TIPURI DE TEXTE

Textul este o succesiune ordonat de cuvinte, propoziii, fraze prin care ni se comunic idei. 1. Textul narativ (literar) presupune o succesiune de evenimente desfurate n timp i spaiu. Categoriile gramaticale care au un rol important sunt verbele pentru c indic o cronologie a evenimentelor; Timpurile verbale folosite frecvent sunt: prezentul, perfectul simplu, perfectul compus; Textul descriptiv (literar i nonliterar) evoc scene, persoane, obiecte, emoii i se concentreaz asupra detaliilor descriptive, prezentate obiectiv sau subiectiv de ctre autor. Este un text n care sunt prezentate informaii despre obiecte, personaje, locuri, fenomene ale naturii etc. Descrierea poate aprea att n texte literare (tabloul descrierea unui peisaj, a unor scene din viaa social, a unui interior sau a unui obiect etc.; portetul descrierea fizic i/ sau moral a unui personaj), ct i n texte nonliterare (ghiduri turistice, texte tiinifice, prezentarea unor produse etc.); Categoriile gramaticale relevante sunt: substantivele care desemneaz obiectul descrierii i prile acestuia; adjectivele care au rolul de a indica felul n care sunt percepute proprietile obiectului descris; adverbele care precizeaz coordonatele spaiale ale obiectului descries sau ale perspective din care acesta este descris; Timpurile verbale folosite sunt: prezentul i imperfectul. Folosit n textele narative, descrierea are rolul unei pauze narrative timpul naraiunii avanseaz, n timp ce timpul aciunii st pe loc. Textul informativ (nonliterar) transmite cititorilor idei, modeleaz nelegerea, ofer explicaii n legtur cu diverse obiecte, fenomene, situaii, atitudini ale unor persoane, demonstreaz cum se face un lucru, cum funcioneaz un aparat, cum se fac obiectele etc.; Are ca scop transmiterea unor informaii ce privesc date, fapte, fenomene, din realitate; Texte informative sunt considerate tirile, articolele de ziare, textele tiinifice, textele de tip utilitar (modul de folosirea a unor aparate, reete culinare, reclamele publicitare, anunurile, buletinul meteo etc.);

2.

3.

ntrebrile care ghideaz lectura textului informativ sunt: Despre ce suntem informai?, Cum suntem informai?; De ce? (n ce scop este transmis informaia)? n textele informative, emitorul este o prezen discret, estompat. 4. Textul argumentativ (nonliterar) are ca scop convingerea cititorilor n legtur cu un anumit punct de vedere, motiv pentru care scriitorul apeleaz la diverse strategii retorice (vezi separat argumentarea).

n concluzie, scopul i elementul accentuat sunt n strns legtur cu modul de expunere selectat:

SCOP Destindere Autoexprimare Informare Convingere

ELEMENT ACCENTUAT Public Autor Subiect Autor Subiect/ Public - Subiect

MOD DE EXPUNERE Narativ Descriptiv Expozitiv Argumentativ

REGISTRE LINGVISTICE
REGISTRELE LINGVISTICE sunt varieti ale limbii, manifestate n procesul vorbirii, determinate social i cultural; apar i sub denumirea de limbaje, difereniate lexical i sintactic, de la un vorbitor la altul sau pe grupe de interlocutori. A. REGISTRUL COLOCVIAL (familiar, al conversaiei uzuale) are o funcie comunicativ, limitndu-se la relaii neoficiale, particulare, intime (cercul colegilor de serviciu, la spectacol, ntr-un compartiment de tren, ntr-un grup de prieteni sau n cercul familiei, al rudelor). Se identific prin urmtoarele caracteristici: poliglosia (adaptarea exprimrii la mediul social i cultural al interlocutorilor); se dezvolt spontan; degajarea n exprimare (fr constrngeri lingvistice); numarul mare de cuvinte cumulative (Ce lucruri interesante ai mai fcut?); aproximri (S-a cam speriat.) ticuri verbale (i deci, cum am spus...; M rog, o s vin el.); forme neliterare ale cuvintelor; repetiii; cliee lingvistice; locuiuni; diminutive, augmentative; superlative populare; formule de adresare (bi, mi, bade, neic, domle); vocative, imperative; propoziii exclamative i interogative; expresii peiorative; supranume (poreclele); elemente paraverbale (debitul verbal, pauza, prelungirea unor sunete, timbrul vocal etc.) B. REGISTRUL POPULAR (LIMBAJUL POPULAR) particularizeaz mesajul

