ARMAREA DISPERSĂ A BETOANELOR CU FIBRE METALICE.

PROPRIETĂŢI ŞI APLICAŢII

Dr. Ing. Aurora CIOC, ICECON S.A. - Bucureşti

Dr. Ing. Marian BADIU, ICECON S.A. - Brăila
Conf. Dr. Ing. Doina IOFCEA, Fac. Utilaj Tehnologic pentru Construcţii

Abstract

In the present paper, the strengthening techniques of existing reinforced concrete structures are described with
emphasis on column's jacketing with steel fiber reinforced concrete. Structural researchers have demonstrated that steel
fiber reinforced concrete can be used as strengthening material. It is characterized by high ductility, low cracks' opening
and improved bond with parent surface compare to conventional reinforced concrete. Moreover, practice showed that
the addition of steel fibers is highly needed for rapid setting strengthening concrete, which may be required for some
structures.

1. Introducere

Cercetări și construcții existente atestă faptul că betonul era materialul folosit de romani
încă din sec. II î.e.n. Spre sfârșitul sec. I romanii utilizează pe scară mare betonul în construcția de
drumuri și la construcții hidrotehnice. Din sec. II, betonul devine materialul de construcție cel mai
mult folosit pentru fundații, pereți și bolți.
Betonul armat a fost inventat în anul 1849 de grădinarul francez Joseph Monier, ce obține
un brevet (1867) pentru confecționarea vaselor de flori, fiind, astfel, cel dintâi care a folosit acest
material.
În anul 1888 inginerul român Anghel Saligny utilizează, pentru prima dată betonul armat la
construcția silozurilor din portul Brăila.
În cadrul expoziției de la Paris din anul 1900 este prezentat un studiu privind stadiul
betonului armat în lume, arătând totodată largile posibilități de utilizare a noului material.
Betonul, sub diferitele variante pe care le cunoaștem astăzi, continuă să fie unul din
principalele materiale, preponderent folosite în construcții.
Comparativ cu betonul de ciment, simplu (nearmat) care prezintă rezistență mare numai la
compresiune, utilizarea betonului armat, ce cuprinde în masa lui o serie de bare de oțel, netede sau
cu nervuri ce îi conferă rezistență, prezintă numeroase şi însemnate avantaje tehnico-economice,
cum ar fi:
 rezistenţă mecanică şi stabilitate ridicată;
 comportare bună la acţiunea temperaturilor ridicate şi, mai ales, la incendii de durată şi
intensitate moderată;
 durabilitate mare, datorită rezistenţei deosebite pe care o prezintă betonul şi armătura
înglobată, la acţiunea distructivă a diverşilor agenţi chimici şi fizici;
 preţ relativ mai scăzut;
 posibilitatea realizării unor forme structurale deosebite, capabile să satisfacă diverse cerinţe
estetice, constructive sau tehnologice;
 lucrări de întreţinere reduse şi, în general, puţin costisitoare.
 Dintre dezavantajele betonului armat, cele mai importante sunt:
 rezistenţă redusă la întindere;
 greutate proprie apreciabilă, comparativ cu posibilitatea de a prelua tensiuni;
 capacitate redusă de izolare termică, fonică şi hidrofugă;
 coroziune avansată în condiţii de mediu şi exploatare deosebit de agresive.
În prezent, pe plan mondial se înregistrează o tendință de creare a noi tipuri de betoane, care
să le conjuge calitățile. Astfel, betonul armat dispers cu fibre (de diferite tipuri şi dimensiuni)
reprezintă un exemplu în domeniul materialelor de construcții.

