studii/documente

2009 - ANUL STATULUI MAJOR GENERAL

General-locotenent (r) dr. Ion CIUPEI
Director adjunct al Statului Major General 2007-2009

L
a 12 noiembrie 2009 se vor împlini 150 de ani de la înfiinţarea, prin Înaltul Ordin de Zi
nr. 83 semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a Statului Major General al Armatei
Principatelor Unite, organism indispensabil modernizării sistemului militar naţional şi
ridicării capacităţii de apărare a ţării.
De la crearea statului român modern şi până în prezent, Statul Major General a reprezentat
factorul generator al schimbărilor profunde pe care le-a parcurs organismul militar românesc:
organizarea şi pregătirea armatelor pentru campanii, înfiinţarea unor noi arme şi specialităţi
militare, fondarea şi eficientizarea industriei naţionale de apărare, coordonarea programelor
de reformă structurală, regândirea procesului instructiv-educativ, fundamentarea strategiei
de înzestrare, elaborarea regulamentelor şi a doctrinelor militare, întrebuinţarea forţelor în luptă,
pregătirea efectivelor în vederea participării la misiuni internaţionale, redimensionarea
şi perfecţionarea învăţământului militar ş.a.
În decursul anilor, Statul Major General şi-a adaptat şi perfecţionat constant structura
organizatorică în funcţie de politica militară şi deciziile politice ale statului român, afirmându-şi
cu consecvenţă rolul şi funcţiile specifice în armată şi societate, capacitatea de adaptare şi reacţie
instituţională, optimizarea managementului militar privind cristalizarea unei strategii militare realiste,
instruirea şi educarea trupelor şi pregătirea întregii ţări pentru apărarea independenţei şi integrităţii
sale teritoriale. De la structurile sale incipiente la corpul de elită al începutului de secol XXI, acest
organism superior al Armatei Române a cunoscut transformări succesive, devenind în scurt timp
o instituţie de prestigiu în elita Armatei Române, capabilă să contribuie la apărarea şi promovarea
intereselor vitale ale României, precum şi participarea activă a ţării noastre la asigurarea securităţii
zonelor de interes ale NATO şi Uniunii Europene.
În conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 346 din 21 iulie 2006, în prezent Statul
Major General asigură conducerea, organizarea, planificarea şi operaţionalizarea forţelor, ridicarea
graduală a capacităţii de luptă şi mobilizarea armatei, conducerea operaţiilor întrunite, antrenarea
comandamentelor şi trupelor, pregătirea de bază şi de specialitate a personalului militar
în activitate şi în rezervă, managementul carierei individuale a personalului militar, planificarea
armamentelor, standardizarea în domeniul militar, implementarea sistemului de comandă, control,
comunicaţii, computere, informaţii, informatică, supraveghere, recunoaştere, logistică
şi infrastructură, desfăşurarea relaţiilor militare internaţionale, asistenţa religioasă în Ministerul
Apărării Naţionale şi încheierea înţelegerilor tehnice cu armatele altor state, precum şi promovarea
valorilor specifice culturii militare şi educaţiei civice.
În întîmpinarea acestui moment aniversar, pe parcursul anului se va desfăşura o suită
de ceremoniale, manifestări ştiinţifice, culturale şi sportive prin care vor fi evocate evoluţia
instituţiei, implicarea acesteia în conducerea trupelor în campanie, reformarea instituţională
şi performanţele obţinute de-a lungul unui deceniu şi jumătate de activitate.
Serviciul Istoric al Armatei, Editura Militară, Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, Studioul
de Arte Plastice al Armatei, Studioul Cinematografic al Armatei, Muzeul Militar Naţional ,,Ferdinand
I”, Muzeul Aviaţiei, Muzeul Marinei Române, instituţiile militare de învăţământ, cercurile
şi bibliotecile militare vor organiza şi găzdui simpozioane, sesiuni de comunicări ştiinţifice, evocări,
standuri şi lansări de carte, expoziţii tematice, întâlniri cu veterani de război, spectacole de gală,
competiţii sportive ş.a. cu participarea tuturor categoriile de personal din Ministerul Apărării
Naţionale şi a membrilor familiilor acestora, a unor specialişti, istorici, artişti, elevi, studenţi,
parteneri şi colaboratori din afara instituţiei militare, a cadrelor militare în rezervă şi în retragere,
veteranilor de război, precum şi a unui numeros public militar şi civil.
În plan editorial, vor fi realizate, în premieră, ,,Enciclopedia Armatei Române”, ,,Albumul
Armatei României 1859 — 2009”, precum şi numere speciale ale revistelor ,,Gândirea militară
românească” şi ,,Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”. De asemenea, în preajma
aniversării zilei de naştere a Statului Major General vor fi înmânate, în cadru festiv, Premiul ,,Tudor
R. Popescu”, ediţia a V-a, pentru coordonarea procesului de participare a personalului militar
la misiuni internaţionale, premiile revistei ,,Gândirea militară românească” pentru cele mai
valoroase apariţii editoriale cu tematică militară din anul 2008, precum şi cupe, premii şi diplome
câştigătorilor competiţiilor sportive dotate cu Cupa ,,S.M.G. — 150 de ani”.
Cu prilejul adunării festive consacrate sărbătoririi unui secol şi jumătate de activitate, joi, 12
noiembrie 2009, la Mormântul Eroului Necunoscut va avea loc un ceremonial militar prin care vor fi
omagiate patriotismul, curajul şi jertfa supremă a ostaşului român din toate timpurile, iar la sediu,
în prezenţa oficialităţilor militare şi civile, a foştilor şefi ai S.M.G., invitaţilor de onoare, membrilor
corpului diplomatic şi a actualei echipe a Statului Major General, festivitatea de acordare
a ordinelor, medaliilor şi distincţiilor militare onorifice de către preşedintele României, ministrul
Apărării Naţionale şi şeful Statului Major General unor categorii de personal militar şi civil cu
performanţe deosebite în activitate. De asemenea, Drapelul de Luptă al Statului Major General va
fi decorat de preşedintele României.
editorial

După 38 de ani de activitate în uniforma Armatei Române, am satisfacţia de a-mi încheia cariera
în anul care marchează finalizarea configurării şi realizarea unei structuri organizaţionale viabile,
performante şi credibile în slujba statului şi a poporului român, capabilă să contribuie la gestionarea
problemelor complexe care privesc asigurarea independenţei, integrităţii teritoriale şi a unui mediu
sigur şi stabil de securitate, adecvat dezvoltării sustenabile a ţării şi a prosperităţii sale.
La Mulţi Ani!

studii/documente

1916 - CONVEN}IILE MILITARE CU ALIA}II –

„DE JURE” {I “DE FACTO”
Drd. Vasilica MANEA
Centrul de Studii [i P`strare a Arhivelor Militare Istorice
La 23 iulie 1916 avea loc la Paris în sala de consiliu a aliate ruso-române şi franco-sârbo-ruso-britanice îl constituia
Ministerului de Război francez din „Rue Saint Dominique”, „nimicirea forţelor inamice şi realizarea joncţiunilor efective în cel
Conferinţa Înalţilor Comandanţi Aliaţi şi a reprezentanţilor lor. mai scurt interval de timp”. Pentru îndeplinirea acestei misiuni,
Problema principală aflată pe ordinea de zi a fost dezbaterea şi comandamentele celor două fronturi aliate urmau să-şi pună de
semnarea proiectului convenţiei privind condiţiile participării acord planurile de operaţii, să-şi coordoneze informaţiile,
armatei române la operaţiunile militare de partea Antantei. repartiţia trupelor şi marşurile lor operative; se mai preconiza
Importanţa acestei conferinţe rezidă atât în deciziile luate, cât şi trimiterea , în acelaşi scop, a câte unui reprezentant autorizat pe
în faptul că în cadrul acestui for s-a semnat „primul act oficial lângă fiecare din comandamente. Pe lângă Marele Cartier
care vorbeşte de intrarea României în război alături de Antantă” General român urmau să fie acreditate misiuni aliate,
— aşa cum aprecia colonelul Vasile Rudeanu, care a participat la acesta la rându-i trimiţând delegaţi autorizaţi pe lângă Înaltele
lucrările Conferinţei din partea României, în calitate de şef al comandamente aliate.
Misiunii Militare Române. Proiectul de convenţie făcea referiri exprese şi la încheierea
Conferinţa s-a desfăşurat sub conducerea generalului Pierre- armistiţiului, în sensul că acesta urma să fie semnat cu acordul
Auguste Roque, ministrul de război francez, comun al părţilor contractante.
şi s-a bucurat de participarea generalului- Asigurarea materialelor de război şi

”
şef J.J.C. Joffre, a generalului William R. transportul lor la destinaţie se făceau de
Prima iscălitură a către guvernele britanic şi francez, în baza
Robertson, şeful Statului Major al Armatelor
Imperiului Britanic, şi a adjunctului său, unei persoane acordurilor mediate anterior de către
generalul Frederick Barton Maurice - oficiale române pe colonelul Rudeanu.
directorul Secţiei Operaţii a Statului Major un act oficial Ultimul articol prevedea includerea
Imperial, precum şi a generalilor Jilinski şi întocmit cu proiectului de convenţie în convenţia
Mihailo Rašić şi a colonelului di Braganza, reprezentanţii militară definitivă ce urma a fi semnată la
reprezentanţi ai Înaltelor comandamente: Antantei pentru Bucureşti.
rus, sârb, şi respectiv italian, pe lângă Neavând acceptul guvernului pentru a
intrarea României semna proiectul de convenţie şi din cauza
Marele Cartier General francez1. în război, era dată
Planul de acţiune propus pentru armata datei fixate pentru intrarea României în

”
română ţinea cont atât de propunerile război - dată pe care numai guvernul de la
făcute mai înainte de ruşi, cât şi de Bucureşti era îndrituit a o fixa - şi pentru „a
observaţiile făcute de partea română, care nu nu expune de la început ţara la nejustificate
acceptase planul anterior, deoarece ,,nu voise să atace Bulgaria” sacrificii”, colonelul Rudeanu a refuzat pentru moment iscălirea
proiectului convenţiei militare,ceea ce a trezit reacţia dură a
(cum se exprima generalul Joffre), sperând ca ea să rămână
şefului Statului Major al armatei britanice, generalul Robertson,
neutră. Noul plan căuta să dea satisfacţie guvernului de la
care tot timpul conferinţei a privit cu scepticism intenţia României
Bucureşti, în sensul începerii războiului cu pătrunderea imediată de a se angaja în război: „România nu va intra niciodată în
a armatei române în Transilvania şi totuşi să păstreze Antantei război, manevrează politic”5.
marile avantaje oferite de intrarea României în război: Redăm mai jos acest moment istoric descris de către
posibilitatea de a prinde armata bulgaro-germană între focurile a colonelul Rudeanu în memoriile sale intitulate „Memorii din timp
două ofensive concomitente şi convergente, cu obiectiv comun de pace şi război”6: „Imediat pe un ton sec şi aspru, şeful Statului
Sofia — ofensiva unei armate ruso-române spre sud, pornind de Major al armatei imperiale britanice spuse în limba engleză că de
la Dunăre, şi ofensiva spre nord a armatelor aliate de la Salonic2. aproape doi ani colonelul Rudeanu repetase mereu la Ministerul
În timpul dezbaterilor, colonelul Rudeanu a subliniat importanţa de Externe de la Roma, la Forreign Office de la Londra şi la
pe care o avea joncţiunea armatelor aliate de la Salonic cu Ministerul de Externe de la Paris, că de îndată ce condiţiile puse
armata ruso-română pornită de la Dunăre, „manevră strategică
imperios impusă de intrarea României în război alături de
Antantă”, care reprezenta „cheia întregului sistem defensiv
austro-ungar”, reuşita ei putând deschide drumul victoriei
decisive; în caz de nereuşită ofensiva armatelor ruso-române la
sud de Dunăre, se putea transforma rapid în defensivă”3.
Proiectul de convenţie semnat în final de participanţi — care
ţinea cont şi de observaţiile făcute de partea română, prin
colonelul Rudeanu care luase parte la întocmirea lui la Marele
Cartier General francez şi de punctele de vedere ale părţii ruse
şi franceze — cuprindea opt articole4. Primul punct stipula
angajamentul României privind începerea operaţiilor militare la
data de 25 iulie/7 august 1916, Puterile Aliate recunoscând
necesitatea de a asigura acoperirea mobilizării şi concentrării
armatei române, ca şi acţiunea sa împotriva Austro-Ungariei, în
cazul unei ofensive inamice asupra frontierei sale sudice. În
acest scop se angajau ca trupele aliate să declanşeze ofensiva
înainte cu opt zile de cea română, nu cu zece zile, cum
propusese Rudeanu. Efectivul armatei române destinat ofensivei Locotenent-colonelul
de sud a fost stabilit la aproximativ 150.000 de oameni, România Vasile Rudeanu, 1891,
începând acţiunile ofensive chiar în ziua declarării stării de Regimentul 30
război. Principalul obiectiv al acţiunilor conjugate ale forţelor Dorobanţi

2 1 (43)
2009
document

 studii/documente
de preşedintele Brătianu vor fi satisfăcute, România avea Convenţia militară a fost semnată de către I.I.C.
să intre imediat în război. Aceste condiţii erau Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri şi
satisfăcute dar şi astăzi colonelul Rudeanu refuza ministru de Război, şi de ataşaţii militari ai
să iscălească proiectul de convenţie militară cu ţărilor aliate aflaţi la Bucureşti: colonelul M.F.
România prelungind astfel manevrele politice Després, ataşat militar al Franţei , lt.
ale preşedintelui Brătianu pentru ca colonelul C.B. Thomson, ataşat militar de
România să nu intre în război. la Legaţia Marii Britanii , lt. colonelul L.G.
Cuvintele de mai sus care mă Ferigo, ataşat militar al Italiei şi
prezentau în culori atât de penibile colonelul A. Tatarinov, ataşat militar al
căzură asupra mea ca o puternică Rusiei. Acest act istoric care fixa
lovitură. Am vrut imediat să răspund, dar cadrul general de participare a
generalul Jilinscki interveni zicând: „Nici României la război în cooperare cu
eu n-am autorizarea guvernului meu Puterile Aliate, cuprindea 17 articole,
dar împărtăşesc proiectul, îl iscălesc al căror conţinut integral îl redăm în
„ad referendum”, şi-l transmit Înaltului continuare10:
comandament al armatelor ruse pentru ,,Art. 1. Pentru a da urmare
a decide7. Tratatului de Alianţă încheiat la 4/17
Auzind aceste cuvinte, fără a august 1916 între România, Franţa,
pregeta o singură clipă am tras brusc de Marea Britanie, Italia şi Rusia,
pe masă micul pachet cu exemplarele România se angajează, mobilizând
convenţiei militare şi le-am iscălit, pe toate forţele sale de uscat şi maritime,
fiecare, „ad referendum”, cu o iscălitură să atace Austro-Ungaria, cel mai târziu la
clară, hotărâtă, după cum se poate vedea pe 15/28 august 1916 (opt zile după ofensiva
ultima pagină a fotografiei proiectului de Ion I.C. Brătianu, 1917
de la Salonic).
convenţie. Operaţiile ofensive ale armatei române vor
Conferinţa a fost închisă prin câteva cuvinte ale începe chiar în aceeaşi zi de la declararea
preşedintelui, care mulţumi înalţilor comandanţi ai războiului.
armatelor Antantei sau reprezentanţilor lor pentru proiectul de Art. 2. De la semnarea prezentei Convenţii şi pe tot
plan de campanie destinat armatei române ce ei stabiliseră. Îl timpul mobilizării şi concentrării armatei române, armata rusă se
privea ca sprijinit pe temeinice consideraţii de bună strategie, angajează să acţioneze de o manieră deosebită pe tot frontul
făgăduitoare a unei apropiate victorii decisive a Antantei. […] austriac în scopul de a asigura operaţiile române sus
Prima iscălitură a unei persoane oficiale române pe un act menţionate.
oficial întocmit cu reprezentanţii Antantei pentru intrarea Această acţiune va fi în special ofensivă şi viguroasă în
României în război, era dată.” Bucovina unde trupele ruseşti vor trebui cel puţin sa-şi păstreze
Proiectul de convenţie militară, semnat la conferinţa poziţiile ca şi efectivele lor actuale.
interaliată din 23 iulie 1916, a fost imediat comunicat de Marele Începând din 12/25 august 1916 flota rusă va trebui să
Cartier General francez, Marelui Cartier General rus şi, prin asigure securitatea portului Constanţa, să împiedice orice
Ministerul de Externe francez, guvernului de la Bucureşti. debarcare a trupelor duşmane pe coastele româneşti, ca şi orice
Îndelungatele, controversatele, şi în cele din urmă rodnicele incursiune pe Dunăre în amonte de gurile acestui fluviu.
tratative dintre guvernul român şi guvernele Antantei şi dintre La rândul său, România recunoştea flotei ruse dreptul de a
înaltele lor comandamente militare, erau finalizate la 4/17 august utiliza portul de război Constanţa şi de a lua măsurile necesare
1916 la Bucureşti, prin semnarea celor două convenţii: politică şi împotriva flotei inamice.
militară. Navele de război ruse care vor servi pe Dunăre, atât pentru
Cele cinci exemplare din fiecare document au fost semnate a garanta ţărmurile, cât şi pentru a pregăti concursul armatei şi
pe rând de miniştrii Franţei, Marii Britanii şi Italiei şi de către toţi al flotei române, vor fi sub ordinele Comandamentului de
ataşaţii militari din Quadrupla Înţelegere8. căpetenie al armatelor române şi vor coopera pe acest fluviu cu
Convenţia politică secretă9 semnată la Bucureşti de I.I.C. escadra monitoarelor române. Detaliile acestei cooperări vor fi
Brătianu, Saint-Aulaire, sir George Barclay, Carlo Fasciotti, stabilite conform articolelor prezentei Convenţii.
Poklevski Coziel, conţinea şapte puncte. În conformitate cu Art. 3. Rusia se angajează (ca) în momentul mobilizării
articolul I al convenţiei, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Italia se armatei române să trimită în Dobrogea două divizii de infanterie
angajau să garanteze integritatea teritorială a României, în toată
şi o divizie de cavalerie pentru a coopera cu armata română
întinderea frontierei sale avută la data semnării convenţiei şi îi
împotriva armatei bulgare.
recunoşteau dreptul de a-şi reîntregi teritoriul cu străvechile sale
provincii subjugate de Imperiul Austro-Ungar (articolul 3). La Aliaţii se angajează să preceadă cu cel puţin opt zile, printr-o
rândul său, România se angaja să sisteze relaţiile economice şi ofensivă afirmată a armatelor de la Salonic, intrarea în război a
comerciale cu inamicii aliaţilor ei (articolul 2). Prin convenţia României în scopul de a facilita mobilizarea şi concentrarea
politică se fixa şi traseul viitoarei frontiere de la Nord şi Vest. tuturor forţelor militare române. Această ofensivă va începe la
Prin articolul IV al convenţiei se stabilea şi traseul viitoarei 7/20 august 1916.
frontiere, marcată de Tisa (în Transilvania), Prutul (în Bucovina) Dacă, în cursul operaţiilor militare, Puterile Aliate, după o
şi Dunărea (în Banat). Conform prevederilor aceloraşi articole, înţelegere între statele majore respective, s-ar hotărî să
România se angaja „să nu ridice fortificaţii în faţa Belgradului, sporească ajutorul militar în cooperare cu armata română,
într-o zonă ce urmează a fi determinată ulterior şi să nu menţină această sporire de forţă nu va modifica cu nimic stipulaţiile
în această zonă decât forţele necesare serviciului de poliţie”. convenţiilor încheiate.
Populaţia sârbă care îşi exprima dorinţa să părăsească Banatul Art. 4. Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia se angajează să
urma să fie despăgubită după doi ani de la încheierea păcii. furnizeze României muniţiile şi materialul de război care vor fi
Articolul V consemna acordul părţilor semnatare ale transportate de vapoare româneşti sau aliate şi tranzitate prin
convenţiei ca „să nu încheie pace separată sau pacea generala Rusia. Aceste livrări şi transporturi vor trebui efectuate în
decât împreună şi în acelaşi timp”, iar teritoriile naţionale să fie maniera de a asigura sosirea în România în flux continuu a unui
recunoscute României la Conferinţa de Pace. Articolul VI înscria minim de 300 tone pe zi, calculat pe o lună de transport. În cazul
principiul egalităţii în drepturi al ţărilor aliate, atât pe timpul în care Aliaţii vor avea la dispoziţie noi căi de acces, facilitând
preliminariilor, cât şi al viitoarei conferinţe de pace, secretul tranzitul de muniţii, România va putea beneficia de aceasta.
convenţiei trebuind să fie păstrat până la încheierea păcii Art.5. Aliaţii se angajează să furnizeze României în limita
generale (articolul 8). posibilului caii, cauciucul, medicamentele, articolele de

document
2009
1 (43) 3

studii/documente
subzistenţă şi echipamentul pe care le va cere, în cantităţile şi Art. 10. În principiu, în teritoriul naţional, ca şi în teritoriul
categoriile ce se vor fixa de comun acord. ocupat de armata uneia dintre părţile contractante, armatele
Art.6. Aliaţii vor pune la dispoziţia României personalul tehnic celeilalte părţi contractante nu vor putea să pătrundă decât dacă
necesar fabricării în ţară a muniţiilor şi a materialului de război. interesul general şi scopul comun le-ar reclama şi numai cu
Art.7. Din momentul încheierii prezentei convenţii, statele consimţământul scris şi în prealabil pentru fiecare caz particular.
majore ale armatelor româno-ruse, ca şi Statul Major al Armatei Art.11. De fiecare dată când în cursul operaţiilor armatele
de la Salonic, se vor pune de acord pentru a stabili modalităţile aliate vor avea nevoie să utilizeze pentru transportul trupelor, al
cooperării lor. Acordul în timpul operaţiilor militare ale armatelor proviziilor şi al furniturilor militare, una sau mai multe căi ferate
româno-ruse, ca şi toate schimbările, precizările şi suplimentările de pe teritoriul statului aliat, aceasta va fi stabilită pentru fiecare
în vederea unei legături permanente se vor stabili la Marele caz particular de către delegaţii marilor cartiere generale aliate.
Cartier General respectiv, aşa cum va fi spus mai jos. Administrarea, organizarea transporturilor şi aprovizionarea
Art. 8. Cooperarea armatelor aliate nu implică subordonarea cu resurse locale vor reveni, în toate cazurile, autorităţilor
uneia dintre părţile contractante faţă de cealaltă, ea nu implică teritoriale.
decât numai o liberă acceptare a dispoziţiilor sau a modificărilor Art.12. Prizonierii, prada de război şi trofeele luate de către
datorate situaţiei generale, necesităţilor cerute de scopul urmărit una din armate îi aparţin. Prada de război luată în timpul luptelor
şi de camaraderia de arme. comune şi pe aceleaşi câmpuri de bătălie va fi împărţită în mod
Art. 9. În principiu, trupele regale române şi trupele imperiale proporţional cu efectivele care au luat parte la aceste lupte.
ruse îşi vor păstra propriul lor comandament, zona lor de operaţii Totodată, în scopul de a facilita aprovizionarea armatei române,
distinctă şi o completă independenţă în conducerea operaţiilor. Comandamentul imperial rus îi va ceda materialul de război şi
Linia de demarcaţie între cele două armate va trece de la Vatra muniţiile luate din prada de război mixtă de care ea ar avea
- Dornei, Bistriţa şi văile râurilor Sájo şi Someş la Debreţin. Ţinta urgentă nevoie.
principală a acţiunii româneşti, în măsura în care situaţia militară Art.13. Pentru a coordona acţiunile armatelor română, rusă şi
din sudul Dunării o va permite, va fi Transilvania, în direcţia aliate, şi pentru a atinge mai sigur scopurile militare, un
Budapesta. reprezentant al armatei române, ajutat la nevoie de un număr de
Trupele ruse prevăzute la articolul 3, destinate să coopereze ofiţeri adjutanţi va fi prezent (se va găsi) la Cartierele Generale
cu armata română, vor fi puse sub comanda Comandamentului rus şi aliate în momentul deschiderii ostilităţilor de către
de căpetenie al armatei române. România; la fel reprezentanţi ai armatelor rusă şi aliate şi
În cazul când contingentul de trupe ruse operând la Sud de adjuncţii lor vor trebui să se găsească la Cartierul General al
Dunăre va fi considerabil sporit, în maniera de a fi superior Armatei române. Cartierele generale ale armatelor cooperante
trupelor române cu care va coopera, acest contingent va putea trebuie să se informeze reciproc şi în timp util asupra conjuncturii
forma în afara teritoriului român o armată independentă care va militare, a repartizării trupelor şi a mersului operaţiilor.
fi pusă sub comanda Comandamentului suprem rus. În acest Art.14. Dacă în cursul operaţiilor vor interveni unele situaţii
caz, această armată acţionând în afara teritoriului român va care să necesite luarea de noi măsuri şi să ridice probleme
trebui să aibă o zonă de operaţii distinctă şi va fi condusă după neprevăzute în convenţie, toate acestea vor fi notate la fiecare
directivele Comandamentului Suprem rus, conformându-se în Cartier General împreună cu delegatul armatei aliate, dar nu vor
întregime planurilor celor două cartiere generale pe bazele deveni definitive decât după acordul comandanţilor şefi.
stabilite mai sus. Art. 15. Pentru a putea lua în timp util, la comandament,
Dacă în vederea scopului urmărit, vor trebui să aibă loc măsurile pregătitoare pentru operaţii, părţile contractante vor
operaţii militare cu forţe combinate româno-ruse, comandamentul trebui să se înţeleagă asupra unui plan de acţiune militară înainte
acestor forţe va fi indicat de către zona de operaţii respectivă; de ziua deschiderii ostilităţilor de către armata română..
toate ordinele şi instrucţiunile relative la conducerea acestei Art. 16. Problema unui armistiţiu va fi decisă de comun acord
operaţii vor fi redactate în româneşte şi ruseşte. de către comandamentele supreme ale armatelor cooperante .

Convoi de prizonieri germani luaţi

în luptele din Transilvania, septembrie 1916

4 1 (43)
2009
document

 studii/documente
În Franţa, prin acelaşi ordin din 19 septembrie, a fost numit în
calitate de reprezentant al Marelui Cartier General român, pe
lângă Înaltul Comandament francez, colonelul Vasile Rudeanu.
Acesta îşi păstra şi funcţia de şef al Misiunii militare în Franţa ,
care avea complexa şi dificila misiune de a pregăti şi expedia în
ţară, în flux continuu, muniţiile, armamentul şi materiile prime
necesare armatei, potrivit tabelelor de înzestrare întocmite cu
Statul Major francez şi aprobate de guvernul francez17.
Mareşalul Până la numirea unui nou titular şi la Marele Cartier General
J.J.C. Joffre englez (sfârşitul lunii septembrie),colonelul Rudeanu a avut şi
trece
în revistă
misiunea de a reprezenta Înaltul Comandament român pe lângă
compania Marele Cartier General englez18.
de onoare, Ataşaţii militari ai Antantei la Bucureşti erau numiţi
cu prilejul reprezentanţi pe lângă Marele Cartier General român. Aceeaşi
decorării calitate a avut-o şi colonelul sârb Dragomir Andonovici, până în
oraşului februarie 1917, când a fost înlocuit de căpitanul de cavalerie
Mărăşeşti
Momcilo Petrović. Ca delegat al armatei belgiene era trimis în
România, la jumătatea lunii noiembrie, colonelul de cavalerie
Art. 17. Prezenta convenţie rămâne în vigoare din ziua Alfred Cumont19.
semnării până la pacea generală”. Să urmărim, în continuare, în ce măsură prevederile
Semnarea acestor documente — rezultat al eforturilor depuse, convenţiilor au fost şi respectate de părţile semnatare.
al abilităţii şi al tenacităţii cu care au acţionat diplomaţii români, După încheierea tratatului politic secret şi a Convenţiei
consemna oficial intrarea României în război alături de Antantă şi militare, intrarea României în război, alături de Antantă, era
acceptarea condiţiilor formulate de I.I.C. Brătianu în timpul iminentă.
tratativelor cu Antanta, care vizau angajarea ţării în războiul de Zece zile mai târziu, la 14/27 august 1916 la Palatul
coaliţie, fiind un câştig imens pentru factorii români de decizie Cotroceni din Bucureşti s-a întrunit Consiliul de Coroană, care a
politică şi militară. Prin Tratatul de alianţă politică, precum şi prin hotărât declararea stării de război cu Austro - Ungaria. Cu acest
Convenţia militară, partenerii de coaliţie se obligau să respecte prilej , preşedintele Consiliului de Miniştri I.I.C. Brătianu
inviolabilitatea frontierelor de la 1 august 1914 ale României evidenţia, din nou, mobilul intrării României în război: „Într-o
„recunoscându-i dreptul istoric de a reintegra la vatra istorică vâltoare ca aceea a actualului război în care harta lumii se
provinciile istorice Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul reface, o ţară ca noastră, o ţară cu aspiraţii uninaţionale, nu
şi Bucovina” — aflate sub dominaţie austro-ungară. România poate să rămână neutră până la capăt, fără să-şi compromită
obţine şi statutul de partener egal la tratativele de pace, fapt de definitiv tot viitorul. Pe de altă parte, având drept ideal unitatea
o importanţă covârşitoare pentru un stat mic aliat11. naţională, suntem datori să urmărim realizarea lui […]. Iată de
Mai mult decât atât, în calitate de aliat al Antantei, statul ce nu putem să mergem alături decât de aliaţi şi în contra
român „îşi păstra individualitatea politică şi militară”, cooperarea Puterilor Centrale […]. România s-a angajat deja şi nu mai putem
militară neimplicând „subordonarea uneia din părţi faţă de da îndărăt; ţara noastră şi toţi românii de peste munţi aşteaptă cu
cealaltă”, ci doar „o acceptare a dispoziţiilor sau a modificărilor nerăbdare intrarea României în război”20.
datorate situaţiei generale”; armata română avea comandament În seara aceleiaşi zile, ministrul României la Viena, Edgar
şi zonă de operaţii proprii, subordonându-i-se orice trupe aliate Mavrocordat, a prezentat ministrului de Externe al Austro —
care acţionau pe teritoriul naţional12. Ungariei declaraţia de război a României, în care se arăta că
Legătura permanentă de comandament cu aliaţii era România a fost împinsă la acest act extrem „de dorinţa de a
asigurată de reprezentanţi militari speciali şi misiuni militare contribui la grăbirea sfârşitului conflictului şi sub imperiul
numite în acest scop. Potrivit articolului 13 din convenţia militară necesităţii de a salvgarda interesele sale de rasă [de neam —
pe lângă fiecare Cartier General aliat se ataşa câte un ofiţer n.a.] se vede silită de a intra linie alături de cei care îi pot asigura
superior din armatele respective, ajutat, la nevoie, de un ofiţer realizarea unităţii sale naţionale21. De semnalat că starea de
adjunct. Misiunea acestora era de informare a Înaltului război era declarată numai Austro — Ungariei, nu şi Germaniei
comandament pe lângă care erau ataşaţi şi a comandamentului sau Bulgariei, cu care România nu avea diferende teritoriale, cu
propriu asupra repartizării trupelor şi a desfăşurării operaţiilor cea din urmă rezolvându-le în anul 1913, prin Tratatul de Pace
militare. Ulterior, „pentru a se asigura o cooperare mai largă între de la Bucureşti.
trupele române şi cele ruse, s-au numit comisari ai guvernului pe Prin urmare, respectând punctul 1 înscris în Convenţia
lângă corpurile de armată ruse […]. Îndată după începerea militară, chiar în noaptea declarării stării de război, armata
operaţiilor, ofiţeri de legătură ruşi au sosit la cartierul Armatei de română a început campania eliberatoare în Transilvania şi
Nord române, comandată de generalul Prezan şi au stabilit Bucovina. „Aşteptată de mult timp, această intervenţie întârziată
legătura dintre flancul drept al armatei române şi cel stâng al din multiple motive aducea cauzei aliaţilor 500.000 de oameni
armatei ruse”13. înarmaţi şi rezerve importante”, într-un moment în care evoluţia
La 19 septembrie, generalul Constantin M. Coandă era numit operaţiilor militare nu era deloc favorabilă Antantei22.
ca reprezentant al armatei române pe lângă Stavka, prin ordinul Reuşita acestei acţiuni depindea însă, într-o foarte mare
de zi semnat de ministrul de Război, Vintilă Brătianu, măsură, de modul cum partenerii de coaliţie au înţeles să
prezentându-se la postul său la Moghilev în cursul aceleiaşi luni; respecte clauzele acordurilor încheiate şi să-şi coordoneze
din partea rusă era numit colonelul de stat major Alexandru operaţiile militare pe restul fronturilor, în vederea pregătirii
Tatarinov, ataşatul militar al Rusiei la Bucureşti14. condiţiilor favorabile declanşării şi apoi susţinerii ofensivei
Obţinându-se agrementul din partea Înaltului Comandament armatei române.
francez, la 15 septembrie, ca reprezentant al armatei române pe Aşa cum se observă din derularea evenimentelor în perioada
lângă armata aliată de la Salonic, comandată de generalul imediat următoare intrării României în război, Puterile Aliate nu
Sarrail, a fost numit generalul Leon Mavrocordat15. şi-au respectat în întregime obligaţiile asumate prin documentele
Prin Înalt ordin, la sfârşitul lunii septembrie, ca reprezentant oficiale semnate în ziua de 4/17 august 1916, nici din punct de
al armatei române pe lângă Marele Cartier General italian a vedere operativ-strategic şi nici în ce priveşte înzestrarea
fost numit generalul de divizie Ioan Perticari, căruia i-a fost armatei române cu muniţii şi material de război.
ataşat la finele lunii următoare, maiorul Ioan Trăilescu, pentru Potrivit Convenţiei militare, armatele aliate de la Salonic
care se obţinuse agrementul din partea guvernului italian, trebuiau să sprijine mobilizarea şi concentrarea armatei române
pentru numirea în funcţia de ataşat militar pe lângă Legaţia printr-o ofensivă anticipată declanşată în ziua de 7/20 august
română din Roma16. împotriva armatei bulgare. Chiar dacă la 5/18 august, generalul

document
2009
1 (43) 5

studii/documente
Joffre trimisese generalului Sarrail ordinul de începere a ofensivei, două fronturi de aproape 1600 km lungime, ca „parteneră” într-
evenimentele s-au precipitat, luând o întorsătură neaşteptată. un război de coaliţie.
Armata bulgară, printr-o coincidenţă deloc întâmplătoare, mizând La aflarea ştirii că Bulgaria ne declarase război, colonelul
pe o victorie împotriva trupelor generalului Sarrail — care ar fi putut Rudeanu s-a adresat generalului Pellé rugându-l să intervină pe
influenţa decizia de intrare în război a României la data fixată prin lângă generalul Joffre pentru a da ordin generalului Sarrail să
Convenţia militară — a pornit o ofensivă împotriva aripilor frontului grăbească ofensiva, „situaţia strategică a armatei noastre, în
aliat de la Salonic, soldată cu slăbirea aripei stângi a acestuia. urma declaraţiei de război bulgare, devenind extrem de gravă”29.
Măsurile luate de generalul Sarrail în următoarele trei zile n-au A doua zi, la 2 septembrie (stil nou - n.a.), generalul Pellé îi
putut opri ofensiva bulgară, planul ofensivei proiectate pentru ziua aducea la cunoştinţă că, în urma neaşteptatei ofensive bulgare şi
de 7/20 august devenind irealizabil23. „a atitudinii dubioase a Greciei care, din ordinul regelui,
Această situaţie, care ar fi putut anula efectele convenţiei împinsese armata sa spre nord şi ridica temerea unei joncţiuni
încheiate de Antantă cu România a produs, după cum evidenţia între armata greacă şi cea bulgară, generalul Sarrail fusese
colonelul Rudeanu în memoriile sale, citate anterior — „o mare nevoit să-şi schimbe planul, iar ofensiva, care mai înainte fusese
enervare la Marele Cartier General francez. Prescripţia pregătită înspre nord, avea s-o îndrepte spre vest […]. Pe de altă
Convenţiei militare privind ofensiva armatei de la Salonic nefiind parte, generalul-şef, de acord cu generalul Haig30, au hotărât să
îndeplinită, România putea să nu intre în război în ziua de 28 reia imediat ofensiva pe Somme, pentru a împiedica pe germani
august”24. Pentru a înlătura impresia nefavorabilă produsă la să ridice din Franţa noi divizii şi să le trimită în Transilvania”31.
Bucureşti de ofensiva bulgară şi a aplana eventuala reacţie Intervenţiile colonelului Rudeanu din zilele următoare făcute
negativă a premierului român, generalul Joffre îl chema pe la generalul Pellé, generalul Castelnau, şeful de stat major al
colonelul Rudeanu, la Înaltul Comandament francez pentru a-i generalului Joffre şi la directorul politic din Ministerul de Externe
explica situaţia. „Guvernul român nu trebuie să se impresioneze francez, Phillipe Berthelot, n-au avut rezultatele scontate. S-a
de faptul că armatele aliate de la Salonic nu luaseră ofensiva în obţinut doar făgăduiala că: „generalul Sarrail va porni fără
ziua de 20 august cum prevedea Convenţia militară” — susţinea întârziere ofensiva aşteptată” […]. În cursul zilei de 3 septembrie
Joffre — deoarece „trimisese generalului Sarrail ordinul ca să [stil nou - n.a.] armatele anglo-franceze reluau ofensiva pe
treacă la ofensivă de îndată ce ofensiva bulgară avea să fie Somme” […], nu la sud de Dunăre, cum era de dorit pentru
stăvilită”, informând telegrafic şi guvernul de la Bucureşti că partea română32.
„misiunea iniţială a armatelor de la Salonic, aceea de a înlănţui La atitudinea pasivă a generalului Sarrail faţă de respectarea
libertatea de acţiune a forţelor bulgare la frontiera greacă s-a articolului 3 din Convenţia militară, determinată în parte poate de
îndeplinit de la sine, prin faptul că aceste forţe s-au angajat luând ofensiva bulgară, reacţiona şi premierul I.I.C. Brătianu, care în
ofensiva, iar armatele aliate manevrează ca să le bată”. În final, după-amiaza zilei de 4 septembrie îi înainta reprezentantului
generalul Joffre îşi exprima speranţa că situaţia „de facto” nu va nostru pe lângă Marele Cartier general francez, următoarea
avea o influenţă hotărâtoare asupra atitudinii României în ce telegramă, cu rugămintea de a o înainta generalului Joffre:
priveşte intrarea în război la 28 august25. „Comunicaţi din partea mea generalului Joffre că ofensiva
Colonelul Rudeanu şi-a exprimat îndoiala relativ la îngrădirea Sarrail, dacă există, nu corespunde convenţiei şi făgăduielilor.
„libertăţii de acţiune a forţelor bulgare de la frontiera greacă, Inamicul transportă trupe numeroase din Macedonia la Dunăre.
atâta timp cât cele bulgaro-germane de la Dunăre erau libere să Pe de altă parte, am regretul de a semnala că două divizii şi un
corp de armată [inamice] au fost transportate de pe frontul rus în
acţioneze ofensiv”, soluţia salvatoare a situaţiei fiind — după cum
opina ofiţerul român — „numai o puternică ofensivă a armatelor Transilvania”33.
Răspunsul generalului Joffre reînnoia promisiunea că
aliate la Salonic, care ar fi biruitoare şi ar ameninţa să înainteze
ofensiva Sarrail avea să înceapă fără întârziere, deoarece
spre Sofia” […]. Cât priveşte atitudinea guvernului de la
dăduse ordine în consecinţă, în zilele de 29 august şi 2
Bucureşti socotesc că se va respecta data de 28 august pentru
septembrie. În plus, a intervenit pe lângă generalul Alekseev,
intrarea României în război”26.
şeful Înaltului Comandament rus, ca să reia cu toată energia
Cum este binecunoscut, România nu numai că şi-a onorat
ofensiva lui Brussilov pentru a împiedica pe austro-ungari să
angajamentul asumat la 4/17 august, ba mai mult — cum se ridice forţe din această parte şi să le trimită contra armatei
exprima Brătianu în discursul său din Camera Deputaţilor din 16 române: „Comunicaţi domnului Brătianu că fac tot ceea ce stă în
decembrie 1919 — a găsit şi înţelegerea necesară faţă de aliatul puterile mele pentru a sprijini armata română. Să intervină şi
francez: „nu am putut să recriminăm contra francezilor, căci nu Domnia-sa prin reprezentantul român de la Petrograd”34.
puteam. Luaseră un angajament peste puterile lor şi când a fost După telegrafierea în ţară a răspunsului lui Joffre, colonelul
să-l ţină, nu l-au putut ţine şi am plătit scump această Rudeanu pleca la Londra pentru a interveni în acelaşi sens pe
neputinţă”27. lângă şeful Statului Major General britanic. Aici era primit de
Ofensiva bulgară împotriva trupelor aliate de la Salonic a generalul Robertson, care îl trimitea la generalul Joffre pentru a
avut urmări nefaste pentru România, oferind Puterilor Centrale interveni în sensul grăbirii dezlănţuirii ofensivei armatelor de la
răgazul necesar pentru a aduce în grabă trupe de rezervă de pe Salonic, afirmând că, în ce-l priveşte, dăduse dispoziţii
fronturile din vest, pe care le-au trimis pe frontul românesc. „Încă generalului Milne „să se conformeze în cea mai largă măsură
în luna august a fost alcătuită Armata a IX-a germană, care a fost posibilă, ordinelor generalului Sarrail. Pe de altă parte, noi facem
pusă sub comanda generalului Erich von Falkenhayn, schimbat mari sforţări ca să înzestrăm cât mai bine cu armamente,
în aceeaşi lună din funcţia de şef al Marelui Stat Major al trupelor echipamente şi material de război diviziile ce avem la Salonic”35.
terestre ale Reich-ului […], 16 divizii de infanterie, o divizie de Între timp, după şase zile de atacuri duşmane (august 19/1
cavalerie germane, 7 divizii de infanterie, o divizie şi o brigadă de septembrie — 24 august/8 septembrie), armata română din
cavalerie austriece au sosit pe frontul din Transilvania. În plus, a puternicul „cap de pod” de la Turtucaia, rău condusă şi slab
fost adus corpul alpin, care era o trupă unică în felul ei în armata sprijinită din spate şi din flancuri era înfrântă fiind nevoită să se
de operaţiuni […]”. În ziua de 15/28 august 1916, feldmareşalul predea, costul acestui dezastru fiind mii de morţi, 25.000 de
von Mackensen era numit comandant suprem al armatei prizonieri şi o mare cantitate de armament şi materiale de război
germano-bulgaro-turce din nord-vestul Bulgariei28. capturată de inamic.
Fidelă aliaţilor săi, a doua zi de la intrarea trupelor române în Întors de la Londra la Marele Cartier General francez, unde
Braşov, Germania declara starea de beligeranţă României. „toţi erau penibil impresionaţi de cele ce se întâmplaseră” la
În cursul zilei de 18/31 august 1916 trupele bulgare atacau Turtucaia, aflând dureroasa veste a înfrângerii Armatei a 3-a
prin surprindere elementele înaintate ale armatei române în române, colonelul Rudeanu îşi exprima regretul că „dacă
Dobrogea. armatele ruse de la aripa dreaptă a armatelor noastre n-ar fi
În ziua următoare, Bulgaria şi Turcia au făcut publică rămas quasi-inactive, iar generalul Sarrail ar fi executat ofensiva
declaraţia de război adresată guvernului de la Bucureşti. bulgară, dezastrul de la Turtucaia ar fi putut fi evitat”36.
În scurt timp, operaţiunile militare ale armatei române Şi reacţia preşedintelui Consiliului de Miniştri, I.I.C. Brătianu,
evoluând nefavorabil, aceasta va fi nevoită să susţină singură a fost promptă şi imediată, acesta telegrafiindu-i colonelului

6 1 (43)
2009
document

 studii/documente
Rudeanu să transmită generalului Joffre că: „Turtucaia a căzut cu tragere rapidă şi trupe, de care armata română avea mare
fiind atacată de forţe considerabile pe care bulgarii le-au putut nevoie, mai ales după înfrângerea de la Turtucaia, n-a avut
concentra graţie inactivităţii generalului Sarrail, a cărui ofensivă şanse de reuşită, acesta motivând că şi armata rusă ducea lipsă
bine afirmată trebuia să preceadă cu opt zile intrarea noastră în mai ales de „muniţii de calibru greu”. Promitea însă că va studia
acţiune. Dată fiind această situaţie, înaintarea noastră în problema cu generalul Alekseev42.
Transilvania trebuie să fie oprită pentru a ne putea acoperi La 1/14 septembrie, şeful Stavkăi informa pe reprezentantul
împotriva forţelor bulgaro-germane de pe frontul de sud. Nu noi român la Marele Cartier General rus că ofensiva armatei de la
suntem de vină că se pierd astfel toate avantajele pe care Aliaţii Salonic va fi declanşată peste opt zile, iar trupele ruse vor ataca
le-ar fi avut dacă ar fi ajutat înaintarea noastră în Transilvania, în direcţia Kovel peste trei zile, după care vor înainta în direcţia
mai cu seamă dacă forţele inamice n-ar fi avut, încă de la Sighet-Borşa-Cîrlibaba43.
începutul intrării noastre în război, deplină libertate de acţiune”37. Situaţia trupelor române aflate în ofensivă în masivul
Solicita, de asemenea, lui Rudeanu să intervină pe lângă Călimanului, devenind destul de dificilă , a determinat o nouă
preşedintele Briand pentru a sprijini înzestrarea armatei române, intervenţie a generalului Iliescu pe lângă generalul Coandă în
care la momentul respectiv era „lipsită de aviaţie de vânătoare şi ziua de 2/15 septembrie. Acesta îi ordona să solicite generalului
de mijloace convenabile de artilerie antiaeriană”38. Alekseev ca trupele ruseşti să-şi intensifice acţiunile ofensive,
Acţiunea armatei române în Transilvania şi Dobrogea întrucât exista pericolul ca acţiunea Armatei române de Nord cu
evoluând nefavorabil, regele Ferdinand şi primul ministru Armata rusă de Sud să fie separată printr-un atac duşman din
Brătianu au intervenit insistent la Petrograd, Paris şi Londra,ca direcţia Vatra-Dornei spre Buşteni şi Valea Bistriţei44. În
armata română să fie sprijinită operativ şi material, conform telegrama de răspuns din ziua următoare, generalul Coandă
obligaţiilor asumate prin actul militar încheiat la 4/17 august. înştiinţa Marele Cartier General român că generalul Alekseev,
La 24 august/6 septembrie 1916, regele Ferdinand, într-un luând cunoştinţă de cele comunicate de generalul Iliescu, l-a
mesaj transmis ţarului Nicolae al II-lea prin generalul Coandă, asigurat că „acţiunea Armatei Lecitzki [Armata IX n.a.] va deveni
reprezentantul Marelui Cartier General român pe lângă Înaltul în curând foarte intensă […], generalul Brussilov va grăbi pe cât
Comandament rus, după ce sublinia că s-a angajat în război posibil operaţiunile, ţinând seama că timpul este defavorabil şi
„bazat pe promisiunea că va fi susţinut pe toate fronturile” şi că drumurile dificile”. Părerea generalului Coandă era însă că
acum armata română era atacată în Dobrogea de forţe „operaţiunile ruseşti fiind foarte încete […] este mai bine ca
importante, cu artilerie superioară, cerea împăratului să-l susţină detaşamentele noastre (din masivul Căliman-n.a.) să-şi regleze
pe frontul din Transilvania prin „ofensiva pe celelalte fronturi, aşa acţiunea după mersul acţiunii aripii stângi ruseşti fără a o
cum a fost convenţia”. A doua zi, răspunzând mesajului , prin precipita”, având în vedere şi faptul că „ofensiva spre Ravel
intermediul generalului Coandă, generalul Alekseev recomanda merge foarte încet şi a dat loc la pierderi foarte mari”45.
guvernului de la Bucureşti cel mai mare calm, considerând În pofida acestor repetate intervenţii la generalul Alekseev,
insuccesul român doar „un episod de război”. Promitea însă că ofensiva rusă solicitată nu a avansat. Situaţia dificilă în care se
va interveni pe lângă generalul Joffre, ca acesta să-i ordone afla armata română (Corpul 1 Armată eşuase în ofensiva de la
generalului Sarrail să pornească o ofensivă energică39. Olt, iar Armatele 1, a 2-a şi de Nord se aflau în dificultate) şi
În cursul aceleiaşi zile de 25 august/7 septembrie, la ordinul informaţiile furnizate de ataşatul militar francez la Bucureşti în
adresat de generalul Iliescu pentru a interveni pe lângă generalul legătură cu sosirea mareşalului Hindenburg pe frontul din
Alekseev ca trupele ruseşti să acţioneze în direcţia Vatra-Dornei Dobrogea şi mutarea Cartierului general al lui Mackensen la nord
„mai viguros şi mai repede”, Coandă răspundea că acesta din de Balcani, a determinat Marele Cartier General român să facă
urmă îi făcea cunoscut în comunicarea de răspuns că va din nou apel la generalul Coandă să intervină pe lângă ţarul
proceda „în limitele posibilului” şi mai ales în direcţia Cîrlibaba, Nicolae al II-lea şi pe lângă Stavka46. Această intervenţie viza
„timpul prost” nepermiţând ca această ofensivă „să se începerea ofensivei aripii stângi a armatei ruse „cât mai curând
dezvolte”40. şi mai energic”, în caz contrar Comandamentul român fiind
La 27 august/9 septembrie 1916, generalul Alekseev îi nevoit să recurgă la retragerea a 2-3 divizii de pe frontul din
solicita generalului Coandă să fie ţinut la curent aproape zilnic, Dobrogea, linia noastră de apărare în Transilvania, fiind „extrem
relativ la deciderea noastră privind părăsirea Dobrogei, cerându- de subţire”. Se impunea, de asemenea, şi o intervenţie pe lângă
i să nu fie părăsită, deoarece „ea apără prin flanc stâng, Armata Sarrail pentru declanşarea unei ofensive energice care
România”41. să împiedice pe bulgari să trimită trupe spre Nord . La 6/19
Intervenţia generalului Coandă pe lângă ţar, din data de 28 septembrie, Alekseev îl asigura pe generalul Coandă că va
august/10 septembrie 1916, de a trimite României artilerie grea telegrafia generalului Sarrail pentru ofensivă şi va trimite un nou

Primul Război Mondial. Regele Ferdinand I

şi generalul Al. Averescu trec trupele în revistă, 1917

document
2009
1 (43) 7

studii/documente
corp de armată în sprijinul Armatei Lecitzki, cerând relaţii în război, nu au fost în întregime îndeplinite. Astfel, muniţiile şi
legătură cu utilizarea liniei ferate Iaşi — Fălticeni47. materialul de război pe care Franţa şi Anglia se angajaseră a le
Influenţată şi de atitudinea echivocă a Greciei, Armata de la livra României au sosit cu întârziere, datorită rutei ocolitoare
Salonic a rămas inactivă destul de mult timp, declanşând Arhanghelsk — Vladivostok pe care erau trimise, şi nu
ofensiva abia după 16 zile de la intrarea României în război, nu întotdeauna în cantităţile prevăzute. Situaţia onorării comenzilor
cu opt zile înainte, cum fusese convenit în documentul militar în muniţii, alimente, diferite materiale şi armament de război se
semnat la 4/17 august, fiind prea târziu pentru armata română va reglementa parţial abia în primăvara anului 1917.
deoarece inevitabilul se produsese. Nerespectarea de către aliaţi a angajamentelor asumate prin
Totodată, deplasarea cu încetineală a trupelor ruseşti către convenţia amintită a afectat negativ evoluţia operaţiilor militare
România şi neintroducerea la momentul oportun în operaţii a
pe frontul românesc în campania anului 1916, care a culminat ,
Corpului 47 Armată, comandat de generalul rus A. M.
Zaioncicovski, a lipsit trupele române de sprijinul de care aveau în final, cu părăsirea de către armata română a Olteniei,a
neapărată nevoie la începerea acţiunii militare. Nici presiunea Munteniei şi a Dobrogei, şi cu retragerea în Moldova. Acesta a
aliată de la flancul drept al dispozitivului ofensiv de pe frontul fost finalul nefericit al ofensivei desfăşurate de forţele militare
Carpaţilor n-a fost bine „afirmată”, cum se stipula în convenţie. române, ceea ce Petin a numit „Drama română”.
Pe de altă parte, şi generalul Mihail V. Alekseev — şeful Marelui Aşadar, lipsită de sprijinul aliat pe care conta în virtutea
Cartier General rus — a tergiversat introducerea hotărâtă şi actelor oficiale încheiate, România a fost nevoită, în campania
oportună a forţelor ruse în ofensivă. anului 1916, să înfrunte „tunurile [duşmanului — n.a.] printre
Mai mult, nici calitatea trupelor trimise pe frontul din tertipurile diplomaţilor şi ezitările comandamentelor”50, aşa după
Dobrogea nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor, dacă e să dăm cum sublinia maiorul francez Civrieux în lucrarea sa „Intervenţia
crezare observaţiilor făcute de generalul Brusilov, comandantul României în campania din Muntenia”.
Frontului de sud-vest, în „Memoriile” sale: „Ar fi trebuit să Indiferent de forţa militară sau întinderea geografică a
trimitem aici, nu un corp de armată compus din divizii de mâna a
fiecărui partener de coaliţie, obligaţiile asumate prin convenţiile
doua, ci o întreagă armată formată din trupe bune. Într-adevăr, în
acest caz, intrarea României în acţiune […] ar fi luat o altă militare semnate trebuiau onorate în egală măsură, fiind
turnură”48. Generalul Zaioncicovski avea, la rându-i, aceeaşi necesară armonizarea obiectivelor individuale şi conjugarea
părere: „Îmi face impresia că, Corpul 47 Armată şi cu mine acţiunilor proprii către acelaşi obiectiv — victoria finală a coaliţiei.
suntem oase ce s-au aruncat României pentru a o determina ca Eludarea acestui principiu de egalitate în respectarea obligaţiilor
să intre [în război — n.a.] alături de Antantă”49. asumate a avut consecinţe negative asupra ofensivei militare
Nici obligaţiile asumate de către aliaţi prin articolul 4 al române, pornite pe baza unor premise care, dacă ar fi fost
Convenţiei militare, în legătură cu furnizarea materialului de respectate, i-ar fi asigurat sorţi de izbândă.

1 General Vasile Rudeanu „Memorii din timp Secretariatul General, dosar nr. crt 90, f. 153; nr. 30 Douglas William Haig, conte, mareşal
de pace şi război”, Ediţie îngrijită de Dumitru crt 94, f. 287; 305. britanic, şeful secţiei operaţii a Satului Major
Preda şi dr. Vasile Alexandrescu, Editura Militară, 15 Ibidem fond M.St.M. Biroul ataşaţi militari, General imperial (1912-1914), comandant al
Bucureşti, 1989, p. 261; 264. dosar nr. crt 86, f. 120, 150. Corpului 1 Armată (1914), al Armatei 1 (1915), iar
2 Ibidem p. 266. 16 Ibidem fond MR Secretariatul General, de la 17 decembrie 1915 al Corpului
3 Ibidem p. 267. dosar nr crt 94, f. 69-70; dosar nr. crt 1552, f. Expediţionar britanic pe frontul de Vest.
4 Vezi şi Dumitru Preda, „România şi 12. 31 General Vasile Rudeanu, op. cit., p. 302-303.
Antanta. Avatarurile unei mici puteri într-un 17 Generalul Vasile Rudeanu , op.cit., f. 32 Ibidem, p. 304.
război de coaliţie. 1916-1918”, Institutul 301. 33 Ibidem.
European, 1998, p. 50-53. 18 Ibidem. 34 Ibidem, p. 305.
5 General Vasile Rudeanu, op.cit, p. 264. 19 C.S.P.A.M.I., fond MR Secretariatul 35 Ibidem, p. 305-306.
6 Ibidem, p. 269. General, dosar nr. crt. 94. 36 Ibidem, p. 306.
7 Acesta după cum arată colonelul Rudeanu 20 Victor Atanasiu, Atanasie Iordache, 37 Ibidem, p. 307.
în memoriile sale, până la rechemarea în Rusia Mircea Iosa, Ion M. Oprea, Paul Oprescu , 38 Ibidem, p. 306-307.
la începutul lunii noiembrie 1918, a avut op.cit., p.139; „Istoria militară a poporului 39 Victor Atanasie, Anastasie Iordache,
întotdeauna o atitudine binevoitoare şi după român”, vol 5, p. 390. Mircea Iosa, ion M. Oprea, Paul Oprescu, op.
intrarea României în război, insistând adesea pe 21 M.St.M. Serviciul Istoric, „România în cit., p. 221.
lângă Marele Cartier General francez ca „în războiul mondial 1916-1919”, vol I, Documente — 40M.St.M Serviciul Istoric, „România în
interesul sprijinirii armatei noastre să se Anexe, p. 5. războiul mondial, 1916-1919” Documente-
sporească forţele aliate de la Salonic şi să se 22 „Războiul mondial (1914-1918)”, anexe, vol. 2, p.301, 306.
dea operaţiilor de pe frontul de la Salonic o mai traducere din franceză, Şcoala Superioară de 41 C.S.P.A.M.I., fond M. St. M. Secţia a 2-a
mare vigoare”. Război, Tipografia M.St.M, 1922, p. 241. Informaţii, dosar nr. crt. 472, f. 15.
8 Dumitru Preda, op. cit, p. 80. 23 General Vasile Rudeanu, op.cit., p. 42 Ibidem, fond Marele Cartier General,
9 Ibidem, p. 81-82. 297.24 Ibidem, p. 298. dosar nr. crt. 169, f. 26-27.
10 M.St.M. Serviciul Istoric „România în 25 Ibidem, p. 299. 43 Victor Atanasie, Anastasie Iordache,
războiul mondial 1916-1919”, vol I. Documente 26 Ibidem. Mircea Iosa, Ion M. Oprea, Paul Oprescu, op.
anexe, Imprimeria Naţională Bucureşti, 1934, p. 27 Vezi textul discursului în. „România în cit., p. 221.
11-14. timpul primului război mondial .Mărturii 44 M.St.M Serviciul Istoric, „România în
11 „Istoria militară a poporului român” , vol. documentare”, vol I 1914-1916, autori : Dumitru războiul mondial, 1916-1919”, Documente-
V, Editura Militară, Bucureşti, 1988, p. 694. Preda, dr. Ştefan Pâslaru, Maria Georgescu, dr. anexe, vol. 2, p.308-309.
12 Ibidem. Marin Stănescu, Editura Militară Bucureşti, 1996, 45 Ibidem, p. 309-310.
13 Victor Atanasiu, Anastasie Iordache, p. 35. 46 Ibidem, p. 310-313.
Mircea Iosa, Paul Oprescu, „România în primul 28 Sorin Zamfir, Jean Banciu, „Primul război 47 Ibidem, p. 313-315.
război mondial”, Editura Militară, Bucureşti, mondial”, Editura Didactică şi Pedagogică, 48 „ Istoria militară a poporului român”,
1979, p. 220. Bucureşti, 1995, p. 170. vol. 5, p. 699-700.
14 Centrul de Studii şi Prelucrare a Arhivelor 29 Generalul Vasile Rudeanu, op. cit., p. 49 Ibidem, p. 700.
Militare Istorice (C.S.P.A.M.I.), fond MR 302. 50 Ibidem, p. 699.

