Istoria vechiului Egipt este complex.

La nceputul secolului al XIX-lea, Jean

Franois Champollion descifreaz scrierea hieroglific i deschide drumul
egiptologiei. ntre egiptologii de renume se remarc urmtorii: Richard Lepsius,
Jean Capart, Emmanuel de Roug, J. G. Griffith, Williams Petrie, Guy Rachet,
Adolphe Erman, Fernand Schwarz, Bob Brier, Zahi Hawass, Nick Wyatt i Max
Gulimot.
Parintele istoriei Herodot, in lucrarea intitulata Istorii numete Egiptul un
dar al Nilului, iar pe egipteni ii considera cei mai nelepi dintre oameni 1, cei
mai nvai2, dar si cei mai religiosi dintre oameni 3. Se ridic problema de ce
neam sunt egiptenii. Exist mai multe ipoteze: a) venii din Ethiopia; b) de ras
semit; c) de ras arian de nord; d) un amestec.Ultima este cea mai plauzibil.

Faptul ca religia a stat la baza modelarii intregii civilizatii egiptene se verifica prin
conexiunile evidente dintre aceasta si fenomenele politice, artistice si culturale
din evolutia istoriei egiptene.
Formele arhaice de religiozitate(totemism, animism, fetisim) se manifesta in
toata istoria religioasa e Egiptului. Caracteristica este zoolatria, animale precum
taurul, sarpele, crocodilul, fiind divinizate. O particularitate interesanta in evolutia
vietii religioase egiptene o reprezinta imaginile composite, fantastice, rezultate
din sintezele celor doua universuri:uman si animal(zeul Horus are trup de om si
cap de erete,zeul Sobek are trup de om si cap de crocodil etc.).
Debutand ca o religie a naturii, adorand in mod deosebit Soarele, religia
egipteana va cunoaste in cele trei milenii de existenta fluxuri si refluxuri
religioase, rezultand in final un amalgam de elemente, curente, idei, tendinte, de
multe ori contradictorii, care fac cu atat mai evidenta lipsa unei dogme care sa-i
confere stabilitate, ordine si unitate.
n mileniul al IV-lea pe valea Nilului existau dou state: Egiptul de Sus, la
izvoarele fluviului, cu capitala la Theba i Egiptul de Jos, n Delta Nilului, cu
capitala la Memphis. Statul egiptean unificat a cunoscut urmtoarele perioade
istorice:
1) Regatul timpuriu (3200 - 2778 . Hr.), avnd capitala la Thinis - perioada
thinit. Menes unific cele dou state i fondeaz dinastia thinit. Fusese adorat
zeul rului i al dezordinii Seth, dup care egiptenii i-au dat o mare importan
zeului Horus. n aceast perioad se construiesc i mormintele de la Abydos.
2) Regatul vechi (2778 - 2263 . Hr.), avnd capitala la Memphis - cnd se
construiesc marile piramide, precum i Sfinxul. Se creeaz Textele piramidelor.
Religia este bine organizat, remarcand acum o tendinta de unificare a
credintelor diferitelor triburi. . Au preponderen mitologia, sacerdoiul, cultul
morilor i magia. Zeu suprem este Ra(zeul-Soare).Egiptenii cunosc deja
mumificarea. Osiris, zeul naturii, devine i al morilor, iar mai apoi al nemuririi.
Faraonul Neferkare, numit i Pepi al II-lea, are cea mai lung domnie din istoria
Egiptului.
3) Regatul mijlociu (2263 - 1580 . Hr.), avnd capitala la Theba. Are dou
perioade intermediare. Se scriu Textele sarcofagelor. Au loc mari framantari
politico-religioase finalizate prin ascensiunea Thebei si impunerea cultului lui
Amon, ce va atinge apogeul in perioada Imperiului Nou. La un moment dat zeul
Seth cunoate din nou preponderena.
1 Herodot, Istorii, II, 160.