2. Armarea dispersă a betonului cu fibre metalice

Primul patent care se referă la element din beton armat dispers cu fibre metalice există din
1874 și a fost brevetat în SUA (California) de A. Bernard care a probat îmbunătățirea rezistenței
betonului prin adăugarea unor resturi de oțel inegale. În 1927, tot în California, G.C. Martin
brevetează realizarea de conducte din beton armat cu fibre de oțel.
Meischke – Smith în 1920 și Etheridge în 1933 au pus în evidență corelația între forma
fibrei și mărirea aderenței. Primul a folosit sârme plate și sârme răsucite cu fețe plane, în timp ce al
doilea a utilizat fibre inelare cu diferite mărimi și diametre pentru a ameliora rezistența la fisurarea
și rupere a betonului.
Fibrele metalice au fost create pentru a îmbunătăţi durabilitatea şi flexibilitatea betonului
sub sarcini mari, pe perioade îndelungate. Fibrele metalice asigură armarea tridimensională a
betonului, asemenea altor microsisteme.
Betonul armat dispers cu fibre nu poate înlocui în totalitate betonul armat obişnuit. Există
însă domenii de utilizare în care betonul armat cu fibre poate fi folosit alternativ sau în completare
la cel armat clasic, oferind avantaje constructive şi economice.
S-a constatat că fibrele, de orice natură ar fi, îmbunătăţesc proprietăţile betonului simplu.
Betonul armat dispers cu fibre metalice este definit ca „material obţinut prin amestecul
cimentului, agregatelor, fibrelor metalice, aditivilor, adaosurilor minerale şi apei la preparare, în
proporţiile prestabilite, ale cărui proprietăţi se dezvoltă prin hidratarea şi întărirea cimentului şi
interacţiunea dintre fibrele metalice şi matrice”.
Betoanele armate dispers rezultă prin înglobarea în masa betonului a unei cantităţi variabile
de fibre discontinuie.
Majoritatea aplicaţiilor din beton armat dispers cu fibre sunt bazate pe principiul
îmbunătăţirii proprietăţilor şi caracteristicilor mecanice (de rezistenţă) ale materialului. Totuşi, rolul
armării cu fibre a betoanelor simple sau armate clasic nu trebuie redus numai la acest principiu al
îmbunătăţirii rezistenţelor, ci mai ales la controlul procesului de fisurare şi prin aceasta a
îmbunătăţirii rezistenţelor, a proprietăţilor de absorbţie a energiei şi a rezistenţei la impact, şoc,
variaţii de temperatură, gradient de temperatură, rezistenţă la foc.
Cerinţele de bază ale fibrelor, când este necesară îmbunătăţirea rezistenţelor mecanice şi
întârzierea procesului de fisurare, sunt: rezistenţă ridicată la alungire şi modul de elasticitate
adecvat, aderenţă sporită la matrice, stabilitate chimică; mai mult, fibrele ar trebui să aibă calitatea
de a suporta eforturile o perioadă mai mare de timp. Proprietăţile fibrelor folosite la armarea
dispersă a betoanelor sunt acum, în marea lor majoritate, cunoscute.
Majoritatea aplicaţiilor din beton armat dispers cu fibre sunt bazate pe ideea îmbunătăţirii
proprietăţilor de rezistenţă. Totuşi, rolul armării cu fibre nu constă, atât în îmbunătăţirea
rezistenţelor statice, cât în controlul procesului de fisurare, şi prin aceasta, în îmbunătăţirea
ductilităţii, a proprietăţilor de absorbţie a energiei şi a rezistenţei la impact, şoc şi variaţii de
temperatură.
Fibrele s-au produs prin tăierea sârmelor de oţel cu secţiunea transversală rotundă și
uniformă.
 Pentru mărirea productivităţii la fabricație, fibrele de oţel se pot grupa în fascicule, tăiate cu
cuţite ghilotină sau alte dispozitive speciale.
Fibrele cu suprafață netedă au rezistența la smulgere scăzută datorită slabei aderenţe la
beton. În vederea îmbunătățirii caracteristicii de rezistență la smulgere, au fost omologate şi
utilizate tipuri de fibre cu suprafeţe deformate. Fibrele ondulate, cu forma continuă pe toată
lungimea, au îmbunătăţit rezistenţa la smulgere.
Mai recent, fibrele au fost produse într-o mare varietate de forme, ondulate sau drepte, cu
suprafaţa neprelucrată, cu sau fără capete îngroşate. Acest gen de fibre este utilizat în principal în
betoane şi, mai rar, în mortare sau paste de ciment, unde, spre deosebire de multe alte fibre, nu sunt
afectate de alcalinitatea amestecului.
Fabricarea unor fibre unite la un loc cu ajutorul unei soluţii de lipire speciale, solubilă în
apă, facilitează utilizarea fibrelor de lungimi mai mari decât în cazul în care acestea ar fi separate,
eliminându-se astfel problemele ce apar datorită formării unor gheme (aglomerări de fibre).
Îmbunătăţirea proprietăţilor fibrelor din oțel influenţează creşterile de rezistenţă la întindere
ale betonului armat cu astfel de fibre.
În practică, se constată creșterea rezistenței la încovoiere a elementului din beton armat cu
fibre din oțel, datorită faptului că distribuția eforturilor în zona întinsă este aproape constantă.
Fibrele metalice pentru armarea dispersă a betoanelor pot fi:
- lise (drepte) tip FML (fig.1, a);
- cu ciocuri la capete tip FMC (fig.1, b);
- ondulate tip FMO (fig.1, c);
- frezate tip FMF (fig.1, d).

