Mara ( de Ioan Slavici ) Comentariu

Definitie: Romanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa, de mare intindere, desfasurata
pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si cu o intriga complicata. Romanul are o structura
narativa ampla, organizata pe mai multe planuri paralele sau intersectate, in care se prezinta un
numar mare de personaje, cu pondere diferita in structura epica (personaje principale, secundare,
episodice etC).

Romanul "Mara" de Ioan Slavici a fost publicat in 1894, in revista "Vatra", iar in volum a aparut abia in
1906.

Proza lui Ioan Slavici contureaza o fresca a moravurilor si a comportamentului specifice locuitorilor din
Ardeal, o lume in care triumfa binele si adevarul, cinstea si dreptatea, norme etice pe care omul
trebuie sa le respecte.

Prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist, un fin psiholog, un
creator de tipologii. Dupa cum el

insusi marturiseste, ca adept inflacarat al lui Confuciu, aplica in opera sa principalele virtuti morale
exprimate de acesta; sinceritatea, demnitatea, buna-credinta, franchetea, cinstea, iubirea de adevar
etc, afirmand ca filozoful chinez este "cel mai cu minte dintre toti oamenii care le-au dat altora
sfaturi". ("Educatia morala") intreaga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral,
pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si pastrarea masurii in toate,
iar orice abatere de la aceste principii

* este grav sanctionata de autor.

Romanul "Mara" de Ioan Slavici este "cel mai bun roman al nostru, inainte de AIonA", conform
afirmatiei lui Serban Cioculescu si "aproape o ;. capodopera", in viziunea lui George Calinescu,
deoarece destinul eroilor si mediul social sunt evocate cu o remarcabila arta a detaliului si cu o mare
forta de construire a ansamblului.

Semnificatia titlului este sugestiva, deoarece aceasta creatie este, mai intai, "romanul Marei", al carei
destin constituie axa fundamentala a epicii, fiind si "prima femeie-capitalist din literatura noastra"
(Nicolae ManolescU). Pe ea n-o intereseaza averea, ci banii, care ii aduc respect si

| impacare. Mara se incadreaza in vederile etice ale autorului, care considera ca oamenii trebuie sa fie
chibzuiti, harnici si virtuosi, ea intruchipand un adevarat exemplu de moralitate.

Tema romanului o constituie fresca sociala a lumii ardelenesti, cu moravurile ei specifice, asezata la
interferenta satului cu orasul, intr-un targ ardelenesc, Radna, situat langa Lipova si aproape de Arad.
Actiunea este plasata la sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea, cand relatiile
capitaliste incipiente evolueaza spre structuri sociale mestesugaresti, cu o anumita psihologie, proprie
burgheziei aflate in ascensiune.
Structura romanului

Romanul "Mara" de Ioan Slavici este structurat in 21 de capitole, purtand titluri semnificative pentru
continutul acestora: "Saracutii

" mamei", "Maica Aegidia", "Furtuna cea mare", "Ispita", "Datoria", "Blestemul casei", "Norocul casei",
"Pace si liniste" etc.

Opera se constituie prin imbinarea dintre romanul Marei, care urmareste destinul eroinei si romanul
iubirii, care ilustreaza formarea si consolidarea cuplului erotic Persida-Natl. Relatarea actiunii se face
din perspectiva auctoriala, adica naratiunea este la persoana a III-a, Slavici fiind omniscient si
omniprezent. Romanul are si o certa valoare etnografica, prin descrierea obiceiurilor ardelenesti, atat
cele religioase cat si acelea referitoare la cultura si mentalitatea oamenilor de diferite etnii, ce
convietuiau pe aceste meleaguri: romani, sasi, unguri.

