Francisco Goya

Biografie
Varietatea uluitoare a operelor lui Goya,
de la viziunile de coşmar ale răizboiului
până la portretele satirice ale inaltei
societăţi - l-a consacrat pe artist drept
cel mai mare pictor al Spaniei secolului
al XVIII-lea.

Franncisco de Goya (1746-1828) a fost unul dintre cei mai

mari picrori europeni, făcând parte din „triumviratul
maieştrilor” Spaniei care de asemenea îi include pe El
Greco şi Diego Velázquez. Cu toate că provenea dintr-o
familie săracă el a atins cea mai înaltă poziţie pe care şi-o
putea dori un artist spaniol: cea de prim pictor al curţii
regale. Artistul a lucrat pentru cei mai puternici oameni din
ţară, incluzând fiecare monarh care a domnit in timpul
vieţii artistului. Cu toate acestea, portretele sale sunt
remarcabile prin faptul ca exprimă întotdeauna adevarul
despre personajele pe care le reprezintă.
(Francisco José de Goya y Lucientes - autoportret)
Îndelungata carieră a lui Goya a fost umbrită de boala şi ea a coincis cu un razboi teribil care, a avut loc în
Spania, însa aceste evenimente traumatice au conferit artei sa1e o direcţie noua, personală. La maturitate a
început să creeze gravuri care au explorat cele mai adînci tenebre ale minţii umane.
(arborele lumii nr. 31)

Nu se cunosc prea multe despre începutul vieţii sale ca pictor, dar se pare că a urmat cale destul de
convenţională. Goya s-a născut pe data de 30 martie 1746 într-un sat numit Fuendetodos, langă Saragossa,
în Aragon. Tatăl său era poleitor de rame, iar mama s-a provenea dintr-o neînsemnată familie argoneză de
nobili. Acesta a început studiile artistice la varsta de 14 ani cu pictorul local Jose Luzan, de care a fost
instruit timp de 4 ani. (”great artist 2”; Tim Marlow Seventh art production ). În 1763 a plecat în
Madrid, unde spera să câştige un premiu la Academia din San Fernando. Cu toate că nu a caştigat premiul
dorit, Goya l-a cunoscut pe Francisco Bayeu, alt pictor local care mai târziu îi va influenţa cariera lui
Goya, întrucât acesta se va căsatori cu sora lui Bayeu, Josefa, în 1773.

În 1771 Goya a petrecut aproximativ un an în Italia, unde a studiat arta baroca şi rococo. În Parma câştigat
un premiu, la o competiţie anuală, prezentând o lucrare de a sa. Se mai spune că tot în Italia s-a îndragostit
atat de tare de o călugariţă încât a încercat sa o răpeasca.
Apoi el a revenit în Saragossa, şi a primit prima sa comanda: o serie de picturi murale pe care le-a executat
pentru o capelă şi a mai completat o serie de fresce mari pentru mănăstirea Aula Dei, deasemeni lângă
Saragossa.
Până în 1774, Goya avea cel mai bun
loc de muncă ca artist în Spania,
aceasta incluzând faptul că era stabil,
bine plătit şi contact direct cu cei din
curtea regala a Madridului; a fost
angajat de noul său cumnat,
Francisco Bayeu, să facă tablouri ce
urmau să decoreze diferite locuri din
curtea regală. Slujba lui Goya era să
creeze anumite picturi care urmau să
fie copiate de către ţesători şi ţesute
în lână si mătase. Pentru următorii 16
ani, acesta a pictat mai mult de 60 de
astefel de lucrari şi toate au fost
lăudate pentru onestitatea şi farmecul
cu care reprezentau viaţa de zi cu zi
din Spania.

(În drepata paginii se află una dintre

aceste picturi ţesute)

Între timp lui Goya i s-a cerut să facă

un set de copii gravate dupa operele
lui Velazquez care au fost incluse in
opera de artă a regelui. În timpul ce
facea acele copii, Goya a fost foarte
placut impresionat de compoziţiile şi
de tehnicile lui Velazquez, prin care
surprindea foarte bine emoţiile şi
personalitatea subiecţilor săi.
Goya a învăţat de la Velazquez şi (Quail Hunting, 290 x 225 cm. Prado Museum, Madrid)
imediat a început să-şi ia propriul comision şi să-şi atrga propria clientelă, pe măsură ce şi-a îmbunătăţit
abilităţile ca proiectant, imprimator şi pictor.

