1

Tatal lui I.Dru e din Slobozia,un sat de rzei de pe malul Nistrului,aezat puin mai sus
de Soroca.Mergea vorba c satele de rzei de pe malurile Nistrului au fost ntemeiate de
ctre domnitorul tefan cel Mare.Rzeii de aici erau argoi i puternici,putnd s in
piept invadatorilor pn la sosirea otilor domnitorului.Tatl scriitorului motenise acel
caracter.Badea Pentelei era dintr-o familie de rzei,numeroas,dar srman.Nu fcuse
coala,fiindc situaia familiar nu i-o permitea,dar avea un talent la desenat,mai ales i
placea s deseneze cai.De altfel,aceast dragoste pentru desen l-a adus n Horodite,unde
lucra ca boiangiu.Aici,tocmai se construise o biseric nou.Soarta a fcut astfel,casa mamei
sale,Sofica,s fie n apropierea bisericii noi.De la nceput i-a fost atras privirea de acel
boiangiu rocovan.Chiar dac familia nu era de acord,Sofica a plecat n Slobozia,unde s-a
cstorit.A avut noroc de o soacr bun,care mereu a susinut-o.Dup un timp,batrnul
Sioma Tverdohleb s-a mpacat cu gndul,i le-a oferit pamnt,unde i-au construit
casa.Pentelei a devenit horoditean adevrat,nsa nu i plcea c lumea i zicea Pentelei a
Simioanei,Simioana fiind soacra sa.
Ion Dru a gustat din plin din buntatea cuvntului Mama.El i descrie mama ca pe o
fire mereu zmbitoare,vesel,muncitoare,i energia creia i lumina pe toi.Ion era mezinul
familiei,al patrulea copil,fr cele dou surori,care au murit de mici.De mic copil era molipsit
de fiina care i-a dat viata.Mereu o insoea prin sat,prin diferite gospodrii,unde plecau pentru
a mai schima o vorb.Mereu i-a plcut s asculte conversaiile celor maturi sau,mai ales
ptrniile.Din copilrie,Ion Dru,a rmas cu patima de a vedea mereu n jur o lume senin.

2
Cu toate ca erau patru frati,erau doi cite doi.Ion Druta si sora Aniuta,care era cu 2 ani
mai mare ,erau inca copii si se bucurau din plin de copilarie.Ceilalti frati,Pavel si
Gheorghe,erau deja flacai,primul era insurat si facea armata.Micul Ion facea mereu
ghidusii,jucindu-se linga biserica cea veche cu ceilalti copii.Intr-o toamna cind lumea i se
parea cea mai frumoasa se trezeste la poarta scolii de mina cu mama.Atunci prima data a
pasit in lumea cunostintelor.Primul necaz la scoala a fost cu sora.Prima luna a fost bine,pina
cind au venit marile ploi de toamna.Din cei douazeci de elevi,poate unul sau doi aveau
cumparate incaltaminte de la tirg special pentru ei.Naratorul avea niste vechituri,care ii erau
mari,si mereu raminea cu ele inglodat.La inceputul drumului scolar nu era un elev
bun.Literele ii erau pocite si,nici cu aritmetica nu statea prea bine.Invatator in primele clase
era Pavel al Gafitei,un baiat inalt si frumos.Lui Ion cel mai mult ii placea cum scria litera D in
catalog,considerind ca prin acest gest invatatorul ii acorda o atentie mai deosebita.Dupa
patru clase, familia Druta s-a mutat in alt sat,iar Ion a pierdut legatura cu invatatorul si cu acel
minunat D.Peste 30 de ani,la Moscova,va deschide cutia postala,unde din nou va intilni
acel nemaipomenit D,iar pe autor il coplesesc din nou amintirile,si se bucura ca scrisul
triumfa asupra timpului.

3
Ion Druta invata sa scrie pe o tabla cu grafit,fiindca bani pentru caiete putini
aveau.Manualele erau si ele un blestem al copilariei.In clasa a doua sau a treia,Ion a ramas
fara cartea de citire,iar de alta noua nu avea bani,fiindca era iarna si gainile nu faceau
oua,asa ca mama nu avea bani.Vreo saptamina si ceva nu a invatat nimic.Se ruga in gind ca
sa nu se vinda toate manualele,ca sa-i ramina si lui unul.Pe ultimul manual,Harabagiu i l-a
intins cu o miscare larga si fara a cere bani.Culoarea,mirosul si fosnetul acelei cartulii au
ramas vesnice in amintirea naratorului.Cit despre mama,mereu o viseaza stind linga o vatra
si punind lemne pe foc si,ajuns implit ar vrea sa-i dea o mina de ajutor.

