BILETUL 1.

Stilul stiintific

1.Autor, titlu

In subsolul textului este indicat numele autorului, Constantin C. Giurescu, Dinu

C. Giurescu, titlul lucrarii de unde este extras fragmentul, Scurtă istorie a
românilor pentru tineret îndeosebi.

Titlul sugereaza ca fragmentul ar putea apartine unui text din sfera stiintifica. El
indica un text de specialitate din domeniul istoriei: Scurtă istorie a românilor
pentru tineret îndeosebi.

2.Tipul de discurs (text nonfictional, informativ).

Discursul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei cuvintelor

cu sens denotativ si in conformiate cu sfera de referinta a cuvintelor).

In text sunt folositi termeni cu sens denotativ:corpul omenesc, familie,

moştenirii lingvistice; moşteniri sufixele;româneşti; etc.

Discursul are functie referentiala.El transmite informatii stiintifice pe baza unui

text informativ.Primul enunt poate fi considerat un argument: Sub raportul
limbii, cercetările întreprinse [...] au putut stabili un număr de 160 (o sută
şaizeci) de termeni româneşti care sunt de origine geto-dacă.

Urmatoarele enunturi sunt menite sa exemplifice argumentul. E de notat faptul

ca exemplificarea argumentului se face atat prin recursul la termenii romanesti
de origine geto-daca; cat si prin observatiile facute in legatura cu termenii care
vor sporii prin cercetari ulterioare care ne vor arata si alte aspecte a mostenirii
lingvistice...

Ultimul enunt poate fi considerat o concluzie a ideii despre legatura termenilor

romanesti cu originea geto-daca: Ni s-au păstrat de la daco-geţi şi câteva nume
de ape: în primul rând Dunărea, care derivă dintr-un Dunaris dacic; apoi
Argeşul din Argessos (la Herodot diformat: Ordessos); Bârzava, al cărei nume
se regăseşte în oraşul dacic Berzobis; Someşul: o inscripţie latină din ţinuturile
udate de acest râu vorbeşte de Samus; este sigur că romanii au păstrat vechiul
nume, autohton. Acelaşi lucru cu Oltul, Aluta în izvoarele latine, şi cu Tisa.

3. Sfera de utilizare:
Discursul este relevant pentru stilul stiintific si are relevant in domeniul istoriei
si criticii literare.

4.Elementele situatiei de comunicare Emitator-Receptor-

Mesaj

*Conform relatiei E-R (Emitator-Receptor)(Beneficiar)

Emitatorul este specializat, respectiv o persoana abilitata in domeniul istoriei si

criticii literare. Receptorul nu este prezent explicit, dar se poate presupune ca
este puternic specializat, respectiv tot o persoana abilitata in domeniul istoriei si
criticii literare, sau nespecializat, categorie din care fac parte cititorii care sunt
interesati de aceasta tema.

Relatia emitator-receptor este determinata de emitator prin numirea publicului-

tinta (se adreseaza in special tinerilor, dupa cum reiese din titlul fragmentului).

*Conform efectului mesajului

Mesajul vizeaza ca efect acordul cu informatia in masura in care informatia este

corecta stiintific si in masura in care este corect argumentata.

*Conform functiei mesajului (scop)

Functia mesajului este de informare, concentrata pe un subiect precis: legatura

dintre termenii romanesti si originea geto-dacă.

Mesajul are si functie educativa: in masura in care textul este folosit in procesul
invatarii in orele de limba, dar si in masura in care un receptor nespecializat
doreste sa conoasca problema.

*Conform incarcaturii emotionale a mesajului

Mesajul este neutru prin datele furnizate si prin tonalitate. Neutralitatea

discursului este tipica textului stiintific.Autorul vizeaza o problema teoretica,
exemplificata printr-un context cultural dat.

