PROIECT LA DISCIPLINA FITOTEHNIE

LUCRRI DE NGRIJIRE

COMBATEREA BURUIENILOR,
BOLILOR I DUNTORILOR LA
CULTURA DE GRU

STUDENT: Dumitru Elena Andreea

Anul 3 Agricultura, IFR
Semestrul I

NDRUMTOR: conf. univ. dr. ing. Liliana Panaintescu

Constana 2017

1
 I. Combaterea buruienilor la cultura de gru
In cultura de grau pot fi inatlnite urmatoarele buruieni:

Buruieni monocotiledonate anuale: Iarba vantului (Apera Spica-venti), Lolium, Coada

vulpii (Alopecurus pratensis).

Buruieni dicotiledonate anuale si perene: stir (Amaranthus retroflexus), neghina

(Agrostemma githago), scanteiuta (Anagallis arvensis), romanita de camp (Anthemis spp),
caprita (spanac slbatic, Chenopodium album), iarba puturoasa (Bifora radians), traista
ciobanului (Capsella bursa-pastoris), albastrita (Centaurea cyanus), loboda salbatica (Atriplex
patula), palamida (Cirsium arvense), volbura (Convolvulus arvensis), fumarita (Fumaria
officinalis), lungurica (Galeopsis tetrahit), busuioc salbatic (Galinsoga parviflora), turita (Galium
aparine), urzica moarta (Lamium spp.), urda vacii (Cardaria draba), musetel (Matricaria spp),
trepadatoare (Mercurialis annua), mac (Papaver rhoeas), hrisca urcatoare (Polygonum
convolvulus).
1. Attribut 70 SG
Descriere: Erbicid sistemic pentru combaterea buruienilor graminee din cultura de gru
Substanta activa: propoxicarbazon-sodiu 700 g/kg
Doza de utilizare recomandat este de 0,1 kg/ha. n conditii de infestare redus i pe
solurile uoare se poate folosi doza de 0,06 kg/ha. Volumul de soluie recomandat este 200-400
l/ha. Pentru creterea eficacitii produsului, mai ales asupra speciilor dificil de combtut
(Bromus sp.), se recomand utilizarea mpreun cu un adjuvant (ex. Biopower 1 l/ha).
Spectru de combatere: Principalele buruieni combtute sunt Bromus sp. (obsiga),
Agropyron repens (pir trtor), Apera spica-venti (iarba vntului), precum i unele specii din
familia Brassicaceae: Sinapis arvensis (mutar de cmp), Thlaspi arvense (punguli).
Perioada de aplicare: Aplicarea se face n perioada februarie-aprilie, n intervalul cuprins
ntre fenofaza de 3 frunze (BBCH 13) i sfritul nfritului grului (BBCH 29). Fenofaza
optim a buruienilor graminee n relaie cu momentul tratamentului este de 2-4 frunze, nainte de
nfrire, cu excepia pirului (Agropyon repens sin. Elymus repens), care trebuie s aib nlimea
de maxim 10 cm i s fie n faza de cretere activ.

2
 2. Hussar Activ OD
Descriere: Erbicid sistemic si selectiv pentru combaterea in postemergenta a unei game
largi de buruieni dicotiledonate anuale si perene si a unor monocotiledonate anuale din culturile
de gru, secara si triticale.
Substanta activa: contine iodosulfuron-metil-sodiu substanta activa din grupa
sulfonilureicelor si 2,4-D-2-Etilhexil substanta activa din grupa chimica a acizilor
fenoxicarboxilici.

Doza si perioada de aplicare: Se utilizeaza o doza de 1,0 l/ha, efectundu-se un singur

tratament pe an primavara in postemergenta. .

