DIZENTERIA BACILARĂ

1. DEFINIŢIE
Boală infecţioasă acută determinată de infecţia colonului cu shigella, manifestată clinic prin dureri
abdominale, tenesme, scaune diareice cu mucus, puroi şi sânge la care se adaugă fenomene toxice
generale.
2. ETIOLOGIE
bacili Gram negativi, imobili, nesporulaţi, aerobi, din genul Shigella, familia Enterobacteriacee; sunt
clasificaţi în 4 grupe A, B, C, D, fiecare cu mai multe serotipuri.

3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Afecţiunea evoluează endemic sporadic sau epidemic, incidenţa la 100.000 locuitori, în anul 1998,
fiind de 17,41 în România şi de 13,93 în vestul ţării (morbiditatea declarată nu este reală datorită
nediagnosticării tuturor cazurilor).
Epidemiile apar de obicei în colectivităţi de copii, unităţi militare, spitale de bolnavi psihici,
penitenciare.
Grupa de vârstă cea mai afectată este 0-5 ani (două treimi din cazuri), cu sezonalitate de vară-
toamnă.
4. DIAGNOSTIC POZITIV
4.1. DIAGNOSTIC CLINIC
Incubaţia: 1-7 zile, cu medie de 2-4 zile.
Debut: brusc cu colici abdominale, diaree, tenesme, febră, uneori vărsături.
Perioada de stare: scaunele devin afecaloide, în cantitate redusă (cât o spută), conţinând mucus,
puroi şi sânge. Numărul scaunelor poate ajunge la zeci până la o sută pe 24 ore.
Sindromul dureros abdominal persistă, bolnavul prezintă tenesme (senzaţie imperioasă de
defecare, neânsoţită de eliminarea de materii fecale). La examenul obiectiv se palpează ''coarda colică'',
în fosa iliacă stângă.
Ca manifestări generale se pot întâlni febră de 38-39°C, alterarea stării generale, cefalee, uneori
semne de deshidratare şi oligurie.
4.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR
Produse patologice: materii fecale din scaunul emis spontan recoltat într-un vas steril, sub control
vizual pe rectoscop sau orb prin sonda Nelaton din ampula rectală.
Dacă nu este posibilă însămânţarea produsului în aproximativ 30 minute de la recoltare, este
recomandat ca recoltorul să fie menţinut într-un lichid de consevare până la laborator (mediul Cary-Blair).
A. Teste de laborator nespecifice
teste de inflamaţie: VSH uşor accelerată, uneori leucocitoză;
modificarea valorilor serice ale ureei şi electroliţilor (în stările de deshidratare).
B. Diagnostic bacteriologic
1. Coprocitograma: se evidenţiază polimorfonucleare neutrofile în proporţie de 75-90% la
examenul microscopic al materiilor fecale.
2.Coprocultura
însămânţarea se face pe medii selective (Istrati-Maitert, Leifson, mediul BTB cu albastru de brom
tymol, etc.) şi de diferenţiere.
identificarea germenului parcurge mai multe etape:
identificare culturală: coloniile de Shigella flexneri emană un miros acrişor de spermă, uşor de
identificat;
metode serologice: aglutinare cu antiseruri specifice pentru fiecare serotip circulant;
metode biochimice fermentative.
Coproculturile au rata de pozitivare cea mai mare în perioada acută, rata scăzând pe măsura
învechirii bolii, astfel că există posibilitatea ca o singură coprocultură să dea rezultate negative.
În forme clinice suspecte cu coproculturi negative se practică rectoscopia.
C. Test intradermic cu un extract antigenic de Shigelle (''Dysenterin'') care permite identificarea
excretorilor cronici, precum şi a formelor atipice de boală.
4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1. Izvorul de infecţie
 bolnavul cu formă tipică şi atipică de boală, contagios în incubaţie1-8 zile, în perioada de stare,
în convalescenţă (20-30% din bolnavi)
infectaţii inaparent
purtătorii, care pot fi: cronici (1-5% din bolnavi) sau aparent sănătoşi, care apar în focarele de
dizenterie (1-5%).
Indicele de contagiozitate este de circa 40-90%.
2. Transmiterea, prin mecanism fecal-oral
prin contact direct cu bolnavul
prin contact cu mâinile murdare, cu obiecte contaminate
prin consum de apă sau alimente contaminate
prin transport pasiv de către vectori (muşte)
3. Receptivitate
generală
Doza minimă infectantă este de 200 de germeni.
4. Imunitate
după infecţie, de scurtă durată, posibil îmbolnăviri multiple
postvaccinală, 6-12 luni
Factorii epidemiologici secundari
naturali de mediu: hipertermia, inundaţiile
economico-sociali: aglomeraţia, igiena precară, colectivităţile
biologici: înmulţirea muştelor
Profilaxie şi combatere
1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie
depistare precoce: epidemiologic, clinic, prin examene de laborator
izolarea cazurilor, obligatorie în spitalul de boli infecţioase; se efectuează 2 examene
coprobacteriologice, la interval de 3-4 zile, la 48h de la întreruperea tratamentului; dacă culturile sunt
negative se externează şi se repetă după 3 luni, dacă sunt pozitive, se reţine în spital, se tratează în
continuare cu antibiotice şi apoi se repetă coproculturile (2-3 examene); dacă rămâne pozitiv, va fi
externat, dar va fi menţionat ca şi purtător şi dispensarizat.
declarare, numerică, lunară; focarele cu peste 5 cazuri vor fi anunţate în ziua depistării, la
compartimentul de epidemiologie local.
contacţii vor fi supravegheaţi pe perioada de incubaţie maximă (8-10 zile), prin termometrizare
zilnică, eventual coproculturi, vor fi scoşi din sectoarele cu risc, vor fi vaccinaţi sau revaccinaţi.
purtătorii: vor fi depistaţi prin coproculturi; toţi foştii bolnavi nu vor lucra timp de 3 luni în sectoarele
de alimentaţie publică, aprovizionare cu apă, colectivităţi de copii;
2. Măsuri faţă de căile de transmitere
dezinfecţie continuă şi terminală cu produse pe bază de clor
dezinsecţia cu compuşi DDT sau HCH
3. Măsuri faţă de receptivi
imunizarea activă, cu vaccin cu tulpini vii de Shigella flexneri 2A T32, apatogene ,
( VADIZEN), administrat oral în 5 doze de 0,3, 0,6, 0,9, 1,2, 1,5ml (la copilul între 1-7 ani), la interval
de 3 zile fiecare şi cu rapel la 6 luni. Este indicat a se administra în lunile mai-iunie în colectivităţile de
copii, de bătrâni, cu morbiditate crescută prin dizenterie, în focarele de dizenterie, sau în situaţii
deosebite legate de aprovizionarea cu apă potabilă, inundaţii, etc. Revaccinările pot fi nelimitate, în
număr de 2/an. Durata protecţiei este de 4-6 luni. Efecte adverse pot fi: greţuri, vărsături, 1-2 scaune
diareice, deobicei la persoane care au mai avut dizenterie.
Acoperirea vaccinală de 10%, reprezintă imunizarea de baraj care conferă o protecţie
satisfăcătoare împotriva dizenteriei.
5.TRATAMENT
regim dietetic;
antiseptice şi eubiotice intestinale (Flonivin, Ultralevure, etc);
antibiotic, conform antibiogramei obţinute după izolarea germenului în coprocultură.