Desi continua in chip nemijlocit, din punct de vedere tematic,poezia lui George Cosbuc, in centrul careia se afla satul

transilvan oamenii sai, cu bucuriile si tristetile lor de fiecare zi, versurile i Octavian Goga au un timbru specific, i mbinind adesea sentimentele de o coplesitoare tristete ale romanilor. (rqbiti in ca in instrainatul Ardeal") cu proiectia luminoasa a zilei izbavirii, dezrobirii si platii nedreptatilor indurate. Am vazut in scriitor un element dinamic, un rasc olitor de mase, un revoltat, un pricinuitor de rebeliune. Am vazut in scriitor u n semanator de credinte si un semanator de biruinta" - marturisea poetul intr-o frumoasa profesiune de credinta si arta poetica totodata. Poezia Dascalita este realizata in registrul grav, elegiac. Epurata (curatita) d e elementele biografice (Victoria, sora poetului, ea insasi invatatoare, murise la numai 21 de ani, incit punctul de pornire al compunerii analizate se afla toc mai in acest tragic eveniment de familie) poezia surprinde, in sase strofe de ci te opt versuri fiecare, portretul complex al unui personaj de prim-rang in viata satului romanesc de odinioara. Poetul creeaza, la inceput, un cadru, o atmosfera dominata de tristete, in care absenta soarelui, simbol al vietii, lasa loc intunericului ( umbra"), simbol al mo rtii, in jorul caruia se centreaza ake insemne funerare precum: Jalea si sfiala" , cint pribeag", sa plinga", risipirea", eu pling". Pe acest fundal se contureaza, d in aduceri aminte, portretul dascalitei, atinsa de aripa unui destin crud: Cununa ta de zile si de visuri / Au impletit-o rele ursitoare". Trasaturile fizice sint doar creionate, schitate ( balaie", frunte de zapada", ochi limpezi", miini frumoase"), in prim-plan aparind datele psihologice, in primul ri nd puritatea morala a tinerei invatatoare: Copil blajin, cuminte prea devreme", sf ielnica", din leagan sora cu sfiala", a carei puritate, neprihanire ( fecioara", pe buza ta n-a tremurat ispita") o asaza in rindul sfintilor: A vremii noastre dreap ta mucenita". Dar, ca si alte personaje din galeria figurilor de seama ale satului traditional ardelenesc (Dascalul, Lautarul, Apostolul), dascalita" prinde contur mai clar di n raporturile pe care le intretine cu oamenii de rind din stat: batrinii care o asculta cu drag citin-du-le din cartile sfinte ( scriptura", ceaslovul"), mamele ca rora le alina grija pentru soarta feciorilor dusi in slujba la-imparatul", fetele care invata cusaturi alese de la domnisoara". implmindu-sj cu har menirea esenti ala de a creste, de a educa, de a ingriji copiii altor mame", fara ca ea insasi s a traiasca bucuria maternitatii, ti- nara invatatoare incearca un sentiment de z adarnicie, de insatisfactie, amplificat de ciripitul unui pui de rindunica". . Finalul reinstaureaza atmosfera sumbra, apasatoare din prima strofa, recurgind l a aceleasi simboluri (sugestii) ale mortii: a-murg", toamna mohorita", podoaba... b olnava", cadelniti", fumul de tamiie". Cintul pribeag" de la inceput se transforma in Povestea ta, frumoasa domnisoara...." Ca si bocetele populare, in care femeile, rude ale mortului, plingindu-1, jelind u-1, se adreseaza acestuia, dialogheaza cu el, e-vocindu-i faptele bune din timp ul vietii, intimplanle memorabile, poetul o evoca si o elogiaza pe tinara invata toare, adresindu-i-se direct. De observat, in acest sens, frecventa mare a pronu melor de persoana a doua ( tu nu-mi rasai in zare"; tu esti din leagan...", ...ochil or tai limpezi", buza ta", cununa ta", fruntea ta" etc.) si vocativele ( copil blajin ", fecioara", frumoasa domnisoara").

Cu mijloace dintre cele mai simple, Octavian Goga creeaza atmosfera apasatoare a tablourilor de inceput si de sfirsit "si surprinde scene semnificative din viat a satului transilvanean: credintele in legatura cu soarta ( ursitoarele") si cu nei mplinirea femeii care nu aduce pe lume copii; viata spirituala concentrata in ca rjile de invatatura ale bisericii stramosesti; povara serviciului militar facut de tinerii romani in tari straine: indeletnicirile traditionale ale fetelor din sat. Elementele limbajului popular ( blajin , pribeag", prinos", altita", soptesc", ul cioara", grijind % fragar", sfiala") se combina firesc cu lexicul cartilor religioa se ( muce-iiita", ispita", ceaslov", scriptura") si cu termeni legati de biserica ( str

ana", cadelniti", tamiie"), fixind cu exactitate un anumit cadru social si istoric , un anumit orizont de viata. In cadenta solemna a versurilor, portretul fizic si moral al dascalitei prinde u n contur ferm, inscriindu-se ca o efigie luminoasa pe un fundal cenusiu, de o ap asatoare tristete. Fiecare dintre noi pastreaza (sau ar trebui sa pastreze) in inima si in minte im aginea invatatorului, a celui care ne-a deprins scrisul si cititul, adunarea si scaderea, istoria si geografia patriei. Dar nu toti sintem in stare sa refacem, in cuvinte, aceasta imagine, sa realizam ceea ce se numeste o evocare. Cu mijloac e diferite, dar intotdeauna cu caldura si cu nostalgie," astfel de evocari ne-au lasat M. Sadoveanu (Domnu Trandafir), Ionel Teodoreanu (Pravale-Baba) si numero si alti scriitori romani.