Curs 02
Curs 02
Curs 02
Stabilitatea proteinelor și
identificarea interacțiunilor
proteină–proteină.
• Atunci cââ nd proteinele se pliâzâă , îân 81% dintre situâtții câtenele lâterâle nepolâre
(Alâ, Vâl, lle, Leu, Met, Phe, Trp, Cys), îân 63% câtenele lâterâle polâre (Asn, Gln,
Ser, Thr, Tyr) sț i îân 54% din câtenele lâterâle îâncâă rcâte (Arg, Lys, His, Asp, Glu) sunt
îângropâte îân interiorul moleculei evitââ nd contâctului cu âpâ.
• Ulterior se formeâzâă legâă turi intrâmoleculâre specifice, legâă turi de hidrogen câre
stâbilizeâzâă proteinâ.
The FASEB Journal Vol.10, No.1 , pp:75-83,
Stabilitatea proteinelor în
stare pliată
● Măsurarea stabilității proteinelor presupune
măsurarea diferenței de energie dintre cele
două stări: D (denaturată) și N (pliată).
● Stabilitatea medie a unei proteine monomerice
calculată din considerațiile anterioare sete este
de ordinul a 5-10 kcal/mol.
Plecând de la aceste valoare a energiei în relația
ΔG = GN - GD = -RTlnK
se poate calcula K= e-ΔG/RT raportul pliat/depliat
(denaturat) în soluție apoasă, la temperatura
camerei.
Stabilitatea proteinelor în stare
pliată – abundenta relativa
From: Methods in Molecular Biology, vol. 168: Protein Structure, Stability, and Folding
Stabilitatea proteinelor în
stare pliată
● Parametrul K constantă de echilibru - reprezintă raportul
dintre cele două constante corespunzătoare celor 2
sensuri de evoluție ale proceselor, direct (d) și invers (i);
K=kd/ki
● Ca urmare, dacă o proteină se pliază spontan cu o rată
constantă de kd = 1 s-1, rata de depliere spontană în
aceleași condiții va fi 10-7 s-1. Jumătate din timpul de viață
este 0.693/10-7 s = 80 zile.
● Acest lucru sugerează ca deplierea proteinelor este
tranzitorie.
● Pentru a perturba echilibrul în scopul măsurării deplierii
(denaturării) proteinelor se folosesc agenți denaturanți -
uree, pH extrem, temperatura, etc.
Tehnici pentru măsurarea
stabilității
Sunt metode care pot distinge între N și D
● Absorbție UV (de exemplu - cisteina sau triptofan).
● Fluorescența (Trp) - diferența de emisie max &
intensitate.
● Dicroismul circular (în UV lângă banda de
absorbție).
● RMN
● DSC (calorimetrie)
● Geluri în gradient de uree - diferența în ratele de
migrarea N și D.
● Activitate catalitică
● Sonde cromoforice sau fluorometrice
Denaturanți
Denaturarea proteinelor
la pH extrem
● pH-ul ridicat și cel scăzut poate denatura multe
proteine (unele sunt destul de stabile la un pH
scăzut).
● Ideea de bază este că sarcina netă a proteinelor din
grupările ionizante conduce la interacțiuni
intramoleculare de repulsie, care sunt suficiente
pentru a compensa forțele de atracție (în cea mai
mare parte hidrofobe) din care rezultă deplierea
parțială a proteinelor.
● Uneori prezența ionului de semn contrar duce la
formarea de stări intermediare relativ compacte
favorizate comparativ cu starea nativă.
Denaturanți
chimici
● Efectele denaturanților chimici cum ar fi ureea (de obicei, 8 M) sau
clorhidratul de guanidinium (de obicei 6 M GuHCl) sunt complexe și, în
prezent, se consideră că implică solvatarea interferând cu formarea
legăturilor de hidrogen și într-o oarecare măsură a interacțiilor hidrofobe.
● Interacția cu grupările hidrofobe îi face sa nu fie buni solvenți știut fiind
că se consideră solvenți buni cei hidrofili și răi cei hidrofobi.
● Ca și în cazul denaturării induse de pH, nu toate proteinele sunt depliate
de acești denaturanți.
● stabilitatea proteinelor este cea mai mica in tiocianatul de guanidină :
GuSCN- < CuCl- < uree < Gu2SO42-
● un exemplu este concentrația de denaturare pentru RNase: GuSCN =
0,3M, GuHCl = 0,8 M şi uree aproape 3 M.
Denaturanți
Pâce, C. Nick, ând Kevin L. Shâw. "Lineâr extrâpolâtion method of ânâlyzing solvent denâturâtion curves." Proteins: Structure, Function, ând Bioinformâtics 41.S4 (2000): 1-7.