Cariera lui Goya a avansat constant și, până în 1780, era un membru al
Academiei de Arta în Madrid, un privilegiu care l-a ajutat să atragă
mai mulți clienți noi din înalta societate a Madridului. A pictat
portretul oficial al contelui Floridablanca, prim ministrul regelui
Charles al III-lea.
În curând el a devenit unul dintre cei mai căutați artiști din Madrid.
Când Charles al IV-lea s-a urcat pe tron în 1789, Goya a ajuns, în cele
din urmă, pe poziția prestigioasă de pictor al curții regale și una dintre
primele sale cereri era să picteze portretul oficial al noului rege și
regina sa, Maria Luisa. ►
Apoi în iarna anului 1792, viața și cariera lui goya a ajuns la un
punct de cotitură. În timpul unei vizite în sudul Spaniei, a fost
victima unei boli misterioase care l-a lăsat nu numai invalid
pentru câteva luni, ci și surd pe viață. De îndată s-a resimțit acest
lucru în operele sale, ele având o tentă puternic pesimistă și între
1792 și 1799, el a desenat, gravat și dus la bun sfrârșit prima sa
măreță serie imprimată numită ”Los Caprichos” (”Capriciile”).
În acest set de gravuri era tratate cu un umor satiric care
ridiculariza valorile morale ale societății și superstițiile acelui
timp. Din fericire pentru Goya, gravurile respective, nu au
periclitat reputația sa în cadrul curții regale și in 1799, acesta a
atins apogeul carierei sale fiind proclamat prim pictor al curții
regale.

În 1800, Goya a primit cea mai importantă comandă: a pictat un

portret – scara 1:1 – a întregii familii regale. Acesta a luat mult
din compoziția folosita de Velazquez în ”Las Meninas”, dar în
pictura sa intradzneață, i-a înfățișat pe membrii familiei lui
Charles al IV-lea într-o manieră de-a binelea tâmpă și deloc
idealizată. În ciuda sincerității sale, portretul oficial a fost bine
primit. De altfel ei au fost chiar mulțumiți de respectiva pictură.▼
În timpul războiului Spaniei cu Franța, care a avut loc între 1808 și 1814, Goya a creat înca o serie de
gravuri, numită ”Dezastrele Războiului” pe care a terminat-o in 1810. În acele lucrari brutalitatea și
cruzimea sălbatică a faptelor ce au avut loc pe timpul războiului au fost foarte bine evidențiate. Aceste
întipăriri, nu au fost touși publicate până în 1863, mult dupa moartea lui Goya. Mai târziu, între 1819 și
1824, Goya a făcut încă un set de tipărituri numit ”Proverbe”, care de asemeni nu a fost publicat în timpul
vieții sale.

În 1814 lui Goya i-au fost comandate 2 picturi speciale ”2 mai 1808” și ”3 mai 1808” pentru a comemora
ororile războiului ce tocmai s-a încheiat.
În prima lucrare a reprezentat bătălia inițială – care a avut loc pe data de 2 mai – dramatică și teribilă
dintre luptatorii civili spanioli și turcii care faceau parte din elita luptătorilor francezi.
A doua arată reacția imediată și răzbunătoare a Franței, manifestată prin execuția tiranică a cât mai multor
luptători – dar și oameni de rând— spanioli pe 3 mai.

”Picturile negre” au fost câteva fresce despre vrăjitorie, monștri și activități bizare cu care Goya și-a
umplut pereții sufragiei casei de la țară. Aceste picturi întunecate sunt printre cele mai remarcabile dar în
același timp tulburătoare lucrari ale lui Goya în ultimii săi ani. Ele au fost evident pictate în jurul anului
1820 ca fresce care acopereau pereții casei sale; totuși în 1878, ”Picturile negre” au fost transferate cu
grijă pe pânză și expuse la Paris în ”Universelle Exposition”, înainte de a fi donate Muzeului de la Prado
din Madrid unde pot fi văzute și astazi.
”Picturile negre” sunt întunecate, înspăimântătoare și monstruase, iar unii cred ca au putut să fie într-o
oarecare măsură rezultatul provocat de politica apăsătoare din Spania, care eventual l-au forțat pe Goya să
plece în orașul Bordeaux, al Franței în 1824, unde a trăit în exil.

Odată aflat in Bordeaux, lui Goya i-a crescut interesul pentru noua artă litografiei și astfel a făcut o serie
de scene care reprezentau luptele cu tauri întitulate ”La Tauromaquia”, care sunt astăzi considerate a fi
printre cele mai reușite litografii create vreodată.