2 Ibidem, II, 77.

3
4) Regatul nou (1580 - 1085 . Hr.), capitala este tot la Theba - apogeul cultural i
politic al Egiptului. Continu cultul lui Amon. Apare cultul lui Aton. Reforma
religioas a lui Akhenaton marcheaz un moment de rscruce n religia
egiptean, ca i n istoria religiilor prin trecerea la monoteism i monism. Se
alctuiete i limba neo-egiptean. Dintre faraonii care domnesc n vremea
regatului nou se disting Amenofis al III-lea, Amenofis al IV-lea, Tutankhamon i
Horemheb. Tot n aceast perioad istoric se ncadreaz i domnia celebrului
faraon Ramses al II-lea, care a construit numeroase temple, n special cel de la
Luxor i i-a nfrnt pe hittii.
5) Regatul trziu (1085 - 525 . Hr.), avnd capitala la Sais. Din punct de vedere
istoric se constat decderea politic a Egiptului. Din unghiul religiei, decaderea
politica si religioasa de la finele Regatului Nou va bulversa intreaga viata
religioasa ce va atrage dup sine cultul zeilor secundari i revenirea la politeism,
formalism i ritualism exagerat.Se manifesta o ofensiva a zeilor locali, o
efervescenta a zoolatriei, in mod deosebit cultul taurului Apis, divinizat in intreg
Egiptul.Teama de animale, dar i faptul c ele erau n folosul oamenilor au condus
la rspndirea cultului animalelor. Astfel, la Heliopolis i Memphis era venerat
taurul, simbol al vieii, al fecunditii i vzut n relaie cu cerul, la Bubastis -
pisica, sugernd soarele prin ochii si, la Hermopolis i Abydos - pasrea ibis,
reprezentnd zeul Thot, iar la Kus i Edfu - oimul, legat de zeul Horus. De la
reprezentrile zoomorfe s-a trecut la imagini semiumane. Astfel, zeia Hathor era
o femeie cu cap de vac; zeul Anubis era un brbat cu cap de acal; zeul Sobek
era un om cu cap de crocodil, iar zeul Horus era un om cu cap de erete. Dinastia
libian a fost continuat de regi kuii venii din Ethiopia.
Sfarsitul statului egiptean(525), cuceririle persana, greco-macedoneana(cu
Alexandru cel Mare devenit suveran al Egiptului n 332 . Hr.), romana, araba sau
turca vor aduce noi sinteze spirituale.Cucerirea de ctre peri a fost continuat
de influena religiei helene i a mozaismului. n perioada roman a ptruns
cretinismul, iar apoi islamul arab i turcesc. Drept rezultat s-a remarcat sfritul
religiei egiptene. n ultima perioad aceasta s-a redus la cultul zoolatriei, magie,
rituri funerare i la cultul soarelui.
Reconstituirea panteonului egiptean intampina foarte multe dificultati din partea
specialistilor datorita urmatorilor factori:
-numarulll foarte mare de zei(sute);
-permanentele fuzionari intre zeitati diferite, paralelismele, ariile de raspandire a
zeitatilor, etc. Zoolatria nu se exprima n sensul c totemismul ar fi la baza
religiei egiptene. Erau venerate animale ca: taurul (simbol al procreaiei), care
avea grajdul su la Memphis, pisica, pasrea ibis, acalul, cobra, gndacul (ca
simbol al renaterii, aezat pe inima mumiei i ca speran a rentoarcerii celui
decedat). Ovidiu Drimba scrie despre formele caricaturale ale zoolatriei i
aduce acest argument pentru a se ndoi de justeea consideraiei lui Herodot c
egiptenii sunt cei mai religioi 4. Din nou Ovidiu Drimba, la fel ca i Constantin
Daniel n alte situaii, n ciuda importanei i valorii operelor lor, nu exceleaz n
hermeneutica religiei (o alt dovad fiind i scara evoluionist i dispreul fa
de formele indigene i arhaice de religie socotite primitive, cu ntrebuinarea
nuanei peiorative a termenului). Cu toate acestea, el risc judeci neacoperite.
Un alt exemplu este atunci cnd precizeaz c moartea la egipteni este privit cu
ncredere i calm, ca un moment de trecere spre viaa etern, dar mai apoi
noteaz c: Religia egiptean i oferea omului iluzoriul balsam al linitii, al
mpcrii i al speranei, introducnd amprente subiectiviste (iluzoriu) n

4 Ovidiu Drimba, Istoria culturii i civilizaiei, vol. I, Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1985, p.
138.
interpretare5. Este de mare impotan a se nelege imageria animal n
pantheonul zeilor la vechii egipteni. Aceasta este simbolic. n atare condiii se
impune rediscutarea zoolatriei. Egiptenii nu-i imaginau cu adevrat c zeii aveau
nfiri zoomorfe. Animalele erau mai degrab o nfiare vie a zeilor,
receptacol al formelor bune sau nfricotoare ale puterii divine, la care putea
avea acces oricine.