Denaturarea termică
Creighton, T. E., ed. 1997. Protein Structure: A Prâcticâl Approâch. Second Edition. Prâcticâl Approâch Series. Oxford, New York: Oxford University Press.
Stări multiple ale deplierii
proteinelor
• Keq=[N]/[D]= ( [θ]obs- [θ]D)/( [θ]N- [θ]D) = FN/(1- FN)
FN = fracția nativă
Proteine termofile
● Organismele vii pot fi găsite în cele mai neașteptate locuri, inclusiv la
adâncime și la presiuni foarte mari, în izvoare termale la temperaturi de
peste 1000C.
● Proteinele găsite în specii termofile sunt mult mai stabile decât omologii
lor mezofilici (deşi acest lucru corespunde doar la 3-8 kcal/mol de
energie liberă).
● În general structura tridimensională este în esență aceeași pentru
ambele proteine termofile şi mezofile.
● Este nevoie doar de stabilitatea legăturilor de H care fac ca, deși
diferențele de structură sunt relativ mici între proteinele termofile şi
mezofile, stabilitatea energetică să conteze substanțial în final.
● Limita superioară a temperaturii de creștere la bacterii termofile atinge
110 ° C.
Proteine termofile vs proteine
mezofile
● Proteinele termofile au cantități crescute de Arg ce duc la
creșterea numărului de punți de sare, apariții mai frecvente ale Ala
în lanțurile helix și substituții Gly/Ala ce duc la reducerea
flexibilității.
● Cu toate că contribuția individuală este mică, toate aceste
modificări luate în ansamblul lor sunt de ajuns pentru a asigura
stabilitatea. În general, se pare că nu există nici un singur factor
determinant în creșterea stabilității termice; fiecare proteina este
un caz unic, care implică de obicei variații în interacțiuni hidrofobe,
legături de hidrogen, interacțiuni electrostatice implicând și cationi
divalenți (e.g. Ca2 +) şi punți disulfurice. Există unele referințe
care consideră că în acest caz o pliere mai compactă poate, de
asemenea, juca un rol în stabilitate.
Stabilitate versus activitate
From: DLS technical note MRK656-01 Dynamic Light Scattering: An Introduction in 30 Minutes-
http://www.malvern.com/common/downloads/campaign/MRK656-01.pdf
Împrăștierea dinamică a luminii (DLS)
● Altfel spus, marea putere a tehnicilor de împrăștiere a luminii
este aceea că sensibilitatea lor crește foarte puternic cu
greutatea moleculară. Asta înseamnă că metodele de
împrăștiere pot fi foarte sensibile pentru detectarea unor
cantități mici de agregate foarte mari. Totuși, această mare
sensibilitate face ca tehnicile de împrăștiere să fie foarte
vulnerabile la praf sau alte particule mari contaminante. În
plus, în condițiile împrăștierii statice, care este de obicei
realizată prin utilizarea în modul de detector de flux,
particulele trebuie separate în prealabil prin metode
adecvate SEC sau curgere în câmp de forțe (FFF field flow
fractionation).
Împrăștierea dinamică a luminii (DLS)
● Pentru DLS, nu este necesară o separare fizică, separarea
matematică fiind suficientă pentru a distinge împrăștierile
datorate agregatelor sau altor particule mari din cauza
mișcării browniene, astfel de particule fiind mult mai lente
decât un monomer proteic. Dependența luminii împrăștiate
depinde de dimensiunea particulelor ceea ce face ca, totuși,
contribuția particulelor mari să fie mult mai pregnantă. Ca
urmare ne-am focalizat pe metoda împrăștierii dinamice a
luminii pentru acest tip de analize.
Împrăștierea dinamică a luminii (DLS)
● Modificarea lungimii de undă a luminii împrăştiate de către
particule aflate în mișcare browniană depinde de coeficientul de
difuzie și, implicit, de mărimea particulelor respective.
● Semnalul rezultat este extras printr-o analiză de autocorelare,
fiind o sumă de exponențiale, fiecare proporțională cu mărimea și
abundența particulelor din lichid. Din analiza acestuia se poate
estima, cu anumite limite, distribuția particulelor din lichid în funcție
de dimensiunea acestora.
● Metodele folosite pentru analiza distribuției se bazează pe modele
matematice avansate precum transformata Laplace inversă cu o
serie de modificări în scopul asigurării robusteții analizei. Deoarece
aceste metode au limitări din cauza faptului că semnalul real este
afectat de zgomot, datele sunt comparate cu metode alternative,
precum analiza componentelor discrete (exponențialelor
componente) sau analiza cumulanților.
Autocorelare in DLS
Împrăștierea dinamică a luminii (DLS)
14 12
12 10
10
Intensity (%)
Volume (%)
8
8
6
6
4
4
2 2
0 0
1 10 100 1000 1 10 100 1000
Size (r.nm) Size (r.nm)