Cu toate că Goya s-a mai întors în Madrid pentru scurte vizite în 1826 și 1827, el a murit, sub exil auto-
impus în Franța, pe 16 aprilie 1828. El nu a lăsat discipoli, iar faima și reputația sa cunoscut un regres
înainte de moartea sa. Cu toate acestea pe la mijlocul anilor 1800, școlarii și artiștii francezi redescoperă
picturile și gravurile lui Goya, în particular setul numit, ”Capriciile”. Această descoperire a reînviat
imdeiat reputația artistului și a devenit cunoscut ca ”primul dintre moderniști”. Operele sale aveau să
înfluențeze mulți artiști importanți ai secolelor XIX și XX, precum Delacroix, Manet, Degas, Picasso și
Dali.
(This Month In Art Literacy septembrie 2009)
 Analiză după cele 9 dimensiuni ale teoriilor personalității
Din punct de vedere al artei, istoricii il vad pe Goya ca pe o piesă importantă pentru trecerea din
secolul 18 în secolul 19, într-o vreme când arta facea tranziţia de la o eră când scopul ei era unul decorativ
la o era modernă, diversificată cand artiştii îşi creeau propria viziune. Aşadar Goya nu poate fi inclus în
niciun curent artistic specific, operele sale fiind unice. Totuşi abilitatea sa de a depista şi reprezenta
defectele şi parţile malefice ale naturii umane, cât şi tehnica sa originală de a picta din gros au influenţat
puternic mulţi artişti din secolele 19 şi 20; Goya este considerat un important predecesor modernismului.
(This Month In Art Literacy septembrie 2009)

A. Libetate – Determinism

Între anii 1775 și 1791, ca pictor de cartoane destinate tapiseriilor, se afla sub puternica înrâurile a
pictorului venețian Tiepolo. Aceste cartoane sugerau optimism iar scenele ”dulceag idilice, feriile cu
personaje amintind pe cele de operetă, trebuie să răspundă solicitărilor manufacturii de tapiserii”. Chiar și
în aceste cartoane pentru tapiserii el nu este un imitator docil al unor modele existente, înnobilându-le pe
acestea cu o notă personală cu care reconstruia o epocă: Spania sfarșitului de secol al XVIII-lea.
Determinismul operelor influențat de canoanele epocii era slab. Ceea ce domina în arta lui Goya era o
mare libertate. (picturi: toamna, umbrela, vânzatorul de veselă)

Marea parte a operelor sale de după 1792, când rămâne surd sunt: ”creațiile unui om nefericit în care
dramele umane apar în toată măreția lor atroce. În acelați timp sunt însă creațiile unui om liber.” (Vasile
Florea, Goya p37)

Goya scria el însuși ”pentru a-mi ocupa imaginația mortificată de gândul la suferințele mele(...) m-am
apucat să pictez un ansamblu de tablouri de cabinet, în care am reușit să fac loc și observației, de obicei
absente din operele ce-mi sunt comandate, și unde capriciul și invenția nu pot fi dezvoltate.”(citat extras
din: Vasile Florea, Goya p37).

Chiar și în comenzile religioase el exprima un grad mare de libertate (de ex fresca murală pentru San
Antonio de la Florida, Madrid nu se afla sub nicio constrângere)
Goya a rupt în mod categoric cu tradiția neo-clasică:
”Nicio pictură a renașterii n-ar fi putut produce un asemenea șoc. Formele monumentale și nobile ale artei
clasice construite din umanism și seninătate n-ar fi fost niciodată în stare să zguduie pe privitor cu atâta
exasperare într-un mod atât deobsedant” (Vasile Florea, Goya)

PUTERNIC MODERAT SLAB MEDIU SLAB MODERAT PUTERNIC

libertate X determinism

Eu consider ca libertatea se regăsește în cote maxime la Goya, el dând dovadaă de ea prin faptul că a fost
nonconformist și adăugând o notă personală fiecarei opere.
 B. Raționalitate – Iraționalitate

Goya a fost un admirator al iluminismului francez bazat pe rațiune și idei progresiste.

Asemenea altor reformiști iluminiști, Goya a condamnat structura socială, de ex, în Los Chinchillas
(Lenesii), care ”înfățișează oameni cu platoșe și lacăte la urechi, este vizată nobilimea (...), iar în Au
zburat și Visul minciunii și al nestatorniciei, satira este îndreptată împotriva ducesei de Alba. ( ... ) În Tu
care nu poți, poartă-mă pe umeri!, există o aluzie foarte transparentă la adresa opresiunii maselor de către
aristocrație, concepută în spiritul caricaturii franceze”. (V. Florea- Goya, p 52).

Pictorul a satirizat biserica catolică. ”O altă critică pe care Goya o aduce clerului a fost cea asupra
Inchiziției și religiei populiste, împreună cu descrierile critice asupra rolului politic al bisericii în anii ce au
precedat Războiul de Independență” (Alcalá Flecha, Roberto: Literatura e ideología en el arte de Goya,
1988.)