Spectru de combatere: HUSSAR ACTIV OD este omologat pentru combaterea

buruienilor dicotile anuale si perene precum si a unor monocotile din culturile de gru, secara si
triticale.
Perioada de aplicare: in intervalul de la nfratire - primii frati vizibili (BBCH22) pna cel
trziu la sfrsitul formarii primului internod, cnd nodul al 2-lea este la cel mult 2 cm deasupra
nodului 1 (BBCH 32). Momentul optim de aplicare in relatie cu dezvoltarea buruienilor:
dicotilele sunt n faza de 2-4 frunze, iar monocotilele anuale si Apera spica venti (iarba vntului)
sunt inainte de infratire
3. Buctril Universal
Descriere: Erbicid postemergent pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale si
perene din culturile de grau si porumb
Substante active: bromoxinil 280 g/l + acid 2,4-D (ester) 280 g/l
Doza: 1 l/ha postemergent. Volumul de solutie este de 200-400 l/ha.
Spectru de combatere:
- Buruieni dicotiledonate anuale: stir, loboda salbatica, traista ciobanului, turita, spanacul
salbatic, busuiocul salbatic, urzica moarta, musetelul, macul, hrisca urcatoare.
- Buruieni dicotiledonate perene: palamida, volbura.
Perioada de aplicare: Momentul optim de aplicare este intre inceputul infratitului si al
doilea nod format.
4. Sekator Progress OD

3
 Descriere: Erbicid sistemic sulfonilureic pentru combaterea buruienilor dicotile
anuale si perene din culturile de gru, orz, orzoaica de primavara.
Substante active: amidosulfuron 100 g/l+iodosulfuron-metil-Na 25 g/l+mefenpyr dietil
250 g/l (safener)
Doza de utilizare este de 0,1-0,15 l/ha. Doza de 0,1 l/ha se aplica atunci cnd infestarea
cu buruieni nu este puternica. Doza de 0,15 l/ha se utilizeaza la infestari puternice precum si
mpotriva buruienilor dificil de combatut. Volumul de solutie este de 200-400 l/ha la tratamentul
terestru si 80-150 l/ha la tratamentul aerian.
Spectru de combatere: stir, scanteiuta, traista ciobanului, loboda salbatica, spanac
salbatic, lungurica, busuiocul salbatic, turita, musetel, mac, hrisca urcatoare, palamida.
Perioada de aplicare: Tratamentul se efectueaza primavara n postemergenta, faza optima
a buruienilor fiind cea de 2-3 frunze. Intervalul optim este ntre nceputul si sfrsitul nfratirii,
dar poate fi aplicat pna la aparitia frunzei stindard fara efecte fitotoxice asupra culturii.

5. Granstar Super 50 SG

Descriere: Erbicid pentru cereale pioase cu spectru larg n combaterea buruienilor cu

frunz lata.
Substanta activa: 25% tifensulfuron metil + 25% tribenuron metil
Doza: 40 g/ha, volumul de ap: 200-400 l/ha. Numr de tratamente: 1/an.
Spectru de combatere: loboda salbatica, lungurica, macul, musetelul, romanita, palamida,
stirul, traista ciobanului, turita.
Perioada de aplicare: se utilizeaz n postemergen la cereale pioase n primvar de la
nfrit pn la apariia frunzei stindard. Momentul optim de aplicare este n perioada de cretere
activ a buruienilor, respectiv din faza de cotiledoane pn la 6 frunze adevrate. n caz de
compromitere a culturilor de cereale tratate, indiferent de cauz, se pot resemna numai cereale
de primvar (gru, ovz, orzoaic) dup artur adnc.
6. RIVAL 75 GD
Descriere: rbicid sistemic, selectiv fata de culturile de cereale paioase.
Substanta activa: clorsulfuron 75%
Doza: 20 g/ha cu aplicare in toamna, 15-20 g/ha cu aplicare in primavara.
Spectru de combatere: buruieni monocotiledonate anuale.

4
 Perioada de aplicare: se aplica in postemergenta timpurie in toamna, inainte de infratirea
gramineelor (iarba vantului, lolium). Eficacitatea erbicidului asupra acestor buruieni graminee
este mai redusa daca tratamentul este facut dupa infratirea lor. O eficacitate maxima se obtine
daca erbicidarea se face in conditii normale de umiditate atmosferica si la sol. Nu se recomanda
executarea erbicidarii daca culturile de cereale se afla in stres hidric sau termic.
7. LEGATO PLUS
Descriere: este un erbicid pelicular,ce contine substante sinergice cu spectru larg de
combatere a buruienilor monocotiledonate si a unor dicotiledonate anuale.
Substanta activa: diflufenican 100 g/l + isoproturon 500 g/l.
Doza: 1,25 l/ha-1,5 l/ha preemergent
Spectru de combatere: buruieni monocotiledonate anuale ( Iarba vantului), buruieni
dicotiledonate anuale ( Traista ciobanului, Musetel, Mac, Albastrita).
Perioada de aplicare: tratamentul se aplica toamna, imediat dupa semanarea culturii de
grau. Anual se aplica un singur tratament.