1916. Military conventions with the Allies — de jure and de facto

Abstract: The negotiations between the Romanian gov- proof for the circumstances in which Romania engaged in the
ernment and the ones of the Entente were concluded through coalition during the First World War. The future development
signing the military and political conventions. The Military of the events reviewed this agreement.
Conventions stipulations, entirely reproduced, are a telling Key words: conference, coalition, strategic manoeuvre.

8 1 (43)
2009
document

 studii/documente

1916:
„INFORMA}IUNI {I ÎNV~}~MINTE
DIN R~ZBOIUL ACTUAL”
Lucian DRĂGHICI

n preajma intrării României în Primul Război Mondial, Atacurile învăluitoare, executate chiar cu mici fracţiuni de

Î vedea lumina tiparului la Bucureşti broşura Cele trei trupe, impresionează foarte mult pe inamic.
regulamente1, semnată de colonelul Teodor Trebuie a se da o mare atenţiune citirii corecte a hărţilor,
Georgescu, care îndeplinea, la acea dată, funcţia de căci greşelile pot aduce mari neajunsuri; nu trebuie să ne
comandant al „şcoalelor militare de artilerie, geniu şi marină”, grăbim, ci este preferabil a întârzia câteva minute pentru a ne
aşa cum se putea citi pe coperta lucrării. orienta mai bine înaintea unei executări. Ori de câte ori ni se
Născut la 26 iulie 1866, Teodor Georgescu parcursese dă o însărcinare, este bine, să cerem toate explicaţiile de care
treptele ierarhiei militare de la gradul de sublocotenent, obţinut am avea nevoie, astfel ca să nu mai avem nici o îndoială, sau
în 1885, până la cel de colonel, în 1912, în următorul an fiind să ne scape lucruri pe care trebuie să le cunoaştem înaintea
numit comandant al Regimentului 2 Artilerie executării misiunii.
„General de divizie Gheorghe Manu”.

”
Unul din capitolele lucrării, intitulat În chestiune de orientate
Informaţiuni şi învăţăminte din războiul Toţi comandanţii să
actual, din care reproducem mai jos un fie animaţi de personal`, cât de mult` curi-
fragment, este dedicat „lecţiilor învăţate” îndatorirea de a-şi ozitate nu stric`.
din desfăşurarea operaţiilor militare din comunica reciproc
primii ani ai Marelui Război. În urma Să ne silim a nu fi nervoşi în cursul
ştirile aflate despre luptelor.
parcurgerii acestui capitol se poate duşman

”
întrevedea intenţia autorului de a Să arătăm linişte şi tărie de caracter.
sintetiza importantele transformări pe Ofiţerii să nu se plângă între ei, în
auzul trupei, cu privire la lipsurile de
care le suferise arta militară în anii 1914-
1915. Colonelul Teodor Georgescu sesizează în mod inspirat diferite categorii, asupra timpului defavorabil
ponderea pe care o căpătase artileria în desfăşurarea etc., căci toate acestea impresionează rău trupele.
Artileria de câmp sârbă caută cu orice preţ să obţină efecte
acţiunilor militare, ca şi răspândirea folosirii unor noi arme
cât mai mari, în timpul cel mai scurt.
precum aruncătoarele de flăcări.
De aceea, deseori ea alegea poziţii descoperite sau prea
Pe de altă parte, autorul supralicitează folosirea gazelor
puţin mascate înapoia crestelor, pentru a executa o tragere
asfixiante pe câmpul de luptă, hazardându-se să prezică o
directă. Ştie însă să-şi construiască şi bune adăposturi de
înlocuire a utilizării explozivelor prin gaze. De asemenea, este
tunuri pe care le maschează în mod foarte dibaci.
subliniată în repetate rânduri importanţa menţinerii unui moral
La aripile şi la mijlocul unei linii de artileriei se instalează
ridicat al trupelor, observaţie justă dacă ne gândim la ce s-a
tunuri false. Când o baterie se află sub focul inamicului, atunci
întâmplat în Rusia anului 1917 sau Germania anului 1918.
servanţii se adăpostesc în şanţuri, reîncepând tragerea când
Este lesne de constatat dorinţa autorului de a împărtăşi
inamicul nu mai trage.
camarazilor săi observaţiile sale pentru ca în momentul intrării
De multe ori se întrebuinţează tragerea pe secţii şi chiar cu
României în război, armata să fie pregătită de a face faţă unui
câte un singur tun; între tunuri se lasă de regulă intervale mari.
conflict militar care se deosebea în mod pregnant de cele
De multe ori se împing tunuri izolate pe linia trăgătorilor, pentru
precedente. Din nefericire, noile modalităţi de ducere a a respinge atacurile infanteriei inamice, aceste tunuri trag cu
războiului au fost asimilate de organismul militar românesc şrapnele cu durata de ardere pusă la zero, sau cu mitralii până
doar după ce s-a confruntat cu acestea pe câmpul de luptă în la distanţele cele mai apropiate.
campania dramatica din toamna şi iarna anului 19162.

Fapte, înv`]`minte tactice.

Noi mijloace de lupt`. Informa]iuni.
Trebuie să existe o conlucrare continuă şi cât mai strânsă
între artilerie şi infanterie. Artileria nu poate să observe şi să
discearnă totdeauna singură obiectivele, care sunt cerute de
infanteria amică a fi bătute de artilerie.
De aceea infanteria trebuie să comunice artileriei, toate
datele de care aceasta are nevoie pentru a trage cu efect.
Aceste date se vor transmite prin ordonanţe, telefon,
semnalizare etc. şi se vor referi asupra poziţiei infanteriei şi
artileriei inamice, ce trebuie bătută, indicându-se în special
părţile mai periculoase pentru infanteria amică; asemenea se
vor da şi indicaţii asupra preciziei tragerii artileriei amice,
uşurându-se astfel regularea tragerii. Ori de câte ori infanteria
trebuie să execute un salt mai însemnat, să avizeze artileria
amică, pentru, a o sprijini cu focurile sale. Baterie de artilerie din timpul Primului Război Mondial

document
2009
1 (43) 9

studii/documente
Datoria comandantului artileriei este de a preveni intenţiile pierderile vor fi mult mai mari decât dacă am rămânea în
comandantului trupelor, ţinându-se continuu în legătură, atât poziţia deja ocupată.
cu comandanţii superiori, precum şi cu linia de foc cea mai Risipa muniţiilor micşorează efectul propriu şi dă încredere
înaintată. Toţi comandanţii trebuie să fie animaţi de îndatorirea inamicului.
de a-şi comunica reciproc ştirile aflate despre duşman. Toate gradele trebuie să ştie că atât timp cât conducerea
Trebuie să ne folosim de toate mijloacele pentru a unităţilor lor va permite, trebuie să stea acoperiţi şi să nu se
comunica la timp artileriei toate observaţiile făcute de expună fără folos focului inamic. Aceasta trebuie observat în
infanteria noastră asupra tragerii artileriei proprii şi inamice, permanenţă la instrucţie, explicându-se în acelaşi timp
precum şi asupra următoarelor puncte: situaţia frontului de oamenilor.
luptă a infanteriei amice în diferite momente ale luptelor; Teama de pierderi nu trebuie însă să: micşoreze avântul
poziţia inamicului; ţinte bine vizibile şi demne de bătut şi mai ofensiv al trupei, nici să paralizeze puterea ei de rezistenţă.
ales punctele de pe frontul de luptă inamic asupra cărora va fi Când inamicul se găseşte în poziţie, nu sunt suficiente
necesar a se executa o concentrare a focului artileriei. recunoaşterile executate numai cu patrule. În acest caz se vor
Artileria nu poate observa toate, deci o completare a întrebuinţa linii de trăgători foarte subţiri, asupra cărora artileria
serviciului de observare a tragerii prin concursul infanteriei inamică nu poate avea mari efecte, consideraţie de care
este foarte necesară; se va contribui astfel a mări efectul trebuie să se ţină mereu seamă. În acest scop, se vor risipi în
focului artilerie şi se vor evita erorile. trăgători, de fiecare batalion 2 plutoane, cu intervale de circa
S-a observat că artileria, la începutul războiului, întrebuinţa 10 paşi între trăgători. Această linie de trăgători forţează pe
prea puţin bateriile false şi adăposturile pentru tunuri şi servanţi. inamic să deschidă focul demascându-şi prin aceasta
întinderea frontului şi foarte adesea chiar forţa sa.
Acestea trebuiesc construite imediat după ocuparea poziţiei.
În atac, rezervele să înainteze prin salturi în grupe risipite
Să se întrebuinţeze cât mai rar tragerile de secerare, în
în trăgători, dispuse în linii subţiri cu intervale mari.
schimb executarea unui foc rar în cursul nopţii asupra zonelor Infanteria trebuie să fie bine instruită în executarea
de teren ocupate de inamic este de mare folos; asemenea este lucrărilor de fortificaţie pasageră.
foarte eficace o tragere regulată chiar asupra crestelor, care se Ofiţerii şi subofiţerii trebuie să cunoască perfect
va lungi apoi treptat înapoia lor. Să ne silim a executa întrebuinţarea explozivilor.
concentrări de focuri, ori de câte ori situaţia va cere a zdrobi Artileria va căuta ca printr-un foc concentric şi din poziţii de
repede anumite obiective periculoase. flanc bine alese, să distrugă poziţiile duşmanului în mod succesiv.
Să fim animaţi de voinţa nestrămutată, de a apăra cel puţin Recunoaşterile, precum şi descoperirea ţintei, sunt de o
ceea ce câştigasem anterior, cunoscând că orice pas făcut aşa mare însemnătate, încât nici o jertfă să nu se cruţe pentru
înapoi ne expune focului celui mai aprig al inamicului şi desăvârşirea lor.
Locurile de observaţie dinapoia frontului nu sunt bune.
Artileria să nu aleagă poziţii imediat înapoia
crestelor sau în imediata apropiere a adăposturilor;
tunurile să aibă între ele intervale mari. Atât artileria cât
şi infanteria sunt datoare să-şi facă adăposturi chiar
atunci când ocupă poziţii adăpostite.
Este bine să se conteze numai pe resursele dinapoi,
deci pe o organizare intensivă a aprovizionărilor şi a
transportului lor din ţară spre armată.
Sunt cauze care produc acalmii în decursul luptei,
de pildă oboseala, dar cea mai obişnuită este lipsa
muniţiilor şi imposibilitatea momentană de a se
aproviziona. În aceste cazuri trăgătorii se fortifică
imediat pe locurile ce ocupă, după aprecierea şefilor.
Pentru recunoaşteri, în cursul războiului actual,
serviciile aduse de cavalerie au fost destul de restrânse,
izbindu-se mai peste tot de unităţi de infanterie inamică
peste care nu mai puteau trece.
Artileria să nu aibă preferinţa nici pentru salve, nici
pentru rafale, ci mai totdeauna lovitură cu lovitură.
Capacitatea de: rezistenţă a fronturilor bine
organizate ţine săptămâni întregi pe cei doi adversari
într-un contact aproape imediat, transformând adeseori
războiul de câmp într-un fel de război de asediu.
Trupele care n-au intrat încă în luptă trebuie să fie
neîncetat instruite, de asemenea şi recruţii şi rezerviştii
care sosesc din depozite.
În principiu, infanteria trebuie să părăsească coloana
de marş din momentul ce a ajuns la 10 — 12 km de
poziţiile probabile ale artileriei inamice.
Aceste poziţii trebuie să-i fie aduse la cunoştinţă de
comandament. Comandantul, la rândul său, are datoria
de a cere aceste informaţii.
Asupra avioanelor nu se va trage decât când vor
zbura jos şi când se va avea siguranţă că sunt ale
inamicului. Când se aude zgomotul motorului, trebuie
evitată orice mişcare şi pentru aceasta se va proceda
astfel::
Întrebuinţarea gazelor asfixiante în războiul modern 1. în cantonamente se va intra imediat în case;
este privită în unele locuri ca un splendid triumf al raţiunii 2. în apropierea unei păduri se va intra în pădure;

10 1 (43)
2009
document

 studii/documente
3. în apropierea unui taluz, a unui gard sau zid, trupele se
vor alipi cât mai mult în partea unde este umbră;
4. în marş se vor opri mai întâi, iar dacă trupele se găsesc
pe drumuri, ele le vor părăsi imediat, culcându-se în şanţuri.
Pionierii trebuie să dispună da toate mijloacele pentru lupta
de apropiere: aruncătoare de bombe de mână, bombe de tun,
maşini pentru aruncat rachete şi lichide gazoase etc.
Maşinile pentru aruncat rachete3 se aseamănă cu
stropitorile de mână pentru stingerea incendiului. Cu ele se
aruncă lichidul care se aprinde singur imediat. Valurile de
flacără au influenţă pe o lungime şi lăţime de peste 20 m.
Aeroplanele franceze aruncă între altele şi un proiectil
conţinând aer lichid, care explodează când ajunge la pământ şi
nimiceşte totul în rază de 5 — 6 metri.
Germanii întrebuinţează o torpila de uscat care poate duce,
la o distanţă de 10 km, 200 kg de exploziv. Torpila trebuie să fie
pusă în mişcare fie printr-o maşină de aruncare (minenwerfer),
fie printr-un alt mijloc de propulsie; pe urmă, sistemul ei
automotor începe a funcţiona.
„Moralul
Germanii au ajuns să substituie armele prin întrebuinţarea
este lucrul
mitralierelor în anumite cazuri, din ce în ce mai mult. cel mai
Întrebuinţarea lor bine chibzuită face că linia luptă este principal,
aproape goală; iar infanteria nu iese la creastă decât când el singur
atacul este ameninţător. conduce
la izbândă”
Experienţa a probat că tragerile de baraj cu tunul actual sunt
atât de necesare, încât nimic nu ar trebui să împiedice
executarea lor.
4. Cum s-ar putea micşora pierderile (adăposturi, drumuri
Localităţile învecinate cu frontul de luptă trebuiesc puse în
de comunicaţie, traverse [...], adăposturi pentru posturile de
stare de apărare şi transformate în adevărate redute greu de cucerit.
observaţie, măşti, observaţii făcute cu ajutorul periscoapelor,
Se va întrebuinţa foarte mult cimentul pentru a întări clădirile
micşorarea numărului santinelelor pe timpul zilei) etc.?
ce ar fi rămas nedărâmate de inamic şi a le da o mai mare
5) Cum am putea vătăma cât mai mult posibil pe inamic
rezistenţă spre a putea proteja mai bine pe apărători.
(mine, aruncătoare de mine, grenade aruncate de armă,
Fiecare clădire izolată poate fi transformată într-o fortăreaţă
trageri cu carabina cu lunetă «periscoape», patrule prevăzute
mică; fiecare lucrare executată va cauza inamicului noi pierderi,
cu grenade de mână, atacul cu ajutorul minelor, legătura
cari îl vor slăbi şi mai mult.
strânsă cu artileria; a asigura ca acţiunea artileriei să fie cât de
Nu este de ajuns a organiza numai poziţia dinspre inamic;
repede şi cât mai eficace posibil; a nu rămâne niciodată
trebui a se organiza şi spatele poziţiei.
neactiv în faţa inamicului)?
Întrebuinţarea gazelor asfixiante în războiul modern este
6) Ce dispoziţii trebuiesc luate în cazul când poziţiile de
privită în unele locuri ca un splendid triumf al geniului (sic!). Ele
tranşee ar fi pierdute? Cum a fost pregătită şi prevăzută
constituie un foarte bun mijloc pentru a se :face faţă lipsei angajarea rezervelor?
eventuale a materiilor prime pentru fabricarea explozivilor. Deşi, 7) Care sunt cele mai bune mijloace pentru a perfecţiona
încă în perioada experimentală, întrebuinţarea gazelor pe instrucţia ofiţerilor, a subofiţerilor şi a soldaţilor(în tranşee şi în
câmpul de bătaie a dat în adevăr rezultate atât de bune, încât cantonamentele dinapoi etc.)?
înlocuirea explozivelor prin gaze va avea loc fără nicio îndoială. 8) Cum s-ar putea menţine în cel mai înalt grad buna stare
de spirit a trupei. A da exemplu de o bună dispoziţie
Un ordin german de pe Frontul de Vest sufletească pentru îndeplinirea datoriei, a avea grijă de hrana,
sănătatea, de odihna şi petrecerea oamenilor, a cunoaşte la
În acest război de tranşee, unde mai înainte de toate se timp oamenii lipsiţi de vigoare, abătuţi, puţin siguri, a le vorbi şi
impune menţinerea poziţiilor noastre, comandanţii de toate a-i împiedica de a deveni vătămători celorlalţi)?
gradele, în cele mai multe cazuri, trebuiesc a-şi pune Moralul este lucrul cel mai principal (sic!), el singur duce la
următoarele întrebări, a răspunde la ele şi ca urmare a lua izbândă.

dispoziţiile necesare:
1. Ce ar mai trebui de făcut pentru a întări valoarea
defensivă a poziţiei, a întări (fortifica) apărările accesorii,
adăposturile, tranşeele, măsurile de contraatac etc.? 1 Colonel T. Georgescu, Cele trei regulamente, Bucureşti, Institutul de
2. Ocuparea repede a poziţiei este ea asigurată? (dispoziţii Arte Grafice „Carol Göbl”, 1916.
în caz de alarmă, exerciţii de alarmă, număr suficient şi 2 Pentru o analiză a utilităţii „lecţiilor învăţate” din analiza unor conflicte
militare, vezi general-maior prof. univ. dr. Teodor Frunzetti, Conflicte de ieri,
instalaţii bune a căilor de comunicaţie) etc.?
conflicte de mâine, postfaţă la Vladimir Zodian, Adrian Pandea, Mihai V.
3. Sunt suficiente dispoziţiile luate pentru a evita Zodian, Enciclopedie de istorie militară universală, Editura Militară,
surprinderile (posturi de ascultare, posturile santinelelor, Bucureşti, 2006, pp. 526-530.
baraje de sapă, patrule) etc.? 3 Autorul se referă, în mod evident, la aruncătoarele de flăcări.

1916: Information and lesson learned from the current war

Abstract: The Romanian military theorists were con- analysis of the first two years from what was to be called the
cern with the constant renewal of military doctrine, in com- First World War.
parison with the changes happened on the international Key words: lessons learned, military art, the First World
plan. Colonel Teodor Georgescu proposes us a theoretical War, information, cooperation.

document
2009
1 (43) 11

studii/documente

EROII MUSULMANI DE LA M~R~{E{TI {I OITUZ

Prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu
Facultatea de Drept [i Administra]ie Public` Constan]a
a Universit`]i „Spiru Haret”

u p ă Unirea Principatelor, şi înainte de Marea Unire popoare...este o artă, este adevărata politică”, reflecta

D 1
din 1918, revenirea Dobrogei în cadrul statal gazetarul . El înţelegea prin aceasta, printre altele,
românesc a reprezentat a doua etapă majoră a respectarea tradiţiilor, limbii, culturii şi credinţei fiecăruia.
construcţiei noastre statale. Trecuseră patru veacuri şi jumătate Argumentaţia sa a stăruit în mod deosebit asupra dreptului la
de când ţinutul dintre Dunăre şi Mare a fost smuls cu sabia de instruire în limba naţională pe care, în stadiul ciclului primar, îl
sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân dar, la dobândirea vedea sub forma învăţământului confesional. Polemizând cu
Independenţei, în 1878, potrivit mărturiilor vremii, românii ziarul guvernamental „Românul” Eminescu scria: „Departe de
continuau să reprezinte grupul etnic cel mai numeros al acestei a voi să deznaţionalizăm deosebitele elemente de acolo, noi
provincii periferice a Imperiului otoman. Necontenit suntem, din contra, de părere că şcoala elementară trebuie să
reîmprospătat, prin legături organice, cu fie confesională şi că în ea turcii să înveţe turceşte, tătarii
locuitori din toate provinciile româneşti de tătăreşte, căci aceasta este singura cale

”
peste Dunăre — mocani din Transilvania, pe care pot înainta”2.
cojani din Principate — elementul românesc
... a păstra acest Replica ziarului liberal a fost cât se
Orient în miniatură, poate de urbană dar şi de argumentată.
din Dobrogea sugera lui Ion Ionescu de la
cu tot amestecul său Admiţând ideea învăţământului în limba
Brad, care visa alături de Nicolae Bălcescu de popoare... este o
la renaşterea daco-românismului — fiecărei etnii, acesta conchidea: „Toţi
artă, este adevărata
imaginea unei „Dacii în miniatură”. cetăţenii români însă, fără distincţiune de
politică...

”
Sunt cunoscute împrejurările extrem origine sau de religiune, sunt datori a
de complicate care au însoţit cunoaşte limba comună a statului, limba
recunoaşterea independenţei de stat a prin intermediul căreia ei se pot înţelege
3
României pe plan juridic internaţional, finalizată prin semnarea unii cu alţii ca membri ai unei singure familii politice” .
Tratatului de la Berlin, la 13 iunie 1878. Atmosfera din ţară era Raţiunea şi bunul simţ ale poetului, cât şi tăria
dominată în acele momente de două simţăminte contradictorii: argumentelor aduse, l-au determinat să admită această
satisfacţia pentru neatârnarea dobândită prin jertfa sângelui, şi necesitate, aşa cum rezultă din următoarele rânduri: „Noi
revolta împotriva ingratitudinii fostului aliat, Rusia imperială, concedem ca limba românească să fie obiect de studiu
4
care revendica ultimativ retrocedarea părţii de sud a obligatoriu” , paralel cu menţinerea limbilor naţionale,
Basarabiei în „schimbul” Dobrogei, situaţie imposibilă în înţelegând că numai cunoaşterea temeinică a limbii oficiale a
măsura în care ambele teritorii erau ţinuturi româneşti. statului era condiţia accesului neîngrădit şi în deplină egalitate
Marii prieteni ai dobrogenilor s-au arătat în aceste la exercitarea funcţiilor publice, a oricărei profesiuni,a
împrejurări proeminenţii oameni de stat — principele Carol I, participării la viaţa politică. De altfel, întreaga legislaţie privind
primul ministru Ion C. Brătianu, ministrul de externe Mihail organizarea Dobrogei după 1879, inclusiv viaţa culturală, a
Kogălniceanu - , alături de care s-au angajat reprezentanţii de fost călăuzită de respectarea drepturilor minorităţilor locale. Pe
seamă a culturii româneşti, printre care Mihai Eminescu, pe tărâmul învăţământului spre pildă, plecând de la obligativitatea
atunci ziarist la oficiosul conservator „Timpul”. Remarcabilele învăţării limbii oficiale a statului, în beneficiul cetăţenilor de altă
articole publicate de tânărul poet au căpătat, în perspectivă etnie, însuşi Mihail Kogălniceanu se pronunţa împotriva acelor
istorică, valoarea unor repere ale politicii de stat faţă de voci care cereau folosirea exclusivă în şcoli a limbii române.
minorităţile naţionale care aveau să intre, începând cu data Pornind de la acest principiu, autorităţile au numit hogi în
independenţei, în componenţa României întregite. funcţiile de învăţători de limba turcă, chiar şi în şcolile
În lunile care au precedat instalarea autorităţilor româneşti frecventate de copii mahomedani5.
administrative şi militare în noua provincie transdunăreană, el Toate acestea au făcut ca angajamentul solemn asumat
a făcut o fiebinte şi argumentată pledoarie pentru punerea de domnitorul Carol I în „Proclamaţia către dobrogeni” cu
temeliei relaţiilor armonioase între deja numita „Dacie Mică” şi prilejul instalării oficiale a autorităţilor române („religiunea
„Orientul în miniatură” existent aici — acel fantastic conglomerat voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de
etnic alcătuit din zeci de neamuri aparţinând atâtor rase ale legile noastre”6) să rodească într-o nouă mentalitate colectivă,
pământului. La întrebarea : cum să preluam şi să stăpânim întemeiată pe solidaritate, a populaţiei eterodoxe şi eteroglote
noul colţ de ţară, Eminescu a dat glas tradiţionalei toleranţe şi a Dobrogei, iar rezultatele politicii înţelepte a statului român
omenii ale poporului său: doar — credea el — cu învoirea şi nu s-au lăsat aşteptate. O constată, cu un sfert de veac mai
consimţământul tuturor locuitorilor ce-l locuiesc. târziu, savantul în floarea vârstei Nicolae Iorga, drumeţ
„A face ce fac toţi, adică a stăpâni cu baioneta, e lucru uşor; neobosit pe plaiurile Vechiului Regat, din codrii Moldovei până
a păstra acest Orient în miniatură, cu tot amestecul său de la ţărmurile Mării.

12 1 (43)
2009
document

 studii/documente
Întâmplarea este tulburătoare şi plină de înţelesuri.
Băieţelul Mamut Abdula sau Cadâr Asan ( numele nu sunt
alese întâmplător şi le vom mai întâlni întrupate în viitori ostaşi
ai României) putea avea atunci 9-10 ani. În 1916 când a fost
încorporat în războiul de Reîntregire, avea 20-21 de ani şi,
dacă în urmă cu un deceniu putea afirma cu mândrie că este
turc, dar nu ştia ce înseamnă a fi şi un bun român (în înţelesul
dat de Iorga afirmaţiei sale), vrăjmaşii care i-au cotropit ţara au
aflat-o cu prisosinţă la Turtucaia, Muncelu, Mărăşeşti sau Oituz
unde s-a distins prin vitejie.
Adeseori cercetătorul faptelor istorice este ajutat de
întâmplare, ceea ce conferă şi un anumit farmec descoperirii.
Podurile caselor vechi oferă de multe ori cele mai neobişnuite
surprize. Fiii şi nepoţii celor plecaţi dintre noi depozitează aici
Gimadin lucruri care, pentru ei, nu mai au valoarea atribuită de părinţi
Ismail din
sau bunici acestor relicve. Tot atât de des însă alţi urmaşi le
Regimentul
9 Artilerie, descoperă, uitate şi prăfuite, aducându-le iarăşi la lumină
căzut dimpreună cu datele preţioase pe care le conţin.
prizonier Aşa se face că, în vechiul târg al Medgidiei, fostă aşezare
în luptele de la otomană de pe Valea Carasú, un vrednic şi pasionat iubitor de
Corabia, distins istorie, inginerul agronom Neacşu Georgică, a intrat în posesia
cu medalia
„Avântul Ţării” unui valoros document, legat de campaniile militare din 1913-
1914 şi 1916-1919. În familia sa se păstrează o legendă care,
Cu vaporul, cu trăsura sau cu sania, el a străbătut ca orice poveste neobişnuită cuprinde, probabil, şi un sâmbure
Dobrogea de la Sulina, la Tulcea, pînă la Constanţa şi de adevăr. Bunicul său, Voicu, purta şi porecla de Turcu
Mangalia, lăsând urmaşilor descrieri şi informaţii nepreţuite întrucât, haiducind în tinereţe, tatăl acestuia a răpit o turcoaică,
sub aspect literar dar, mai ales, istoric. Pretutindeni a constat fiica unui bey de la sud de Dunăre, fiind nevoit să-şi piardă
efectul înnoirilor aduse de statul român, progresele resimţite în urma în Dobrogea, unde s-a stabilit în comuna Şipote. A făcut
viaţa economică, în urbanistică şi cultură, deşi tabloul etnic şi- campania din 1916, aşezându-se în Medgidia după încheierea
a păstart diversitatea. Istoricul a rămas impresionat, mai cu războiului, ceea ce explică de ce nu apare în evidenţele
seamă, de rolul şcolii în propovăduirea valorilor naţionale în documentului menţionat mai sus, Registrul-cazier cuprinzând
noua provincie însetată de cultură — instituţie încadrată cu membrii Societăţii Demobilizaţilor din Medgidia, al cărui
dascăli din Regat, adevăraţi apostoli printre dobrogeni. prim volum a fost descoperit şi păstrat multă vreme de Dumitru
Într-unul din anii începutului de veac al XX-lea, către sfârşitul Chiravola, secretar al primăriei oraşului în perioada interbelică,
verii, vizita Tulcea, unde atmosfera orientală se împletea cu noul el însuşi combatant în ambele campanii şi răsplătit cu
suflu românesc, vizibil la tot pasul. Mahalaua lipovenească pe numeroase medalii.
care o străbate, străzile principale pe care „se grămădeau mici
prăvălii bulgăreşti, greceşti, ruseşti şi evreieşti”, cafenelele care
înşiră pe scaune „căciuli mocăneşti şi bulgăreşti, pălării ţărăneşti
şi orăşeneşti, fesuri turceşti şi turbane tătăreşti, într-o tărcată
expoziţie etnografică”7, sunt impresii care ilustrează tabloul
cosmopolit al aşezărilor dobrogene vizitate.
Dar evenimentul care ne reţine atenţia în drumul către
explicarea titlului ales pentru studiul de faţă este călătoria plină
de peripeţii cu sania trasă de cai, prin nămeţi de poveste spre
târgul Măcinului de lângă Dunăre, într-un an apropiat primei
sale veniri în Dobrogea. La clubul oraşului îl aşteptau primarul,
judecătorul şi poliţaiul urbei, reputaţia sa de mare învăţat al
ţării deschizându-i drumul pretutindeni unde mergea. O
impresie vie i-au lăsat cele două şcoli de băieţi şi de fete —
vizitate curând după sosire. In curtea celei dintâi — relatează
savantul — se jucau prin zăpadă, cu o zburdălnicie de vrăbii,
vreo sută de băieţaşi purtând căciuli, fesuri, şalvari, sumane, Veli Abdul Azis
cojocele sau jiletci turceşti.„Prind din fugă pe un turculeţ din Regimentul
ochios, buzat şi oacheş — povesteşte mai departe Iorga — şi-i 34 Infanterie,
participant la
cer o poezie: îmi spune una vitejească, despre Negru Vodă” şi luptele de la
cum a răpus el pe tătarii păgâni de odinioară care-i cotropiseră Panciu şi
Mărăşeşti, decorat
ţara. Şi dialogul a decurs astfel: cu medalia „Crucea
„Bravo, băieţele, şi, zi, ce eşti tu? Musulman, fireşte, dar, comemorativa
încolo, român”. Băiatul stă pe gânduri o clipă, apoi răspunde a războiului
1916-1918” cu barete
blând, supus, dar hotărât: Nu, turc”8.

document
2009
1 (43) 13

studii/documente
1910, a primit rând pe rând medaliile „Avântul Ţării”, „Crucea
Comemorativă”, „Coroana României”şi „Steaua României”.
Cinci dintre ostaşii de origine musulmană au căzut
prizonieri în timpul înfruntării dramatice de la Turtucaia, fiind
internaţi în lagărele din Bulgaria şi Turcia, state inamice
componente ale Puterilor Centrale cu care România s-a aflat
în război. Este de înţeles mânia nestavilită şi indignarea
autorităţilor militare din aceste ţări faţă de ostaşii bulgari, turci
şi tătari ai armatei române, luaţi prizonieri, consideraţi trădători
şi trataţi cu deosebită asprime în timpul captivităţii lor.
Astfel, plecând din nordul Dobrogei, de la Măcin, trecând
prin Medgidia, în centrul provinciei, ajungem în sudul acesteia,
către Constanţa, în comuna Valu lui Traian, locuită şi de familii
de tătari. Originar de aici, inginerul septuagenar Abduraim
Suleiman a relatat în scris amintirile bunicului său, Atmola
Acmola Ablachim, depănate nepotului în copilăria acestuia, către
Ablachim
din Valu vârsta de 10 ani.Atunci amintirile rămân vii şi suficient de
lui Traian, coerente, dacă naraţiunea are o încărcătură emoţională. În
judeţul
Constanta, căzut
acest caz şi credibilitatea relatării faptelor rezultă din
prizonier împrejurarea că, din punct de vedere al povestitorului, lipseşte
la turci şi evadat orice interes de a exagera sau înflori întâmplările petrecute.
din lagăr
Aşadar, probabil în timpul luptelor din Dobrogea, la
începutul campaniei militare, când trupele germano-bulgaro-
Din evidenţele societăţii rezultă că numărul ostaşilor din turce se aflau în ofensivă, iar armata română a suferit mari
Medgidia participanţi la marele război de reîntregire a pierderi (numai la Turtucaia au căzut 25.000 de prizoneri)
neamului a fost de 242, din care 28 de musulmani9. Volumul I soldatul Atmola Ablachim a fost luat în captivitate, alături de alţi
din Registrul-manuscris cuprinde 21 de nume, indicând ostaşi musulmani. Internaţi într-un lagăr din partea europeană
unitatea militară în care au fost încorporaţi, luptele la care au a Turciei, ei au avut parte de un tratament sever, fiind hrăniţi
participat, decoraţiile primite, cât şi alte detalii de inters pentru numai cu pâine şi apă. Cum, însă, paza lăsa de dorit — unde
reconstituirea faptelor savârşite. Aceşti sunt: Abdul Gani Idris; puteau să scape prinşii aflaţi în inima Imperiului otoman —
Abdul Gani Regep; Abdul Moiun Ghengi Amet; Abdul Septar soldatul Atmola a evadat, o lună de la capturare, aşadar prin
octombrie 1916. Stând ascuns, ziua, prin păduri, râpe sau
Mubin; Ali Osman; Benlişa Ilias; Cadâr Asan; Cadâr Faic;
lăstărişuri, mergând doar noaptea, călăuzindu-se prin mijloace
Elmambet Ilias; Emin Mamut; Gafar Vabid Omer; Gelal Ibraim
empirice şi hrănindu-se numai cu ce-i oferea natura, el a
Asir; Gimadin Ismail; Iusuf Ablai; Iusuf Gani; Mamut Abdula;
străbătut Bulgaria, ajungând din nou în patria sa, în sudul
Memedula Feizula; Omer Velila; Şefchi Isleam; Veli Abdul Azis.
Dobrogei, după aproape două luni de marş istovitor şi presărat
Erau oameni ce cele mai diverse profesiuni, aşa cum sunt
cu felurite primejdii.
menţionate în registru: plugari şi muncitori, cultivatori de fructe,
Era acasă, printre ai săi, dovedind a fi, fără să-şi pună
potcovari, cizmari şi tăbăcari, precupeţi şi negustori, geambaşi problema explicit, „un [bun] român”, cum spunea Nicolae
şi cafegii. Ei au fost încorporaţi sau mobilizaţi în cele mai Iorga, dar rămânând, totodată, un fiu al neamului său tătăresc
diferite unităţi: Reg. 34 şi 74 Infanterie, Reg. 9 şi 25 Artilerie, şi al credinţei strămoşeşti.

Reg. 9 Roşiori, Reg. 9 Călăraşi, Reg. 2 Grăniceri, Batalionul 9
Pioneri. Din evidenţele ţinute rezultă că aceşti ostaşi, având
gradul de la soldat până la sergent, au participat de la
începutul până la şfârşitul războiului la luptele din Dobrogea, 1 Anexarea Dobrogei, în „Timpul”, nr. 182 din 19 august 1878.
2 Idem, nr. 219, din 5 octombrie 1878.
de la Turtucaia, Tg. Ocna, Nămoloasa, Muncelu, Mărăşeşti şi 3 „Românul”, din 10 octombrie 1878.
Oituz, unul dintre ei chiar la campania din vara anului 1919 din 4 „Timpul”, nr. 224 din 11 octombrie 1878.
5 Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Istoria Dobrogei, Editura Ex Ponto,
Ungaria. Doi dinre ei au fost răniţi, unul având statutul de Constanţa, 1998, p. 361.
invalid de război. Pentru faptele de arme săvârşite, au fost 6 Monitorul Oficial, nr. 236/1978, p. 7167-7162.
7 N. Iorga, România cum era până la 1918, vol. II, Editura Minerva,
recompensaţi cu medaliile „Avântul Ţării”, „Crucea Bucureşti, 1972, p. 315.
Comemorativă a Marelui Război” cu barete, Medalia „Victoria”, 8 Ibidem, p. 301.
„Coroana României”, „Steaua României”, Medalia ”Bărbăţie şi 9 Corneliu Marinescu, Medgidia, Studiu monografic, Editura
Dobrogea, 2006, p. 68.
Credinţă”. Sergentul Iusuf Ablai spre pildă, din contingentul

The Muslim heroes from Mărăşeşti and Oituz

Abstract: The second major stage in the national state build- fighting in the First World War campaigns. The author provides us
ing was represented by the moment of 1878 when Dobrudja was novel information about the heroism of the Muslim ethnics.
again a part of Romania. The inhabitants of this land, characterized Key words: Great Union, the First World War, Muslim,
by multiculturalism and ethnic diversity, proved their patriotism Dobrudja, military campaign

14 1 (43)
2009
document

 studii/documente

AVIA}IA ROMÂN~ ÎN ANUL 1918

ing. Vasile TUDOR

n ciuda condiţiilor grele impuse de armistiţiul de la Astfel, la 20 ianuarie, s-au trimis în Basarabia două divizii

Î Focşani, încheiat între România şi Puterile Centrale, de infanterie şi două de cavalerie. Acestea au fost însoţite de
aviaţia română a căutat pe cât i-a fost posibil să nu un manifest către locuitorii acelor ţinuturi prin care se explica
se dezorganizeze. Doar o mică parte din efectivele ei au fost că armata română va instala ordinea şi liniştea. Bineînţeles
demobilizate, însă şi acelea numai pentru o mică perioadă că la dispoziţia trupelor trimise acolo a fost pusă şi Escadrila
care nu a durat mai mult de 2-3 luni pentru unii şi maximum 4 Aviaţie care, după luptele abia încheiate, nu mai avea o
până la schimbarea guvernului Marghiloman pentru alţii. dotare tehnică corespunzătoare.
Mai rău a fost în privinţa dotării tehnice unde nu se stătea Zborurile aviatorilor noştri pentru acest vechi pământ
prea bine. În toamna anului 1917, când s-au început românesc, răpit de ţarismul rusesc, au început la Iaşi în 5
tratativele pentru armistiţiu, aviaţia română avea 11 escadrile ianuarie 1918 (datele calendaristice sunt pe stil vechi).
cu un număr total de 118 aparate de zbor. Avându-se în Atunci, lt. pilot Niculescu Vasile, a executat mai multe
vedere necesarul, pentru anul 1918 s-a preconizat mărirea încercări ale avionului abia revizuit şi pentru reglarea staţiei
numărului de escadrile la 33, iar al aparatelor de zbor ar fi de radio. După toate acestea, împreună cu lt. observator
urmat să ajungă la mai mult de 350. După Crăciunescu Petre, în 13 ianuarie a făcut
câte se cunosc, cea mai mare parte a legătura cu Divizia 11 Infanterie,

”
acestora fuseseră comandate şi chiar întorcându-se la Iaşi în aceeaşi zi. Tot
... ne-a fost teamă că
expediate însă oprite prin Rusia. Primul o să fim pedepsiţi spre Divizia 11 a pornit şi în 15 ianuarie,
eşalon, 48 aparate, ce ajunsese la pentru demonstraţia însă a rămas în pană de motor.
Odessa, după ce o parte dintre ele aeriană făcută atâta Reparat, a ajuns iarăşi la Chişinău în
fuseseră devastate de revoluţionarii vreme peste acel ziua următoare, pentru ca, în 22 să
bolşevici, au fost ridicate de germani, în oraş... repete aceeaşi misiune. Trebuie arătat

”
cursul lunilor iulie şi august 1918 şi în că acolo, chiar în ziua de 14 ianuarie a
ciuda protestelor noastre au ajuns în aterizat pilotul francez De Mailly Nesle,
Austro-Ungaria1. însoţit de maiorul Rochefort, care au avut
În paralel cu tratativele pomenite mai sus, considerate ca o misiune specială. Era tocmai momentul când trupele
o soluţie trecătoare pentru aviaţia noastră, eforturile acesteia române intrau în Chişinău. Numai că, la aterizare, avionul a
pentru a se pregăti în vederea întregirii hotarelor nu au fost distrus. Atunci mulţimea adunată în jurul aparatului, a
încetat. În prima parte a lunii decembrie 1917, deci după profitat de cele întâmplate şi a furat busola cpt. francez şi
armistiţiu, s-a reuşit trimiterea celei de-a treia serii de voluntari mănuşile plt. Iliescu, aterizat acolo de mai înainte şi care
care să înveţe pilotajul în Franţa, iar şcoala de aviaţie a fost sărise în ajutorul celor accidentaţi4.
trimisă la Odessa, deoarece la Botoşani era aproape de Datorită mişcărilor de trupe anarhiste ruse, la 23 ianuarie,
luptele ce aveau loc în acea zonă. De asemenea, imediat acelaşi ofiţer pomenit mai sus, împreună cu lt. Gheorghiu
după semnarea armistiţiului, s-a trimis un grup de 14 aviatori Ermil, a fost trimis să execute o misiune de recunoaştere în
la Salonic care au învăţat pilotajul unor avioane mai moderne regiunea Bender-Borisovka. Din cauza situaţiei meteo
decât cele pe care zburaseră până atunci. Cum au reuşit să nefavorabile a fost nevoit să piloteze avionul la numai 200 m
ajungă acolo şi cum au revenit, va face obiectul unui alt studiu înălţime. Astfel s-a expus numeroaselor focuri de armă ce s-
în viitor. Acum vom arăta doar că impresia aviatorilor francezi au tras asupra avionului la Bender de către cei care se
la început a fost destul de reţinută şi numai după ce tânărul retrăgeau sau voiau a se baricada în vechea cetate, încât de
Paul Magâlea a executat primul zbor, demonstrând multă acolo să poată devasta cu mai multă uşurinţă. Cu mare
virtuozitate, aceştia şi-au schimbat atitudinea2. satisfacţie, a doua zi, împreună cu sg. Iliescu Teodor, care a
După cum apreciază documentele, spre sfârşitul lunii avut şi pasager în avionul său, lt. Nicolescu Vasile, însoţit de
ianuarie nu mai exista armată rusă în Moldova. Fusese lt. Crăciunescu ca observator, au zburat pe deasupra
trecută peste Prut, unde a continuat dezordinea, jafurile şi Chişinăului cu ocazia defilării trupelor noastre, fără să se
omorurile sub pretextul instalării unei noi ordini. Toate teamă că de jos s-ar mai putea trage vreun cartuş.
acestea au determinat tânăra Republică Moldovenească să Misiunile acestor echipaje s-au continuat în Basarabia cu
cheme trupele române în ajutor. Acestea au intrat în Chişinău cea din 26 ianuarie, când s-a reuşit să se facă legătura cu
la 27 ianuarie, ajungând după lupte cu bandele ruse, la Corpul 6 Armată, aflat atunci la Moghilev. Însă situaţia din
sfârşitul lunii februarie, în Cetatea Albă. Trebuie arătat că Basarabia nu le-a permis puţinilor noştri aviatori să se bucure
primele ajutoare solicitate de guvernul basarabean, au prea mult de faptul că oraşul Chişinău fusese asigurat
început să fie trimise încă de pe 6 ianuarie 1918, când acesta împotriva anarhiştilor. În 28 ianuarie, lt. Niculescu, însoţit de
a solicitat României ajutor militar pentru apărarea căilor lt. Burduloiu Traian, viitorul general, a trebuit să execute o
ferate şi a depozitelor de aprovizionare. Însă din cauza recunoaştere ce avea itinerariul Chişinău — Grigoriopol —
numărului mare de resturi ale armatei ruse ce ajunseseră Tiraspol — Chişinău, pentru a se cunoaşte bine situaţia celor
acolo şi ameninţau însăşi existenţa naţională a celor de peste ce ameninţau populaţia cu trecerea lor prin acea zonă.
Prut, au revenit insistând pentru intervenţia armatei române3. Manifestându-şi cât mai zgomotos prezenţa, aceştia au tras

document
2009
1 (43) 15

studii/documente
dar a doua zi a ajuns la Bălţi cu o altă misiune. Astfel, a
trebuit să rămână acolo din cauza timpului nefavorabil
zborului. Însă, după mai multe discuţii şi încercări de a-i
convinge pe cei din partea armatei noastre, a zburat cu un
ofiţer de la Statul Major al Diviziei care nu-şi putea explica
cum de nu se poate folosi avionul aflat acolo. Din aceeaşi
cauză, abia la 25 martie au putut zbura până la Chişinău şi
retur, iar la 26 martie au revenit la escadrila de acolo. Aşa a
avut şansa ca, a doua zi la 27 martie 1918, timp de 25 minute
şi la 200 m înălţime, să zboare peste oraşul Chişinău aflat în
sărbătoare, salutând din spaţiul nemărginit UNIREA
Basarabiei cu România5. Entuziasmul a fost pe măsura
dreptăţii, deoarece declaraţia de unire a Sfatului Republicii
Democrate Moldoveneşti suna astfel:
„În numele poporului Basarabiei, Sfatul ţării declară:
Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în
hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi
vechile graniţe cu Austria... de azi înainte şi pentru totdeauna
se uneşte cu mama sa, România...”6.
Cum s-a mai arătat, bucuria celor cu simţire românească
a fost mare şi în 29 martie, când lt. Niculescu a mai făcut
Plutonier aviator câteva zboruri cu alţi ofiţeri şi chiar basarabeni, plimbându-şi
C. Popa
mândri cocardele tricolore peste mitropolia din Chişinău.
Pentru el şi toţi românii de acolo, acela fusese marele altar al
mai multe focuri asupra avionului nostru, iar un glonţ l-a lovit
neamului, păstrat cu atâta sfinţenie, împotriva tuturor celor
în picior pe observator, fără să-l rănească.
suferite.
De la 1 februarie, acest strălucit ofiţer de rezervă,
Odată cu stabilizarea frontului în Moldova, pe la sfârşitul
împreună cu vechiul său coechipier la bord, din ordin, s-a
anului 1916, comandamentul rus a insistat ca refacerea armatei
deplasat la Bălţi pentru a fi la dispoziţia Diviziei de Cavalerie.
române să se facă pe teritoriul său, variantă cu care noi şi aliaţii
Acolo, din cauza lipsurilor de tot felul şi a situaţiei meteo,
occidentali am continuat să nu fim de acord. În schimb, pe la
primul zbor l-a executat abia la 9 februarie, când a trebuit să sfârşitul anului 1917, s-a hotărât ca şcoala de aviaţie, cea care
ajungă la Râbniţa pe o vreme cu ninsoare, total improprie dăduse pe aproape toţi combatanţii aerieni ai României de
unei activităţi aeriene, fapt pentru care rezultatele au fost atunci, să fie dispersată la Odessa. Deşi pregătirile se făcuseră
nesemnificative. Tocmai de aceea, în ziua următoare, pentru cu mult mai înainte, unii dintre piloţi având un fel de paşapoarte
a se convinge de imposibilitatea zborurilor a fost luat ca încă din luna august, şcoala a pornit la Odessa numai la
pasager un căpitan, iar într-un alt zbor pe încă unul, amândoi sfârşitul lunii decembrie din anul 1917.
de la Statul Major al Diviziei. Aceştia au confirmat că Din efectivul ce s-a deplasat la Odessa au făcut parte cpt.
recunoaşterile aeriene cu rezultate bune, pe vreme rea, nu Beroniade Constantin şi cpt. Pleniceanu Sever, care a ajuns
sunt posibile. acolo cu soţia, fiica şi mama, cpt. Papazolu cu soţia, cpt.
În sfârşit, la 16 februarie, împreună cu vechiul său Sănătescu, lt. Savu Mihail cu soţia, mama şi 5 surori, lt.
coechipier, a reuşit o adevărată misiune de recunoaştere Mănoiu Aurel, slt. Garofeanu Al., ajut. slt. Tănase Nicolae,
zburând la 1200 m mai mult de 3 ore. Afară de rezultatele ms. Bonţescu Vasile, plt. Busuioc Florea, cap. Romanescu
excelente, în conformitate cu ordinele primite au lansat şi Ion cu soţia şi cap. Beller Radu7. Aceştia au fost urmaţi de
pachete cu manifeste pentru populaţie la Bălţi, Lipcani şi alţii care, încă din timpul deplasării acolo, au fost jefuiţi în
Briceni. Au aterizat la Hudeştii Mici, pentru a transmite urma debandadei ce începuse a se întrona pe acele
informaţiile culese, după care, cu satisfacţia serviciului bine meleaguri. Printre cei sosiţi acolo s-au aflat mr. Protopopescu
făcut, s-au îndreptat spre Rădăuţi şi de acolo la Bălţi. Ştefan, comandantul şcolii, 2 profesori instructori de zbor,
Faptul că era singurul avion ce a putut zbura în acea mai mulţi piloţi şi mecanici, telefonişti, furieri, bucătari etc8.
Împreună cu toţi aceştia de mai sus au mai făcut deplasarea
regiune, deoarece cel de-al doilea suferise o stricăciune greu
un număr de 19 meseriaşi de la Liga Naţională Aeriană, care
de reparat acolo, i-a oferit ocazia ca, împreună cu col.
l-au avut printre ei pe Magnani Giusepe, şeful constructor, cel
Marţian, să execute un zbor în care să fie văzute trupele
care lucrase cu Vlaicu Aurel, sosit şi el cu soţia şi fata9.
noastre urmărind pe cele ruse. Însă ceaţa nu le-a permis o
La puţin timp după sosire, şcoala a fost jefuită de
vedere de ansamblu a acelor operaţii de curăţire aplicată revoluţionarii bolşevici, unii sosiţi chiar de pe frontul din
revoluţionarilor. Moldova, ceea ce a determinat pe un număr de 6 sergenţi, 5
După o perioadă inactivă din cauza vremii, la 3 martie, caporali şi 8 soldaţi să revină în ţară, fugind de acolo10. Dar
împreună cu lt. Crăciunescu, stăpâniţi de mari emoţii, au necunoscându-se situaţia, s-au trimis în continuare avioane
zburat timp de 25 minute la 200 m înălţime pe deasupra acolo. Unele chiar cu misiuni speciale, aşa cum glăsuiesc
oraşului Bălţi cu ocazia unirii ţinutului cu România, patria documentele.
mamă. Încă două asemenea zboruri au mai făcut în ziua Astfel, la 26 februarie 1918, Corpul de aviaţie raporta că
următoare, având la bord un ofiţer străin care, după nume, se în ultima vreme, din ordinul Marelui Cartier General, s-au
pare a fi fost german. După toate acestea, era normal ca să executat o serie de misiuni secrete cu 4 avioane de la
se revină la Chişinău unde urma să se instaleze escadrila, Rezerva Generală a Aeronauticii, având la bord piloţi francezi

16 1 (43)
2009
document

 studii/documente
care încă mai erau la noi. Aceştia au zburat în urma unor soldaţi români, conduşi însă de un alt comitet revoluţionar
ordine primite verbal de la Marele Cartier General şi la 19 rus, care îşi avea sediul chiar pe aerodromul şcolii. Din
februarie se credea că nu vor mai reveni11. Ori nu a fost aşa, ordinul aceluia, „... şcoala a fost devastată, luându-se apoi
deoarece trei dintre ele la 5 martie se înapoiaseră la Iaşi. totul din magaziile de materiale existente acolo şi mijloacele
Numai despre unul de tip Nieuport nu se ştia nimic. de transport, cu care au dispărut unii dintre revoluţionari...”21
Asemenea acestora tot la Odessa a fost trimis de Grupul 3 Dintr-un Proces-Verbal încheiat în 29 martie 1918 de o
Aviaţie pilotul francez Vincent Maurice. El întorcându-se chiar comisie constituită în acest scop, s-au constatat pierderile
în ziua în care Misiunea franceză a părăsit unităţile aviaţiei suferite de şcoala de aviaţie în urma revoluţiei bolşevice şi a
române 12. Deşi va face obiectul unor studii viitoare, bandei Racovschi, luându-se 447 cămăşi, 555 izmene, 200
considerăm că s-a recurs la aceştia pentru a respecta mantale englezeşti, 1200 perechi bocanci americani, pături,
armistiţiul încheiat la Focşani între România şi Puterile cearceafuri, costume de zbor, şoşoni pentru zbor, şaluri,
Centrale în 26 noiembrie 1917. Afirmăm acestea deoarece fulare, caschete blană, ochelari, dolmane îmblănite,
după ce s-a semnat la Buftea protocolul preliminar de pace combinezoane îmblănite etc. De asemenea, 5000 cartuşe
între România şi Puterile Centrale, la 13 martie 1918, plt. pentru puştile model 1879, 3000 cartuşe revolver, 500
Bucur Stan trecea cu avionul prin Chişinău în drum spre cartuşe model 1916, multe piese de schimb pentru avioane,
Odessa13. două hangare din pânză tip „Besoneau”, sculele meseriaşilor
Cum se pierduse legătura cu şcoala de la Odessa încă şi altele. Odată cu acestea, 5 ofiţeri în frunte cu mr.
din 20 decembrie 191714, Statul Major a hotărât la sfârşitul Protopopescu au fost ridicaţi de marinari, urcaţi pe un vapor
lunii februarie din anul 1918, să trimită pe calea aerului pe mr. şi duşi la Simferopol22.
Beroniade care să constate adevărata stare de lucruri. Ca Cu puţin mai înainte de a intra germanii în Odessa, piloţii
urmare, acesta s-a deplasat acolo cu un avion, raportând boşevici au luat în zbor şi au fost duse într-o direcţie
curând de executare. necunoscută 2 aparate Sowith, 2 aparate Nieuport 80 CP şi
Astfel, la 9 martie 1918, Direcţia Aeronautică trimitea la unul de acelaşi tip dar cu anvergura de 23 m, precum şi unul
Ministerul de Război raportul mr. Beroniade Constantin care de tip „Farman 40”23. Tot atunci s-a luat totul din magaziile
sosise cu avionul la Odessa în 5 martie 1918, aterizând chiar Rezervei Generale a Aeronauticii. În acea perioadă s-au mai
pe terenul folosit de şcoala noastră de pilotaj. În ziua luat:
următoare a lăsat corespondenţa adusă de la Iaşi la Serviciul 30 motoare de avion noi = 900 000 lei
Materialelor de acolo, iar în 7 martie când a revenit, a fost piese de schimb şi scule = 759 010 lei
luat şi închis de sentinelele bolşevice care ocupaseră terenul materiale consumabile = 812 710 lei24
de zbor şi arestau pe toţi românii întâlniţi15. Arhivele militare ne-au păstrat un tabel cuprinzând
Cu acea ocazie mr. Beroniade a constatat că şcoala pagubele cauzate de bolşevici şcolii de aviaţie de la Odessa:
funcţionase normal doar o mică perioadă de timp, 6 avioane x 70 000 lei = 4 200 000 lei
executându-se puţine zboruri, deoarece aşa cum pomeneşte 2 motoare x 20 000 lei = 40 000 lei
în raportul său „de la data de 14 ianuarie, de când a început piese de schimb pentru avioane şi scule = 320 000 lei
revoluţia la Odessa şi până la 1 martie, când au intrat materiale consumabile, efecte zbor, armament =
Austriecii şi Germanii, niciun ofiţer român nu a mai putut să 375 000 lei
îndeplinească misiunea...”16 În acea situaţie, cu toţii s-au Valoarea în 1916 = 1 570 479 lei
ascuns pentru a scăpa de închisoarea şi teroarea bolşevicilor Valoarea actuală = 4 741 437 lei25
revoluţionari precum şi a dezertorilor care se dădeau la tot Dar bolşevicii nu au reuşit să pună mâna pe toate
felul de samavolnicii. Dar şi aşa cea mai mare parte dintre ei avioanele şcolii. Cu unul, la începutul lunii martie a venit în
au fost jefuiţi de tot ce au posedat. Vom folosi doar câteva zbor până la Tecuci maistrul de marină Bonţescu Vasile, care
exemple: lt. Poli Vacas, jefuit 17, elevul pilot Sentea a plecat de la Odessa fără hartă şi busolă, ajungând totuşi la
Constantin, trimis la şcoala de pilotaj din Odessa, în 12 Tecuci 26. La 11 martie 1918, generalul de brigadă
decembrie 1917 a fost jefuit de banii şi efectele militare de Găvănerscu Constantin raporta Marelui Cartier General că în
către o bandă de bolşevici la Akerman. Plt.maj. Lohan urma revoluţiei ruse de la Odessa o mare parte din
Gheorghe, o bandă de ruşi i-au luat lucrurile personale în materialele aviatice aflate la şcoala ce depindea de Marele
timp ce era la spital, altora li s-au luat actele, aşa cum a Cartier General au fost sustrase sau răspândite. Între altele
reclamat cpt. Ciulei Gh. căruia în luna ianuarie 1918, atunci 2-3 avioane rămase în plin câmp. Din informaţiile primite de
când a fost devastată şcoala i-a dispărut foaia matricolă18. la personalul şcolii, se preciza că acele materiale erau păzite
Alţii precum cpt. Racoveanu Gheorghe, plt. Şiara Ion şi de sentinele germane care nu lăsau pe nimeni să se apropie
smstr. Alexandrescu Constantin au fost nevoiţi să-şi fără aprobarea comandamentului lor. Cum acea situaţie nu
abandoneze toate bunurile şi să fugă în ţară îmbrăcaţi cu mai permitea a se lăsa şcoala la Odessa s-a cerut aducerea
hainele civile cele mai proaste. În ciuda celor pătimite aceştia ei în ţară, ceea ce s-a petrecut până la 24 aprilie 1918, când
chiar au reuşit să aducă o corespondenţă trimisă de aceasta a raportat Marelui Cartier General că „s-a început
generalul Vivescu, comandantul român al Odessei, legată de şcoala în limita posibilităţilor la Tecuci, odată cu lucrările de
cele petrecute pe acele meleaguri19. De asemenea, lt. instalare şi montare a aparatelor de şcoală...”27.
Ionescu Emanoil, viitorul general, cap. Popa Constantin, plt. Cu toate că fostul inamic se afla încă la noi în ţară, în
Bărbulescu Simion au avut aceeaşi soartă. Cum erau mulţi primele zile ale lunii februarie din anul 1918, o parte dintre
care reclamau că au fost jefuiţi, s-a cerut să li se aprobe piloţii rămaşi în urma războiului, au fost trimişi la Iaşi, pe
scăderea efectelor ce au aparţinut statului şi să elaboreze o terenul de la Abator, unde au făcut trecerea pe avioanele
hotărâre în privinţa lucrurilor personale pierdute20. englezeşti de tipul „Sopwith” care apucaseră a sosi în
Cum ofiţerii nu au mai ajuns la şcoală, din ordinul unui România, deoarece o parte dintre ele aveau să fie
comitet revoluţionar rus, aceasta a fost dată pe mâna a 3-4 sechestrate în Rusia28.

