TAG Curs nr.

CALCULUL HIDRAULIC AL RETELELOR DE APA

3.1

Elemente generale

Problema principala de rezolvat consta in determinarea diametrelor conductelor si

a pierderilor de presiune pentru o lungime de transport si debit de fluid date, sau pentru
stabilirea capacitatilor de transport ale conductelor cunoscind distributia pierderilor de
presiune. Particularitatile calculului hidraulic depinde de configuratia retelelor, care pot fi
structurate in:
retele simple;
retele ramificate, cu una sau mai multe surse de alimentare;
retele inelare;
retele buclate;
retele de termoficare.
Formula generala de determinare a pierderilor de presiune este:
p plin ploc f

l w2
w2

psplech
d 2
2

Pa

(3.1)

unde : psp = p/l este pierderea de presiune specifica (raportata la un metru

de conducta):
Q2
G2
w2
Pa
psp f
0,0625f 5h 0,811f s 5
(3.2)
m
2d
d
d

Pierderile de inaltime liniare si locale se pot exprima si prin relatia:

h hlin hloc Qs2lech K 2 sQs2

col _ lichid

(3.3)

unde K este caracteristica de debit (m 3/s), iar s este rezistenta hidraulica

totala a conductei, in (s2/m5):
(3.4)
m3 / s ; s 0,0826 f lech / d 5 lech / K 2 s 2 / m5
K 3,48 d 5 f
l ech l x l

d
f

[m], este lungimea echivalenta a conductei.

Diametrul interior d, capacitatea de transport a conductei Gh si viteza medie a

fluidului in conducta w sunt date de relatiile :
d 5 psp
0,0625 fGh2
m ; Gh 4
t h ; w 0,3542Gh m s
d 5
(3.5)
psp
f
d
Pentru calculul retelelor de apa se recomanda relatia lui Altsul pentru
determinarea coeficientului de frecare liniara f:
0 , 25
(3.6)
f 0,11 68 / Re
In cazul numerelor Re mari coeficientul de frecare nu mai depinde de Re
ci numai de rugozitatea relativa , iar relatia de calcul este cea propusa de
Sifrinson:
f =0,110,25
(3.6)
Rezistenta hidraulica specifica a conductelor Rsp se determina din relatia
generala a pierderilor totale de presiune :
p psp lech Rsp lechQs2 RQs2

unde : R = Rsp lech

Pa

(3.7)

[Pa s2/m6], este rezistenta totala a conductei.

-1-

TAG Curs nr. 3

Astfel rezistenta specifica a conductelor se calculeaza cu formula:

Rsp psp / Qs2 0,0891 k 0, 25 / d 5, 25

3.2

Pa s

/ m6 m

(3.8)

Retele cu configuratii simple

a) Conducte scurte. La acest tip de conducte pierderea de presiune totala se

calculeaza cu relatiile generale tinand cont de regimul de curgere si starea
conductei: neteda , semirugoasa sau rugoasa hidraulic:

p gh gAQs2 l x

Pa

unde

A 1 / K 2 0,0826 f / d 5

(3.9)

b) Conducte legate in serie. Pierderea totala de inaltime pentru conductele

simple inseriste (fig.3.1.) se calculeaza avand in vedere suma tuturor
rezistentelor liniare si locale ale tronsoanelor:

Fig.nr.3.1. Sistem de conducte inseriate

h Qs2 li K i2 Qs2 si

m ;

(3.10)

unde: Qs este debitul volumic care circula in sistemul de conducte inseriate

[m3/s]); li este lungimea tronsonului i in (m); Ki este modulul de debit al
tronsonului i, iar si este rezistenta totala a tronsonului i.
c) Conducte legate in derivatie (paralel). La legarea in derivatie (fig.3.2.)
pierderea de presiune (inaltime ) este egala pe fiecare ramura in parte: h =
h1 = h2 = . . . . = hn astfel ca debitul se repartizeaza pe fiecare ramificatie
conform dependentei data de relatia 3.11:
Qs1 / Qs 2 K1 / K 2 l1 / l 2 s 2 / s1
(3.11)

Fig.nr.3.2. Sistem de conducte in derivatie

-2-

TAG Curs nr. 3

d) Retele de distributie a apei reci.

Pentru distributia in orase a apei reci se stabileste mai intai debitul care trebuie
transportat si apoi distribuit consumatorilor.
Astfel in figura 3.3. este prezentata o conducta de alimentare cu preluare uniforma
de debit, caracteristica situatiei caracterizata de o mare aglomerare de consumatori
(ansamblurile de locuinte din marile cartiere orasenesti)

Fig.nr.3.3 Conducta cu preluare uniforma de debit

Expresia pierderii de presiune se determina considerand aproximativ o variatie

liniara a debitului pe lungimea conductei, iar coeficientul de frecare f dependent numai de
diametrul si rugozitatea conductei. Astfel pentru conducte rugoase hidrauluic pierderea de
presiune se detrmina cu relatia:

Q Q
lech
g Q12 1 2 2 / 3
5
d

Q1 Q1
2

p 0,0826 f

Pa]