S-a vorbit despre capacitatea de dedublare a pictorului, de caracterul său dublu (Eugenio d´Ors), ceea ce
era în consonanță cu fața dublă a Iluminismului însuși.
„Pentru că de fapt, însăși creație artistică din Epoca Rațiunii implica un flirt periculos cu nebunia.
Iluminismul a fost perioada în care artiștii își puneau întrebări în legătură cu ideile primite din partea
politicilor absolute și a religiilor ierarhicizate. Dorind totuși să-și mențină impactul emoțional anterior cât
și statutul istoric al operelor lor, artiștii doreau să-și exercite la maximum puterea creativității și
imaginației independente- ca urmare ei se inspirau direct din izvorul nesecat al propriului psihic (...) Prețul
plătit pentru geniul artistic, era intr-adevăr mare; pe timp de război, răscoale sau isterie socială, el putea
include nebunia.
În „Somnul rațiunii produce monștri”, Goya anunță că el este gata să plătească prețul.” (Thomas Crow-
The Tensions of Enlightenment- Goya, p 79).
Artistul însuși afirma că Imaginația este unită cu Coșmarul, Știința naște Ignoranță iar Rațiunea însăși
produce Monștri.

Putem spune că în opera artistului spaniol raționalul se împletește strâns cu iraționalul; există un fel de
conștientizare a iraționalului: „Mulți artiști ar fi innebunit: și-ar fi tăiat urechea, s-ar fi sinucis, etc., dar în
cazul lui Goya ... el a spus, și trebuie să parafrazez: ˝asta nu e ceva rău...asta e ceva din care aș putea face
artă.˝ Și el chiar a facut, în cel mai extrordinar mod.” (Marcus, Burke; documentar BBC: Goya—The
Private Life of a Masterpiece , minutul 5:00).

PUTERNIC MODERAT SLAB MEDIU SLAB MODERAT PUTERNIC

Raționalitate X Iraționalitate

Am ales moderat pentru că raționalitatea lui Goya este completată pe alocuri și de iraționalitate.
 C. Holism – Elementarism

Goya avea darul de a gandi și a vedea la scară cosmică în categorii fundamentale. Dupa cum spunea
Eugenio d´Ors în Viața lui Goya: ”În ziua sbatului ca niște vrăjitoare își vor da întâlnire Melancolia,
Mizantropia, Spaima, Disperarea, Văduvia – vaduvia tripla—Boala, Bătrânețea, Surzenia”.

În vestitul tablou 3 mai 1808 există ”o economie a imaginii care evidențiază juxtapunerea dintre bine și
rău cu foarte puține elemente” (prof. Janis Tomlinson, documentar BBC: Goya—The Private Life of a
Masterpiece , minutul 28:00)
Despre același tablou Vasile Floarea afirma ca: ”toate căutările pe linia frumosului(...) și toate
preocupările formale sunt abolite de artist” cu scopul de a reda trăirea dramatică în sine. Acest lucru
sugerează viziunea holistică a artistului asupra comportamentului uman.

”ca să ajungă la un asemenea patetism al suferinței omului, Goya a trebuit să încerce el însuși o
experiență dce viață uriașă. Numai asfel a putut ajunge la înaltul grad de generalizare prin care un fapt
divers, o scenă oarecare s-a transformat într-un imens loc de martiraj, nu al unui individ, nu al unui grup,
nu al unui popor, ci al lumii întregi de-a lungul întregii sale istorii.” (V. Florea- Goya, p 81).

PUTERNIC MODERAT SLAB MEDIU SLAB MODERAT PUTERNIC

Holism X Elementarism

Cu precădere în ”Capricii” și ”Disparate” nu am putem izola un element anume al tabloului fără să-l
rupem de înțelegerea totală, de viziunea holistică a ideei zugrăvite de artist. De aceea eu consider că
holismul este puternic în cazul lui Goya.
 D. Holism—Enviromentalism

Goya este considerat precursorul curentului modernist în artă. El a fost primul și artist care a concretizat
natura umană într-o formă întunecată și sumbră conform unei viziuni foarte personale.

Chiar și în scenele dulceag-idilice din picturile sale ´luminoase´ (luminoase în opoziție cu cele ´întunecate
´) în care artistul privește mai ingăduitor modul superficial de viață al aristocrației, nu trece neobservată
nota de ironie, anecdoticul, ce se desprinde din aceste tablouri ”vizând vagul sufletesc al celor prinși în
joc, lipsa lor de vitalitate, inutilitatea preocupărilor”. Picturi ilustrative in acest sens fiind: „Baba-oarba”,
”Manechinul”, ”Umbrela”.

El este pictorul care ”suprimă decorul” (A. Malraux- Eseu despre Goya) pentru a face loc imaginarului și
tensiunii interioare, ceea ce aduce ”un spor de dramatism autentic” (V. Florea).

”În unele lucrari: Cataligele, Vara, Dansul, impresia de departare nu mai este creată, nefiind susținută de
perspectiva liniară, iar paloarea copacilor, a zidurilor și chiar a munților pare artificială, de butaforie. ” (V.
Florea- Goya, p 30).