document
2009
1 (43) 17

studii/documente
Odată şcolarizaţi pe noul tip de avion, cea mai mare parte Transilvania, apreciat ca fiind „un pilot neîntrecut, încercat în
dintre aceştia au fost repartizaţi la Grupul 3 Aeronautic al tot ce se poate încerca, element serios, cult, foarte bine
cărui comandant era maiorul Giosanu Haralambie, unul crescut, care face cinste corpului ofiţerilor...”31. Acelaşi
dintre cei mai bravi aviatori români din timpul războiului, om comandant de Grup insista ca până la pacea generală cpt.
corect şi cinstit care dăduse dovadă de multă bărbăţie pe Gafencu Grigore, lt. Cristescu, lt. Alimănescu Teodor, lt.
front. Terenul de bază al celor două escadrile, adică cea Mincu Constantin, toţi piloţi de valoare, probaţi în grele
„Ardeleană” şi „S-12” se afla la Roman. De acolo, unii dintre împrejurări, să fie păstraţi în unităţile lor32. Au fost unii şi ca lt.
aceştia au plecat din ordinul comandantului de Grup la Iaşi în Paşcanu Sergiu, ori lt. Ioanid S. Ion care au dorit să rămână
15 martie 1918, pentru a se aduce de la Regia Generală în aviaţie până la deschiderea şcolii naţionale de poduri şi
Aeronautică alte aeroplane, gândind cu toţii despre şosele pe care o urmaseră înainte de război33. Aşa stând
binefacerile unei noi dotări. Însă odată ajunşi în vechea lucrurile, la 15 iulie 1918, s-a înfiinţat Grupul 5 Aeronautic,
capitală a Moldovei au aflat despre cele 3 consilii de care vrea să activeze în Transilvania, fapt pentru care i s-a
Coroană, care consideraseră condiţiile puse de Puterile stabilit sediul la Sibiu34.
Centrale drept un dictat şi mai apoi ca un ultimatum, fapt Instabilitatea politică de atunci avea cele mai multe
pentru care opinia publică se frământa serios şi neliniştea repercusiuni asupra moralului populaţiei din ţara noastră, mai
armata. Dar noi ne înclinasem doar pentru puţină vreme, ales că la 26 ianuarie — 8 februarie 1918 a fost schimbat
continuând să înzestrăm noile escadrile cu avioane. Chiar guvernul I.I.C. Brătianu — Take Ionescu, fiind adus un altul
peste câteva zile, mai precis la 18 martie 1918, s-au mai condus de generalul Averescu, care se bucura de multă
trimis aviatori să aducă de la Iaşi alte avioane pe „calea popularitate în rândurile armatei. Se operase această
aerului”. Dar, a doua zi după sosirea la Roman, s-a aflat de schimbare, deoarece germanii nu doreau să încheie pace cu
semnarea tratatului preliminar de pace între România şi guvernul Brătianu.
Puterile Centrale29, care în afară de faptul că făcea din ţara Guvernul Averescu nu a durat prea mult fiind şi el înlocuit
noastră o colonie germană, obliga guvernul român să cu un guvern al cărui şef a fost Al. Marghiloman, om politic
demobilizeze cât mai repede cea mai mare parte din armată cunoscut pentru orientarea sa filogermană. În prima fază a
şi să scoată din ţară pe toţi străinii care serviseră în misiunea armistiţiului, se ajunsese la un acord în sensul că trupele şi
franceză. aviaţia să rămână pe locurile în care se găsiseră la data
Cu toate condiţiile grele ale armistiţiului, aviaţia a căutat respectivă. Să nu se mai tragă niciun foc, să nu mai zboare
pe cât posibil să nu se dezorganizeze. O mică parte dintre niciun avion, totul era interzis cu desăvârşire.
piloţi a fost demobilizată, dar acţiunea aceea nu a durat mai Tratativele de pace s-au purtat la Buftea, o localitate de
mult de 2-3 luni pentru unii şi maximum până la schimbarea lângă Bucureşti. Cum se ştie, în urma acestora România mai
guvernului Marghiloman pentru alţii. Mai precis până în rămânea o mică ţărişoară ce avea de plătit o mare
preajma reintrării noastre în război, pentru a scoate inamicul despăgubire de război, care trebuia să demobilizeze toate
din ţară şi pentru alipirea Transilvaniei. Pentru acest motiv s- contingentele, iar diverse comisii germane de control aveau
au reorganizat escadrilele vechi şi au apărut altele noi, aşa să supravegheze respectarea celor hotărâte în castelul
cum a fost cazul escadrilei „Farman 7”, care mai târziu a prinţului Ştirbei. În ce priveşte aviaţia, aceasta a reuşit să
devenit escadrila „S-12” 30 şi au fost chemaţi alţi piloţi şi zboare şi încă destul de mult, atât în misiuni încredinţate cât
observatori. La 20 mai 1918, Grupul 2 Aeronautic înainta şi în cele de pregătire. Anul 1918 a fost cel în care s-au
cererea de chemare temporară în activitate a accidentat mortal un număr de 8 piloţi, printre care unii foarte
sublocotenentului de rezervă Sava Ioan, originar din buni şi chiar comandanţi de escadrile, aşa cum au fost
căpitanii Roguschi Gheorghe, Gheorghiu Gheorghe, Craiu
Vasile ori maiorul Capşa Nicolae, precum şi ultimul doborât
de pe cerul Europei, caporalul voluntar în aviaţia franceză
Romanescu Ion35.
Foştii membri ai guvernului, cu excepţia lui Take Ionescu,
care a părăsit ţara într-un tren special, au rămas la Iaşi, pe
atunci un oraş supraaglomerat din cale afară. De asemenea,
regele locuia în palatul ce fusese reşedinţa lui Al.I. Cuza, de
pe strada Lăpuşneanu, iar regina cu copiii în localul Corpului
4 Armată, pe fosta stradă Carol.
Cum situaţia ţării era grea, Brătianu nu a putut să stea
prea mult în spatele scenei politice, doar în aparenţă. Aşa că,
după ce l-a informat pe rege, l-a chemat pe Victor Antonescu,
cel care fusese mai înainte ministrul nostru la Paris şi-l
cunoscuse pe Clemenceau, preşedintele consiliului de
miniştri al guvernului francez, rugându-l să ajungă neapărat
în Franţa unde să dea garanţii aliaţilor că armistiţiul cât şi
pacea separată au fost soluţii de moment, mai precis, până
când trupele aliate de la Salonic vor începe înaintarea, ceea
ce s-a şi făcut.
Tot atunci, cu toată prezenţa fostului inamic în ţara
Sublocotenent noastră, s-au făcut mai multe zboruri interesante. Dintre
aviator acestea, unul a rămas de-a dreptul istoric. Este vorba de
Constantin Motaş zborul executat de lt. Niculescu Vasile—Popa de la Bacău

18 1 (43)
2009
document

 studii/documente
până la Blaj şi înapoi. Aceasta pentru că în Transilvania se Marii Adunări Naţionale Constituante la Alba Iulia şi despre
ajunsese la saturaţie din cauza situaţiei grele a poporului rezultatele tratativelor ce avuseseră loc la Arad cu delegaţia
român şi unde dorul de libertate devenise enorm, mai ales maghiară şi în care nu se ajunsese la nicio înţelegere.
după ce, la 18 octombrie 1918, deputatul român Alexandru După cum se ştie, la 1 decembrie 1918, a avut loc Marea
Vaida—Voievod care până atunci fusese amânat de trei ori de Adunare de la Alba Iulia care a consfinţit odată pentru
preşedintele camerei ungare, a reuşit să citească în totdeauna unirea Transilvaniei cu România, desăvârşindu-se
Parlamentul din Budapesta rezoluţia Comitetului Executiv al pentru vecie unirea şi întregirea statului şi neamului
Partidului Naţional Român, document ce proclama dreptul românesc. Păcat că vremea nefavorabilă nu a permis aviaţiei
românilor la autodeterminare, la o viaţă mai bună, de sine să trimită un avion acolo care să fi lăsat generaţiilor viitoare
stătătoare. câteva înălţătoare vederi aeriene ale unuia dintre cele mai
Cu toate că iarna venise destul de timpuriu, s-a aflat de la semnificative momente din zbuciumata noastră istorie.
cei trimişi de către transilvăneni la Iaşi că, în perioada 13-15 Pe de altă parte, după 10 noiembrie 1918, când Regele a
noiembrie 1918, vor avea loc la Arad tratative între Comitetul ordonat noua mobilizare, Corpul 4 Armată Iaşi a hotărât ca
Naţional Român Central şi reprezentanţii guvernului maghiar, Divizia 7 sub comanda generalului Neculce să treacă în
care erau tocmai o recunoaştere a stării generale, fapt pentru Transilvania prin pasurile munţilor Moldovei. De asemenea,
care Marele Cartier General a cerut printr-o telegramă Divizia a 8-a comandată de generalul Zadic să se îndrepte
Grupului 1 Aviaţie de la Bacău să pregătească un avion ce spre Cernăuţi şi Bucovina, trecând vechea graniţă la 8
urma să zboare până la Blaj şi înapoi la Bacău sau chiar noiembrie, ca în ziua următoare un aeroplan să arunce
până la Iaşi. În telegramă se specifica şi că avionul respectiv proclamaţii care vesteau sosirea armatei române
va fi însoţit de un trimis al Marelui Cartier General care urma eliberatoare40. Basarabia se alăturase României la începutul
să sosească cu instrucţiunile necesare efectuării acelei anului 1918 în urma hotărârii Sfatului ţării, ţinut la Chişinău în
misiuni speciale36. data de 17 martie/9 aprilie. Cum am arătat, aviaţia a rămas
Misiunea a fost deosebit de grea, mai ales că, avionul care pe aerodromurile pe care s-a găsit ziua armistiţiului, iar piloţii
era unul de tip „Farman” vechi, folosit în luptele abia şi servanţii fuseseră demobilizaţi, dar li se pusese în vedere
încheiate, trebuia să rămână o noapte la Blaj, unde pornirea să fie gata oricând pentru a răspunde la prima chemare.
motorului în dimineaţa unei zile de iarnă puternică era o mare Corpului 4 Armată i-a fost repartizat Grupul 3 Aviaţie, care
problemă ca de altfel şi siguranţa lui. Acel zbor, ce trebuia avea două escadrile ce se aflau la Roman. Escadrila
executat într-un teritoriu care încă nu era al României, i-a „Sopwith 12” era comandată de cpt. Racoveanu Gheorghe,
revenit lt. av. Niculescu Vasile—Popa, ofiţer provenit dintre fost marinar şi avea ca piloţi pe Bărbulescu Simion,
rezervişti, absolvent al seminarului pentru preoţi37. Acesta a Gheorghe Stan, Popa Constantin şi alţii. În dotarea acesteia
mai adăugat un rezervor suplimentar pentru benzină şi a făcut se aflau avioane „Sopwith” de fabricaţie englezească şi
avionului pregătirea necesară, scoţând armamentul de la franţuzească, care, de altfel, era întreaga aviaţie a Corpului
bord38. Era mai mult ca sigur că va merge peste munţi în chip 4 Armată. Aceasta, la cea de-a doua mobilizare, în baza
de purtător al unei solii paşnice pe vechi pământ românesc. Ordinului nr. 3973 al Corpului de Aviaţie, a hotărât ca parte
Când totul a fost gata din punct de vedere tehnic, s-a trecut la din avioane şi eşalonul greu să plece în Transilvania pe calea
aşteptarea delegatului Marelui Cartier General, care nu a fost ferată, urmând ca plt. Stan Gheorghe41 cu Lacriţeanu Eugen
altul decât cpt. Precup din artilerie, originar din Transilvania. ca observator, precum şi plt. Popa Constantin42 împreună cu
Acesta, în afara instrucţiunilor a adus şi multe manifeste ce lt. Motaş Constantin, conform ordinului din 23 decembrie
trebuiau lansate asupra satelor de peste munţi39. 1918, să treacă munţii în zbor, fiecare echipaj cu avionul
În ziua de 23 noiembrie, când vremea a fost favorabilă, respectiv, atunci când vremea avea să permită.
Vasile Niculescu, pilot format în anul 1915, a decolat de la La 15 decembrie 1918, comandantul escadrilei a trimis o
Bacău pe un ger cumplit, trecând Carpaţii pe la 2800 — 3000 telegramă prin care anunţa că eşalonul greu a ajuns pe
m înălţime. Survolând porţiunea cea mai lată a acestora, terenul Someş-sat sau Someşeni şi a ordonat ca atunci când
după 2 ore şi 15 minute a ajuns la Blaj, unde a aterizat pe timpul va fi bun cele două avioane rămase să decoleze spre
istorica Câmpie a Libertăţii. Au fost înconjuraţi de majoritatea Transilvania. Cu aceeaşi telegramă se dădeau relaţii asupra
locuitorilor din regiune, cărora cu câteva minute mai înainte situării şi stării aerodromului, ce se afla la răsărit de oraşul
căpitanul Precup Victor le lansase ultimele manifeste ce le Cluj.
mai avea în carlingă. Au fost primiţi cu ovaţii şi strigăte de După o aşteptare bună din cauza norilor de zăpadă care
„Ura” şi „Trăiască România Mare”, urale ce ar fi sfredelit orice au acoperit cerul în toate zilele acelea, în conformitate cu
inimă indiferent cât ar fi fost ea de împietrită. Erau ordinul de serviciu nr. 115 al comandantului Grupului 3
manifestările libertăţii ce-şi simţeau apropiata descătuşare, Aviaţie cele două avioane au decolat spre Cluj, la 22
cea aşteptată cu atâta încredere secole de-a rândul. decembrie 1918. Unul dintre acestea a fost pilotat de plt.
Într-adevăr, aterizarea de la Blaj a marcat un moment de Popa Constantin, care a decolat la ora 1200 şi care a lăsat
însemnătate istorică, deoarece era primul mesager al Ţării, chiar câteva însemnări despre acest zbor, ajunse în posesia
atunci când românii transilvăneni erau în plină luptă cu fosta noastră, în urma unei scrisori datată 16 iulie 1986, păstrată în
orânduire Austro-Ungară, mesaj care pentru popor a arhiva personală:
reprezentat mai mult decâr orice altă acţiune diplomatică. Ca «... Împreună cu slt. Motaş Constantin43, ca observator,
dovadă, cei prezenţi, folosindu-se de o mitralieră, au păzit cu am trecut Carpaţii pe deasupra Ceahlăului, urcând cu avionul
toată siguranţa avionul care, oricum aparţinea încă unei până la 3000 m, cu toate că aveam un vânt puternic din
puteri străine, din punct de vedere politic şi administrativ. direcţia nord şi era un ger de minus 25-28 de grade Celsius.
A doua zi, acelaşi echipaj a decolat, ducând până Când am apreciat că am trecut în Transilvania şi am început
aproape de Iaşi documentele trimise de Consiliul Naţional să execut manevrele de coborâre, m-am trezit cântând „Pe-
Român Central în care probabil că se spunea de organizarea al nostru steag” iar Motaş mai sentimental aproape că

document
2009
1 (43) 19

studii/documente
plângea. Însă motorul a avut puterea doar să ne treacă peste Zborul acela l-am executat în 26 decembrie 1918, imediat
graniţa veche, deoarece din cauza frigului a început să-i după ce trupele noastre intraseră în Cluj sub comanda
scadă turaţia din ce în ce mai mult, punându-mă până la generalului Moşoiu Traian, originar din Transilvania.
urmă în situaţia de a ateriza forţat în curtea fabricii de Chemaţi în ziua următoare la comandantul Diviziei a 7-a,
cherestea Gheorghieni, chiar lângă gară. Acolo, zăpada la a cărei dispoziţie eram împreună cu toată escadrila, ne-a
mare, m-a obligat să aterizez avionul „placat”, din care cauză fost teamă că o să fim pedepsiţi pentru demonstraţia aeriană
axa roţilor s-a îndoit, iar acestea au devenit un fel de patine. făcută atâta vreme peste acel oraş care până atunci fusese
Avionul a alunecat de parcă ar fi avut schiuri, fără să
plin de secui şi trupe maghiare. Ne-am urcat în primul tren ce
capoteze ori să se pună „sondă”, oprindu-se într-o poziţie ca
a sosit în gara Someşeni şi am coborât la Cluj, luând-o pe jos
şi cum ar fi fost „căzut pe burtă”.
spre centrul oraşului, unde aflasem că se găsea
În acea situaţie eu am rămas lângă avion, iar Constantin
comandamentul diviziei. Ajunşi în piaţa oraşului, străjuită de
Motaş, viitorul academician, a plecat cu trenul la Someşeni —
o imensă catedrală în stil gotic, ce avea în faţă statuia
Cluj unde se găsea escadrila, pentru a anunţa incidentul.
ecvestră a lui Matei Corvin, înconjurat de patru căpitani dintre
După vreo două zile de aşteptare, a sosit Costică Ţiganul,
care doi, după spusele lui Iorga ar fi fost români. Acel tablou
şeful tehnic al escadrilei, care a trecut imediat la depanarea
era însufleţit de o mare adunare de oameni care, cântând şi
avionului. Acesta a ridicat avionul, a îndreptat axa roţilor şi a
jucând îşi manifestau bucuria eliberării, marcată prin sosirea
mai pus două diagonale între jambele trenului de aterizare.
Când totul a fost gata, nu i-a mai rămas decât să pornească trupelor române. Văzându-ne în uniforme de aviatori, câţiva
motorul care funcţiona foarte bine. Costică, care era un băiat din mulţime s-au apropiat şi ne-au întrebat în mândru grai
extraordinar de priceput, captivându-ne cu marea lui pasiune transilvănean, dacă noi am fost cei care, cu o zi mai înainte,
pentru meseria de mecanic, mult mai grozavă decât cea de se învârtiseră cu un aeroplan românesc, atât de falnic, pe
pilot, zicea el, mi-a propus să zburăm împreună, garantându- cerul Clujului, încât scosese pe toată lumea de prin case.
mi în acest fel calitatea lucrării. Nici nu am apucat să-i spun După răspunsul nostru afirmativ, i-au vestit pe ceilalţi şi în
că aveam chiar plăcere, că el era deja în avion, arătându-mi câteva momente ne-au copleşit cu îmbrăţişările şi sărutările
destul de hotărât ca un mare comandant, cu mâna lui curăţită ca apoi să ne ia pe sus. Mulţimea extaziată ne-a purtat pe
numai parţial, direcţia Clujului. umeri prin toată piaţa, iar seara a dat banchet în cinstea
Am decolat destul de uşor pentru că zăpada fusese bine noastră. Cel care ne-a organizat această primire şi care a
tasată de oamenii curioşi să vadă aeroplanul românesc, mers în locul nostru la Divizie a fost Amos Frâncu, un fruntaş
poate primul sosit pe acele meleaguri, chiar dacă venise cu al mişcării naţionale de acolo. Nu am să uit niciodată cele
carburatorul îngheţat. Am aterizat pe terenul de la Someşeni trăite de noi laolaltă cu acea mulţime de oameni fericiţi şi cu
în bune condiţii spre bucuria generală. Şeful mecanic a mai ochii cuprinşi de lacrimile bucuriei. Nu cred că poate cineva
verificat încă o dată trenul de aterizare şi întreg avionul, să redea măreţia acelei sărbători la a cărei reuşită
găsind totul normal. Şi a fost! Întreaga campanie din anul contribuise tocmai acea participare a maselor de localnici
1919, am făcut-o cu acel avion fără să am probleme! cuprinse de bucuria marilor momente, acelea care sunt de
A doua zi, plini de bucurie şi mândrie patriotică, împreună răscruce în istoria unor popoare. Asemenea acesteia mai
cu Motaş, am zburat mai mult de o jumătate de oră deasupra văzusem în Bucureştii anilor 1914 şi 1915, când toată lumea
Clujului la o altitudine de numai 300 m, ca să vadă toţi cerea intrarea României în război pentru a readuce fraţii de
românii de acolo tricolorul nostru, simbolul dezrobirii lor. peste munţi la sânul patriei mame...»

1 AMR, fond 1696, dosar nr. 28, p. 3 17 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 144, p. 182 32 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 159, p. 183
2 Nae Iliescu — Mitralieră, Din viaţa mea de 18 Ibidem, dosar nr. 143, p. 102 33 Idem
zburător, Editura militară, 1975, p. 61 19 Ibidem, dosar nr. 152, p. 58 34 Ibidem, p. 84
3 Constantin Kiriţescu, Istoria războiului 20 Ibidem, p. 21 35 Theodor Radu, Zborul nostru, Editura
pentru întregirea României, 1916-1919, ediţia a 21 Ibidem, dosar nr. 153, p. 141 Institut de Arte Grafie E. Marvan, Bucureşti,
II-a, vol. 3, p. 83-87 22 Ibidem, dosar nr. 144, p. 284 1930, p. 6
4 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 144, p. 139 23 Ibidem 36 AMR, fond nr. 3831, dosar nr. 2185, p. 65
5 Idem 24 Ibidem, dosar nr. 95, p. 43 37 Idem, p. 66
6 Constantin Kiriţescu, op. cit., p. 114 38 Ibidem, p. 65
25 Ibidem, p. 42
7 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 95, p. 180
26 Petrescu C.N., Marinari pe cerul Patriei, 39 AMR, fond nr. 3831, dosar nr. 2185, p. 65
8 Ibidem, dosar nr. 153, p. 75
Editura Europroduct, Piteşti, 2003, p. 160 40 Kiriţescu Constantin, vol. III, ed. II, Istoria
9 Ibidem, p. 181
27 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 155, p. 306 războiului pentru întregirea României 1916-
10 Ibidem, p. 182
28 Xxx, România în anii primului război 1919, p. 355
11 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 152, p. 29
12 Ibidem, dosar nr. 3, p. 47 mondial, Editura Militară, Bucureşti, 1987, p. 343 41 Monitorul Oastei, nr. 43 din 20 octombrie
13 Ibidem, dosar nr. 159, p. 230 29 Istoria României în date, Editura 1930, p. 854
14 Ibidem, dosar nr. 95, p. 213 Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971, p. 308 42 Idem, p. 854
15 Ibidem, dosar nr. 153, p. 141 30 Iliescu Nae — Mitralieră, op. cit., p. 62 43 Monitorul Oastei, nr. 43 din 20 octombrie
16 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 153, p. 142 31 AMR, fond nr. 3011, dosar nr. 95, p. 81 1930, p. 871

Romanian air forces in 1918 personnel. Despite of all those hardships, the masters of the
Abstract: The Romanian air forces’ actions in Besserabia sky fulfilled their duty.
developed under the difficult circumstances of the hostile Key words: demobilization, armistice, reconnaissance
international context and at the same time due to a lack of mission, air squadron, the Great Union from Alba Iulia.

20 1 (43)
2009
document

 studii/documente

PE URMELE UNEI ERORI DE ARHIVARE:

MEMORIUL PERSONAL AL LOCOTENENTULUI

REZERVIST GIB MIH~ESCU
drd. IULIAN BO}OGHIN~
Centru de Studii [i P`strare a Arhivelor Militare Istorice

entru cei care l-au cunoscut, arderi la mari temperaturi, în care nu o resursele sufleteşti, să-i potolească
P Gib Mihăescu a rămas cu
imaginea unui om de omenie,
blând şi modest, generos şi sincer1. Sau
dată imaginaţia păleşte în faţa existenţei
reale. Din acest punct de vedere,
scriitorul are o viaţă pe măsura operei7.
setea de noutate izvorâtă din profunda
oroare faţă de banalitate”9.
Ori tocmai această stare de spirit a
cum avea să scrie George Călinescu „cu Operă în care „ciclul de război” (aşa cum făcut ca atât schiţele, proza şi mai apoi
firea lui simplă şi bună şi modestia fără poate fi numită o bună parte din scrierile romanele sale, inspirate de
umilinţă”2, „el n-a duşmănit pe nimeni şi lui Gib Mihăescu, pornind de la schiţe evenimentele din război, să poată fi
n-a izbutit să aibă duşmani”3 şi „a trecut până la romanul Rusoaica) poate fi citit oricând decodate din registrul literar în
printre noi plin de respect pentru toţi şi în registrul unui jurnal de campanie, a cel autobiografic. Aşa că ceea ce se
fără nici o apreciere de sine”4. cărui menire este de a păstra poate spune despre Gib Mihăescu este
Portret care adesea a permis să se faptul că asemenea altor colegi de
spună că Gib Mihăescu e un scriitor fără generaţie, avea să fie profund marcat de

”
biografie sau, altfel spus, că existenţa sa experienţa tranşeelor, fapt mărturisit
nu a fost marcată de acele momente după un deceniu şi jumătate de la
... a trecut printre sfârşitul războiului, pentru a sublinia
deosebite care să constituie sursa
noi plin de respect importanţa existenţială a acestui
operei sale5. Nimic mai eronat, căci
chiar dacă Gib Mihăescu nu a fost o pentru toţi şi fără eveniment: „…războiul m-a vărsat
prezenţă zgomotoasă şi spectaculoasă nici o apreciere de sublocotenent de rezervă. Asta e un
sine... lucru înfiorător de important pentru mine

”
printre contemporani6, oricât de succintă
şi o adevărată mustrare, ţinând seama
ar fi privirea asupra biografiei sale, este
cum m-a cules acest război de pe
evidentă tentaţia pentru o viaţă care nu
drumuri. Nu de pe drumul cel lung pe
se înscrie în tiparul comun. Elev dificil şi care l-am făcut mânat din urmă şi din
inegal în comportare, student întârziat emoţionantele impresii provocate de
lături de gradaţii serviciului de recrutare,
atras de viaţa boemă a Capitalei, tânăr dramele războiului8. Căci experienţa
cu întregul meu contingent de puştani
ofiţer trăind din plin marea experienţă a frontului a constituit un unic moment în
neîmbrăcaţi şi zgomotoşi şi sfârşind să
războiului, gazetar rătăcit pe drumurile existenţa scriitorului, sub a cărui forţă de râdă numai când cădeau de răscruntă
necunoscute până atunci ale ţării, şoc Gib Mihăescu a purces pe noi cărări oboseală sau de schijele zbârnâitoare,
proaspăt avocat pornit în urmărirea unei artistice ce până la sfârşitul vieţii nu mai împroşcate de un aeroplan hain. Nu de
iubiri himerice, scriitorul robit de aveau să fie părăsite. „Zilele de front au pe drumul acesta vreau să spun că m-a
aventura creaţiei şi fascinantele taine reprezentat trăirea intensă, situaţia cules războiul. Acest marş sălbatec,
ale bolţii cereşti, sunt numai câteva din excepţională, râvnită totdeauna de trebuie să recunosc, îmi dă cel puţin o
datele unei existenţe agitate, ale unei scriitor, capabilă să-i antreneze toate direcţie în viaţă, oricât de bine s-ar fi

Prima filă Foaia matricolă

a memoriului original a lui Gib Mihăescu

document
2009
1 (43) 21

studii/documente
Dintre următoarele trei capitole ale Caracterizarea (de acum)
foii matricole, doar cele referitoare la sublocotenentului Gheorghe I.
„campanii, rane, acte de bravură sau de Mihăescu, consemnată în cea de-a
curaj (în timp de războiu sau în timp de doua foaie calificativă, pentru perioada 5
pace)” este completat pe două rânduri iulie 1917 — 5 martie 1918 a fost făcută
astfel: „1918 martie 5 Demobilizat în aceeaşi notă. Astfel, comandantul
ord<in> zi nr. 1554/1918. Lupte: Rgt 42 Regimentului 42/66 Infanterie avea să-l
Inf. P<artea> A<ctivă> de la 15 iunie prezinte pe tânărul sublocotenent ca
1917 — 5 martie 1918, comand<ant> de fiind „sănătos, deplin rezistent la
pluton. A luat parte la luptele de la oboseli, educaţie militară satisfăcătoare.
Muncelu şi Basarabia”. A comandat tot timpul un pluton din
Dincolo de aceste înscrisuri, pe Compania a III-a, luând parte la toate
următoarea filă a memoriului personal, acţiunile regimentului în timpul cât a fost
rezervat capitolului „Servicii şi diverse în prima linie pe Dealul Muncel. A dat
poziţiuni”, se găsesc consemnate rezultate bune graţie tactului său şi
momentele reper ale carierei sale cunoştinţelor profesionale suficiente”,
militare. De aici putem constata că calităţi care-l îndreptăţeau să-l propună
Gheorghe I. Mihăescu a fost însumat „a înainta la gradul de locotenent de
elev la Şcoala Militară de Infanterie pe 1 rezervă cu promoţia sa (iulie 1917)”.
aprilie 1917, pentru ca în aceeaşi zi să Această a doua foaie calificativă
fie înaintat caporal, iar pe 1 iunie 1917, avea să fie şi ultima din dosarul
avansat sergent. Acuta criză de efective personal, nu însă şi ultimul document
a determinat reducerea stagiului de clasificat aici, căci la fila 6 se găseşte o
pregătire, astfel că pe 15 iunie 1917 declaraţie asupra activităţii desfăşurate
Gheorghe I. Mihăescu a terminat în timpul războiului, pe care, cu
cursurile Şcolii Militare de Infanterie şi a permisiunea dumneavoastră, o redăm
fost repartizat la Regimentul 42 în întregime în cele ce urmează:
Infanterie cu gradul de elev plutonier. „Declaraţie
O declaraţie a scriitorului
Peste alte 45 de zile, la 1 august 1917, Subsemnatul Gh. P. Mihăescu,
prin Înaltul Decret 1457 a fost înaintat avocat din R. Vâlcea, str. General
văzut la capătul lui chiar marginile vieţii sublocotenent de rezervă, grad cu care Praporgescu nr. 17, sublocotenent de
însăşi”10. Astfel se explică metamorfoza a şi fost demobilizat odată cu sfârşitul rezervă din Reg<imentul> 42/66, declar
boemului de dinainte, în scriitorul — războiului, căci în gradul de locotenent că tot timpul Campaniei 1916 am făcut
avocat, serios, implicat social şi de rezervă a fost avansat pe 1 aprilie parte din Reg<imentul> 42 Inf<anterie>,
responsabil, de după război. 1921, conform Înaltului Decret 3620. Comp<ania> 3. Am luat parte activă în
Revenind la zilele şi nopţile de Ultima însemnare este datată 19 toate luptele de înaintare, începând cu
război, vrem să subliniem că octombrie 1935, când rubrica „Diferite atacul pichetului R<âul> Vadului, Boiţa,
tumultuoasele destine ale personajelor poziţiuni” a fost completată cu „Şters, Tălmăcelul, Vestinu, Şelimber, Sibiu şi
din universul imaginar al scriitorului ne- fiind mort”, conform cu „adresa Primăriei în retragere prin aceleaşi poziţiuni până
au stârnit interesul pentru a explora întru Sector 1 Galben, nr. 1841/1931, adresa în Carpaţi. Pe munţii Carpaţi la: Colţii,
identificarea unor posibile urme lăsate C.R. Bucureşti nr. 3732/1937, o<rdin Cărbunarul, Bulzul, Copăcenii,
prin arhive. Mărturii documentare prin de> zi nr. 143/1937”. Fără a insista prea Lotrişorul, Seaca, Toaca şi alte localităţi
care speram să reconstituim dramatica mult, ţinem să ne exprimăm pe stânga Oltului, apoi în luptele până la
realitate a vremurilor de război ce a nedumerirea asupra datării adresei Târgşor, podul Prahovei către
marcat ireversibil existenţa lui Gib primăriei, însă cum nu va rămâne Târgovişte, căzând prizonier pe ziua de
Mihăescu şi a celor din jurul său. singurul semn de întrebare vom trece 23 noiembrie st.v. 1916. Cum ultimele
Rezultatele au fost pe cât de inedite, pe mai departe, cu amendamentul că vom resturi ale reg<imentelor> 42 şi 2 Vâlcea
atât de surprinzătoare, căci ce altceva reveni. la Crângul lui Bot, lângă Ploieşti; de la
am putea spune despre cele Prin urmare, ca în orice memoriu care dată am fost transportat în
consemnate în paginile memoriului personal, foaia matricolă este însoţită de Germania, la Stralsund, unde am stat
personal al celui care în scriptele foile calificative, întocmite pentru fiecare până după încheierea păcii de la Buftea,
militare era înscris ca „locotenent an. Aşa că, lui Gheorghe I. Mihăescu fiind repatriat la 23 st.v. martie 1918 şi
Mihăescu I. Gheorghe”11. prima foaie calificativă i-a fost întocmită dus în Piteşti, unde se regăseau
Astfel, respectând tipicul întocmirii în 1917, pentru perioada 1 iulie — 25 reg<imentele> 44 şi 4 Argeş, venite din
dosarelor personale, prima pagină a fost iulie, pe când, cu gradul de elev Moldova.
rezervată înscrisurilor din foaia plutonier, se pregătea cu sârguinţă să N-am obţinut nici un grad în timpul
matricolă, unde regăsim la capitolul I primească botezul focului la „porţile campaniei, Comandantul
„Starea civilă la începutul carierei” cu Moldovei”. Foarte apreciat de superiorii Reg<imentului> a fost răposatul colonel
datele personale, precum „Numele şi săi, dovadă cuvintele cu care Apostol Dumitrescu, iar al batalionului,
prenumele: Mihăescu I. Gheorghe”, „Cel locotenentul Silviu Ionescu, dl. maior Ştefănescu, actualmente
din urmă domiciliu la Drăgăşani, plasa comandantul Companiei a III-a, a găsit colonel, comandantul Cercului de
Drăgăşani, judeţul Vâlcea”, „fiul lui Ion şi de cuviinţă să-l caracterizeze: „fizic Recrutare R. Vâlcea. N-am obţinut nici o
al Ioana”; „domiciliaţi în Drăgăşani, plasa plăcut, robust, inteligent şi cu calităţi declaraţie sau medalie şi nici n-am fost
Drăgăşani, jud. Vâlcea”, pentru ca sufleteşti alese. Orice însărcinare ce i s- rănit.
celelalte rubrici, precum „însurat la…., cu a încredinţat, a executat-o cu dragoste Sublt. Rezervă 1922 aprilie 4
…., atunci domiciliat în …, plasa…, jud. şi sfinţenie. Dându-i comanda unui /ss/ Gh. P. Mihăescu R. Vâlcea”
…, copii…, venit la corp la…, de la …” să pluton, m-am convins că cunoaşte Citim şi cu surprindere luăm la
nu fie completate, fiindcă nu era cazul, la îndeajuns regulamentele”, încheind cu cunoştinţă cele declarate de
fel cum nici la capitolul II, „Schimbări în propunerea de „a fi avansat la gradul de sublocotenentul în rezervă Mihăescu.
starea civilă în cursul carierei”. sublocotenent”. Recitim şi nedumerirea ne cuprinde din

22 1 (43)
2009
document

 studii/documente
ce în ce mai mult, căci, ca şi primejdie domneşte mai departe peste Mihăescu”. Ori, în cazul acesta, în mod
dumneavoastră, constatăm că cele tot. La Bârlad, Gib şi George Stoian se natural ne punem întrebarea cum de a
declarate prea puţin coincid cu întâlnesc cu câţiva refugiaţi din oraşul ajuns acest document în memoriul
înscrisurile din foaia matricolă şi din cele lor. Maiorul Gh. Petrescu, Dumitriu personal al lui Gheorghe I. Mihăescu,
două foi calificative ale sublo- Ştefan, fostul şef al muzicii militare din mai cu seamă că pentru oricine făcea
cotenentului de rezervă MIhăescu. Prin Drăgăşani, şi comerciantul Vidu doar un simplu exerciţiu de comparaţie
urmare, ne vedem puşi în situaţia de a Nicolaescu […]. Singurul lucru care îl cu piesele deja existente la dosar era
sublinia că faptele din declaraţia mai sus poate face pentru ei e să le dea să lesne de observat inadvertenţa dintre
citată sunt cu totul şi cu totul altele decât mănânce pe săturate conserve de la un datele cuprinse în declaraţie şi restul
cele din documentele aflate între regiment şi să-i ajute seara să-şi documentelor. În mod normal,
coperţile aceluiaşi memoriu personal, găsească un loc să se poată întinde pe următoarea întrebare se ridică asupra
prezentate anterior, cât şi faţă de cele jos, printre refugiaţii adăpostiţi la identităţii acestui Gheorghe P.
deja publicate relativ la această cafeneaua din mijlocul oraşului. Până Mihăescu: cine era el?
perioadă din biografia lui Gib Mihăescu. spre dimineaţă, poliţia şi patrulele Pentru a afla nu ne-a mai rămas
Ca argument, ne mărginim să militare vor deschide mereu uşile acelei decât să căutăm ceva urme în fondul de
invocăm doar cele două monografii cafenele, ca să îndese înăuntru, peste arhivă creată de Regimentul 42/66
dedicate scriitorului de Mihail ocupanţii mai vechi ai localului, noi şi noi Infanterie.
Diaconescu în 1973 şi de Florea Ghiţă pribegi. Rezultatele nu au întârziat să apară.
în 1984. A doua zi, cei doi au ocazia În jurnalul de operaţii al regimentului, în
nesperată să se agaţe de un tren care ordinea de bătaie, adică acolo unde sunt
Explorând şi exploatând mai cu
mergea la Iaşi. De la Bârlad, până spre enumeraţi toţi ofiţerii şi subofiţerii cu
seamă arhiva personală a familiei
Nicolina au călătorit aproape întreaga zi. funcţiile ce le deţineau, al patrulea ofiţer
Mihăescu, a Facultăţii de Drept, a
În gară la Iaşi, trenul a fost înconjurat cu din Compania a III-a a Batalionului I este
Primăriei Drăgăşani, mărturiile edite, dar
repeziciune de militari şi toţi cei care înscris „sublocotenentul de rezervă
şi memoria celor care l-au cunoscut, cei
coborau au fost triaţi. După ce s-au Mihăescu Gheorghe”16. Pentru ca în
doi biografi aştern pe hârtie pas cu pas
legitimat şi au arătat că sunt studenţi continuare să se poată urmări pas cu
refugiul din calea năvălitorilor, pribegia pas odiseea acestui tânăr ofiţer şi a
pe întinsul Moldovei, cât şi odiseea ca (aveau amândoi acte în acest sens), Gib
şi G. Stoian au fost trimişi mai departe, subordonaţilor, până aproape de Sibiu şi
novice, dar demn ofiţer al armatei mai apoi în retragere. Până în ziua de
chiar în noaptea aceea, spre Dorohoi,
române pe Frontul Reîntregirii. 23 noiembrie 1916, când în jurnalul de
unde se înfiinţase de puţin timp o şcoală
Cu alte cuvinte, toate sursele citate operaţii au rămas consemnate
de infanterie. Aici cei doi s-au despărţit
mai sus stau mărturie că la sfârşitul lui următoarele fapte: „[…] până la ora 8
pentru o perioadă de timp. George
noiembrie 1916, împreună cu prietenul a.m. neprimindu-se nici un ordin de la
Stoian a fost admis elev. Gib — respins
şi concitadinul său, George Stoian, după Divizia 22-a sub ale cărei ordine se
pentru „gravă insuficienţă toracică“. Era
tentativa eşuată de a ajunge la găseau toate trupele şi totodată
în ziua de 30 noiembrie 1916. Timp de
Drăgăşani „uzi, înfometaţi şi învineţiţi de neştiindu-se nimic despre situaţia
aproape două săptămâni de acum
frig, mai apucă să găsească unul din încolo, Gib călătoreşte pe jos îndărăt generală a frontului, s-au adunat
ultimele trenuri care plecau spre spre Iaşi, mâncând şi adăpostindu-se avanposturile, care se compuneau din
Moldova[…]. Nemâncaţi, nedormiţi, noaptea, din mila unor necunoscuţi, în 80 de oameni, 4 ofiţeri şi s-au pornit
îngheţaţi, deznădăjduiţi mai ales, cei doi satele prin care trecea. Între timp la Iaşi spre Ploieşti, în scopul de a se ocupa o
îşi fac drumul mai departe, când pe jos, se creează o nouă şcoală de infanterie. poziţiune organizată în acest scop la
când în trenuri, dacă se mai ivea ocazia Frontul făcea adevărate dezastre în Vest de Ploieşti (câmpul de retragere).
să sosească vreunul. Nu sunt singuri. efectivele româneşti. În jurul datei de 20- În momentul când s-a ajuns la câmpul
Drumurile spre Moldova, pline de 21 decembrie, Gib I. Mihăescu e primit, de tragere, s-a primit ordinul verbal de la
noroaie, sunt înţesate de trupe şi de mai mult la insistenţele sale, în rândul Divizia 22-a să se înapoieze şi să se
refugiaţi”12. Pribeag prin locuri bântuite elevilor. Instrucţia e drastrică şi ocupe poziţia Câmpul lui Bot, călare pe
de nenorocirile războiului, Gib „e tentat programul, legat de nevoile frontului, şoseaua Ţigănia — Ploieşti — Calea
uneori să abandoneze ideea de a supraîncarcat. Fapt remarcabil, Gib
ajunge în Moldova şi să se lase în voia rezistă cu bine şi în mai 1917 absolvă
soartei. Privea atunci «spre cei care şcoala cu gradul de elev plutonier”14.
veneau din urmă, puhoiul ameninţător al Numai că asupra acestui ultim
duşmanului care înainta, înainta grăbit, detaliu, cei doi biografi nu au căzut de
îl simţea cum înaintează, nevăzut de acord, căci în timp ce Mihail Diaconescu
adâncimea liniştii din urmă şi hotărârea scrie că Gib Mihăescu a absolvit Şcoala
de a mai înainta se înfiripă iarăşi. Călca de Infanterie de la Iaşi, Florea Ghiţă o
mai departe pe drumul ce se deschidea pomeneşte pe cea de la Botoşani,
ca o pârtie printre tarlalele de pământ subliniind la notă că informaţia dată de
negru şi înţelenit, pătate ici-acolo de N. Guvedia despre absolvirea şcolii de
petecele galben-verzui al vegetaţiilor ofiţeri din Bacău e inexactă15.
părăginite. Simţea că într-acolo trebuie Însă nu acest amănunt constituie
să fie Moldova aceea, către care subiectul nostru, aşa că revenim asupra
porniseră. Între soare-răsare şi declaraţiei pentru a sublinia că din
miazănoapte»”13. consemnările existente în foia matricolă
Aşa au ajuns cei doi vâlceni la şi în foile calificative, cât şi din mărturiile
Bârlad, unde era „[…] ceva mai multă adunate de cei doi autori amintiţi mai
ordine. Autorităţile militare au luat sus, putem afirma cu certitudine că
măsura să-i încartiruiască pe refugiaţi. acest document nu-i aparţine
Dar lumea nu mai are, pur şi simplu, personajului nostru. De altfel, însuşi
unde să-i adăpostească. Mulţi se tem de autorul declaraţiei, când şi-a afirmat
noii veniţi. O atmosferă de apăsătoare identitatea a lăsat scris „Gheorghe P. Familia scriitorului

document
2009
1 (43) 23

studii/documente
şi Bucov, unde din ordinul Diviziei 22, au sublocotenenţii Mihăescu, Negriţoiu şi
fost instalate în avanposturi. Până la ora locotenentul Teodosiu din regimentul 42
9 p.m. au continuat a sosi mereu Infanterie se aflau în spatele lanţului de
oameni rătăciţi din Regimentul 42 trăgători, într-o casă lângă cantonul C.F.
Infanterie”17. Am mers acolo, am intrat în casă şi
În încheierea acestor note de jurnal i-am întrebat că ce fac acolo. Dânşii mi-
pentru ziua de 23 noiembrie 1916 sunt au spus că mănâncă şi totodată se
prezentate două tabele, primul odihnesc. Le-am spus să iasă afară,
cuprinzând o situaţie statistică cu fiind soldaţi singuri şi că inamicul se
pierderile suferite în acele lupte, anume apropie şi nu are cine să-i comande. Mi-
un locotenent, 10 sublocotenenţi, un au arătat drapelul alb pe care gazda
plutonier, 28 sergenţi, 61 caporali, 477 casei îl pusese pe poartă şi că preferă
soldaţi, pentru ca în cel de-al doilea să rămână acolo.
tabel pierderile prezentate anterior doar Văzând că nu ies afară, m-am
numeric, să fie nominalizate. Aşa se îndreptat spre lanţul de trăgători,
face că, la curentul 2 îl regăsim pe lăsându-i în casă”22.
sublocotenentul de rezervă Mihăescu Ori tocmai ordinul în rezoluţie pus pe
Gheorghe, din Compania I şi, un fapt aceste rapoarte de către colonelul
foarte important, este trecut şi domiciliul, Dumitrescu la 23 decembrie 1916, cum
anume „comuna Ştefăneşti”18. că „se va anexa la plângerea de dare în
Dincolo de ineditul informaţiilor judecată ce se va face contra acestor
cuprinse în jurnalul de operaţii al ofiţeri”23 este cauza declaraţiei, despre
Regimentului 42/66 Infanterie, cu care putem spune, fără teama de a
ajutorul cărora am putut să-l identificăm greşi, că se poate considera „intriga”
pe sublocotenentul rezervă Gheorghe demersului nostru.
Gib I. Mihăescu (în picioare, dreapta) Mihăescu, autorul declaraţiei, am ţinut Căci, în paranteză fie spus, după
elev ofiţer pe frontul din Moldova, 1916 să prezentăm pe larg evenimentele din război, fie din considerente obiective
23 noiembrie 1916, pentru a analiza cu (precum reglementarea proprietăţii şi a
ferată. dreaptă măsură faptele ce aveau să
În acest scop s-a dispozat ca moştenirii victimelor războiului), fie din
iasă la iveală în ultimele zile ale anului motive subiective,autoritatile romane au
batalionul din Regimentul Vâlcea nr. 2, 1916. Aflată în cantonament la Doljeşti,
sub comanda căpitanului Georgescu trebuit să găsească o explicaţie pentru
judeţul Roman19, alături de toţi cei care numărul mare de pierderi. În mod
Dumitru să ocupe pădurea Crângul lui reuşiseră să iasă cu bine din calvarul
Bot, până la şoseaua lui Bot — Ploieşti, deosebit pentru numărul inexplicabil de
retragerii, comanda regimentului a primit mare al prizonierilor de război, aşa că în
iar o companie compusă din oameni din
ordin să identifice cauzele ce au perioada următoare întoarcerii acasă,
Regimentul 42 Infanterie, sub comanda
determinat numărul mare de pierderi, aceştia au trebuit să dea o declaraţie în
locotenentului Dumitrescu Gheorghe, să
mai cu seamă „în ceea ce priveşte pe care să explice condiţiile capturării.
ocupe poziţia călare pe calea ferată.
acei militari a căror pierdere nu e Explicaţii coroborate apoi cu informaţii
Când batalionul din Regimentul
justificată din împrejurări, ci s-a făcut de din alte surse, pe seama cărora o
Vâlcea nr. 2 a pătruns cu primele
bună voie”20. comisie constituită la nivelul marilor
elemente în pădurea lui Bot, la ora 9,30
Trecându-se la executarea ordinului, unităţi (armate, corpuri, divizii etc.) se
a.m. patrulele din cavaleria inamică
ajunseseră deja în pădure. În acelaşi triste şi nefericite surprize aveau să pronunţa asupra (eventualei) vinovăţii a
timp, o coloană inamică compusă din mâhnească şi mai mult sufletele greu respectivului militar. Sau altfel spus,
infanterie, cavalerie şi artilerie înainta pe încercaţilor vâlceni din Regimentul comisia avea toate împuternicirile să
şosea cam la un kilometru departe de 42/66 Infanterie. Căci ce altă stare de hotărască dacă respectivul militar a fost
pădure. Imediat după aceasta, a început spirit putea să stârnească raportul făcut prizonier luptând sau dacă s-a
bombardamentul artileriei asupra pădurii comandantului de regiment, colonelul predat fără luptă. Fără a produce prea
Crângul lui Bot, flanc apărat de trupe din Dumitrescu, care pe 19 decembrie 1916 multe efecte din punct de vedere juridic
Divizia 22, aceste trupe s-au retras, solicita comandantului Regimentului şi material (de altfel nici nu ne putem
lăsând în vânt aripa stânga a Vâlcea nr. 2 „[…] a da ordin elevului- pronunţa asupra finalităţii acestei
Regimentului Vâlcea nr. 2. Din această plutonier Buholţeanu de a ne trimite o acţiuni), pentru noi extrem de interesant
cauză, inamicul a căzut în flancul declaraţie asupra celor ce ştie despre este consecinţa activităţii acestor
Regimentului Vâlcea nr. 22, care la predarea în mâna inamicului a comisii, constituită în urma numărului
rândul său a fost nevoit a se retrage locotenentului Teodosiu şi sublo- foarte mare al rapoartelor, declaraţiilor şi
spre Ploieşti. cotenentului Mihăescu şi Negriţoiu în memoriilor celor întorşi din prizonierat.
Trupa Regimentului 42 Infanterie ce lupta de la Crângu lui Bot, de la Nord de Încheind paranteza şi revenind la
se găsea călare pe calea ferată, de Ploieşti, când ofiţerii mai sus arătaţi subiectul nostru, dorim să spunem că
asemenea a fost nevoită a se retrage, discutau asupra modului cum să se acesta a fost contextul scrierii declaraţiei
urmărite de focul artileriei inamice. Cu predea şi la care discuţie a asistat când, pe 30 martie 1922, Regimentul
această cauză au fost luaţi prizonieri: numitul elev-plutonier”21. 42/33 Infanterie solicita Poliţiei din
locotenentul de rezervă Teodosiu În aceeaşi zi, elev-plutonierul Râmnicu Vâlcea să pună în vedere
Constantin, locotenentul de rezervă Constantin Buholţeanu lăsa scris astfel: sublocotenenţilor de rezervă Mihăescu
Mihăescu Gheorghe, sublocotenentul „Fiindu-mi cerută declaraţia asupra Gheorghe şi Oprescu Nicolae, să dea
de rezervă Negriţoiu Ion. La ora 2 p.m. ofiţerilor mai jos notaţi, am onoarea a seama în scris pentru perioada
toate trupele noastre erau în completă raporta următoarele: petrecută pe front (unităţile cu care a
retragere pe direcţia Ploieşti — Bucov. La În ziua de 23 noiembrie 1916, ora 10 luptat, prin ce locuri, ş.a., cuprinse de
ora 4 p.m. rămăşiţele Regimentelor 42 a.m. în timpul luptelor de la Crângul lui altfel în documentul citat)24.
Infanterie şi «Vâlcea» nr. 2 au ajuns la Bot, Nord de Ploieşti, controlând lanţul Aşadar, după ce am dat de urma
podul de peste Teleajen, dintre Ploieşti de trăgători, am aflat de la soldaţi că tizului şi am identificat cauzele şi

24 1 (43)
2009
document

 studii/documente
originile declaraţiei existente la dosar, în 26 În încheiere nu ne mai rămâne decât
uniformă . Prins din nou în tentaculele
încheiere nu ne mai rămâne decât să boemiei bucureştene, plăcerile literare la să afirmăm că dincolo de greşeala de
dăm răspunsul la întrebarea pusă mai care nicio clipă nu s-a gândit să renunţe, datare a adreselor Primăriei Sectorului 1
înainte, cum de a ajuns un document ce cât şi necruţătoarea tuberculoză Galben, a neconcordanţelor privind
nu-i aparţinea în memoriul personal al lui agravată pe front au făcut ca localitatea şcolii de ofiţeri şi gradul cu
Gib Mihăescu? îndelungatei „cariere” de student să-i care a terminat, toate amintite la
Singura explicaţie ce ni se pare a fi pună punct în iunie 1923, odată cu momentul potrivit, demersul de mai sus
pertinentă şi pe care îndrăznim să o susţinerea ultimelor examene şi a ne determină să sperăm că am reuşit să
afirmăm, constă în izbitoarele asemănări licenţei27. Dedicându-se literaturii şi demonstrăm inedita eroare de
dintre datele de identificare ale celor ziaristicii, chemat de o bizară aventură arhivare. Indiscutabil, trebuie să
două persoane: nume Mihăescu, erotică, în decembrie 1923, Gib spunem că ne domină sentimentul că
Mihăescu a ajuns la Chişinău, unde s-a nu este singura, însă faptul că s-a
prenume Gheorghe, domiciliu
angajat ca avocat la cabinetul lui strecurat printre documentele ce
Drăgăşani, judeţul Vâlcea, aceeaşi
Alexandru Oprea, preşedintele Băncii făceau referire la unul dintre clasicii
unitate militară: Regimentul 42/66
Populare „Redeşteptarea”28. literaturii române, Gib Mihăescu, ne-a
Infanterie, Compania a III-a, şi dincolo permis să o identificăm şi să o supunem
de astea, aceeaşi meserie: avocat. Căci, În felul acesta putem spune că şi
profesia, anume avocat, a devenit un atenţiei dumneavoastră.

după cum bine se ştie, Gib Mihăescu a
fost un „student întârziat” al Facultăţii de motiv al confuziei.
Drept din Bucureşti, unde s-a înscris în Prin urmare, accesând evidenţele cu
ofiţerii rezervişti de la Cercul de Recrutare
anul întâi pe 16 octombrie 1914. Alegere
Vâlcea, persoana însărcinată cu
făcută mai mult de autoritarul său tată,
păstrarea memoriilor personale, probabil
care însă a fost contrară sensibilităţii
din grabă, dar mai cu seamă confuză de
sale, contrară pasiunii pentru lectură,
izbitoarea asemănare a datelor personale
incompatibilă cu acea „lene” înnăscută25. nu a mai acordat atenţia cuvenită
Toate astea cât şi firea boemă, trecerea singurului element distinctiv: iniţiala tatălui,
de la viaţa liniştită din urbea natală la „I” în cazul lui Gib Mihăescu, „P” în celălalt
ritmul cosmopolit al Capitalei, l-au caz. De altfel, după cum se poate vedea
determinat pe studentul Mihăescu I. din reproducerea alăturată, litera „P”
Gheorghe să cadă în plasa tentaţiilor prezentă în declaraţie are o formă destul
bucureştene. Viaţa aventuroasă nu a de alungită, bucla fiind prea puţin
întârziat să-şi ceară tributul: conflictul cu rotunjită. (foto)
tatăl său şi examenele pierdute. Aşa au Încă o dovadă a confuziei şi că
trecut cei doi ani, până la mobilizarea din eroarea nicicând nu a fost conştientizată
toamna anului 1916, ani irecuperabili, pe este adresa „Cu Nr. 202 din august 1922,
care grozăviile războiului i-au aruncat Garnizoana R. Vâlcea pentru a pune în
într-un cotlon al nostalgicelor amintiri. vedere D-lui Colonel Ştefănescu,
Asemenea altor tineri din generaţia Comandantul Cer<cului> Rm. Vâlcea să
sa, maturizat de experienţa tranşeelor, noteze pe sublt. rezervă Mihăescu P.
Gib Mihăescu a devenit un om cu o Gheorghe pe timpul Campaniei 1916-
personalitate bine conturată, capabil de 1918”, lipită pe prima copertă a dosarului
îndrăzneli neaşteptate. Întorcându-se la în care se regăsesc arhivate foaia
facultate, într-un gest de mândrie şi de matricolă şi foile calificative ale lui Monumentul funerar al scriitorului
frondă, n-a ezitat să se afişeze în Mihăescu I. Gheorghe. (foto) în cimitirul din Drăgăşani

1 Florea Ghiţă, Gib I. Mihăescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, p. 5 13 Ibidem, p. 39

2 George Călinescu, Gib I. Mihăescu, în „Adevărul literar şi artistic”, nr. 777 14 Ibidem, p. 39-40
din 27 octombrie 1935, p. 1, apud. Florea Ghiţă, op. cit., p. 5 15 Florea Ghiţă, op. cit., p. 36
3 Nichifor Crainic, Gib I. Mihăescu, în „Gândirea”, nr. 10/1935, apud Florea 16 A.M.R., fond Biblioteca documentară, Registre Jurnale de Operaţii,
Ghiţă, op. cit., p. 6 dosar nr. 861, f. 2v
4 Pan M. Vizirescu, În amintirea lui Gib I. Mihăescu, în „Gândirea”, nr. 17 Ibidem, f. 140-141
1/1936, apud Florea Ghiţă, op. cit., p. 6 18 Ibidem, f. 141
5 Florea Ghiţă, op. cit., p. 6 19 Ibidem, f. 153
6 Diana Cristev, Publicistica lui Gib I. Mihăescu, în Gib I. Mihăescu, 20 Idem, fond Regimentul 42 Infanterie, dosar nr. 51, f. 201
„Însemnări pentru timpul de astăzi”, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1975, p. 5 21 Ibidem, f. 203
7 Florea Ghiţă, op. cit., p. 7 22 Ibidem, f. 203v
8 Diana Cristev, Războiul şi literatura lui Gib I. Mihăescu, în Gib I. Mihăescu, 23 Ibidem, f. 203
„Linia întâi”, Editura Militară, Bucureşti, 1983, p. 6 24 A.M.R., fond Direcţia Cadre şi Învăţământ, Memorii Bătrâni, litera „M”,
9 Ibidem, p. 25 locotenenţi, dosar nr. 280, f. 5
10 Ibidem, p. 5 25 Florea Ghiţă, op. cit., p. 32
11 Arhivele Militare Române, (în continuare A.M.R.), fond Direcţia Cadre şi 26 Mihail Diaconescu, op. cit., p. 44-45
Învăţământ, Memorii Bătrâni, litera „M”, locotenenţi, dosar nr. 280, f. 1 27 Florea Ghiţă, op. cit., p. 38-41
12 Mihail Diaconescu, Gib.I. Mihăescu ,Editura Minerva, Bucuresti, 1973, p. 38 28 Ibidem, p. 44

Following an archival mistake: the personal file of the Lieutenant reservist Gib Mihăescu
Abstract: The destiny of the well-known writer, Gib career, is something which only a dedicated researcher can
Mihăescu, was influenced by his involvement in the First present.
World War’s battles. Sometimes the archival documents could Key words: writer, personal file, appreciation leaf, opera-
contain untrue data. How do we find the truth about one’s man tions’ log.

document
2009
1 (43) 25

studii/documente

ACTIVITATEA SENATULUI NA}IONAL ROMÂN (CLUJ)

OGLINDIT~ ÎN NOTI}ELE SIDONIEI DOCAN,
dr. Cornel }UC~
Centrul de Studii [i P`strare a Arhivelor Militare Istorice

oamna anului 1918 a adus cu — istoricul organizării şi activităţii

T
”
ea limpezirea destinului desfăşurate de Senatul Naţional Român
existenţial rezervat de Primul Văd cu ochii, trăiesc din Cluj între 18 octombrie 1918 şi 4
Război Mondial Imperiului Austro-Ungar. în constantă emoţie august 1919.
Dezintegrarea colosului “cu picioare de acele zile grandioase Comunicările, pe zile, cronologic,
lut” s-a conturat ca una dintre redau — uneori cu detalii — acţiunile
de zbucium spre
consecinţele imediate ale încheierii întreprinse în Cluj de către fruntaşii
lumină şi adevăr...