Subiectul romanului

Romanul incepe prin prezentarea personajului principal, Mara Barzovanu, "o precupeata" din Radna si
prin descrierea locurilor unde urmeaza sa se petreaca actiunea. Mara ramasese vaduva cu doi copii,
"saracutii de ei", dar era inca tanara, voinica, harnica si nu se plangea de noroc. Barbatul sau,
Barzovanu, fusese "mai mult carpaci decat cizmar" si-si petrecuse viata stand mai ales "la birt decat
acasa", lasandu-Ie copiilor o livada de "vreo doua sute de pruni", o vie pe dealul Paulis si casa, care
era a Marei, primita ca zestre cand se maritase.

Radna este situata pe malul drept al Muresului, iar peste rau, pe malul stang, se afla Lipova, de unde,
pana la Arad se fac numai "doua ceasuri". Pe coasta dealului se afla manastirea minoritatilor "Maria
Radna", iar biserica romaneasca este numai la Lipova. Mara face negot, "vinde ce poate si cumpara ce
gaseste", duce de la Radna "ceea nu gasesti la Lipova ori la Arad" si aduce de la Arad "ceea ce nu
gasesti la Radna ori la Lipova.". Marti dimineata isi asaza "satra (macat, covor - n.n.) si cosurile pline
in targ la Radna, joi trece Muresul si-si intinde marfa la Lipova, iar vineri noaptea pleaca la Arad, "in
piata cea mare", unde se aduna lume multa, din sapte tinuturi. Adesea, Mara mai castiga si dreptul de
a-si pune masa si cosurile la capul podului, pe unde trecea toata lumea, cu sau fara treaba. Ea
respecta, instinctiv, un principiu esential al economiei capitaliste, prefera sa dea tot ce are de vanzare
pe "castig putin", decat sa-i "cloceasca" marfa si sa se intoarca acasa cu ea.

Ca sa nu-i lase singuri, Mara ii poarta dupa ea pe cei doi copii, Persida si Trica, prin targuri, de aceea
ei sunt "nepieptanati si nespalati si obraznici, saracutii mamei", dar ii iubeste mult si este foarte
mandra de ei: "Tot n-ar nimeni copii ca mine!".

Mara isi tinea banii stransi pana acum repartizati in trei ciorapi: "unul pentru zilele de batranete si
pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica" si nu trecea nici o zi fara ca ea sa
nu puna in fiecare macar cate un creitar. Avea ambitia ca sa-si vada fata preoteasca, iar pe Trica
ajuns staroste in breasla cojocarilor. Persida este dusa la manastirea din Radna si data in grija maicii
Aegidia pentru o educatie aleasa, iar pe Trica il angajeaza ucenic "pe patru ani" la Bocioaca, starostele
cojocarilor din Lipova.

Copiii s-au facut mari si, odata cu ei "au crescut si ciorapii". Frumusetea si farmecul Persidei il
fascineaza pe Natl, feciorul lui Hubar, macelar la Lipova. Natl fusese ucenic, de doi ani ajunsese calfa,
iar acum, asa cum erau randuielile breslei, trebuia sa mai faca "doi ani de calatorie" ca sa ajunga
patron. Persida se indragosteste, la randul ei de Natl si refuza cu fermitate sa se marite cu teologul
Codreanu, spre marea supararea a Marei, care voia s-o vada preoteasa. Pentru dragostea ei, Persida
sfideaza cu hotarare si brutalitate prejudecatile vremii, intre care aceea ca Natl era neamt. Ioan Slavici
consacra pagini memorabile iubirii aprinse dintre cei doi tineri. "Dragostea Persidei este de un
dramatism rascolitor. Nimeni pana la Slavici n-a descris dragostea in tot ceea ce are mai dramatic,
grav, cu atata adancime si vigoare realista, cu atata poezie", afirma Pompiliu Mareea. Cand implineste
optsprezece ani, Persida se casatoreste, in taina, cu Natl si fug impreuna la Viena, ca sa-si termine el
perioada de calatorie, care ii va da dreptul sa devina maistru macelar. intorsi la Lipova, tanara familie
deschide un birt, pe care-1 va conduce mai ales Persida, deoarece Natl incepuse sa bea, sa joace carti
si sa trandaveasca, ba chiar isi batu sotia, atunci cand ii reproseaza ca prietenii de bautura nu plateau
si ca socotelile pe care Ie facuse insumau bani foarte multi. Persida pierduse mult din infatisarea
aleasa si gingasa pe care o capatase la manastire, se facuse mai voinica si mai puternica din / cauza
ca muncea din greu toata ziua. Schimbarea se produsese si in sufletul ei, contactul permanent cu
slugile si clientii din carciuma o inasprisera, "nu se mai rusina cand auzea vorbe proaste, nu se simtea
jignita cand i se zicea vreo vorba aspra". Fata are mustrari de constiinta pentru cununia lor facuta fara
binecuvantarea parintilor, avand complice pe preotul Codreanu care facuse slujba pentru ca era un om
slab si nu putuse rezista rugamintilor Persidei.