Plamadita intr-o foarte lunga perioada de timp-peste trei milenii de istorie,

cultura si civilizatia egipteana se constituie incepand cu mileniul al IV-lea intr-o
veritabila axa de spirtualitate a lumii Orientului Antic.
Privita dintr-o asemenea perspectiva, religia egipteana ramane si astazi
enigmatica si stranie, extrem de complexa si conservatoare, avand ca punct
central de referinta o lume de dincolo, sacra, adevarata, neschimbatoare, in
totala opozitie cu lumea de aici, nesigura si efemera.
Cele mai reprezentative izvoare arheologice, literare, artistice ce ne permit o
reconstituire a istoriei religioase egiptene sunt:
-celebrele piramide-mormintele faraonilor;
-templele-divine si funerare;
-numeroase monumente de arta relgioasa, statui, basoreliefuri, fresce, etc.
-izvoare sau scrieri sacre. Din aceasta categorie se disting trei mari opere:
Textele piramidelor sunt din perioada Regatului vechi.Incizate pe peretii
interiori ai piramidelor, pictate in albastru, respectivele texte dezvaluie
informatii extrem de bogate despre spiritualitatea religioasa egipteana,
cuprinzand formule rituale, imnuri sacre, rugaciuni, sentinte, etc.
Descntecele sunt destinate ritualurilor ndeplinite de faraon sau pentru
faraon. Ele nu au titluri. Diferena dintre ele se face n funcie de persoana
la care sunt scrise. Au drept scop s-i garanteze faraonului nemurirea. Erau
recitate la funeraliile faraonilor i susineau credina n zeul R (Ra).
Identificarea cu zeul R urmeaz dup itinerariul spiritual al faraonului cu
barca lui R spre ara de Apus. Exist o important diferen ntre aceast
identificare cu R i cea cu Osiris din Textele sarcofagelor, cnd faraonul
devine stpn al lumii de dincolo.
Textele sarcofagelor sunt din perioada Regatului mijlociu. Scrise pe
cociuge, aceste texte cuprind sfaturi sfaturi pentru viata de dincolo,
incantatii, vraji, rugaciuni, etc., scopul lor fiind sa-l puna la adapost pe
raposat de primejdiile din lumea de dincolo; prin aceste vraji, egiptenii
considerau ca pot transfigura raposatul in orice forma(om, animal, etc.) si-
ar dori si de asemenea pot sa-l faca pe raposat sa ramana alaturi de cei pe
care i-a iubit pe pamant. Aceste formule se adreseaz egipteanului de
rnd, nu doar faraonului i sunt scrise la persoana I. Cultul funerar se
extinde i la clasele sociale, iar zeul Osiris capt preponderen. Osiris
fgduiete nemurirea fiecruia prin identificarea cu el: Triesc, mor, sunt
Osiris6
Cartea morilor datand din perioada Regatului nou,este un veritabil ghid ce
contine formule magice, descantece etc., avand drept scop facilitarea
accesului in imparatia mortii si fiind in acelasi timp un cod pentru
asigurarea fericirii celui decedat.Cartea este scris pe papirus i se
introduce n sarcofag mpreun cu decedatul. Thot e considerat autorul
acestei cri. Are 192 de texte sau capitole.

5 Ovidiu Drimba, op. cit., vol. I, p. 139.

6 Remus Rus, Alexandru Stan, op. cit., p. 62.

 n afara acestor trei opere, exist i lucrri teologice, mitologice(Cartea lumii de
apoi, Cartea pesterilor, Cartea portilor, Cartea balaurului), imnuri ctre zei (Imn
ctre Aton, Imn ctre Osiris i Imn ctre Nil), povestiri (Povestea ranului bun de
gur), literatur sapienial (nvtura faraonului Amen-em-hat), literatur
magic i poezii.
In aceeasi categorie a izvoarelor putem include si operele celebre apartinand
scriitorilor greci si romani, ce au fost impresionati de fascinanta religie egipteana:
Herodot, Strabon, Plutarh, Clement din Alexandria, Origene, etc.