”
acestei conflagraţii. În ultima parte a politici ai românilor ( în frunte cu dr. Amos
anului, întregul stat dualist a devenit un Frâncu ) de organizare a luptei acestora
uriaş ceaun în clocot, sfâşiat de mişcări pentru libertate naţională şi unitate.
revendicative de tot felul. Dar, dintre toate acestea, Confruntaţi cu lipsa unor directive precise de la Consiliul
predominantă a fost lupta pentru eliberarea naţională a Naţional Român Central de la Arad şi cu presiunea măsurilor
naţionalităţilor asuprite. În contextul general revendicativ coergitive ale ungurilor, conducătorii politici ai românilor din
naţional s-au înscris, în mod firesc şi legic, şi românii de pe Cluj au fost obligaţi să acţioneze, într-o primă fază,
teritoriile imperiale locuite de către ei. Cu tot finalul previzibil, independent.
într-un ritm mai accelerat, al dezmembrării monarhiei dualiste, Notiţele Sidoniei DOCAN surprind momentele iniţiale de
guvernanţii de la Viena sperau într-un miracol menit a incertitudine, trecerea la organizarea şi apoi desfăşurarea
împiedica acest deznodământ. În momentele de maximă activităţii Senatului Naţional Român din Cluj, precum şi
încordare a luptei de eliberare naţională, de la Viena au fost sublinierea diferendelor dintre acesta şi Consiliul Naţional
lansate repetate chemări la negocieri sau promisiuni Român sau dintre membrii săi.
concesionale pe această temă naţionalităţilor asuprite. Documentul a fost predat Serviciului Studii Istorice, din
Imensul efort întreprins, preponderent în toamna anului 1918, cadrul Marelui Stat Major român, de către generalul Ioan
a fost de la bun început sortit eşecului. Toată gama de HIDU, la începutul anului 1932, în vederea documentării
manevre şi încercări ale conducerii politico-militare de la Viena acestuia în legătură cu organizarea şi activitatea gărzilor
nu a asigurat, dacă nu oprirea, cel puţin micşorarea ritmului naţionale române din Cluj. Documentul este compus dintr-o
desăvârşirii acţiunilor concentrate de dizolvare a Imperiului. primă filă — titlul - scrisă de mână în tuş negru şi din
Prin actul de la 2 noiembrie 1918, declararea următoarele 7 file bătute la maşină. În continuare, redau
independenţei de stat, Ungaria a pus capăt tuturor viselor şi integral documentul nominalizat.
zbaterilor Vienei de asigurare a supravieţuirii statului dualist.
Lovitura de graţie — anticipată, dar necredibilă ca finalitate — a NOTI}E
venit tocmai din partea celor cu care, începând din anul 1867, PE ZILE – DIN TOAMNA 1918
au constituit dualismul asupririi celorlalte naţionalităţii din
COPIE
Imperiu. Dar, în acelaşi timp, proaspătul declarat stat
Extras din notiţele luate zi de zi la Senatul Naţional Român
independent — Ungaria — nu a renunţat la pretenţia de
de secretara preşedintelui Sidonia Docan1
perpetuare a dominaţiei asupra teritoriilor şi naţionalităţilor
asuprite şi până atunci. Acestor naţionalităţi şi teritoriului locuit
Din frământările premergătoare deznodământului final
de ele, după părerea noilor conducători politici de la
[Anul] 1918
Budapesta, drepturile la autodeterminare nu le trebuiau luate
în considerare.
18 octombrie/vineri/
Tocmai cantonarea în acest conservatorism anacronic, într-
În Parlamentul din Budapesta citeşte Alex.Vaida Voevod în
o disonanţă totală cu efervescenţa mişcărilor naţionale de
numele Românilor o Declaraţie, lăsând uşile [lipsă text].În
eliberare, au amplificat acţiunile românilor pentru libertate şi
toată Ţara mare dor de Pace şi Independenţă — cu un suflu de
Unire naţională. Amplele lor manifestări, de ordin politic, social
revoltă impacientă [sic].
sau militar, interne şi internaţionale, au urmărit cu 28 [octombrie]
perseverenţă un singur obiectiv prioritar: Unirea, ca naţiune Începe dezmembrarea Monarhiei! Atmosferă încărcată.
liberă, cu România. Legat indisolubil de finalizarea acestui Pentru România cine luptă! Cine se îngrijeşte de soartă şi
deziderat naţional, prioritare au devenit acţiunile organizatorice viitorul lor ? Acest nenorocit popor, aruncat şi jertfit de toţi în
menite a asigura transpunerea lui în viaţă. toate pericolele, pe spinarea lui vreau să se ridice ţările la
Acţiunile românilor din teritoriile fostului Imperiu sunt astăzi glorie, mărire şi independenţă, [lipsă text].
bine cunoscute. Fără a face o trecere în revistă a acestora, 30 [octombrie]
prezintă un document ilustrativ al evenimentelor politice Revoluţia dezlănţuită! Hoarde barbare încep distrugerea
desfăşurate în Cluj, spre sfârşitul anului 1918 şi anul 1919. [lipsă text], ungurii dezorganizează „Nemzeti Tanács” în toate
Documentul intitulat: „Notiţe pe zile — din toamna 1918”, părţile .… Dr.Frâncu se zbate cu elementele din jurul lui de a
este copia unui extras „din notiţele luate zi de zi la Senatul pune baze şi asigura o situaţie indestructibilă cauzei
Naţional Român de către secretara preşedintelui [acestuia] româneşti! Convoacă şedinţe, trimite curieri la Matadorii
Sidonia DOCAN”. Documentul selecţionează şi redă — succint Comitetului Naţional.

26 1 (43)
2009
document

 studii/documente
Apoi din nou spiritele se mai calmează când se aude, se
spune, că francezii şi englezii vor ocupa Ardealul ! Acestea
sunt şi ştirile jurnalelor.
Dr.Frâncu convoacă şedinţă Constituantă pentru duminică
3 noiembrie. În fine!!!
3 [noiembrie]
Duminică, 3 ore d.p., sub steag român tricolor, cu
însufleţire delirantă, cu discurs de foc, la „Cercul Industriaşilor
unguri”, din piaţa „Mathia, dr.Frâncu, dr.Păteanu fixează
punctul nostru de drept, acel soclu solid pe care s-a ridicat
Senatul Naţional Român pe urma căruia s-a putut înfăptui
Prima pagină a „Notiţelor“ România Mare! Ce numai energia şi curajul neînfrânt au putut
asigura!
De unde nu vine nici un cuvânt, nici o indicaţie! Ei oare nu S-a oprit de a se impune jurământul unguresc. Apelul către
au sentimentul că acum ori niciodată?!? „ FRAŢI ROMÂNI” !
31 [octombrie]/joi/ 4 [noiembrie]
Austria aşa de imperialistă, e Republică! În fine, ne vine şi Sfatul Naţional Român instalat cu telefon, ordonanţă la
nouă în minte, că ar trebui să recunoaştem farbă [sic], să Banca „ECONOMUL”. Eu sunt numită secretară.
declarăm ferm, ce voim? Nu cutezăm ori nu ştim ce e de făcut? Revoluţie, adversarii au arme, noi nimic!
Şi banca „ECONOMUL” este invitată de a adera la 5 [noiembrie]
Manifest imprimat către români. Comandantul Regimetului
„Nemzeti Tanács”! Nu! şi nu!!
[63] român e căp[itan] Cotuţiu, telef[on] 955, în Cazarma din
Îi succede în fine la dr.A.Frâncu a convoca o şedinţă la
Magyar-ut/Calea Victoriei/.
“VATRA” pentru 5 ore p.m. trebuie aduse hotărâri ori va fi prea
Ungurii foarte speriaţi vin ca la mântuire la Senatul Român,
târziu [lipsă text].
că nedreptăţile săvârşite îi umplu de groază de o eventuală
Revoluţie!! Soldaţii îşi rup insignele, străzile pline de o lume
răzbunare justificată.
sălbatică, care distrugere vrea, aleargă, urlă…când jos, sub În comunele româneşti ei atacă pe sătenii paşnici, ş-apoi
banca „ECONOMUL”, sparg cu drugi de lemn vitrinele prăvăliei, cer ajutor că s-au răsculat „valahii”. Se repetă neîntrerupt
năvălesc jefuind hainele, distrugând tot. Te cuprinde groaza de atrocităţile lor de ură.!
furia maselor dezlănţuite …seara întuneric pe străzi, nimeni nu Aici, în Senat, se lucrează zi şi noapte cu febrilitate pentru
cutează să iasă, ordin ca porţile să fie încuiate, tăcere înăbuşită a evita ciocnirile şi măcelurile.
ca înainte de vifor [lipsă text]. Consfătuire la gen[eralul] comand[ant] Siegkeri [sic].
1 [noiembrie] Senatul Român trimite în toate părţile ofiţeri români şi
Vine ştirea despre asasinarea lui Tisza! Cel mai înverşunat asistenţă militară pentru liniştirea spiritelor, se formează
inamic al Românilor, instigatorul Războiului, cu Wilhelm II. Trei subcomisariate la sate.
soldaţi au pătruns în Palatul său din Pesta şi l-au împuşcat fără 7 [noiembrie]
milă, precum ne-a jertifit şi masacrat el pe noi. Consfătuiri cu prefectul/ungur/ şi general. Ţăranii, fără
În toate părţile proclamaţii către popor în ungureşte şi deosebire de naţionalitate, se răzbună pe organele oficiale
româneşte/ şi nu se risipesc pereţii Clujului?/ şi nemţeşte, pentru nedreptăţile îndurate.
iscălite [lipsă text] dr.Apathy, infam şi obraznic jidan. Ministrul de război, Barta, a admis jurământul Român
Un membru din Comitetul Naţional în trecere prin Cluj ne-a pentru tot Ardealul şi românii din Ung[aria].
aruncat în fine şi nouă cuvântul „Organizaţi-vă, fără altă Dr. Mihaly e de acord cu tot ce a decis Senatul Român aici
îndrumare. /În fine!/, când a văzut că dr. Frâncu a scos castanele din foc.
Dr.Kertesz şi Vincze au invitat la Senatul Naţional Maghiar Ungurii, direct, provoacă revoluţia.
pe dr.Frâncu şi dr.Păteanu, unde după un formidabil discurs de Doamne, fă să învingă dreptatea! Ce mândră sunt că-mi
ceasuri al d-rului Frâncu — unde Apathy se făcuse alb ca este dat să fiu tocmai în centrul activităţii acesteia unde, cu
peretele şi numai putea combate argumentele desfăşurate, nici toate fibrele încordate, se lucrează viitorul nostru. Văd cu ochii,
numai cuteza faţă de aşa o energie necrezută de ei, într-un cap trăiesc în constantă emoţie acele zile grandioase de zbucium
spre lumină şi adevăr [lipsă text].
de Român — au cedat, recunoscând drepturi şi jurământul
Răzvrătiri pretutindeni! Toţi aristocraţii aleargă sub scutul
român, au promis chiar conlucrarea paralel, de groaza maselor
Senatului Român!!! Mare învălmăşeală, circulaţie restrânsă,
române, care ar putea în fine să se ridice [lipsă text].
trenuri puţine, auto, trăsuri puţine. Sforţări supraomeneşti de a
2 [noiembrie]
menţine ordinea şi liniştea în spiritele amărâte, surescitate de
Adunarea de la „VATRA” de ieri d.p. nu s-a putut ţine, toate
nedreptăţile îndurate, duse la extrem în cursul războiului,
uşile erau încuiate! Intrigi! Ori Frica? Furia şi disperarea lui răcnirile forţate, ajutoarele, alimentele reţinute etc., i-au
Frâncu şi Păteanu, de nedescris. Alăturat date exacte, trăite şi exasperat. Sosesc ofiţeri, soldaţi bucovineni, rămân şi
scrise de dr. Păteanu secretarul S[enatului] N[aţional] formează Legiunea. Zi de zi câte una! Allegro la ispravă, nici
R[omân]. un răgaz pentru odihnă … Se hotărăşte prelucrarea întregii
În oraş consternare şi groază mare. Aseară se răspândise administraţii.
faima în armată că ar avansa cehii, ba că ar fi chiar în Apahida. [Adăugat pe manşetă, de mână, în tuş negru]: În 8
La gară au plasat tunuri şi mitraliere ca să împiedice intrarea noiembrie, seara, 3600 oameni şi 14 ofiţeri, conduşi de Ditrich,
lor în oraş. Ordin sever de a încuia porţile. Când trec pe săvârşesc cea mai înfiorătoare crimă la Beliş.
străzile goale, fără lumină, repede, în tăcere lugrubă mă-ntreb 10 [noiembrie]
îngrijorată: va fi rău sau bine de noi Românii? Şti-va lumea Preşedintele bolnav, enormă muncă, răspunderea, dar
odată măcar ce suferim, ce sacrificii dăm? Doamne ajută-ne! cauza sfântă, nervii încordaţi îl stăpânesc [lipsă text].

document
2009
1 (43) 27

studii/documente
11 [noiembrie] 18 [noiembrie]
Mari discuţii peste ţinuta de urmat, împrejurările O dezordine şi lipsă de energie la conducere, adevărat
complicate. Seara s-a răspândit faima despre intrarea casă fără stăpân, balamuc obositor. Timpul urât, ger, zăpadă
României! Straşnică emoţie la noi, mare frică la unguri. ca la Crăciun. Străinii spun, Senatul Român e numai cu un cap
12 [noiembrie] mai mic de cum era!
Predarea Flamurei tricolor a “Femeilor române din Cluj”, 19 [noiembrie]
prin deputaţie de doamne. Abia ajunse la rând-vorbire foarte Ninge! Frig. Comisarul dr. Haţiegan plecat la Arad, la
potrivită de doamna Nuţy German - flamura cusută de d-ra consfătuire. Ce va rezulta de acolo? Cum vor cimenta, acoperi,
Anna A.Popp, răspunde preşedintele. Înălţătoare momente. dezbinarea provocată? Tocmai momentele mele mai solemne,
13 [noiembrie] când armonia şi mândria trebuiau să predomine, că s-a creat
Enorm lucru, organizare, dispoziţii în toate direcţiile. posibilitatea unei independenţe absolute, într-o ţară de acum
14 [noiembrie] liberă. Ce ingratitudine!!
Pe frontul Senatului s-a scos prima dată Flamura donată Noaptea s-a produs o alarmă cu o mitralieră într-un hotel.
de femeile române, prima ieşire cu steguleţe tricolor româneşti Acte rezervate închise în lada de fier din sala mare.
/cusute în ruptul capului/ de d-ra Anna Popp. În auto: 20 [noiembrie]
preşedintele cu lt.col. Hidu. Inima îmi sare din piept de Prăbuşirea Haidudorogului. Circularea vicalului naţ[ional]
mândrie. Timp frumos! Şi Dumnezeu cu noi! Proces verbal rom[ân],domnul Marchiş.
oficial dresat la Consiliul Naţional Român şi Consiliul Naţional La Senat, aici nimeni nu cutează a lua — da nici nu ştie — o
Maghiar din Cluj, că, la intervenţia deputatului Urmanczy, dispoziţie promptă. Domnii senatori par cam jenaţi că eu,
căpitanul Ditrich cu 60 oameni a ars pe rug românii din Beliş. femeie, asist la aceste frământări sterpe. Trag paralelă între ce
Arad. Consfătuirea miniştrilor cu Partidul Naţional, unde dr. era şi ce este, ar fi mulţumiţi să plec. Dar eu rămân şi aştept,
I.Maniu declară că dorim să ieşim din cadrul unguresc şi să fim cu o singură mare frică în suflet, nu cumva să prăbuşească
independenţi. Depus şi eu jurământul. totul.
15 [noiembrie] Comand nasturi, steaguri tricolor, legitimaţii, scriu la infinit.
Ninge! De n-ar fi în defavorul nostru noianul acesta de Străinii zic, numai cu un cap s-a scurtat Senatul Român şi ce
zăpadă, care închide drumurile. deosebire …. .
Sunt rugată, cu nr.220/1918 a.c., iscălit dr.Frâncu, 21 [noiembrie]
dr.Haţiegan, căpitan Cotuţiu să fără amânare Crucea Roşie Eu în coli le-am spus părerea mea şi lui Haţiegan şi
Română. maiorului Vidrigin.
Şedinţă la Comitet, „prietenii” ţes ceva, umblă ca şopârlile, Spre seară s-a ivit Expresidentul pentru câteva ore şi tot
mici la suflet şi gândire, chiar şi în timpurile aceste extrem de mecanismul s-a pus în mişcare, a intrat viaţa în toate pisicile
grave. plouate. E curios efectul ce produce asupra lor. Li-e necaz că
16 [noiembrie] vine şi, în acelaşi timp, sunt bucuroşi că dispune ce trebuie
A abzis [sic] Preşedintele!! / A stat 13 zile la cârmă şi a făcut!
format 13 legiuni/ 22[ noiembrie]
Eram sigură, că n-au să se liniştească până ce nu-i vor Plecat expresia: Noul Senat insistă nu cumva să înfiinţez
scoate cârma din mână, deşi nici unul din ei nu ar fi fost capabil Crucea Roşie!? Ce inerţi!
a face faţă evenimentelor covârşitoare, li-e frică că le va face 23[ noiembrie]
prea mare ţara, va elupta [sic] prea multe şi mari drepturi! Se fac pregătiri de mutare, Senatul se instalează în altă
Şi prea „Sf.S” /Dr.D/ a fost perfid. Nici un cuvânt nu a găsit parte. Mi se dă foarte clar a înţelege că sunt superfluă, dar,
să salveze situaţia şi „prietinul” pe nedrept lovit, atunci când, fiindcă am promis expresidentului să stau pe loc, fac urechea
cu o energie de oţel, toată suflarea a consacrat-o marii cauze surdă, deşi mă costă; lipsa de iniţiativă şi energie,
! Ce mici, ce mizerabili suntem! incapacitatea, cercuri strâmte în care se întorc, mă face să am
Preşedintele a plecat blazat şi s-a înrolat ca simplu glotaş, teamă …va da Domnul, ca dorobanţii, cu ivirea lor, să pună
lucru ce i-a ofensat apoi pe cei rămaşi, că le-a dat o palmă! lucrurile la punct şi sunt sigură că expresidentul veghează.
17 [noiembrie] 24 [noiembrie]
În Blaj, cu mare solemnitate: depunerea jurământului. Ştafete cu aeroplanul la Blaj, proclamaţii de la şeful Statului
Expresidentul era să plece la Năsăud, dar ei speriaţi au mişcat Major, generalul Prezan. Lansăm şi noi Apel să înceteze
toate pietrele să-l reţină: „Nu de dragul meu fără de frică, să nu excesele şi atacurile contra insignelor naţionale şi tricolor.
mă pun cu Regatul în înţelegere”. Doamne, foarte mi-e frică să Pentru prima Dec[embrie]1918 se hotărăşte adunare la
nu se piardă cauza când e aproape terminată aşa de strălucit. Alba Iulia ca să se pronunţe poporul. Dr. Haţiegan pleacă la 28
Invidie, invidie …. noiembrie, expresidentul la 29 noiembrie. Putea-va pocni pe
Seara, mare consfătuire cu domnii veniţi şi din provincie infami, care acum îl fac şi nebun!
care, aproape fără excepţie, şi-au exprimat admiraţia, 25 [noiembrie]
recunoştinţa faţă de Acela „care a aprins prin graiul său Aici tot sfat mult, treabă puţină, intră ies ca la moară, şi, în
scânteia care a luminat toate spiritele şi a rupt lanţurile care nu odaia telefonului principal, la întrebarea mea mirată îmi
mai suntem dispuşi a le purta”. Mai ales dr. Tripon şi dr. Pahole răspunde dr.Haţiegan: noi suntem „Democraţi”….
au insistat pentru înlăturarea neînţelegerii, ba chiar şi dr. 28[ noiembrie]
Dăianu a ridicat glasul — împins de remuşcare oare? Dar dr. Colonel Sturdza s-a ivit la Senat şi caută să vorbească la
E.Haţiegan nu înţelegea să lase terenul câştigat, ambiţia, telefon. E trădător/ori ba? Când vom vedea clar? şi şti precis?
aspiraţiile lui îl duceau departe, departe. Locotenentul Peştean şi-a dat uniforma în păstrare, închisă în
Predarea flamurei tricolor pentru Comandamentul Prim al lada de fier Satu Mare.
Legiunilor Române Ardelene, comandant lt.col.Hidu. Intrigi şi 29 [noiembrie]
vetto şi, în direcţia aceasta, chiar şi din partea doamnelor! Ce Mâine, în 30 noiembrie, la ora 2 d.p. pleacă trenul separat
gâscărie fără judecată. la Alba Iulia. În adunarea din 27 noiembrie, în care s-au ales

28 1 (43)
2009
document

 studii/documente
delegaţii, au pus mărinimos în cercul II, pe locul prim, şi pe Domnii senatori aranjează din nou mesele, semn că
Expresident. situaţia e grea, nu ştiu ce fac, aşa baremi par ocupaţi. Nu ştiu
Fac, comand neîntrerupt steguleţe, flamuri tricolor. Vin sate unde e Expresidentul. Nu se poate ca el să nu mişte ceva?
după sate care-şi reclamă steagul pentru care au avut atâta de când cunoaşte inerţia de aici.
suferit, vreau să-l vadă fâlfâind în toate unghiurile. 15 [decembrie]
30 [noiembrie] Dr. Tripon comunică din Bistriţa, că Expresidentul e acolo.
Mare val, pregătiri pentru Alba Iulia. Tren special care va Ungurii tot cer protecţia noastră şi pe sub mână ne
lua pe cale toate trenurile urmând din diferite direcţii. Timpul asasinează.
urât, umed, dar însufleţire este. La Someşfalău 15 feciori din gardă au susţinut foc cu 300
1 decembrie secui! 1 mort, 7 răniţi numai, bravo!
La 2 ore plecam cam 1000 persoane. Pentru timpurile 16 [decembrie]
tulburi călătoria destul de bine până la Teiuş unde, puşcă Azi, trecând secuii spre gară, iarăşi au împuşcat asupra
asupra trenului nostru, cade mort Ioan Arion care sta mândru Flamurei de la Senat.
lângă tricolor. Învălmăşeală mare, întristare în sufletele 17 [decembrie]
noastre. Plecaţi veseli, duceţi jertfa la locul mântuirii! Împuşcă asupra porţii parohiale [lipsă text].
Dimineaţă, după datină străveche slujbă religioasă înainte Românii au trecut linia demarcaţională.
de adunare. Lume imensă, grupuri pitoreşti de ţărani din toate 18 [decembrie]
ţinuturile. Cu mare emoţie şi mulţumire privesc aceste mândre Din Sibiu vorbeşte colonelul Alimănăşteanu, cere legătură
şi demne figuri, care au suportat atâtea încercări şi crâncene cu Comandamentul ungar, aşteaptă la telefon lt.Bereşteanu
nedreptăţi, păstrând cumpătul şi seninătatea. …. Bravo, în fine!
În sală reprezentanţi de pe toate plaiurile locuite de „Ellenzek”, într-un articol, recunoaşte că Românii au drept
Români, însufleţite. Păcat numai că jaluzia [sic] conducătorilor să ocupe Clujul şi alte puncte. Un calm aparent.
s-a manifestat în alcătuirea listei, de unde lipsesc numele 19 [decembrie]
persoanelor mai marcante, ce a stârnit murmur de reprobare, Tumult, omor la gară, în cazarmă împuşcă, beţi, nebeţi, au
reclamări în multe grupe din sală. S-ar trece şi peste aceste căzut 11 oameni, la care victimă şi unu de-ai lor, baronul Zeyk,
deplasate vanităţi, numai de ar conduce apoi bine destinele pe care l-au omorât în casă, împuşcând din stradă pe
Neamului întregit. fereastră. Ziua de 19 decembrie e zi de asalt şi asupra
2 [decembrie] Sentaului. Batalionul secuiesc al lui Werböczi a atacat garda
Mare afluenţă de la sate; curg, curg oamenii după flamuri, noastră. Avem un mort, pe Cornel Petrovici, şi 5 răniţi. Flamura
cocarde să aibă cu ce primi pe „fraţi”! femeilor române pe front ciuruită de gloanţe, dar persistă şi
3-5 [decembrie] rămâne …. De la Nemzeti Tanácsul unguresc telefonează: „ne
Aici, la Senat, ai noştri tot sfătuiesc şi nimic nu tessek komolyan venni”! „să nu luaţi în serios!”. Ne cred nebuni
hotărăsc…în schimb, Apathy se agită, montează secuii! sau îşi bat joc de noi?!
Pretind să luăm jos Flamura tricolor de pe Senat. Conjuraţie La Gherla adunarea social-democrată. Ungarii, jandarmii
pentru extirparea Legiunii şi fruntaşilor a tot ce e românesc. împuşcă, au 9 morţi, 46 răniţi.
6 [decembrie] Colonelul Telia, cere albituri şi o ambulanţă! Acuma nu e
Vitejii de unguri aleargă apoi la noi, să-i apărăm, că „vin ridicolă Crucea Roşie, ce oameni fără judecată, fără cap, ca
moţii”! Mocanii, auzind că secuii vreau să ne omoare, vin să ne copii!
apere, nu se dau la o parte, să se vadă, care e mai viteaz. În acest timp merg caravane de nemţi spre Gilău, încărcaţi
Situaţia critică. cu de toate. Fură, pradă în „numele civilizaţiei” pe unde trec.
Pe socoteala expresidentului fel de fel de zvonuri, puse în Dacă aceasta e atmosfera în care înaintează Românii liberi
circulaţie de „prieteni”. spre Cluj, aceste frecări pline de ură sunt rezultatul educaţiei
8 [decembrie ] dată în şcoli, jurnale, dezvoltată necontenit cu ameninţări şi
Haţiegan plecat Sibiu pentru 3 săptămâni, subst[ituindu-l] vorbe.
dr.O.Utalea 20 [decembrie]
10 [decembrie] Azi pare că se mai pregăteşte ceva, rezultatul de ieri nu le
Secuii s-au calmat îndată ce au auzit că românii se mişcă. pare suficient?! Primesc îndrumarea a nu mai elibera
În schimb, prin Sălaj sparg, fură…. Direct penibil, să vezi în legitimaţii. Primii, care nu respectă acest decis, sunt tocmai
timpuri aşa critice, că nu avem oameni de talia evenimentelor. domnii senatori, care dau după plac la cei aleşi.
Câte vieţi costă tărăgăneala aceasta! La Sălaj, Lăpuş, Aiton 21 [decembrie]
împuşcă şi chinuie oamenii, destul să fie român. Trupe române trec prin Apahida şi intră triumfal în Dej.
11 [decembrie] 22 [decembrie]
Un punct luminos, Proclamaţia generalului Moşoiu. Tot ştiri Sosit Expresidentul. Toţi de aici speriaţi. Se simte o forţă, o
de atacuri, omoruri! Nedecizia, tărăgăneala aceasta, te energie în apatia aceasta grozavă!
macină, un enervament nesfârşit. 23 [decembrie]
12 [decembrie] Aviz de la generalul Gherescu, că mâine intră cu trupele
Secui cântă pe străzi sub comanda ofiţerilor „Olah vert române!! Bravo, bravissimo!!
iszik, olah hust eszik a szekely baka”, „Secuiu bea sânge de 24 [decembrie]
valahi şi mănâncă carne de valah” ilustrând cultura poporului, „Mare”adunare ungurească, de la care numai lumea a
care revendica dreptul de a civiliza şi propaga”libertatea” în lipsit!
lumea întreagă … . Ajunul de Crăciun catolic, /marţi/.
13 [decembrie] Mic şi mare aleargă spre Piaţa Mathia la primirea Armatei
Ştiri slabe şi noi incapabili de acţiune. Azi s-a mutat române la Cluj. Nu-i vis?! Un mic atentat.
cancelaria militară din parter în Cazarma din Magyar — u, Vorbirea oficială dr. A Frâncu, primul president al Senatului
Calea Victoriei. Naţional Român, din partea doamnelor /în locul A.Popin/ De

document
2009
1 (43) 29

studii/documente
[ANUL] 1919
1 ianuarie
Expresidentul, dr Frâncu, dă banchet în onoarea
căpitanului francez Vierne. Ceaiuri în onoarea lui, rând pe
rând, la doamnele din Cluj: Docan, Ranta, Poruţiu ….
2 [ianuarie]
Pregătiri de mutat, de la „Economul”, Senatul la Prefectura
oraşului/ Dr.Valentin Poruţiu/: Izbândă! Beatitudine!
4 [ ianuarie]
Dau demisia din demnitatea de Secretară a Senatului.
6 [ ianuarie]
Ajun de Crăciun, festivitate la chioşc, colaci pentru soldaţi.
Seara pom de Crăciun, medalii de amintire pentru ofiţeri,
banchet, dans la New York, însufleţire ….
15 [ianuarie]
Arestarea lui dr. Apathy.
16 [ianuarie]
Trimis la Senat: actele, tabelul, sigiliile ce se aflau în
păstrarea mea, prin servitoarea Maria /de la „Economul”/,
preluat pachetul dl. Feneşan la Senat.
Cu ocazia mutării Senatului au dus în loc de Flamura
Senatului, donată de Femeile Române din Cluj, [pe] aceea a
Comandamentului militar. Am reclamat mai de multe ori în
zadar, această confuzie nu s-a limpezit.
19 [ianuarie]
Preluat Senatul Magistratura. Funcţionarii unguri [care au]
denegat jurământul înlocuiţi cu români.
20[ ianuarie]
Primar interimar, dr. Iulian Pop, prefectul judeţului dr.
Una dintre paginile „Notiţelor“ Simion Tămaş, subprefect dr. Utalea.
22[ ianuarie]
Nelinişte. Ungurii se organizează, e vorbă să atace Armata
Lemeny, presidenta Reuniunii „Sf.-Maria”/ prea în vârstă/
Română. Grevă pe toată linia: poştă-tren-oficii, clocoteşte
casiera, d-na Olivia Telia, protopopii Tuliu, Roşescu, căpitanul
înnăbuşit.
Simu, dr. Dandea, pentru tinerime. Banchet, numai bărbaţi.
24[ ianuarie]
Intrarea Armatei în frunte cu generalii Niculcea şi Gherescu,
Primirea generalului Pathey. Banchet organizat de
de înfăţişare marţială, produce o emoţie indescriptibilă. Plâng
generalul Holban. Manifestaţii ostile în oraş, s-au dat şi câteva
bărbaţii, plâng femeile, copii, toţi zguduiţi de o emoţie sfântă. salve în aer, miliţia a restabilit ordinea, controlat publicul seara
Apoi zi horă în jurul pieţei, în jurul lui Mathia. şi noaptea./ Generalul Holban nu prea corespunde [pentru]
25 [decembrie] /Miercuri/ Cluj/
Senatul dă „Banchet” la New York, 400 persoane, foarte 25 [ianuarie ]
animat. La miezul nopţii soseşte căpitanul francez Vierne, din Prăvăliile închise, iarăşi ordine, linişte la suprafaţă. O
Misiunea Berthelot, purtat în triumf prin sală. Onorurile le face telegramă a D-lui Apathy, agravantă, prinsă în original de
dr.Frâncu, d-na Docan, cu mai multe persoane vorbind Cancelaria secretă.
franceza. General Pathey plecat la Csucsa, unde lucrurile nu merg
31 [decembrie] /Marţi/ bine, morţi, răniţi, schingiuiri…Sălbăticii!
Primirea generalissimului Berthelot. Mare primire la gară. 30[ ianuarie]
Aranjat de dr. Frâncu, elegant, ordine, impunător. Vorbiri: în De la „Universul” un trimis special cercetează,
numele Senatului primul president, dr. Frâncu, franţuzeşte intervievează [pe] expresidentul dr.Frâncu despre începutul
/conţinut politic-istoric/,din partea doamnelor: Sidonia Docan începutului cu Senatul. Cum să spui “adevărul” atunci când
/franţuzeşte/,oferă buchet admirabil cu inscripţia „Doamnele aruncă umbră asupra a 2-a formaţie a lui şi încă să apară în
române din Cluj eroicului general Berthelot”. Apoi se predă o jurnal!? Nu e încă momentul ….
broderie, ţesătură de artă românească a d-rei Elena Hossu 31 [ianuarie]
—Zongiu. În numele moţilor, învăţătorul Costea din Gilău, oferă Senatul Naţional Român s-a dizolvat, terminând şi
sabia de onoare donată de dl. Frâncu. Moaţele, în frunte cu misiunea, românii intră în diferite funcţii.
Zotiţia Ciuta în costum naţional, predă Buciumul Pelagiei Vineri. La brazdă cu mic şi mare!
Roşu, donat tot de dr. Frâncu. Annette Tomuţa [cântă]un marş 10 [ februarie]
compus de ea, dedicat generalissimului. Sublocotenent Jacob Grămadă, Mitucul — Drag Cernăuţi
Apoi ungurii rece şi scurt primiţi. Paul Farcaş, comerciantul Deuş trimit 2 scrisori pline de
Priveliştea ce prezintă masa ţăranilor români, mocanele recunoştinţă şi elogii la „primul President ales al Poporului, dr.
călări la ieşirea din gară, cu sumedenia de flamuri tricolore, Amos Frâncu”.
însufleţirea entuziastă ce manifestau pentru general. Descrie 15 [ februarie ]
nu se poate. De la gară până în oraş a fost o mare de oameni Accident de ecrasit [sic] la Dej, mai mulţi ofiţeri români,
emoţionaţi, impresionând profund pe ilustrul oaspete şi prin între ei viteazul maior Coroamă, gravi răniţi aduşi la Clinică
aspectul pitoresc. Cluj.

30 1 (43)
2009
document

 studii/documente
2 [martie ] 17 [iulie ]
Sosirea colonelului francez Frousson pentru cazul Beliş- Primiţi în audienţă de către Majestăţile Lor la Cotroceni,
Josika Falva, unde românii, cu o barbarie demnă de evul reţinuţi la dejun, predau cârja lui Iancu şi un tablou istoric cu
mediu, au fost arşi de vii pe rug, de către „Urmanczy ”, gorunul lui Avram Iancu din Ţebea. Luptele la Tisa, contact
proprietar.Deputat. permanent cu Armata.
5 [martie ] 2[ august ]
Ştirile politice şi militare par şovăitoare, ungurii răspândesc Vizita Majestăţilor Lor, venind de la Tisa, înaltă mulţumită
fel de fel de minciuni, multe crime, vărsări de sânge pe pentru Cantina Crucii Roşii din gară.
teritoriile neocupate încă. 4 [august ]
25 [martie] Intrarea Armatei Române la Budapesta. Generalul Moşoiu
Expresidentul ne părăseşte pentru Cernăuţi, unde i se în frunte.
oferă situaţie frumoasă. Cu mândrie nespusă şi emoţie sfântă notez acest
De câte ori e aici, totdeauna îl aşteaptă chestii complicate, eveniment de glorie!
la care nimeni [nu] cutează a da dezlegare. Înfiinţat Filiala Crucii Roşii Române la Cluj în 22 mai 1919.
Aprilie La cererea d-lui. dr. Amos Frâncu dau, pentru uzul d-lui
Parastas pentru victimele liniei de demarcaţie. personal, aceste acte.
1 martie 1922
1 [mai ]
Sidonia G.I.Docan m.p.
Ambii prefecţi se consultă cu dr. Frâncu, mare complicaţie cu
Secretara preşedintelui S[enatului] N[aţional]
funcţionarii în urma declaraţiilor făcute de dr. E.Haţiegan. Prefecţii
R[omân]
au cerut să le concipieze o depeşă la generalul Berthelot.
10 [mai ]
[Notă]: În cursul revoluţiei din 1918.
Primul Te-Deum în piaţa ambelor biserici române şi
defilarea trupelor comandate [de] col.Opreanu. 1 [decembrie]
14 [mai ] Plecarea la Alba-Iulia. Pe drum, la Teiuş, au puşcat asupra
[Lipsă text] Preluat Teatrul Naţional. trenului şi au nimerit în inimă pe Ioan Arion, care sta lângă
27 [mai ] tricolorul nostru ce ne însoţea.
Prima intrare a M.M.L. la Cluj. Aniversarea a 25-a a 19 [decembrie]
procesului Memorandului. Serata studenţilor, vorbire cu conţinut Asalt la Senatul Naţional Român.Omorât studentul Cornel
istoric dr. Frâncu. Colectă pentru statuia lui Mihai Viteazul: d-na Petrovici, în Cluj, de Batalionul de secui al căpitanului Werböczi.
Docan, d-na Păteanu, d-na Anna Popp. Tabelul 4248 La Cristiş: preotul Ioan Opriş e împuşcat de jandarmi, chiar
„Economul”/4068 coroane/ predat tabelul la „Frăţia de Cruce”. înaintea altarului, în biserică.
28 [mai ] În Şiria: Virginia dr.Hotăranu ucisă mişeleşte cu 37
Propagandă pentru dezrobirea românilor subjugaţi. împunsături de baionetă de către secui, [care] i-au tăiat capul
Meetinguri. şi [i-au] pus în loc un cap de scroafă, semn de civilizaţie pioasă
„Liga” studenţilor tot cu menirea de mai sus, pusă la cale a acelora ce se girează răspânditori de cultură.
de dr. Frâncu. 18 noiembrie /seara/ Cazul Beliş, comună de moţi în
Meetingurile din judeţe oprite prin dr.V.Poruţiu, permise judeţul Cojocna/
numai în Cluj respectiv Mănăştur. Deputatul „Urmanczy Nandor, fabricant îşi aduse prin
1[ iunie ] „Pesti Hirlap” un detaşament de unguri, sub comanda
Mare fierbere printre tineri pentru oprirea meetingurilor, căpitanului Dictrich, pentru a se răzbuna pe români, [pentru] că
depeşe la Rege. soldaţi unguri refugiaţi de pe front îl devastaseră. Sosind
9 [iunie ] detaşamentul în comună, femeile, moşnegii şi copiii ieşiră să
Dr. Frâncu organizează şi vorbeşte la Şiria, apoi Teiuş vadă ce e? Cu 8 mitraliere îi secera şi 40 de morţi şi gravi răniţi
Câmpeni. sunt adunaţi şi arşi pe rug. Dr. Frâncu, Comandantul Gărzii din
21 [iunie ] Cluj, trimite protest energic la Arad, Budapesta şi Paris.
Abrud-Vidra, casa lui Avram Iancu, stârnind mare Conferinţa din Arad se dizolvă. Astfel şi ultima pretactare a
partidului Naţional cu ungurii fu întreruptă.
însufleţire.
A fost la faţa locului comisie, s-a trasat proces-verbal în 14
29 [iunie ]
noiembrie 1918.
Constituantă pentru „Frăţia de Cruce” în legătură şi cu
Fabrica Urmanczy a început, de prezent, a face şoproane
Cununa „Surorilor de Cruce”. Secţii sportive de tir etc.
şi grajduri pe locul rugului din 1918, ca să împiedice ridicarea
12 [iulie] unui monument.
Pleacă Frâncu, însoţit de d-na Docan, exsecretara Nota: S. Docan
Senatului, preşedinta Crucii Roşii, Anna Popp, preşedinta 1924.

„Cununa Surorilor de Cruce” din Frăţia de Cruce, Lucia
Mureşan şi mai mulţi membri, ca să încheie seria
„Meetingurilor la statuia lui Tudor Vladimirescu în Târgu-Jiu”,
unde sunt primiţi cu însufleţire nespusă. La 13 iulie se rostesc 1 Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, Piteşti, fond
cuvântări entuziaste. Marele Stat Major, Serviciul Studii Istorice, Arhivă donată, dosar nr.32, f.8-15

The activity of the Romania National Senate (Cluj) reflected in the notes of Sidonia Docan
Abstract: In the archival fund created by Army’s History events and the emotions of those people participating at the
Department can be found “Daily notes from autumn 1918” Act of the Great Union in 1918.
written by Sidonia Docan, the secretary of Romanian National Key words: Great Union, Parliament from Budapest,
Senate. They are quite captivating and describe in detail the Romanian Military legion, flag, chauvinism.

document
2009
1 (43) 31

studii/documente

„CEL MAI SCURT AN AL SECOLULUI XX”

drd. Lumini]a GIURGIU
Serviciul Istoric al Armatei

upă Marea Unire din 1 decembrie 1918, Armata Toate drepturile, situaţiile şi mutaţiile întregului personal
D Română a făcut eforturi deosebite de adaptare la aparţinând armatei, stabilite prin diferite ordine, bazate pe
noile realităţi.
Un domeniu reglementat imediat
legiuirile în vigoare, vor fi socotite, cu începere de la acea
dată, ca făcute pe stil nou.
după acest eveniment a fost Art. II — Plata soldelor, precum şi

”
introducerea Calendarului Gregorian. orice fel de lichidări de drepturi în bani şi
Acest lucru a fost justificat pe de o parte Introducerea în materie, delegările de credite şi alte
de evitarea confuziilor în relaţiile cu în armată a stilului asemenea operaţii de ordonanţări,
autorităţile militare aliate, iar pe de altă calendaristic încheierea registrelor de contabilitate şi
parte de relaţiile cu populaţia din gregorian a devenit a conturilor de gestiune etc., se vor
Provinciile româneşti unite cu Ţara. regula prin instrucţiuni ministeriale
Singura excepţie era Basarabia în care
o necesitate emanate de la ministerul de război, în
era folosit în continuare Calendarul imperioasă pentru înţelegere cu ministerul finanţelor.
Iulian. evitarea erorilor Acele instrucţiuni ministeriale vor

”
Calendarului îi este caracteristică o şi confuziilor... regula şi modul de lichidare a drepturilor
anumită durată a anului: 365 de zile la pe cele 13 zile, diferenţa între stilul nou
egipteni, 355 de zile la romani, până la şi cel vechi.
reforma lui Iuliu Cezar din anul 46 î.H., care a stabilit o Art. III — şi cel din urmă. Miniştrii noştri secretari de Stat
durată de 365 de zile şi 6 ore*. Anul era împărţit în 12 luni la Departamentele Războiului şi Finanţelor sunt însărcinaţi
egale şi începea la 25 martie, la echinocţiul de primăvară. La cu aducerea la îndeplinire a decretului de faţă.
fiecare patru ani se adăuga o zi în vederea sincronizării cu Dat în Bucureşti, la 24 ianuarie 1919.
anul cosmic. FERDINAND
Actualul Calendar — Gregorian — are la bază durata
anului tropic (365 de zile, 5 ore, 48 minute şi 46 secunde) şi MINISTRU DE RĂZBOI MINISTRUL FINANŢELOR
a fost introdus în anul 1582 de Papa Grigore al XIII-lea General de corp de armată Oscar
pentru că s-a descoperit că vechiul calendar determinase o VĂITOIANU Kiriacescu
diferenţă de 10 zile între timpul măsurat prin calendar şi
timpul cosmic. Astfel, după 4 octombrie a urmat 15 NOTA * Se găseşte publicat şi în Monitorul Oficial
octombrie. nr. 243 din 26 ianuarie 1919
În România, prin Înalt Decretul nr. 1053 din 5 martie
1919, ziua de 1 aprilie 1919 a devenit 14 aprilie, adoptându- Raportul domnului ministru de război către
se astfel calendarul gregorian. M.S. Regele
În armată noul calendar a fost introdus prin Înalt Decretul Sire,
nr. 341 din 24 ianuarie 1919, data de 1 februarie devenind Introducerea în armată a stilului calendaristic gregorian a
14 februarie. Pentru evitarea confuziilor, noua dată era devenit o necesitate imperioasă pentru evitarea erorilor şi
urmată de abrevierea „st.n.” [stil nou]. confuziilor, atât în regularea raporturilor de serviciu cu
Supunem atenţiei cititorilor, în integralitate, cele două autorităţile militare ale Puterilor Aliate, cu care cooperăm, cât
înalt-decrete menţionate mai sus, care au făcut ca 1919 să şi în relaţiile noastre cu populaţia din Transilvania, Bucovina
fie pentru ţara noastră cel mai scurt an. şi celelalte provincii locuite de români, unde se lucrează,
NOTA * Drimba Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, cum se ştie, numai cu stilul nou, afară de Basarabia.
Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1995, p. 314. Această imperioasă necesitate mai este justificată şi
pentru reglementarea raporturilor cu toate serviciile căilor
*** ferate române şi acelea ale poştelor, telegrafelor şi
Înalt Decret nr. 341 din 24 ianuarie 1919* telefoanelor, cu care servicii armata se găseşte în foarte
FERDINAND I strânse legături şi unde se lucrează ca şi până acum, numai
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, cu stilul nou.
Rege al României, Pentru aceste motive, am întocmit, de comun acord cu
La toţi de faţă şi viitori, sănătate: domnul ministru al finanţelor, alăturatul proiect de decret
pentru introducerea în armată a stilului calendaristic
Asupra raportului ministrului nostru secretar de Stat la gregorian.
Departamentul de Război sub nr. 63.486/1919 Dacă şi Maiestatea Voastră aprobă acest proiect de
Având în vedere jurnalul consiliului nostru de miniştri sub decret, încuviinţat şi de Consiliul de Miniştri prin jurnalul
nr. 76/919, nr. 76 din 1919, cu cel mai profund respect O rog să
Am decretat şi decretăm: binevoiască a-l semna.
Art. I — Cu începere de la 1/14 februarie 1919 se
introduce în armată stilul calendaristic gregorian pentru orice Sunt, cu cel mai profund respect,
fel de corespondenţă cu autorităţile militare sau civile. Sire
Pentru evitarea erorilor şi confuziilor, alături de data al Maiestăţii Voastre
stilului nou se va scrie în paranteze şi cuvintele prescurtate Prea plecat şi prea supus servitor,
„st.n.”. Ministru de război

32 1 (43)
2009
document

 studii/documente

General de corp de armată În acest scop se hotărăşte:

VĂITOIANU a) Ziua de 1 aprilie 1919 devine 14 aprilie 1919;
Nr. 63.483 b) Salariile şi pensiile vor fi achitate în luna aprilie pe
1919, ianuarie 19 17 zile şi va începe noua lună de la 1 mai 1919;
Director superior c) Toate termenele pe stil vechi în curs la data
Intendant general promulgării prezentului decret prevăzute prin legi,
regulamente, decrete şi decizii, acte şi hotărâri judecătoreşti,
STANCIOVICI
administrative, civile şi militare, în cambii şi obligaţiuni de
orice natură, se vor socoti şi îndeplini după stil vechi.
BAZĂ: Serviciul Istoric al Armatei, Fond R.S.E.M. Orice termene în viitor se vor fixa şi urma pe stil nou.
rola 1339, cd. 19 Art. II — Măsurile în detaliu ce eventual ar decurge din
adoptarea pe ziua de 1 aprilie 1919 a calendarului gregorian,
*** se vor lua prin decizii ale Consiliului de Miniştri.
Înalt Decret nr. 1053 din 05 martie 1919* Art. III — Miniştrii noştri secretari de Stat la
FERDINAND I Departamentele Cultelor şi Instrucţiunii şi cel al Justiţiei sunt
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, însărcinaţi cu aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor
Rege al României, prezentului decret lege.
La toţi de faţă şi viitori, sănătate: Dat în Bucureşti, la 5 martie 1919.
Asupra raportului ministrului nostru secretar de Stat la FERDINAND
Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii şi cel al Justiţiei sub
MINISTRUL CULTELOR
nr. 7.827/919,
ŞI INSTRUCŢIUNII MINISTRUL JUSTIŢIEI
Văzând şi jurnalul Consiliului nostru de Miniştri cu nr. 414 Dr. C. Angelescu D. Buzdugan
de la 05 martie 1919, NOTA * Se găseşte publicat şi în Monitorul Oficial nr. 274
Sub rezerva ratificării ulterioare a Corpurilor legiuitoare, din 06 martie 1919
Am decretat şi decretăm:
Art. I — Se aprobă de noi adoptarea calendarului BAZĂ: Serviciul Istoric al Armatei, Fond R.S.E.M. rola
gregorian în ziua de 1 aprilie 1919. 1339, cd. 31-32

The shortest year of the XX century

Abstract: After the Great Union from 1918, the avoid the confusions created by the use, at the same time, of
Romanian Army decided to take measures regarding reor- the Julian calendar.
ganization and legislative adaptation to the new realities. Key words: Great Union, Gregorian calendar, Julian cal-
Choosing of the Gregorian calendar was required in order to endar, allied powers, civil population.

document
2009
1 (43) 33

studii/documente

ECOURI ÎN MEMORIA TIMPULUI

ITINERARIUL EROIC
AL DIVIZIEI 1 BLINDATE ROMÂNE
Colonel (r) George GHEORGHIU

Care de Luptă — denumirea tancurilor în armata română în

1. perioada interbelică şi pe timpul celui de-al doilea război mondial
ecizia Ministerului de Război, luată acum 90 de ani de a —n.n.) cu 91 tancuri Sk da R-2, comandat de colonelul Emilian
D înfiinţa la 21 iulie 1919 prima şcoală românească de Ionescu şi Regimentul 2 Tancuri, cu 70 de tancuri R-35 comandat
tancuri, iar câteva zile mai târziu, la 1 august acelaşi an de colonelul Aurel Săndulescu (anexa).
înfiinţarea întâiului batalion înzestrat cu tancuri franceze Renault Generalul Stoenescu s-a aflat la comanda Diviziei Blindate
FT-17 (ambele puse sub comanda locotenent-colonelului doar... 17 zile întrucât, un nou decret, nr. 158/1941 îi schimbă sfera
Predescu Pandele, ajutat ca locţiitor tehnic al preocupărilor militare şi totodată şi destinul
comandantului de maior inginer aviator carierei militare, deoarece de la 27 ianuarie

”
Gheorghe Negrescu) atestă apariţia unui 1941 a fost numit ministrul finanţelor în
nou gen de armă în rândul trupelor de uscat guvernul Mihai Antonescu (funcţie deţinută
„Cu dărnicie până la 25 septembrie 1942).
— arma tancurilor.
La 6 decembrie 1919 batalionul a fost de nemuritori Răspunderea comenzii Diviziei 1
mutat în Târgovişte. data-au Patriei Blindate a revenit comandantului secund al
Prin Înalt Decret Regal nr. 5488 din 25 viaţa fragedă diviziei, generalului de artilerie Ioan Alecu
decembrie 1920, din 1 ianuarie 1921, oraşul de muritori”. Sion. (foto)
Târgovişte, unde istoria îţi răsare la tot Această aniversare a ZILEI ARMEI

”
Vasile Pârvan
pasul, dobândeşte o nouă aură a celebrităţii TANCURI constituie un prilej ca să aducem
— deoarece Batalionul Carelor de Luptă în memoria contemporanilor secvenţe, nume
Renault FT-17 s-a transformat în Regimentul Carelor de Luptă de oameni şi locuri despre cei care, aruncaţi de
(comandant colonelul din artilerie Predescu Pandele de la 1 valul istoriei în vâltoarea cumplită a celui de-al doilea război
ianuarie 1921 până în aprilie 1922). mondial, au îndeplinit porunca ţării indiferent de punctul cardinal
Perioada interbelică a reprezentat etapa de zămislire a spre care şi-au îndreptat blindatele, despre cei care, fără
tancurilor ca armă a trupelor de uscat, un deziderat spre experienţă de război, în 1941 s-au înfrăţit cu moartea înainte de a
modernizarea armatei române, a creşterii gradului de mecanizare cunoaşte viaţa, pentru eliberarea fraţilor din teritoriile anexate în
şi motorizare a ei. mod samavolnic, cu forţa, fără niciun temei istoric şi legal cu un an
În urma situaţiei internaţionale grave, create în Europa în anul în urmă.
1939 când primejdia de război era iminentă, în ce priveşte Duminică 22 iunie 1941, puţin trecut de miezul nopţii.
tancurile, evenimente notabile au loc, deoarece „(...) începând cu În oraşul Piatra Neamţ la punctul de comandă mobil amenajat
data de 1 noiembrie 1939, Regimentul Carelor de Luptă s-a în garnitura de tren „Patria”, generalul Ion Antonescu îl primeşte în
transformat în Regimentul 1 Care de Luptă (comandant colonel „vizită de prezentare” pe generalul Eugen von Schobert,
Ioan St. Beldiceanu între 1937-1940 — ofiţer brevetat de stat major, comandantul Armatei a 11-a germane, subordonată
absolvent al Şcolii Speciale Militare de la Saint-Cyr — Franţa, Conducătorului Statului, comandantul Grupului de Armate aflate
promoţia 104 Crucile de Război), concomitent luând fiinţă sub comanda sa: Armatele a 3-a şi a 4-a române comandate de
Regimentul 2 Care de Luptă (cu garnizoana iniţială în Târgu generalii Petre Dumitrescu şi Nicolae Ciupercă şi Armata a 11-a
Mureş) comandant colonelul Aurel Săndulescu”.1) germană.
Prima mare unitate motomecanizată din armata română a fost În cursul acestei întrevederi, generalul Antonescu a aprobat ca
creată la 20 octombrie 1939, când în garnizoana Turda a luat fiinţă Divizia 1 Blindată română, până în acel moment la dispoziţia
Comandamentul Brigăzii 1 Motomecanizate, care la 19 ianuarie Marelui Cartier General român, să fie integrată operativ în cadrul
1941 s-a transformat în Divizia 1 Motomecanizată dislocată în Armatei a 11-a germane. Structura Armatei a 11-a germane:
garnizoana Târgovişte, pentru ca la 26 februarie 1941 „(...) prin Corpurile 11, 30 şi 54 Armată — fiecare corp cu o compunere
Înalt Decret Regal nr. 1124, Divizia 1 Motomecanizată să se variabilă de 2-3 divizii de infanterie.
transforme în DIVIZIA 1 BLINDATĂ — comandant generalul de Divizia Blindată a părăsit urgent zona în care era concentrată;
artilerie Nicolae Scarlat Stoenescu — cea mai înaltă formă a ajuns în judeţul Botoşani unde, de câteva zile, se afla Corpul 11
organizatorică a trupelor de tancuri din armata română”2). Spre Armată din Armata a 11-a germană.
deosebire de alte armate ale unor ţări din Europa în care tancurile Itinerariul EROIC DE LUPTE ŞI JERTFE al unităţilor Diviziei 1
au cunoscut o răspândire şi dezvoltare rapidă, acest proces Blindate (anexa) sub comanda generalului Ioan Alecu Sion, ajutat
evolutiv în ţara noastră nu a avut loc. de la 12 iulie 1941 în actul de comandă de colonelul Pompei
Faptul că timp de aproape două decenii în armata noastră a Demetrescu numit comandant secund, începe în zilele fierbinţi ale
existat doar Regimentul Carelor de Luptă se datoreşte în principal verii anului 1941...
situaţiei economico-financiare a ţării, a fondurilor insuficiente
alocate la bugetele de stat care nu permiteau satisfacerea 1.1. Ac]iunile de lupt` ale Diviziei 1 Blindate
corespunzătoare a nevoilor de înzestrare a armatei. Din punctul
de vedere al înzestrării armatei eram dependenţi de străinătate. în partea de nord a Basarabiei (2-11 iulie 1941)
Ca atare, Marele Stat Major a elaborat concepţia de apărare Trecută sub stropii unei ploi de vară pe malul stâng al Prutului
armată a ţării PRIN FORŢELE PROPRII ALE NAŢIUNII. în noaptea de 3/4 iulie 1941, Divizia 1 Blindată cu indicativul radio
Principala forţă de izbire a Diviziei 1 Blindate o constituiau cele „IUREŞ” (încadrată la est de Divizia 22 Infanterie germană şi la
două regimente de tancuri. Regimentul 1 Tancuri, (Regimentul 1 vest de unităţile Corpului de Cavalerie român) a constituit între 2

34 1 (43)
2009
document

 studii/documente
şi 11 iulie 1941 „vârful de lance” al Corpului 11 Armată deoarece de aici urma să fie integrată operativ Corpului
german în ofensiva impetuoasă a acestuia 54 Armată german.
împotriva marilor unităţi ale Armatei a 9-a Scrisoarea de mulţumire adresată de
sovietice din partea de nord a Basarabiei, pe comandantul Corpului 11 Armată german, general
direcţia Edineţi-Moghilev, cu misiunea de a de infanterie von Kortzfleisch, comandantului
ocupa trecerile peste Nistru de la Moghilev în Diviziei 1 Blindate la 12 iulie 1941:
scopul forţării şi realizării de capete de pod „(...) Excelenţă,
la est de cursul de apă de către marile Cu ocazia plecării diviziei dumneavoastră
unităţi ale Corpului 11 Armată. Divizia 1 de sub ordinele corpului meu, mă gândesc
Blindată cu Regimentul 1 Care de Luptă — încă o dată cu privirea în trecut, la acţiunea
„detaşament înaintat” a început marşul dumneavoastră în cadrul Corpului 11
spre Moghilev. Armată; la forţarea Prutului la 2.07.1941 a
Alarmat de realizarea de capete de luat parte artileria diviziei dumneavoastră,
pod la est de Prut comandamentul când Regimentul 203 Infanterie a fost lovit la
Colonelul
sovietic, sub protecţia întunericului a adus 4 iulie seara de un puternic atac dat de care
A. Săndulescu
o brigadă de tancuri în pădurile şi văile de de luptă la Brătuşani, regimentul
la est de localitatea Brătuşenii Noi (30 km dumneavoastră de care a executat un
de Prut). Contraatacul violent al acesteia contraatac şi a degajat infanteria noastră. La 5
trebuia să rupă dispozitivul Diviziei 76 iulie a atacat o companie de care sub comanda
Infanterie germană (din primul eşalon al căpitanului Catană cu un succes strălucit o
Corpului 11 Armată german), să arunce şi să poziţie de ariergardă rusă la est de Fântâna Albă.
înece în apa Prutului unităţile obosite ale acesteia, La 6 iulie divizia a ajuns după un marş foarte greu în
istovite de efortul a 3 zile de luptă grele cu un inamic regiunea sud Moghilev pentru acţiunile viitoare peste
care s-a apărat cu îndârjire. Greu încercaţi erau Nistru.
infanteriştii Regimentului 203 Infanterie, uzi până la piele, doar cu Pentru ajutorul nepreţuit pe care frumoasa dumneavoastră
mica protecţie a gropilor pline cu apă, expuşi coloşilor de oţel care trupă l-a adus, vă aduc mulţumirile mele adevărate şi toată
veneau şi măturau în calea lor prin focul ucigător din mers, recunoştinţa mea pentru succesul obţinut de divizia
capabili, într-o clipă să-i transforme în terci uman. „(...) În această dumneavoastră în condiţii atât de grele. Vă transmit cele mai bune
situaţie, Corpul 11 Armată german a solicitat Diviziei 1 Blindate, urări dumneavoastră şi totodată trupei dumneavoastră pentru
intervenţia urgentă”.3) Jurnalul de operaţii al Regimentului 1 campania ce urmează. Rămân cu expresia celor mai înalte
Artilerie Motorizat consemnează: „În seara zilei de 4 iulie, către consideraţiuni al dumneavoastră devotat
orele 2000 un agent al unui regiment de artilerie german aduce Kortzfleisch, general de infanterie”.6)
informaţia că regimentul său este în contact cu inamicul în zona De remarcat faptul că între 2-10 iulie 1941 Compania a 5-a
Brătuşenii Noi. Inamicul dispune de circa 50 care de luptă. Se Care de Luptă comandată de căpitanul Napoleon Popescu a
solicită ajutorul nostru”.4) acţionat pe direcţia Lipnic-Otaci-Moghilev cu misiunea de
Generalul Sion a dat ordinele pentru intervenţie cu flancgardă a Corpului 11 Armată german.
repeziciune; se apropia căderea serii. Ordinele au fost scurte dar
precise. A intrat în luptă Batalionul 1 Care de Luptă comandat de 1.2. Ac]iunile operativ` ale Diviziei 1 Blindate
maiorul Gheorghe Spirescu care „(...) a atacat pe direcţia nord
Brătuşeni — cota 258 — cu Companiile 1 şi 2 în eşalonul întâi şi desf`[urate în podi[ul central al Basarabiei.
Compania 3 în eşalonul 2”.5) Eliberarea Chi[in`ului. Trecerea la urm`rirea
Divizioanele II şi III au dezlănţuit cu toate bateriile focul de inamicului [i ajungerea la Nistru
sprijin direct. Brătuşenii şi căile de acces apropiate au fost
înconjurate cu trageri de interdicţie şi hărţuială. Sub potopul de Acţiunile operative ale Diviziei 1 Blindate desfăşurate în
proiectile trase de obuzierele Divizionului II la cadenţă maximă, podişul central al Basarabiei, eliberarea Chişinăului, trecerea la
carele de luptă româneşti, sub ploaia de vară care nu mai urmărirea inamicului şi ajungerea la Nistru s-au desfăşurat între
contenea, se revarsă ca o vijelie pe colina cu cota 258. La distanţa 12-22 iulie 1941, în cadrul Corpului 54 Armată german.
focului eficace de tragere, blindatele româneşti au angajat lupta cu În concepţia comandantului Corpului 54 Armată german,
cele sovietice, atacate în forţă, din flanc. Situaţia frontului german generalul de cavalerie Erik Hansen, Divizia 1 Blindată constituia
este restabilită în timp ce se făcea noapte. O parte din tancurile „cheia deschiderii lacătului” apărării sovietice din masivul Corneşti
sovietice s-au îngropat la teren în lanurile cu grâu în care s-au — nimicirea inamicului de aici — precum şi grăbirea ajungerii
ascuns, altele s-au risipit care încotro, spre nord; unele dintre ele trupelor româno-germane spre Nistru, prin eliberarea Chişinăului,
vor fi găsite de cercetaşii diviziei părăsite de către echipaje. concomitent cu interzicerea retragerii inamicului spre Tighina.
Divizia 1 Blindată înregistrează o nouă izbândă contribuind (cu 15 iulie 1941. În declanşarea atacului pentru eliberarea
Batalionul II Care de Luptă comandant maior Marinescu Aurel) la Chişinăului, Divizia Blindată trebuia să traverseze masivul
despresurarea unui batalion german de cercetare moto special (de împădurit Corneşti, cu inima lui — Codrii Bâcului, care se
cercetare în adâncime — n.n.) pus în dificultate în zona Chetroşica prelungeau cu vestitele păduri de stejari seculari ale Orheiului.
— Parcova. Masivul Corneşti cuprindea înălţimi care ajungeau până la 400 m,
Prin lupte grele, unele desfăşurate pe timp nefavorabil (ploaie, bogat împădurite, care se răsfirau ca o labă de gâscă spre sud.
drumuri desfundate) făcând faţă şi unor acţiuni ostile din spate ale Alegerea unui itinerariu prin această zonă încărcată de obstacole
unor grupuri răzleţe de partizani şi bande de civili înarmaţi, Divizia şi surprize reprezintă o probă de geniu şi de intuiţie pentru
1 Blindată română, cu pierderi mici a sprijinit marile unităţi ale Comandamentul Corpului 54 Armată german şi CONSTITUIE
Corpului 11 Armată german să parcurgă într-un timp relativ scurt FIRUL ROŞU care marchează concepţia operaţiei acestuia pentru
spaţiul dintre Prut şi Nistru. La 10 iulie 1941 Divizia 1 Blindată, pe eliberarea Chişinăului, în care ROLUL PRINCIPAL a REVENIT
drumuri desfundate de ploi, a parcurs într-o zonă săracă de căi de DIVIZIEI BLINDATE ROMÂNE. Aceasta cu atât mai mult cu cât
comunicaţie practicabile aproximativ 30 km şi a curăţat malul drept posibilităţile de varientare (ocolire) în interiorul unui masiv păduros
al Nistrului capturând grupuri răzleţe sovietice care încercau să se pot fi complet anulate în momentul când coloanele s-au oprit
refugieze la est de Nistru. datorită unui obstacol. O asemenea oprire în interiorul unei păduri
La 11 iulie, către ora 1500, comandantul diviziei blindate a seculare este, practic fatală pentru o mare unitate mai cu seamă
primit dispoziţia operativă de a se îndrepta cu divizia spre Bălţi blindată (mecanizată).