a b

c d
Fig.1

Principalele caracteristici tehnice ale fibrelor metalice sunt prezentate în tabelele 1 și 2.

Tabel 1
Tip secțiune Rezistență la
transversală Diametru Lungime
Tip fibre metalice tracțiune
(mm) (mm)
(N/ )
Lise (drepte) FML 0,175 – 0,42 6; 12,5; 16; 25
Cu ciocuri FMC rotundă 0,5 – 1,05 25; 30; 50; 60
min. 1000
Ondulate FMO 0,5 – 1,05 25; 50
0,8 30

Tabel 2
Tip fibre metalice Lungime Lățime Rezistență la tracțiune
(mm) (mm) (N/ )
Frezate FMF 32 ± 2 3,80 ± 0,50 min. 800
 Fibrele metalice pentru armarea dispersă a betoanelor sunt fabricate din sârma din oţel trasă
la rece, cu conţinut scăzut de carbon (ex: SAE1008 similar cu OL37) sau din oţel inox (ex: SS302/
SS304).
Fibrele frezate din oţel pentru armarea dispersă a betoanelor sunt fabricate din brame de oţel
carbon (ex: S355 similar cu OL52).
Punerea în operă a betoanelor armate dispers cu fibre metalice, din oțel cu σt ≥1000
N/mm2 se realizează fără dificultăţi într-o tehnologie de execuţie normală astfel:
 în cazul lucrărilor din beton armat dispers monolit și în cazul realizării de elemente
prefabricate din beton armat dispers, se aplică prevederile din reglementarea tehnică
„Normativ pentru producerea şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat - Partea 2: Executarea lucrărilor din beton”, indicativ NE 012/2:2010,
precum şi din standardul SR EN 206-1:2002 cu amendamentele SR EN 206-1:2005/A1 şi
SR EN 206-1:2006/A2 şi erata SR EN 206-1/C91:2008, cu completările necesare legate de
dozarea fibrelor metalice, prepararea, compactarea şi finisarea betoanelor armate dispers;
 proiectarea compoziţiilor betoanelor armate dispers cu fibre metalice se face conform
“Ghidului pentru stabilirea criteriilor de performanţă şi a compoziţiilor, pentru betoanele
armate dispers cu fibre metalice” - GP 075-02, având în vedere următoarele aspecte:
 Compoziţia betoanelor armate dispers se stabileşte pe bază de încercări iniţiale,
conform SR EN 206-1:2002 cu amendamentele SR EN 206-1:2005/A1 şi SR EN 206-
1:2006/A2 şi erata SR EN 206-1/C91:2008 şi GP 075-02;
 Dozajele de ciment, fibre metalice şi agregate fine din beton se vor încadra în
limitele indicate de proiectant (dozaje mai mari sau mai reduse de fibre metalice sau
ciment, fiind admise în situaţiile în care acestea sunt justificate la proiectare pe criterii
tehnice economice şi se asigură respectarea cerinţelor privind clasele de durabilitate
conform SR EN 206-1:2002 cu amendamentele SR EN 206-1:2005/A1 şi SR EN 206-
1:2006/A2 şi erata SR EN 206-1/C91:2008 şi prin alte norme aflate în valabilitate la
proiectarea lucrărilor);
 Armarea dispersă a betoanelor cu fibre frezate din oţel, cu rezistenţă de rupere la
tracţiune σt ≥800 N/mm2, presupune introducerea fibrelor în beton în dozajele prevăzute
prin proiectul lucrărilor ce se execută, fără dificultăţi, într-o tehnologie normală de
preparare a betonului;
 Dozajul minim recomandat este de 20 kg fibre/m3 beton, dozajul maxim fiind de
100 kg fibre/m3 beton. Dozaje mai mari pot să fie utilizate atunci când sunt justificate de
proiectant pe bază de calcule şi rezultate ale unor încercări de laborator concludente.
 Compoziţia betoanelor armate dispers se stabileşte în funcţie de cerinţele de
performanţă, pentru elementele şi structurile ce se execută, având în vedere prevederile
SR EN 206-1:2002 cu amendamentele SR EN 206-1:2005/A1 şi SR EN 206-1:2006/A2
şi erata SR EN 206-1/C91:2008 şi GP 075-02 şi documentelor naţionale de aplicare a
normelor europene.
 Dozarea fibrelor de oţel, se face ori în staţia de betoane (amestecând cu agregate în
malaxor), ori direct în autobetonieră tot în staţia de betoane sau pe şantier.
 Dozarea fibrelor în amestecul proaspăt de beton trebuie efectuat relativ cât mai
uniform şi timp de 8-10 minute energic amestecat (în cazul autobetonierei minim 10
minute cu turaţie maximă). După aceasta, betonul astfel obţinut se pune în operă prin
metode clasice cu o compactare intensivă.
 Utilizarea betoanelor întărite cu fibre de oţel este recomandată datorită avantajelor
lor tehnice şi economice, cum ar fi: costuri mai mici de materiale, scăderea substanţială a
timpului de execuţie, turnarea betonului nu trebuie executată obligatoriu cu pompa,
amestecul însă este pompabil. Nu este neapărat necesar beton de montaj (beton de
egalizare) şi armătură, betonul fiind preamestecat şi întărit cu fibre, suprafaţa se
prelucrează mai uşor şi se adaptează deosebit de bine la sisteme moderne de prelucrare a
suprafeţelor.
  Betonul cu fibre de oţel este capabil de preluare de sarcini, a cărei valoare depinde:
de rezistenţa fibrelor de oţel (600 -1200 N/mm²), de forma lor, de capacitatea lor de
ancorare, de dimensiunea lor (ø 0,5-1,2 mm; L = 25-60 mm) şi de cantitatea lor (20-100
kg/m³).