II. Combaterea bolilor la cultura de gru

In cultura de grau pot fi inatlnite urmatoarele boli:

1. Mozaicul dungat al grului

Boala este produsa de Marmor virgatum Mc. Kinney. In natura se transmite prin acarieni:
Aceria tritici, A.tulipae. Ca surse permanente de infectie sunt buruienile gazda de ex. Lolium
multiflorum. Insa n circuitul anual al virusului un rol important revine grului de toamna si
samulastrei, deoarece acestea adapostesc vectorii bolii. Virusul nu se transmite prin sol sau prin
samnta, ierneaza mpreuna cu vectorul n cerealele de toamna si n gramineele perene.

Primele simptome apar pe grul de toamna la 2-3 saptamni de la rasarire. Frunzele

plantelor bolnave prezinta de-a lungul limbului dungi sau striuri de culoare verde deschis sau
galbuie , discontinui, paralele cu nervurile.Intr-un stadiu mai avansat,ntreaga suprafata a
limbului devine de culoare galbuie. Plantele bolnave se caracterizeaza printr-o crestere mai slaba
si capacitate de nfratire redusa ,plantele sunt pitice, paiul se scurteaza cu 20-30%, spicele sunt
mici si sterile n majoritatea cazurilor.Aceasta reducere este accentuata la plantele infectate

5
toamna, comparativ cu cele infectate primavara. Temperaturile scazute din timpul toamnei
mascheaza simptomele foliare.Ele reapar n primavara,dupa pornirea vegetatiei,sub forma de
striuri care se maresc,se unesc si ocupa portiuni mari din limb.

Combatere:

Principala masura de prevenire este respectarea perioadei de semanat deoarece s-a

observat ca infectia cu acest virus descreste odata cu ntrzierea semanatului. Se recomanda
totusi semanarea grului de primavara de timpuriu pentru ca plantele sa se dezvolte pna n
perioada de raspndire a bolii. Se impune distrugerea samulastrei si a buruienilor gazda,
distrugerea vectorilor si cultivarea de soiuri mai putin afectate de acest virus.

2. Finarea grului

Fainarea este produsa de Erysiphe graminis f.sp. tritici March, din familia Erysiphaceae,
ordinul Perisporiales, clasa Ascomycetes.

Boala ncepe sa se manifeste primavara de timpuriu din aprilie, mai sau chiar din luna
martie, prin simptome caracteristice evidente pe toate organele plantei, dar mai ales pe tulpini si
frunze. La nceput, la baza tulpinilor si pe tecile si limbul frunzelor inferioare apar pete galbene
sau verde deschis acoperite cu pernite psloase, albe, prafoase, izolate sau confluente,sub care
tesutul gazdei se necrozeaza. Cnd conditiile climatice sunt favorabile, boala se extinde si pe
frunzele superioare, si chiar pe spice, apar numeroase puncte brun-negricioase, vizibile si cu
ochiul liber, care sunt periteciile ciupercii. Plantele bolnave sunt stnjenite n crestere, spicele
sunt mici, cu boabele sistave deoarece frunzele puternic atacate se usuca de timpuriu.

Combatere:

Pentru prevenirea si combaterea patogenului se recomanda respectarea unui complex de

masuri agrofitotehnice : semanatul la epoca optima si la distanta stabilita de tehnologiile de

6
cultura, aratura adnca, rotatia culturilor, aplicarea ngrasamintelor n doze echilibrate, drenarea
excesului de umiditate din sol, distrugerea resturilor de plante bolnave, prin arderea miristii,
cultivarea de soiuri rezistente sau tolerante. Ierbicidele pe baza de uree maresc intensitatea
atacului de fainare pe cnd cele pe baza de stimulatori de crestere nu-l influenteaza ci chiar par
sa-l reduca.

3. Ptarea brun a frunzelor sau septorioza

Boala este produsa de Septoria tritici Rob.et Desm. din familia Shaeropsidaceae, ordinul
Sphaeropsidales, clasa Deuteromycetes (fungi imperfecti).