document
2009
1 (43) 35

studii/documente
Să ne imaginăm scurgerea coloanelor celor două mii de la podul de la Varniţa. Locotenentul Vasile Manoliu, comandantul
autovehicule ale diviziei, printre care maşinile Sk da care tractau plutonului moto din compania de cercetare a regimentului, ajunge
impunătoarele tunuri de calibrul 105 mm prin condrii seculari ai cu plutonul său aici şi găseşte podul aruncat în aer. Sub tirul
pădurilor situate pe înălţimi, pe drumurile înguste care abia artileriei sovietice, subunităţile regimentului se instalează în
permiteau trecerea moto-mitralierelor. Parcurgerea acestei zone apărare... După 23 zile de luptă şi marşuri grele, mai ales pe timp
accidentate şi acoperite, constituie una din performanţele realizate de noapte, prin teren accidentat, prin arşiţa verii sau ploaie, Divizia
în materie de deplasare şi surprindere în campania din vara anului 1 Blindată a intrat într-un binemeritat repaus de refacere, prin
1941 a Diviziei Blindate, care a „deschis lacătul” apărării regruparea unităţilor în zona Sângera — Româneşti — Mereni —
Chişinăului şi a permis cucerirea acestui oraş, înainte ca el să fie Criuleni şi apoi în Chişinău, Regimentul 3 Vânători Moto
organizat de inamic pentru apărare. cantonând în cartierul „Sf. Dumitru”.
Terenul a permis executarea unui marş (în condiţii extrem de Din această zi, Divizia 1 Blindată, operativ a ieşit din
dificile) pe timp de zi, în ascuns, faţă de cercetarea aeriană subordinele Corpului 54 Armată german.
inamică. Deplasarea diviziei, rămasă până în final necunoscută Joi 31 iulie 1941, la catedrala din Chişinău, la ora 1100 s-a
comandamentului sovietic, a pecetluit soarta forţelor lui din masivul oficiat un tedeum pentru pomenirea celor căzuţi în lupte. Generalul
Corneşti, din zona Chişinăului, cât şi de la acesta până la Nistru. Sion a decorat pe militarii propuşi pentru decorare, apoi s-a
16 iulie 1941. Puţin după miezul nopţii, comandantul Corpului adresat ostaşilor, prezentând faptele de arme săvârşite în
154 Armată german, generalul Hansen, transmite ordinul de atac operaţiile militare pentru eliberarea Basarabiei. După-amiaza, în
fixat pentru zorii zilei la ora 330 dimineaţa. Comandantul Diviziei 1 cantonamentele fiecărei unităţi s-au desfăşurat şezători ostăşeşti,
Blindate, generalul Sion a ordonat: „Inamicul va fi atacat cu recitări de poezii patriotice, s-au cântat marşuri eroice, au avut loc
maximum de foc şi aruncat brutal din calea diviziei”.7) dansuri şi întreceri sportive.
La ora 330 dimineaţa, Divizioanele II Obuziere şi III Tunuri
Grele, deschid focul... 1.3. Dincolo de Nistru, pe c`ile de acces
Primul tanc R-2 care a intrat în chişinău a făcut parte din
Compania 3 comandată de căpitanul Victor Grabinschi, avându-l spre Odessa
ca mecanic conductor pe sergentul Gheorghe Tătaru. Pe o ploaie intermitentă, Divizia 1 Blindată, la 6 august 1941 a
În jurul orei 820 sublocotenentul (r) Aurel Marinescu, ofiţer în trecut Nistrul; operativ, a intrat în subordinele Corpului 5 Armată
statul major al Batalionului 1 (comandat de maiorul Gheorghe român (comandant generalul Aurelian Son), cu misiunea: „(...)
Spirescu) a înfipt tricolorul românesc pe turla bisericii Sfânta urmărirea trupelor ruseşti în retragere pe direcţia: Sipca,
Treime, sub privirile şi uralele locuitorilor, cei mai mulţi cu ochii în Nicolaevca, Catargi şi interceptarea căilor de comunicaţie şi
lacrimi. retragere a inamicului din jurul Odessei dinspre nord şi nord-est.”10)
Apariţia neaşteptată pentru inamic a carelor de luptă Dincolo de Nistru, terenul care coboară lin spre litoralul Mării
româneşti, surprinde o baterie de artilerie grea sovietică care se Negre este şes, fără drumuri pietruite şi complet lipsit de acoperiri
deplasa „liniştită” pe una din străzile oraşului, neştiind că românii naturale. În caz de ploaie, terenul şi drumurile devin impracticabile
intraseră în Chişinău. Generalul Sion solicită colonelului Nistor pe fundul văilor, chiar şi pentru tehnica de luptă pe şenile.
„(...) să pună la dispoziţia locotenent-colonelului Otto Benedict Localităţile sunt mici şi rare. Localităţile dispuse pe căile de acces
două plutoane de vânători, care să captureze subunitatea de erau puternic întărite cu fel de fel de lucrări de apărare, în care
artilerie grea prinsă şi imobilizată de tanchişti”.8) Eliberarea predominau tranşeele şi şanţurile anticar, supravegheate cu foc.
Chişinăului de către Divizia 1 Blindată împreună cu populaţia civilă De departe, stepa pare cu desăvârşire netedă. Cât priveşti, vezi
din oraş, a constituit o performanţă deosebită, populaţia furnizând lanuri de grâu, porumb, mei, sorg şi floarea-soarelui. Din lanurile
trupelor noastre informaţii despre inamic, ajutând răniţii sau pe nesfârşite te pândeau mari pericole. Acestea ascundeau gropi,
ostaşii aflaţi în situaţii dificile, oferindu-le protecţie, adăpost şi râpe, viroage şi multe alte amenajări cu sute de kilometri de
hrană, ferindu-i de sovietici şi de bandele de terorişti de a-i captura şanţuri anticar, tranşee, poziţii pentru infanterie amenajate genistic
şi ucide. Au existat situaţii când soldaţii sovietici care cunoşteau şi din timp, cazemate din lemn şi pământ în care se găseau
vorbeau româneşte au căutat să-i inducă în eroare pe români, că amplasate tunuri uşoare şi mitraliere cu 4 ţevi, reţele de sârmă
vor să se predea, procedeu viclean care însă nu a reuşit. ghimpată, câmpuri cu mii de mine anticar şi antiinfaterie, grenade
În seara zilei de 16 iulie 1941, comandantul Corpului 54 capcană, ambuscade de mitraliere sau de tancuri. Condusă
Armată german felicită Divizia Blindată pentru eliberarea energic şi cu competenţă de către generalul Sion,
Chişinăului dar este ferm şi categoric: „Cât mai repede secondat excelent de şeful de stat major, locotenent-
spre Tighina”.9) Şoferii şi echipajele fac plinurile cu colonelul Nicolae Cristea, Divizia 1 Blindată a
benzină şi se completează muniţia, iar nimicit rezistenţele ariergărzilor inamice
comandamentele diviziei şi regimentelor organizate pe localităţile aflate pe itinerariile de
organizează mişcarea spre Nistru... mişcare (Mihailovca, Antonovca, Catargi,
Blagodatnoe, Spiridonovca, Arghirovscaia,
„IURE{” spre Nistru Kol.Bol. Bujalik) care au fost fixate de front
cu forţe reduse şi întoarse cu grosul prin
Inamicul surprins şi înfrânt în lupta
intervale. A străpuns primul aliniament de
Chişinăului se retrage pe tot frontul spre Generalul
Tighina. apărare al Odessei, a parcurs spre Marea
de artilerie
Divizia 1 Blindată, cu Regimentul 3 Ioan Alecu Neagră 120 de km, găsindu-se la 14
Vânători Motorizat în eşalonul întâi, sfarmă Sion august 1941 cu forţele principale la 10 km
forţele principale ale Diviziei 95 Infanterie de ţărmul mării şi la 15 km de Odessa.
sovietică în zona Chirca, apoi printr-o
manevră largă, cade pe valea Bâcului în zona Karpova, o încle[tare
Roşcani — Bulboaca unde, înfiptă ca o pană în sângeroas`, pe via]`
dispozitivul inamic, interceptează comunicaţia [i pe moarte
spre Tighina şi desparte în două, spre nord şi
sud forţele inamice ce se retrăgeau la est de 18 august 1941
Nistru. Pentru ruperea celui de-al doilea aliniament
20 iulie 1941 ora 1800. Forţele principale ale principal de apărare sovietic al Odessei, în intenţia
Regimentului 3 Vânători Moto se găsesc în faţa Nistrului de a oferi unităţilor Diviziilor 7 şi 11 Infanterie (din

36 1 (43)
2009
document

 studii/documente
Corpul 3 Armată, aflat pe direcţia loviturii principale a Armatei a 4- găsit mort, în afara tancului, cu trupul ciopârţit sălbatic cu
a române) un sprijin puternic de foc mobil, Armata a 4-a a stabilit baionetele, într-o baltă de sânge.
ca Divizia 1 Blindată, prin Regimentele 1 Care de Luptă şi 1 „(...) La 20 august 1941 orele 1530 divizia blindată comunică
Artilerie Motorizat, să sprijine efectiv ofensiva marilor unităţi sus- verbal Regimentului 1 Care de Luptă înfiinţarea Detaşamentului
menţionate. Divizia 1 Blindată a fost fărâmiţată, iar tancurile risipite «Colonel Eftimiu» din care făcea parte şi un batalion care de luptă”
la diferite unităţi de infanterie: Batalionul 1 Care de Luptă a fost prilej cu care i se desăvârşeşte fărâmiţarea. Misiunea încredinţată
destinat să sprijine atacul Regimentului 3 Dorobanţi „Olt” (prevăzut Detaşamentului a fost să participe la „dezorganizarea completă a
a acţiona pe direcţia loviturii principale a Diviziei 11 Infanterie). O forţelor inamice din faţa Odessei.”13)
altă companie de tancuri a fost repartizată în sprijinul unui Cu tancurile rămase în stare operativă ale Regimentului 1 Care
regiment din Divizia 7 Infanterie. Plutonul 2 (Compania a 5-a) de Luptă a fost constituit un batalion de tancuri pus sub comanda
comandat de locotenentul Gh. Crânguş a fost repartizat în sprijinul locotenent-colonelului de cavalerie Nicolae Harhas.
unui batalion de grăniceri.
În cadrul Detaşamentului „Colonel Eftimiu” batalionul
Atacul Diviziei 11 Infanterie urma să disloce şi
de tancuri a susţinut cu succes lupta pentru
să nimicească rezistenţele inamicului organizate
respingerea unui contraatac puternic inamic
din timp pe localitatea din apropierea staţiei de
susţinut de tancuri la satul Beliaevca, apoi în
cale ferată Karpova şi la est de aceasta „(...)
sprijinul unităţilor de infanterie la Maiaky şi
între calea ferată şi cota 102, să cureţe de
Frantzfeld, în care s-au distins, printre alţii,
inamic satele pe care se sprijinea
căpitanul Niculae Mitu (absolvent al Şcolii
apărarea, şi în final să cucerească pantele
Speciale Militare de la Saint Cyr — Franţa),
de nord-vest situate în lungul canalului
locotenentul Gh. Alexa, sublocotenent
Vâgoda”.11)
30
Alexandru Velican, sublocotenent (r)
La ora 3 dimineaţa, Regimentul 3
Alexandru Oltei, sergent-major Atanasie
Dorobanţi „Olt” a pornit la atac, după o
Manolescu, sergent-major (r) Pârvan Popescu.
pregătire de foc de o intensitate
Batalionul de tancuri a acţionat în cadrul
neobişnuită. Sub protecţia paravanului
Detaşamentului „Colonel Eftimiu” până la 1
potopului de proiectile trase de artilerie, în
septembrie 1941. După această dată a fost
cadrul căreia se găseau şi obuzierele
înlocuit cu subunităţi din Regimentul 2 Care de
Divizionului I din Regimentul 1 Artilerie
Luptă. Tanchiştii Regimentului 1 Care de Luptă
Motorizat, la ora 415 tancurile Batalionului 1
Insigna tanchiştilor au revenit în ţară, la 15 septembrie 1941, în
comandat de maiorul Gh. Spirescu au pornit
din unităţile de care de luptă cazărmile din Târgovişte.
vijelioase să sprijine lupta unităţii de infanterie
Evocarea prezentată în ce priveşte lupta de
de-a lungul căii ferate Karpova — Odessa.
la Karpova din 18 august 1941 a scos în
Ieşit cu bustul din turela tancului pentru a verifica modul de
evidenţă în primul rând dragostea faţă de armă şi regimentul lor a
realizare a dispozitivului de luptă, maiorul Gh. Spirescu a fost gradaţilor, subofiţerilor şi ofiţerilor activi şi de rezervă, ataşamentul
rănit mortal de glonţul tras de un lunetist inamic. Asupra lor dus până la sacrificiul suprem pentru drapelul unităţii.
Regimentului 3 Dorobanţi „Olt” s-a abătut un foc ucigător care a Echipajele au avut resursele fizice dar (şi) mai ales morale, pentru
determinat ca infanteriştii să se adăpostească, să nu mai a săvârşi fapte de arme care au depăşit limitele înţelegerii umane.
înainteze un metru. Tancurile nu au mai fost însoţite în acţiunea Acţiunea ofensivă de la Karpova a Regimentului 1 Care de Luptă
lor de atac. Servanţii sovietici ai tunurilor anticar, instruiţi ca să constituie şi rămâne totodată o pagină de onoare şi demnitate
aştepte apropierea blindatelor până la 5-10 metri de tunuri, militară românească.
protejaţi în faţă de un şanţ antitanc rămas nedescoperit de
tanchiştii români, trăgeau cu precizie asupra tancurilor noastre
CAMPANIA REGIMENTULUI 2
pe care le incendiau fără dificultate.
Din tancurile lovite care ardeau, încremenite în lanurile cu CARE DE LUPT~ AL DIVIZIEI 1 BLINDATE
grâu, se înălţau limbi de foc şi fum negru înecăcios, în timp ce cu ÎN VARA ANULUI 1941
combinezoanele în flăcări, echipajele, adevărate torţe vii, se
aruncau peste gurile de acces şi se rostogoleau pe pământ în În ziua de 12 iunie 1941, Regimentul 2 Care de Luptă cu 65
toate direcţiile, în încercarea de a stinge flăcările care îi cuprinsese ofiţeri, 98 subofiţeri şi 736 trupă, cu 70 tancuri „R-35”, diverse
şi să-şi salveze astfel viaţa. Tanchiştii răniţi mai uşor îşi târau, prin camioane, 56 motociclete, sub comanda colonelului Aurel
lanurile de grâu în flăcări şi fum, camarazii arşi şi grav răniţi, Săndulescu, se găsea la Bârlad cu Batalionul 1 în raionul de
urmăriţi de grindina rafalelor mitralierelor inamice. aşteptare Epureni-Tutova, iar cu Batalionul 2 cantonat în Creţeşti,
Unele tancuri imobilizate continuau lupta, echipajele acestora în apropiere de Huşi.
executând focul de pe loc asupra rezistenţelor inamice. Tancurile Colonelul Săndulescu ştia că regimentul era integrat operativ
comandate de sergenţii Constantin Pantazi şi Gheorghe Petricica, Armatei a 4-a române şi că generalul Ciupercă, comandantul
lovite în plin, au luat foc. Echipajele comandate de bravii sergenţi, acesteia a hotărât ca regimentul de care de luptă să sprijine
după ce au stins focul, au continuat să tragă asupra inamicului cu ofensiva marilor unităţi de infanterie ale Corpului 3 Armată pentru
tot armamentul de bord până la ultimul proiectil de tun şi cartuş de eliberarea teritoriului naţional dintre Prut şi Nistru în partea de sud
mitralieră. Sergentul Nicolae Afrim în tancul fumegând, cu a Basarabiei.
comandantul său în turelă mort, a continuat să tragă asupra Între 7-13 iulie 1941 Regimentul 2 Care de Luptă a acţionat
inamicului până la epuizarea muniţiei. Sergentul Mircea operativ în sprijinul marilor unităţi ale Corpului 3 Armată pentru
Dobrinescu a manifestat un curaj personal deosebit pe timpul lărgirea capului de pod la est de Prut; ulterior, între 14 şi 24 iulie
când şi-a adus tancul în liniile proprii, când a şi fost rănit, iar 1941, la urmărirea inamicului spre Nistru. Între 1-3 august a avut
comandantul său de pluton ucis. loc o refacere la Chişinău.
În după-amiaza zilei de 18 august 1941, în urma pierderilor După 3 august 1941, Regimentul 2 Care de Luptă a trecut
grele suferite de către Regimentul 1 Care de Luptă, s-a renunţat la Nistrul şi a sprijinit marile unităţi ale Corpului 3 Armată pentru
continuarea acţiunilor operative ale Diviziei Blindate, împreună cu ruperea primului aliniament de apărare al Odessei, „(...) organizat
Divizia 11 Infanterie. „(...) Din Regimentul 1 Care de Luptă mai din timp, cu lucrări temeinice de campanie, bine amplasate la
sunt în stare de funcţionare, cu posibilităţi de întrebuinţare, numai teren, săpăturile fiind semănate cu iarbă deasă şi chiar cu ceapă
23 care.”12) După luptă, locotenentul Gheorghe Crânguş a fost verde, realizând camuflajul în mod perfect. Existau în cantităţi

document
2009
1 (43) 37

studii/documente
mari, eşalonate în adâncime tunuri anticar şi de câmp, la care se moto întărite cu artilerie, subunităţi de tancuri, pionieri fapt ce a
asociau sute de mine a.t. Echipajele, mai ales ofiţerii au fost permis diviziei o mare libertate de acţiune. Luptele GRUPĂRILOR
obligaţi în nenumărate rânduri să iasă din care pentru a TACTICE au constat în îmbinarea focului terestru de toate categoriile
recunoaşte trecerile sau înlătura minele a.t. Peste 100 de mine au cu manevra şi cu puterea de izbire a tancurilor, dar au scos în
fost ridicate din faţa carelor, pe timpul înaintării de către ofiţerii evidenţă nevoia existenţei unui al treilea batalion de vânători.
Companiei a 7-a”.14) Acţiunile artileriei au avut un caracter descentralizat fiecare
Între 18 august — 1 septembrie 1941 regimentul a purtat acţiuni GRUPARE TACTICĂ a dispus de câte un divizion de artilerie.
de luptă, în cadrul aceluiaşi corp, de rupere a celui de-al doilea Hărţile nu au corespuns cu terenul. Ofiţerii de artilerie s-au dovedit
aliniament de apărare al Odessei, iar cel de la 1 septembrie 1941 FOARTE BUNI cunoscători ai tragerilor, nimicind sau neutralizând
a intrat în compunerea Detaşamentului motomecanizat „Colonel cu focul bateriilor în timp scurt şi cu consum mic de muniţie,
Eftimiu”. La 16 octombrie 1941, tancurile regimentului împreună cu obiectivele inamice.
alte subunităţi au pătruns în Odessa. Conducerea a fost descentralizată; punctul de comandă a fost
În campania din 1941, tancurile regimentului au fost folosite dispus în eşalonul întâi. Exercitarea actului de conducere s-a făcut
pentru însoţirea infanteriei ca sprijin mobil de foc, atacând în faţa şi prin contactul direct al şefului de stat major al diviziei, al ofiţerilor
acesteia la o depărtare de 500-600 m; echipajele au nimicit cu din comandamentul acesteia şi al ofiţerilor de legătură.
focul armamentului de bord, rezistenţele inamice (în special Divizia blindată a dispus de mijloace de transport motorizate,
armamentul automat) descoperite pe direcţiile de atac, contribuind fapt ce i-a permis să asigure prin formaţiunile sale de servicii
la cucerirea de către subunităţile de infanterie (cavalerie, grăniceri) unităţilor ei, în primul rând „Muniţie, carburanţi şi pâine”16)
a obiectivelor fixate. corespunzător dinamicii desfăşurării acţiunilor operative.
În luptele cu inamicul s-au distins tanchiştii din plutoanele Personalul medical în frunte cu medicul maior Popescu Buzău a
comandate de locotenentul Nicolae Ilie, sublocotenenţilor Dinu depus eforturi susţinute, ziua şi noaptea pentru asigurarea unei
Georgescu Marin, Ionel Pârvulescu, Ioan Giorgi, Liviu Munteanu, asistenţe medicale deosebite, acordate răniţilor, pentru salvarea
sublocotenent (r) Gheorghe Sotir. Carul cu seria 01619 a fost lovit vieţilor lor, făcându-şi pe deplina datoria.
în rezervorul cu benzină. Fruntaşul Ilie D. Micu mecanic conductor Campania a scos în evidenţă capacitatea de rezistenţă fizică
a fost mistuit de flăcări la postul său. Carul seria 010673 echipaj remarcabilă a ostaşilor, conştienţi şi capabili să însufleţească şi să
sublocotenent Ioan Giorgi, mecanic conductor sergent-major amplifice puetrea tehnicii mânuite, elanul şi voinţa de a-i aplica
Mihai Roman, a primit 8 lovituri anticar care au zdrobit picioarele inamicului lovituri decisive, ajungând până la sacrificiul suprem.
subofiţerului. În timpul unei lupte, două proiectile perforante au Comandanţii de subunităţi, ofiţerii şi subofiţerii activi şi de rezervă,
lovit motorul carului comandantului de companie, căpitanul fără experienţă de război, au dovedit spirit de iniţiativă, curaj şi
Gheorghe Răuţă, care a luat foc. Când flăcările au început să ia exemplul personal atunci când au fost puşi să depăşească limitele
proporţii, căpitanul şi conductorul, sergentul-major Vasile Stoleru unor situaţii de moment dificile.
au sărit din car. După un moment, în carul incendiat s-a produs o Pentru faptele de arme săvârşite pe timpul campaniei, din
explozie puternică, omorând câţiva infanterişti, aflaţi în apropierea Regimentul 3/4 Vânători Motorizat au fost decoraţi cu ordinul
carului. Sergentul-major Ion Gh. Cernea, agent din comanda „Mihai Viteazul” cl. a III-a maior Ivan Atanasie, căpitan Ilău Mic
Batalionului 1, sub bombardament violent de artilerie, la Hânceşti, Dumitru, locotenenţii Cezar Luchian şi Luciu Vlădoianu; au fost
cu braţul smuls, prin spirit de sacrificiu, s-a prezentat la decoraţi cu „Crucea de Fier” germană cl. a II-a, colonel Nistor
comandantul batalionului, cu un ordin de la divizie. Constantin, locotenent-colonel Petrea I. Gheorghe şi Căpitan Ilău
Ataşamentul maiştrilor mecanici şi al mecanicilor conductori Mic Dumitru. Tot cu această decoraţie au fost răsplătiţi colonel
pentru maşinile încredinţate precum şi nivelul cunoştinţelor lor Emilian Ionescu, căpitan Florea Pârvănescu şi sublocotenent
tehnice au constituit factori care au permis ca tehnica blindată, Alexandru Velican, toţi din Regimentul 1 Care de Luptă.
departe de utilajele speciale ale batalioanelor şi regimentului, să Din Regimentul 1 Artilerie Motorizat au fost decoraţi cu Ordinul
facă faţă cerinţelor zilnice ale capacităţii operaţionale. „Steaua României” cl. a V-a căpitanii Florea Popescu, Gheorghe
Dimache şi Stelian Niculescu, iar cu Ordinul „Coroana României”
Concluzii cl. a IV-a locotenent-colonelul Laurenţiu Hulubei şi maiorul
Constantin Teţu.
Divizia 1 Blindată a avut o forţă de aproximativ din valoarea 1941. Sfârşit de noiembrie. Toamna îşi adunase de mult în
unei divizii blindate germane a anului 1941. În 1941 „divizia tolbă culorile arămii. În garnizoanele de reşedinţă, unităţile diviziei
blindată germană dispunea de 130 care de luptă mijlocii, 79 care blindate, desfăşoară programul normal de instrucţie. Se pune
de luptă uşoare, 160 de transportoare blindate”.15) accent pe pregătirea instructorilor; nu peste multă vreme, în unităţi
Tehnica de luptă din dotarea diviziei a corespuns parţial se va încorpora un nou contingent...
cerinţelor ducerii operaţiunilor militare pentru anul 1941.
Fără autoblindate (şenilate sau semişenilate) cercetarea nu a
ECOU
dispus de elementele de pătrundere în adâncimea dispozitivului
inamic. S-a executat în lungul itinerariilor cu prudenţă — patrulele „(...) Cine a avut ocazia ca noi, să vadă pe soldatul român în
de cercetare căutând să se sustragă ambuscadelor faţă de care luptă, poate să mărturisească cu conştiinţa împăcată despre vitejia
motocicletele erau extrem de vulnerabile — şi s-a limitat numai la şi eroismul acestuia.
descoperirea prezenţei inamicului. Mai mult decât vitejia şi competenţa soldatului care a plecat
Divizia blindată a dus cu precădere acţiuni de luptă ofensive, victorios de pe toate câmpurile de bătaie vorbeşte camaradul
formă de luptă insuficient cultivată în armata noastră. Impuse de german cu entuziasmul şi cu sinceră admiraţie de tovarăşul său de
schimbările intervenite în situaţiile operative ale marilor unităţi arme român. Această victorie au meritat-o din plin şi suntem
subordonarea şi resubordonarea unităţilor diviziei a fost frecventă. mulţumiţi că am fost lângă ei, ne-a spus astăzi un ofiţer german
„Fărâmiţate” pe subunităţi şi „risipite” pe la marile unităţi de superior, vorbind despre aliaţii români.
infanterie, cavalerie şi grăniceri, tancurile nu şi-au valorificat A trebuit o lună pentru câştigarea victoriei şi astăzi pare un
puterea de izbire. Infanteria nu a urmat tancurile a.t. inamice. adevărat miracol că a trecut un an, numai un an, de când Molotov
Atacul la sol al blindatelor nu a avut sprijinul tactic al aviaţiei de cu forţa imensităţii Rusiei impuse României în 1940 să cedeze
bombardament. Aviaţia nu a influenţat cel puţin moral pe inamic, bolşevismului Basarabia şi Bucovina de Nord.”*
prin prezenţa ei în aer. Franco Trandafilo
Dispozitivul de luptă a fost constituit din GRUPĂRI TACTICE Ziarul „Il Popolo d’Italia”
care au avut ca nucleu principal cele două batalioane de vânători 24 iulie 1941

38 1 (43)
2009
document

 studii/documente

Tancurile
Skoda R2
şi Skoda R35

ANEXA NR. 1 cu ajutori: — cpt. Florea MINOESCU

ofiţer verificator
Comandamentul Diviziei 1 Blindate la 21 iunie 1941 — slt. adm. Ioan GLODEANU
of. cu subzistenţa
Comandantul diviziei — gl. Nicolae STOENESCU — lt. (r) Constantin NICULESCU
ofiţer cu echipamentul
Comandantul secund — gl. Ioan SION — lt. adm. Dumitru POPESCU
— col. Popeius DEMETRESCU mânuitor bani publici
(de la 12.07.1941)
Şef serviciu sanitar — mr. medic Ilie POPESCU
Şeful de stat major al diviziei — lt.col. Nicolae CRISTEA cu ajutor: — cpt. (r) farmacist Dionisie MARULIS

Şeful biroului 1 — cpt. Radu BARBACIORU Şef serviciu auto — mr. Ioan OPRESCU
cu ajutori şef birou: — mr. Simion BOCIANU şi cu ajutori: — lt. Colou ŞTEFAN şi
— cpt. Nicolae BĂNCESCU — lt. (r) Vasile CHIRTOP
specialist în carburanţi
Şeful biroului 2 — cpt. Eugen ŞTEFĂNESCU
cu ajutor şef birou: — cpt. Constantin HANDOCA Şeful secţiei topografice — lt. (r) Gheorghe PODARIU

Şeful biroului 3 — mr. Ioan MAVRICHI Ofiţer contabil — slt. adm. Florea ŞERBAN
cu ajutori şef birou: — mr. Gheorghe GURIADE şi
— cpt. Lazăr CATANĂ Comandantul cartierului — cpt. Ioan STAN

Şeful biroului 4 — lt.col. Mircea VLĂDESCU Ofiţer cu popota — cpt. (r) Iancu FIRTULESCU
cu ajutori şef birou: — cpt. Victor DAVIDESCU şi şi aprovizinarea
— lt. Gheorghe EREMIA
Comandant pluton circulaţie — lt. SCUTAŞU
Şeful grupului cercetare — mr. CĂŢOIU
Şeful serviciului pretorial — mr. jandarmi Ovidiu BASARAB
Comandant companie transmisiuni — cpt. Mihai Gh. VARIA
Comandant pluton poliţie — lt. VASILESCU
Comandant batalion geniu moto — lt.col. BĂDICEANU
Comandantul detaşamentului — lt. Alexandru GEORGESCU
Comandant batalion — lt.col. OPRESCU
armament special Şeful oficiului poştal — lt. (r) Vasile IONESCU
cu ajutori: — slt. Constantin APOSTOLESCU
Şeful serviciului armament şi muniţii — lt.col. Otto BENEDICT oficiant şi
cu ajutori: — cpt. Lazăr BUZDUGAN şi — slt. Ioan GAJDAN impiegat*
— slt. (r) Nicolae SĂLĂGEAN
* Arhivele Militare Române, fond Divizia 1 Blindată,
Şeful serviciului intendenţă — mr. intendenţă Ioan VIDEA dosar 549/2, f. 7, 8

document
2009
1 (43) 39

studii/documente

ANEXA NR. 2 Comandantul companiei anticar: cpt. Dumitru PRISECARU

Divizioanele I şi II cu 12 obuziere fiecare, cal. 100 mm Sk da
Unităţile Diviziei 1 Blindate la 22 iunie 1941 tractate de camioane Tatra
Divizionul III Artilerie Grea cu tunuri Schneider cal. 105 mm
1. Regimentul 3/4 Infanterie Motorizat (Târgovişte) (fabricaţie franceză, cu bătaie între 15-17 km tractate de
Comandantul regimentului: col. Constantin NISTOR camioane Sk da) cu 12 piese
Comandant secund: lt.col. Gheorghe POPESCU Regimentul dispunea de 24 obuziere cal. 100 mm, 12 tunuri
Ajutor tactic: lt.col. Gheorghe PETREA cal. 105 mm şi 9 tunuri anticar cal. 47 mm precum şi o
Comandantul Batalionului 1 Vânători Moto: mr. Gheorghe subunitate de artilerie a.a.
ŞERBAN
Comandantul Batalionului 2 Vânători Moto: mr. Traian 4. Batalion geniu moto — comandant lt.col. BĂDICEANU
ROMAN
Regiment complet motorizat până la nivel de grupă de ostaşi. 5. Grupul de cercetare — comandant mr. CĂŢOIU
Plutonul de vânători (infanterie n.n.) era organizat pe 3 grupe
cu întregul echipament de luptă precum şi 3 autocamioane Tatra 6. Batalion armament special — comandant lt.col. OPRESCU
pentru deplasarea celor 3 grupe.
7. Compania de transmisiuni — comandant cpt. Mihai Gh. VARIA
2. Regimentul 1 Care de Luptă Uşoare R-2 (Târgovişte)
Comandantul regimentului: col. Emilian IONESCU (3 care de În casetă pe fundal rastru
luptă la comanda regimentului)
Comandant secund: lt.col. Cristache ILIESCU „FILE DIN ISTORIA CAVALERIEI
Ajutor administrativ: lt.col. Virgil RUNCEANU ŞI TANCURILOR DIN ARMATA ROMÂNIEI”
Comandantul batalionului 1 care de luptă: mr. Gheorghe
SPIRESCU AUTORI
(Batalionul cu 46 Care de Luptă Uşoare R-2) Partea de cavalerie:
Comandantul Batalionului 2 Care de Luptă: mr. Aurel General de brigadă (r) Emil GHEORGHIŢĂ — veteran de
MARINESCU război din arma cavalerie.
(Batalionul cu 42 Care de Luptă Uşoare R-2) Combatant pe ambele fronturi de est şi de vest, pe frontul de
est în Regimentul 7 Roşiori purtat „Cuza-Vodă” din Iaşi, grav rănit
3. Regimentul 1 Artilerie Motorizat la 6 mai 1944, în bătălia Moldovei.
Comandantul regimentului: col. Gheorghe Cavaler al ordinelor „COROANA ROMÂNIEI” şi „STEAUA
CONSTANTINESCU ROMÂNIEI”, decorat cu medalia germană „CRUCEA DE FIER”.
Comandant secund: lt.col. Laurenţiu HULUBEI Partea de tancuri:
Ajutor comandantului: lt.col. Nicolae BALOTESCU Colonel de tancuri (retragere) George GHEORGHIU —
Comandantul Divizionului I: mr. Ştefan NICOLESCU promoţia de ofiţeri armat tancuri 30 decembrie 1950, cu o
Comandantul Divizionului II: mr. Constantin TEŢU activitate de peste 30 de ani în structurile de învăţământ militar de
Comandantul Divizionului III: mr. Ştefan GHEORGHIADE profil ca ofiţer instructor.

40 1 (43)
2009
document

 studii/documente
Absolvent al Academiei Militare Generale, 3 ani (1956-1959), Şarjele eroice de cavalerie din campaniile anilor 1916, în
Facultatea tancuri şi mecanizate. războiul de reîntregire naţională.
Prefaţa cărţii este semnată de: Secvenţe din luptele cavaleriei române pe frontul de est —
General de divizie (r) Constantin LAŢEA — veteran de război, portrete ale marilor comandanţi de mari unităţi şi unităţi de
fost deţinut politic. cavalerie, fapte de eroism săvârşite, de cele mai multe ori intrate
Ofiţer de artilerie, absolvent al Şcolii Superioare de Război în legendă.
(1940-1942) şi al Facultăţii de matematică în anul 1939, Partea a II-a:
combatant pe ambele fronturi de est şi de vest. Apariţia tancului în armata română.
Legătura dintre „cal” şi „calul putere”.
CONŢINUTUL LUCRĂRII
Evoluţia tancurilor în armata română între anii 1919-1941.
(pe scurt)
Campaniile tanchiştilor români în 1941 (eliberarea Basarabiei),
Partea I:
Rolul calului în lupta cavaleriei, dusă în viteză, al distanţe mari, 1941 (ieşirea din cele trei încercuiri de la Cotul Donului), acţiunile
pline de îndrăzneală, în bătăliile conduse cu iscusinţă de marii tanchiştilor în 1943 în peninsula Kuban şi în Crimeea.
comandanţi de oşti, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ioan Vodă cel Participarea Diviziei 1 Blindate „România Mare” în bătălia
Cumplit, în epoca feudală. Moldovei din august 1944.
Prezentarea acţiunilor roşiorilor şi călăraşilor sub conducerea Evoluţia tancurilor în armata română în perioada 1949-1989.
viitorului rege Carol I, în luptele războiului de independenţă din Postfaţă:
1877-1878. 88 de ani de istorie a armei tancuri. Tradiţie şi actualitate.

* Din volumul „Sânge românesc pentru 6) Arhivele Militare Române, fond 13) Arhivele Militare Române, fond
noua Europă” — Presa italiană despre Divizia 1 Blindată, dosar 549/2, f. 73 Divizia 1 Blindată, dosar 549/10, f. 2
România şi războiul ei, Bucureşti, 1943, p. 7) Arhivele Militare Române, fond 14) Arhivele Militare Române, fond
188-189. Regimentul 3/4 Vânători Motorizat, dosar
Regimentul 2 Care de Luptă, dosar nr. 63
1) Istoria Armei Tancuri din Armata 1125/2, f. 40
8) Arhivele Militare Române, fond (nr. 3, vol. 1), f. 74, 81
României, Editura Militară, Bucureşti, 15) Locotenent-colonel Constantin
2001, p. 70 Divizia 1 Blindată, dosar 549/2, f. 92 (verso)
9) Arhivele Militare Române, fond Onişor, Curs introductiv de tactica
2-3) Arhivele Militare Române, fond
Regimentul 1 Artilerie Motorizat, dosar tancurilor, Academia de Înalte Studii
Divizia 1 Blindată, dosar 549/2, f. 16, 28. 1255/2 (nr. 32), f. 50
4) Arhivele Militare Române, fond Militare, Bucureşti, 1992, p. 145
10) Arhivele Militare Române, fond 16) Colonel (r) Ilie Culişniuc Olaru,
Regimentul 1 Artilerie Motorizat, dosar Divizia 1 Blindată, dosar 549/2, f. 124
1255/2 (nr. 32), f. 33 Activitatea serviciilor în luptele pentru
11) Document citat la nr. 4, f. 86
5) Arhivele Militare Române, fond 12) Arhivele Militare Române, fond eliberarea Basarabiei în volumul „Spre
Regimentul 1 Care de Luptă, dosar 1156/3, Regimentul 1 Care de Luptă, jurnal de cetăţile de pe Nistru”, Editura Vasile
f. 112 operaţii 225, f. 88 Cârlova, Bucureşti, 1996, p. 542-543.

Echoes in the time memory. The heroic path of the Romanian1st Armoured Division
Abstract: This year we celebrate 90 years from the creation of Second World War, during the campaign from Besserabia.
the tanks’ speciality (branch). The author proposes us to remem- Key words: armoured car, tank, armoured, Besserabia,
ber the actions of the 1st Armoured Division, at the beginning of the aligment

document
2009
1 (43) 41

studii/documente

Universitatea din Ia[i în noul context na]ional

[i geopolitic al României întregite
Prof. univ. dr. Ion AGRIGOROAIEI
Universitatea „Al. I. Cuza” Ia[i

a 8 noiembrie 1922, Rectorul Universităţii din Iaşi, profesorul pe studenţi să muncească pentru a se pregăti cât mai bine,

L Traian Bratu, prezenta în Aulă Darea de seamă asupra

anului şcolar 1921/1922. Se obişnuia ca, în cadrul
deschiderii anului universitar, să se înfăţişeze activitatea desfăşurată
propovăduind iubirea şi respingând ura. Insistenţa prin care repeta
necesitatea împletirii factorului cultural cu cel moral (ca adversar al
extremismului) dovedeşte responsabilitatea asumată faţă de misiunea
în anul anterior, urmărindu-se câteva componente considerate Universităţii de a da tot ce are mai bun şi mai sfânt în formarea tinerilor,
semnificative, atât pentru rezultatele obţinute, cât şi pentru dificultăţile pentru a deveni conducători folositori şi luminaţi.
ce se cereau depăşite şi învăţămintele ce trebuiau trase. Cele Reproducem aici integral textul documentului; câteva fragmente
publicate în anuarele Universităţii au constituit şi constituie documente au fost utilizate de noi în articolele referitoare la evoluţia Universităţii
importante în refacerea drumului parcurs de din Iaşi în perioada interbelica3. Notele noastre au
prestigioasa instituţie de învăţământ superior ca menirea să explice sau să completeze unele

”
important focar de cultură naţională, înscris în chestiuni şi să sugereze posibilităţi de
schimbul internaţional de idei şi curente1. ...cel mai important continuare a dezbaterii, ţinând seama de
Fondul Universitate. Rectorat, aflat la evoluţia Universităţii în perioada interbelică.
Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, laborator în care se
conţine (alături de alte fonduri create de plămădeşte unitatea Dare de seamă asupra anului şcolar
Universitatea din Iaşi de-a lungul anilor) sufletească şi de 1921/22
documente extrem de valoroase, multe dintre conştiinţă naţională (Inaugurarea cursurilor în Aulă la 8 XI 1922)
ele folosite în scrierea (în condiţii de care nu ne
ocupăm aici) a unor istorii referitoare la prima
a cetăţenilor statului După cum neamul nostru e fericit de a
instituţie modernă de învăţământ superior a român în graniţele vedea împlinit visul dezmierdat de cei mai buni
statului român. În cadrul cercetărilor reluate în lui fireşti... fii ai săi şi pentru care s-au jertfit cei mai aleşi

”
ultima vreme — din perspectiva elaborării istoriei dintre ei, însă deocamdată, luptând cu
pe care Universitatea din Iaşi o merită la nenumărate greutăţi, se zbate încă şi se
împlinirea a 150 de ani de existenţă — urmărind în zbuciumă ca să vindece rănile rămase pe urma
special perioada interbelică, ne-a atras atenţia manuscrisul războiului, să aşeze şi să orânduiască noul stat şi să se organizeze în
menţionatei dări de seamă2, pe care nu l-am găsit, cel puţin noua sa casă — tot astfel şi Universitatea noastră, oglindind în cadrul
deocamdată, sub formă editată. ei mai restrâns starea generală a ţării, se înfăţişează în anul şcolar
Din mai multe puncte de vedere, documentul are o semnificaţie expirat cu o viaţă plină de cele mai variate semne ale vremilor pe care
aparte, ce se lasă descoperită la o analiză atentă. Prezentată la scurt le trăim, de la cele mai îmbucurătoare până la acelea care pricinuiesc
timp după încheierea războiului şi înfăptuirea Marii Uniri, Darea de cele mai mari griji şi cel mai dureros zbucium.
seamă insista asupra menirii instituţiei în noul cadru naţional şi în noul Putem deci afirma că Universitatea din Iaşi simte pe deplin vremile
context geopolitic al României. La greutăţile provocate de război mari prin care trece neamul nostru, dar în acelaşi timp se resimte şi de
suportate, în general de întreaga societate românească, de oraşul Iaşi toate greutăţile acestor vremi şi de toate problemele care se pun de
în special, cu statut de capitală a statului din noiembrie 1916 şi până odată cu realizarea unităţii noastre naţionale [1].
în noiembrie 1918, se adăugau responsabilităţile de natură Nu ajung cuvintele care să poată exprima fericirea pe care o simte
sufletească, atunci când un număr impresionant de tineri din această Alma Mater a nostră, când vede crescând în fiecare an
Basarabia au păşit pe băncile Universităţii. Alături de problemele de numărul mare de studenţi şi de studente care caută lumină şi căldură
găzduire, Universitatea din Iaşi — sublinia Rectorul — trebuia să la sânul său, venind din toate ţinuturile locuite de români, nu numai din
realizeze apropierea tinerilor de pe ambele maluri ale Prutului, în cuprinsul României Mari de astăzi, ci şi din Transnistria şi din
calitatea sa de cel mai important laborator de la răsărit de Carpaţi, „în Macedonia, nu pot să spun cât e de mândră şi de fericită, când
care se plămădeşte unitatea sufletească şi de conştiinţă naţională a constată că mai bine de jumătate din cei 4656 de studenţi înscrişi în
cetăţenilor statului român în graniţele lui fireşti”. Rectorul insista anul trecut vin de dincolo de graniţele vechiului regat[2]. Sunt lucruri
asupra legăturilor strânse ale culturii româneşti cu Europa apuseană şi acestea atât de mari, atât se nespus de mari, încât pot să zic că noi
a integrării studenţilor basarabeni în acest spaţiu spiritual, scoţându-i suntem cea mai fericită generaţie a neamului nostru, cu atât mai mult
din izolarea la care fuseseră supuşi de regimul ţarist. că acum 10 ani nici unul din noi nu am fi cutezat să visăm măcar că le
Este de remarcat modul în care Rectorul Traian Bratu, ca şi alţi vom trăi şi vedea aevea [3]. Şi acum ele sunt o realitate. Şi
intelectuali români, a înţeles că unirea provinciilor realizată în 1918 Universitatea noastră poate susţine cu mândrie că ea constituie, noi
reprezenta un act important în consolidarea unităţii sufleteşti a credem în întreaga Românie Mare, dar desigur la răsărit de Carpaţi,
românilor şi nu sfârşitul unui drum. România întregită nu era, nu cel mai important laborator în care se plămădeşte unitatea sufletească
trebuia să fie numai un concept geografic, cantitativ, ci un stat bazat pe şi de conştiinţă naţională a cetăţenilor statului român în graniţele lui
o solidaritate izvorâtă din înţelegerea dintr-o perspectivă mai amplă, a fireşti[4]. Şi Universităţii noastre nu i se poate tăgădui meritul de a-şi fi
istoriei comune şi a aspiraţiilor de viitor. Universitatea ieşeană era dat seama şi a fi fost conştientă, dintru început, încă din 1918, de
chemată de a acţiona în acest sens şi îşi definea — prin Rectorul său cinstea excepţională a acestui rol mare care-i revenea, ci e o ocazie
— misiunea în cadrul societăţii româneşti, a celei de la răsărit de de mulţămire sufletească şi pot proclama sus şi tare şi în momentul
Carpaţi, în special. Cele mai multe date incluse în Darea de seamă acesta că toţi rectorii acestei Universităţi de la 1918 încoace şi toţi
sunt subordonate acestui gând, cu preocuparea de a avea o evoluţie membrii Senatului şi-au dat pe deplin seama de acest fapt, l-au
corespunzătoare cerinţelor României întregite, ca stat membru al accentuat în toate împrejurările şi au lucrat în consecinţă[5].
familiei Europene apusene. Dar din noua situaţie, de cinste pentru noi şi de însemnătate
Documentul ne relevă atitudinea profund democratică a covârşitoare pentru neamul nostru, în care ne-am văzut puşi după
Profesorului, a Rectorului de excepţie care a fost Traian Bratu (1921- realizarea unităţii noastre naţionale, au răsărit şi multe greutăţi, cu care
1922; 1932-1938). Acordând o atenţie specială asigurării unor condiţii a trebuit să luptăm şi care sunt departe de a fi cu totul înlăturate. Nu
corespunzătoare studiului şi cercetării ştiinţifice, Rectorul îi îndemna numai de ordin material. Lumi cu totul deosebite au început a se întâlni

42 1 (43)
2009
document

 studii/documente
în Universitatea noastră. Studenţi de dincolo de Prut, până acum
izolaţi aproape hermetic de ceilalţi români, crescuţi sub influenţa
culturii slavice, ruseşti, care incontestabil este o cultură, dar cu totul
deosebită şi întemeiată pe totul alte rădăcini, şi istorice şi sufleteşti,
faţă de a noastră cu rădăcinile ei greco-latine şi cu legăturile ei strânse
cu Europa apuseană, trecuţi apoi şi prin vremile turburi ale revoluţiei,
aceşti studenţi de peste Prut înfăţişau cu totul altă lume, decât cei din
Bucovina, educaţi în parte măcar sub influenţa culturii germane, mai
bine zis austriace, şi iarăşi alta decât cei din vechiul regat, care
înfăţişau cultura noastră românească, cu influenţe venite din multe
părţi, dar cu un incontestabil caracter neolatin şi cu tendinţe hotărîte
spre Apus. Şi studenţii aceştia, care reprezentau lumi atât de
deosebite, trebuiau apropiaţi între ei, pentru ca să vadă nu numai că
sunt cetăţenii aceluiaşi stat, ci că sunt fraţi şi că trebuie să se înţeleagă
şi să se iubească între ei ca buni fraţi. Şi discret, dar conştientă şi cu
tenacitate, Universitatea după puterile ei a înlesnit această apropiere
între fraţi de un sânge şi chiar între toţi fiii noului stat român şi a căutat
să stabilească punţile de înţelegere între ei. Şi Universitatea e mândră
de a putea releva cu prilejul acesta solemn că studenţii de peste Prut
la un moment dat au ştiut, numai şi numai din îndemnul inimii lor au
ştiut, să renunţe la un protest public în contra păcatelor administrative Filă de manuscris
din Darea de seamă
din Basarabia, pentru a nu face un rău serviciu ţării tocmai în timpul asupra anului şco-
conferinţei de la Genua. A fost o atitudine românească vrednică de lar 1921-1922
toată lauda şi o amintesc cu plăcere, totodată însă ca o dovadă de
început de unitate sufletească, ca un rod la producerea căruia şi
Universitatea noastră îşi revendică partea ei. Şi tot astfel cu bucurie în energică şi susţinută pentru remedierea relelor de care suferim este
suflet spun că la diferite serbări corul studenţesc, format în majoritate necesară şi îndreptăţită, reacţiunea pătimaşă şi o condamnare
din basarabeni, ne-a cântat „Trăiască Regele” şi alte cântece, după violentă a guvernelor care au fost sau a celui actual pe tema aceasta
cum astăzi acelaşi cor a arătat partea ce o iau ei la viaţa familiei ar fi nedreaptă. Faţă de modul cum au fost — sau n-au fost — susţinute
noastre universitare. şi din alte părţi cererile Universităţii putem spune că s-a făcut ceea ce
se putea face.
Dar impresia mea este că nu numai studenţii nu se puteau înţelege
Când s-a stabilit tendinţa spre înfiripare a finanţelor statului, s-a
între ei, ci chiar şi noi, profesorii şi conducătorii acestei Universităţi, cu
întocmit şi tipărit un memoriu asupra situaţiei şi nevoilor acestei
ei, nu eram totdeauna înţeleşi şi apreciaţi după adevăratele noastre
Universităţi. Memoriul a fost înmânat celor în drept şi a fost distribuit şi
intenţiuni. Dar cred că nu greşesc când spun că şi din direcţia aceasta
tuturor parlamentarilor Moldovei întregite. Pe cât ştiu, nu s-a găsit
s-au făcut progrese însemnate, că aprecierea şi înţelegerea devin din
nimeni care să fi pus la îndoială adevărul şi îndreptăţirea celor
ce în ce mai intime. Dovadă este faptul că de pe acum am început să
conţinute în acel memoriu. Ba am avut satisfacţia de a auzi pe Dl.
avem studenţi distinşi, ba chiar colaboratori şi asistenţi recrutaţi din cei
Ministru al Instrucţiunii [C. Angelescu] recunoscând că din punctul de
veniţi din lumea până ieri atât de deosebită de peste Prut[6]. vedere al intereselor culturii noastre naţionale Universitatea noastră
Mai vizibile sunt greutăţile cu care avem de luptat din puct de ocupă poate locul dintâi, având misiunea cea mai importantă de
vedere material. îndeplinit.
Universitatea noastră cu toate laboratorile şi instituţiunile ei actuale Bugetul în curs însă fiind tot al anului precedent cu mici rectificări,
a fost croită într-un trecut nu prea îndepărtat, întrucât chiar eu am luat a trebuit să fim mulţămiţi dacă am obţinut în anul acesta construirea
parte, printre reprezentanţii studenţilor în Litere din Bucureşti, la unui etaj la Căminul Studentelor — o dovadă a recunoaşterii
inaugurarea acestui palat în anul 1898[7]; dar pe atunci imperiile din însemnătăţii căminurilor — şi construirea încă a unei cisterne pentru
vecinătatea noastră păreau atât de bine consolidate, încât nimeni nu combustibil, încât în viitor, când ni se vor putea pune din nou la
întrezărea putinţa unei realipiri atât de apropiate a provinciilor răpite la dispoziţie sumele necesare, să ne putem procura şi depozita tot
patria-mamă. Şi după război deodată Universitatea, croită ca combustibilul necesar aici, ca să nu fim ameninţaţi de a rămânea fără
universitate mică şi modestă de provincie şi adesea primejduită în combustibil în toiul iernii. Nu e mult aceasta, totuşi e un ajutor şi un
chiar existenţa ei, s-a văzut chemată la un rol de mâna întâi, atât în ce progres, totodată dovadă de bunăvoinţă.
priveşte numărul studenţilor, cât şi în ceea ce priveşte misiunea de Ne-a venit însă ajutor şi din altă parte. Guvernul marii şi
îndeplinit şi a trebuit să vadă că este neîncăpătoare şi insuficient generoasei noastre surori, guvernul Franţei, ne-a trimis şi ne trimite în
înzestrată. În fiecare ceas şi la fiecare pas siliţi suntem să constatăm că mod gratuit un număr însemnat de reviste şi ne-a trimis cărţi, ceea ce
nu putem oferi studenţilor tot ceea ce am dori să le punem la îndemână: constituie un ajutor cât se poate de preţios în situaţia noastră actuală,
săli de cursuri îndestulătoare, laboratorii şi seminarii, institute şi clinici când din cauza valutei cărţile streine ne sunt aproape inaccesibile. Îmi
destul de mari şi de bine înzestrate, biblioteci destul de bogate şi de îndeplinesc deci o plăcută datorie exprimându-i cu ocazia aceasta
bine organizate, cămine care să adăpostească pe toţi cei ce merită ş.a. recunoştinţa noastră, cum am făcut-o şi cu prilejul vizitei cu care ne-a
Ba lupta noastră zilnică cu greutăţile izvorâte din situaţia moştenită de onorat Universitatea Excelenţa Sa Dl. Daeschner, ministrul Franţei la
la războiul cel mare merge şi mai departe: Şi astăzi încă ne zbuciumăm Bucureşti.
ca să avem combustibil de la o zi la alta şi să ne putem amăgi nevoile Căminurile, care dau casă şi masă la circa 500 studenţi şi studente
cele mai urgente. De aceea în anul şcolar expirat am fost siliţi să şi numai masă la încă aproape 200 de studenţi şi studente şi care, deşi
întrerupem cursurile sau în neputinţă de a le redeschide la timp din se găsesc poate încă în perioada de dibuire şi căutare a celei mai
cauza lipsurilor de acest fel. Şi primejdia încă nu a trecut. bune organizări, trebuie să devină cu timpul centrul, inima vieţii
Însă dreptatea cere să stabilesc că aci nu e vorba de reavoinţă universitare, constituie un câştig imens pentru studenţimea noastră, un
specială faţă de noi sau de o ignorare şi uitare intenţionată a ajutor pe care studenţii noştri nici nu-l puteau visa înainte de război. Şi
Universităţii din Iaşi din partea autorităţilor superioare. Ci e o chestiune doar cei 80 de lei lunar necesari existenţei înainte de război erau pe
foarte complicată, în care joacă rol şi situaţia financiară a ţării în atunci poate tot atât de greu de agonosit ca şi cei 1000 de lei care sunt
general cu valuta atât de scăzută şi cu datoriile atât de mari ale astăzi minimul necesar pentru existenţă[8]. Doresc ca studenţimea să
statului, şi lipsa de talent de organizare, pe care trebuie să ne-o preţuiască aceste căminuri după valoarea şi importanţa lor reală şi să
recunoaştem, şi ceva din starea generală sufletească şi morală de contribuie în mai largă măsură la progresul lor şi moral şi material:
după război. Nu suferim numai noi, ci sufăr şi instituţii din Bucureşti, moral, păstrând ordinea şi disciplina absolută în căminuri, lucrând
printre altele şi universitatea-soră de acolo. De aceea, dacă o acţiune intens, încât căminurile să adăpostească floarea studenţimii şi

document
2009
1 (43) 43

studii/documente
Tot astfel amintesc aici bibliotecile populare înfiinţate pe la sate, şi
în Bucovina, şi în Basarabia, şi în Moldova de dincoace de Prut, de
cătră cercurile regionale ale studenţilor noştri în vremea de vacanţă, o
activitate vrednică de toată lauda şi cu care şi universitatea se
mândreşte[12].
Activitatea didactică a fost desfăşurată de un corp didactic compus
din 57 profesori titulari şi 2 agregaţi, deci 59 profesori, 5 conferenţiari,
5 docenţi sau titraţi care au ţinut cursuri libere, pe lângă aceasta 15
catedre au fost suplinite[13]. Corpul didactic a avut de înregistrat două
pierderi dureroase: s-a stins Triandafil, docent şi conferenţiar de la
Facultatea de Drept, un tânăr în plină asccensiune, ales printre aleşi şi
plin de promisiuni pentru viitor şi Arhimandritul Isopescul, profesor
suplinitor de la Facultatea de Litere, filologul nostru cel mai de seamă
în ramura limbilor orientale, semitice, era întru toate la înălţimea culturii
moderne. Amândurora Universitatea le păstrează o duioasă şi pioasă
amintire. Dintre elementele noi, un număr de 9 profesori au intrat
definitiv în universitate în anul şcolar expirat.
Studenţi am avut:
La Facultatea de Drept (datele sunt neoficiale)
Aici şi în pagina următoare,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în două ipostaze
Înscrişi în 1919/20 în anul I: 284; în 1920/21, în anul I 498; în
1921/22, anul I 555; la doctorat în 1919/20: 80, în 1920/21: 140, în
abţinându-se de la agitaţiuni sterpe şi vătămătoare, material, 1921/22: 188.
ocupându-se cu mai mult zel decât în anul şcolar expirat de mărirea Totalul studenţilor înscrişi în 1921/22: pentru licenţă 1387, la
fondului inalienabil al Căminului. Pentru mărirea acestui fond, doctorat 408, în total 1795.
Universitatea a tipărit şi lansat un apel către instituţiunile publice şi Numărul licenţilor şi doctorilor promovaţi în decursul anului expirat
particulare care ne-ar fi putut ajuta. Apelul nu a avut ecoul pe care-l nu-l cunosc şi nu-l pot comunica.
doream noi. Şi cu regret trebuie să spun că am impresia că nici La Facultatea de Litere şi Filosofie au fost în anul 1921/22:
studenţimea nu i-a dat tot sprijinul aşteptat făcând propagandă pentru
el. În anii anteriori, când căminul era încă în formare, stundenţimea cu Înscrişi din 1918/19, deci în anul IV: 17 studenţi, 27 studente, total 44
un entuziasm vrednic de toată lauda a alergat şi s-a zbătut pentru a-i
mări fondul şi a-i asigura existenţa. Acum însă am impresia că îl “ “ 1919/20 “ “ “ III: 39 “ 47 “ “ 86
consideră ca un bun definitiv câştigat şi al ei, căruia numai statul e
dator a-i purta de grijă. Punctul de vedere e greşit, căminul nu e încă “ “ 1920/21 “ “ “ II: 31 “ 34 “ “ 65
deplin asigurat, nici în partea sa morală, nici în cea materială şi repet
apelul meu cătră studenţime de a contribui din toate puterile la “ “ 1921/22 “ “ “ I: 91 “ 136 “ “ 227
asigurarea lui, atât în ceea ce priveşte câştigarea recunoaşterii
În total 422, din care 261 din vechiul regat, 141 din Moldova de
dreptului său la existenţă, cât şi în privinţa viitorului său material.
peste Prut, 19 din Bucovina, 1 din Ardeal.
Universitatea din partea-i le asigură de tot interesul ce îi poartă atât S-au produs 13 licenţiaţi şi 8 licenţiate, în total 21 titraţi.
pentru cele sufleteşti, cât şi pentru cele materiale[9].
Dar au fost şi locuri unde apelul nostru a găsit ecoul dorit: Banca La Facultatea de Ştiinţi au fost:
Iaşilor a donat pentru fondul căminului 20 000 lei, Societatea pentru
construcţiuni şi locuinţe ieftine 10 000 lei, Banca Dacia 7 000 lei, În anul III 285 studenţi, în anul II 339 studenţi, în anul I 396
Moara Păcurari 5 000 lei, Banca Moldova efecte în valoare nominală studenţi.
de 5 000 lei, Prefectura Jud. Câmpulung, Bucovina, 200 lei. Şi îmi fac În total 1100, dintre care 398 din vechiul regat, 690 din Basarabia,
o plăcută datorie de a le mulţămi şi cu prilejul acesta şi de a le exprima 9 din Bucovina, 3 din Ardeal.
recunoştinţa noastră. Pe lângă aceasta, din serbările date de studenţi Din acest total, 659 sunt la cele 3 secţii de ştiinţe aplicate (din
aceştia 449 de peste Prut).
s-a luat cota obligatorie de 25%, în total 5 848 lei, astfel averea
Facultatea de Ştiinţi a produs 26 licenţiaţi şi 6 ingineri, în total 32
căminurilor a crescut cu peste 52 000 lei plus dobânzi.
titraţi.
În şfârşit, îmi împlinesc o pioasă datorie pomenind că în cursul
anului expirat Universitatea a primit legatul care constă din toată La Facultate de Medicină am avut:
averea distinsului profesor şi bun român, care a fost regretatul I. V.
Praja. Veniturile acestui legat abia mai târziu vor putea fi folosite şi de a) studiind medicina propriu-zisă:
Universitate, fiind deocamdată destinate unor scopuri culturale în anul I 456 studenţi (156 fără frecvenţă) 109 din regat, 320 Bas.
româneşti în afară de Universitate, însă nouă ni s-a făcut cinstea de a 25 Buc. 1 Ardeal 1 transnistrian
ni se încredinţa administrarea lor. Şi memoria defunctului o vom cinsti “ “ II 207 “ (32 “ “ ) 63 Regat, 126 Bas. 16 Buc. 1 Ardeal
1 transnistrian
împlinindu-i cu sfinţenie dorinţa[10].
“ “ III 266 “ (20 “ “ ) 106 Regat, 145 Bas. 15 Buc.
Acestea sunt multiplele griji şi preocupări, în mijlocul cărora
Universitatea şi-a desfăşurat activitatea sa ştiinţifică şi culturală şi s-a “ “ IV 89 “ (6 “ “) 54 “ 34 “ 1 “
silit a-şi îndeplini misiunea de a da ţării elementele pregătite de care
are nevoie în toate ramurile vieţii sale. Şi cred că Universitatea a făcut “ “ V 49 “ (8 “ “) 41 “ 8 “
tot ce i-a fost cu putinţă faţă de nenumăratele lipsuri şi de stânjenirile
de tot felul. S-au ţinut cursuri, adesea cu paltonul în spinare, s-au făcut Absolvenţi: 75 (49 din Regat, 22 Bas., 1 Buc., 3 din Ardeal), dintre
lucrări în laboratorii, cât s-au putut mai multe cu materialul redus de care şi-au dat teze şi au obţinut titlul de doctori 28 studenţi şi 11
care se dispunea. S-au ţinut de către profesorii noştri şi conferinţe, fie studente, total 39 titraţi.
în Aulă, fie la Ateneul din Tătăraşi, fie la Universitatea Populară din
b) studiind farmacia
Chişinău şi aceste conferinţe, chiar dacă s-au ţinut pentru societăţi de Elevi în anul I: 27 (20 Regat, 6 Bas., 1 Buc.); în anul II: 24 (16
binefacere sau instituţiuni culturale în afară de universitate, totuşi pot Regat, 7 Bas., 1 Buc.).
fi socotite ca o extensiune a activităţii noastre strict universitare şi le Studenţi în anul I: 87 (21 Regat, 66 Bas.); în anul II: 59 (17 Regat,
revendicăm şi ca un titlu de merit al universităţii noastre[11]. 41 Bas., 1 Buc.); în anul III: 23 (7 Regat, 16 Bas.)