(3.12)

in care :
Q1 ; Q2 sunt debitele de apa la inceputul si respectiv sfarsitul conductei, [m 3/s] ;
lech este lungimea echivalenta a conductei, [m] ; (daca nu se cunosc piederile
locale se considera cca. 20% din cele liniare) ;
d este diametrul interior in [m] ;
este densitatea apei la temperatura medie, in [kg/m 3].
Considerand acum Q0 debitul total de apa, uniform distribuit in lungul conductei, [m 3/s],
astfel incat Q1 = Q0 + Q2 , si avand in vedere relatia (3.4.) atunci pierderea de presiune
devine:

lech
Q12 Q1Q0 Q02 3
5
d

h s Q12 Q1Q0 Q02 3 0,0826 f

[m]

(3.13)

In cazul particular, cand debitul de transit la sfarsitul conductei Q2 = 0, relatia de mai sus
capata forma:
Q12
Q12
lech

p gh 0,0826 f 5 g
s g
[Pa]
(3.14)
3
3
d

-3-

TAG Curs nr. 3

3.3

Retele ramificate cu o sursa de alimentare

In fig 3.4. sunt prezentate cateva retele ramificate cu o singura sursa de

alimentare. Pentru cazul cel mai simplu al unei retele cu un singur consumator
la capat pierderea totala de presiune p si rezistenta totala R sunt date de
relatiile :
2
p RQsursa
[ Pa ] R Rsp l ech
[ Pa s 2 / m 6 ] Rsp 0,811f / d 5
(3.15)
Pentru reteaua cu n tronsoane in serie cu lungimi si diametre diferite,
rezistenta totala se calculeaza cu relatia :
n

i 1

i 1

R Ri ( Rsp l ech ) i

[ Pa s 2 / m 6 ]

(3.16)

Fig.nr.3.4. Retele cu o sursa de alimentare

a - retea cu preluare uniforma de debit si diametru constant; b - retea cu
nconsumatori;
c - retea cu trei consumatori; d - graficul pierderii de presiune pentru cazul c

A) La reteaua de conducta de diametru constant si preluare uniforma de

debit (fig. 3.4.a):
- psursa este diferenta de presiune disponibila la sursa;
- p este pierderea de presiune totala in retea;
- pl este pierderea de presiune la distanta l ;
- pc este diferenta de presiune disponibila la un consumator oarecare.
Daca debitul pompei Qsursa este uniform distribuit, adica Qsp = Qsursa /l, atunci
pierderea de presiune totala pe lungimea lech este:
-4-

TAG Curs nr. 3

2
sursa
2

Q
2
2
(3.17)
dl RsplechQsursa
/ 3 RQsursa
/ 3 [ Pa ]
0
0
l
si reprezinta deci, o treime din pierderea totala de presiune a retelei cu un
singur consumator la capat.
B) Pentru o retea cu un numar finit de n consumatori legati prin
tronsoane de conducta cu rezistentele locale li (fig.3.4.b) pierderea totala
de presiune este suma pierderilor pe fiecare tronson in parte:
p

l ech

RspQsp2 dl

l ech

Rsp

p 1 pi R1 (Q1 Q2 ..... Qn ) 2 R2 (Q2 Q3 .....Qn ) 2 .... RnQn2 [ Pa]

n

(3.18)
Pentru reteaua particulara cu trei consumatori (fig.3.1.c,d), constructia
grafica a pierderii de presiune s-a facut astfel:
pentru primul tronson DC parcurs de tot debitul Qsursa s-a construit
parabola R1Q2, care a determinat pe axa ordonatelor caderea totala de
presiune p1;
pentru al doilea tronson CB parcurs de debitul (Qsursa- Q1) s-a trasat
parabola R2Q2 care a stabilit caderea de presiune p2 pe axa pierderilor de
presiune (aceasta s-a trasat cu originea in virful lui p1);
in mod analog s-a procedat si pentru tronsonul al treilea.
Prin adunarea pe verticala a pierderilor de presiune s-a determinat
pierderea totala de presiune in retea p, echivalenta cu segmentul DD1.
Se defineste rezistenta patratica a retelei cu n consumatori Rp prin
relatia:
2
2
R p p / Qsursa
R1 R2 ( 2 3 .... n ) 2 ... Rn n2
[ Pa s / m 6 ]
(3.19)
i Qi / Qsursa
unde :
reprezinta debitele relative ale consumatorilor.
Caracteristica pierderii de presiune p=RpQ2 (linie punctata) corespunde cu
caracteristica retelei numai pentru punctele Q=0 si Q=Qsursa.

-5-

TAG Curs nr. 3

3.4. Retele ramificate cu doua surse de alimentare

In figura 3.5. se prezinta schematic o retea de alimentare cu apa cu doua surse
de alimentare, amplasate la cele doua capete ale retelei

Fig.nr.3.5. Retele cu doua surse de alimentare

a - retea cu preluare uniforma de debit si diametru constant; b - retea cu numar
finit de consumatori;
c coeficient de corectie m=f(1) pentru calculul din fig. b

Pentru cazul retelei de diametru constant, cu preluare constanta de debit

si doua surse de alimentare (fig.3.5.a), problema principala a calculului consta
in determinarea caracteristicilor punctului 0 de separatie a curgerii si a
debitelor QA si QB ale celor doua surse. Datele initiale ale problemei sunt
diferentele de presiune disponibile la surse pA si pB [Pa], debitul total al
retelei Qsursa = Qsp L [m3/s] si rezistentele specifice Rsp [Pa.s4/m6.m] ale
-6-