Cosmogonia are o importan major n religia vechilor egipteni. Esenta stiintei

sacre a acestora este concretizata in cosmogonie si in clasicile mituri de origine:
ale omului, ale regalitatii, etc.Pentru ca in fiecare templu din fiecare oras se
faurea propria cosmogonie, exista practic un numar extrem de mare de astfel de
variante, pe care specialistii au incercat sa le clasifice in functie de zonele
geografice. Cele mai vestite erau:
Scoala heliopolitana(Heliopolis-capitala religioasa a Egiptului)
Scoala memphita(dupa orasul Memphis);
Scoala thebana(dupa orasul Theba), etc.
Exista credina c totul provine din haosul primordial Nun-a apelor
primordiale(din care se vor naste colinele sacre). Nu este vorba de creaie din
nimic, ci de organizarea haosului preexistent. De asemenea, numeroase mituri
povestesc creaia lumii din Muntele Cosmic(pe care va urcafaraonul la cer), Oul
Primordial(ce contine pasarea luminii)sau dintr-un animal, o pasre sau dintr-o
floare (de exemplu: pruncul soare a ieit din floarea de lotus la nceputuri).
Crearea lumii este adesea identificat cu crearea soarelui, egiptenii fiind un popor
solar. Ea reprezinta cel mai important eveniment de pe Pamant si singurul
adevarat: facerea lumii. Conform cosmogoniei egiptene, pamantul s-a nascut sub
forma unei coline ce a iesit din apele primordiale, iar mai tarziu, aceasta colina
initiala de pamant va capata, prin folosirea pietrei, o forma specifica,aceea de
piramida. La Helipolis exista un loc numit colina de nisip. Acesta reprezenta
colina primordial. Hermopolis era cunoscut pentru lacul din care se spune c a
ieit lotusul primordial. Din lotus a ieit copilul sfnt, smna primilor zei.
Cosmogonia memphit vorbete despre Ptah, care a fcut s existe zeii. Apoi zeii,
prin corpurile lor vizibile, au intrat n fiecare plant, piatr, n orice lucru ieit din
pmnt.
O alt credin este c nmolul Nilului, nclzit de soare, a nscut oamenii i
fiinele. Creaia oamenilor din lacrimile soarelui este o alta. La Heliopolis se
spunea c Thot a creat prin puterea cuvntului. Ptah era vzut la Memphis ca
zeul creator. A creat prin cuvnt sau prin logos. La Theba, Amon-R era zeul
creator. O alt concepie l are pe Atum drept creator solitar al universului prin
autofecundare. Potrivit unei alte cosmogonii, Atum era creatorul tuturor
divinitilor. Din el s-a nscut primul cuplu de zei: Shu (aerul) i Tefnut (vidul), din
care au aprut Geb (pmntul) i Nut (cerul).
Miturile asupra originii omului insista asupra faptului ca oamenii s-au nascut din
lacrimile lui Ra sau au fost plamaditi de Ra ca un vas de lut pe roata olarului(a
zeilor). Evident, primii oameni de pe pamant au fost egiptenii, pentru ca primul
pamant a fost Egiptul, el fiind centrul lumii, iar faraonul era zeul cu trup de
om.Spiritul supravietuieste atata timp cat trupul(invelisul de lut) exista. De aici
rezulta acea extraordinara grija acordata trupului dupa moarte, mormintele fiind
locul cel mai important de pe Pamant si reprezentand locuinta vesnica.
Inceputurile istoriei egiptene sunt legate de existenta regalitatii, cele doua
participand la facerea lumii: Ra a fost rege(faraon) al zeilor si a transmis functia
sa fiului sau:primul faraon. Deci regalitatea a fost perceputa de la inceput ca o
institutie divina prin acest transfer de putere din lumea sacra in cea profana.
 Regele era vzut ca un Zeu intrupat, parte fundamental a pantheonului
egiptean. Al cincilea nume al faraonului era fiul lui R. Faraonul se identifica
sublim cu zeul soare. El aprea ca ncarnare a zeiei Mat, rezultnd c era un
model exemplar pentru toi. Avea porunca n gur, nelepciunea n inim, iar
cuvntul su era strigtul zeiei dreptii. Zeii reprezentau, de fapt, imaginea
idealizat a faraonului. Acesta se trezea n zorii zilei, iar una dintre ndatoririle
sale de baz era adorarea zeilor. Faraonul asigura stabilitatea cosmosului, dar i
continuitatea vieii. Chiar i dup moarte, el i pstra aureola divin.Pentru el,
moartea insemna inceputul calatoriei spre a redeveni zeu si, dupa clasicele
incercari initiatice ale calatorieiva fi primit triumfal de zeul Ra, acest lucru
simbolizand victoria vietii asupra mortii.
Mircea Eliade scrie despre ascensiunea faraonului la cer 7. Constantin Daniel,
dup ce elogiaz contribuia lui Aram M. Frenkian la egiptologie, susine c:
divinizarea faraonului era doar un artificiu pentru sporirea despotismului
faraonului care, n felul acesta, exploata mai intens pturile rneti i
meteugreti egiptene8. Este o deturnare a sensului prin prisma unei concepii
mai puin adecvate fa de antichitate. De asemenea, chestiunea sclaviei i a
exploatrii poporului egiptean de ctre faraon pentru nlarea piramidelor se
impune a fi reconsiderat i neleas din interior, aadar n funcie de viziunea
despre faraon ca trimis al zeului pe pmnt, ca zeu viu. n atare condiii, aceast
chestiune este o observaie venit din afar, strin i fals n contextul
civilizaiei Egiptului antic.

Din unghiul doctrinelor religioase, se poate afirma c religia n Egiptul antic are
un rol covritor. Herodot scrie c egiptenii erau cei mai religioi dintre toi
oamenii9. Este o religie a naturii i o religie cosmic. Este un complex, un
amestec impresionant de credine i practici disparate uneori, alteori n armonie.
Nu se pune accentul pe doctrin, pe dogme. n centru se gsete adorarea
soarelui. Accentul se pune pe armonia, ordinea i comuniunea cosmic. Credina
n ordinea cosmic are o nsemntate covritoare. Pentru nelegerea religiei
vechiului Egipt, Max Guilmot propune trei niveluri: a) filologic, al textelor; b)
psihologic i c) sintetic. Totodat, subliniaz c este necesar ieirea din lumea
obiectelor i din cadrul temporal 10. Cultura scris capt un rol primordial, limba
egiptean fiind cea mai veche cunoscut de pe pmnt. Reprezentarea despre
univers este static. Universul este vzut ca noncreat, iar ordinea sacr ca
neschimbat i ferm. Dintre caracteristici se remarc n primul rnd optimismul
i bucuria de a tri.
Animalele erau sacre, zeii avnd fie total, fie parial o reprezentare animalier
(de pild: pasrea Ibis pentru zeul Thot sau taurul Apis ca imagine vie pentru zeul
Ptah). Adorarea animalelor amintete de religiile arhaice ale Africii, dar se
regsete i n hinduism. La vechii egipteni nu se produce separarea ntre zei i
oameni. Zeii au domnit pe pmnt naintea faraonilor. Ei erau muritori
(mormntul lor aflndu-se n Egipt) i nemuritori n acelai timp, ca i oamenii.
Omul este nemuritor i particip la viaa venic, se bucur de ea. Moartea este