44 1 (43)
2009
document

 studii/documente
Absolvenţi: 25 (20 Regat, 3 Bas., 1 Ardeal, 1 Macedonia). Din ei
licenţiati 15.
Înscrişi la doctoratul în farmacie 2.
Înscrişi în total la Facultatea de Medicină 1389 studenţi şi studente
(525 din Regat, 794 din Basarabia, 61 din Bucovina, 6 din Ardeal, 2 din
Transnistria, 1 din Macedonia). Din ei sunt 844 studenţi şi 545
studente.
Au frecvenţa 1102, sunt fără frecvenţă 287, s-au înscris la
examene în iunie 957, şi-au dat toate examenele din iunie 248.
Totalul studenţilor înscrişi:
La Drept 1745, la Litere 422, la Ştiinţe 1100, la Medicină 1389.
Total general 4656 studenţi şi studente.
În afară de Facultatea de Drept, de la care nu am date statistice
oficiale, celelate trei facultăţi adăposteau:
1188 studenţi din vechiul regat
1625 “ “ Basarabia
89 “ “ Bucovina
10 “ “ Ardeal
6 “ “ Transnistria (poate sunt mai mulţi şi socotiţi
ca basarabeni)
2 “ “ Macedonia numai iubirea şi conducându-vă numai de iubire, căci numai aceasta
Aceste trei facultăţi au produs în decursul anului şcolar expirat 107 este rodnică, pe când ura e stearpă, ca tot ce e negativ[15].
titraţi. (Cum am spus, nu ştim câţi titraţi a produs Facultatea de Drept Al doilea apel se adresează cătră toţi cei ce iubesc Universitatea
în acest an, numărul lor însă în orice caz e considerabil mai mare noastră.
decât numărul titraţilor celorlalte trei facultăţi la un loc. Eu am semnat, Greutăţile cu care luptă statul, până când să se poată aşeza în
ca rector, aproximativ 150 de diplome de licenţiaţi în drept)[14]. mod unitar şi stabil pe noile temelii şi să-şi vadă finanţele orânduite în
Şi acum închei această poate prea lungă dare de seamă cu două raport cu obligaţiunile moştenite din război şi cu nenumăratele nevoi
apeluri şi anume: ale oamenilor de acum, sunt atât de mari, încât toate instituţiunile
Universitatea noastră se resimte încă de vremile războiului prin trebuie să caute a-şi strânge mijloace cât mai multe pe căile lor proprii
pregătirea nu totdeauna la înălţime, de care daţi dovadă Dvoastră, şi nimeni pentru cele ce nu se pot acoperi în modul acesta să facă apel
studenţii. Ştim că nu e vina Dvoastră. Dar ştim de asemenea că la punga statului. Sunt ţări în care nevoile învăţământului superior sunt
datoria Dvoastră este să nu faceţi ca nivelul intelectual şi cultural al acoperite aproape în mod exclusiv din mijloace proprii, adunate din
acestei Universităţi să scadă. Munciţi deci din toate puterile pentru a donaţiuni şi legate, încât statul nu contribuie cu mai nimic. La noi,
păstra şi a ridica şi bunul mers al acestei Alma Mater, a cărei grijă de stimatul nostru coleg, profesorul I. Simionescu, a emis odată ideea să
căpetenie este să vă dea tot ce are mai bun şi mai sfânt şi care se se înfiinţeze şi aici o mare „Asociaţie a prietenilor şi foştilor aleşi ai
preocupă, pe cât îi permit puterile, şi de viaţa Dvoastră materială, ca Universităţii din Iaşi”, cu scopul de a-i înlesni adunarea de fonduri şi
mamă bună ce vă este. Ridicându-vă cât mai sus în domeniul cultural prin aceasta asigurarea autonomiei adevărate şi de a purta grija
şi în cel moral, vă îndepliniţi şi cea mai sfântă datorie cătră ţară şi intereselor ei materiale şi morale[16]. Şi apelul meu cătră toţi prietenii şi
neam, căruia îi veţi putea fi conducători buni, luminaţi şi folositori foştii şi actualii elevi ai acestei instituţiuni este: strângeţi-vă, organizaţi-
numai dacă şi din punct de vedere cultural şi moral veţi fi la înălţime. vă, contribuiţi, adunaţi fonduri, faceţi propagandă pentru această
Şi în vacanţe, când vă duceţi fiecare pe la părinţii şi fraţii Dvoastră, Universitate, care trebuie să fie inima şi creierul şi fala Moldovei Mari,
răspândiţi şi pe acolo ceva din focul sacru, la care v-aţi încălzit aici şi pentru ca ea în veci şi glorioasă să trăiască, să crească şi să
căutaţi să fiţi folositori, însă propovăduind, după pilda Mântuitorului, înflorească!

1 A se vedea, de exemplu, „Anuarul din Bucovina şi Ardeal, câţiva din Transnistria şi „suntem şi vom rămânea în legătură sufletească
Universităţii Mihăilene din Iaşi 1930-1935” (în Macedonia. Universitatea a depus un efort cu lumea Europei de apus din ţara noastră”.
continuare „Anuar 1930-1935”), Iaşi, 1936, considerabil pentru a asigura desfăşurarea Florile civilizaţiei trebuie să fie cultivate de fiecare
passim. corespunzătoare a procesului de învăţământ, popor potrivit „cu caracterul lui, cu originea lui, cu
2 Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor având de depăşit încă numeroase probleme. tradiţia şi istoria, cu înrudirile sufleteşti ale lui, iar
Naţionale, Fond Universitate. Rectorat, dosar [3] Rectorul are în vedere, probabil, în special la noi toate acestea ne îndreaptă spre apus. În
1000/1922, f. 526-533. unirea Basarabiei cu România. În prejma şi la felul acesta, Universitatea din Iaşi, cu cele două
3 Ion Agrigoroaiei, Pagini din istoria începutul războiului, majoritatea cercurilor politice facultăţi ce are la Chişinău (Teologia, înfiinţată în
Universităţii ieşene în perioada interbelică, în şi a opiniei publice româneşti se pronunţau pentru 1926 şi Ştiinţe agricole, în 1933, - n. ns., I. A.),
Universitatea din Iaşi. De la modelul francez la intrarea în acţiune alături de Antanta, implicit este în acest colţ sud-estic al Europei, bastionul,
sistemul Bologna (coordonator, Gh. Iacob), Iaşi, pentru eliberarea teritoriilor româneşti deţinute de focarul cel mai înaintat spre răsărit al culturii
2007, p. 224 şi urm.; idem, Valul de studenţi Austro-Ungaria. În condiţiile alianţei cu Rusia, pe concepute în sens vest-european” („Anuar 1930-
basarabeni la Universitate din Iaşi, în „Revista de o parte, şi ale procesului de rusificare, pe de 1935”, p. 10).
Română” (Iaşi), nr. 1, 2007. altă parte, unii considerau Basarabia pierdută sau [5] Universităţile din Iaşi şi din Bucureşti au
[1] Universitatea se confrunta cu consecinţele o chestiune amânată pentru altă etapă. avut o contribuţie însemnată la cultivarea
efortului uriaş făcut de oraşul Iaşi în cei doi ani, Dezvoltarea puternică a mişcării naţionale din conştiinţei naţionale şi la apropierea Marii Uniri.
când a îndeplinit rolul de „capitala rezistenţei până Basarabia într-un interval scurt de timp a fost Universitatea din Iaşi a primit cu deosebită bucurie
la capăt”. Bucuria realizării idealului naţional se întâmpinată cu deosebită satisfacţie şi cu actele de unire, precizând şi misiunea ce o avea
împletea cu preocuparea de a relua firul activităţii oarecare uimire în dreapta Prutului; presa ieşeană de îndeplinit în noul cadru naţional. La 1 aprilie
normale prin refacerea unor clădiri, a instalaţiilor, saluta cu entuziasm Reînvierea Basarabiei. (st.v.) 1918, Rectorul, profesorul N. Leon,
a mobilierului, procurarea combustibilului etc. [4] Atât în această Dare de seamă, cât şi în transmitea următoarea telegramă lui Ion Inculeţ:
[2] Era un salt uriaş în raport cu perioada alte documente similare, Rectorul insista asupra „Sunt fericit să transmit Preşedintelui «Sfatului
anterioară războiului (în 1914, din 335 de studenţi locului şi rolului Universităţii din Iaşi în plan Ţării» călduroase urări din partea Universităţii din
înscrişi, 8 erau din Basarabia şi Bucovina), o naţional şi european. Astfel în Darea de seamă pe Iaşi pentru măreţul act ce aţi săvârşit spre
dovadă a eliberării culturale, parte componentă a anul universitar 1932/1933, prezentată la reîntregirea Ţării şi a Neamului. Universitatea din
unirii Basarabiei cu România, şi a dorinţei deschiderea cursurilor anului 1933/1934, Traian Iaşi va depune toată munca şi inima caldă spre a
tinerilor basarabeni de a se instrui într-o Bratu insista asupra menirii specifice a cimenta această legătură. Ea se bucură că forţe
universitate românescă. Din cifrele date în partea Universităţii din Iaşi, ţinând seama că „Nistrul şi o noi se adaugă la lucru pentru idealul şi menirea
a doua a Dării de seamă rezultă că cel puţin 2000 linie dreaptă spre nord au ajuns să fie hotarul de noastră”. La 1 decembrie 1918 erau trimise câte o
de studenţi erau basarabeni, un număr mai mic răsărit al civilizaţiei vest-europene”. Noi, românii telegramă lui Iancu Flondor şi Iuliu Maniu, în care

document
2009
1 (43) 45

studii/documente
Universitatea din Iaşi îşi exprima „sentimentele de studenţilor, insista în mod deosebit nu numai sau onorific. Pe lângă posturile finanţate de la
dragoste frăţească şi de adâncă admiraţie” pentru asupra aspectului material, ci şi al celui moral; buget, puteau fi şi posturi extrabugetare, precum
hotărârile de unire, „întregind, după realipirea la căminele „trebuie să devină cu timpul centrul, preparatori, asistenţi şi şefi de lucrări (Arh. J. Iaşi,
patria mamă a Basarabiei şi Bucovinei, România inima vieţii universitare”. Având în vedere situaţia Fond Universitate. Rectorat, dosar 1535/ 1935,
Mare” (Arh. J. Iaşi, Fond Universitate. Rectorat, în care „căminul nu e încă deplin asigurat, nici în vol. I, f. 1-3; „Anuarul 1930-1935”, p. 501-502).
dosar 4/1919, f. 64, 288, 289). partea sa morală, nici în cea materială”, Rectorul [14] Numărul studenţilor a creccut
[6] Se relua şi sublinia rolul Universităţii din apela la studenţime să contribuie la consolidarea considerabil, aproape continuu, de la 673 în
Iaşi în viaţa spirituală a României întregite şi în acestuia. 1918/1919, la 4656 în anul de referinţă şi la 6914
special, la răsărit de Carpaţi şi se preciza locul ei [10] Universitatea va beneficia de sprijinul, în 1933/1934, după care a început să scadă, mai
în legătură indisolubilă cu Europa apuseană. sub formă de donaţii în bani şi alte forme, a lent până în 1938/1939 (aproape 3200 de
Rectorul înfăţişa problemele întâmpinate în numeroase persoane juridice şi fizice: fundaţii studenţi) şi mai mult la începutul războiului (în jur
procesul de adaptare a numărului mare de regale, bănci, societăţi industriale, profesori şi de 1800 în 1940/1941). După provincia de
studenţi veniţi din Basarabia la această lume absolvenţi ai Universităţii, diferite persoane provenienţă, cei 6500 de studenţi din anul
apuseană, a tinerilor care fuseseră izolaţi de particulare etc. (vezi, de exemplu listele cu donaţii 1935/1936 se repartizau astfel: Moldova — 2899,
românii din Regat şi supuşi influenţei culturii din „Anuar 1930-1935”, p. 37 şi 53). Basarabia — 1712, Muntenia — 707, Bucovina —
ruseşti. Aceştia veneau din cu totul altă lume [11] Rectorul consemna cu satisfacţie, cu
287, Dobrogea — 186, Transilvania — 110 şi 132
decât cea din Regat şi — sesiza atent Rectorul — mândrie chiar, această activitate de răspândire a
cetăţeni străini. Numărul studenţilor basarabeni se
decât cea din Bucovina. Sunt idei care merită a fi culturii în întreaga Moldovă, activitate ce se va
menţinea ridicat şi ca urmare a înfiinţării în 1926 şi
reţinute în dezbaterea referitoare la dificultăţile intensifica în anii următori, în mare parte sub
în 1933, a facultăţilor de Teologie şi, respectiv, de
manifestate în procesul integrării Basarabiei în cupola a ceea ce s-a numit Extensiunea
Ştiinţe Agricole, ca facultăţi ale Universităţii din
România întregită, nu numai din punct de vedere Universitară. În februarie 1918 s-au deschis
Iaşi; secţia de Învăţământ farmaceutic de la
administrativ ci, în primul rând, spiritual-sufletesc. cursurile Universităţii Populare din Chişinău.
Rectorul remarca cu satisfacţie rezultatele Programul de deschidere, expus de Halippa, Facultatea de Medicină s-a desfiinţat, fiind
îmbucurătoare, obţinute într-un timp foarte scurt — răspundea nevoilor culturale ale provinciei, concentrat la Bucureşti. Secţia de Ştiinţe aplicate
adăugăm noi, în ce priveşte relaţia dintre profesori cursurile urmând „să întregească învăţământul de la Facultatea de Ştiinţe s-a desprins, stând la
şi tinerii veniţi din Basarabia. A existat, din fericire, secundar, aşezat şi el pe temeiuri româneşti” în baza constituirii Şcolii Politehnice din Iaşi, în 1937,
o puternică presiune cantitativă, Universitatea Basarabia. De asemenea, în cadrul Ateneului fapt ce explică, în parte, scăderea numărului de
nefiind pregătită pentru un asemenea „asalt”; alte „Tătăraşi” din Iaşi, fondat în 1919 şi dotat cu o studenţi din anii 1937-1940.
dificultăţi au izvorât din necunoaşterea sistemului clădire nouă în 1920, alături de personalităţi ale [15] Este remarcabil acest apel al Rectorului,
nostru de învăţământ, a limbii române, după cum vieţii culturale din întreaga ţară, numeroşi prin care-i îndemna pe studenţi să se ridice cât
echivalarea studiilor liceale s-a lovit de anumite universitari ieşeni au desfăşurat o activitate mai sus în domeniul cultural şi în cel moral, să
obstacole, neînţelegeri. notabilă, prin conferinţe, participarea la şezători, la respingă — în Universitate şi în afara ei — ura şi să
Rectorul avea cuvinte de laudă pentru excursii cu caracter educativ-patriotic etc. (Const. propovăduiască iubirea. De pe aceeaşi poziţie
atitudinea adoptată de acei studenţi basarabeni Cloşcă, Ateneul „Tătăraşi” din Iaşi — aşezământ democratică — pe care s-a situat marea majoritate
care au renunţat la un protest public ce putea cultural naţional 1919-1940, Iaşi, 1984). De-a a profesorilor — respingând mişcările extremiste,
aduce deservicii ţării pe plan extern. În aprilie-mai lungul anilor, în Aula Universităţii din Iaşi (azi, Aula prof. Traian Bratu va repeta, şi în calitate de rector
1922 a avut loc Conferinţa internaţională de la „Gheorghe Asachi”), un număr impresionant de din anii 1932-1938, îndemnurile la muncă şi
Genova, cu participarea a numeroase state, personalităţi din ţară şi din străinătate au disciplină. În Darea de seamă pe anul universitar
inclusiv a Rusiei Sovietice, în cadrul căreia au fost prezentat, în faţa profesorilor şi a studenţilor, a 1932/1933, el îi îndemna pe studenţi să acorde
dezbătute modalităţile de refacere economică a publicului ieşean, conferinţe pe cele mai variate atenţia cuvenită pregătirii de specialitate. „De
Europei centrale şi răsăritene. Dincolo de teme din domeniul literaturii şi limbii române, a aceea, cuvântul repetat de noi necontenit este: în
manifestarea unor abuzuri în administrarea istoriei, filosofiei, sociologiei, medicinei, dreptului, vremurile grele de astăzi, numai cel bine, cel
Basarabiei, anumite elemente dintre studenţii biologiei, religiei, etc. Începutul remarcat de foarte bine pregătit poate fi sigur că va reuşi în
basarabeni erau în slujba Moscovei şi au Rector se va dezvolta substanţial în perioada viaţă, că va fi singur stăpân pe destinul său. Deci,
desfăşurat la Iaşi o activitate menită să creeze o următoare. Astfel, în intervalul ianuarie 1935 - mai fiecare student să-şi formeze rădăcini puternice
stare tensionată şi să prezinte statul român întregit 1938 s-au prezentat în Aulă peste 240 de ale existenţei sale într-o cultură profesională
într-o imagine negativă pe plan internaţional. conferinţe, unii conferenţiari ţinând mai multe solidă şi temeinică, prin muncă cinstită, ordonată
[7] Inaugurarea noului Palat Universitar de la conferinţe (I. Agrigoroaiei, În arhiva Universităţii şi continuă” („Anuarul 1930-1935”, p. 14). Acelaşi
Copou avusese loc la 21 octombrie 1897, în din Iaşi, în vol. Nicolae Iorga 1871-1940. Studii şi îndemn va fi reluat în dările de seamă din anii
prezenţa regelui Carol, a reginei Elisabeta, a documente, vol. IV, coordonatori: C. Buşe, C. următori (Ibidem, p. 23-24, 29).
primului ministru D. A. Sturdza, ministrului Cultelor Gaucan, Bucureşti, 2007, p. 14-15). [16] Rectorul menţionase ajutorul financiar
şi Instrucţiunii Spiru Haret, rectorului N. Culianu, a [12] O statistică întocmită la mijlocul
primit de la mai multe instituţii pentru fondul
unor profesori şi studenţi din ţară şi din străinătate deceniului al IV-lea a înregistrat 45 de cercuri,
căminelor studenţeşti şi legatul încredinţat spre
etc. (I. Agrigoroaiei şi I. Toderaşcu, Noul Palat societăţi şi asociaţii studenţeşti; cu excepţia unei
administrare. Câţiva ani mai târziu, Fundaţia
Universitar de la Copou. 100 de ani de la societăţi înfiinţate în 1897, celelalte şi-au început
„Regele Ferdinand” a acordat o sumă
inaugurare, Iaşi, 1997, p. 13). activitatea după 1918. Dintre primele înfiinţate
considerabilă pentru construirea Bibliotecii
[8] A crescut într-o oarecare măsură după război, amintim aici: Societatea „Avram
Centrale Universitare, o remarcabilă realizare
capacitatea căminelor şi a cantinelor. În 1933 s-a Iancu” (1918), Cercul studenţesc dorohoian
construit o cantină modernă, iar în 1934, un (1921), Cercul studenţilor din oraşul şi judeţul arhitectonică şi funcţională, clădire inaugurată în
„pavilion model pentru locuinţa studenţilor, iar în Tighina (1922), Cercul studenţilor din oraşul şi anul 1933. Apelul la înfiinţarea unor asociaţii care
1935, o clădire specială pentru brutărie”. În aceşti judeţul Bălţi (1922), Societatea studenţilor să adune fonduri nu a avut, credem, finalitatea
ani, capacitatea Căminului „Regina Maria” era de agronomi „Ion Ionescu de la Brad” (1924), Cercul dorită. Poate fi menţionată Asociaţia „Prietenii
peste 450 de locuri, iar a Căminului „Carol al II- studenţilor din oraşul şi judeţul Cetatea-Albă Universităţii”, înfiinţată în 1935, ce îşi propunea să
lea”, de 391 de locuri: „42 gratuit, 325 plătesc câte (1926) ş.a. („Anuarul 1930-1935”, p. 609-612). ajute Universitatea şi alte instituţii culturale ale
100 lei lunar, iar 23 câte 300 lei. La cantină iau [13] În anii interbelici a sporit numărul Iaşului şi ale Moldovei. Asociaţia a editat revista
masa 1091 studenţi, din care 54 gratuit, iar restul cadrelor, cu preocuparea de a se completa „Însemnări ieşene” (1936-1940), condusă de M.
câte 15 lei pe zi până în luna aprilie, apoi câte 17 schema ierarhică a Catedrelor şi a asigura Sadoveanu, Gr. T. Popa şi G. Topîrceanu (după
lei” („Anuarul 1930-1935”, p. 625). Aceste sume premisele ascensiunii permanente, didactice şi moartea acestuia, Mihai Codreanu), revistă ce a
trebuie raportate la diferenţa de curs în condiţiile ştiinţifice. Astfel, în 1938/1939 Universitatea din combătut extremismul naţionalist şi tendinţele
inflaţiei de la sfârşitul războiului, pe de o parte, şi Iaşi funcţiona cu 115 profesori şi conferenţiari, 218 revizioniste externe. Rectorul sublinia că
a stabilizării monetare din 1923, pe de altă parte. şefi de lucrări (lectori), asistenţi şi preparatori. Un adevărata autonomie nu putea fi asigurată fără o
[9] Cel care s-a preocupat permanent de conferenţiar putea fi provizoriu, suplinitor sau bază financiară corespunzătoare, teză mereu
asigurarea unor condiţii cât mai bune de studiu definitiv, un profesor — agregat, suplinitor, titular valabilă în viaţa universitară.

The University from Iasi in the new national and geopolitical context of the Greater Romania
Abstract: The year 1918 brought a significant event in known cultural institution - the “Alexandru Iona Cuza”
the history of Romania: the creation of the national unitary University from Iasi.
state. The author presented us a unique document regarding Keywords: university education, culture, national unity,
the new objective, but also the inherent difficulties of a well- national conscience, society

46 1 (43)
2009
document

 studii/documente

NAVA-{COAL~ „MIRCEA” -
A 70-A ANIVERSARE DE LA LANSARE
Constantina STOIANOVICI
Serviciul Istoric al Armatei

nul acesta se împlinesc 70 de ani Faţă de nevoile de dezvoltare ale marinei,

A
”
de la intrarea în dotarea marinei bricul „Mircea” rămăsese prea mic,
române a unei nave necorespunzător cerinţelor. Astfel că, în anul
... în această marină
reprezentative, cu valoare de simbol — 1934 „Mircea” a fost ancorat în Galaţi urmând
bricul „Mircea”. se va perpetua tot a fi păstrat şi îngrijit ca o relicvă marcantă
La 17 mai 1939 a fost primit în portul acel spirit „Mircea”... pentru generaţiile viitoare, cărora să le
Constanţa, în cadrul unei importante Carol al II-lea amintească faptul că prin el, marina militară a

”
solemnităţi, noua navă şcoală „Mircea”. renăscut şi s-a dezvoltat.
Portul Constanţa a îmbrăcat în acea zi Retras din lista navelor active în 1934,
frumoasă de mai, haina de sărbătoare, într-un bricul „Mircea” a fost considerat un simbol al
moment cu multiple semnificaţii pentru marina militară şi comercială suveranităţii României pe ape, făcând cunoscută în lume ţara şi
română. Despre această zi solemnă în Jurnalul de bord al navei se originea ei.
consemna: „Toate navele noastre acostate la dana militară erau
Carol al II-lea a evaluat cel dintâi şi cel mai bine ce a însemnat
nerăbdătoare de a primi pe mult aşteptatul «Mircea»; lângă una din
bricul „Mircea” pentru viaţa marinărească română, sintetizând
nave se afla adăpostit discret şi îmbătrânit gloriosul bric «Mircea»
aceasta în cuvintele „Spiritul Mircea”. La 15 august 1934,
aşteptându-şi obosit „înlocuitorul” pentru a continua campaniile
fructuoase dând Marinei noastre navigatori oţeliţi la suflet, tenace, adresându-se ministrului aerului şi marinei, regele sublinia:
curajoşi şi purtând cu aceeaşi mândrie pavilionul românesc peste „Sunt convins că în această marină se va perpetua tot acel
mări şi oceane. spirit «Mircea», spirit fără de care marina noastră nu poate exista
Vechiul „Mircea”... odihnea părând că visează la vremurile de — acest spirit al marinei, care este o dragoste de larg şi totodată un
glorie... şi încrezător în superbul urmaş. spirit de necurmată disciplină, spirit de înfăptuire exactă a celei mai
3)
După ancorare, marinarii au adus la bordul noului bric mici manevre”.
„Mircea” pavilionul şi cartea de aur donată de Liga Navală”. 1) Prin aceste cuvinte se exprimă concepţia şefului statului
La festivităţile de primire a noului bric „Mircea” au participat o despre pregătirea marinarului la şcoala minunată a velelor, departe
serie de persoane reprezentative ale vieţii politice şi din
conducerea marinei, la momentul respectiv.
Astfel, pe distrugătorul „Regina Maria” se aflau în aşteptare,
din primele ore ale dimineţii, „viceamiralul Petre Bărbuneanu,
comandantul Marinei Regale, generalul Stoicescu, comandantul
Forţelor Aeriene, generalul Macici, comandantul garnizoanei
Constanţa, Nicolae Ottescu, Rezident Regal al Ţinutului
«Marea», generalul Nicolau, primarul oraşului Constanţa,
contraamiralul Victor Schmidt, comandantul Litoralului Maritim, I.
Caranfil, fost ministru al Aerului şi Marinei, amiralii în rezervă
Bucholtzer, Sebastian Eustaţiu, Negru, Coandă, Gavrilescu,
Rizea, Radu Irimescu, fost ministru al Aerului şi Marinei, ing.
Chiriac, ofiţerii superiori din garnizoană şi toţi ofiţerii din Marină”2).
Ulterior, gornistul a anunţat sosirea generalului adj. Paul
Teodorescu, ministrul Aerului şi Marinei însoţit de Eugen Titeanu,
subsecretar de stat la Ministerul Propagandei Naţionale,
contraamiralul Gheorghiu, secretar general al Ministerului Aerului
şi Marinei şi rezidentul regal.
La ora 11, oficialităţile şi oaspeţii invitaţi s-au îmbarcat la
bordul navei-şcoală „Mircea”.

„Spiritul Mircea”
Încă de la data înfiinţării Şcolii de Marină prin Decretul Regal
din 3 octombrie 1881 s-a luat în considerare şi nevoia construirii
unui bastiment şcoală, unde elevii trebuiau să pună în practică
cunoştinţele teoretice fapt pentru care s-a comandat la şantierele
Tahmes Iron Works din Londra un bric potrivit ca mărime cu
mijloacele ţării şi cu efectivele din marină. Acest bric botezat cu
numele Mircea, cu un deplasament de 360 t, avea 2 catarge cu
velatura completă şi o mică maşină pentru o viteză de 8 noduri;
nava a sosit la Galaţi în ziua de 12 august 1882 sub comanda
maiorului Urseanu Vasile, după ce a străbătut distanţa în jurul
Europei în 24 zile.
Timp de 57 de ani bricul a pornit în campanii fructuoase ca să
dea ţării navigatori pregătiţi, curajoşi şi disciplinaţi. La posturi pe N.M.S. „Mircea”

document
2009
1 (43) 47

studii/documente
Analiza caracteristicilor şi a aparaturii din dotarea navei relevă
gradul ridicat de modernitate al acesteia.4)
Lungimea navei fără bompres 75 m, lăţimea 12 m. La un
pescaj de 5 m, deplasamentul ei comporta 1650 tone. Înzestrată
cu trei catarge, avea o suprafaţă de vele totală de 1750 m2. Un
motor Diesel de 520 C.P., dezvolta o viteză de 9,5 noduri cu velele
strânse.
Pentru serviciile bordului nava mai poseda trei motoare Diesel
de câte 61 C.P., pentru serviciul în staţiune un dinam de 60 Kw şi
pentru noapte o baterie de acumulatori.
De altfel, totul era prevăzut la bord pentru a corespunde
scopului de navă şcoală modernă: maşini auxiliare pe punte,
servo-motor pentru cârmă, vârţ de ancoră, cabestane etc., toate
manevrate electric. La bord: încălzire centrală, instalaţii electrice
de iluminat, ventilaţie, bucătării electrice.
De asemenea este de remarcat faptul că noul „Mircea” purta la
provă galionul reprezentat prin bustul primului voievod care şi-a întins
Se dă onorul la ridicarea pavilionului pe nava şcoală „Mircea” hotarele până la „Marea cea Mare”, domnitorul care a cunoscut cel
dintâi perspectiva ieşirii noastre la larg — Mircea cel Bătrân.
de uscat, în contact cu capricioasa mare, pentru a forma elemente Deosebit de semnificativ pentru ceea ce a reprezentat şi urma
viguroase, tenace şi hotărâte în toate acţiunile lor. să reprezinte bricul „Mircea” în marina română este discursul rostit
Această concepţie era în concordanţă cu elementele de de ministrul aerului şi marinei gl.adj. Paul Teodorescu la
gândire şi doctrină militară în epocă în ceea ce priveşte formarea festivitatea de primire a navei şcoală în portul Constanţa.5)
şi pregătirea ofiţerilor de marină. Astfel se considera că deşi „Am ţinut ca intrarea bricului în rândurile navelor noastre să fie
armamentele şi aparatele ce compuneau, la momentul respectiv, făcută în prezenţa gloriosului său predecesor bricul Mircea de la
diferitele feluri de nave de luptă impuneau ofiţerilor cerinţa 1882 şi a valoroşilor săi comandanţi, ca un omagiu de recunoştinţă
pentru tot ce a reprezentat vasul şi echipajele lui, în decursul a mai
cunoaşterii acestora după o îndelungată pregătire, totuşi şcoala
bine de jumătate de veac, în Marina noastră, ca pregătire
mării unde se învaţă răbdarea, camaraderia, oţelirea sufletului şi
profesională şi formare a unui spirit marinăresc.
tăria de a domina elementele naturii nu se poate face mai bine
Bricul Mircea alături de fregata Mircea ne înfăţişează nu numai
decât departe de uscat, în largul mării la bordul unei nave cu vele.
partea formală de pură comparaţie a unui vas perimat cu un vas
Multe dintre marinele de război au înţeles rostul acestor necesităţi ultramodern, ci înţelesul adânc al unui trecut bogat în fapte
şi le-au introdus în sistemul de pregătire al tinerilor destinaţi a pilduitoare şi a unui viitor sigur de realizările lui.
deveni ofiţeri de marină. Cele 2 nave fixează momentul a 2 mari epoci: aceea a
Ca atare şi în marina noastră se simţea nevoia unei noi nave bătrânului bric Mircea — a marinei mici care s-a închis acoperită de
şcoală cu vele. glorie; aceea a tânărului bric Mircea — a marinei mari — care s-a
Carol al II-lea a observat urmările lipsei lui „Mircea” şi a dat deschis de curând, plină de speranţe.
alarma: „se pierde spiritul «Mircea» - ne trebuie neapărat şi cât mai Epoca bricului Mircea de la 1882 e aceea a începutului Marinei
grabnic un nou «Mircea»”. noastre, care cu tot entuziasmul tinereţii ei a format echipaje
Liga Navală, bazându-se şi pe sesizarea suveranului a pus curajoase, a pregătit cadre destoinice, a creat Marina Comercială
problema cercetării şi dezbaterii în comitetele sale şi a început care a purtat cu o desosebită mândrie frumosul nostru tricolor, pe
propaganda prin revista „Marea Noastră” lansând totodată, un apel întinsul apelor şi a pus piatra solidă la temelia Marinei moderne.
pentru ţară, pentru strângerea de fonduri. Această eră, de prosperitate şi înflorire înscrie cea mai scumpă
În acelaşi timp amiralitatea marinei regale a studiat diferite pagină din istoria Marinei româneşti.
tipuri de navă şcoală din marinele străine şi a stabilit tipul care să Epoca bricului Mircea nou, care se deschide, va fi perioada de
răspundă cel mai bine la nevoile marinei noastre militare şi realizare a unei marine puternice atât militară cât şi comercială,
comerciale. aşa cum au dorit-o bătrânii marinari.
La 26 ianuarie 1938 ministrul aerului şi marinei, Radu Irimescu, Ea va însemna suveranitatea României pe apă şi mântuirea ei
a încheiat un contract cu şantierul Blohm Vass din Hamburg pentru spre Marea Largă aşa cum a profeţit Mihail Kogălniceanu”.

construirea acestei nave, contract în care se prevedea ca termen
de livrare data de 15.01.1939.
Lucrările pe cală au început la 15.04.1938. Lansarea navei a
avut loc la 22.09.1938 cu mare solemnitate; la festivitate au asistat 1) AMR, Fond Microfilme, rola F II.2.116, cd. 480
membrii Legaţiei Române din Berlin, oficialităţile civile, 2) dr. Marian Moşneagu, „Regele şi Regina Mării Negre”, Ed.
reprezentanţii militari şi ai Marinei Germane din Hamburg, ofiţerii Muntenia, Constanţa, f. 116
delegaţi ai Marinei Regale, o companie de onoare germană, 3) AMR, Fond Microfilme, rola F II.2.116, cd. 484
reprezentaţii şantierului Blohm & Vass, reprezentanţi ai Străjii Ţării 4) AMR, Fond Microfilme, rola F II.2.116, cd. 485
şi un numeros public. 5) AMR, Fond Microfilme, rola F II.2.116, cd. 491
Probele de recepţie ale navei au început la 16 ianuarie 1939,
iar la 25 ianuarie a fost luată în primire de comandorul Roman “Mircea” — the training vessel
August împreună cu ofiţerii şi echipajul său. at its 70th anniversary
În ziua de 29 martie 1939, după solemnitatea de arborare a
pavilionului naţional, nava părăseşte portul Hamburg, îndreptându- Abstract: The need for the construction of a training ship
se spre patrie aproape pe acelaşi drum ca şi bricul „Mircea” în was taking into account from the moment of the creation of
1882, urmând să facă opriri la Southampton, Lisabona şi Malta. the Navy School, through the Royal Decree no. 3. On 17th
Nava a costat 120 milioane lei, o parte din sumă fiind achitată May, 1939, the training ship “Mircea was welcomed in
prin subscripţie publică, deschisă şi susţinută de Liga Navală Constanta harbour. The analysis of the components of the
Română, căreia i se datorează în acest sens o laborioasă activitate ship and the devices on board demonstrate its modernity at
de propagandă la public, înainte de punerea pe cală a navei. the moment of its inauguration ceremony.
La data lansării, pe navă se puteau ambarca 15 ofiţeri, 28 Key words: training vessel, brig, Royal Navy, Constanta
maiştri şi subofiţeri, 40 marinari, 40 ofiţeri elevi şi 100 elevi. harbour, national flag

48 1 (43)
2009
document

 studii/documente

Interven]ia for]elor [i mijloacelor

de ap`rare pasiv` dup` bombardamentul
asupra Bucure[tiului din 4 aprilie 1944
Alexandru ARAM~

În ziua de 4 aprilie, odată cu îmbunătăţirea situaţiei meteo, căpitanul Anthony D. Polink din Grupul 449 (Escadrila 719)7.
este declanşat cel de-al treilea raid al aviaţiei anglo-americane Conform declaraţiilor prizonierilor americani pierderile mari
asupra teritoriului României şi primul al ofensivei aeriene din suferite de Forţa a 15-a Aeriană în această misiune s-a datorat
anul 1944. Trebuie menţionat că în perioada 20-25 martie faptului că escorta de vânătoare proprie nu a sosit la punctul
1944, în schimbul de lor mesaje, generalul Maitland Wilson, de întâlnire cu bombardierele şi ,,s-a reîntors la baze imediat
comandantul forţelor aliate din Mediterana, îi ceruse după pătrunderea deasupra teritoriului romând lăsând
mareşalului Antonescu să retragă imediat trupele româneşti bombardierele singure tocmai când aveau mai mare nevoie de
din Rusia şi să accepte capitularea. Întrucât până la data de 28 protecţie”8. Deasemenea prizonierii americani au mai declarat
martie 1944, data ultimei radiograme, partea română nu că ,,aviaţia de vânătoare româno-germană a opus o puternică
dăduse nici un răspuns, a fost lansat ordinul începerii rezistenţă, atacând violent valurile de Liberatoare şi
bombardamenelor aeriene asupra rafinăriilor de petrol şi căilor apropiindu-se uneori până la 20-30 de metri de inamic, urmând
de comunicaţie din România, cu scopul sprijinirii ofensivei distrugerea lui cu orice preţ”9.
sovietice, care în acel moment se desfăşura în În total bombardierele americane au
nordul Moldovei şi Basarabiei1. lansat deasupra obiectivului un număr de

”
Decolate la ora 10.30 de pe areodrmurile 2532 de bombe brizante, la care s-au
San Pancrazio, Grotaglie, Brindisi şi Formaţiile de A.P. adăugat şi o mulţime de bombe incendiare,
Manduria, situate în sudul Italiei, ale Zonei printr-un care au provocat moartea a 2763 de oameni
bombardierele americane au survolat Marea remarcabil efort, au şi rănirea a altor 2341 de persoane. De
Adriatică, urmând apoi intinerariul Nord Lacul
reuşit să soluţioneze asemenea 6866 de locuitori au devenit
Scutari — Krusevac — Vidin, în direcţia
României. Vremea deosebit de urâtă de într-un timp minim sinistraţi, prin distrugerea totală a 1246 de
deasupra Balcanilor a obligat ca o parte din problema salvării locuinţe, iar alte 1270 au fost parţial distruse
formaţia de avioane americane să victimelor şi sau avariate. La nivelul instalaţiilor, liniilor şi
abandoneze misiunea şi se întoarcă la baza, internării lor mijloacelor CFR au fost distruse total, parţial
spre obiectiv continuând să zboare doar în spitale sau avariate Atelierele Griviţa, zona Gării de

”
aproximativ 170 de bombardiere B-24 Nord, staţia Bucureşti-Militari, Direcţia
Liberator din Escadra 47 Aeriană2. Medicală şi Maternitatea CFR. Au mai fost de
Bombardierele rămase, şi în special cele din asemenea distruse grav sau avariate linile CFR
Grupurile 449, 367, 98, 450 şi 451 au urmat în continuare din halta Griviţa, staţia Bucureşti-Mărfuri, iar în triajul Bucureşti
traseul Cetate — Nord Caracal — Văleni (Nord-Vest Roşiorii De
circa 1000 de vagoane au fost distruse sau incendiate.
Vede) — Lunguleţul (punctul iniţial pentru atac), de unde au luat
direcţia de 115°, care coincidea cu traseul căii ferate, pe Bombele americane au mai căzut şi în zonele aferente zonei
porţiunea Triaj — Gara de Nord. Urmând traseul căii ferate transporturilor CFR, în zona centrală şi unele cartiere locuite
bombardierele americane au ajuns deasupra Bucureştiului, de ale Capitalei, fiind distruse total, parţial sau grav avariate:
unde de la o altitudine de 6500-7000 de metri au lansat un Liceul Aurel Vlaicu, localul Cretzulescu, Circa 33 Poliţie, o
covor de bombe asupra reţelei feroviale, Triajului, Atelierelor grădiniţă de copii, o şcoală primară, Judecătoria ocolului 8
CFR, Griviţei, Gării de Nord dar şi asupra zonelor învecinate
acestora. După atacarea obiectivului avioanele americane s-
Distrugeri provocate
au întors la baze pe traseul: sud Bucureşti — Adunaţii Copăceni de bombardamentul
3
— Caracal — Vidin . din 4 aprilie 1944
Pentru interceptarea bombardierelor americane aviaţia la Gara de Nord
română de vânătoare a acţionat cu 81 de avioane de
vânătoare, cărora li s-au mai adăugat alte 91 de avioane
germane4. Cu toate acestea greul luptelor, care au durat
aproape 2 ore, a fost dat de către piloţii români, întrucât aviaţia
de vânătoare germană a fost iniţial direcţionată către Ploieşti,
pentru ca apoi să revină şi să atace bombardierele americane
pe drumul de întoarcere. Artileria antiaeriană a intervenit
prompt însă efectele, după cum declară prizonierii americanii,
se pare că au fost reduse din cauza înălţimii mari de zbor
(6500 — 7000 metri), proiectilele explodând mult sub formaţiile
de bombardiere5.
Din rândul bombardierelor americane care au atacat
Bucureştiul pierderile au fost severe cauzate de intervenţia
aviaţiei de vânătoare româneşti şi germane, numărul
bombardierelor doborâte fiind de 11, confirmate de datele de
arhivă româneşti6. Din avioanele americane doborâte în ziua
de 4 aprilie 1944 au fost capturaţi 45 de prizonieri americani
(21 de ofiţeri şi 24 subofiţeri), cel mai mare ofiţer în grad fiind

document
2009
1 (43) 49

studii/documente
urban, Şcoala Politehnică, Institutul Dr. Cantacuzino, Institutul
Botanic, Imprimeria şi Manutanţa Armatei. De asemenea
pagube importante s-au înregistrat la uzina Electrică
Grozăveşti, unde au fost avariate grav cabluriile de alimentare
şi posturile de transformare, la Uzina de apă şi la reţeaua de
conducte, precum şi la apeductele Bragadiru şi Arcuda-Ulmi.
Reţeaua de transport cu mijloace în comun — S.T.B. nu scapă
nici ea de furia bombardamentului, mai multe garnituri de
tramvai fiind distruse sau grav avariate, iar liniile şi firele
electrice aeriene fiind distruse în mai multe locuri. Grave
consecinţe ale bombardamentului din 4 aprilie suportă şi
hotelurile Athenée Palace, Ambasador, Splendid, Papadopol,
blocurile „Generala“, „Mica“, „Kapriel“, „Băicoianu“, moara
Românească, „Banca de Credit“ şi Rafinăria de petrol „Blank“10.
Chiar dacă şi-a ratat în mare parte ţintele, bilanţul
bomardamentului din 4 aprilie 1944 a fost dezastros pentru
bucureşteni: sub sutele de imobile dărâmate au fost îngropaţi
peste 5000 de morţi şi răniţi, majoritate femei, copii şi bătrâni11,
fiind cea mai mare pierdere suferită vreodată de capitala
României în timpul războiului. Numărul mare de victime s-a
datorat faptului că o mare parte din bombe aruncate de valul
doi de bombardiere, îndreptate către staţiile de cale ferată
Gara de Nord şi Chitila, au căzut deasupra cartierului de
locuinţe din vecinătate, din pricina faptului că bombardierele Distrugeri provocate
din valul doi au aruncat bombele după fumul şi praful provocat de bombardamentul
de atacul primului val. De asemenea exerciţiile de alarmă din 4 aprilie 1944
aeriană din zilele precedente, după care populaţia nu a mai pe Calea Victoriei
luat în serios alarma şi nu a coborât în adăposturi, a contribuit
la dezastru. Victimele din bombardamentul din 4 aprilie 1944 efectele primului bombardament american asupra
au fost îngropate într-un cimitir nou numit „4 aprilie”, care a fost Bucureştiului, dar şi eforturile forţelor şi mijloacelor de apărare
stabilit în cartierul Giuleşti din Bucureşti. pasivă pentru înlăturarea urmărilor dezastruoase ale atacului
Imediat după atac, cu aprobarea Marelui Stat Major, aerian de la 4 aprilie 1944, atac care avea să se avea să se
Comandamentul Apărării Pasive a dispus intrarea în manifeste cu serioase urmări în starea de spirit din rândul pop-
dispozitivul de intervenţie a celor trei detaşamente din ulaţiei Capitalei.
compunerea Corpului Special de Intervenţie, precum şi a * *
Grupului de Pompieri Militari din Bucureşti. Alături de acestea *
au mai activat şi echipele de ridicare, dezamorsare şi
DARE DE SEAMĂ
distrugerea a bombelor neexplodate din rezerva
Cuprinzând precizări asupra efectelor produse pe teren, de
Comandamentului A.P., echipele de aceeaşi specialitate din
bombardamentul din 4 aprilie 1944 şi activitatea formaţiunilor
Ploieşti şi Braşov, echipele instruite în Penitenciarul Văcăreşti,
de A.P. în cursul zilei de 5 Aprilie 1944.
pentru dezgroparea bombelor neexplodate, dar şi compania
tehnică de apărare pasivă germană din Ploieşti. Acţiunile de
CAPITOLUL I
intervenţie au fost conduse de comandantul Zonei de Apărare
Pasivă Bucureşti, colonelul Ion Repanovici şi coordonate Efectele pe teren şi intervenţiile făcute
personal de comandantul Comandamentului de Apărare 1.Stingerea incendiilor
Pasivă, generalul Gh. Marinescu12. a) Zona Gării de Nord
Documentele prezentate în continuare vin să ilustreze Incendiul care a cuprins imobilul Gării de Nord în partea
dinspre Piaţa Duca şi Cal. Griviţei a fost stins încă din ziua de
Distrugeri provocate de bombardamentul 4 Aprilie a.c.
din 4 aprilie 1944 pe Calea Griviţei Astăzi la ora 17 a fost complet stins şi incendiul ce
cuprinsese partea dinspre Bulevardul Dinicu Golescu a
aceluiaşi imobil.
Au activat Companiile I şi IV.
În lungul triajului până la Chitila Triaj s-au stins toate
incendiile de la vagoane.
A fost salvată prin izolare Centrala de comandă de la Staţia
Chitila Triaj.
Au activat:
- Compania I Pompieri Bucureşti
- ” Pompieri Ploieşti
- Secţia Pompieri Bucureşti Noi
În această regiune mai arde încă un vagon cu cărbuni care
urmează a fi stins în curând.
b) Zona Athenée Palace
Au fost stinse următoarele incendii:
- Hotel Athenée Palace
- Hotel Splendid
- Cal. Victoriei 57
- ” ” 59 şi 61
- Cal. Victoriei 100

50 1 (43)
2009
document

 studii/documente
Au activat Companiile 3 şi 5 Bucureşti. Ruinele unei
c) Zona Institutul Babeş, Facultatea de Medicină Veterinară case distruse
şi Institutul Cantacuzino. de bombardament
Toate incendiile din această zonă au fost stinse complet. A pe Calea Griviţei
activat Compania 6 Pompieri Bucureşti. (4 aprilie 1944)
d) Manutanţa Armatei
Incendiul a fost stins cu care ocazie s-au făcut importante
salvări.
A activat Compania 2 Pompieri Bucureşti.
e) Incendii numeroase şi de mai mică importanţă de pe
străziile:
- Mareşal Badoglio
- Romană colţ Dorobanţi
- Palatul Cotroceni
- Lt.Col. Papazoglu 9
- Elena Doamna 52, 64, 66, 68
- Mărăşeşti 70
- Cuza Vodă 24, etc.etc.
Toate aceste incendii au fost stinse încă din ziua de 4
Aprilie a.c.
Deasemenea alte numeroase incendii au fost rezolvate de
unităţile de pompieri din Bucureşti în zona Cotroceni, Banu
Manta, Filantropia, etc.
Din cauză că o parte din unităţi sunt încă pe teren, la
scormonit de dărâmături şi ajutoare la dărâmări şi apoi pentru 5. Sinistraţi
motivul că 2 companii de pompieri din Bucureşti au fost Sectorul I .... 37 — cazaţi în locul de adunare interioară
deplasate la Ploieşti azi la ora 15, împreună cu ofiţerii care au Piaţa Brătianu
lucrat pe teren în Capitală în zilele de 4 şi 5 Aprilie a.c.,nu se ” .... 3 — cazaţi în locul în localul Aro
poate încă da o situaţie exactă a numărului incendiilor, decât Sectorul II .... nu are nici un sinistrat
după ce se lucrările pe teren în Capitală se termină şi unităţile Sectorul III.... 163 — cazaţi pe cont propriu la rude şi
cunoscuţi
plecate la Ploieşti se întorc în garnizoană.
Sectorul IV.... 39 — cazaţi la locul de adunare interioară Şc.
Primară Tabla-Buţii.
2. Dărâmături
Total sinistraţi identificaţi: 24213.
Situaţia imobilelor dărâmate parţial sau total pe sectoare
de A.P. este arătată în anexa Nr.1. CAPITOLUL II
Operaţiunea de degajare a dărâmăturilor s-a efectuat în Efecte de ordin general
general cu echipele organizate de Zonă în cadrul Circ. şi 1.Electricitatea
sectoarelor de A.P. O bombă căzând în sala cazanelor uzinei de electricitate
Activitatea unităţilor de detaşamente speciale de Grozăveşti, a distrus pompele de apă fără însă a lovi cazanele.
intervenţie se arată în anexa nr. 2 Din această cauză, Uzina rămâne scoasă din serviciu pe o
Pentru motivul că dărâmăturile produse sunt numeroase şi durată de timp apreciabilă.
deci lucrul pe teren pentru a completa soluţionarea a degajării Transformatoarele de 30 kw. pentru curentul adus de la
dărâmăturilor cer un număr mult mai mare de braţe decât cel Uzina electrică Schitu Goleşti a fost distrusă de bombe şi deci
angajat până în prezent, s-a luat hotărârea ca începând din nici această sursă de electricitate nu mai poate fi folosită
dimineaţa zilei de 7 crt. să se pună la lucru, în cadrul muncii de Uzina electrică Filaret, rămasă intactă, acoperă necesităţile
folos obştesc, toţi premilitarii municipali aflaţi în garnizoană, în de curent pentru jumătate din Capitală.
care scop s-a transmis pentru difuzare prin presă un ordin de S-au luat măsuri pentru a se furniza curent în primul rând
chemare a premilitarilor. la autorităţi, întrepinderi şi uzina de apă, o mare parte din
3.Bombe rămase neexplodate abonaţi fiind scoşi din circuit.
Situaţia numerică până astăzi 5 aprilie 1944, ora 18, se
prezintă astfel: 2.Gaze
Sectorul I .......................................53 buc. Două conducte de gaze naturale au fost distruse.
” II........................................25 buc.
” III........................................48 buc. 3.Apă
” IV....................................... 63 buc. Au căzut cinci bombe în staţia de pompare de la
Total 189 buc. Grozăveşti.
din acest total au fost ridicate un număr de 18, rămânând Pentru executarea reparaţiilor se lucrează cu toată
deci încă pe teren restul de 171 bombe intensitatea, atât la uzină cât şi la conductele din oraş.
În cadrul activităţii de dezarmare şi ridicare a bombelor În raza Capitalei au fost distruse prin bombardament un
neexplodate, activează echipe germane sub conducerea D-lui număr de 15 conducte.
Colonel Ribur, în sectorul I şi IV, iar în sectorul II şi III lucrează Capitala este complet lipsită de apă.
echipele din detaşamentul special Maior Novacovici. S-au pus în funcţiune puţurile de mare adâncime ce nu pot
însă alimenta cu apă decât încăperile de la subsoluri.
4.Victime Apeductele de la Arcuda şi Bragadiru care debuşează în
a) Răniţi rezervoarele de la Cotroceni au fost lovite pe traiect şi mai grav
Până la 5 IV a.c. la ora 18,30 s-au identificat pe întreaga este faptul că şi pe traseul de la rezervoare la uzină cele 5
Capitală 1484, din care 1284 spitalizaţi, iar restul au fost lăsaţi conducte primare au fost avariate.
acasă. Până în ziua de 7 crt. uzina de apă va fi pusă în funcţiune.
Din cei spitalizaţi un număr de 34 au murit.
b) Morţi 4.Telefoane.
1169 — în care se cuprind şi cei 34 morţi în spital Din cauza lipsei de curent electric o parte din telefoane au

document
2009
1 (43) 51

studii/documente
fost întrerupte. instruite nu avem însă, trusele necesare cu care ar fi trebuit să
5.Tramvaiele fie dotate.
Circulaţia tramvaielor a fost complet sistată, din cauza Cu improvizaţii nu se pot executa operaţiuni atât de
lipsei de curent şi distrugerii parţiale a liniilor. riscante, ca operaţia de dezarmare a bombelor explozive.
Rezultatul este că populaţia Capitalei este menţinută sub
Capitolul III stare de teroare prin prezenţa acestor bombe pe teren, că
Greutăţi întâmpinate şi propuneri suntem asaltaţi şi imploraţi să venim în ajutorul a mii de
1.Stingerea incendiilor cetăţeni fără ai putea satisface.
Legăturile telefonice în sectorul IV întrerupte, efect al Se impune procurarea cât mai neîntârziată a truselor şi
bombardamentului. dotarea cât mai urgentă a echipelor instruite.
Transmiterea ordinelor cu foarte mare întârziere.
Lipsa de apă a impus utilizarea de navete cu cisterne, fapt 4.Serviciul Asistenţei
care a avut drept rezultat o pierdere de timp în promptitudinea A funcţionat defectuos.
intervenţiilor. Locuitorii rămaşi fără adăpost n-au fost îndrumaţi de către
Din cauza lipsei de apă, autopompele n-au putu fi folsite organele de resort spre locurile de adunare interioară, astfel că
decât într-o măsură neglijabilă şi numai pentru releuri. asistenţa ce trebuia să fie asigurată de către autorităţi,
sinistraţilor, a rămas la mijloacele pe care fiecare şi le-a putut
2.Dărâmături asigura prin rude şi cunoştinţe.
Zona dispune de suficiente braţe de muncă şi de scule
uşoare(lopeţi, târnăcoape, casmale). Nu are însă unelte grele
CONCLUZII GENERALE
şi maşini, iar echipele de degajarea marilor dărâmături ale
Formaţiile de A.P. ale Zonei printr-un remarcabil efort, au
întreprinderilor sunt şi ele cu totul insuficient înzestrate, sub
reuşit să soluţioneze într-un timp minim problema salvării
acest raport.
victimelor şi internării lor în spitale.
Aceaşi lipsă se constată şi la unităţile din detaşamentele
Aproape în totalitatea lor, răniţii grav au primit pe teren
speciale de instruire, fapt raportat de Zonă de repetate ori. primele ajutoare şi au şi fost în câteva ore internaţi în spitalele
din Capitală.
3.Bombe neexplodate Unităţile de pompieri, cu toate greutăţile ce au avut de
Prezenţa acestora pe teren prezintă un enorm pericol, cu întâmpinat, au dat dovadă de o temeinică pregătire
toate măsurile ce se iau pentru îndepărtarea cetăţenilor de profesională şi de un admirabil spirit de sacrificiu, reuşind cu
zonele periculoase. excepţia câtorva focare de mari proporţii, să domine, în scurt
Se impune deci o activitate într-un ritm cât mai accentuat timp situaţia.
pentru dezarmarea şi îndepărtarea bombelor de pe teren, COMANDANTUL MILITAR AL CAPITALEI,
condiţie care n-a putut satisfăcută pe zonă. General de Corp de Armată
Este aceasta o situaţie destul de gravă, pe care o Iosef Teodorescu
reprezintă în mod evident faptul că după 26 de ore de lucru,
din 189 bombe nu s-au putut dezarma şi ridica decât un număr COMANDANTUL ZONEI A.P. BUC.,
de 18 bombe. Colonel I. Repanovici
Vor fi necesare deci 10 zile de acum înainte până la
lichidarea tuturor bombelor neexplodate. Sursa: Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond
Cauza se datorează faptului că, deşi avem echipaje Preşedenţia Consiliului de Miniştri, dosar 14/1944, f. 6-11

Vagoane distruse în Triajul CFR

după bombardamentul din 4 aprilie 1944

52 1 (43)
2009
document

 studii/documente
*** -7 ” Gara Obor
Anexa Nr. 2 b). Elemetele de ridicare dărâmăturilor:
- Au ridicat dărâmăturile de pe str. Polizu, care a fost
ACTIVITATEA CORPULUI SPECIAL DE INTERVENŢIE redată circulaţiei.
Pe această stradă se mai află un tramvai deteriorat care
1. Între 4.IV. orele 17 şi 5.IV orele 6 a activat pe teren n-a putut fi scos de pe linie şi evacuat, din lipsa uneltelor mari.
numai Detaşamentul Nr. 1 (în timpul nopţii cu echipele reduse) - S-au scos de sub dărâmături 12 cadavre ce au fost
efectuându-se următoarele lucrări: transportate la morgă.
- În Sectorul II s-au identificat 22 de bombe neexplodate, - S-au executat trei transporturi de răniţi cu autobuzele.
s-a provocat explozia a 5 bombe şi a fost ridicată una, în
- S-au cules obiecte de valoare de sub dărâmături şi au
greutate de 250 kgr.
- S-au ridicat parţial dărâmăturile de pe str. Polizu şi de fost puse sub pază, urmând a fi predate rudelor sau Circ. de
la Gara de Nord. A.P. respective.
- S-au scos de sub dărâmături 5 persoane în viaţă şi s-
a dat asistenţa la numeroşi răniţi. 4.Greutăţi întâmpinate
- S-au cules obiectele de valoare de sub dărâmături, care au Echipele de artificieri au un randament cu totul redus din
fost puse sub pază şi au fost consemnate într-un proces verbal. cauza lipsei truselor pentru dezamorsarea bombelor
neexplodate.
2. Activitatea de la 5.IV. orele 6 Această lipsă a dus la imposibilitatea dezarmării bombelor
- Detaşamentul Nr. 1 a fost întărit cu Compania 2 R.D./ neexplodate şi la soluţia de a provoca explozia pe locul de
Det. Nr. 3, intrând în dispozitiv după cum urmează: identificare.
- Unităţile de dărâmături în str. Polizu S-a simţit pe teren insuficienţa organelor de poliţie, ceea ce
- Compania Articieri în Piaţa Victoriei, Statuia Aviatorilor, a obligat unităţile speciale să-şi reducă efectivul, folosind o
cal. Dorobanţi şi Bd. Lascăr Catargiu. parte din oameni în atribuţii poliţieneşti.
- Compania 2 Artificieri în regiunea Vest şos. Filantropia,
Aparatul de lucru mai este considerabil redus din lipsa
Cimitirul Sft. Vineri şi Israelit, Şcoala Calvină şi Gimnaziul D-
na Stanca. autovehiculelor de transport, precum şi a autoturismelor şi
În cursul zilei de 5.IV., au sosit în Bucureşti: motocicletelor pentru recunoaşteri şi a controlului lucrului pe
a) Detaşamentul Special de Intervenţie Nr. 2 cu: şantier.
- Eşalonul 1 auto, la orele 10
- Eşalonul 2 auto, la orele 15,30 5). Propuneri
cărora li s-au fixat ca zonă de intervenţie cartierul Griviţa 1. Să se împingă săptămânal câte două cisterne de
b) La orele 15.45, a sosit în Capitală Subdetaşamentul Nr.3 carburanţi în gara Otopeni pentru reaprovizionarea unităţilor,
cu comanda Detaşamentului, comanda Grupului Artificieri şi cunoscut fiind că din lipsa carburanţilor pe piaţă, se consumă
Comp. I Artificieri, iar la orele 17 a sosit Plutonul de Poliţie. în prezent, din stocul intangibil al Detaşamentului Nr.1.
În cursul zilei de 5.IV. a.c., s-a lucrat numai cu Detaş. Nr. 3 2. Să se afecteze neîntârziat fiecărui Detaşament ca
şi Compania 2 R.D. din Detaş. Nr. 3. mijloace de întărire, câte:
Lucrul s-a executat numai ziua din cauza lipsei de lumină astfel: - 2 autoturisme
- Cu artificieri în zona Gării de Nord, Pirotechnia Armatei, - 3 motociclete cu ataş
Gara Obor, Piaţa Victoriei şi Cazarma Pompierilor.
- 8 autocamioane
- Cu unităţi de ridicarea dărâmăturilor pe str. Polizu şi cal.
Griviţei. - 1 cisternă
- 2 automacarale sau macarale cu trepied a 1-4 tone
3. Lucru efectuat - 2 tractoare
a) Elemetele de artificieri: - 2 aparate de tăiere autogenă
- Au distrus pe locul de cădere una bombă. - 4 vinciuri de 1-5 tone
- Au ridicat trei bombe din care: Deasemenea să se pună la dizpoziţia Comandamentului
- 1 bombă Dep. Cotroceni Corpului: 2 autoturisme şi 2 motociclete.
-1 ” Cazarma Pompieri 3. Să se întărească Detaşamentele cu mână de lucru
-1 ” Gara De Nord suplimentară în procent de 600% faţă de efectivul
- Au identificat şi au făcut săpături în vederea extracţiei Detaşamentelor.
pentru 16 bombe, după cum urmează: Sursa: Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond
- 5 bombe Gara de Nord Preşedenţia Consiliului de Miniştri, dosar 14/1944, f. 16-18
-4 ” Arsenalul Armatei

1. Mihnea Romalo, România în al doilea 3. Ibidem Stoileşti, Istoria Apărării Civile, Ed. Porto-Franco,
război mondial, Bucureşti, Editura Vestala, 4. Idem, dosar 36/1944, f. 172 Galaţi, 1993, pag. 488-489
2001, pag. 91-92. Pentru mai multe detalii vezi şi 5. Idem., dosar 94/1944, f. 7 11. Mihnea Romalo, Op. Cit., pag. 92
Ivor Porter, Operaţiunea Autonomous, în 6. Arhivele Militare Române, fond 948, dosar 12. Col. (R) Gheorghe Florea Creangă-
România pe vreme de război, traducere de 175, f. 7 Stoileşt, Op.Cit, pag. 490
George G. Potra şi Delia Răzdolescu, Bucureşti, 7. Idem, dosar 176, f. 68 13. Cifrele sunt provizorii, ţinând cont că au
Editura Humanitas, 2008, pag. 189-200
8. Idem, dosar 175, f. 7 fost obţinute imediat după atac, numărul morţilor,
2. Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond
Preşedenţia Consiliului de Miniştri — Cabinetul 9. Ibidem răniţilor şi sinistraţilor în urma bombardamentului
Militar, dosar 94/1944, f. 6 10.Col. (R) Gheorghe Florea Creangă- 4 aprilie 1944 fiind mult mai mare.