3. Aplicații ale betonului armat dispers cu fibre

Betonul armat dispers cu fibre metalice, sub formă de elemente monolite, este folosit în
diverse aplicații, cum ar fi:
 construcţia, ranforsarea şi repararea îmbrăcăminţilor rutiere, pistelor de aerodromuri şi
tablierelor de poduri:
 lucrări în mine şi tuneluri;
 acoperişuri industriale;
 elemente refractare;
 repararea deversoarelor la baraje;
 stabilizarea taluzurilor.
În construcţia de tuneluri, betonul armat cu fibre poate fi folosit sub formă torcretată,
extrudată sau sub formă de elemente prefabricate. Avantajele principale ale torcretului armat cu
fibre sunt: îmbunătățește rezistența la fisurare, rezistența la întindere a betonului, etc.
Din punctul de vedere economic, utilizarea acestui beton reduce considerabil timpul de
execuție. O arie largă de utilizare este şi consolidarea pereţilor din zidării sau beton a tunelurilor
existente parţial avariate.
Utilizarea betonul armat cu fibre este şi o soluţie pentru întreţinerea construcţiilor în cazul
necesităţii unei acoperiri optime a armăturii din oţel, ceea ce conduce la mărirea durabilităţii şi
siguranţei prin protecţia la coroziune a armăturii.
Betonul armat cu fibre, pus în operă prin pompare, poate fi utilizat în tehnologia de
extrudare împreună cu scuturile de tunel, obţinându-se un sistem închis de susţinere între suprafaţa
scutului de tunel până la grosimea definitivă a construcţiei, un sistem care are pe tot conturul
contact direct cu suprafaţa săpăturii, reducând la minim umplutura.
Exploatările miniere folosesc betonul armat cu fibre, atât pentru realizarea noilor galerii, cât
şi pentru repararea galeriilor existente.
Acest material s-a folosit şi se foloseşte la realizarea pardoselilor, a pistelor pentru
aeroporturi, la construcţia unor depozite şi garaje subterane, la realizare stâlpilor pentru instalaţiile
electrice etc.
Betonul armat cu fibre este avantajos pentru realizarea fundaţiilor de maşini cu solicitări
dinamice, datorită rezistentei sporite la şoc, a comportării favorabile la amortizare şi la deformare.
În Marea Britanie, Belgia, Austria și Olanda conductele din beton armat cu fibre se folosesc
în mod curent.
Consolidarea versanţilor stâncoşi, a taluzurilor, realizată cu beton torcretat cu fibre, are
avantaje tehnico-economice datorită unei bune adaptări a legăturii la structura terenului şi
micşorarea timpului în procesele de armare.
Rezistenţa la foc este mărită prin utilizarea la armare a fibrelor ce protejează armătura
longitudinală şi transversală formată din bare.
La întreţinerea şi consolidarea construcţiilor hidrotehnice, supuse eroziunii, poate fi folosit
eficient betonul armat cu fibre. Betonul armat cu fibre oferă o alternativă la armătura convenţională,