I.Septoria tritici

Aceasta boala se ntlneste att primavara ct si toamna pe organele aeriene ale plantelor.
Simptomul principal l constituie aparitia pe limbul foliar a unor pete ovale sau alungite, de
ctiva mm, de culoare galbena sau bruna. Cu timpul aceste pete se maresc ca dimensiuni,
mijlocul lor capata o nuanta cenusie albicioasa, ramnnd nconjurate de un chenar brun-deschis
si fiind limitate lateral de nervuri.

II.Septoria nodorum - este o specie foarte pagubitoare care apare frecvent la noi n tara,
n zonele cu umiditate ridicata. Boala se manifesta pe toate organele aeriene n toate fazele de
vegetatie. Simptomele sunt apropiate de cele produse de Septoria tritici, cu deosebirea ca acestea
apar mai mult pe coleoptil, pe tulpini n dreptul nodurilor si pe spice. Petele au forma liniara, la
mijloc sunt mai nchise la culoare, iar picnidiile apar dupa necrozarea tesuturilor, spre deosebire
de S. tritici unde picnidiile apar naintea acestui proces. La spicele bolnave se observa o
brunificare a paleelor n treimea sau jumatatea superioara, nsotita de aparitia picnidiilor
ciupercii.

Combatere:

Se recomanda urmatoarele masuri preventive: respectarea unui asolament corespunzator;

distrugerea resturilor de plante bolnave si a samulastrei prin araturi adnci; folosirea de samnta
sanatoasa. Masuri chimice: in scopul obtinerii unei productii ridicate la cereale, n conditii

7
climatice favorabile, este imposibil de a evita folosirea fungicidelor, chiar daca se respecta toate
metodele alternative pentru prevenirea bolii produse de Septoria trtici.

4. Fuzarioza tulpinilor si nrosirea spicelor

Fuzarioza cerealelor este produsa de Gibberella zeae (Schw.) Petch., (f.c.Fusarium

roseum f. cerealis (Cke.) Snyder et Hansen,var.graminearum); Gibberella avenacea Cke., familia
Hypocreaceae, ordinul Sphaeriales, clasa Ascomycetes.

Din semintele de gru infectate si netratate apar plantute bolnave, care se ngalbenesc, se
rasucesc si putrezesc iar ca urmare, culturile sunt rare, cu goluri multe si dau productie mai mica.

n faza de nfratire plantele sunt infectate la radacina sau la colet, care se brunifica sau se
nnegresc pe o zona de 10-12 cm.

Cnd atacul apare mai trziu, dar tot la baza tulpinii, aceasta se nnegreste,de obicei la
primul internod. si n acest caz spicele contin boabe putine, sistave.

Cea mai grava forma de atac apare dupa faza de nspicare, n lunile mai iunie, pe spice,
care ramn mai mici dect cele sanatoase si se albesc treptat.

Combatere:

Se recomanda urmatoarele masuri agrofitotehnice : distrugerea resturilor de plante si a

buruienilor prin dezmiristire si aratura adnca, folosirea de samnta, evitarea terenurilor umede,
irigarea rationala a culturilor, fertilizarea cu doze echilibrate de ngrasaminte.

5. Taciunele zburator al grului

Taciunele zburator al grului este produs de Ustilago tritici (Pers.)Jens. din familia
Ustilaginaceae, ordinul Ustilaginales, clasa Basidiomycetes.

8
 Boala este evidenta n cmp n timpul nspicarii plantelor. Principalul simptom l
reprezinta distrugerea tuturor componentelor spicului, cu exceptia rahisului si nlocuirea acestora
cu o masa de clamidospori prafoasa, brun negricioasa. Exista si cazuri de atac partial al spicului,
de obicei n partea inferioara a acestuia, precum si atac partial la planta adica la aceeasi planta
apar att spice sanatoase ct si spice taciunate.

Combatere.

Cel mai eficace mijloc pentru combaterea taciunelui zburator la gru este dezinfectarea
hidrotermica a semintelor dupa procedeul bifazic sau monofazic. Taciunele se poate combate si
pe cale chimica, de ex. s-au folosit sarurile de rodan precum si unele fungicide sistemice.