7 Mircea Eliade, Histoire des croyances et des ides religieuses, vol. I, p. 107.

8 Constantin Daniel, Civilizaia Egiptului antic, Bucureti, Editura Sport-Tursim, 1976, p. 8.

9 Herodot, Istorii II, 37.

10 Max Guilmot, Le message spirituel de lgypte ancienne, Paris, ditions Hachette, 1970, p. 12-13.
vzut ca o simpl aparen, iluzie. Vechii egipteni au propus viziunea morii ca
trecere, ca transmutaie spiritual. Dup cum arat Mircea Eliade, egiptenii au
articulat ntr-un singur sistem ceea ce prea prin excelen etern i invulnerabil -
cursa soarelui - ceea ce prea doar un episod tragic i, la urma urmei,
ntmpltor - uciderea lui Osiris - i ceea ce prea prin definiie efemer i fr
sens: existena uman11. Religia, de asemenea, nu difer de viaa de zi cu zi.
Viaa zilnic e via religioas. Dumnezeu este ntr, cuvnt care nseamn pur,
curat, dar i putere. Religia n vechiul Egipt se caracterizeaz ndeosebi prin
panteism i politeism, dei sunt reprezentate i teismul i monoteismul.

Pantheonul zeilor este bogat. Geb (Keb) reprezenta pmntul i Nut - cerul. Zeul
Shu, aerul, s-a strecurat ntre ei i a produs desprirea cerului de pmnt. Dar
acest cuplu l-a nscut pe R (Ra), soarele, cel ce a devenit zeu suprem la
egipteni. R era adorat la Heliopolis ca Atum-R, iar la Theba ca Amon-R. De la
asocierea cu Amon, se va ajunge la sublima identificare cu Osiris, zeul morii.
Cltoria de la rsrit la apus a soarelui era vzut ca lupta victorioas mpotriva
ntunericului. El simboliza att viaa, ct i ordinea universal. Numele su
nsemna totul, dar i nimic n acelai timp. Era protectorul regalitii.
Totodat, era socotit stpnul cunoaterii i cel ce aducea revelaia.
Egiptenii aveau multe legende despre luptele dintre soare i vrjmaii si, una
fiind cea cu balaurul Apop. Horus, cel ndeprtat, copilul lui R, era foarte
popular. Avea un cap de uliu. A luptat mpotriva ntunericului. Era cunoscut sub
denumirea de zeul oim. Se identifica sublim cu faraonul. Dac Horus era
soarele rsrind, R era soarele la amiaz, iar Tum - soarele apunnd. Ptah era un
zeu al pmntului, reprezentat adesea mpreun cu faimosul taur Apis. El era zeu
suprem la Memphis. A creat lumea prin gndul i cuvntul su. Osiris (User), fiul
mai mare al lui Geb, zeul pmntului i al lui Nut, zeia cerului, era zeul morilor.
Era venerat la Abydos. El personifica forele naturii i druia oamenilor
nemurirea. Nu era doar zeul morilor, ci i al renaterilor. El i asuma aspectul
nocturn al soarelui, precum i funcia regenerrii n univers. Isis (Eset) reprezenta
pmntul roditor i fertil. Avea atribute magice. n aceeai ordine de idei, Seth
era opusul, fiind demonul deertului nisipos i sterp. Zeu ru, rzboinic, el l-a ucis
pe fratele su Osiris. Supuii care depindeau de acest zeu erau, ca i el, de
culoare roietic: nisipul deertului, fierul, focul, sngele i ceapa etc. Crocodilul
i hipopotamul erau animalele sale reprezentative. Totodat, el era ntruparea
ideii de ru. Sobek, zeul apelor, era nfiat cu cap de crocodil. Thot,
mesagerul, avea funcia de scrib i consilier al zeilor. Era zeu suprem la
Hermopolis. Adesea era reprezentat cu pasrea ibis n loc de cap. Mat era zeia
dreptii i a adevrului. Zeia Hathor, adorat la Memphis, ca i zeia Neith, cea
teribil, era a dragostei i a maternitii, aprnd n reprezentri cu cap de vac.
Atum era zeul creator, demiurgul tuturor divinitilor i al lumii. Amon, care
nsemna cel ascuns, era zeul venerat la Theba. Templul de la Karnak i este
dedicat. Foarte important este identificarea lui cu R i formarea perechii Amon-
R. Nilul, rul sacru al egiptenilor, era venerat sub numele de Hapi.