Dintotdeauna grija ei principala a fost pregatirea mesei.Cu putinul ce-l aveau era greu sa
hraneasca sase suflete timp de un an.Apoi,venea grijile sufletesti,fiindca dupa sase zile de
lucru venea duminica,cind cocea colaci pentru biserica.Dupa grijile sufletesti veneau grijile
casei,fiindca ca sa fii in rind cu toti horodistenii,trebuia ca sa faci gospodarie,iar la Craciun
sau Paste trebuia sa primesti bine musafirii.O marea grija a mamei era satul,fiindca ceea ce ii
placea satului ii placea si ei.Mereu umbla cu ghicitul pe la fetele unde umbla Gheorghe,fiul
mijlociu,analizind viitoarea posibila nora si cuscri.Multe griji ale ei se concentrau si in jurul
tatalui,fiindca mereu isi facea griji de citi cani va aduce acasa,si citi va cheltui,daca va ajunge
acasa fara sa se opreasca la vreo circiuma sau altele.
Insa,capetenia tuturor grijilor era Pavel,fiul cel mai mare.El era marea speranta a
familiei.Facuse citeva clase la un liceu industrial,si chiar primea diferite burse.Insa,cind nu a
mai primit s-a infuriat pe toata Soroca si a parasit liceul.Intors in sat s-a insurat si isi avea
casa la marginea padurii.Insurat fiind a fost luat la armata.A facut armata la Bucuresti,in
garda regala,unde la inceput a trait vremuri grele.Intr-o noapte cind era de garda a scapat
arma jos si a defectat-o.Pentru asta a fost batut crunt,iar familia Druta a primit vestea cu
multa durere si cu frica ca ar putea muri.La Bucuresti nu a plecat nimeni,fiindca nici
parintii,nici nora nu aveau bani si nu s-au putut intelege cine sa plece.Dupa ce-a iesit din
spital s-a mai cumintit,ajungind caporal si facea santinela pe linga teatre si librarii.I-a aparut
si patima cititului.Cind venea in sat mereu aducea cite o valiza cu carti,niste carti mici si cu
coperta moale.Micul Ion a intrat cu adevarat in lumea cartilor.Mai ales il copleseau seria de
romaneFemei celebre,placindu-i scenele unde era actiune,chia daca acele lecturi nu erau
pentru virsta sa.

4
Pe atunci concediile erau scurte.Badica Pavel venea de la regiment pentru citeva
zile,apoi toti erau in asteptare.In aceasta situatie,primirea si expedierea scrisorilor era un
ritual sfint.Era un postas pentru 2-3 sate.El dispunea de o trasura,asa ca venea zinic la
primarie,ca sa distribuie scrisorile.Ion era prea mic,asa ca nu era trimis la primarie dupa
corespondenta.Intr-o primavara,cind mama era ocupata cu treburi casnice,l-a trimis pentru
prima data la primarie.La inceput nu a vrut sa se duca,apoi i s-a facut rusine ca a refuzat si sa dus.Era primavara devreme,asa ca erau niste gloduri cumplite.Drumul spre primarie trecea
printr-o ripa,numita ripa Pacheloaiei.Incolo a trecut cu bine prin acea prapastie
noroioasa.Insa,la primarie a stat pina se inserase de-a binelea.Postasul cind a ajuns nu a
impartit scrisorile,ci a trimis pe cineva dupa preot.Acesta primise o scrisoare,precum ca la
Bucuresti murise patriarhul si,a instiintat lumea aflata acolo.Ion a venit in fuga spre
casa,cazind de citeva ori prin glodul din ripa.Ajuns acasa,plin de noroi,a comunicat vestea
mamei.Aceasta s-a intristat mult,deoarece era credincioasa.A doua zi,Ion nu avea cu ce se
imbraca pentru scoala,dar dorea foarte tare ca sa mearga,asa ca mama i-a gasit niste
vechituri.La scoala a citit la mai multi o poezie proprie despre moartea patriarhului.Chiar daca
era simpla,ea a atras atentia lumii.Dovada a fost,ca in ciuda glodului din sat ea a circulat din
om in om prin tot satul.Niste vecini tineri,pasionati de poezie i-au propus chiar ca s-o trimita
la patriarhie.Si acum naratorul se mira si nu isi poate explica cum de i-a venit sa scrie pentru
prima data versuri.Sa vi fost oare de la citirea seriei Femei celebre sau de la o carte,ce se
numea Genoveva,pe care o asusese Gheorghe intr-o seara,si care a impresionat-o mult pe
mama.Ori de la o intimplare din Arionesti,unde un tinar padurar si-a ucis prima dragoste din
gelozie,despre acea fata s-a facut si un cintec,care circula pe malurile Sorocii.Poate au pornit
toate de la miinile incremenite ale mamei,ce-l dezbraca,la aflarea vestii mortii
patriarhului.Naratorul nu isi poate explica,dar a fost cert ca acea poezie a fost un inceput.