oral, remarcndu-se prin: folosirea termenilor concrei; registru funcional redus: stilul colocvial, limbajul solemn (al creaiilor folclorice), limbajul tehnic (al ocupaiilor i al meteugurilor tradiionale);

redundan; accidente fonetice; locuiuni i expresii populare; sintaxa afectiv (interjecii, diminutive, augmentative, paralelismul sintactic, propoziii exclamative, dativul etic, vocativul etc.); polisemie bogat; elemente peiorative (insulte, imprecaii, termeni obsceni). C. REGISTRUL ORAL difereniaz, pe coordonata lexical, limbajul popular originar (rural) de oralitatea citadin, dar se recunoate prin aceleai particulariti ale vorbirii:

efecte sonore n realizarea enunului; diminutive sau augmentative; derivare spontan (L-a citit i rscitit.); forme pronominale sau verbale scurte (Casa-i pe deal., C-l folosete); vocativ diversificat (Ileano!. Ilean!); folosirea articolului posesiv a invariabil (A gsit nite cri a copiilor.); articolul hotrt proclitic pentru substantive de gen feminin (lui mama, lui Irina); dativul etic (Mi i-1 ducea cu vorba.); formule de adresare; superlativ perifrastic (Stranic de bun!); verbe la prezent, trecut i viitor nedifereniate (nu acioneaz concordana timpurilor gramaticale); forme verbale echivalente modului imperativ (S vii repede!); i adverbial (cumulativ, iterativ); interjecii; locuiuni; expresii echivalente negaiei (mare lucrul, ba bine c nu!, pe naiba!); acorduri forate (hain kakie); coordonarea sintactic; propoziii incidente; propoziii eliptice de predicat; tautologia;

repetiia; anacolutul; dezacorduri (subiect - predicat); paralelism sintactic; propoziii exclamative i interogative; elemente paraverbale; oralitatea cult se remarc prin frecvena formulelor de adresare, exclamaii, interogaii, repetiii emfatice, enumeraii retorice, elipse, suspensii (n discursul oratoric). D. REGISTRUL CULT (SCRIS) implic:

respectarea normelor limbii literare (fonetic, morfologic, sintactic); pstrarea integritii fonetice a cuvintelor; vocabular bogat, nuanat; prezena termenilor abstraci, specializai, neologici; evitarea repetiiilor; elemente afective puine i controlate; sintax complex: procedee retorice ale discursului etc. E. REGISTRUL ARHAIC vizeaz opiunea vorbitorului n a folosi particulariti ale limbii romne vechi:

cuvinte de origine slav; arhaisme fonetice (pre) i lexicale (logoft); folosirea vocalei u (serviciu, Mateiu) n poziie final (sub influena transcrierii kirilice a unor cuvinte); formele verbale de perfect simplu i mai-mult-ca-perfect, plural, fr sufixul r (Noi luptasem...); sintax greoaie (latin); pluralul majestii; forme de plural pentru pronume invariabile/ articularea acestora (carii, carele pentru pronumele relativ 'care') etc.