Cultul la vechii egipteni avea n centru respectul fa de preoi i fa de zei. Zeii

sunt ocrotitori i milostivi. Oamenii i iubesc. Un mare cler se gsea deasupra
preoilor, care erau mprii pe funcii.
Singurul mare preot era de fapt Faraonul, pentru ca el era fiul zeilor, si
transmitea sacralitatea inlocuitorilor(preotilor) ierarhizati intr-o veritabila
piramida a functiilor sacerdotale; numai in templul lui Amon-Ra de Theba
personalul de intretinere a templului se ridica la peste 30 000 de oameni, iar

11 Mircea Eliade, Istoria credinelor i ideilor religioase, p. 119.

slujitorii cultului, preotii, erau impartiti in aproape 200 de categorii, fiind condusi
de Marele Preot, inlocuitorul faraonului. La Hermopolis cel mai mare preot era
numit cel mai mare dintre cei cinci ai casei lui Thot, pe cnd la Heliopolis - cel
mai mare dintre vztori12.
Functiile preotilor erau multiple:
-oficiau serviciul religios;
-ingrijeau statuile zeilor;
-pregateau ofrandele;
-recitau imnurile sacre;
-transportau statuile in celebrele procesiuni oraculare,acestea fiind purtate in
barci ceresti si fiind consultate in esentialele probleme ale existentei.
Rasi in cap, supunandu-se unor indelungate purificari, filosofi, medici, profeti si
artisti, posesori ai intelepciunii terestre si divine, cunoscatori ai formulelor si
practicilor magice; specialisti in interpretarea viselor(existau tratate cu zilele
faste si nefaste), experti in divinatie(oracolele egiptene erau celebre in intregul
Orient Antic- de o faima exceptionala se bucura oracolul de la templul inchinat
zeului Amon-Ra de la Theba), preotii egipteni se bucurau de un imens prestigiu
religios si politic in Egipt , ca si in intregul Orient.
Preoimea nu avea un rol fundamental n Egiptul antic, cu excepia perioadei
thebane. Existau i preotese. Iniial numii de faraoni, cu timpul preoii au avut
funciile ereditare n Egiptul antic. Administraia templului se fcea de ctre un
consiliu de preoi numii web, adic cei curai, acetia fiind preoii faraonului. n
afara lor, Egiptul antic a mai cunoscut preoii hm ntr (profeii), it ntr (prinii
divini) i wr maa (prevztorii). Ca i n India, preoii erau vegetarieni. Exista i
obiceiul ca preoii s fie circumcii. Cultul era de dou feluri: zilnic i festiv.
Ofrandele constau n fructe, prjituri, pine i carne etc. Se aduceau i sacrificii
umane, dar ale prizonierilor. De pild, Amenofis al II-lea, dup o victorie, a
sacrificat lui Amon apte efi sirieni. La construirea unei piramide, dup prima
piatr se aducea un sacrificiu uman. Zeia Isis avea puteri magice. Magia i
mantica aveau i ele un rol important la egipteni, ca la majoritatea popoarelor
antice. Egiptenii, ca i romanii mai trziu, considerau unele zile ale anului faste i
altele nefaste. Existau i calendare speciale n acest sens.
Traind intr-un complex univers mitic, egiptenii acordau o mare importanta
cultului religios. Acestea era de doua feluri:
a)particular- se desfasura in cadrul familiei, fiind efectuat de catre tata;
b)public- se desfasura zilnic, fiind efectuat de preoti.
Marile sarbatori religioase prilejuiau un spectacol deosebit. Ofrandele si jertfele
impresionau printr-o abundenta iesita din comun. Din datele inscrise pe
papirusuri pastrate in arhiva unui templu rezulta ca erau aduse zilnic 5 000 de
paini, zeci de animale, o cantitate mare de bere, vin.
Ritualul era extrem de complicat si consta din aproximativ 50 de secvente de
cermonie: rugaciuni, prezentarea zeului catre popor, imnuri, muzica, dansuri,
procesiuni, etc. Sarabatorile erau numeroase, fiind legate de momentele
esentiale din viata templului(fiecare templu isi avea propriile zile de sarbatoare si
in intreaga tara existau sute de temple).Aceste sarbatori erau date in cinstea
revarsarii Nilului, la schimbarea anotimpurilor, cu ocazia momentelor
semnificative din viata faraonului. Unele aveau un caracter public, antrenand mii
de participanti, altele se adresau doar initiatilor, avand un caracter strict
secret(celebrele erau misterele in cinstea lui Osiris).