Cu toate ca paminturile din Horodiste erau bune,un cernoziom bun si gras,in gradina casei
parintesti era un sol cleios si cu lut.Nu era lut curat,ci cu paie si bucati de sobe din casele
risipite de pe acel teritoriu.Ultima casa risipita a fost a bunicilor.In Horodiste au ramas putine
neamuri a familiei Druta.Cea mai apropiata era Vasiluta,o sora de-a mamei,ce traia in
Sudarca.Dupa ce s-a maritat cu Zinel Jitaru,un om blajin si foarte cuminte,Ion si sora sa o
vizitau des,fiindca ea nu avea copii.Celelalte surori ale mamei se maritase in sate mai
indepartate.Dintre fratii mamei,Pavel cazuse in Primul Razboi Mondial,Petrea traia in
Horodiste,avea o virsta inaintata,iar naratorul nu-l prea tine minte.In schimb,pe Vanea,un
barbat josut,bine legat,cu un par negru si foarte inimos,il stia bine,fiindca acesta se
dusmanea mult cu tatal sau.Nasul Vanea se casatorise cu una Zinovia,o vadana
instarita,insa nu era inscrisi,fiindca Zinovia nu dorea sa piarda pensia,ce-o primea pentru
sotul cazut in razboi.Cind tatal o batea pe mama sa,ea mereu fugea la Vanea.Odata a venit
la el in plina noapte si pe o ploaie mare,iar el a primit-o si a linistit-o.A doua zi,nasul Vanea a
venit si a facut un mare scandal,incit in curtea casei naratorului,s-au adunat o parte din sat.
Intr-o iarna,asa cam dupa Anul Nou,nasul Vanea a cazut foarte bolnav,avind niste
fierbinteli mari,si isi pierdea des cunostinta.A fost dus la vreo 30 de verste,la spitalul din
Zgurita,si dupa citeva saptamini a murit acolo.Penru prima si ultima data s-au intilnit
impreuna toate surorile mamei.Fireste,durerea mortii fratelui era mare,dar mai raminea in
urma sa o frumoasa avere,iar o mare problema devenise locul unde va fi inmormintat.Din
cauza ca avea tifos,nu putea fi adus in Horodiste,asa ca averea sa ii raminea Zinoviei.Sorile
l-au batut la cap pe tata sa aduca sicriul,fiindca din cauza gerului si a viscolului,dar si a bolii
nfectioase,nimeni nu dorea sa plece la drum lung.Naratoru parca il vede si acum,cum sta in
sanie,alaturi de Zinovia,si cum pleaca pe acel viscol dupa sicriu.A trecut o zi si o noapte,iar
tatal nu mai venea,mama nefiind in apele ei.Surorile,insa,se gindeau ca el a ajuns la o
intelegere cu vaduva.Tatal s-a intors a treia zi,ostenit si cu caii foarte slabi.Dupa acea
intimplare in ocolul casei au mai aparut vreo cinci oite,gurile rele spunind,ca acesta a fost
pretul intelegerii cu nasa Zinovia.La inceput,Ion isi intreba tatal ce s-a intimplat in acele zile
cit a fost plecat,dar el nu dorea sa-i raspunda.
Apoi,peste multi ani,la vatra sobei,nu mai pomenea de Zgurita,fiindca,fiind deja trecut prin
viata, nu a mai vazut pe cineva la fel de curajos ca tatal.Sa faca drum lung,pe un viscol
cumplit,sa sape o groapa in pamintul inghetat,sa inmorminteze in om cu care mereu s-a
dusmanit,si mai ales sa se aproprie de un sicru al unui bolnav de tifos,i se parea ceva ireal si
maret,iar acele cinci oite,chiar nu aveau un asemenea pret.