F. REGISTRUL REGIONAL apare n vorbirea dintr-o anumit zon a rii, caracterizat fiind, printre altele, de: forme fonetice neliterare (itia - 'acetia'; dete - 'degete'); lexic (curechi - 'varz'; lubeni - 'pepene verde'); forme ale verbelor auxiliare (o venit, oi vedea); perfectul simplu (predilect n Oltenia); forma pronominal dnsuldnsa, cu valoare afectiv n Moldova. G. ARGOUL este un limbaj codificat, neles numai de cei care l folosesc (grupuri sociale: elevi, studeni, delincveni etc.). Se remarc prin: permanenta schimbare a fondului lexical; fonetica i morfosintaxa repet caracteristicile limbajului popular; folosirea cu sensuri schimbate a unor cuvinte din lexicul comun (cobzar - 'informator'; mititica - 'nchisoare'; curcan - 'poliist'; mate - 'matematic' ; diriga - 'diriginta' etc.). H. JARGONUL se prezint ca variant a limbii naionale, delimitat dup criterii sociale i culturale sau profesionale. Const n folosirea folosirea excesiv a unor cuvinte strine (neogreceti, franuzeti, englezeti), cu intenia emitorului de a epata, ceea ce implic preiozitate lingvistic. Vorbitorii tineri utilizeaz frecvent elemente de jargon (bye-bye, ,,merci, ,,full, ,,cool).

STILURILE FUNCTIONALE (2)

STILUL TEHNICO - STIINTIFIC - indeplineste functia de comunicare in domeniul stiintei si tehnicii . Modalitatile de comunicare sunt : monologul scris ( in lucrari si documente stiintifice si tehnice ) , monologul oral ( in prelegeri , expuneri , sau comunicari ) , dialogul oral ( in cadrul colocviilor , seminariilor si dezbaterilor stiintifice ) Compozitii pe baza textelor stiintifice: analiza stiintifica ( filozofica , economica , politica , botanica etc. ),studiul stiintific, comunicarea stiintifica , referatul stiintific ,eseul stiintific. Caracteristici : Corectitudine - in comunicare sunt preferate variantele literare la toate nivelele limbii) ; Obiectivitate - comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva ; accentul cade pe comunicare de notiuni , cunostinte , idei etc. , astfel ca functia limbajului este cognitiva ;

Lipsa marcilor afective - intr-un text stiintific autorul , cel care transmite un asemenea mesaj , nu se implica in comunicare , prezinta un adevar stiintific de necontestat , iar receptarea se face obiectiv , pentru ca se adreseaza intelectului , gandirii abstracte , logice (exceptie: polemica stiintifica) - Accesibilitate - comunicarile se disting prin claritate , prin precizie si proprietate ; formularile , frazele sunt clare , precise iar topica frazei este fireasca, fara inversiuni ; ele sunt insotite adesea de mijloace auxiliare extralingvistice- tabele , diagrame , schite fotografii harti etc. ; Particularitati lingvistice: a)la nivel lexical: -fiecare domeniu al stiintei si tehnicii are o terminologie proprie; -termenii lexicali sunt de obicei monosemantici; -sunt frecvente neologismele; -se folosesc cuvinte formate cu pseudoprefixe (antebrat, contraofensiva, cvasicomplet, extrafin, izotermic) si elemente de compunere savante (aerodrom, biografie, cardiologie, cronologie, futurologie); -termenii lexicali se folosesc in forme apropiate de cele internationale (computer, microbiologie, televiziune); b)la nivel morfologic sunt frecvente: -substantivele abstracte provenite din infinitive lungi sau din adjective; -infinitivul cu valoare de imperativ in observatii si note; -inlocuirea persoanei I sg. cu persoana I pl. (pluralul autorului, pluralul academic); c)la nivel sintactic predomina subordonarea fata de coordonare; d)la nivel stilistic sunt folosite procedee care au ca scop organizarea discursului stiintific: -coordonarea sub diferite forme: enumeratie si repetitie, paralelism si antiteza; -citatul ca punct de plecare, argument sau material demonstrativ; -figuri de stil si constructii retorice in cazul unei atitudini polemice; -digresiunile incluse in textul comunicarii sau prezente ca note, adnotari in subsolul paginii; -succesiunea intrebare-raspuns ca modalitate de constructie a discursului stiintific.