In aceasta lume impregnata de conservatorism, rigiditate si imobilism, faraonul

Amenhotep IV incearca o revolutie religioasa cu o vadita tendinta

12 Ibidem, p. 111.
monoteista.Reforma se contureaz nc din timpul faraonului Amenofis al III-lea
(1400 - 1362 ) sub forma cultului lui Aton, discul solar. Domnia este continuat de
Amenofis al IV-lea (1361 - 1340 ), iar capitala trece la Tell-el-Amarna. Amenofis al
IV-lea i ia numele Akhenaton, care nseamn gloria discului solar sau slav
lui Aton. Templele nu mai erau acoperite pentru ca soarele s fie vzut i adorat
n toat splendoarea sa. Astzi este o discuie dac reforma lui Akhenaton era
politic sau religioas. Pentru Mircea Eliade a fost o reform politic 13. Aprut ca
reacie mpotriva clericilor de la Theba i a omnipotentului sacerdoiu al lui Amon-
R, considerm reforma lui Akhenaton ca religioas n esena ei. Argumentul
forte este, ns, trecerea de la politeism la monoteism i monism. Monoteismul lui
Moise s-a inspirat din monoteismul lui Akhenaton, dar nu a preluat i monismul.
Un alt aspect important se produce pe plan artistic prin accentul pus pe
umanizare, pe firesc, prin coborrea artei din monumental n redarea real a
trsturilor. Reforma va disprea dup moartea lui Akhenaton, socotit ulterior un
eretic. Fiul su, Tutankhamon, care nseamn imaginea vie a lui Amon, a murit
tnr, n urma unui complot de care a fost acuzat vizirul Ay, ce a urmat la domnie
nainte ca puterea s revin generalului Horemheb. Descoperirea, n Valea regilor,
a mumiei lui Tutankhamon revoluioneaz cercetarea n acest domeniu i este
considerat prima dintre minunile lumii. Astzi se caut mumia uneia dintre
soiile lui Akhenaton, frumoasa Nefertiti, ce aprea n toate reprezentrile
pictografice alturi de soul ei, pn a czut n dizgraie i a fost nlocuit cu una
din fiicele ei. Pe de alt parte, arheologii au cercetat i ruinele palatului
mprtesei Cleopatra, astzi sub apele Mrii Mediterana, la Alexandria.
Ritul funerar aparine la vechii egipteni domeniului credinei, iar aceasta i ridic
pe muritori la zei, aa cum susine Fernand Schwarz 14. Egiptenii aveau cultul
morilor. Gndul morii era prezent n viaa egipteanului, aceasta avnd i
menirea de a-l pregti pentru moarte n vederea nemuririi. Morii erau ngropai
cu provizii. Se constat caracterul practic al credinei n nemurire, concreteea
vieii de dincolo, care este un fel de via fizic. Nu exist separaie ntre suflet i
trup.
Drumul este greu pn n lumea de dincolo. Se disting mai multe credine:
1) sufletele morilor merg ntr-un loc trist, n apus (la Memphis);
2)sufletele cltoresc fericite spre apus mpreun cu R (la Heliopolis) i
3) sufletele morilor se duc printr-o crptur a muntelui (la Abydos).
Mortul ajunge n mpria lui Osiris. Existena dup moarte este o continuare a
vieii actuale. Menirea egipteanului n lumea de dincolo este s-l serveasc pe
Osiris, cum l-a servit pe faraon. Paradoxal, el devine una cu Osiris.
Popular este credina n judecata lui Osiris. Calatoria defunctului spre celalalt
taram avea o importanta deosebita, fiind de fapt o reluare a calatorieilui Ra in
lumea subpamanteana, cu interentele treceri initiatice si constituia, deci, modelul
calatoriei spre locul de judecata a lui Osiris. In capitolul 125 din Cartea mortilor
este surprinsa Judecata de Apoi a lui Osiris, cand inima celui decedat este
cantarita dinaintea imparatului lumii de dincolo si a celor 42 de judecatori. Pe
talerul balanei se aeaz inima i pe cellalt o pan, simbolul zeiei Mat, a
dreptii.
Iata celebra declaratie negativa:

Nu am comis nedreptati,
Nu am furat

13 Mircea Eliade, Histoire des croyances et des ides religieuses, vol. I, p. 119.

14
 Nu am ucis pe nimeni.
Nu am fost insolent.
Nu am fost neascultator.
Nu am ucis vite sacre.
Nu am spionat.
Nu am fost laudaros.
Nu am fost depravat.
Nu am fost nici sodomit, nici pederast15.

In mesajul spre cei 42 de judecatori, raposatul isi face propriul elocgiu:

Am multumit pe zeu intotdeauna cu faptele

Pe care le indrageste,
Am dat paine celui infometat
Apa celui insestat
Miluieste-ma, miluieste-ma, miluieste-ma.