5.Caracteristici ale stilului:

a. Corectitudine: textul este alcatuit din enunturi construite in conformitate cu

regulile grmaticale si semantice.
b. Claritate:descriere clara, logica, coerenta, obtinutaprin folosirea unor cuvinte
al caror sens este consacrat si prin evitarea termenilor prea specializati.
c. Obiectivitate: continutul textului se refera la o problema reala, demonstrata
stiintific.
d. Accesibilitate: limbajul poate fi inteles de specialisti dar si de elevi/studenti
familiarizati cu terminologia, sau oricare alt cititor cu o monima specializare.
e. Proprietatea termenilor: termenii sunt folositi cu sensul propriu, denotativ
(raport, limba, cercetari, termeni, origine etc.)
f. Sens unic (opera inchisa): receptarea textului se face numai in sensul indicat
de autor.

BILETUL 2. Stilul stiintific

1.Autor, titlu

In subsolul textului este indicat numele autorului,Sorin Alexandrescu, titlul

lucrarii de unde este extras fragmentul, Paradoxul românesc

Titlul sugereaza ca fragmentul ar putea apartine unui text din sfera stiintifica,
specialitatea istorie.

2.Tipul de discurs (text nonfictional, informativ).

Discursul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei cuvintelor

cu sens denotativ si in conformiate cu sfera de referinta a cuvintelor).

In text sunt folositi termeni cu sens denotativ: paradox, istorie, cultural,

european, geografia, latinitate,apartenenta, pamant, cultura, arte, caracter etc.
Discursul are functie predominant referentiala.El formuleaza argumente
referitoare la modul in care poate fi interpretata paradoxul roman.Primul enunt
poate fi considerat un argument: Primul paradox al domeniului român se referă
la poziţia sa în spaţiul cultural european. Geografia şi istoria au plasat România
între Europa centrală, Europa răsăriteană şi Balcani, asemeni unei insule de
latinitate pierdute într-o mare slavă şi ungară. Urmatorul enunt are un caracter
explicativ.Spaţiul român s-a format astfel la frontiera a trei zone culturale
diferite şi, asemeni oricărui spaţiu de frontieră, şi le-a apropiat, diferenţiindu-se
în acelaşi timp de fiecare din ele. [...]

Ultimul enunt poate fi considerat o concluzie a ideii despre cultura si caracterul

domandit de romani: Românii şi-au creat propria lor cultură, acceptând un
minim de elemente comune cu fiecare zonă vecină, minim care făcea posibil
contactul cu aceasta şi care a servit, în acelaşi timp, tocmai pentru a o
diferenţia de celelalte zone vecine. Datorită unei asemenea arte au reuşit ei să
echilibreze caracterul, altminteri divergent, al acestor numeroase influenţe.
3. Sfera de utilizare:
Discursul este relevant pentru stilul stiintific si are relevant in domeniul istoriei
si criticii literare.
4.Elementele situatiei de comunicare Emitator-Receptor-Mesaj
*Conform relatiei E-R (Emitator-Receptor)(Beneficiar)

Emitatorul este specializat, respectiv un specialist in domeniul istoriei. Ideea

rezulta din titlul lucrarii Paradoxul românesc. Receptorul poate fi specializat si/
sau nespecializat. Specificul unor texte de acest gen este ca se adreseaza
unuipublic larg , care nu trebuie sa fie neaparat specializat.
*Conform efectului mesajului
Mesajul vizeaza ca efect acordul cu informatia in masura in care este corecta
stiintific.

*Conform functiei mesajului (scop)

Functia mesajului este de informare concentrata pe un subiect precis: paradoxul
domeniului român. In acest context intrbarile esentiale ale mesajului informativ
actualizate aici sunt:Ce? (paradoxul roman), Cum? (ca tablou al romanilor in
care si-au format propria cultura si caracter).
Mesajul are si functie educativa: in masura in care textul este folosit in procesul
invatarii, dar si in masura in care un receptor nespecializat doreste sa cunoasca
problema.