STILURILE FUNCTIONALE (3)

STILUL PUBLICISTIC este acea modalitate de comunicare prin care publicul este informat , influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele sociale si politice , economice , artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt : monologul scris ( in presa si publicatii ) , monologul oral ( la radio si televiziune ) , dialogul oral ( dezbaterile publice ) , dialogul scris ( interviuri consemnate scris ) . Tipuri de texte: articolul, cronica, reportajul, foiletonul, interviul, masa rotunda, stirea, anuntul publicitar etc. Caracteristici : Contopirea celor doua componente - intelectuala si afectiva , tranzitiva ( obiectiva , informativa ) si reflexiva ( subiectiva , afectiva ) , in vederea indeplinirii sarcinilor de informare si formare de convingeri ; Caracterul eterogen si mobil deoarece se situeaza in mijlocul realitatii cotidiene ; este stilul cel mai sensibil la nou, la schimbari lingvistice; Apeleaza la elemente specifice celorlalte stiluri , datorita ariei tematice foarte largi ; Imprumuta diverse trasaturi proprii beletristicii : preocuparea pentru inovatia lingvistica ( creatii lexicale proprii ) , utilizarea unor procedee menite a starni curiozitatea cititorilor , titluri eliptice , adeseori formate dintr-un singur cuvant , constructii retorice ( repetitii , interogatii , enumeratii , exclamatii etc. ), utilizarea larga a sinonimelor ; tendintele de aglomerare sintactica ; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative , folosirea figurilor de stil, valorificarea sensurilor figurate ale cuvintelor. STILUL COLOCVIAL ( FAMILIAR , COTIDIAN ) Este stilul comunicarii obisnuite dintre oameni , in viata de zi cu zi . Modalitatile de comunicare sunt : dialogul oral ( cea mai frecventa), dialogul scris ( schimb de scrisori ) , monologul scris ( notite , jurnal intim ) , monologul oral ( relatari si anecdotica , urari , felicitari si toasturi ) . Intrebuintarea acestui stil este generala , este singurul stil ,, stapanit,, de toti vorbitorii si insusit treptat inca din primii ani de viata . Este unicul stil in care este posibila si se realizeaza dezvoltarea spontana , neintentionata a limbii. Caracteristici : - naturaletea , relaxarea , degajarea in exprimare : comunicarea nu se supune unor reguli, factori de constrangere si control precum in alte stiluri ale limbii ; - continua oscilare intre economie si abundenta in exprimare . Economia se manifesta prin intrebuintarea cliseelor lingvistice , a cuvintelor de umplutura, a abrevierilor de tot felul , dar mai ales prin elipsa , ca urmare a vorbirii dialogate , precum si prin mijloace extralingvistice ( mimica , gestica ) care permit intreruperea comunicarii , restul fiind sugerat . Abundenta in exprimare este materializata prin repetitie , prin utilizarea zicalelor , proverbelor , locutiunilor si expresiilor , prin evitarea cuvintelor abstracte care sunt substituite prin perifraze . - incarcatura emotionala : comunicarile sunt pe de o parte expresia directa a starilor emotionale , pe de alta parte ele urmaresc sa impresioneze pe destinatar . Lingvistic , aceasta

trasatura este concretizata prin intrebuintarea diminutivelor si augmentativelor , a cuvintelor peiorative , a superlativelor populare si a unor sintagme afective etc. - inclinatie spre satira si umor , exprimata printr-o varietate de procedee : porecle , contaminari ( ,, Bine-ai venit nepurcele ! ,, ) , calambur ( ,, Ai iesit la vanatoare de lei ? ,, ) unitati neologice ( Curat murdar ! ,, )

STILURILE FUNCTIONALE (5)