PUTERNIC MODERAT SLAB MEDIU SLAB MODERAT PUTERNIC

Constituționalism X Environmentalism

Datorită faptului că avea o viziune foarte personală, cred ca Goya este o persoană cu un constituționalim
puternic, dar pentru că a pictat și scene existe în perioada sa, într-un mod realist înseamnă că o parte a sa
este enviromentalistă, dar fiind în umbra celei constituționaliste, il voi marca cu moderat la
constituționaism.
 E. Schimbare- Uniformitate

”Inegal cu el însuși din punct de vedere calitativ și deconcertant prin mobilitatea cu care și-a schimbat
necontenit maniera, stilul, viziunea, tematica, trecând ușor de la întuneric la lumină, de la tristețe la
bucurie, de la cruzime la tandrețe, de la demonic la angelic, Goya rămâne totuși, în trăsăturile definitorii
ale operei sale același pasionat cercetător al omului—cântărețul marilor bucurii și al dureri ale lumii.” (V.
Florea- Goya, p 12).

Goya a fost un artist care s-a redescoperit pe sine constant, atat în schițarea compoziției și cromatică cât și
în tratarea temelor sau a viziunii artistice.

De exemplu, Sărbătoarea Sfântului Isidor prefigurează schimbări mari în maniera de a picta a lui Goya.
A. Marlaux a considerat-o o capodoperă în care a văzut ”un triunghi răsturnat format din mulțimea
întunecată între două avanplanuri de argilă albicioasă” (A. Marlaux- Eseu despre Goya). ”Până la această
pânză, Goya inserase mișcarea în linii continui de contur, conform barocului italian și spaniol. Începând
de acum, linia capătă o vibrație, se destramă și mișcarea devine structural mai intimă, mai interioară...”

Evenimentele tulburate ale vremii aduc de asemenea schimbări de atitudine în pictura marelui artist. De
exemplu, ”o dată cu invazia francezilor, totul se schimbă, totul se convertește în arta lui Goya. Neliniștea
în cutremur al constiinței, disprețul și sarcasmul în ură și indignare, ironia în mânie, drama personală în
tragedie a speței umane” (V. Florea- Goya, p 75). Trei mai 1808 este ilustrativ în acest sens.

În ultimii doi ani, intervine o nouă schimbare: ”Goya trăiește într-o stare de echilibru luminos, stare
rareori cunoscută în ultimii 30 de ani. (...) Pictura nu este nici ea vitregită.” (V. Florea- Goya, p 100).
Lăptăreasa din Bordeaux este considerată o capodoperă pre-impresionistă.

PUTERNIC MODERAT SLAB MEDIU SLAB MODERAT PUTERNIC

Schimbare X Uniformitate

Dat fiind faptul că el și-a schimbat stilul de mai multe ori în viața sa(de la tapiserii cu subiecte despre
oameni simpli, la scene de război și imagini alegorice, până gravuri despre coride) consider că atat opera
cât și individul sunt supuse schimbării fundamentale.
 F. Subiectivitate- Obiectivitate

Nota de subiectivitate sau obiectivitate ar putea fi discutate luând în considerare factorii ce vizează
realismul pe de o parte cât și imaginația, fantasticul pe de altă parte.

În tablorile de război- Trei mai 1808, Asta nu se poate vedea, La ce servește o singură ceașcă, Ce
bărbăție - se poate vorbi de un realism prin autenticitatea cu care surprinde dramatismul și tragedia
umană în fața cruzimii oarbe a războiului. Ficțiunea este de asemnea prezentă în Vulturul carnivor, dar
toate, nu sunt decât ”o singură și lungă tânguire, sfâșietoate uneori, disperată alteori sau fremătând de
indignare, care comentează, precizează, accentuează Execuția din trei mai 1808. Sunt în aceste mărturii
zguduitoare depozițiile unui martor care a văzut crime și nu le poate uita” (Lionello Venturi- Pictori
moderni).

”Pictând multe scene în care realitatea se îmbină cu ficțiunea, investigând zonele obscure ale sufletului
uman, sensibil la ororile trăite de poporul său, orori ce luau în imaginația sa torturată de coșmaruri
proporții paroxistice, Goya se apropie tot mai mult de universul de spaimă și mizerie al suitelor de gravuri.
(...) În 1798, Lampa Diavolului și Marele Țap, sunt îmbinări bizare de fantastic și real.” (V. Florea- Goya)

PUTERNIC MODERAT SLAB MEDIU SLAB MODERAT PUTERNIC

Subiectivitate X Obiectivitate

Pe cât de realist și obiectiv era Goya în portretul familiei lui Charles IV(și alte portrete sau tablouri de
război) pe atâ de subiectiv și imaginativ era în Capricii.
 G. Acțiuni generate de stimuli interni- Acțiuni generate de stimuli externi