TAG Curs nr. 3

tronsoanelor. Diferenta de presiune in punctul de separatie 0 se determina din

relatia:
p0 = pA- pA0 = pB - pB0
(3.20)
Daca se cunosc debitele QA si QB caderile de presiune pA0 si pB0 se
calculeaza pe baza teoriei generale, considerind separat tronsoanele AO si BO
ca retele rugoase hidraulic, cu preluare uniforma de debit si alimentate de la
un capat, adica :
p A0 R sp l A0 Q A2 / 3 ( R sp / 3Q sp )Q A3 Rc Q A3
; si
p B 0 Rc Q B3
(3.21)
in care s-a notat cu :
Rc = Rsp/3Qsp = ct (Pa s3/m9), rezistenta cubica a
retelei.
Se noteaza cu:
A Q A / Qsursa si B QB / Qsursa rezulta A B 1 ;
debitele
relative
ale
surselor si:
2
(p B p A ) /( RQsursa
/ 3) B3 A3 (1 A ) 3 A3 ,
(3.22)
raportul dintre diferenta presiunilor disponibile pentru reteaua alimentata din
doua surse si pierderea totala de presiune pentru reteaua alimentata dintr-o
sursa.
Rezulta ca, din valoarea lui care se poate determina din datele
problemei si din relatia 3.22 se poate determina valoarea debitului relativ al
sursei A.
Solutia reala a ecuatiei 3.22 este :

A 0,5 1 3 2 1

1 42 3 2 1

1 42

(3.23)

Neglijind termenii mici de rang superior eroare sub 5%- solutia ecuatiei de
mai sus se simplifica la forma:
A 0,5(1 )
(3.24)
si in consecinta rezulta si B (1 A ) 0,51
Din aceste elemente se deduc debitele reale ale surselor QA si QB, si apoi
pA0 , pB0 si p0 care defineste pozitia punctului 0.
Pentru cazul mai general al retelelor alimentate din doua surse,
cu tronsoane cu rezistente specifice diferite si numar finit de
consumatori (fig.3.5.b), determinarea punctului de separatie se face cu
ajutorul rezistentelor patratice Rp. Presupunindu-se alimentarea retelei numai
din sursa A sau numai din sursa B cu debitul total Q sursa, atunci rezistenta
patratica a retelei, plecand din A este :
2
2
( R p ) AB [ R1Qsursa
R2 (Q2 .. Qn ) 2 .. Rn Qn2 ] / Qsursa

R1 R2 ( 2 .. n ) 2 .. Rn n2

(3.25)

sau analog, pentru alimentarea din B :

2
2
( R p ) BA [ R2Q12 R3 (Q1 Q2 ) 2 .. Rn 1Qsursa
] / Qsursa

R2 12 R3 ( 1 2 ) 2 .. Rn 1

(3.26)

-7-

TAG Curs nr. 3

Debitele relative de fluid A si B, raportate la cele doua surse, se deduc cu

relatiile rezultate din prelucrarea ecuatiilor 3.23-3.26:
( R p ) AB

QA

Qsursa

p p
A
B
2
( R p ) BA Qsursa

( R p ) BA
[( R p ) AB /( R p ) BA ] 1

1 1
,

(3.27)

sau analog :

p B p A
1

1
1
2

( R p ) AB
( R p ) AB Qsursa
[( R p ) BA /( R p ) AB ] 1
( R p ) BA

QB

Qsursa

(3.28)

Dupa determinarea debitelor QA si QB, caderile de presiune pentru

sectiunile AO si BO se calculeaza cu relatiile aproximative :
p AO ( R p ) AB Q A2
si p BO ( R p ) BA Q B2
(3.29)
iar presiunea punctului de separatie O cu relatia :
p0 = pA- pA0 = pB - pB0
(3.30)
Fata de metodologia prezentata trebuie remarcat faptul ca la sarcini
partiale, valorile pierderilor de presiune calculate pe baza rezistentelor
patratice de mai sus sunt aproximative ( linia punctata din fig 3.5.b) si in
general mai mari decat pierderile reale de presiune.
O metoda mai precisa de determinare a debitelor surselor, este cea
bazata pe introducerea unui multiplicator subunitar aplicat debitului provenit
de la sursa cu diferenta de presiune mai mica (ex. sursa B din fig 3.5.b) :
k B 1 m 3 ( R p ) min /( R p ) max 1 ,
(3.31)
unde: (Rp)min si (Rp)max sunt valorile cea mai mica si respectiv cea mai mare
dintre rezistentele patratice (Rp)AB si (Rp)BA, iar m un coeficient determinat din
diagrama din fig.3.5.c, in functie de valoarea dat de relatia
2
1 ( p A p B ) /( R p ) AB Qsursa
(3.32)
Astfel se corecteaza debitele relative A si B cu relatiile:

B = BkB si

A = 1- BkB

(3.33)

Cazurile particulare ale relatiilor (3.27 3.28), sunt urmatoarele:

a)

cazul pA = pB ;

A 1 /[1 ( R p ) AB /( R p ) BA ]

debitele relative devin :

B 1 /[1 ( R p ) BA /( R p ) AB ]

(3.34)

pentru care kB = 0, erorile maxime fiind de 2,5%.