STILUL BELETRISTIC Are un domeniu propriu de manifestare, cel al esteticului. Se opune celorlalate stiluri functionale , in care esentialul il constituie transmiterea de informatii . In stilul artistic transmiterea informatiei este corelata cu efectul produs de o anumita forma de transmitere a informatiei asupra destinatarului . Prin urmare , forma devine element esential si modelator in transmiterea informatiei ; forma , ca expresie a unui continut determinat , este unica si irepetabila . Modalitati de comunicare: sunt valorificate deopotriva naratiunea, descrierea, dialogul si monologul, in scris sau oral (in creatia populara). Creatii: vezi toate speciile genurilor literare (liric, epic si dramatic) Caracteristici: - Conventionalitatea : in timp ce toate celelalte stiluri comunicarea urmareste sa redea realul sau ceea ce este considerat ca real , in stilul artistic comunicarea este expresia unei alte realitati imaginate de autor ; destinatarul nu-si pune problema falsului , el stie ca e vorba de fictiune , de conventie ; textul literar scoate in evidenta functia poetica a limbajului deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la ceea ce spune , ci si la CUM SPUNE ; - Deschiderea catre toate mijloacele de expresie, indiferent carui stil functional ar apartine; se apeleaza la toate sferele vocabularului , astfel incat in opera literara apar deopotriva : regionalisme , elemente de jargon si de argou , arhaisme si neologisme ; - Limbajul expresiv, obtinut prin valorificarea figurilor de stil. ATENTIE! 1. Limbajul literaturii (beletristic) NU este acelasi lucru cu limba literara (= aspectul cel mai elaborat al limbii, supus regulilor la toate nivelele lingvistice). 2. In limbajul liric, fenomenele neliterare (pleonasm, dezacord etc) sunt considerate licente poetice.

STILUL.CALITATILE PARTICULARE
Inafara calitatilor generale, stilul individual poate fi caracterizat si printr-o serie de insusiri particulare. Din combinarea acestora rezulta originalitatea exprimarii. Cele mai cunoscute calitati particulare sunt:

1. NATURALETEA - consta in exprimarea fireasca, fara afectare, fara o cautare fortata a unor cuvinte sau expresii neobisnuite, de dragul de a epata, de a uimi auditoriul.Opuse naturaletei sunt afectarea si emfaza. 2. DEMNITATEA - impune utilizarea in exprimarea orala numai a cuvintelor sau a expresiilor care nu aduc atingere moralei sau bunei cuviinte; ea cere sa se evite ce este vulgar, trivial, grosolan, necuviincios.

3. ARMONIA - obtinerea efectului de incantare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii capabile sa provoace auditoriului reprezentari conforme cu intentia vorbitorului; opusul armoniei este cacofonia. 4. FINETEA - folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima intr-un mod indirect ganduri, sentimente, idei (subtilitate in exprimare). 5. SIMPLITATEA reliefarea valorii sugestive a cuvintelor si expresiilor simple. Opus este simplismul, expresie a superficialitatii 6. RETORISMUL folosirea unor cuvinte si structuri care imprima comunicarii o nota entuziasta, patetica. Daca este formal, devine cusur. 7. UMORUL sesizarea si reliefarea aspectelor ridicole ale vietii. Are o gama foarte variata, de la umorul jovial, plin de haz , pana la umorul negru, tragic sau absurd. 8. IRONIA consta in evidentierea aspectelor negative ale vietii prin disimulare.Poate fi persiflare, zeflemea, batjocura, autoironie, sarcasm etc. 9. CONCIZIA utilizarea mijloacelor lingvistice strict necesare exprimarii. Opusa conciziei este poliloghia. 10. ORALITATEA folosirea particularitatilor de expresie proprii limbii vorbite. NOTA In cerintele de anii trecuti de la bacalaureat, am intalnit si VARIETATEA STILISTICA, luata drept calitate particulara a stilului; aceasta consta in amestecul de stiluri ale limbii in exprimare.

FUNCIILE COMUNICRII
Exista ase funcii ale limbajului, n care sunt angajai factorii comunicrii(elementele situatiei de comunicare). Funciile limbii corespund siturii comunicrii lingvistice n perspectiva unuia dintre factorii comunicrii: emitator - funcia emotiv receptor funcia conativ mesaj funcia poetic cod - funcia metalingvistic

