedia.com ● www.terapii-naturiste.com ● www.ghidulplantelor.com ● www.gradinamea.ro ● Manual de biologie, clasa a X-a, editura Crepuscul