2
b)
cazul p A p B ( R p ) AB Qsursa
atunci QA = Qsursa si QB = 0, si in mod
2
similar daca p B p A ( R p ) BA Qsursa atunci QB = Qsursa si QA = 0.
In ambele situatii kB = 0.

c) cazul (Rp)AB = (Rp)BA = Rp

-8-

TAG Curs nr. 3

Tinind seama de relatiile (3.20, 3.29, 3.31), debitul relativ al sursei B cu

presiunea disponibila mai redusa este :
2
B Q B Qsursa 0,5[1 ( p A p B ) / R 2p Qsursa
](1 m)
(3.35)

O alta metoda folosita la calculul hidraulic al retelelor alimentate din doua

surse este cea a debitului aditional , care consta in alegerea arbitrara a
punctului de separatie 0 precum si al debitelor celor doua surse QA si QB si apoi
determinarea pierderilor de presiune pe cele doua tronsoane (fig. 3.6.).

Fig.nr.3.6. Retele cu doua surse de alimentare: metoda debitului aditional

Pentru cazul particular al celor trei consumatori din fig.3.6. se alege punctul de separatie
in dreptul consumatorului 2, iar suma debitelor pompelor, alese arbitrar trebuie sa fie
egala cu debitul total Q sursa .
Pierderile de presiune pe cele doua tronsoane ce pleaca de la surse devin :
p A0 p A R1Q12 R2Q22
si
pB 0 pB R4Q42 R3Q32
(3.36)
In mod obisnuit cele doua valori vor fi diferite, (datorita alegerii arbitrare a debitelor ce
pleaca din pompe) ceea ce inseamna ca debitele din cele doua surse se vor modifica
-9-

TAG Curs nr. 3

intre ele cu Q, astfel ca cel total al sursei sa ramana constant si pierderile de presiune
pe cele doua tronsoane sa fie egale.
2
2
2
2
p A R1 Q1 Q R2 Q2 Q pB R4 Q4 Q R3 Q3 Q
(3.37)
Din ecuatia de mai sus se determina valoarea lui Q cu care se corecteaza cele doua
debite.

RQ

RQ
i

R p
i

pB Ri Qi2 / Ri

(3.38)

Nota : In expresia de mai sus valorile Ri si Ri Qi sunt pozitive pentru tronsoanele de conducta
care pleaca din A si negative pentru cele care pleaca din B.
Neglijand termenii de rang superior Q 2 , corectia de debit devine :
2

Q p A pB RiQi2 / 2 Ri Qi

(3.39)

In consecinta debitele reale de circulatie pentru cele doua surse sunt :

QA, B QAales
, B Q

3.5

(3.40)

Retele inelare si buclate

In fig.(3.7.a) se prezinta o retea inelara bitubulara care are prevazuta pe conducta

de tur o pompa intermediara B, care determina cresterea presiunii apei in pct. B cu pB,
modificand in mod corespunzator si graficul de presiune al retelei (linia continua). Daca ar
lipsi pompa B reteaua ar fi similara cu una bitubulara alimentata din doua surse (graficul
cu linie punctata).

Fig.nr.3.7. Retele inelare si buclate

a-retea inelara bitubulara cu doua surse de alimentare; b-retea buclata; c-retea inelara monotubulara

In figura 3.7.b este aratata o retea buclata la care se cunosc rezistentele hidraulice
totale RI ale tronsoanelor retelei si debitele la consumatori Qi.
Stabilirea circulatiei debitelor se face pe baza legilor lui Kirchhoff, definite astfel :
suma algebrica a debitelor intr-un nod al retelei este zero :
QI = 0
(3.31)
-10-

TAG Curs nr. 3

suma algebrica a pierderilor de presiune intr-un contur inchis al retelei este zero :
RiQi2 = 0
(3.32)

Pentru aplicarea legii II Kirchhoff, ca si la circuitele electrice se alege un

sens pozitiv de parcurs al debitului si sensuri arbitrare pentru debitele prin
ramuri. Daca sensul debitului prin ramura i coincide cu sensul de parcurs ales
atunci produsul RiQi2 este pozitiv (in caz contrar el este negativ). In continuare
se aleg valori arbitrare pentru debitele din contur astfel sa se indeplineasca
conditia din legea I Kirchhoff si se calculeaza RiQi2 care va fi diferita de zero
(datorita alegerii arbitrare a debitelor). Apoi se calculeaza debitul aditional Q
cu care se corecteaza debitele din retea. Operatiile se repeta pana cand in
toate buclele retelei se atinge eroarea impusa (pentru RiQi2 0).
Daca in conturul considerat nu sunt pompe, debitul aditional se
stabileste cu relatia:
Q ( Ri Qi2 ) /(2 Ri Qi )
(3.33)
2
in care semnul lui Q este acelasi cu al produsului RiQi . Dupa determinarea
lui Q se recalculeaza algebric debitele pe ramuri Qi.
Astfel pentru tronsoanele apartinand aceluiasi contur, debitul se determina cu :
Q 'j Qi Q , iar pentru tronsoanele comune la doua ramuri A si B adiacente, cu

Q j B Qi B QB QA . Debitele QA si QB sunt
si
relatia : Q j A Qi A QA QB
debitele aditionale din cele doua contururi vecine.
'

3.6

'