The intervention of the forces and passive defence arsenal after the bombings on Bucharest on April 4th, 1944
Abstract: On April 1944, the allied forces from our capital, on 4th April, 1944, had a disastrous outcome,
Mediterranean Sea launched the bombing operation of the oil causing prominent loses.
refineries and the roads from Romania in order to back up the Key words: bombardment, fighting aircraft, passive
Soviet offensive developed in Moldavia. The bombardment on defence, bombs, victims of a disaster

document
2009
1 (43) 53

studii/documente

Acum 30 de ani1
Ofensiva sovietic` de la Stalingrad
dr. Dumitru Dobre
Institutul Na]ional pentru Memoria Exilului Românesc

articipanţi activi la operaţiile declanşate la 22 iunie Döerr spune: „Pe plan militar, Germania a avut o comportare
P 1941 la flancul de sud al frontului sovieto-german, o abuzivă faţă de acest aliat şi de aceea, cel puţin noi, trebuie să
parte dintre militarii români, activi sau de rezervă, ne abţinem în a pronunţa sentinţe defavorabile împotriva lui...”.
care după 23 august 1944 au ales calea exilului, şi-au scris La rândul nostru, vom trece la examinarea faptelor
memoriile, iar alţii şi-au împărtăşit impresiile de pe front în începând cu antecedentele.
articole publicate în ziarele şi revistele ce apăreau în ţările lor La sfârşitul primului an de campanie, adică la sfârşitul lui
de rezidenţă, venind cu o viziune nouă asupra a ceea ce a decembrie 1941, obiectivele impuse armatelor germane n-au
reprezentat participarea armatei române la putut fi atinse, anume:
Campania din Est (22 iunie 1941 — 23 august Grupul de armate Nord

”
1944). Unul dintre aceşti ofiţeri, fin observator Nu s-a reuşit a se lua în stăpânire oraşul
al evenimentelor ce au marcat desfăşurarea Leningrad (centru politic şi industrial). N-a
Campaniei anului 1942, a fost locotenent- ... unităţile române, fost cucerită baza navală de la Kronstadt,
colonelul Romulus Grozeanu, care pe tot sub conducerea cucerire care ar fi privat astfel flota sovietică
timpul Bătăliei de la Stalingrad a făcut parte ofiţerilor lor, s-au de singura ei bază aflată în Marea Baltică. Nu
din Comandamentul de Căpetenie al armatei comportat vitejeşte s-a realizat legătura cu Armata Finlandeză,
române. El şi-a împărtăşit impresiile culese în şi au suportat această legătură însemnând o ameninţare
marea încleştare de la Stalingrad şi Cotul lipsurile cu de moarte pentru aprovizionările sovietice
Donului în toamna anului 1942, în trei articole remarcabilă din portul Murmansk.
publicate în ziarul „Stindardul” nr. tenacitate... Grupul de armate Centru

”
120/121/1972; nr. 122/123/1973 şi nr. Acest grup de armate avea drept obiectiv
124/125/1973 pe care le vom prezenta în Moscova şi regiunea înconjurătoare, obiectiv
integritatea lor. de primul ordin pentru tot frontul de est.
* Trupele germane au ajuns într-adevăr în faţa Moscovei,
La 19 noiembrie 1972 s-au împlinit exact 30 de ani de când până la 25 km distanţă, la 17 noiembrie 1941. Sovieticii au
armatele sovietice treceau la ofensiva lor la nord-vest de trecut însă la atac, cu forţe proaspete aduse din Siberia şi din
Stalingrad, în marele cot al Donului, precum şi la sud de Extremul Orient, operaţie care nu a fost posibilă pentru ruşi
această localitate, în stepa calmucă, gigantică operaţie care a decât după ce au fost absolut siguri că Japonia nu-i va ataca.
rămas cunoscută sub numele de „Bătălia de la Stalingrad”. Cine le-a dat asigurări în acest sens? Cel mai mare spion al
Două armate române, totalizând 18 divizii, au participat la lor, Dr. Richard Sorge, corespondent al agenţiei DNB la Tokio,
această bătălie, inamicul dezlănţuind grindina infernală a mii care beneficia de protecţia ambasadorului german în capitala
de guri de foc şi năpustind tăvălugul a mii de tancuri şi de Japoniei. Sorge, care purta numele de cod Ramses,
tunuri de asalt tocmai asupra sectoarelor ocupate de unele din transmitea şefului spionajului sovietic, la 15 octombrie 1941,
aceste divizii româneşti. următorul mesaj: „Ramses către Director, 15 octombrie 1941.
După război, calomniatorii de totdeauna ai poporului Armata din Kwantung (armata japoneză la graniţa cu Uniunea
român, autori interesaţi, strategi improvizaţi şi profani în Sovietică) nu va atac Siberia. Japonia este decisă să nu
chestiuni militare, au lansat o legendă, acuzând diviziile înainteze decât spre sud. Repet: neutralitatea Japoniei este
româneşti care au fost atunci strivite că datorită lor s-a pierdut absolut sigură. Rusia nu va fi atacată de Japonia!”. Mesajul
atunci bătălia şi că datorită lor Armata a 6-a germană ar fi acesta a costat viaţa a sute de mii de soldaţi germani şi a
rămas încercuită în regiunea Stalingrad. schimbat decisiv situaţia în favoarea Sovietelor. Prin atacul
Unul din primii autori militari care au spulberat acest rusesc frontul a fost mult împins înapoi, pierderile pentru
sfruntat neadevăr a fost generalul german Hans Döerr în germani fiind foarte grele, atât în oameni cât şi în material.
lucrarea sa care are reputaţia de a fi cea mai documentată şi Neaşteptata întorsătură a avut o mare influenţă asupra
cea mai obiectivă cu privire la drama de la Stalingrad: „Der moralului trupelor germane şi cel al populaţiei din interior. Din
Feldzug nach Stalingrad”, E. S. Mittler & Sohn, Darmstadt, 1934, germanii înregistrau primul insucces.
1954. Într-un capitol intitulat „Aliatul român”, generalul Döerr Grupul de armate Sud
omagiază atitudinea, priceperea şi loialitatea mareşalului Acest grup de armate n-a reuşit să se menţină la Rostov,
Antonescu, a comandanţilor de armate Petre Dumitrescu şi unde urma să facă un cap de pod suficient de mare care ar fi
Constantinescu-Claps, precum şi a comandanţilor de mari permis debuşarea ofensivei spre Caucaz. N-a reuşit, de
unităţi române angajate în această bătălie. Cât priveşte asemenea, să ocupe Sevastopolul. La sfârşitul anului (26-28
soldatul român, a cărui modestie şi sobrietate au impresionat decembrie), ruşii au reuşit să debarce două armate (51 şi 44)
pe toată lumea, el s-a bătut cu multă vitejie, în multe ocazii — la Kerci şi la Feodosia, deci să ridice un nou obstacol în calea
spune generalul Döerr — trupele române s-au comportat în unei ofensive spre Caucaz.
mod strălucit. Generalul german semnalează şi lipsurile în Pe întregul front, nu s-a reuşit să se distrugă forţele
dotarea unităţilor româneşti, cu deosebire lipsa totală a unui sovietice în ansamblul lor. Sovieticii au suferit desigur pierderi
armament anticar corespunzător şi a unei artilerii grele foarte mari, numărul prizonierilor capturaţi de germani
divizionare, armament pe care Mareşalul Antonescu l-a atingând proporţii până acum necunoscute în istoria
reclamat necontenit de la germani şi pe care aceştia nu l-au războaielor. Prin retrageri strategice, pe poziţii dinainte stabilite
trimis. Astfel dotate, cu efective necomplete şi cu trupa uzată şi perfect organizate, comandamentul sovietic a reuşit totuşi
într-o serie de acţiuni anterioare, Comandamentul Suprem să-şi salveze grosul efectivelor.
German a încredinţat diviziilor române sectoare de apărare cu Germanii n-au reuşit să distrugă industria grea sovietică,
mult prea mari pentru posibilităţile lor. În concluzie, generalul industrie producătoare de armament şi material aeronautic,

54 1 (43)
2009
document

 studii/documente
serviciile germane având prea puţine informaţii despre
operaţia de evacuare a industriei de armament către Urali şi
dincolo de Urali, operaţie începută încă din 1937.

Pentru ce nu au putut fi atinse

obiectivele fixate?
Cauzele sunt multiple, importanţă capitală având
următoarele:
a) Necunoaşterea situaţiei interne din URSS. Serviciile
germane au fost convinse că cel mult la 6 săptămâni după
începerea ostilităţilor va izbucni o revoluţie în interior,
consecinţă a insucceselor de pe front.
Indicaţii în aceasta direcţie au fost destule, germanii au
subestimat însă perfecţiunea de organizare a sistemului poliţist Baterie de artilerie schimbînd poziţia la Cotul Donului
sovietic. Comuniştii au fost din timp informaţi asupra oricărei
încercări de rebeliune sau de manifestare a nemulţumirilor e) Aviaţia sovietică a suferit în primele zile de război
împotriva regimului. Reţeaua de supraveghere poliţistă a pierderi foarte mari, atât în material cât şi în personal, dar
funcţionat în mod desăvârşit, chiar şi în teritoriile pe care le aproape numai la sol, adică pe terenurile pe care forţele ei
anexase de curând, cum a fost cazul în Ţările Baltice şi în
aeriene fuseseră masate. Pe lângă lucrările de infrastructură
Basarabia.
executate în grabă, această masivă concentrare de unităţi de
b) Germania n-a reuşit să realizeze surpriza atacului de la
aviaţie constituie o altă dovadă că Sovieticii au avut intenţia
22 iunie 1941.
Atât concentrarea forţelor de atac cât şi data precisă a precisă să atace ei şi să nu aştepte să fie atacaţi.
atacului au fost aduse la cunoştinţa conducerii sovietice, f) Operaţiile din Iugoslavia şi din Grecia au avut drept
anume prin informaţiile organizaţiei comuniste de spionaj consecinţă întârzierea cu 30 de zile a atacului împotriva
„Orchestra Roşie” care — după cum s-a aflat cu mult prea târziu Uniunii Sovietice şi, implicit, scurtarea tot cu 30 de zile a
— dispunea de agenţi şi de informatori până şi în Marele timpului bun, propice pentru operaţii ofensive. Timpul prost
Comandament German (OKW). Aceeaşi „Orchestră Roşie” i-a intervenind încă din luna septembrie 1941, aceasta a
informat de altfel pe ruşi în tot timpul războiului, punându-i la împiedicat realizarea misiunilor date Grupurilor de armate Sud
curent cu toate operaţiile plănuite, mişcări de trupe, înfiinţarea şi Centru.
de noi baze etc. g) În teritoriile pe care le abandonau, ruşii executau
Astfel, hotărâri operative de cea mai mare importanţă, luate distrugeri radicale, cu deosebire asupra căilor ferate, şoselelor
de OKW, erau cunoscute de sovietici înainte ca acestea să fi şi lucrărilor de artă. În acest scop, ei înfiinţaseră din timp
ajuns la grupurile de armate germane, care urmau să execute faimoasele batalioane de distrugere. Datorită acestor
operaţiile decise. distrugeri înaintarea trupelor germane şi aliate era încetinită,
La 12 noiembrie 1941, de exemplu, „Orchestra Roşie” i-a iar aprovizionările deveneau uneori imposibile.
anunţat pe şefii de la Moscova că „pentru 1942 obiectivul h) Ruşii au organizat şi au instruit din vreme formaţiuni de
principal al Armatei Germane va fi Caucazul, ofensiva urmând partizani, puse sub comanda unor specialişti, în afară de
să înceapă în luna mai”. Prima consecinţă a acestei informaţii distrugeri, acte de sabotaj şi tulburarea aprovizionărilor,
a fost reocuparea Rostovului de către sovietici, cu preţul unor partizanii provocau o stare de nesiguranţă în spatele frontului.
mari pierderi pentru ei. Rostov era baza de plecare la atac Prezenţa lor necesita menţinerea multor trupe în interiorul
împotriva Caucazului. teritoriului ocupat şi, deci, scoaterea acestor trupe din
Şi cum Peninsula Kerci era altă bază de atac pentru operaţiile împotriva forţelor sovietice din faţa frontului.
atingerea aceluiaşi obiectiv, cu mare risipă de vieţi omeneşti şi
punând totul în joc, sovieticii au făcut debarcările de la Kerci şi
de la Feodosia (26-28 decembrie 1941). Preg`tirea ofensivei germane din 1942
c) Contrar tuturor aşteptărilor, la 22 iunie 1941 ofensiva
Pentru anul 1942, Comandamentul Suprem German
germană a găsit forţele sovietice concentrate, aproape sigur
cu intenţii ofensive. Numai aşa se poate explica faptul că (OKW) prevăzuse pentru grupurile de armate Nord şi Centru
terenurile de aviaţie din Basarabia, pe care noi le lăsasem în menţinerea pe poziţiile câştigate, cu mici operaţii de detaliu, în
1940 fără infrastructură, la mai puţin de un an erau prevăzute vederea unei riposte, dacă ruşii ar fi atacat, Grupul de armate
cu piste betonate. Construcţia unei piste betonate necesitând Centru a fost întărit cu artilerie, artilerie anticar şi rezerve.
cel puţin o lună de lucru, rezultă de aici că intenţiile sovietice Totuşi, conducerea germană spera că sovieticii vor fi obligaţi
au fost traduse în fapt încă din luna mai 1941. Povestea cu să ia o parte din trupele din faţa Grupului de armate Centru,
agresiunea germană este deci o invenţie a celor care i-au aceasta din pricina înaintării Grupului de armate Sud spre Est.
sprijinit pe bolşevici înainte şi în timpul războiului, aceeaşi Grupului de armate Sud îi reveneau următoarele misiuni
făcători de vreme bună şi de vreme rea care sunt protagoniştii ofensive:
destinderii şi ai păcii cu orice preţ, idioţi utili în slujba l. Să ocupe în întregime Crimeea prin cucerirea portului
imperialismului comunist. Sevastopol şi a peninsulei Kerci.
d) Modul cum s-au prezentat unităţile sovietice la ocuparea 2. Să treacă la ofensivă în regiunea Harkov şi în istmul
Ţărilor Baltice, a Basarabiei, a Bucovinei şi a Galiţiei, precum Parpaci, înaintând pe direcţia est şi sud-est pentru a pune
şi comportarea lor pe timpul campaniei împotriva Finlandei: stăpânire pe Caucaz. Obiectiv minim de atins: regiunea
armament demodat, lipsa de cunoştinţe tactice etc., toate petroliferă GROZNÎI-MAIKOP, socotită de către
acestea au dus la concluzia că Armata Sovietică este foarte Comandamentul Suprem German drept obiectiv vital pentru
redusă ca valoare combativă, prost înarmată şi ca atare conducerea ulterioară a războiului.
incapabilă să se bată într-un război modern. Pentru a putea realiza aceste operaţii Grupul de armate
Nimănui nu i-a trecut prin minte că totul n-a fost decât o Sud a fost împărţit în 2 grupuri:
punere în scenă, o imensă acţiune de camuflaj, pentru a Grupul de armate Sud (A) compus din Armata I-a Blindată
ascunde realităţile şi a induce în eroare pe eventualii şi Armata a-XVII-a şi având misiunea de a ocupa Caucazul;
adversari. Grupul de armate Sud (B) compus din Armata a-IV-a şi

document
2009
1 (43) 55

studii/documente
Armata a-VI-a şi având următoarele misiuni: Corpul 6 Armată cu Divizia 1 Infanterie şi Divizia a 2-a
- Să facă siguranţa către nord a Grupului de Armate Sud Infanterie, începând de la 17 ianuarie 1942 în misiunea
(A); defensivă la nord de Harkov, în cadrul Armatei a IV-a Blindată
- Să interzică navigaţia pe Volga, deci să ocupe o parte din germană.
cursul fluviului; Ulterior mai sosesc următoarele mari unităţi române:
- Să neutralizeze centrul industrial Stalingrad. Aici trebuie În Crimeea (începutul lui februarie 1942): Divizia a 10-a
spus că ocuparea acestui oraş nu era prevăzută ca misiune Infanterie, cu misiunea de a face siguranţa litoralului occidental
imediată, asemenea misiune fiind ordonată abia în iulie 1942. în regiunea Eupatoria;
Pentru executarea misiunilor indicate mai sus, forţele Divizia a 18-a Infanterie, cu misiune defensivă pe frontul
necesare operaţiilor erau insuficiente. Ca urmare au fost Parpaci, în cadrul Corpului 42 german, în cursul lunii martie
aduse aproximativ 7 divizii de infanterie proaspete şi 3 divizii 1942 mai sosesc pe frontul de la istmul Parpaci:
blindate, prevăzându-se, de asemenea, aducerea Armatei a 8- Comandamentul Corpului 7 Armată şi Divizia a 19-a Infanterie,
a italiene, în compunerea căreia intrau diviziile Ravena, în subordinea Corpului 7 intrări Divizia a 10-a Infanterie.
Celere, Caserta, Sforcesco, Pasubio, Torino şi Brigada 1 - În mai 1942 Corpul 6 român, aflat în regiunea nord de
Cămăşi Negre, precum şi a Armatei a II-a ungare, în Harkov este întărit cu Divizia a 4-a Infanterie (General Cialîc).
compunerea căreia intrau doar 3 divizii, anume 2 de infanterie Divizia aceasta primeşte imediat misiunea să atace, ca divizie
şi una de cavalerie. S-a decis, totodată, mărirea efectivelor de efort, în direcţia Doneţului, având ca prim obiectiv
române. Data începerii ofensivei a fost fixată după ce Crimeea recucerirea localităţii Lozovaia. Pentru divizia bucureşteană
va fi în întregime ocupată, adică după lichidarea rezistenţelor operaţia aceasta este şi botezul focului, în acest atac Divizia a
sovietice de la Sevastopol şi din Peninsula Kerci şi după ce va 4-a Infanterie a pierdut peste 1250 oameni, dar recucereşte
fi cucerită o bază convenabilă declanşării atacului. Lozovaia de la ruşi.

Situa]ia trupelor române Organizarea diviziilor române

pe teritoriul deja cucerit
La sfârşitul anului 1941 se hotărâse ca România să
- Regiunea între Nistru şi Bug avea administraţie participe la războiul împotriva Sovietelor doar cu trupe de
românească, unităţile române staţionate aici fiind cu misiuni de ocupaţie.
siguranţă şi poliţie. Ca urmare a acestei hotărâri cele 3 regimente de infanterie
- Regiunea între Bug şi Nipru: trupele germane şi române ale diviziei româneşti au fost constituite pe două batalioane.
aveau misiune de siguranţă. În comparaţie cu divizia de infanterie germană, divizia de
- În Crimeea, Comandamentul Armatei a 3-a române nu infanterie română reprezenta ca putere de foc: 60% din
avea rol operativ, marile unităţi române operând pe fronturi puterea de foc a infanteriei divizionare germane, 40% din
diferite, încadrate între marile unităţi germane, aveau misiunile puterea de foc a artileriei divizionare germane şi 0% din
acestora din urmă. puterea de foc a artileriei antitanc germane, pentru simplul
În această categorie erau următoarele mari unităţi române: motiv că tunurile anticar de 37 mm şi 47 mm, care intrau în
Corpul de Munte (General Avramescu) cu Brigada 1 Munte dotarea diviziilor române, nu aveau nici un efect asupra carelor
pe poziţii la Sevastopol şi cu Brigada a 4-a Munte, iniţial în de luptă de tip T. 34 şi T. 70 în serviciu la unităţile sovietice.
operaţii la Feodosia, apoi având misiunea să facă siguranţa În ipoteza că diviziile române vor fi totuşi folosite pe front,
litoralului şi să întreprindă acţiuni împotriva partizanilor în germanii îşi luaseră obligaţia să doteze aceste divizii cu
regiunea Karassubasar. material de artilerie şi artilerie antitanc, anume cu acelaşi
Brigada a 8-a Cavalerie, pentru o perioadă de timp pusă
număr de piese ca şi diviziile germane. Până la sfârşitul anului
sub ordinele Corpului de Munte, a participat iniţial la operaţiile
1942 nici o divizie română nu a primit materialul promis, deşi
de la Feodosia, apoi la operaţiile împotriva partizanilor, intrând
între timp absolut toate diviziile române intraseră în dispozitiv
în cele din urmă în dispozitiv pe frontul din istmul Parpaci.
pe fronturi principale, având sectoare şi misiuni identice cu
Detaşamentul Korne, alcătuit din Regimentul 6 Roşiori şi
acelea ale diviziilor germane.
Grupul de Cercetare al Brigăzii a 5-a Cavalerie, a operat după
necesităţi, fiind aproape tot timpul în acţiune. Lipsa de material şi de artilerie anticar la diviziile româneşti
- În Ucraina de Sud: Corpul de Cavalerie şi Brigada a 6-a este de altfel subliniată de comandanţii germani, în memoriile
Cavalerie, având misiunea să facă siguranţă pe litoralul Mării sale, mareşalul von Paulus spune:
de Azov. „...Era recunoscut că dotarea cu material şi organizarea
acestor trupe aliate nu corespundeau cerinţelor unui război
modem, în special în condiţiile deosebit de grele create de
iarna sovietică... Armata a II-a ungară era formată dintr-un
conglomerat de cadre luate la întâmplare din întreaga armată
ungară; contingentele de trupă proveneau în majoritate din
teritoriile încorporate recent la Ungaria (Transilvania,
Slovacia)... Inconvenientele acestor stări de lucru erau
izbitoare pentru orice om de război... În ce priveşte
contingentele române care au luptat în cadrul armatei mele
(Armata a VI-a germană) trebuie să amintesc că, ori de câte ori
au fost normal sprijinite cu armament greu, similar cu
armamentul care sprijinea infanteria germană, unităţile
române, sub conducerea ofiţerilor lor, s-au comportat vitejeşte
şi au suportat lipsurile cu remarcabilă tenacitate...
Principala slăbiciune a trupelor aliate era în lipsurile de
armament, în special în ce priveşte artileria, artileria anticar şi
blindatele...”.
Detaşament mixt româno-german Romulus Grozeanu*
pregătindu-se să treacă Doneţul la Savodoskoi „Stindardul” nr. 120/121/1972

56 1 (43)
2009
document

 studii/documente

Contribu]ia româneasc` la lupta

împotriva comunismului interna]ional
Ofensiva sovietic` de la Stalingrad (I)

Participarea trupelor române

la opera]iile din Crimeea
La 26 decembrie 1941 sovieticii debarcă 2 divizii de
infanterie (Armata 51) de o parte şi de alta a localităţii Kerci.
Apărarea era făcută de Corpul 42 german care nu dispunea
însă decât de o singură divizie, de Divizia 46 Infanterie.
Această divizie reuşeşte să stăvilească înaintarea sovietică,
dar aşteaptă să primească întăriri, în marşuri forţate, pe timp
neprielnic şi străbătând o regiune lipsită cu desăvârşire de
furaje, Brigada a 8-a Cavalerie română şi Detaşamentul Korne
ajung la 29/30 decembrie în sectorul ameninţat.
În noaptea de 28/29 decembrie, sovieticii debarcă însă şi
la Feodosia 4 divizii de infanterie şi o brigadă blindată din
Armata 44.
În faţa acestei situaţii, o parte din trupele române aflate în
marş pentru a intra în acţiune la Kerci sunt întoarse din drum, Generalul
Corneliu
primind misiunea să arunce în mare unităţile sovietice Dragalina
debarcate la Feodosia, lucru ce n-a fost posibil imediat din
cauza prezenţei carelor de luptă. Sovieticii menţinându-se în
capul de pod de la Feodosia, Corpul 42 german era acum Efortul principal al atacului sovietic este îndreptat spre
ameninţat să fie încercuit de forţe cu mult superioare ca număr poziţiile ocupate de Divizia a 18-a Infanterie română, adică la
şi dotare. Pentru a evita încercuirea, comandantul corpului flancul stâng al dispozitivului care se rezema pe Sivaş şi pe
german, care de altfel nu dispunea decât de o singură divizie Marea de Azov. Divizia românească nu dispune de armament
(46), contravenind ordinului de a rămâne pe loc, a ordonat anticar necesar. Blindatele sovietice pătrund până în
retragerea spre Parpaci, adică spre ieşirea din peninsula amplasamentele bateriilor de artilerie. Regimentul 92
Kerci. Pentru aceasta i s-a luat comanda. Infanterie (Orăştie) are pierderi deosebit de grele3.
Unităţile române şi cele ale Corpului 42 german reuşesc Regimentele 106 şi 213 de infanterie germană contraatacă şi
totuşi să oprească forţele inamice debarcate la Feodosia şi reuşesc să oprească progresiunea sovietică.
Kerci, anume pe linia Munţii Iaila — Stărîi Krim — limba de Concomitent cu atacul de la Parpaci-Kiet, adică tot în ziua
pământ care separă Sivaşul (Marea Leneşă) de Marea de de 27 februarie, sovieticii atacă încercuirea de la Sevastopol.
Azov. Prin aceasta pericolul nu fusese înlăturat şi de aceea a Perimetrul de încercuire era de 35 km, el fiind apărat de 4
fost adus de la Sevastopol Corpul 30 german alcătuit din divizii germane şi de Brigada l Munte română.
diviziile 132 şi 170 de infanterie care, împreună cu Corpul 42 Forţele sovietice încercuite totalizau 7 divizii de infanterie,
german, în compunerea căruia, în afară de Divizia 46 Inf. 3 brigăzi de infanterie marină şi o divizie de cavalerie pe jos.
germană, intrau acum şi Brigada 4 Munte română, Brigada 8 De data aceasta efortul atacului sovietic este plasat în sectorul
Cavalerie română, precum şi Detaşamentul Korne, atacă la 15 apărat de două divizii germane. La 3 martie cele două acţiuni
ianuarie 1942, reuşind să respingă trupele sovietice pe toată ofensive sovietice sunt oprite, atât la Sevastopol, cât şi la
lungimea istmului Parpaci2. Parpaci-Kiet.
Vizitând trupele române pe front, mareşalul Antonescu îşi Cu drept cuvânt, la acest capitol, în cartea sa „Verlorene
Siege” (Atheneum Verlag, Bonn, 1955), mareşalul Erich v.
dă seama de situaţie şi de faptul că Armata a 11-a germană nu
Manstein spune:
dispune de forţe suficiente. Ca urmare, Corpul 7 român
„Sovieticii au fost respinşi datorită atitudinii magnifice a
(diviziile 10, 18 şi 19 de infanterie) este pus la dispoziţia
trupelor şi datorită eficacităţii artileriei”. La rândul nostru, ne
acestei armate. Noile unităţi române încep să sosească în
permitem totuşi să remarcăm că la Sevastopol, într-un teren
Crimeea la sfârşitul lui ianuarie 1942.
accidentat care se preta deci la apărare, o divizie germană, în
Divizia a 10-a română primeşte misiunea să facă siguranţa
dotaţie normală şi dispunând şi de artilerie grea suplimentară,
litoralului occidental, inclusiv a oraşului Eupatoria unde, la fără să fie în pericol de a fi atacată de care de luptă, avea de
începutul lui ianuarie, partizanii comunişti trecuseră la acţiuni apărat 8 km de front. La 13 martie sovieticii atacă din nou
în stil mare. Parpaci, de data aceasta cu 8 divizii de trăgători şi cu 2 brigăzi
Divizia a l8-a română intră sub comanda Corpului 42 care de luptă. Atacul se produce în sectorul Diviziei a 46-a
german, înlocuind Brigada a 4-a Munte română care reia germane. Dispunând de mijloace anticar, de care nu dispunea
misiunea avută la început, adică aceea de a face siguranţa Divizia a 18-a Infanterie română, divizia germană distruge în
litoralului sudic şi de a lupta împotriva partizanilor din Munţii trei zile 136 care de luptă şi vehicule blindate. La 17 martie
Iaila. Între cele două divizii române are loc şi o schimbare de este din nou linişte în acest sector.
unităţi: Regimentul 90 Inf., care făcea parte din Divizia a 18-a, În urma atacului sovietic de la 27 februarie şi a celor
trece la Divizia a 10-a, Divizia 18 primind în schimb Regimentul întâmplate în sectorul Diviziei a 18-a române, frontul de la
33 Dorobanţi „Tulcea”. istmul Parpaci prezenta un intrând, flancul stâng al
La 27 februarie sovieticii atacă frontul de la Parpaci apărat dispozitivului ne mai rezemându-se de atunci pe limba de
de trei divizii germane (132, 170 şi 46) şi de o divizie română pământ, Arbatskaia Stelka, care separa Sivaşul de Marea de
(18). De partea sovietică, în prima linie de atac se află 7 divizii Azov, ci direct pe Sivaş. Intrândul fiind o permanentă
de trăgători (infanterie), 2 brigăzi de infanterie marină şi o ameninţare pentru întregul front, Divizia a 22-a Blindată
brigadă de care de luptă, iar în linia a doua: alte 7 divizii de germană, divizie proaspăt sosită din Franţa, dar lipsită de
infanterie, 2 brigăzi care de luptă şi o divizie de cavalerie. experienţă, primeşte misiunea de a ataca, aceasta la 20

document
2009
1 (43) 57

studii/documente
2 divizii de cavalerie,
4 brigăzi care de luptă.
- De partea germano-română:
5 divizii infanterie germane, 2 divizii infanterie române,
l divizie cavalerie română
l brigadă mixtă germano-română, în compunerea căreia
intra şi Detaşamentul Kome5.
De partea sovietică, terenul fusese organizat în mai multe
linii de rezistenţă eşalonate în adâncime. Două treimi din
forţele lor erau însă concentrate în sectorul din faţa flancului
stâng al dispozitivului germano-român. Din această pricină
străpungerea a fost operată la flancul opus, adică acolo unde
ruşii nu se aşteptau.
Precedat de un formidabil bombardament executat de
escadrilele Corpului 8 Aerian german (Generalul von
Richthofen), atacul germano-român a început în ziua de 8 mai
1942. În primele 48 de ore vremea nefavorabilă a încetinit într-
o oarecare măsură înaintarea. La 10 mai a ieşit soarele şi
vremea a fost de atunci frumoasă. Printr-o manevră
ingenioasă, Divizia a 22-a Blindată germană reuşeşte să
ajungă până la ţărmul Mării de Azov, încercuind astfel nu mai
puţin de 8 divizii sovietice. Misiunea cea mai grea şi mai plină
de riscuri a revenit însă brigăzii mixte germano-române
(Brigada Groddek) în compunerea căreia intra şi Detaşamentul
Generalul Korne. Pătrunzând adânc în spatele poziţiilor sovietice,
Edgar această brigadă a zădărnicit orice regrupare a inamicului, i-a
Rădulescu dat peste cap tot sistemul de transmisiuni şi i-a tăiat toate căile
de retragere6.
martie. Divizia germană cade peste o pregătire de atac
sovietică, produce oarecum un şoc adversarului zădărnicind Cucerirea ora[ului Sevastopol
declanşarea atacului pentru care el se pregătise, dar nu
reuşeşte să-1 silească să se retragă. Divizia a 22-a Blindată După victoria de la Kerci au rămas în această peninsulă
germană este trimisă în refacere. Intrândul rămâne, punctul lui următoarele unităţi, cu misiunea de a asigura paza în Crimeea
cel mai înaintat fiind cota 52,3, în apropiere de localitatea Kiet şi de a lupta împotriva partizanilor: Corpul 42 german cu
din care n-a mai rămas în picioare decât o singură jumătate de Divizia 46 Inf. şi Corpul 7 român cu diviziile 10 şi 19 Inf., 8 Cav.
casă4. şi 4 Vânători de Munte, precum şi Detaşamentul Korne. Restul
La 24 martie, un nou atac sovietic dat cu 4 divizii de forţelor germano-române au fost concentrate asupra
infanterie este respins în sectorul Corpului 42 german, în Sevastopolului, în vederea bătăliei pentru cucerirea celei mai
dispozitivul căruia intrau şi unităţi din Brigada a 8-a Cavalerie importante baze navale sovietice la Marea Neagră, începută la
română. După 24 martie soseşte pe acest front şi Divizia a 28- 7 iunie, după lupte sângeroase, bătălia s-a terminat la 4 iulie
a Uşoară germană. Cam la aceeaşi epocă brigăzile noastre de 1942 prin cucerirea ultimelor bastioane ale fortăreţei. La
vânători de munte şi de cavalerie iau denumirea de divizii, fără această bătălie au participat următoarele trupe române: Corpul
ca în compunerea sau dotarea lor să survină vreo schimbare. Vânători de Munte cu Divizia l Vânători de Munte, Divizia 18
Între 9 şi 13 aprilie 1942, sovieticii atacă din nou pe toată infanterie, precum şi 12 baterii de artilerie grea şi 22 baterii de
lungimea frontului de la Parpaci, de data aceasta cu 8 divizii de artilerie uşoară trimise ca întăriri. Tributul de sânge plătit de
infanterie şi 2 brigăzi care de luptă, dar sunt respinşi. trupele române a fost mare, cu deosebire la Divizia l Vânători
de Munte care a pierdut sub zidurile Sevastopolului patru din
„Vân`toarea de dropii” cei şase comandanţi de batalioane.

Pentru pregătirea ofensivei de vară Comandamentul

Suprem al Forţelor Armate Germane (OKW) prevăzuse Înaintarea spre Caucaz
cucerirea totală a Crimeei, în primă fază recucerirea peninsulei Când operaţia a fost terminată, Armata a 11-a germană
Kerci care oferea trupelor sovietice posibilitatea de a primi este deplasată în regiunea Leningrad, Armata a 3-a română,
mereu întăriri din Caucaz. Operaţiile pentru recucerirea care se afla la Mariupol, luând conducerea operativă a
peninsulei Kerci au fost pregătite şi s-au desfăşurat sub Corpului 7 român (Diviziile 10, 18 şi 19), a Diviziei a 8-a
numele de camuflaj „ Vânătoare de dropii” (Trappen Jagd). Cavalerie, în compunerea căreia intră acum şi Detaşamentul
În vederea acestor operaţii Divizia a 50-a Infanterie Korne şi a Diviziei a 46-a Infanterie germană, toate aceste mari
germană era adusă pe frontul de la Parpaci de la Sevastopol, unităţi aflându-se în Crimeea. Tot în subordinele Armatei a 3-a
unde fusese înlocuită de Divizia a 18-a Infanterie română.
a intrat atunci şi Corpul de Cavalerie (Diviziile 5, 6 şi 9
Corpul 7 Armată român (General Dragalina) intră şi el în
Cavalerie) aflat în siguranţa litoralului Mării de Azov.
dispozitiv cu Divizia a 10-a adusă de pe litoralul occidental
(Regimentele 23,33 şi 38 Inf., 3 şi 20 Art.) şi cu Divizia a 19-a Armata a 3-a română primeşte misiunea să cucerească
sosită proaspăt pe front (Regimentele 94, 95 şi 96 Inf., 37 şi 42 litoralul occidental caucazian, peninsula Taman şi regiunea
Art.), primind în subordine şi Divizia a 8-a Cavalerie muntoasă sud Taman. Pentru aceasta i se trimite în subordine
(Regimentele 2 şi 3 Călăraşi, 4 Roşiori „Regina Maria” şi 3 un comandament aero-armată dispunând de un grup de
Artilerie Călăreaţă). cercetare (2 escadrile) şi de o secţie aero-transport, aceasta
La sfârşitul lui aprilie 1942, pe frontul de la istmul Parpaci din urmă doar temporar.
raportul de forţe era următorul: După căderea Sevastopolului, Armata a 3-a trebuia să
- De partea sovietică: urmeze Armatei a 6-a germane în progresiunea acesteia către
Armatele 44 şi 51 cu est, făcându-i şi siguranţa pe stânga de Don. Schimbându-i-se
17 (şaptesprezece) divizii de infanterie, misiunea, Corpul 6 român n-a mai intrat sub ordinele ei, ci a
3 brigăzi de infanterie marină, fost pus la dispoziţia Armatei a 4-a blindate germane, care se

58 1 (43)
2009
document

 studii/documente
mişca pe direcţia Sud Stalingrad. în acelaşi timp Corpul de
Vânători de Munte a intrat sub ordinele Armatei l Blindate
germane, care se îndrepta spre Caucaz, în direcţia Nalcic.
Începând de la 1 august 1942, pornind de la Rostov, Corpul
de Cavalerie român coboară de-a lungul litoralului Mării de
Azov către sud. La 8 august, cavaleriştii români, sprijiniţi doar
de un batalion din Divizia a 298-a Infanterie germană şi de 2
baterii de artilerie grea, cuceresc portul Iaisk.
La 11 august, diviziile române de cavalerie reuşiseră să
atingă toate obiectivele ordonate, anume:
- Divizia a 5-a Cavalerie (Regimentele 7 şi 8 Roşiori, 2
Artilerie Călăreaţă şi Grupul de Cercetare al Corpului)
cucereşte Slavinskaia şi înaintează spre vest;
- Divizia a 6-a Cavalerie (Regimentele 5 Călăraşi, 9 şi 10
Roşiori şi 4 Artilerie Călăreaţă) cucereşte Krasno Armaiskaia;
- Divizia a 9-a Cavalerie (Regimentele 3 şi 5 Roşiori, 13
Călăraşi şi 6 Artilerie Călăreaţă) cucereşte Alexandrovskaia şi
se îndreaptă spre sud.
În operaţiile pentru cucerirea peninsulei Taman, unităţile
noastre de cavalerie au avut de înfruntat trupe sovietice de
elită, cum au fost Regimentele 80 şi 85 Gardă, Brigada a 5-a
de paraşutişti sovietici şi altele a căror rezistenţă au reuşit s-o
înfrângă. Divizia a 5-a Cavalerie română, în luptele la baionetă
şi casă cu casă, cucereşte oraşul Temriuk, deschizând drumul Generalul
altor elemente din Armata a 3-a română spre Peressipkoie- Petre
Treoitzkoie. Trupele noastre forţează trecerea Kubanului şi Dumitrescu
stabilesc legătura cu trupele germane. Unităţile române din
Corpul 7, care trecuseră prin strâmtoarea Kerci, participă şi ele Infanterie, 5 Vânători, 1 şi 38 Artilerie) şi Divizia a 2-a Infanterie
la curăţirea peninsulei Taman şi pătrund, împreună cu unităţile (Regimentele 1 Dolj, 26 Rovine, 31 Calafat, 9 şi 14 Artilerie),
din Corpul 5 german, în oraşul Novorosisk. primeşte ca întărire Divizia a 4-a Infanterie care sosea din
Performanţele realizate de trupele noastre în Kuban, cu Transnistria, unde avusese misiune de siguranţă şi de luptă
deosebire de cele trei divizii ale Corpului de Cavalerie român, împotriva partizanilor. La mijlocul lui mai 1942 Corpul 6 român se
sunt menţionate cinstit de cunoscutul autor militar german găseşte la sud de Harkov, în atac la Lozovaia, având misiunea
Wilhelm Tiecke în cartea sa hgiuvvldff, Munin Verlag- să ajungă la Doneţul superior. Participând la încercuirea
Osnabrück, 1970 (pp. 120-138). sovieticilor de la Harkov, unităţile române din Corpul 6
Chiar pe timpul operaţiilor de cucerire a peninsulei Taman, capturează pentru prima dată camioane şi jeep-uri americane.
Armata a 3-a română îşi instalează comandamentul la Cu alte cuvinte, încă din mai 1942, materialul american se găsea
Slavianskaia la aprox. 60 km NE de Moldovanskaia, localitate în dotarea trupelor sovietice,. După cum acelaşi trupe erau
locuită exclusiv de români basarabeni, strămutaţi aici din hrănite încă de atunci cu conserve de provenienţă americană.
judeţul Cahul de administraţia ţaristă încă de la 1820. La acest capitol, din sursă sigură (Alexander Werth: „La
La începutul lui septembrie 1942 Divizia a 18-a Infanterie Wehmacht a l’assaut”, fără editură) se poate afla că, până la
română este dirijată către sud Stalingrad, la Armata a 4-a data de 1 februarie 1943, ruşii primiseră 72000 camioane ameri-
Blindată germană. Diviziile 5 şi 8 Cavalerie, precum şi cane. La 25 iunie 1942 Corpul 6 român atacă, trece Doneţul
Detaşamentul Korne, primesc acelaşi ordin, îndreptându-se, superior şi se găseşte până seara cu cele trei divizii pe râul
de asemenea, spre zona sud Stalingrad, la Armata a 4-a Oskol, apoi, prin marşuri forţate şi sub comanda Armatei a 4-a
Blindată germană. Blindate germane, ajunge la Don pe care îl şi trece în ziua de 3
august 1942, în zona Tormosin-Basse-Kurmoiarsk.
Armata a 3-a român` Înaintarea armatelor germane (a 6-a, a 4-a Bl., 1 Bl. şi a 17-
prime[te o nou` misiune a) către Stalingrad şi sud de Don a fost foarte rapidă, dar
manevrele făcute pentru încercuirea sovieticilor au căzut în
La sfârşitul lui septembrie/începutul lui octombrie 1942 gol. Nu s-au mai făcut prizonieri. Comandamentul Suprem
Comandamentul Armatei a 3-a române părăseşte Caucazul, German a tras de aici concluzia că sovieticii nu mai dispun de
deplasându-se la Morozovskaia, în Cotul Donului, exact la rezerve care ar putea fi introduse în luptă, în consecinţă, acest
jumătatea drumului între acest fluviu şi Doneţ, unde ia în comandament suprem german a modificat planul de atac care
subordine 8 divizii de infanterie şi Divizia l Cavalerie, cu prevedea iniţial ca totalitatea forţelor să meargă către
misiunea să apere un sector de aprox. 140 km pe fluviul Don. extremitatea buclei Don-Stalingrad şi numai după ce acest
Unităţile române rămase în Caucaz trec sub ordinele Armatei obiectiv va fi atins să se treacă la ofensiva către Caucaz.
a 17-a germane. În realitate, sovieticii erau perfect de bine informaţi asupra
Sosirea pe front a noilor trupe române, anume a 8 divizii de planurilor ofensivei germane, cât şi asupra mijloacelor de care
infanterie (inclusiv a Diviziei a 20-a), a Diviziei 1 Cavalerie şi a
dispuneau germanii: efective, dotare, posibilităţi de transport etc.
unui corp aerian, a fost decisă între 25 şi 30 iulie 1942, luându-
Ca atare, ei s-au retras sistematic şi n-au început să opună
se în considerare faptul că aceste divizii erau destinate a fi
rezistenţă decât în faţa Stalingradului care, după cum spune
trupe de ocupaţie pentru siguranţa teritoriului. După cum am
mai spus, organizarea şi dotarea acestor divizii era pe măsura comandantul forţelor sovietice de apărare (Marechal A.J.
misiunii prevăzute iniţial. Eremenko: „Stalingrad”, Ed. Pion, Paris, 1964, pp. 81-82), fusese
organizat în 4 linii de fortificaţii antitanc, lucrările fiind executate
de 180.000 de oameni, sub conducerea Armatei a 4-a Geniu.
Opera]iile preliminare în Ucraina de Sud Aceste linii de fortificaţii erau:
Corpul 6 român, alcătuit la începutul acestei faze a 1. Exterioară „O”, lungă de 500 km;
campaniei din Divizia 1 Infanterie (Regimentele 17 şi 93 2. Mediană „K”, lungă de 150 km;

document
2009
1 (43) 59

studii/documente
3. Interioară „C”, lungă de 70 km; diviziilor angajate în această operaţie, identificarea şi dotarea
4. Apărarea oraşului „G”, lungă de 45 km. acestor divizii etc. Nu s-a putut stabili precis când a fost
Până la începutul lui iulie 50% din aceste lucrări erau transmisă această telegramă, ci numai că ea a fost transmisă
terminate, fapt care este consemnat de Mareşalul Eremenko din Elveţia. Securitatea militară germană a lucrat totuşi destul
în cartea mai sus amintită în felul următor: de bine atunci, căci la 31 august 1942 toate persoanele
„Combatanţii de la Stalingrad vor păstra întotdeauna un aparţinând organizaţiei din Bruxelles au fost arestate.
sentiment de mare recunoştinţă faţă de populaţia din Altă organizaţie de spionaj sovietic, în directă legătură cu
Stalingrad şi din regiune, în primul rând faţă de femei, fete şi persoane aparţinând Comandamentului Suprem German, a
adolescenţi care, cu mâinile lor delicate, ce nu utilizaseră informat tot timpul conducerea militară sovietică asupra tuturor
niciodată sapa şi lopata, au construit fortificaţiile oraşului”; operaţiilor în curs de execuţie sau în perspectivă, anume în
Acelaşi Alexander Werth, spune că în câteva săptămâni timp util, comunicând prompt toate deplasările de trupe,
teatrul de operaţii spre Caucaz a fost acoperit de o reţea constituiri de noi unităţi, gradul lor de pregătire, încadrări etc.
defensivă: „Au fost construite 100.000 puncte de apărare În multe cazuri, sovieticii aveau cunoştinţă de anumite
cuprinzând 60.000 cazemate şi alte amplasamente de tragere. dispoziţii luate de Comandamentul Suprem German înainte
S’au săpat 800 km de şanţ anticar, 300 km de obstacole contra chiar ca ordinul de marş sau de operaţii să ajungă la unitatea
respectivă.
infanterie şi 1.500 km tranşee...”
Astăzi se ştie că organizaţia de spionaj sovietic cunoscută
sub numele de „Orchestra roşie” comunicase la Moscova, încă Diviziile române de la Cotul Donului
din noiembrie 1941, planurile germane ale ofensivei către Sectorul pe care-l primeşte Armata a 3-a română, sector
Caucaz, ofensivă care trebuia să înceapă abia în vara lui 1942, larg de aprox. 140 km, este limitat la est de localitatea
telegrama respectivă având următorul conţinut: „De la KENT la Kletskaia, unde se făcea legătura cu Armata a 6-a germană şi
DIRECTOR sursa CORO: Plan III — ca obiectiv Caucaz — la vest de vărsarea în Don a râului Tischaia, unde se făcea
prevăzut iniţial în noiembrie, va fi aplicat în primăvara 1942. legătura cu Armata a 8-a italiană. În acest sector, absolut plan
înaintarea în dispozitiv trebuie să fie terminată la 1 mai, toate şi uşor urcând către Don, nu se află nici o singură linie de teren
aprovizionările în acest scop la l februarie. Baza de plecare sau acoperire care ar fi putut uşura apărarea. Acoperirile care
pentru ofensivă: LOZOVAIA — BALAKELEJA — TSCHUGUJEV aveau valoare, localităţi şi zone cu arbori, pe malul Donului,
— BELGOROD — ACHTYMKA - KRASNOGRAD. Cartier erau în stăpânire sovietică din luna august, adică înainte ca
general HARKOV. Detalii urmează”. Detaliile suplimentare n- trupele noastre să fi preluat sectorul de la diviziile italiene.
au mai venit de la „Orchestra roşie” care-şi avea sediul la Când aceste divizii au fost schimbate, ruşii dispuneau în acest
Berlin şi agenţi până şi în Statul Major german, ci datorită sector al frontului de următoarele capete de pod:
imprudenţei unui ofiţer german. - Nord Deviatkin, larg de aprox. 14 km;
Înainte de începerea ofensivei, la 19 iunie 1942, maiorul - Serafimovici, localitate cu multă vegetaţie, larg de aprox.
Rechel, şeful biroului de operaţii la Divizia a 23-a Blindată 6 km;
germană, pleacă cu nu avion de legătură „Fieseler-Storch” să - Nord Kletskaia, de asemenea cu multă vegetaţie, larg de
recunoască zona în care divizia urma să acţioneze. Din aprox. 7 km.
neglijenţă, sau fără să-şi dea seama, Rechel a luat cu el în Pentru a ne putea şi mai bine da seama care era situaţia
avion şi servieta în care se afla ordinul de operaţii privitor la Armatei a 3-a române la Cotul Donului, să-l lăsăm să
prima fază, precum şi harta cu manevra de ansamblu. vorbească pe generalul Hauffe, şeful Misiunii Militare Germane
pe lângă Armata Română. Raportul făcut la acea epocă de
Deasupra liniilor sovietice rezervorul de benzină este găurit de
către generalul Hauffe este reprodus în întregime în cartea
focul infanteriei inamice şi avionul este nevoit să aterizeze, la
mareşalului Paulus, „Stalingrad”, carte apărută în versiune
4 km în faţa linilor germane. Statul major al diviziei germane franceză la Ed. Artheme Fayard, Paris, 1961 (pp. 204-207).
lansează imediat un atac pentru recuperarea avionului. Avionul Iată ce spune generalul Hauffe:
a fost găsit aterizat în bune condiţiuni, dar n-au mai fost găsiţi Extrase din Arhivele Misiunii Militare Germane pe lângă
nici maiorul, nici pilotul şi n-a mai fost găsită nici servieta cu Armata Română: Luptele Armatei a 3-a române pe Don de la
ordinul de operaţii şi harta. N-a mai încăput îndoială că 19 la 23 noiembrie 1942.
importantele documente căzuseră în mâna sovieticilor...
Ca urmare a acestui incident, comandanţii respectivi au
fost aspru sancţionaţi şi s-au luat măsuri ca ordinele
importante să fie date verbal, iar în scris numai partea care
interesează unitatea căreia îi este destinat ordinul.
A fost vorba atunci chiar de o amânare a ofensivei,
mareşalul von Bock şi generalul Paulus s-au opus însă
socotind că ofensiva este şi aşa destul de întârziată.
La 10 zile numai de la ciudata întâmplare cu avionul
„aterizat în bune condiţiuni” şi dispariţia fără urmă a maiorului
Rechel, a pilotului şi a servietei cu documente secrete,
organele de securitate militară germane descopereau la
Bruxelles (30 iunie 1942) un post de radio-emisiune care lucra
pentru „Orchestra roşie”. Spionii sunt surprinşi chiar în
momentul în care transmiteau, direct de la Moscova, cifrat dar
şi în clar, telegrame provenind de la centrale din Berlin.
Organele germane au trecut imediat la „exploatarea” acestor Generalul
telegrame, adică la stabilirea exactă a conţinutului lor. german Rudolf
Telegramele conţineau date precise despre producţia de care Konrad
inspectând
de luptă şi de avioane, despre depozite şi rezerve de poziţiile unui
carburanţi, pierderi în oameni şi materiale etc. batalion român
Surpriza cea mare a fost însă descifrarea unei telegrame în de vânători
care erau date toate detaliile posibile cu privire la ofensiva spre de munte
Caucaz: indicarea exactă a planului de manevră, numărul în Crimeea

60 1 (43)
2009
document

 studii/documente
Preliminarii Poziţiile primite de la trupele italiene nu erau suficient de bine
fortificate. Din cauza sezonului înaintat a fost nevoie să se
Comandantul Armatei a 3-a române, generalul Petre improvizeze adăposturi pentru oameni şi animale...”
Dumitrescu, socoteşte că armata sa nu poate să-şi Din acest raport, a cărui importanţă nu poate scăpa nimănui,
îndeplinească misiunea, adică să reziste pe frontul cuprins între se pot trage următoarele concluzii:
Kletskaia (Est) şi vărsarea râului Tischaia (Vest), dacă întregul 1. În Cotul Donului, în teren plan şi deci propice pentru atac
mal al Donului nu se găseşte în stăpânirea noastră şi dacă un cu tancuri, divizia de infanterie română, dispunând doar de 7
şanţ anticar nu vine să compenseze în oarecare măsură batalioane şi de 10 baterii de artilerie uşoară (tunuri cu bătaie de
insuficienţa mijloacelor anticar de care suferă armata sa. 4/8 km şi 6/11 km), fără material antitanc cu efect asupra
Pentru aceasta, generalul (Petre Dumitrescu) a propus încă tancurilor T. 34 sovietice şi T. 70 americane care intrau în
la sfârşitul lui septembrie 1942, cu ocazia vizitei sale de dotarea unităţilor sovietice, avea de apărat un sector de 20 km.
prezentare la Grupul de Armate „B”, ca trupele germane şi
Mărimea unui asemenea sector nu permitea:
române disponibile să fie angajate pentru a arunca pe inamic
- concentrări de foc ale artileriei proprii şi
dincolo de Don. Această sugestie a fost recunoscută ca fiind
îndreptăţită, avându-se însă în vedere situaţia generală nu i s-a - intervenţii în timp util prin contraatacuri.
dat curs. 2. Ordonând Armatei a 3-a române să înlocuiască încă o
La 16 octombrie Comandantul Armatei a 3-a române ia divizie italiană (Celere), Grupul de Armate „B” a indus în eroare
comanda pe frontul Donului. Comandantul Armatei a 3-a române comandamentul acestei armate române afirmând că forţele
cere să i se aprobe să atace cu trupele române (în curs de sosire) inamice din faţă sunt reduse şi că mărimea sectoarelor nu
în sectorul Blinoff pentru a ameliora traseul frontului. Grupul de prezintă nici riscuri şi nici nu necesită prezenţa în spate a unor
Armate B (Heeres-gruppe B Generaloberst Freiherr v Weichs) nu rezerve care să poată interveni la nevoie.
a aprobat cererea, motivând că este mai urgent pentru Armata a De la 10 octombrie 1942, când diviziile ei au început să
3-a română să înlocuiască unităţile Armatei a 8-a italiene, care înlocuiască trupele italiene şi până la sfârşitul lui octombrie,
primise iniţial misiunea să facă singură siguranţă pe Don. Armata a 3-a română a ajuns la concluzii diametral opuse
Prin telegramele din 18 şi 21 octombrie 1942, Armata a 3-a indicaţiilor date de Grupul de Armate „B”, anume prin proprie
română a făcut cunoscut că nu mai poate înlocui alte divizii cercetare aeriană (2 escadrile române de cercetare), prin
italiene fără consimţământul mareşalului Antonescu. Drept interogarea prizonierilor făcuţi cu ocazia luptelor locale, cât şi
răspuns, OKH (comandamentul trupelor terestre germane) prin agenţi infiltraţi în zona inamică, agenţi trimişi de
decide ca Armata a 3-a română să înlocuiască încă o divizie detaşamentele speciale române de informaţii aflate în zona de
italiană (Celere). Şi această nouă decizie a fost motivată, anume operaţii a Armatei a 3-a.
că situaţia inamicului din faţă (din faţa trupelor române) permite Sinteza informativă din ziua de 30 octombrie 1942 dă
Armatei a 3-a române să ia riscul să ocupe frontul cu efective următoarele indicaţii:
limitate şi cu rezerve reduse. La sfârşitul lui octombrie Armata a a) În sectorul Armatei a 3-a române, sovieticii se găsesc în
3-a română înlocuieşte şi această ultimă divizie italiană. dispozitiv de atac, cu aproximativ 44 mari unităţi (divizii şi
Sectoarele diviziei româneşti, care dispuneau de 7
brigăzi) în majoritate motomecanizate, dispunând de
batalioane, aveau acum în medie un front de 20 km [...]
aproximativ 2.500 care de luptă.
[...] în ceea ce priveşte mijloacele de apărare împotriva
tancurilor, situaţia era îngrijorătoare. Armata (a 3-a română) b) În afară de podurile permanente, normale, pentru
dispunea de trei companii moto, fiecare companie a 12 piese de aprovizionarea capetelor de pod, sovieticii mai dispun de 4
47 mm. La corpurile de armată române nu erau companii poduri submersibile (este pentru prima oară când existenţa unor
anticar. Diviziile şi regimentele de infanterie române dispuneau asemenea poduri este semnalată) care funcţionează exclusiv în
fiecare de 12 sau 16 piese de calibru 37 mm sau 47 mm. timpul nopţii. Pe aceste poduri sunt aduse blindatele în bazele
Diviziile române au primit ca întărire fiecare câte o companie de plecare de pe malul occidental al Donului, acoperirile
anticar germană, dispunând, de asemenea, de piese de 37 mm. existente aici oferind condiţiuni optime de camuflaj.
Artileria română nu dispunea de proiectile de ruptură anticar. În sinteza informativă română era indicată şi poziţia
Mine anticar şi proiectile incendiare nu existau decât în mici podurilor: 2 în capul de pod Serafimovici şi 2 în capul de pod
cantităţi. nord Kletskaia.