având ca avantaj timpul şi costurile reduse de execuţie a lucrărilor.
În tabelul 3 prezentăm câteva caracteristici tehnice ale diferitelor tipuri de elemente de
construcţii armate cu fibre de oţel.
 Tabel 3

Construcţii
industriale

secundară
Platformă

Armare
de pod

Pavaje
Tunel

Drum

Pantă
Baraj
Caracteristici

Rezistenţa la fisurare E E E E E E E E
Rezistenţa la impact B E E E S S B S
Rezistenţa la abraziune B E E E - S B B
Rezistenţa la îngheţ-
E E E E E E E E
dezgheţ
Rezistenţa la uzură - - S E - E - S
Rezistenţa la foc S - - B - S S S
Rezistenţa la forfecare E - S E E S S S
Reducerea greutăţii şi
E B S S S B E E
grosimii
Cost economic S S B E S E B B
E - excelent; B - bine; S - satisfăcător

Prezentăm pe scurt avantajele performanţei fibrelor de metal în pavajele de beton:

Forţa de încovoiere - În timpul comportamentului critic post-fisurare a matricei de beton,
poate fi demonstrată superioritatea fibrelor de oţel, fibrele metalice cu ciocuri necesită un aport de
energie sporită pentru extragerea din matrice. Pentru un conţinut al fibrelor ce variază de la 20
kg/m3 al 45 kg/m3 ordinul de creştere al rezultatului la încovoiere reziduală este de aproximativ de
60%.
Rezistenţa la oboseală prin încovoiere a betonului cu fibre de oţel este mai mare decât a
betonului simplu. Fibrele metalice previn dezvoltarea unor fisuri majore în betonul supus sarcinilor
ciclice. Rezistenţa la oboseală îmbunătăţită permite fibrelor de metal să fie folosite eficient în
pavaje, straturi de acoperire şi a acoperirilor propriu-zise.
Rezistenţa la impact - Fibrele de oţel sporesc rezistenţa la impact a betonului prin abilitatea
inerentă de a creşte forţa matricii şi de a absorbi energia.
Rezistenţa la abraziune - Fibrele de oţel sunt orientate aleatoriu şi dispersate uniform în
masa betonului. Rezultatul este că suprafaţa betonului este mai bine armată astfel încât se măreşte
rezistenţa la abraziune a betonului.
Durabilitatea - Fibrele de oţel au fost folosite în diferite aplicaţii ce implică o gamă largă de
condiţii de mediu. Fibrele metalice s-au comportat bine pentru că sunt scurte şi discontinue. Aceste
trăsături îmbunătăţesc rezistenţa la coroziune cauzată de efectele oxidării.
Avantaje economice - Fibrele de oţel introduse în beton aduc o gamă de avantaje economice:
 Pregătire rapidă şi aşternerea stratului de beton;
 Substituirea formelor convenţionale de armare unde este cazul;
 Reducerea costului de muncă ce este în mod normal asociat cu fixarea metalului;
 Reducerea posibilă a grosimii dalelor;
 O mai uşoară turnare a betonului;
 Fiabilitatea crescută a rosturilor pe durata de viaţă a plăcii;
 Potenţiale reduceri ale costului de întreţinere.