6. Rugina bruna a grului

Rugina bruna a grului este produsa de Puccinia recondita Rob.et Desm., f.sp.tritici
(sin.Puccinia triticina Erikss), fam. Pucciniaceae, ordinul Uredinales, clasa Basidiomycetes.

Rugina bruna a grului apare primavara de timpuriu pe frunze. Boala se manifesta prin
aparitia de numeroase pustule ovale, eliptice sau circulare,mici, de culoare bruna, risipite
neuniform pe ambele fete ale limbului frunzei, mai rar pe teci, tulpini sau spice. Prin ruperea
epidermei, aceste pustule devin aparente si pulverulente. Ele contin uredosporii ciupercii, care,
luati de vnt servesc la raspndirea ruginii brune. La nceput boala este localizata pe frunzele
inferioare,dar cu timpul se extinde si pe cele superioare.n cazul unui atac puternic, frunzele se
ngalbenesc si se usuca prematur si ca urmare se produce sistavirea boabelor.

Combatere:

Se recomanda : semanatul la epoca optima, aplicarea de ngrasaminte cu fosfor, potasiu si

azot n doze echilibrate, distrugerea samulastrei, cultivarea de soiuri rezistente. Metodele chimice
sunt n general greoaie si au mai mult caracter profilactic, deoarece pentru combaterea ruginii
sunt necesare prafuiri sau stropiri repetate ceea ce nseamna consum mare de substante iar efectul
economic este mic. Au dat rezultate prafuirile cu sulf, n general recomandndu-se 3 tratamente
la 4-7 zile.

9
 7. Rugina galbena

Rugina galbena este produsa de Puccinia striiformis West.(sin Puccinia glumarum) din
familia Pucciniaceae, ordinul Uredinales, clasa Basidiomycetes.

Rugina galbena apare n aprilie, mai si prima jumatate a lui iunie pe toate organele
aeriene ale grului. Pe frunze (limb, teci), tulpini, glume, ariste, chiar pe boabe, apar pustule
mici, dreptunghiulare galben portocalii, ce contin uredospori. Infectia porneste de la frunzele
bazale si progreseaza treptat n sus.

Combatere:

Se recomanda : semanatul la epoca optima, aplicarea de ngrasaminte cu fosfor, potasiu si

azot n doze echilibrate, distrugerea samulastrei. Cea mai importanta metoda de combatere este
crearea si introducerea n cultura de soiuri rezistente.

8. Rugina neagra a grului

Boala este produsa de Puccinia graminis Pers.f.sp. tritici Erikss.et Henn., din familia
Pucciniaceae, ordinul Uredinales, clasa Basidiomycetes.

Simptomele bolii se manifesta prin aparitia de uredopustule pe toate organele aeriene ale
grului, ndeosebi pe tulpina, de aceea se mai numeste si rugina paiului.Pe tulpina pe ambele fete
ale limbului frunzei, pe rahis, glume, ariste sau chiar pe bob, se observa pustule cu uredospori,
care sunt galben portocalii, liniare, de 2-3 mm la nceput, apoi formeaza striuri longitudinale de
1-12 mm cu margini neregulate din cauza epidermei rupte.

Combatere:

Se recomanda un complex de masuri agrofitotehnice: cultivarea de soiuri precoce care

ajung la maturitate nainte de aparitia ruginii negre n lan, recoltarea la epoca optima si n
perioade scurte, evitarea terenurilor joase, umede, respectarea perioadei optime de semanat.
Aplicarea ngrasamintelor n complex cu fosfor si potasiu si evitarea excesului de azot,
distrugerea samulastrei, distrugerea gazdei intermediare : dracila - aceasta poate fi distrusa

10
mecanic sau chimic. Aplicarea de masuri chimice: prafuiri cu sulf, stropiri cu diferite produse
organice de sinteza, de perspectiva este aplicarea de fungicide sistemice.

9. Malura comuna a grului

Malura grului este produsa de 5 specii ale genului Tilletia care prezinta deosebiri din
punct de vedere morfologic, fiziologic si biologic.

La aceasta boala, simptomele foarte caracteristice usureaza mult recunoasterea ei.

Organele vegetative ale grului nu se schimba sub influenta bolii, care devine mai evidenta n lan
numai dupa nspicare.