Urma un clasic interogatoriu de tip initiatic, iar in final suprema incercare,

dialogul cu Osiris, in care raposatul isi prezinta inca o data dorinta: Tu poti sa ma
ocrotesti, sunt curat.
Oms ateapt rezultatul cntririi, s vad dac devoreaz inima mortului.
Monstrul Oms este jumtate crocodil i jumtate hipopotam. Thot scrie rezultatul
judecii.
Genialitatea spiritualitatii religioase egiptene poate fi remarcata si din intersectia
celor doua traiectorii, ale lui Ra si Osiris, tinand de eternitatea Universului, dar si
de fragilitatea fiintei umane, de marile mistere legate de viata, dar si de cele
legate de moarte.
Arta mblsmrii la egipteni cu smirn, scorioar i tmie, cu specificul ei,
reprezenta un model pentru alte popoare. Pregtirea mumiei avea la baz
extragerea creierului i a viscerelor, ce ulterior erau parfumate i pstrate n
urne. Pe locul inimii se punea simbolul unui scarabeu (Kepher, cuvnt ce
nseamn devenire). El era din argil. Scarabeul reprezenta imaginea zeului
solar suprem, fiind i simbolul autogenerrii, aa cum indic Maria Carmel
Betr16. Popularitatea i funcia determin ca simbolul scarabeului s devin o
amulet puternic i preferat. Inima (Ab) este asociat la vechii egipteni nu
sentimentului, ci contiinei. Este, totodat, i sediul memoriei i al imaginaiei.
Egiptenii considerau c lumea era mprit n trei: cerul, pmntul i Duat,
lumea inferioar, locul de unde rsrea i apunea soarele, de unde izvora i se
vrsa Nilul i, de asemenea, slaul sufletelor celor mori. Hieroglifa pentru Duat
este un cerc reprezentat printr-un om ce-i prinde picioarele sau un arpe ce-i
muc coada. n ceea ce privete viaa de dup moarte, existau destinul stelar,
destinul solar i destinul osirian. Cu timpul cele trei variante s-au suprapus i s-au
identificat sublim.
Piramidele (Mer), dincolo de opere de art, reprezentau, de fapt, monumente
funerare. Celula permitea lui Ba s-i ia zborul. Orientarea se fcea spre rsrit.
Ferestrele mici din piramide aveau rolul de a indica calea pe unde plecau faraonii
dup moarte. Mastaba, o construcie mare de crmid sau piatr, cu zidurile
nclinate, nsemnnd banchet n arab, era pentru oamenii obinuii, iar
piramidele pentru faraoni. Marile piramide sunt socotite minuni ale lumii,
binecunoscute fiind cele de la El Giseh ale lui Hufu, Hafra i Menkaura, numii de
15 Trad. E. Drioton, citat in LEgypte, A. Mekhitarian, Bloud&Gay, 1964, pg.39.

16 Maria Carmel Betr, Hiroglyphes. Les mystres de lcriture, Paris, ditions Flammarion, 1995, p. 116.
vechii greci Kheops, Khefren i Mykerinos. Piramida lui Kheops are 137 metri, cea
a lui Khefren este cu 8 metri mai mic, iar cea a lui Mykerinos are 66 metri.
Templul la vechii egipteni este numit locul inimii (Set Ab) i reprezint spaiul
coincidenei contrariilor, unde timpul este abolit. Templele de la Luxor i Karnak i
templul lui Horus de la Edfu sunt, de asemenea, cruciale n cunoaterea religiei
vechilor egipteni. Sfinxul l reprezenta pe zeul soare, dar i pe faraon. Leul htonic
simbolizeaz triumful vieii. Leul este i simbolul zeului Osiris. Valea regilor,
situat la vest de Theba conine morminte aflate unele la 100 metri adncime.

Cultul mortilor. Cultul mortilor reprezinta poate cel mai interesant aspect al
religiei egiptene si se refera direct la conceptia privind nemurirea sufletului.
Mumificarea este descris este descris de Herodot. Timp de 70 de zile cadavrul
era pstrat n natron, o soluie de carbonat de sodiu, dup care era nfurat n
pnz de in mbibat cu clei aromat. Mumia se nchidea dup aceea ntr-un sicriu
de lemn cu gravuri n interior i exterior. Egiptenii au nceput s conserve trupul
din epoca predinastic, credina n viaa de dup moarte conducnd la procesul
de mumificare. Se spunea despre conservarea trupului c ar fi fost o revelaie
divin, zeul Anubis nvndu-i practicile. Anubis (Anpu) era acalul gardian al
cimitirului i cluz spre lumea de dincolo. El conducea sufletele la judecata lui
Osiris.
Sufletul continua s existe dup moarte. Egiptenii credeau n nemurirea
sufletului. Acesta era scindat n mai multe pri:
a) Ba - n timpul vieii anim trupul i dup moarte trece ntr-o alt via. Are
drept simbol cocorul i exprim libertatea. Este sufletul independent de corp.