”Goya aduce o mai bună cunoaștere a vieții, în toate straturile sociale, apoi aduce un plus de sinceritate, o
traire mai autentică, o sete de viață, și, dacă se poate spune așa, un gust plebeu, o înclinație funciară spre
ceea ce urcă din straturile de jos spre o lume vulgară, trivială chiar, dominată de instincte.” E o notă,
personală, internă, a lui Goya ”acestă preferință pentru vulgar, ca și disprețul pentru maniere.” (V. Florea-
Goya, p 21)

În afară de ceea imprimase originea sa socială în afară de educația îndoielnică în medii viciate [stimuli
externi], în afară de temperamentul său nonconformist, franc, deschis, opus conveniențelor [stimuli
interni], Goya reflectă prin nota ușor plebee a cartoanelor sale o stare de fapt.

Există un Goya umanist căutător de adevăr, însetat de justiție în Capricii, Disparate și în scene de război.
După revoluția franceză, începea să se afirme ”artistul sec al XIX-lea, Goya democratul, marele
revoluționar al picturii [stimuli externi]” (V. Florea- Goya, p 36).

Dupa ce surzește, cu imaginația bântuită de viziuni infernale, Goya exprimă în Spitalul de nebuni ”marca
profunda a schimării sale artistice: îtunecată, dramatică, uneori terifiantă.” (Thomas Crow- The Tensions
of Enlightenment- Goya, p 86) .

PUTERNIC MODERAT SLAB MEDIU SLAB MODERAT PUTERNIC

Stimuli interni X Stimuli externi

Stimulii externi în cazul lui Goya sunt în umbra celor interni, care l-au influențat în toate operele sale, dar
și în viața sa.
 H. Homeostazie — Heterostazie

La Goya reducerea tensiunnii interne datorată surzeniei a însemnat dedicarea sa totală artei.
”Mulți artiști ar fi innebunit: și-ar fi tăiat urechea, s-ar fi sinucis, etc., dar în cazul lui Goya ... el a spus, și
trebuie să parafrazez: ˝asta nu e ceva rău...asta e ceva din care aș putea face artă.˝ Și el chiar a facut, în cel
mai extrordinar mod.” (Marcus, Burke; documentar BBC: Goya—The Private Life of a Masterpiece ,
minutul 5:00).

Totuși ca orice atist sănatea sa mintală a avut o mare încercare, ”Sacrificiul în schimbul genialității, unul
pe care Goya era dispus sa îl facă. Pentru că de fapt, însăși creație artistică din Epoca Rațiunii implica un
flirt periculos cu nebunia. Iluminismul a fost perioada în care artiștii își puneau întrebări în legătură cu
ideile primite din partea politicilor absolute și a religiilor ierarhicizate. Dorind totuși să-și mențină
impactul emoțional anterior cât și statutul istoric al operelor lor, artiștii doreau să-și exercite la maximum
puterea creativității și imaginației independente- ca urmare ei se inspirau direct din izvorul nesecat al
propriului psihic (...) Prețul plătit pentru geniul artistic, era intr-adevăr mare; pe timp de război, răscoale
sau isterie socială, el putea include nebunia.”

”Picturile din seria Capricii au avut pentru Goya efectul unui catharsis, dupa starile penibile de anxietate
sau deznădejde, stări reflectate în operele sale, artistul a început să capete din nou încredere în viață, să-și
redobândească echilibrul, să se purifice.” (Vasile Florea, Goya p57).

PUTERNIC MODERAT SLAB MEDIU SLAB MODERAT PUTERNIC

Homeostazie X Heterostazie

Ca în cazul mai tuturor artiștilor mari, lui Goya îi este încercată la maximum sănătatea mentală, dar în
final, își recapată echilibrul.
 I. Cognoscibilitate—incognoscibilitate

Natura umana, precum și toate tainele lumii pot fi descifrate atât timp cât rațiunea este clară, iar acest
lucru Goya îl transmite indirect prin tabloul său, Somnul rațiunii produce monștri. Artistul ne dă cheia
stăpânirii lumii tenebrelor cu care el însuși s-a luptat toată viața, și anume întunericul interior, ignoranța,
răutatea pot fi stăpânite atâta timp cât există controlul rațiunii; dar nu este ușor.

”Lăsând imaginația să gonească spre limitele realului, somnul rațiunii ne deschide în față o adevărată cutie
a Padorei din care țâșnește un întreg popor de monștri—o întreagă lumea a răului.” (Vasile Florea, Goya )

Observația este o metodă științifică utilizată în psihologie.