Combatere:

Pentru prevenirea malurii grului se recomanda : curatirea si dezinfectarea semanatorilor,

combinelor, nainte de utlizare, recoltarea n primul rnd a lanurilor sanatoase si apoi a celor
malurate. nsamntarea la epoca optima si la adncime nu prea mare, aplicarea unui asolament
rational, aplicarea de ngrasaminte echilibrate.

Cea mai sigura metoda de combatere si cea mai economica este: tratamentul semintelor
cu produse antimalurice. Cei mai folositi sunt produsii organomercurici, fiind foarte eficace
mpotriva malurii.

III. Combaterea daunatorilor la cultura de gru

In cultura de grau pot fi inatlniti urmatoarii daunatori:
1. Tripsul graului (Haplothrips tritici).
In urma atacului adultilor pe rahis si spiculet, se produce atrofierea organelor florale si
deci, sterilitatea partiala sau totala a spicului, aparand astfel simptomul caracteristic de
'albeata spicului'. In locurile intepate apar puncte brune, necrotice, iar spicele sunt
deformate, cu aristele rasucite, indoite si zbarcite. Larvele ataca indeosebi boabele in formare

11
pana la faza de coacere in ceara. Boabele atacate in faza de lapte nu se mai dezvolta si devin
sistave. Pe boabe apar portiuni decolorate, tegumentul este putin incretit, iar santul ventral se
adanceste si se largeste. Tripsii, pe langa faptul ca determina scaderea productiei pana la 10 % ,
provoaca deprecierea calitatii glutenului si a insusirilor biologice ale semintelor. Din boabele
atacate rasar plante cu o slaba capacitate de vegetatie.
Prevenire si combatere. Pentru prevenirea aparitiei atacului de tripsi se recomanda
masuri agrofitotehnice ca: rotatia culturilor la 3-4 ani, arderea miristei, discuitul miristei, aratura
de toamna si semanatul la epoca optima si folosirea soiurilor precoce.

2.Paduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum)

Paduchele verde al cerealelor, ca insecta migratoare, se dezvolta numai pe cereale si ierburi
spontane. Cele mai atacate sunt: graul, orzul si sorgul. Insecta poate ataca graul atat toamna in
primele faze de vegetatie cat si primavara si vara, mai ales in ultimele faze de vegetatie.
Atacurile puternice toamna determina uscarea plantelor, iar in perioada formarii boabelor
determina reducerea productiei, atat cantitativ cat si calitativ. In afara de sugerea sevei,
caracteristica tuturor afidelor, aceasta specie injecteaza un lichid salivar care este foarte daunator,
distrugand clorofila si vatamand structura celulara a plantei.
Prevenire si combatere. Populatiile de afide pot fi mentinute la densitati numerice coborate
prin semanatul graului la epoca optima, precum si prin distrugerea samulastrei care constituie
principalul rezervor de populare a culturilor cu afide. Se foloseste si combaterea chimica, fiind
recomandate tratamentele cu Sinoratox R35 sau Carbetox 37 in doza de 1,5 l/ha.
3. Plosnitele cerealelor (Eurygaster sp.)
Plosnitele cerealelor ataca cerealele paioase, indeosebi graul, precum si diferite graminee
spontane. Adultii, pentru a se hrani, ca si larvele inteapa toate organele aeriene ale plantei
(frunze, tulpini, spice, boabe). Vatamate, tesuturile plantei din zona atacata se distrug. Din
cauza atacului, planta intreaga poate pieri sau infrati abundent. Atacul pe tulpina, cand spicul
este in burduf produce avortarea spicului. Ovarele intepate inainte sau la scurt timp dupa
fecundare se usuca, iar boabele nu se mai formeaza, Boabele intepate in faza avansata de
coacere prezinta un punct mic negru in centru unei pete de decolorare. Atacul plosnitelor
hibernante, desi se manifesta pe toate organele aeriene ale plantei, predomina totusi pe frunze