Retele de termoficare

Sistemul de termoficare cu apa fierbinte se compune din instalatiile de

preparare a apei firbinti din CET sau CT (boilere si/sau CAF-uri), statiile de
pompare, retelele de conducte magistrale bitubulare (tur retur), puncte
termice unde are loc transferul caldurii in retelele consumatorilor si aparatele
de consum a caldurii la consumator. Regimul hidraulic al retelei este
determinat de debitul si presiunea apei, precum si de caracteristicile hidraulice
ale elementelor componente. Elementele necesare pentru efectuarea
calculului hidraulic sunt:
schema si configuratia retelei;
schema de preparare a apei fierbinti la sursa (CET sau CT);
debitele de caldura de calcul ale consumatorilor;
parametrii initiali ai agentului termic;
dezvoltarea in perspectiva a cererilor de caldura ale consumatorilor.
In urma calculului hidraulic se rezolva urmatoarele aspecte:
elementele de calcul economic ale retelei de termoficare;
alegerea caracteristicilor pompelor de circulatie, de adaos, de
presiune statica din CET sau CT;
alegerea schemelor de racordare a consumatorilor la reteaua de
termoficare;
stabilirea regimurilor de functionare ale retelei de termoficare.
Calculul hidraulic de dimensionare permite determinarea diametrelor
conductelor retelei si pierderile de presiune pe fiecare tronson, cunoscand
debitele de agent termic transportat.
-11-

TAG Curs nr. 3

Calculul hidraulic de verificare stabileste capacitatea de transport si

repartitia debitelor la o retea existenta, sau verifica functionarea retelei intr-o
etapa intermediara de dezvoltare sau in regim de avarie.
Regimul hidraulic al retelei de termoficare reprezinta modul de repartitie
a presiunilor in punctele retelei la un moment dat, intocmindu-se graficele de
presiune in regim dinamic si static de functionare.
Regimul dinamic pune in evidenta diferenta de presiune disponibila in
fiecare punct al retelei, intre conducta de tur si cea de retur, si prin inaltimea
de pompare a instalatiilor din CET, CT sau din statiile intermediare de
pompare.
Regimul static se refera la presiunea statica in retea.
Graficele de repartitie a presiunilor stabilesc: racordarea instalatiilor
consumatorilor la retea, echilibrarea hidraulica a retelelor, dimensionarea
racordurilor si diafragmelor de laminare, etc.
Etapele calculului hidraulic de dimensoinare a unei retele de termoficare sunt:
calculul debitelor de apa fierbinte ale consumatorilor;
trasarea grafica a schemei izometrice a pozitiei in teren a surselor de
caldura si consumatorilor cu specificarea pentru fiecare tronson a
debitului, lungimii si diametrului nominal;
calculul lungimilor echivalente ale rezistentelor locale si stabilirea
pierderilor totale de presiune pornind de la sursa catre ultimul
consumator;
trasarea graficului repartitiei presiunilor pentru conductele de ducere si
de intoarcere, tinind seama de profilul terenului si inaltimile cladirilor
racordate la retea. Pe baza acestor elemente se aleg schemele de
racordare a consumatorilor, marimea si locul de amplasare a statiilor de
pompare.

Fig.nr.3.8. Schema unei retele de termoficare (a) si graficul piezometric

asociat (b)
-12-

TAG Curs nr. 3

In fig.3.8 este prezentata o retea de termoficare si graficul piezometric

aferent.
Notatiile din figura reprezinta:
pg - presiunea geodezica a CET fata de un sistem de referinta;
p0 - presiunea crata de pompa de adaos (PA);
pp- presiunea creata de pompa de retea (PR);
prt - pierderea totala de presiune in reteaua de termoficare;
psb- pierderea de presiune in boilerul de baza (BB);
psv - pierderea de presiune in sistemul de incalzire de virf (boiler de virf
BV sau cazan de apa fierbinte CAF);
pr - diferenta totala de presiune intr-un punct oarecare din retea;
pd - pierderea de presiune pe conducta de ducere (CD) de la CET pana
intr-un punct dat;
pi- presiunea apei in conducta de intoarcere (CI) fata de nivelul de
referinta;
ps - presiunea apei in conducta de intoarcere fata de nivelul solului;
ppt - diferenta de presiune disponibila la punctul termic (PT) a ultimului
consumator;
prp - rezerva de presiune la ultimul consumator;
pil - presiunea ultimului consumator fata de sol si de nivelul de referinta.
Pierderile de presiune specifice pe conductele de ducere pd,sp si
respectiv intoarcere pi,sp, tinand seama de notatiile de mai sus si figura 3.8,
sunt date de ecuatiile :
pd,sp= [(pg+p0+prt) (pil+prp+ppt)] 103/ld,ech [mmH2O/m]

(3.34)

pi,sp = [(pil+prp) (pg+p0)] 103/li,ech

(3.35)

[mmH2O/m]

Daca lungimile echivalente ale conductelor de tur si retur sunt egale ld,ech = li,ech = lech si
pd,sp= pi,sp= pmed,sp, rezulta pierderea medie specifica de presiune:
pmed,sp= (prt -
ppt) 103/2lech=[pp- (psv+ psb+ ppt)] 103/2lech

(3.36)