În favoarea cognoscibilității lui Goya despre lume, putem spune că acesta era un bun obesrvator atât a
naturii umane, dar și a scenelor de război pe care le-a transpus cu realism. ”3 mai 1808 este până la un
punct un reportaj în sensul că Goya s-a deplasat până la locul asasinării răsculaților spanioli de către
francezi”. (Juliet Bareau – istoric de artă - documentar BBC: Goya—The Private Life of a Masterpiece)

Cunoașterea umană, dar și sinceritatea pictorului ies bine în evidență în marele portret de grup, Familia lui
Carol al IV-leaI, unii critici ar numio caricatură, dar Goya n-a exagerat cu nimic ”El a zugravit pe
maiestățile lor așa cum i-a vazut, cum îi cunoștea, fără sa-i idealizeze, dar și fără să le îngroașe trăsăturile
negative.” (Vasile Florea, Goya p37)

PUTERNIC MODERAT SLAB MEDIU SLAB MODERAT PUTERNIC

Cognoscibilitate X incognoscibilitate

Este că imaginația lui Goya adesea zboară în locuri tenebroase și ciudate, dar pentru franchețea observației
sale poate fi un cognoscibil moderat.
 Tabelul cu cele 9 dimensiuni ale personalitații

PUTERNIC MODERAT SLAB MEDIU SLAB MODERAT PUTERNIC

Libertate X Determinism
Raţionalitate X Iraţionalitate
Holism X Elementarism
Constituționalis X Enviromentalism
m
Schimbare X Uniformitate
Subiectivitate X Obiectivitate
Stimulare X Stimulare
internă externa
Homeostazie X Heterostazie
Cognoscibilitate X Incognoscibilitate
Biografie

Arborele lumii nr. 31(revistă)

Great artist 2—Tim Marlow (documentar video) Seventh art production

This Month In Art Literacy septembrie 2009 (articol)

Documentar BBC: Goya—The Private Life of a Masterpiece

Vasile, Florea- Goya edit. Meridiane 1968

Thomas Crow- The Tensions of Enlightenment- Goya (carte format electronic)

Marlaux- Eseu despre Goya (articol)

Lionello, Venturi- Pictori moderni (articol)

Anexă cu citate

1. ”dulceag idilice, feriile cu personaje amintind pe cele de operetă, trebuie să răspundă solicitărilor
manufacturii de tapiserii”

2. ”creațiile unui om nefericit în care dramele umane apar în toată măreția lor atroce. În acelați timp
sunt însă creațiile unui om liber.”

3. ”pentru a-mi ocupa imaginația mortificată de gândul la suferințele mele(...) m-am apucat să pictez
un ansamblu de tablouri de cabinet, în care am reușit să fac loc și observației, de obicei absente din
operele ce-mi sunt comandate, și unde capriciul și invenția nu pot fi dezvoltate.”

4. ”Nicio pictură a renașterii n-ar fi putut produce un asemenea șoc. Formele monumentale și nobile
ale artei clasice construite din umanism și seninătate n-ar fi fost niciodată în stare să zguduie pe
privitor cu atâta exasperare într-un mod atât deobsedant”

5. ”înfățișează oameni cu platoșe și lacăte la urechi, este vizată nobilimea (...), iar în Au zburat și
Visul minciunii și al nestatorniciei, satira este îndreptată împotriva ducesei de Alba. ( ... ) În Tu
care nu poți, poartă-mă pe umeri!, există o aluzie foarte transparentă la adresa opresiunii maselor
de către aristocrație, concepută în spiritul caricaturii franceze”

6. ”O altă critică pe care Goya o aduce clerului a fost cea asupra Inchiziției și religiei populiste,
împreună cu descrierile critice asupra rolului politic al bisericii în anii ce au precedat Războiul de
Independență”

7. „Pentru că de fapt, însăși creație artistică din Epoca Rațiunii implica un flirt periculos cu nebunia.
Iluminismul a fost perioada în care artiștii își puneau întrebări în legătură cu ideile primite din
partea politicilor absolute și a religiilor ierarhicizate. Dorind totuși să-și mențină impactul
emoțional anterior cât și statutul istoric al operelor lor, artiștii doreau să-și exercite la maximum
puterea creativității și imaginației independente- ca urmare ei se inspirau direct din izvorul nesecat
al propriului psihic (...) Prețul plătit pentru geniul artistic, era intr-adevăr mare; pe timp de război,
răscoale sau isterie socială, el putea include nebunia.
8. În „Somnul rațiunii produce monștri”, Goya anunță că el este gata să plătească prețul.”
9. „Mulți artiști ar fi innebunit: și-ar fi tăiat urechea, s-ar fi sinucis, etc., dar în cazul lui Goya ... el a
spus, și trebuie să parafrazez: ˝asta nu e ceva rău...asta e ceva din care aș putea face artă.˝ Și el
chiar a facut, în cel mai extrordinar mod.”