În Laboratorul ICECON TEST din cadrul ICECON S.A., s-au preparat 4 compoziţii de
betoane, din care 2 compoziţii betoane martor şi 2 compoziţii betoane armate dispers cu fibre din
oțel (tabelul 4, Raport de încercare nr. RI – 13.10.405), diferenţiate prin :
- dozajul de ciment: 332-580 kg/m3;
 - dozajul de fibre metalice: 31 ... 82 kg/m3;
- raport A/C 0,58… 0,33.
Analiza rezultatelor obţinute indică în principal următoarele :
Tabel 4
Compoziţia şi
caracteristicile betonului C1 martor C1 cu fibre C2 martor C2 cu fibre
Rezultate obţinute
Betonul proaspăt
• gradul de compactare 1,10 1,11 1,11 1,12
• densitate, kg/m3 2388 2397 2396 2407
Betonul întărit
Rc 2 zile, N/mm2 14,4 14,6 28,2 29,1
Rc 7 zile, N/mm2 19,2 19,5 66,3 68,5
Rc 28 zile, N/mm2 30,1 31,8 76,8 80,6
Rt 28 zile, N/mm2 3,8 4,7 4,6 9,8
• contracţii la 28 zile, mm/m 0,21 0,23 0,25 0,25
Reacţia la foc A1 (C0) A1 (C0) A1 (C0) A1 (C0)

 La compoziţii şi la lucrabilităţi (exprimate prin grad de compactare), aproximativ egale,

betoanele armate dispers asigură în raport cu betoanele simple (martori), următoarele:
- creşterea uşoară a rezistenţei a compresiune la 28 de zile şi o creştere importantă a
rezistenţei la întindere la 28 de zile în funcţie de compoziţie;
- contracţii egale sau uşor inferioare betoanelor martor, însă în cazul betoanelor armate
dispers datorită unei rezistenţe mai mari la întindere, se reduce sau elimină tendinţa de finisare a
betonului;
- o comportare ductilă şi capacitatea de a prelua solicitări şi deformaţii post vârful de
sarcină. (a se vedea figura 2).

Fig. 2

Fibrele metalice din beton utilizate ca armatură dispersă permit preluarea eforturilor de întindere
induse de solicitările la care este supus elementul de construcţie din beton. Forma ondulată a
fibrelor permite atât o bună ancorare în beton cât şi a fibrelor între ele, realizându-se o reţea
uniformă, în întreg volumul elementului de construcţie din beton.

4. Controlul producţiei de beton armat dispers şi realizarea performanţelor elementelor

şi lucrărilor realizate
Controlul producţiei de beton armat cu fibre din oțel și realizarea performanţelor elementelor şi
lucrărilor realizate se face conform:
- codului de practică pentru lucrările din beton, beton armat şi beton precomprimat pentru
lucrările executate monolit;
- codului de practică pentru realizarea elementelor prefabricate din beton, beton armat şi
beton precomprimat pentru elementele prefabricate, cu următoarele precizări:
▪ fibrele metalice se controlează pentru fiecare lot pe baza documentului de calitate emis de
producător;
▪ pentru lucrări importante şi în caz de dubiu, fibrele sunt controlate la un laborator de specialitate
cu determinarea rezistenţei la tracţiune pe cel puţin trei probe din sârma din care sunt fabricate
fibrele sau cel puţin 10 fibre. Se verifică şi toleranţele dimensionale şi aspectul suprafeţei,
procedându-se conform normelor în vigoare pentru fibrele neconforme;
▪ lucrabilitatea betonului armat cu fibre este indicat să fie determinată prin metoda VE-BE sau a
gradului de compactare şi în mod informativ prin metoda răspândirii şi a tasării.