*Conform incarcaturii emotionale a mesajului

Mesajul este neutru prin datele furnizate si prin tonalitate. Neutralitatea
discursului este tipica textului stiintific.Autorul vizeaza o problema teoretica,
exemplificata printr-un context cultural dat.
5.Caracteristici ale stilului:
a. Corectitudine: din punct de vedere gramatical si lexical textul este corect
alcatuit.
.
b. Claritate:descriere clara, logica, coerenta, ea se obtine prin folosirea unor
cuvinte al caror sens este consacrat si prin evitarea termenilor prea specializati.
c. Obiectivitate: continutul textului se refera la o problema demonstrata
stiintific.
d. Accesibilitate: limbajul este usor de inteles atat de specialisti, cat si de
elevi/studenti familiarizati cu terminologia, sau oricare alt cititor cu o minima
specializare.
e. Proprietatea termenilor: termenii sunt folositi cu sensul propriu, denotativ
( istorie, cultural, geografia, latinitate, cultura, arte, caracter etc.)
f. Sens unic (opera inchisa): receptarea textului se face numai in sensul indicat
de autor.
BILETUL 5. Stilul stiintific
1. Autor, titlu (se află în partea dreaptă jos) şi temă (despre ce e vorba în
text)
în subsolul textului este numit autorul Vasile Pârvan şi titlul începuturile vieţii
romane la gurile Dunării. Titlul sugerează că textul ar putea fi de specialitate
şi că aparţine unei sfere ştiinţifice (sensul sintagmei din titlu, începuturile
vieţii romane la gurile Dunării, care sugerează o plasare a unui eveniment
istoric - instaurarea vieţii romane în spaţiu - la gurile Dunării - şi în timp -
începuturile). E important de remarcat faptul că tema fragmentului citat care se
referă la modul de lectură a istoriei indică faptul că avem de-a face cu un text
de escortă, un text explicativ.
2. Tipul de discurs (text nonficţional, justificativ) Discursul este
nonficţional (poate fi identificat conform predominanţei cuvintelor cu sens
conotativ/ denotativ şi în conformitate cu sfera de referinţă a cuvintelor). în text
sunt folosiţi termeni cu sens denotativ: istorie, popor, cărţi-, viaţă. Discursul are
funcţie predominant referenţială. El formulează argumente referitoare la modul
în care poate fi interpretată istoria veche. Din acest punct de vedere fragmentul
dat poate fi considerat o definiţie a tipurilor de lectură a istoriei: învăţaţii care
scriu istoria popoarelor sunt de două feluri: unii, care din copilărie şi pană la
bătrâneţe au trăit tot între cărţi, iar alţii, care au trăit şi viaţa cea de toate
zilele, cu luptele, necazurile, urâţeniile şi frumuseţile ei, cunoscând în came şi
oase oameni vii de toate felurile. Următoarele enunţuri au un caracter explicativ.
Ele enumera atributele fiecărui tip de cititor, respectiv cititorul care
interpretează istoria numai prin intermediul altor lecturi şi cel care corelează
viaţa cu textele citite. Ultimul enunţ este favorabil celui de-al doilea tip de
cititor. Considerând fragmentul o prefaţă la un model de lectură şi interpretare a
istoriei se poate afirma că autorul va citi istoria conform celui de-al doilea
model.
3. Sfera de utilizare Sfera de referinţă a termenilor este cea la intersecţia
dintre domeniul strict ştiinţific şi cel literar. Chiar dacă discursul are relevanţă în
domeniul ştiinţelor umaniste, stilul este tangent la domeniul eseisticii şi al
literaturii.
4. Elementele situaţiei de comunicare ERM
•
Conform relaţiei E-R (beneficiar) Emiţătorul este specializat, respectiv un
specialist în domeniul istoriei, Ideea specializării este susţinută de titlul lucrării -
începuturile vieţii romane la gurile Dunării şi de temă - modul în care este
citită şi interpretată istoria. Receptorul poate fi specializat, nespecializat, sau în
curs de specializare (elevi, studenţi).
• Conform efectului mesajului Mesajul vizează ca efect acordul cu informaţia
în măsura în care este corectă ştiinţific.
• Conform funcţiei mesajului (scop) Funcţia mesajului este de informare
concentrată pe un subiect precis: cum se citeşte şi se interpretează istoria.
întrebările esenţiale ale mesajului informativ actualizate sunt: Ce? (istoria),
Când? (de la începuturi}, Pentru cine? (pentru specialişi,învăţaţi), Cum? (
citirea istoriei numai din cărţi/ corelarea lecturii cu viaţa). Funcţia educativă este
prezentă în măsura în care textul este folosit în procesul învăţării în orele de
istorie sau este folosit de diverşi receptori interesaţi de subiect.
• Conform încărcăturii emoţionale a mesajului Mesajul este neutru din
punctul de vedere al implicării afective a autorului, prin datele furnizate. Prin
tonalitate însă textul tinde către emoţional, graţie figurilor de stil prezente în
text şi graţie construcţiei ample a frazei.
CARACTERISTICI ALE STILULUI
1. Corectitudine: din punct de vedere gramatical şi lexical textul este corect
alcătuit.
2. Claritate: descriere clară, logică, coerentă, obţinută prin folosirea unor
cuvinte al căror sens este consacrat şi prin evitarea termenilor prea specializaţi.
3. Obiectivitate: conţinutul textului se referă la o problemă aflată la graniţa
dintre subiectiv şi obiectiv, după cum indică şi fragmentul citat în care discursul
este construit pe două moduri posibile de lectură.
4. Accesibilitate; limbajul poate fi înţeles de specialişti, dar şi de elevi/ studenţi
familiarizaţi cu terminologia, sau oricare alt cititor cu o minimă specializare
(sate, oraşe, ţări, biserici, învăţaţi).
5. Proprietatea termenilor, termenii sunt folosiţi cu sensul propriu (istorie,
popoare, răspunsuri).
6. Sens unic (operă închisă): receptarea textului dat se face numai în sensul
indicat de autor.