Relatiile de mai sus arata ca pierderile de presiune pe conductele de

ducere sau intoarcere nu sunt influientate de nivelul topografic al
consumatorilor si nici de presiunea din conducte. Se recomanda urmatoarele
valori pentru pierderile specifice de presiune:
3..5(max 8) mmH2O/m, pentru conducte magistrale;
max 25 (30) mmH2O/m, pentru ramificatii din conductele magistrale sau
racorduri.
O metoda simplificata de calcul hidraulic a retelelor de termoficare cu apa
admite ca date initiale cvasiconstante: t =80C, = 971,8 kg/m3, = 0,365 106
m2/s, si rugozitatea absoluta interioara k = 0,1 mm. Astfel pierderile specifice
de presiune se calculeaza cu relatiile simplificate:
psp= 370 Gh17,5/ d4,75 mmH2O/m
pentru Re < 1000d
(3.37)
-13-

TAG Curs nr. 3

psp= 414 G / d
(3.38)
2
h

5,25

mmH2O/m

pentru Re > 1000d

unde Gh este dat in [kg/h], iar d in [mm]. Relatiile au fost obtinute din ecuatia
generala (3.2) in care s-a folosit relatiile lui Blasius si Davidson pentru
coeficientul de frecare f.
( f 0,3164 / Re 0, 25 , daca Re 1000d Blasius ; f 0,063 / d 0, 25 , daca Re 1000d Davidson)
Stabilitatea hidraulica a retelelor de termoficare reprezinta
capacitatea sistemului de a asigura la consumatori debitele de fluid in limitele
de variatie impuse. Repartitia debitelor la consumatori poate fi stabilita la
retelele cu rezistente hidraulice constante prin reglaje initiale (mentinerea
neschimbata a pozitiei organelor de reglare, sau prin diafragme de laminare),
iar la cele cu reglaj automat prin prevederea unor regulatoare de debit la
consumatori.
Debitul de agent termic la un consumator oarecare i se poate scrie :
pi
Qi
ai pi , unde ai este definita capacitatea de trecerea instalatiei
Ri
pentru consumatorul i.
Dereglarea hidraulica yi la consumatorul i, pentru variatia debitului
acestuia de la Qi la Qi se defineste, tinanad cont de relatia de mai sus, prin
raportul :
y i Qi' / Qi pCET / pi
(3.39)
Stabilitatea hidraulica ki a sistemului in punctul i se defineste prin
relatia:
(3.40)

ki= pi/pCET= 1/yi2

cu 0<k<1

Pentru cazul k = 1, pi=pCET, pierderile in retea sunt nule, iar reteaua

are stabilitate maxima (variatia debitului unui consumator nu afecteaza
debitele celorlalti) ;
Pentru cazul k = 0 , pi= 0, reteaua fiind complet instabila.
Pentru a mari stabilitatea hidraulica a retelelor de termoficare se
procedeaza la o serie de masuri, si anume:
proiectarea tronsoanelor de retea cu debite variabile pentru pierderi de
presiune foarte mici;
prevederea de diafragme de echilibrare sau de racorduri de elevatoare
care cresc resistenta hidraulica in aval de acestea;
reducerea sectiunii armaturilor de reglare (inchiderea partiala a vanelor
si ventilelor);
legarea in serie a unor consumatori de caldura, etc.
Toate aceste masuri conduc la cresterea economiei de enegie de pompare,
imbunatatirea calitati alimentarii cu caldura la toti consumatorii si evitarea
circulatiilor inutile de agent termic.
Pentru tronsoanele de termoficare legate in serie capacitatea totala
(echivalenta) de trecere este data de relatia:
-14-

a tot 1

1 a 1 a .... 1 a
2
1

2
2

2
n

TAG Curs nr. 3

[m3/s]

(3.41)

In mod analog pentru o retea de termoficare cu n consumatori in paralel,

capacitatea de trecere echivalenta este suma tuturor capacitatilor de trecere
ale tronsoanelor:
atot a1 a2 ..... an
[m3/s]
(3.42)
Echilibrarea retelelor de termoficare
Regimul de presiuni intr-o retea de termoficare se stabileste astfel ca sa
se asigure conditiile de functionare normale ale celui mai indepartat
consumator. In acest caz presiunea disponobila (ptur pretur) la majoritatea
consumatorilor este mai mare decit cea necesara. Echilibrarea retelei de
termoficare reprezinta tocmai consumarea acestui surplus de presiune
disponibila si se face in faza de proiectare pentru configuratia de baza a
retelei.
In principiu echilibrarea retelei se face prin dimensionarea corecta a
racordurilor sau prin introducerea unor rezistente hidraulice suplimentare
locale numite diafragme de laminare (debitul total ce trece prin diafragma de
laminare este dat de o relatie de forma: Q d 2 / 4 p ct p ).
Diafragmele se prevad de obicei la consumatori sau pe racordurile acestora si
numai in cazuri bine justificate tehnico-economic pe retelele magistrale. De
asemenea diafragmarea se face pe conducta de tur, pana ce presiunea
disponibila devine mai redusa decat cea maxima admisibila la instalatiile din
aval, fara a se atinge punctul de vaporizare (presiunea de saturatie
corespunzatoare temperaturii din conducta).
Diafragmele pe conductele de retur se instaleaza in toate cazurile cand
presiunea pe magistrala de retur are o valoare mai mica decat cea necesara
evitarii golirii instalatiilor racordate direct. Normativele recomanda ca pe o
diafragma sa se lamineze cel mult 30 m H2O pentru retelele urbane si 10 m H2O
pentru cele industriale. Pentru distrugerea unui exces mai mare de presiune se
apeleaza la baterii de diafragme montate in serie, la distante bine definite.
Echilibrarea hidraulica este corecta daca diferenta dintre presiunea
disponibila existenta la consumator si cea necesara este mai mica de 1 %.
3.7