5.Concluzii

 Datorită caracteristicilor sale (rezistența la încovoiere, mai mare de trei ori decât a
betonului convențional, rezistență la oboseală, rezistență la deteriorare în caz de impact
– capacitate ridicată de a absorbi și disipa energia - permeabilitate mare, rezistență la
abraziune și exfoliere, eliminarea fisurilor), betonul armat cu fibre este un material ideal
pentru diferitele aplicații menționate.
 Folosirea tehnicilor adecvate de preparare și punere în operă a betonului armat dispers
cu fibre metalice (chiar dacă acestea sunt scumpe), asigură realizarea calitativă a
lucrărilor, durate de execuție reduse, cu consecințe economice favorabile.
 De asemenea, un aspect fundamental în utilizarea betonului armat dispers cu fibre
metalice îl reprezintă autorizarea proceselor de fabricație a fibrelor și a calității
betonului ce urmează a fi pus în operă, acestea trebuind să primească confirmarea că
îndeplinesc caracteristicile și cerințele calitative prevăzute în norme.
 Proprietăţile betonului armat cu fibre din oțel sunt mai critice decât proprietăţile fibrelor
considerate în mod independent. Din acest motiv, standardul european SR EN 14889-1
“Fibre pentru beton. Partea 1: Fibre de oțel. Definiții, specificații și conformitate” este o
"specificaţie de performanţă", în măsura în care se impune producătorilor să declare un
dozaj de fibre pentru a atinge un nivel minim de performanță (rezistenţă la încovoiere
reziduală post-fisurare) într-un beton de referinţă. Acest lucru permite utilizatorului să
compare echitabil performanţele aşteptate pe tipuri de fibre diferite. Aceste informaţii,
împreună cu descrierea fibrei, rezistenţa la tracţiune, modulul de elasticitate şi modul în
care dozajul minim influențează consistenţa (lucrabilitatea) sunt cuprinse pe eticheta
ataşată la fiecare sac cu fibre din oțel.

Bibliografie

- Decizia: 99/469/EC, Familia de produse, produsul / utilizarea preconizata: Produse aferente betonului, mortarului si
pastei de ciment (1/2): – Fibre (pentru utilizari structurale in beton, mortar si pasta de ciment);
- SR EN 14889-1:2007 “Fibre pentru oţel. Partea 1: Fibre de oţel. Definiţii, specificaţii şi conformitate”.
-SR EN 206-1:2002 cu amendamentele SR EN 206-1:2005/A1 şi SR EN 206-1:2006/A2 şi erata SR EN 206-
1/C91:2008. „Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate”
- GP-075-02 „Ghid pentru stabilirea criteriilor de performanta si a compoziţiilor pentru betoanele armate dispers cu
fibre metalice”.
- CP 012-1: 2007 „Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat partea 1:
producerea betonului”.
- NE 012/2-2010 „Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat, Partea 2: Executarea lucrărilor din beton”.
- CIOC, Aurora, BADIU, Marian, - „Fibre din oţel pentru armarea betonului în conformitate cu standardul european
armonizat SR EN 14889/1:2007, ”, Al XVII-lea Simpozion naţional de utilaje pentru construcţii SINUC 2011. UTC
Bucureşti, decembrie 2011.
- CIOC, Aurora, BADIU, Marian, - “Cerinţe din standardul european armonizat SR EN 14889-1care trebuie îndeplinite
de fibrele din otel pentru armarea betonului”- Revista Construcţiilor nr. 84 iunie 2012
- IOFCEA, Doina, BADIU, Marian, - „Certificarea produselor de construcţii - obligativitate si necesitate”, Conferinţa
tehnico-ştiinţifică internaţională” Probleme actuale ale urbanismului si amenajarii teritoriului”: 15-16 noiembrie 2012,
Chişinău.
- Prospecte produse SC CHIRCU PROD IMPEX COMPANY SRL Bucureşti.
- Prospecte produse SC NEOTEHNIC MACON SRL Bucureşti.