12
si tulpini. Atacul larvelor si adultilor noii generatii are loc aproape in exclusivitate pe boabe, care
determina pierderi cantitative cat si calitative. Degradarea boabelor de catre plosnite are ca
urmare reducerea greutatii hectolitrice si a celei absolute, a energiei si a facultatii germinative,
precum si a calitatii de panificatie.
Prevenire si combatere. Metoda cea mai eficienta si cea mai utilizata este combaterea chimica .
Prognoza atacului si planul de combatere se elaboreaza pe baza cunoasterii rezervei biologice a
populatiei de plosnite in locurile de diapauza, rezerva stabilita prin efectuarea de sondaje toamna
si primavara inainte de emigrarea din paduri. In vederea avertizarii aplicarii tratamentelor
chimice, atat impotriva adultilor hibernanti cat si a populatiei noii generatii, este necesara
determinarea densitatii plosnitelor hibernante care au emigrat in culturile de grau, precum si a
densitatii de larve care alcatuiesc noua generatie de plosnite.
4. Gandacul ghebos (Zabrus tenebrioides)
Larvele gandacului ghebos sunt oligofage, hranindu-se cu diferite graminee cultivate si spontane.
Hrana adultilor o constituie boabele de grau, secara, iar pagubele produse de ei sunt mai mici decat cele
produse de larve. Larvele gandacului ghebos se hranesc numai cu partile aeriene ale plantelor si niciodata
cu radacini. Ele trag frunzele in galerii, consuma parenchimul, ramanand doar nervurile care uscandu-se
iau aspectul unor ghemotoace fibroase. Plantele atacate sunt distruse treptat in intregime. Atacul se poate
prezenta sub forma de vetre sau generalizat. In conditiile unei monoculturi pronuntate, a unui regim de
precipitatii favorabil speciei si in lipsa tratamentelor chimice s-au semnalat pana la 90 % plante distruse.
Prevenire si combatere. Dupa cercetari efectuate s-a elaborat un sistem de
prevenire a atacului, bazat pe tratamentul semintei cu insecticide. Tratamentele chimice se
pot imbina cu rotatia culturilor.
5.Viermi sarma (Agriotes sp.)
Larvele sunt extrem de vatamatoare. Culturile de grau sunt atacate, mai ales in toamnele calde si
cu umiditate suficienta in sol. Frunzele planuitelor atacate manifesta o tendinta de ofilire si ingalbenire
de la varf spre baza si de cele mai multe ori se usuca. La planuitele infratite atacul poate determina
uneori o infratire suplimentara, care duce insa la o diminuare a productiei. Culturile de grau raman
rarite, iar plantele care nu pier dau o productie scazuta.
Prevenire si combatere. Pentru prevenirea atacului si combaterea viermilor sarma, o mare
insemnatate o au masurile profilactice si tratamentele semintei cu substante chimice.
6. Viespea graului (Cephus pygmaeus)

13
 Viespea are o preferinta pentru grau. Larva se hraneste in interiorul tulpinii cu
tesutul parenchimatic, rozand galerii neregulate, care se umplu cu rumegus si
excrementele sale. Ca urmare a atacului, greutatea absoluta a boabelor scade. Se poate
produce ruperea paiului si caderea spicului la pamant.
Prevenire si combatere. Tratamentele foliare nu sunt eficace. Dintre masurile agrofitotehnice,
dezmiristirea, aratura adanca si rotatia culturilor pot avea un anumit rol in prevenirea inmultirii in
masa a daunatorului. Metoda cea mai eficace o reprezinta folosirea soiurilor rezistente.

7. Nematodul boabelor de grau (Anguina tritici)

Este un parazit monofag, cresterea si dezvoltarea sa fiind asigurata numai pe plantele de
grau. Nematodul provoaca la plantele de grau modificari morfologice importante si perturbari profunde ale
principalelor procese fiziologice si biochimice. Tulpinile plantelor infestate au internoduri
scurte, talia plantelor micsorandu-se de 2-3 ori comparativ cu plantele neinfestate. Spicele sunt
deformate, laxe, de doua ori mai scurte decat spicele sanatoase , iar pe anumite portiuni sunt
stirbe din cauza florilor avortate si a lipsei boabelor. Boabele sunt transformate in gale si se
diferentiaza de boabele sanatoase atat prin culoare cat si forma, confundandu-se ca aspect
exterior cu boabele malurate.
Prevenire si combatere. Samanta din lanurile infestate sa nu se foloseasca la semanat. Se
recomanda distrugerea gozurilor, iar pe terenul respectiv sa nu se semene grau timp de 2 ani.

14