Calculul hidraulic al retelelor de abur

Elemente generale. La retelele de abur se iau in considerare atat

presiunea si temperatura aburului precum si umiditatea acestuia in cazul
aburului saturat. Calculul cuprinde trei etape principale:
- alegerea vitezei aburului, w;
- determinarea diametrului conductei,d ;
- calculul pierderilor de presiune, p.
Pentru conductele de abur lungi cu pierderi mari de presiune, trebuie sa se
aibe in vedere variatia densitatii aburului in lungul conductei, si utilizarea
unor relatii de calcul adecvate.
Alegerea vitezei aburului (tabelul 3.1.) se face pe baza unor calcule
tehnico-economice care sa tina cont de toate aspectele privind costul
-15-

TAG Curs nr. 3

investitiilor in conducte cit si economiile obtinute prin reducerea consumului

de combustibil la sursa.
Tabelul 3.1. Valorile recomandate pentru viteza aburului in conducte

Tipul conductei de abur

a)
Conducte de abur supraincalzit:
-conducte principale ( 12. . . 35 bar) ;
-conducte principale ( 40. . 135 bar) ;
-conducte secundare ( 10. . . 40 bar) ;
-conducte secundare ( 90 . .120 bar) ;
-conducte de joasa presiune (p < 10 bar) ;
-conducte de medie presiune (10 . .15 bar) pentru
masini cu abur ;
-conducte pentru debite mici;
-conducte pentru debite medii;
-conducte pentru debite mari
b)
Conducte de abur saturat :
-conducte principale ;
-conducte secundare :
-conducte de abur pentru incalzire (1. . .3 bar)
c)
Conducte de abur de priza :
-conducte principale ;
-conducte secundare .
d)
Conducte pentru abur uzat (de esapare)

Viteza w(m/s)
40 70
30 60
20 40
35 40
15 20
15 20
30 40
40 50
50 - 65
30 40
20 30
20 - 40
30 50
20 30
80 100

Vitezele maxime recomandate ale aburului in retelele de conducte:

Diametrul nominal Dn
< 200
> 200

Abur supraincalzit
[m/s]
50
80

Abur saturat
[m/s]
35
60

Relatii specifice de calcul hidraulic pentru conductele de abur.

a) Conducte scurte de abur. Pentru acest tip de conducte si viteze mici calculul
pierderilor de presiune se determina ca si pentru fluidele incompresibile cu
relatiile generale. Pentru viteze mari (>30 m/s) coeficientul de frecare se
majoreaza cu un factor de corectie care tine seama de procesul de accelerare
fa in miscarea mediului respectiv. In acest fel coeficientul de frecare f din
formulele cunoscute se inlocuieste cu coeficientul f dat de relatia
f =f [1 + (fa/f)/100]
(3.43)
in care raporul fa/f [%] se determina din diagrama din fig. 3.9 in functie de
viteza si temperatura aburului.
Pentru calcule aproximative si rapide se poate utiliza pentru coeficientul
de frecare relatiile de mai jos :
Biel Fritzsche : f 0,0561 Gh0,148 , cu Gh in [kg/h];
Babcock Wilcox : f 0,01081 92 / d , cu d in [mm].
-16-

TAG Curs nr. 3

Pentru conductele scurte, la care reducerea de temperatura este mica, se

poate neglija variatia densitatii cu temperatura (T1T2), aceasta ramanand
variabila numai cu presiunea: 1 ( p / p1 ) 2 ( p / p 2 ) , unde cu indicii 1,2 s-au
notat parametrii la intrare si respectiv la iesirea din conducta.

Fig.3.9. Raportul fa/f pentru abur supraincalzit

b) Conducte de abur lungi. Datorita variatiei densitatii aburului de-a lungul

conductei (care nu mai poate fi neglijata) din cauza pierderilor de presiune si
temperatura, calculul hidraulic se poate face prin doua metode aproximative:
se apreciaza in prealabil pierderea de presiune p, cu care se determina
densitatea medie a aburului in lungul conductei si se aplica relatiile de baza
pentru pierderile de presiune totale. Cu noile valori se determina noua
densitate medie si se reiau calculele iterativ pana la atingerea convergentei
in limitele erorilor impuse.
se considera conducta formata din mai multe tronsoane scurte si se
calculeaza pierderea de presiune pe fiecare tronson separat tot cu relatiile
generale si cu densitatea medie pe fiecare tronson egala cu cea de la
intrarea in tronsonul respectiv. Calculul este laborios daca conducta este
foarte lunga.
In tabelul 3.2. sunt date cateva relatii de calcul pentru determinarea pierderilor
de presiune pe conductele de abur:
Tabelul 3.2. Relatii de calcul pentru determinarea pierderilor de presiune pentru
conductele de abur