context (sau referent) funcia referenial canal de transmitere funcia fatic 1.Functia corespunztoare centrrii mesajului pe emitor este funcia EMOTIVA, care trdeaz starea afectiv, sentimentele, valorile morale, capacitile cognitive i cultura emitorului. Funcia emotiv a comunicrii const n evidenierea strii interne a emitorului. Aceasta se refer, cum bine se tie, la capacitatea pe care o avem, ca emitori, s marcm poziia noastr fa de informaia pe care o conine enunul nostru. Ea se se realizeaz la nivelul emotiv al limbajului prin interjecii, exclamaii, prin lungirea emfatica a sunetelor. Este semnificativ c intonaia are un rol deosebit de important n exprimarea poziiei Emitorului. Alte procedee: folosirea diminutivelor i augmentativelor, preferina pentru un anumit termen din seria de sinonime aflat la dispoziia vorbitorului. 2.Funcia orientat spre receptorul mesajului este cea CONATIV, ce servete la incitarea acestuia la aciune/respectiv la ncetarea aciunii prin ordine, ndemnuri, rugmini, interdicii, etc. Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor. Funcia conativ se concentreaza pe strategia lingvistic a contactrii receptorului, bazat pe mrci ale vocativului (la substantive, pronume, numerale i adjective) i imperativului (mod verbal personal), de propoziii imperative, exclamative, afirmative i negative. Constructia mesajului este la modul imperativ prin excelen. 3. Funcia aferent mesajului este cea POETIC, prin care limbajul se orienteaz spre sine, spre propria organizare. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune, cum se vorbete, spre deosebire de limbajul tiinific, care pune accentul pe ce se spune. Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, n special reclamele pentru serviciile turistice. Funcia poetic presupune modul n care este concentrat mesajul poetic de la emitor spre receptor i constituie funcia esenial a artei verbale. Ea nu apare singura: n poezia epica, unde se ntrebuineaza formulri la persoana a treia, apare i funcia refereniala; n poezia lirica, n care enunurile sunt la persoana nti, apare i funcia emotiv, iar n poezia liric-adresativ, cu valori retorice, formulate la persoana a doua (oda, epistola, satira), apare i functia conativa. n opera dramatica, se exploateaz din plin resursele oferite de funciile limbajului, mai ales factorii de perturbare a comunicrii, care creeaz atmosfera specific. 4.Funcia corespunztoare codului este cea METALINGVISTIC, ce are n vedere nelegerea corect i complet a mesajului. Ea presupune intervenii prin care se verific folosirea i nelegerea cuvintelor, a sensului lor, a implicaiilor colaterale ale semnelor din cod. Este necesar s se atrag atenia asupra codului utilizat, fie prin gesturi, fie n perifraze explicative (explicaii de genul glumesc, desigur). Funcia metalingvistic are n vedere codul in care se exprima interlocutorii, modul n care funcionarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-semantic etc.) favorizeaz i faciliteaz comunicarea. Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistic a comunicarii 5.Funcia limbajului corespunztoare contextului este cea REFERENIAL. Aceasta ilustreaz modul de folosire a limbajului pentru a exprima o realitate, o interpretare personal, o imagine, o prere sau o ide, aa cum o percepe emitorul. Funcia referenial transmite

informatii despre lumea real sau imaginar, trimite la context i stabilete referentul. Ea poate fi denotativ sau cognitiv, avnd n vedere informarea, contextul lingvistic i extralingvistic (social, cultural,) al comunicrii. 6. Funcia limbajului corespunztoare canalului este cea FATIC, interacional. Ea servete la stabilirea relaiei de comunicare i la cultivarea interesului pentru aceasta pn la ncheierea mesajului, prin verificarea funcionrii optime a circuitului. La nivelul contactului social funcia fatic asigur comunicarea de succes prin amprenta lingvistic degajat. Majoritatea textelor ndeplinesc mai multe functii, dar hotrtor pentru includerea ntr-un stil sau altul, este funcia dominant. De pild: emotiva n memorii, confesiuni, comentarii, interpretri critice conativ n ordine, decizii, regulamente, discursuri politice, predici, reclame poetic n operele literare, dar i n unele mesaje publicitare metalingvistic n analize gramaticale, n dicionare, n texte cu caracter didactic referenial e dominant n comunicate oficiale, buletine, chestionare, referate, cronici fatic n saluturi i formule de convenien, texte de receptare a mesajului telefonic