Dupa ce Persida naste un copil, Mara si parintii lui Natl se impaca, dar, nu mult dupa aceea, batranul
Hubar este ucis de fiul sau nelegitim, Bandi. Hubar-macelarul avusese o legatura amoroasa ascunsa
cu Reghina, care fusese servitoare la Radna. Femeie voinica si frumoasa, ea il nascuse pe Bandi dar
ramasese paralizata de o mana si de un picior, i se strambase gura si se smintise, asa ca nimeni nu
putuse afla cine era tatal. Maicile ii tineau la manastire si ii hraneau pe amandoi, din mila crestina.
Reghina muri cand baiatul implinise opt ani, iar cand crescuse, Mara il ia de ajutor ca sa-i care cosurile
si sa-i fie de folos la treburi. Bandi semana din ce in ce mai mult cu Natl si toti si-au dat seama ca
iubitul misterios al Reghinei fusese Hubar-macelarul.

Paralel cu destinul Persidei, Slavici relateaza viata lui Trica.

Angajat uncenic la Bocioaca, starostele cojocarilor, Trica este cuminte si harnic, ajunge calfa, dar
refuza sa devina ginerele stapanului, desi acesta si-ar fi dorit sa-l insoare cu singura lui fiica. Trica
rezista cu stoicism si la avansurile pe care i le facea sotia patronului, Marta, si vrea numai sa devina
mester cojocar pentru a avea o viata independenta.

Mara refuza sa-i plateasca lui Trica stagiul militar si baiatul pleaca pe frontul din Italia, este ranit In
sold de o tandara de bomba" si internat intr-un spital din Verona. intors acasa, Mara vede ca flacaul se
schimbase, avea obrazul ras si o mustacioara rasucita, nimic din infatisarea lui nu mai amintea de
"prostalanul motolog din care putea orisicine sa faca ce vrea", in postul Pastelui, "amandoi cumnatii au
fost scosi maiestri", Trica devine "maiestru" cojocar, iar Natl "maiestru" macelar.

Finalul romanului ilustreaza intalnirea dintre Bandi si Hubar, care recunoaste, in sfarsit, ca este tatal
lui. in clipa aceea, Bandi "il lovi cu pumnul in piept, apoi cuprins de un fel de turbare, se napusti
asupra lui si-1 musca in gatlej". Persida il gasi pe Hubar prabusit in mijlocul casei, cu ochii inchisi, iar
pe Bandi apasand pieptul tatalui sau si razand demential. Ioan Slavici surprinde, pe tot parcursul
romanului, atmosfera specifica a spatiului ardelenesc, in toate laturile vietii omenesti. Cu o
impresionanta forta a detaliului, autorul construieste imagini sugestive privind etnografia, obiceiurile,
traditiile, mentalitatea oamenilor de etnii diferite, care convietuiesc in acelasi spatiu etic ce-i cuprinde
si-i supune pe toti: "Colectivitatea face legea pe care individul e tinut sa o respecte". (Nicolae
ManolesciI)