BILETUL 94. Stilul juridic-administrativ

ETAPE
1. Autor, titlu (se afla in partea dreapta de jos) si tema (despre ce este vorba
in text).
Informatiile apar in subsolul textului. In cazul textelor juridice, autorul este
institutia care elaboreaza legea. Titlul din subsolul textului specifica domeniul de
aplicare, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Titlul sugereaza ca
textul apartine stilului juridic-administrativ. Tema face referire la drepturile
omului.Aceasta se concentreaza asupra drepturilor omul in diferite ipostaze. In
acest sens legea prevede trei tipuri de drepturi: dreptul la respectarea vieţii sale
private şi de familie, dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie si
dreptul la libertatea de exprimare.
Cele trei articole de lege se insccriu in sfera relatiilor interumane. Ele vizaza
relatiile din viata privata a omului (relatiile de familie), si relatiile din viata
publica.
2.Tipul de discurs (text nonfictional, descriptiv)
*Conform specificului discursului
Discursul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei cuvintelor
cu sens denotativ si in conformitate cu sfera de referinta a cuvintelor). In text
sunt prezente cuvinte cu sens denotativ: autorităţi, lege, gândire, conştiinţă,
religie.
3.Sfera de utilizare
Textul apartine stilului juridico-administrativ, utilizat in relatii administrative,
oficiale, de natura juridica.
4.Elementele situatiei de comunicare ERM (emitator-receptor-mesaj)
-conform relatiei E-R (beneficiar)
Emitatorul este specializat: institutia care da legile. Ideea specializarii este
sustinuta de titlu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, si de termenii
de specialitate: lege, penal, securitate nationala, societate democratica,
autoritatilor publice etc. Receptorul este si el specializat, respectiv, cel care
aplica legea, dar si nespecializat, adica cetateanul beneficiar care citeste legea.
-conform efectului mesajului
Acordul cu informatia este prezent in masura in care legea este justificata de un
anumit context social.
-Conform functiei mesajului (scop)
Texul are functie de informare: are dimensiune pragmatica si aplicabilitate in
sfera vietii private si vietii publice. Structural textul raspunde la intrebarile
specifice textului informativ:Ce? (drepturile omului), De ce? (sunt importante:
fiindca orice cetatean poate avea acces liber si neingradit la informatiile de
interes public).
Textul are si functia de popularizare, prin promovarea legii in randul cetatenilor.
Functia educativa consta in a sugera un anumit comportament intr-o situatie
data, respectiv cunoastearea anumitor informatii de interes public.
-Conform incarcaturii emotionale a mesajului
Mesajul este preponderent denotativ, se adreseaza ratiunii si este lipsit de
componenta afectiva.
CARACTERISTICI ALE STILULUI

1. Are formule fixe: fiecare paragraf incepe cu un numar.

2. Obiectiv si impersonal: in text nu exista marcile autorului.

3. Accesibil, clar si precis: accesibil prin termenii utilizati, clar prin structura
frazei si precis pentru ca numeste situatia si comportamentul.