Tipul Conductei
Conducte scurte

Conducte lungi

Relatia de calcul

Unwin :
Fritzsche :
[bar]
Biel-Fritsche :

p 6,831 (92 / d ) v Gh2 l ech / d 5 [bar]

p 31,5v G h1,85 l ech / d 4,97

p12 p22 70,1 p1 v1 Gh1,852 l d 5

p12 p22 1250 f p1 v1 Gh2 l d 5

p p1 (1 1 1250 f Gh2 l ech / p1 1 d 5 )

p p 2 ( 1 1250 f Gh2 l ech / p 2 2 d 5 1)

[bar]

[bar]
-17-

TAG Curs nr. 3

1800q l '
p p1 1 1 (1250 f Gh2 lech / p1 1 d 5 )(1
)
T1c pGh

unde: v - volumul specific al aburului, [m3/kg]; p1,2 - presiunile la intrarea si

respectiv la iesirea din conducta, [bar]; T1 - temperatura absoluta initiala a
aburului, [K]; cp - caldura specifica medie a aburului [J/kgK]; Gh debitul orar
de abur, [kg/h]; q - pierderea specifica de caldura a conductei, [W/m]; l
lungimea conductei,[m], ce se inlocuieste cu lech pentru conducta cu rezistente
locale, [m]; l - lungimea echivalenta a conductei izolata termic, [m].
Pentru calcule foarte rapide se pot utiliza si nomograme de calcul, care duc la
determinarea diametrului conductei sau a debitului transportat, corespunzator
unei pierderi de presiune date, in ipotezele = ct. sau = variabil.
Scaderea temperaturii aburului t pe conducta de lungime echivalenta termic
l se determina cu relatia :
t q l ' Gs c p
(3.44)
cu Gs debitul masic, [kg/s].
Astfel, densitatea aburului intr-un punct al conductei este:
p T1
p Gs c pT1
1
1
p1 T1 t
p1 Gs c pT1 ql '
(3.45)
De remarcat, ca prin scaderea temperaturii aburului in lungul conductei se
micsoreaza pierderile de presiune, datorita faptului ca la reducerea
temperaturii agentului se reduce si volumul specific al acestuia si implicit
debitul volumic.
Pentru calculele practice ale pierderilor de presiune, in cadrul retelelor de abur
cu diverse configuratii se admit parametrii medii, determinati cu urmatoarele
relatii :
densitatea medie, ca medie aritmetica
med 1 2 2
[kg/m3]
(3.46)
scaderea de temperatura a aburului supraincalzit
t 103 Q Gs c p 3,6 106 Q Gh c p
[C]
(3.47)
unde: Q - pierderile totale de caldura ale conductei,[kW]; Gs,Gh - debitele de
abur, [kg/s ; kg/h] ; cp - caldura specifica a aburului la parametrii medii,
[kJ/kgK].
pierderile de caldura ale conductei in mediul ambiant
Q ql tm t0 l 103
[kW]
(3.48)
in care ql sunt pierderile specifice de caldura, [W/mK], pentru conductele de
abur izolate. Acestea sunt prezentate in functie de diametrul conductei,
sintetizat in tabelul 3.3.
Tabelul 3.3. Pierderile specifice de caldura ql pentru conductele de abur

-18-

TAG Curs nr. 3

3.8

Calculul hidraulic al retelelor de gaze

Pentru conductele de gaze si aer, la care efectele compresibilitatii pot fi neglijabile,

respectiv p / p 5% , pierderile de presiune se pot determina cu formulele generale. La
curgeri cu viteze mari, la care p / p 5% influienta compresibilitatii devine importanta si
determinarea pierderilor de presiune se face cu formule caracteristice de calcul. Pentru
alegerea vitezelor in conductele care transporta aer se pot consulta valorile statistice din
tabelul 3.4.
Tabelul 3.4. Viteze recomandate statistic pentru curgerea aerului

Pentru curgerea gazelor in regim izoterm, diametrul conductei se poate determina cu

relatia :
-19-

TAG Curs nr. 3

d 1,311 10 f w l / p p [m]
(3.49)
unde: p1,2 presiunile initiala si finala, [bar abs] ; wN viteza in conditii normale fizice (0C si
760 mmHg) ; l lungimea conductei, [m] ;f coeficientul de frecare liniara ; densitatea
relativa a gazului in raport cu cea a aerului.
'
Coeficientul de frecare liniara se determina cu relatia: f f f a unde fa este coeficientul
de pierderi prin accelerare care se detrmina in mod analog ca si in cazul aburului, din
diagrama din figura 3.10.
Pentru cazul curgerii izoterme a gazelor raportul fa/f se determina si printr-o relatie
analitica:
5

2
N

2
1

2
2

RT

f 1 2 1
(3.50)
w

unde : este uncoeficient care tine sema de neuniformitatea vitezei in sectiunea de

curgere (=2 pentru curgerea laminara si =1,03 pentru curgerea turbulenta) ; R
constanta gazului R=R/J/kgK].
fa

Fig.3.9. Raportul fa/f pentru aer

Relatii empirice pentru determinarea coeficientului de frecare liniara f ,la curgerea gazelor:
f 0,249 0,184 Qh0,125 ;
formula lui Biel-Fritzsche :
0 ,148
Qh0,148 ;
particularizare pentru aer w>150000 f 0,284
0 ,148

pentru conditii normale fizice : f 0,0539 QhN

unde debitul orar se introduce in kg/h.

0,0561 Qh0,148

-20-