10. ”În ziua sbatului ca niște vrăjitoare își vor da întâlnire Melancolia, Mizantropia, Spaima,
Disperarea, Văduvia – vaduvia tripla—Boala, Bătrânețea, Surzenia”

11. ”o economie a imaginii care evidențiază juxtapunerea dintre bine și rău cu foarte puține elemente”

12. ”toate căutările pe linia frumosului(...) și toate preocupările formale sunt abolite de artist”

13. ”ca să ajungă la un asemenea patetism al suferinței omului, Goya a trebuit să încerce el însuși o
experiență dce viață uriașă. Numai asfel a putut ajunge la înaltul grad de generalizare prin care un
fapt divers, o scenă oarecare s-a transformat într-un imens loc de martiraj, nu al unui individ, nu al
unui grup, nu al unui popor, ci al lumii întregi de-a lungul întregii sale istorii.”
14. ”vizând vagul sufletesc al celor prinși în joc, lipsa lor de vitalitate, inutilitatea preocupărilor”

15. ”În unele lucrari: Cataligele, Vara, Dansul, impresia de departare nu mai este creată, nefiind
susținută de perspectiva liniară, iar paloarea copacilor, a zidurilor și chiar a munților pare
artificială, de butaforie. ”

16. ”Inegal cu el însuși din punct de vedere calitativ și deconcertant prin mobilitatea cu care și-a
schimbat necontenit maniera, stilul, viziunea, tematica, trecând ușor de la întuneric la lumină, de la
tristețe la bucurie, de la cruzime la tandrețe, de la demonic la angelic, Goya rămâne totuși, în
trăsăturile definitorii ale operei sale același pasionat cercetător al omului—cântărețul marilor
bucurii și al dureri ale lumii.

17. ”un triunghi răsturnat format din mulțimea întunecată între două avanplanuri de argilă albicioasă”

18. ”Până la această pânză, Goya inserase mișcarea în linii continui de contur, conform barocului
italian și spaniol. Începând de acum, linia capătă o vibrație, se destramă și mișcarea devine
structural mai intimă, mai interioară...”

19. ”o dată cu invazia francezilor, totul se schimbă, totul se convertește în arta lui Goya. Neliniștea în
cutremur al constiinței, disprețul și sarcasmul în ură și indignare, ironia în mânie, drama personală
în tragedie a speței umane”

20. ”Goya trăiește într-o stare de echilibru luminos, stare rareori cunoscută în ultimii 30 de ani. (...)
Pictura nu este nici ea vitregită.”

21. decât ”o singură și lungă tânguire, sfâșietoate uneori, disperată alteori sau fremătând de indignare,
care comentează, precizează, accentuează Execuția din trei mai 1808. Sunt în aceste mărturii
zguduitoare depozițiile unui martor care a văzut crime și nu le poate uita”

22. ”Pictând multe scene în care realitatea se îmbină cu ficțiunea, investigând zonele obscure ale
sufletului uman, sensibil la ororile trăite de poporul său, orori ce luau în imaginația sa torturată de
coșmaruri proporții paroxistice, Goya se apropie tot mai mult de universul de spaimă și mizerie al
suitelor de gravuri. (...) În 1798, Lampa Diavolului și Marele Țap, sunt îmbinări bizare de fantastic
și real.”

23. ”Goya aduce o mai bună cunoaștere a vieții, în toate straturile sociale, apoi aduce un plus de
sinceritate, o traire mai autentică, o sete de viață, și, dacă se poate spune așa, un gust plebeu, o
înclinație funciară spre ceea ce urcă din straturile de jos spre o lume vulgară, trivială chiar,
dominată de instincte.”

24. ”artistul sec al XIX-lea, Goya democratul, marele revoluționar al picturii”

25. ”marca profunda a schimării sale artistice: îtunecată, dramatică, uneori terifiantă.”

26. ”Picturile din seria Capricii au avut pentru Goya efectul unui catharsis, dupa starile penibile de
anxietate sau deznădejde, stări reflectate în operele sale, artistul a început să capete din nou
încredere în viață, să-și redobândească echilibrul, să se purifice.”
27. ”Lăsând imaginația să gonească spre limitele realului, somnul rațiunii ne deschide în față o
adevărată cutie a Padorei din care țâșnește un întreg popor de monștri—o întreagă lumea a răului.”

28. ”3 mai 1808 este până la un punct un reportaj în sensul că Goya s-a deplasat până la locul
asasinării răsculaților spanioli de către francezi”

29. ”El a zugravit pe maiestățile lor așa cum i-a vazut, cum îi cunoștea, fără sa-i idealizeze, dar și fără
să le îngroașe trăsăturile negative.”