4. Vocabular pronuntat specializat: lege, art.

6. Folosirea cliseelor : In acest context, sablonul se materializeaza in structura

formala a textului, respectiv, paragraful care defineste continutul articolului (8,
9, 10).
PARTICULARITATI LINGVISTICE
Lexicale: Termeni de specialitate: lege, penal, securitate nationala, societate
democratica.
Monosemantism si neologisme.
Morfologice: Substantive
abstracte
Reflexiv impersonal si Forme impersonale.
Sintactice: Enunturile sunt structuri de tip cliseu, propozitiile sunt principale,
dezvoltate, independente, enuntiative cu nuanta imperativa, in ceea ce priveste
aplicabilitatea. Predomina coordonarea.
Stilistice: Clisee:art. 8,9,10; paragrafe 1,2.

BILETUL 97. Stilul publicistic

ETAPE

1. Autor, titlu (se află în partea dreaptă jos) şi temă (despre ce e vorba în
text)

Textul are în subsol autorul, Jonathan Scheele, şi titlul Conferinţa domnului

Jonathan Scheele.Titlul trimite la condiţiile unei comunicări eficiente, foarte
puţin sau deloc cunoscute vorbitorilor. Tema este definirea Ce înseamnă să fii
european

2. Tipul de discurs (text subiectiv-reflexiv, nonficţional) Din informaţia din

subsolul textului rezultă tipul de text: conferinţă (convorbire), adică expunere
făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei, politicii etc., cu
intenţia de a informa, de a instrui, de a omagia etc. Funcţia discursului este
conativă.
Textul este nonficţional (poate fi identificat conform predominanţei cuvintelor cu
sens denotativ şi în conformitate cu sfera de referinţă a cuvintelor). Textul nu
are elemente de confesiune. Este un text care se apropie de domeniul ştiinţific,
prin tematică şi prin modul de construire a discursului. În acest sens poate fi
considerat un text reflexiv.
El prezintă dialogul din punctul declanşării lui, luându-se în seamă capacităţile
interlocutorilor, disponibilităţile acestora, apreciindu-se ca valoare fundamentală
în comunicarea de acest tip, respectul. Primul enunţ sugerează faptul că tema
articolului urmează după o altă intervenţie Am fost invitat să vorbesc despre Ce
înseamnă să fii european. Vă mărturisesc că
nu îmi este uşor să dau un răspuns, pentru că sunt deja european: e o stare
firească,

pe care nu simt nevoia să o definesc. […] Demonstraţia porneşte de la alegerea

interlocutorilor,
de la declinarea poziţiilor acestora, care, obligatoriu, au opinii diferite, au
aceeaşi disponibilitate intelectuală, au un fond de referinţă comun (valori,
reguli, principii). Se anticipează din enunţurile de început ale articolului condiţia
esenţială a efortului colocvial, acela de a obţine un adevăr diferit de cel de la
care s-a pornit. Regulile notate într-un limbaj aflat la graniţa beletristic/
publicistic vizează personalitatea vorbitorilor, dimensiunea morală a acestora,
forţa de a renunţa la vanităţi şi mici orgolii. Pentru a convige, se apelează la
exemple alegorice (pentru a defini calitatea de european prin împărtăşirea unui
set de valori). Tranşant, se numeşte ca virtute cardinală fundamentală a
dialogului facultatea de a vedea, coroborată, în viziunea autorului puţin la
istoria Uniunii Europenei. Pericolele intuite care ar ameninţa spaţiul public, în
cazul ignorării regulilor formulate, sunt vorbăria şi discursul torenţial. Articolul
este construit după structura discursului argumentativ.

3. Sfera de utilizare Textul este la intersecţia dintre stilul beletristic (eseistic)

şi stilul publicistic. Aparţine stilului publicistic prin temă şi prin faptul că este un
articol, prin efectul de convingere (persuasiune) şi aparţine stilului beletristic
prin maniera subiectivă de tratare a temei.

4. Elementele situaţiei de comunicare ERM (emiţotor-receptor-mesaj)

o Conform relaţiei E-R (beneficiar)(emiţătr-receptor) Relaţia emiţător-

receptor este traductibilă în termenii autor-cititor. Aici emiţătorul este
specializat, problema comunicării fiind o problemă constantă a sa. Receptorul nu
trebuie să fie neapărat specializat, dimpotrivă, prin modul de construire a
discursului reflexiv se poate presupune că autorul vizează un public-ţintă
nespecializat în domeniu, dar interesat de ceea ce înseamnă a fii european. Se
poate spune, de asemenea, că textul citat este o invitaţie la a înţelege ceea ce
inseamnă să fii european.

o Conform efectului mesajului. Mesajul vizează ca efect principal

persuasiunea receptorului. Primul efect ar fi cel de a convinge un receptor
neiniţiat sau slab iniţiat că definitorie pentru cunoaşterea a ceea ce inseamna a
fii european stă la baza valorii. Titlul este construit ca să pregătească terenul
pentru persuasiune. Efectul de persuasiune este însă gândit de la începutul
discursului prin punerea problemei:pentru a defini calitatea de european prin
împărtăşirea unui set de valori. Printr-un astfel de enunţ, autorul incepe sa
definească din punctul său de vedere ceea ce inseamnă a fii european. Astfel
citit, primul enunţ are efect de captare a atenţiei, fiindcă el creează un nivel de
aşteptare. Un alt efect ar fi acordul. El poate veni de la receptorii specializaţi.

• Conform funcţiei mesajului (scop) Textul are funcţie de informare.

întrebări definitorii pentru mesajul informativ: Cine? (Jonathan Scheele), Ce?
(definitia europeanului), De când?, Până când?, De ce? (Uniunea a apărut din
nevoia de a nu mai avea niciodată un război mondial. Planul,

visul a fost integrarea voluntară a economiilor Europei atât de strâns, încât

războiul
sa nu mai fie o opţiune. Şi a reuşit, iar succesul se traduce într-o valoare
europeană
clară şi palpabilă: pacea. Între statele membre nu au mai existat războaie după
1950.). Funcţia educativă este reprezentată de prezentarea unei perspective
asupra valorii de a fii european.

o Conform încărcăturii emoţionale a mesajului Mesajul este emoţional în

măsura în care textul este o împletire între evocare şi argumentare. Textul face
apel la afectivitate, dar şi la raţiune.

CARACTERISTICI ALE STILULUI

1. Corectitudine: enunţurile sunt alcătuite corect din punct de vedere

gramatical.

2. Claritate: exprimarea clară, logică, coerentă a gândurilor, a sentimentelor şi a

ideilor; ea se obţine prin folosirea unor cuvinte al căror sens este consacrat şi
prin evitarea termenilor prea specializaţi.

3. Obiectivitate: enunţurile se referă la o dimensiune fundamentală a existenţei

umane: europenizarea; tendinţa spre subiectivitate este prezentă prin mărcile
morfologice (verbe la persoana a II-a singular).

4. Accesibilitate: în text este prezent un limbaj specializat (statele membre,

Uniunea Europeană etc.), însă familiar cititorilor şi ascultătorilor.

5. Sens multiplu (operă deschisă): este o secvenţă cu rol în formarea

vorbitorilor, care poate trimite spre alte sensuri şi poate genera alte opinii.

6. Mesajul are două dimensiuni fundamentale, informativă şi educativă:

atitudinea informativă este realizată prin discurs reflexiv, iar atitudinea
educativă este realizată prin tonul adresării.

FORMA DISCURSULUI PUBLICISTIC

Articol - text informativ (cu funcţie predominant referenţială, dar poate avea şi
funcţie conativa). El poate fi argumentativ, demonstrativ, reflexiv, eseistic.