Infanterişti români la Prut

document
2009
1 (43) 61

studii/documente
La aripa de vest, făcând legătura cu Armata a 8-a italiană:
Corpul 1 cu Divizia a 7-a Inf. (Regimentele 14 şi 16 Dorobanţi,
37 Infanterie, 4 şi 8 Artilerie) şi Divizia a 11-a Infanterie
(Regimentele 2 şi 3 Dorobanţi, 19 Infanterie, 21 şi 26 Artilerie).
Urmau apoi, de-a lungul Donului: Corpul 2 cu Divizia a 9-a
Inf. şi Divizia a 14-a Infanterie; Corpul 5 cu Divizia a 5-a şi Divizia
a 6-a Infanterie, iar la aripa dreaptă, făcând legătura cu Corpul
11 german (Armata a 6-a germană), Corpul 4 cu Divizia a 13-a
Infanterie şi Divizia 1 Cavalerie (Regimentele 1 şi 2 Roşiori, 11
Călăraşi şi 1 Artilerie Călăreaţă).
În rezervă, în spatele Corpului 5: Divizia a 15-a Infanterie.
În ziua de 18 noiembrie, sovieticii au dat multiple atacuri
locale pe toată linia frontului, atacuri de tăria unui batalion,
anume cu un dublu scop:
- să verifice dispozitivul apărării;
- să acopere cu zgomotul artileriei intrarea pe baza de
plecare la atac a tancurilor.
Românii au respins absolut toate aceste atacuri.
Romulus Grozeanu
„Stindardul” nr. 122-123/1973

Maiorul Contribu]ia româneasc` la lupta

Ion Palaghiţă
împotriva comunismului interna]ional
c) Data probabilă a atacului sovietic era indicată de aceeaşi
sinteză informativă în jur de 7 noiembrie, sărbătoarea revoluţiei
Ofensiva sovietic` de la Stalingrad (II)
bolşevice.
Pe baza acestor informaţii, Armata a 3-a română intervine 19 NOIEMBRIE 1942
din nou la Grupul de Armate „B”, cerând ca o grupare de unităţi
mecanizate să stea gata pentru a face faţă forţelor blindate La ora 1 dimineaţa a început să ningă uşor. Apoi s-a lăsat
sovietice. ceaţă până la pământ. Vizibilitate orizontală: 50 până la 100 m.
Armata noastră a mai cerut atunci să i se admită schimbarea Vizibilitate verticală: 60 până la 100 m.
dispozitivului, în sensul de a lăsa la contact (în termeni militari: în În cursul nopţii partizanii reuşiseră să taie toate legăturile
imediata apropiere a inamicului, în contact de foc cu el) telefonice între marile noastre unităţi, precum şi cea mai mare
parte a legăturilor telefonice ale marilor unităţi cu unităţile în
detaşamente slabe, grosurile fiind retrase către înapoi, pe localităţi,
subordine...
unde se poate organiza o apărare. Printr-o astfel de remaniere a Către orele 6 dimineaţa sovieticii declanşează o puternică
dispozitivului, pregătirea de artilerie şi atacul blindatelor inamice pregătire de artilerie şi de „katiuşe” cu concentrare maximă în
vor cădea în gol. Inamicul va fi atacat după aceea de grosurile următoarele sectoare ale frontului apărat de trupele române:
noastre pe direcţiile sale de progresiune. Soluţia aceasta, a) În sectorul Corpului 2 Armată: către legătura Diviziei a 9-
judicioasă şi adaptată la situaţie, a fost respinsă din capul locului, a Infanterie cu Divizia a 14-a Infanterie, precum şi la legătura
pe motiv că nu este prevăzută de doctrina germană. Diviziei a 14-a Infanterie cu Divizia a 5-a Infanterie, această din
Cât priveşte prima soluţie, aprobată în principiu, Grupul de urmă divizie făcând parte din Corpul 5 Armată.
Armate „B” amână punerea ei în aplicare, fapt care a determinat b) În sectorul Corpului 5 Armată: la aripa stângă a
Cartierul General Român ce luase fiinţă la Rostov să intervină dispozitivului, adică la legătura Diviziei a 6-a Infanterie cu
direct la mareşalul Antonescu. Acesta a venit imediat pe front şi Divizia 1 Cavalerie.
a reuşit să determine Comandamentul german să constituie o Cu deosebire aici, la legătura Diviziei a 6-a Inf.
grupare mecanizată ca rezervă în spatele Armatei a 3-a române. (Regimentele 10 Dorobanţi „Putna”, 15 Dorobanţi „Războieni”,
Teoretic, gruparea aceasta trebuia să fie un corp blindat alcătuit 27 Dorobanţi „Bacău”, 11 Artilerie Focşani şi 16 Artilerie Bacău)
din două divizii blindate germane şi din prima noastră divizie cu Div. 1 Cavalerie (Regimentele 1 Roşiori Arad, 2 Roşiori
blindată. Timişoara, 11 Călăraşi Cluj şi l Artilerie Călăreaţă Arad),
În realitate, lucrurile s-au întâmplat altfel. Ajuns abia la 18 pregătirea sovietică de artilerie este extraordinar de puternică.
noiembrie 1942 în zona fixată, Comandamentul Corpului 48 Pe un front de aproximativ 4 km sovieticii trag deodată cu 800
Blindat german, care venea din zona sud Stalingrad, nu avea în tunuri şi „katiuşe”. Asemenea concentrare de foc nu mai
fusese înregistrată nicicând în tot cursul războiului. Pe acest
subordine decât Divizia a 22-a Bl. germană şi Divizia 1 Bl.
front de 4 km fiecare petic de pământ a fost răscolit de obuze.
română. Divizia germană dispunea de 35 care de luptă contra
Linia noastră de rezistenţă, constând în principiu din gropi
tancurilor T. 34 şi T. 70, precum şi de 5 care de luptă „Skoda 38”,
individuale sau din uşoare lucrări de campanie, în proporţia în
prea uşoare pentru a înfrunta tancurile sovietice, în timp ce care nu a fost total distrusă de focul artileriei sovietice, a fost
divizia română dispunea de 21 de care de luptă grele şi de 87 literalmente arată de şenilele tancurilor care, în jurul grei 11, au
care „Skoda 38”. Mai trebuie, de asemenea, spus că Divizia a 22- intrat şi în poziţiile de artilerie. Tancurile au trecut peste tunuri.
a Bl. germană, care se afla la 150 km de zona de concentrare, Servanţii pieselor au fost striviţi sub şenile...
nu a primit ordinul de deplasare decât în ziua de 15 noiembrie. Primul eşalon sovietic de ruptură a frontului — plecat de la
Faţă de încetineala cu care se făcea concentrarea Corpului capul de pod Deviatkin — după ce a pătruns în linia de
48 Blindat, Armata a 3-a română a scos Divizia a 15-a din rezistenţă a diviziilor 9 şi 14 Inf. române, s-a dirijat:
dispozitiv, trecând-o în rezervă, în spatele Corpului 5 român care - o parte către S.-V., ceea ce a obligat resturile diviziilor 9
avea în linie Div. a 5-a Inf. şi Div. a 6-a Infanterie. Prin această şi 11 Inf. române să se rabată7 către S.-V., pentru a nu risca să
măsură, Divizia a 15-a putea interveni în caz de atac sovietic. fie încercuite;
La 18 noiembrie 1942, în ajunul ofensivei sovietice, - o altă parte a acestui eşalon de ruptură s-a îndreptat în
dispozitivul Armatei a 3-a române era următorul: direcţia S.-E. încercând şi reuşind până în cele din urmă să
Post de comandă: Morozovskaia. distrugă, în cooperare cu tancurile ce veneau din capul de pod
Post de comandă înaintat: Cernâşevskaia. Serafimovici, Divizia a 14-a Infanterie română.

62 1 (43)
2009
document

 studii/documente
Eşalonul I sovietic de ruptură, plecat din capul de pod
Serafimovici, s-a îndreptat:
- o parte către S.-V., făcând joncţiunea cu tancurile plecate
din capul de pod Deviatkin şi participând la distrugerea Diviziei
a 11-a;
- o altă parte a luat direcţia S.-E., încercuind, împreună cu
tancurile plecate din capul de pod Kletskaia, Corpul 5 Armată
român (Div. 5 şi 6), precum şi Divizia a 15-a Infanterie care se
afla în rezervă, în spatele Corpului 5 Armată.
Eşalonul I sovietic de ruptură, plecat din capul de pod
Kletskaia, a participat cu o parte la încercuirea diviziilor 5, 6 şi
15. O altă parte a acestui eşalon s-a dirijat către S.-E., obligând
astfel centrul şi aripa dreaptă a Diviziei 1 Cavalerie, precum şi
elemente din Corpul 11 german să se rabată către S.-E.
Din cauza lipsei de vizibilitate, Aviaţia nu a putut participa
cu nimic în folosul apărării. Şi tot astfel, din lipsă de vizibilitate
şi pentru că legăturile telefonice fuseseră distruse de partizani
în noaptea premergătoare atacului sau cele care mai existau
încă, în cursul pregătirii de artilerie, nici unităţile noastre de
artilerie nu au putut interveni pentru a susţine lupta
infanteriştilor şi a cavaleriştilor, care tot ca infanterişti luptau. Mareşalul
Tunarii noştri s-au apărat împotriva tancurilor sovietice prin Ion
trageri directe, în măsura în care vizibilitatea o permitea, adică Antonescu
în vizită
ochind prin gura ţevii, la distanţă de 100 m... la unităţi
La ora 12, când au considerat că linia de rezistenţă a fost de pe front
ruptă şi poziţiile de artilerie distruse, sovieticii au lansat al
doilea eşalon de tancuri, adică eşalonul de exploatare.
După mareşalul sovietic A. J. Eremenko („Stalingrad”, Ed. În noaptea de 20/21 noiembrie, Corpul 48 Blindat german
Pion, Paris, 1964) acţiunea acestui al doilea eşalon s-a primeşte ordin să se retragă, trece la executarea acestui ordin,
desfăşurat după cum urmează: dar în timp ce operaţia de retragere era în curs, primeşte un alt
Debuşând de la capul de pod Deviatkin, Corpul 1 Blindat ordin, de data aceasta de la OKW (Comandamentul suprem al
din Armata 5 Blindată sovietică înaintează aproximativ 30 km, tuturor forţelor armate germane), anume să atace către grupul
dă bătălia cu Corpul 48 Blindat german în regiunea Medvejie de divizii române (5, 6 şi 15) încercuite. Conform noului ordin,
şi atinge în seara zilei de 22 noiembrie Valea Liska, având atacă pe direcţia indicată, dar este la rândul său încercuit de
avangardele la Surovikino. blindate sovietice, în ziua de 21 noiembrie. Susţine lupte grele,
În ceea ce priveşte corpurile blindate sovietice, este locul dar îşi păstrează coeziunea şi capacitatea operativă. În ziua de
să spunem aici că fiecare corp era însoţit de o divizie de 23 noiembrie Corpul 48 Blindat german primeşte o neaşteptată
cavalerie motorizată. Aceste divizii de cavalerie sovietice erau întărire: un detaşament de 3000 de ostaşi români, majoritatea
dotate cu camioane americane. La curăţirea terenului însă,
din Divizia a 15-a Infanterie, care reuşiseră să iasă din
sovieticii s-au folosit pe alocuri şi de unităţi călări.
Din eşalonul 2 de exploatare, lansat de la capul de pod încercuire. Împreună cu aceşti ostaşi români, Corpul 48 Blindat
Deviatkin, a făcut parte şi Corpul 26 Blindat care a fost nevoit şi german sparge încercuirea sovietică, pierzând cu această
el să dea lupta cu Corpul 48 Blindat german, anume la ocazie aproape jumătate din efective, trece Valea Cir şi se
Perelasovski, a progresat apoi către S.-E. şi a atins Donul în ziua instalează în apărare.
de 22 noiembrie, ocupând prin surprindere podul de la Kalaci. Corpul acesta blindat german şi-a făcut pe deplin datoria,
Corpul 4 Blindat sovietic, introdus în spărtura de la capul de făcând eforturi considerabile şi luptând vitejeşte. Cum se
pod Serafimovici, după ce a lichidat Divizia a 14-a Inf. română, întâmplă însă adesea în situaţii asemănătoare, trebuie căutat şi
a atins şi el Donul la N. de Kalaci. de data aceasta un ţap ispăşitor şi acesta a fost găsit în persoana
Armata a 4-a Blindată sovietică, lansată în exploatarea de generalului Heim, Comandantul Corpului 48 Blindat german pe
la capul de pod Kletskaia, a socotit că va reuşi să cadă în care Hitler l-a considerat responsabil pentru situaţia creată în
spatele Corpului 11 german, dar nu a reuşit. Corpul acesta sectorul Armatei a 3-a române. Generalul Heim a fost imediat
blindat sovietic a fost nevoit să susţină lupte grele cu Corpul 14 exclus din armată şi trimis în judecata unei curţi marţiale...
Blindat german ce venea de la Stalingrad. Blindatele germane În ordinul de zi respectiv din 5 noiembrie 1942 şi pentru a
au reuşit să zădărnicească intenţiile sovietice (căderea în justifica această aspră sancţiune, Hitler spunea însă (Heinz
spatele Corpului 11 german), dar a fost nevoit în cele din urmă Schroetter: „Les sacrifiés”, Ed. Pierre de Meyere, Paris):
să se retragă spre Stalingrad, din cauza terenului neavantajos, „...pe de altă parte, aliatul român nu poseda echipamentul
a lipsei de carburant şi a inferiorităţii numerice. indispensabil în mijloace anticar.
Când a fost lansat atacul aşteptat al ruşilor, acest sector de
Misiunea Corpului 48 Blindat german front era relativ subţire”.
Este adevărat, dar se cuvine să adăugăm: 1. Mijloacele
Corpul acesta fusese destinat să vină, ca întărire, în anticar useseră necontenit cerute de noi, dar întârziau mereu
ajutorul diviziilor române. La 19 noiembrie, în ziua dezlănţuirii să sosească. 2. Frontul românesc nu era relativ subţire, ci
atacului sovietic, Corpul 48 nu terminase încă concentrarea subţire de tot.
forţelor de care dispunea.
La ora 9,30 acest corp blindat german trecea la atac, pe
direcţia N.-E. către Kletskaia. Pe când era însă în plină Gruparea General Sion
mişcare, la ora 10,45 primeşte ordin direct de la OKH [i Batalionul Maior Râ[c`nescu
(Comandamentul suprem al forţelor terestre germane) să
atace cu direcţia N.-V. Din cauza acestei schimbări de direcţie În seara zilei de 19 noiembrie, după 14 ore de la
de 90 de grade, cât şi din cauza gheţii, operaţia a fost şi mai dezlănţuirea atacului sovietic, în sectorul apărat de Armata a 3-
mult întârziată, mărind în plus şi distanţele între divizii. Diviziile a română situaţia se prezenta astfel:
noastre au fost atacate separat de blindatele corpurilor 1 şi 26 La Corpul 1 Armată: Divizia 7 Infanterie, care făcea
sovietice, anume din toate direcţiile. legătura cu Armata a 8-a italiană, îşi menţinuse poziţiile şi nu

document
2009
1 (43) 63

studii/documente
fusese deloc afectată de ofensiva sovietică. Divizia a 11-a Sovieticii au dezl`n]uit atacul
Infanterie, împreună cu elementele din Div. 9 Inf., îşi rabatase
frontul către S.-V., fără să fi avut pierderi prea mari. La Corpul în func]ie de condi]iile meteorologice...
2 Armată: Grosul Diviziei a 9-a Infanterie suferise grele Recapitulând pe scurt cele întâmplate la Cotul Donului, se
pierderi şi putea fi considerat distrus. Divizia a 14-a Infanterie poate spune că atacul sovietic de la 19 noiembrie 1942 în
fusese distrusă în totalitatea ei. sectorul Armatei a 3-a române, s-a produs, în eşalonul de
La Corpul 5 Armată: Diviziile 5, 6 şi 15 Inf. erau acum ruptură al frontului, cu un număr extraordinar de mare de
complet încercuite. unităţi blindate. Cifrele exacte nu se cunosc nici până astăzi.
Divizia 1 Cavalerie: Aripa dreaptă a acestei divizii a reuşit Sovieticii nu au făcut niciodată precizări în această privinţă.
să se replieze împreună cu Corpul 11 Armată german spre Tot astfel, în eşalonul 2 de atac, acel de exploatare a succe-
Stalingrad. Restul diviziei fusese distrus. sului, sovieticii au pus în acţiune un număr neobişnuit de mare
Corpul 48 Blindat german, trimis în ajutorul Armatei a 3-a de mari unităţi, anume 3 corpuri de armată blindate şi 3 divizii
române: încercuit şi în luptă cu 2 corpuri blindate sovietice. În de cavalerie moto. Datorită unor asemenea forţe, sovieticii au
concluzie, frontul Armatei a 3-a română fusese rupt pe o putut face pătrunderea în adâncul dispozitivului Corpului 2
lărgime de 35 km, legătura cu Corpul 11 Armată german Armată român. Lăsând la o parte superioritatea zdrobitoare a
fusese pierdută, două divizii ale acestei armate erau distruse şi materialului de care dispunea inamicul, fiecare soldat român
alte trei încercuite. trebuia să înfrunte cel puţin şase soldaţi sovietici.
Cele trei divizii române încercuite au primit ordin să reziste În afară de câştigul de teren şi de succesele strategice,
pe poziţii până ce vor fi despresurate. Ele au respins toate sovieticii au distrus sau au capturat 4 divizii de infanterie
invitaţiile de capitulare, care le-au fost făcute de sovietici, române, precum şi jumătate din prima noastră divizie de
începând din ziua de 20 noiembrie. cavalerie.
În dimineaţa zilei de 22 noiembrie 1942, un avion Succesul atacului sovietic se datoreşte, în primul rând,
românesc IAR 39, pilotat de un ofiţer de stat-major, printr-un condiţiunilor meteorologice care, pe timp de 5 zile, nu au
zbor razant, reuşeşte să aterizeze în încercuire. Ofiţerul acesta permis nici un fel de activitate a aviaţiei de luptă, fapt care este
de stat-major ducea cu el ordine pentru comandanţii celor trei consemnat şi de generalul von Richthofen în „Jurnalul de marş
divizii încercuite şi avea misiunea să se informeze asupra al Flotei a 4-a aeriene germane”.
situaţiei. După îndeplinirea misiunii, ofiţerul a fost rănit la Ofensiva sovietică fusese pregătită iniţial pentru 9 sau 10
înapoiere de focurile infanteriei sovietice. noiembrie (Marechal A. J. Eremenko: „Stalingrad”, Ed. Pion,
Potrivit ordinelor primite, cele trei divizii române au încercat Paris, 1964), mareşalul Jukov, primul adjunct militar al lui Stalin,
să iasă din încercuire în noaptea de 22/23 noiembrie. sosind la Stalingrad înainte de această dată, pentru a verifica
Avangarda acestor divizii, având un efectiv de aprox. 3000 de preparativele. Ofensiva a fost însă amânată, ţinându-se seama
ostaşi, sub comanda generalului Sion, Comandantul Diviziei a de previziunile meteorologice şi de cunoştinţele climatologice
15-a Infanterie, a reuşit să iasă din încercuire. Ieşirea din locale. Începând de la 19 noiembrie era prevăzut pentru o
încercuire a grupării generalului Sion este un remarcabil fapt durată de o săptămână, timp foarte prost la Cotul Donului...
de arme pe care istoria militară îl va înregistra. Ţinând seama de aceste previziuni meteorologice,
Restul unităţilor române, care au încercat şi ele, prin acţiuni orientarea tancurilor s-a făcut la busolă (metodă introdusă cu
temerare, să spargă cercul sovietic de împresurare, au fost mult înainte de germani), prin radio-faruri, exact ca la aviaţie şi
atacate în flancuri de blindate sovietice, fiind în ceea mai mare prin orientarea în teren de către partizanii şi agenţii depuşi în
parte distruse sau făcute prizoniere. Ieşirea din încercuire a zonă noaptea de către avioanele sovietice U 2.
fost o operaţie necesară, pentru că unităţile noastre nu mai Cu toate aceste măsuri, multe patrule de tancuri sovietice
s-au rătăcit, au rămas în pană de carburant şi au fost distruse
puteau fi aprovizionate nici cu muniţii şi nici cu alimente. Pe de
de trupe române aflate în spatele frontului, cu deosebire în
altă parte, încercarea făcută de Corpul 48 Blindat german de a
zona Diviziei a 15-a Infanterie română. Pentru a ilustra şi mai
ajunge până la ele eşuase... bine situaţia, socotim necesar să redăm mai jos câteva din
Gruparea General Sion a ajuns până la Corpul 48 Blindat însemnările generalului von Richthofen, Comandantul Flotei a
german, care la rândul său era încercuit, împreună cu acest 4-a aeriene germane:
corp german, ostaşii generalului Sion au spart şi a doua „19 noiembrie
încercuire, au reuşit să treacă Cirul, ocupând apoi poziţii pe Astăzi de dimineaţă sovieticii au trecut la atacul aşteptat de
malul occidental al râului. mult timp. Atacând din capul de pod Kremenskaia şi mai la
Am spus mai sus că restul trupelor rămase în încercuire au vest, ei au reuşit să facă o spărtură pe front larg la aripa stângă
fost în cea mai mare parte distruse sau făcute prizoniere. a Armatei a 6-a germane, către Cir. Informaţiile care ne parvin
Excepţie a făcut un batalion din Regimentul 15 Dorobanţi sunt contradictorii, este însă sigur că blindatele sovietice sunt
„Războieni” în compunerea căruia intrau ţărani din judeţul în mişcare în spatele Armatei a 6-a germane şi Armatei a 3-a
Neamţ. Este vorba de batalionul comandat de maiorul române. Unul din corpurile de armată române (C.2 A.) a fost
Gheorghe Râşcănescu, batalion care făcea parte din Divizia a distrus...
6-a Infanterie. Maiorul Râşcănescu şi-a scos batalionul din
încercuire pe cont propriu, anume în ziua de 23 noiembrie.
După 16 ore de marş, cu efectivele intacte şi dispunând de tot
materialul cu care fusese dotat, batalionul acesta ajungea în
apropierea unui aerodrom german ocupat de avioane de
bombardament în picaj „Stuka”. Aerodromul era însă încercuit
de blindate sovietice. Germanii se apărau cu disperare...
Văzând situaţia, Râşcănescu îşi pune imediat batalionul în
dispozitiv de atac, distruge o parte din tancurile sovietice, le
pune pe fugă pe celelalte şi despresoară astfel aerodromul,
spre uimirea camarazilor germani. Acţiunea Batalionului
Râşcănescu a avut un efect reconfortant asupra tuturor
unităţilor învecinate.
Chemat la Cartierul General al Führer-ului, Râşcănescu a
fost decorat de Hitler în persoană cu Crucea de Cavaler al
Crucii de Fier, fiind primul ofiţer român în grad de maior care a
primit această înaltă distincţie8. Morminte în Stepa Kalmucă

64 1 (43)
2009
document

 studii/documente
Rusul a ştiut să utilizeze vremea proastă la maximum.
Ploaia, ninsoarea şi ceaţa jivrantă au împiedicat orice ieşire a
aviaţiei. Este imposibil să se execute bombardamentul
trecerilor peste Don. Şi tot imposibil este să se obţină o vedere
de ansamblu prin cercetarea aeriană. Să sperăm că sovieticii
nu vor reuşi să împingă până la calea ferată, care este vitală
pentru aprovizionare (Este vorba de calea ferată Tacinskaia-
Morozovskaia).
20 noiembrie
Timp foarte prost. În ansamblu, infanteria sovietică nu a
progresat pe frontul Donului, în schimb, blindatele lor străbat
terenul în toate sensurile în spatele liniilor noastre”.
Mai departe, generalul von Richthofen spune că „dacă vre-
mea s-ar îmbunătăţi doar pentru scurt timp o intervenţie
energică aeriană ar lichida întreaga întreprindere sovietică”.
„21 noiembrie
Nu putem zbura nicăieri. Timp rău peste tot... Imposibil de
a acţiona undeva defensiv... Terenurile de aviaţie plasate în
Cotul Donului, în regiunea Kalaci, au fost ocupate de sovietici.
Escadra a 2-a Stuka a avut pierderi. Avioanele de asalt de sub
comanda Lt. colonel Hitzschold au putut să se salveze în
Ostaşi români la cotul Donului
ultimul moment.
23 noiembrie
Cerul se luminează puţin în regiunea Doneţului, dar timpul În marşuri forţate, Divizia a 20-a Infanterie română, sosită
se menţine prost în regiunea ofensivei sovietice, aşa că nu şi ea pe front, reuşeşte să ajungă la înălţimea Diviziei a 24-a
putem executa nici o misiune aeriană, pentru a ne face o idee Blindată germană, care se afla la extremitatea nord-estică a
de situaţie. dispozitivului, călare pe calea ferată Bassargino-Novo
24 noiembrie Rogatschik.
Timpul s-a îmbunătăţit puţin în sectorul Don-Stalingrad. Ambele divizii trec imediat la atac, în direcţia N.-E. La 2
Toate escadrilele de care dispunem au fost dezlănţuite contra septembrie ele stabilesc legătura cu Armata a 6-a Germană în
blindatelor, trupelor şi coloanelor sovietice. Aceste escadrile au apropiere de Iablotschnii şi cuceresc în aceeaşi zi gara
distrus un oarecare număr de blindate. Cu siguranţă, sovieticii Voroponovo, la numai 10 km est de Stalingrad. A doua zi, 3
au avut pierderi grele...”. septembrie 1942, cele două divizii ajung pe înălţimile de pe
malul occidental al fluviului Volga9. Pentru atacul comun al
Armata a 4-a român` la sud de Stalingrad Armatei a 6-a germane asupra oraşului Stalingrad, vărsarea
râului Ţarîţa în Volga constituia acum linia despărţitoare între
La 3 august 1942 două divizii din Corpul 6 Armată român, cele două armate...
corp aflat la acea dată sub ordinele Armatei a 4-a Blindate Se pune astăzi însă întrebarea dacă, înainte de a se trece
germane, trec Donul în regiunea Est Tormosin — Basse- la atacul asupra Stalingradului, nu ar fi fost mai bine să se
Kurmoiarsk. Alte două divizii ale aceluiaşi corp român pună mâna pe punctul de trecere peste Volga de la Beketovka,
urmează. Performanţele de marş ale infanteriştilor români, pentru a tăia astfel posibilitatea ruşilor de a aduce întăriri prin
străbătând zeci de kilometri prin praful stepei şi pe o căldură acest punct, aşa cum de altfel aceştia au făcut-o la scurt timp
de 50 de grade, sunt elogios scoase în evidenţă de generalul după aceea. Comandamentul suprem german luase altă
Hans Doerr („Der feldzug nach Stalingrad”, E.S. Mittler & decizie: Stalingrad...
Sohn, Darmstadt, 1955, pag. 35). În regiunea gării În lupte grele, unităţi germano-române cuceresc între 11 şi
Gniloaxaisskaia, trupele române sunt atacate de forţe 15 septembrie periferia sudică a oraşului Stalingrad, vechiul
sovietice, mult superioare în număr şi susţinute de numeroase Ţarîţa, rămânând ca oraşul propriu zis să fie cucerit de Armata
unităţi blindate. Şi de data aceasta lipsa mijloacelor anticar a 6-a germană.
obligă la o repliere. Dar şi unităţile germane din Corpul 48 Divizia a 20-a Infanterie română ocupă poziţii în regiunea
Blindat întâmpină dârză rezistenţă la nord de Plodovitoie şi în Ivanovka, trecând sub ordinele Corpului 4 Armată german, în
regiunea gării Abganerovo. Un contraatac executat de Divizia a doua jumătate din septembrie 1942, dispozitivul Armatei a 4-
a 94-a Infanterie germană restabileşte legătura cu trupele a Blindate germane, făcând front spre est, era următorul:
române care înaintau pe direcţia N.-V. de Abganerovo. - Corpul 4 Armată german, constituind flancul stâng, în faţa
Între timp, pe podul de vase de la Potemkinskaia pot fi aduse localităţii Beketovka, cu flancul drept la Ivanovka;
întăriri: două divizii germane şi elemente din Corpul 7 Armată - Corpul 6 Armată român (minus Divizia 20) desfăşurat pe
român. Ruşii aduc şi ei întăriri în acest sector, întăriri care trec un front destul de larg, apărând linia Mal. Derbety-Tundutovo
Volga pe la Cerni Jar şi înaintează în flancul neacoperit al şi defileurile dintre lacurile Sarpa, Tzatza sau Zaza şi
frontului germano-român (în această fază Corpul 6 Armată Bartmamtsak.
român se afla în centrul dispozitivului) spre Malîie-Derbeti. - Între Corpul 6 român şi Divizia a 16-a moto germană, care
Ajungând până la 20 km distanţă de Volga, în regiunea opera în regiunea Elista-Astrahan, exista un gol de aprox. 180
Krasnoarmeisk, Armata a 4-a Blindată germană şi-a oprit km, care a fost ulterior în parte ocupat de Corpul 7 Armată
înaintarea... Hotărâre fatală! Dacă ruşii ar fi fost scoşi la acea român şi de elemente din Corpul de Cavalerie comandat de
dată din Krasnoarmeisk şi din Beketovka, trupele lor care generalul Popescu-Picolo (Div. 5 Cav., Div. 8 Cav. şi
rezistau în interiorul Stalingradului ar fi primit probabil lovitura Detaşamentul Korne).
de moarte... În loc de aceasta, comandamentul acestei armate Pentru a micşora presiunea Armatei a 4-a Blindate
germane a decis scoaterea pe eşaloane a Corpului 48 Blindat germane către Stalingrad şi pentru a ocupa poziţii favorabile în
din dispozitiv şi concentrarea lui în zona N.-V. de gara vederea ofensivei lor în pregătire, sovieticii au declanşat spre
Abganerovo, pentru a trece de aici la atac, pe direcţia nord, sfârşitul lui septembrie o serie de atacuri în regiunea dintre
către Stalingrad. La 29 august, corpul blindat german a trecut lacuri, regiune aflată la sud de Stalingrad şi apărată de
într-adevăr la atac, reuşind să înainteze relativ repede şi corpurile 6 şi 7 române. Ruşii au atacat concomitent cu două
trecând după 48 de ore râul Crivlemaia la Plantador, la 3 km armate, deci cu efective de cel puţin trei ori mai mari decât ale
est de Gavrilovka. celor două corpuri române, cu Armata 57 la nord şi cu armata

document
2009
1 (43) 65

studii/documente
51 la sud. Sovieticii au atacat în dimineaţa zile de 25
septembrie, prin surprindere, fără nici o pregătire de artilerie.
Pentru fiecare defileu în parte, atacul a fost dat cu două divizii
de infanterie sprijinite de care de luptă şi însoţite de artilerie
suplimentară şi de trupe de geniu. După 6 ore, defileurile au
fost ocupate şi imediat minate anticar şi cu mine de infanterie.
Organizarea defileurilor în apărare era în realitate o operaţie
de camuflaj, sovieticii vrând să demonstreze în felul acesta că
pe viitor n-ar avea intenţia să atace din această direcţie.
Românii s-au apărat cu îndârjire şi au avut pierderi grele, dar
n-au putut face faţă presiunii inamicului, pentru aceleaşi
motive pe care le-am semnalat şi în bătălia de la Cotul Donului:
lipsa materialului de luptă împotriva tancurilor şi mărimea
sectoarelor pe care fiecare divizie trebuia să le apere. Când o
divizie este nevoită să ţină un front de 20 km până la 25 de km,
concentrarea focului de artilerie la punctele nevralgice nu este
posibilă şi nici rezervele nu pot fi manevrate în timp util pentru
a putea trece la contraatac. În plus, aici, în Stepa Kalmucă,
terenul este cu desăvârşire plan, fără obstacole naturale care
ar fi permis organizarea unei linii de rezistenţă, putând într-o
oarecare măsură să compenseze mărimea sectorului şi Pluton de runcătoare din Regimentul 21 Infanterie „Ilfov“,
dispozitivul subţire. în luptele de la Sadovoie
La 29 septembrie, Armata 51 sovietică atacă din nou, de
data aceasta cu o formaţie specială, în compunerea căreia Casian, Comandantul Regimentului 2 Artilerie, i-a adunat în
intrau: grabă şi a pornit apoi cu ei la contraatac10.
- Divizia 302 Infanterie, Acţiunea sovietică de la Sadovoie a fost desigur cea mai
- 1 brigadă blindată, spectaculară, în Stepa Kalmucă însă, tocmai din pricină că
- 1 brigadă de artilerie anticar, dispozitivul era foarte subţire, asemenea întâmplări erau la
- 1 brigadă mortiere de gardă, ordinea zilei...
- mai multe detaşamente de unităţi de cercetare, purtând în
parte uniforme germane şi române şi care fuseseră pregătite
la un centru de instrucţie din Astrahan.
Atacul general
În prima fază, detaşamentele de cercetare mai sus amintite Conjugând acţiunea cu ofensiva dezlănţuită la 19
s-au infiltrat în cursul nopţii în poziţiile româneşti, au pus mâna noiembrie în Cotul Donului, sovieticii atacă sectoarele apărate
pe linia de rezistenţă în sectorul de efort şi au tăiat legăturile de corpurile 6 şi 7 române cu puternice elemente blindate,
telefonice. După aceea, care de luptă au fost lansate pe anume la 20 noiembrie.
direcţia Sadovoie, localitate situată la aprox. 25 km de prima Efortul atacului era prevăzut pe două direcţii:
linie şi unde se afla postul de comandă al Diviziei a 4-a - la Nord, atacul principal dat de aripa stângă a Armatei a
Infanterie române. Un ofiţer din comandamentul acestei divizii 64-a şi a Armatei a 57-a sovietice;
organizase aici o serbare la care, în afară de echipa artistică a - la Sud, atac dat de Armata a 51-a sovietică.
diviziei, participau şi localnici cu echipe folclorice ruse şi Pentru acest atac, stânga Armatei a 64-a, în afară de
calmuce. La serbare fuseseră invitaţi mai toţi comandanţii de trupele existente, a fost întărită cu 3 divizii de infanterie (38,
unităţi din regiune... Ruşii fuseseră informaţi din timp despre 157, 204), iar în eşalonul 2 cu Brigada a 154-a Infanterie
toate acestea. Pătrunderea lor adâncă a produs panică la Marină.
formaţiile de spate care, pentru prima dată, se vedeau Armata a 57-a fost întărită la flancul drept cu trei divizii de
mitraliate şi luate sub focul tunurilor anticar. Pentru restabilirea infanterie (36, 169 şi 422), o brigadă de infanterie de marină
situaţiei a fost nevoie să se aducă Divizia a 16-a Blindată (143), iar în eşalonul 2 cu Corpul 13 Blindat, în compunerea
germană de la Stalingrad. Localitatea Sadovoie a fost însă căruia intrau 3 brigăzi moto şi 5 brigăzi care de luptă.
recucerită de ostaşi din Divizia a 4-a română pe care colonelul La rândul ei, Armata a 51-a a fost întărită cu 3 divizii de
infanterie (15, 126 şi 302), iar în eşalonul 2 cu Corpul 4
Motomecanizat şi cu Corpul 4 Cavalerie.
Acestor uriaşe forţe sovietice erau nevoite să facă faţă
următoarelor unităţi:
- în faţa flancului stâng al Armatei a 64-a sovietice şi a
flancului drept al Armatei a 57-a sovietice: Divizia a 3-a Inf.
germană şi Divizia a 20-a Inf. română;
- la centru şi la stânga, în faţa Armatei a 57-a sovietice:
Divizia 1 şi Divizia a 2-a Inf. română;
- la dreapta şi la centru, în faţa Armatei a 57-a sovietice:
Divizia a 4-a Inf. rom. şi părţi din Divizia a 18-a Inf. română;
- la stânga, în faţa Armatei a 51-a sovietice: părţi din Divizia
a 18-a Infanterie română şi părţi din Corpul de Cavalerie
român.
Prevăzut pentru ora 7,30, atacul sovietic a început la ora 10,
din pricina lipsei de vizibilitate, precedat fiind de o formidabilă
pregătire de artilerie şi de katiuşe. Pe fiecare kilometru de front,
sovieticii au pus în baterie 60 de piese de artilerie, în sectorul
de atac însă au fost 180 de piese la kilometru.
Artileria grea sovietică, din motive tehnice (concentrarea
focului) a operat mai întâi în sectorul Armatei 51 şi abia după
Punctul de comandă al unui batalion de infanterie două ore în sectorul Armatei 64. Din această cauză Armata 64
din Regimentul 21 Infanterie „Ilfov“, în Stepa Kalmucă a trecut la atac la ora 12.

66 1 (43)
2009
document

 studii/documente
Poziţiile de rezistenţă au fost rupte la ora 11 la Armata 51,
la ora 13 la Armata 57 şi la ora 15 la Armata 64.
Linia de rezistenţă din faţa Armatei 51 odată ruptă, pentru
exploatarea succesului a fost introdus Corpul 4 Moto sovietic, care
urma să-şi regleze marşul în funcţie de progresiunea Corpului 13
Blindat. De asemenea, a fost introdus în spărtură şi Corpul 4
Cavalerie, acesta cu misiunea de a lărgi şi mai mult ruptura.
După ce a fost ruptă şi poziţia de rezistenţă din faţa Armatei
57, pentru exploatarea succesului a fost introdus aici Corpul 13
Blindat care s-a dirijat iniţial pe direcţia S.-V., apoi V. şi mai
târziu N.-V., însoţit de Corpul 4 Moto. Blindatele sovietice au
înaintat rapid către Don, ajungând în seara zilei de 22
noiembrie la Kalaci, unde au făcut legătura cu trupele blindate
sovietice (corpurile 4 şi 26 blindate) ce veneau din direcţia N.-
V., adică de la Cotul Donului, în felul acesta, Armata a 6-a
germană era încercuită în regiunea Stalingrad.
În urma atacului sovietic, Divizia a 20-a Infanterie română,
după ce a rezistat eroic la patru valuri succesive de tancuri
sovietice, a pierdut iniţial o parte din linia ei de rezistenţă, dar a
contraatacat viguros şi a recucerit mai toate poziţiile pe care le
Vânători de munte români la Sevastopol
pierduse, fiind sprijinită în această acţiune şi de elemente din
Divizia a 29-a Moto germană. Corpul 6 Armată român s-a retras
Călăraşi, 4 Roşiori şi 3 Artilerie Călăreaţă s-au acoperit de
luptând către S.-V., dar a pierdut legătura cu Corpul 7 român
care a rămas pe poziţie. Astfel, între Corpul 6 şi Corpul 7 s-a glorie. Lt. colonel Harconiţă, Comandantul Regimentului 6
făcut un gol de aprox. 60 km, gol care ar fi putut fi exploatat de Roşiori, elementul de bază al Detaşamentului Korne, a căzut
sovietici, pentru a cădea în spatele Corpului 7 Armată român. în fruntea unităţii pe când îşi îndemna oamenii la contraatac.
În golul produs s-au introdus atunci Divizia a 8-a Cavalerie Apărând ferm poziţiile în sectorul Beketovka, Divizia a 20-
română şi Detaşamentul Korne. a Infanterie română, despărţită de restul trupelor române şi
Făcând siguranţa Corpului 7 Armată român, Divizia a 8-a aflată sub ordinele unui corp de armată german, a rămas în
Cavalerie a fost încercuită dar, prin lupte grele şi încercuirea de la Stalingrad...11
contraatacând în mai multe rânduri cu admirabil elan, a reuşit Romulus Grozeanu
să iasă din încercuire. Şi de data aceasta, Regimentele 2 şi 3 „Stindardul” nr. 124-125/1973

* Ofiţer superior brevetat de stat-major, a trebuit să lupte împotriva unor valuri succesive gradul de lt. colonel, a continuat să lupte
afectat Comandamentului de Căpetenie al de puşcaşi marini sovietici care aveau renumele împotriva trupelor sovietice, oprind timp de 48
Armatei Române pe tot timpul Bătăliei de la de a fi trupă de elită. Acei dintre ei care au putut de ore înaintarea blindatelor ruseşti în faţa
Stalingrad. ajunge până la parapetul şanţului de apărare, au satului Crăcăoani din judeţul Neamţ. A dispărut
1 Articol publicat în anul 1972. fost aruncaţi înapoi de ostaşii escadronului în apoi în munţi împreună cu câţiva ostaşi
2 Înainte de acest atac, sub comanda luptă la baionetă, cu lovituri de pat de armă sau credincioşi. Cum i-a fost sfârşitul, nimeni nu ştie
colonelului Hristea L. Ion, Regimentul 2 Călăraşi de lopată individuală. până azi. Râşcănescu a intrat în legendă.
din Brigada a 8-a Cavalerie se distinge în mod 5 Prin nenumărate fapte de arme, acest 9 O patrulă din escadronul din Sebeş Alba
deosebit în ziua de 9 ianuarie 1942 la Sekehe detaşament devenise legendar. Elementul de al Regimentului 7 Călăraşi (Grupul de Cercetare
Eli, unde este nevoit să facă faţă unui inamic de bază al Detaşamentului Korne pe tot timpul al diviziei 20) şi-a scăldat caii în Volga. Ţinem să
trei ori mai numeros. campaniei din Rusia a fost Regimentul 6 Roşiori facem această precizare pentru cercetătorii de
3 Un batalion comandat de lt. col. Wagner care-şi avea garnizoana la Bălţi şi în mai târziu ai epopeii noastre din răsărit.
Erwin din Regimentul 33 Dorobanţi „Tulcea” compunerea căruia intrau numai moldoveni. 10 Când trupele române au pătruns din nou
apără însă cu înverşunare sectorul încredinţat, 6 Contribuţia ostaşilor comandaţi de în Sadovoie, pe străzi zăceau cadavrele a zeci
nu ţine seama de faptul că tancurile sovietice colonelul Korne Radu la strălucitele succese de tineri ruşi şi calmuci. Politrucii ruşi au ucis pe
pătrunseseră mult în spatele propriilor linii, repurtate de brigada Groddek a fost toţi localnicii care-şi dăduseră contribuţia lor la
respinge toate atacurile de flanc ale inamicului şi recunoscută şi de mareşalul Erick von Manstein, serbarea românească. Dintr-un puţ au fost
rezistă eroic până ce este despresurat. Pentru anume într-o scrisoare pe care acesta a scoase cadavrele mai multor ofiţeri români, se
această splendidă comportare, Regimentul 33 adresat-o directorului acestui ziar la 26 martie pare 8 la număr, care n-avuseseră vreme să se
Dorobanţi este citat prin ordin de zi pe Armată şi 1970: „...Cu mare durere am citit relatarea îngro- salveze. După o altă incursiune similară
dat exemplu pentru întreaga naţiune. zitorului sfârşit al generalului Korne, care în mod sovietică a fost găsit cadavrul maiorului
4 La aripa stângă a Regimentului 391 atât de brutal a fost torturat până la moarte de
Corbeanu din Detaşamentul Korne. Ofiţerul ucis
Infanterie german (Colonel Daniel), poziţia din călăii bolşevici, îmi amintesc cu recunoştinţă de
era cu ochii scoşi, cu pieptul despicat şi umplut
faţa acestei jumătăţi de casă era apărată de un vitejia şi de faptele de arme ale Detaşamentului
cu paie...
escadron comandat de lt. Emilian V. Ion din Korne în primăvara anului 1942, precum şi de
Regimentul 2 Călăraşi. Timp de trei săptămâni, toţi camarazii români care au luptat alături de 11 Recunoscând vitejia trupelor române,
sovieticii au încercat aproape zilnic să noi...” Hitler a decorat cu această ocazie cu Crucea de
cucerească poziţia apărată de acest escadron 7 A se rabate, termen militar = mers înainte Cavaler al Crucii de Fier următorii ofiţeri români:
românesc, dar de fiecare dată au fost respinşi, cu schimbare de direcţie, spre stânga sau spre General Tătăranu, comandantul Diviziei a 20-a
deşi în acest punct de la primele linii sovietice şi dreapta, cu 20 de grade sau chiar mai mult, Infanterie, Colonelul Korne Radu, comandant al
până la tranşeele călăraşilor erau doar 200 metri pentru a ieşi din încercuire. Rabaterea poate fi detaşamentului cu acelaşi nume, care a preluat
distanţă. Cu deosebire la 9 aprilie 1942, când pe folosită şi la încercuirea inamicului. apoi comanda Diviziei a 8-a Cavalerie, şi
tot frontul de la istmul Parpaci unităţile sovietice 8 După capitularea de la 23 august 1944, Colonelul Hristea L. Ioan, comandantul
au trecut la un atac general, escadronul acesta Gheorghe Râşcănescu, avansat între timp la Regimentului 2 Călăraşi.

30 years ago. The Soviet offensive from Stalingrad

Abstract: Lieutenant-colonel Romulus Grozavu entrust- His perspective over the events is unique also due to the dis-
ed his memoirs to the “Stindardul” newspaper, as a partici- tance of his exile.
pant in the great battle from Stalingrad. In this way, he Keywords: coalition, offensive, alignment, strategic posi-
enriched the historic bibliography of the Second World War. tion

document
2009
1 (43) 67

studii/documente

GENERALI ÎN EXIL
Dinu ZAMFIRESCU
Director
al Institutului Na]ional pentru Memoria Exilului Românesc

n cele ce urmează vom face o prezentare a trei dintre Gleisenbach, în zona engleză de ocupaţie, de unde va fi

Î
Lazăr.
cei mai gradaţi militari români exilaţi. Este vorba de
generalii Platon Chirnoagă, Ion Gheorghe şi Petre
eliberat în aprilie 1947. În ţară a fost considerat drept cirminal
de război şi condamnat în contumacie, ca şi Horia Sima, la
moarte.
Despre cei plecaţi din viaţă, „de mortuis nil nisi bene”, În anii 1953-1954 au loc mari disensiuni în cadrul
adică numai de bine spune o zicală latină. În ce ne priveşte legionarilor din Occident. Se înfruntau tabăra lui Horia Sima
credem că trebuie să-i prezentăm şi cu cele bune şi cu cele cu cea a legionarilor codrenişti în frunte cu comandanţii
mai puţin bune din activitatea lor. legionari Iasinschi, Papanace şi Gârneaţă. Lui Horia Sima i-
Prezenţa lor mai amănunţită o putem au rămas fideli legionarii din Franţa, unii din
afla în volumele „Personalităţi ale exilului Germania şi Austria, printre care

”
Militar Românesc”, autor dr. Dumitru generalul Chirnoagă şi locotenent-
Dobre şi „Personalităţi ale exilului colonelul Maftei.
românesc în arhivele Securităţii”, autori ... nu am putut La iniţiativa lui Horia Sima se creează
dr. Dumitru Dobre, Iulia Huiu şi Veronica constitui un gen de un grup de comandă din care face parte
Nanu, ambele volume alcătuite în cadrul comandament militar şi Chirnoagă, grup destinat unei acţiuni
I.N.M.E.R. românesc în exil... directe în ţară. Preocuparea acestui grup

”
Despre generalul Platon Chirnoagă legionar era mai întâi să supravieţuiască,
aflăm că s-a născut la 24 octombrie 1894, iar pentru aceasta să scape de arestarea
în comuna Poduri, judeţul Bacău. După ce care îi ameninţa. Legionarii au reuşit să-şi
termină Liceul Militar din Iaşi, la 1 octombrie 1913 a fost salvgardeze Mişcarea din Occident prin jocul dublu practicat.
admis la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu, după care a Serviciile secrete occidentale se foloseau de unii dintre ei
urmat cursurile Şcolii Superioare de Război. De la gradul de pentru diferite acţiuni de paraşutare în ţară, sabotaje şi altele.
sublocotenent, obţinut la 12 iunie 1915, până la cel de Totodată generalul Chirnoagă a încercat să organizeze o
general, obţinut la 23 martie 1944, Platon Chirnoagă a ocupat mişcare de rezistenţă în ţară cu concursul lui Iuliu Maniu.
diferite funcţii, de la cea de comandant de baterie, până la Unele surse semnalau că în Italia, cu sprijinul serviciilor
cea de comandant al Diviziei 4 Infanterie, fiind decorat cu americane, Chirnoagă pregătea o acţiune de regrupare a
Coroana României şi Steaua României, ca şi cu alte ordine şi românilor exilaţi în vederea constituirii unei armate naţionale,
medalii. el având experienţa necesară, fiind acela care a organizat şi
Participă la primul război mondial, evidenţiindu-se în aşa-zisa „armată naţională” ataşată guvernului legionar de la
luptele din Transilvania, Moldova şi Ungaria. Viena.
În cel de al doilea război mondial, în calitate de subşef al Platon Chirnoagă s-a sfârşit din viaţă la 29 martie 1974
Statului Major al Armatei a 3-a, participă la campaniile din fiind înmormântat la Stuttgart. La mormântul său au rostit
Kuban, Cotul Donului şi Crimeea. oraţii funebre Horia Sima, legionarii simişti Faust Bădescu şi
Lovitura de palat de la 23 august 1944 îl găseşte pe Traian Popescu, precum şi Ion Emilian, personaj mai
generalul Chirnoagă în concediu. Date fiind ciudat, antonesciano-legionar care era promovat şi
evenimentele, pleacă imediat pe front unde susţinut de Securitate.
reînfiinţează Divizia 4 Infanterie ce fusese Publicistica română din exil cuprinde
grav afectată de ofensiva sovietică. Este lucrări de ale lui Platon Chirnoagă: „Istoria
apoi pe frontul din Ungaria ca locţiitor al politică şi militară a războiului României
comandantului diviziei. Aici, înlocuieşte contra Rusiei Sovietice”, precum şi
o divizie sovietică ce nu rezistase „Istoria Daciei şi continuitatea daco-
armatei germane. Divizia generalului romană”. De asemenea a fost un
Chirnoagă este încercuită în publicist activ la revista legionară
regiunea Szolnok, la 16-17 „Carpaţii” ce apărea la Madrid, ca şi
octombrie 1944 şi obligată, după publicaţia „Stindardul” a lui Ion
lupte grele, să se predea Emilian şi în alte organe de presă
germanilor. Generalul Chirnoagă românească din exil.
este prizonier. După ce germanii *
au constituit, la 10 decembrie * *
1944, guvernul legionar în frunte Generalul Ion Gheorghe se
cu Horia Sima, la Viena, ei au naşte la Piteşti, la 6/19 februarie
eliberat pe acei prizonieri români 1893. După ce absolvă prestigiosul
care doreau să lupte împreună cu Liceu „I.C. Brătianu” din oraşul natal,
trupele germane împotriva armatelor în 1911 este admis la şcoala de Ofiţeri
devenite aliate, sovieto-române. de Geniu şi Marină din Bucureşti, apoi
Generalul Platon Chirnoagă se află trimis bursier în Germania, obţinând în
printre cei care au făcut acest pas şi 1914 brevetul de ofiţer german. În 1920
devine ministru de război în acel aşa zis Generalul Platon Chirnoagă este admis la Şcoala Superioară de Război
guvern al trădării naţionale. din Bucureşti, absolvind-o în 1922, apoi este
După capitularea Germaniei, la 8 mai trimis în Franţa la cursurile de transmisiuni
1945, Platon Chirnoagă a fost internat în lagărul pentru ofiţerii de Stat Major.

68 1 (43)
2009
document

 studii/documente
La 23 iunie 1913 este sublocotenent, iar petits fils de l’oncle Sam” (Nepoţii unchiului Sam),
după treizeci de ani, la 20 martie 1943, „Automatic arest”, „Rumänien Eg Zum
devine general. Satelliten — Staat” (Drumul României către
Am putea spune că personalitatea lui statutul de stat satelit).
Ion Gheorghe a fost una mai complexă Generalul Ion Gheorghe s-a
şi poate de altă calitate decât a lui manifestat ca un adevărat patriot
Platon Chirnoagă. român, urmărind pe cât a putut,
Participă la campania din apărarea intereselor României şi apoi,
Bulgaria din 1913. Participă de în exil, lupta împotriva comunizării şi
asemenea, încă din primele zile, la satelizării ţării. Din această cauză el
primul război mondial. Ia parte la a format unul dintre obiectele
luptele de la Flămânda, apoi pe Securităţii care îi urmărea toate
Dunăre, ca şi la campania din acţiunile încercând şi sabotarea lor.
Ungaria. Ion Gheorghe a încetat din viaţă
După război este numit ataşat la München în 1957, unde este şi
militar la Ankara, iar în 1941, la înmormântat.
Berlin.
După avansarea sa ca general, *
în 1943, a fost numit de Mareşalul * *
Antonescu, ministru plenipotenţiar al Despre generalul Petre Lazăr nu
României la Berlin, funcţie pe care a prea deţinem multe surse de informare.
ocupat-o până la 23 august 1944. El şi-a Generalul Ion Gheorghe Până în prezent nu au aflat din arhive
manifestat dezacordul pentru acest act, decât indirect şi parţial.
instigând la nesupunearea şi Generalul Lazăr, profesor la A.N.E.F.,
nerecunoaşterea evenimentului. În decembrie devine aghiotantul şi într-un fel omul de încredere
al Regelui Mihai, în prima parte a exilului acestuia. În
1944 vine la Viena, la formarea aşa-zisului guvern
această calitate el asigura şi secretariatul suveranului.
român al lui Horia Sima, dar nu participă în structurile sale.
Condiţiile nefericite ale exilului au făcut ca misiunea cu care a
Totuşi a lansat prin postul de radio german „Donau”, care fost investit de Rege să nu fie prea uşor de îndeplinit.
emitea şi în limba română, un apel în care îndemna trupele Plecat din ţară, în ianuarie 1948, împreună cu familia
române să lupte alături de germani. regală şi însoţitorii acesteia în exil, generalul Lazăr a rămas
După 8 mai 1945, Ion Gheorghe este arestat de serviciile mai mult în Anglia în timp ce Regele, după un scurt exil în
secrete americane şi internat în lagărul de la Ludwigsburg de acea ţară, s-a stabilit în Elveţia şi mai apoi la Florenţa, unde
unde este eliberat la 23 aprilie 1947. În 1948, împreună cu regina mamă Elena îşi fixase reşedinţa.
monseniorul greco-catolic Octavian Bârlea şi cu doctorul În calitate de secretar al Regelui purta o vastă
Vasile Dumitrescu a înfiinţat „Organizaţia Naţională a corespondenţă cu elementele cele mai active de-atunci ale
Românilor din Exil” ce şi-a schimbat ulterior denumirea în exilului, dar şi cu o serie de personalităţi politice occidentale.
„Asociaţia Românilor Liberi din Germania”. În 1951, după ce După anumite surse, sugera Regelui soluţii în funcţii de
generalul Nicolae Rădescu demisionează din fruntea simpatiile, şi mai ales, de antipatiile proprii şi partizane. El a
Consiliului Naţional Român şi crease „Liga Românilor Liberi” luat parte într-un anumit fel la toate conflictele din cadrul
împreună cu Grigore Gafencu, Mihai Fărcăşanu şi încă mulţi exilului românesc din acea vreme, neputându-se situa la
alţii, generalul Ion Gheorghe aderă la acest organism imparţialitatea pe care i-o dicta postul ocupat. Fiind un aprig
devenind vicepreşedintele său. simpatizant al P.N.Ţ. el a contribuit în mare măsură la deciziile
Regelui cu privire la alcătuirea Comitetului Naţional Român
Anterior, la 30 noiembrie 1948, într-un memoriu adresat
contrându-l mai întotdeauna pe generalul Rădescu. Aşa fiind,
Regelui Mihai, considerat factorul constituţional suprem
a sprijinit acţiunile distructive ale lui Alexandru Cretzianu care
românesc, generalul Ion Gheorghe declară că reuşise să
îşi însuşise zisul „fond naţional” în scopuri personale sau
convingă autorităţile germane, în 1944 şi 1945 să nu cedeze
acţiunile excesiv partizane ale lui Grigore Niculescu — Buzeşti
„Armatei Naţionale” create de Sima şi Chirnoagă, pe cei sau cele mai personale ale lui Constantin Vişoianu.
8.000 de militari români prizonieri în Germania. Drept care Putem spune că generalul Petre Lazăr îi era cert necesar
autorităţile germane i-au fixat domiciliul forţat. El scrie textual: Regelui, dar rămânem cu convingerea că anumite fapte sau
„...în acţiunea de rezistenţă naţională organizată de mine în atitudini de-ale exilului românesc i-au fost ocultate Regelui
Germania vestică, s-au făcut realizări îmbucurătoare, cu toată sau i-au fost prezentate fără imparţialitate.
stânjenirea ce întâmpinam din partea acţiunii clandestine În concluzie, rezumându-ne la aceste trei personaje
legionare, care nu a pierdut nimic din vechile metode...” militare din exil, nu putem decât să regretăm că toţi aceştia,
Generalul Ion Gheorghe era partizanul unităţii românilor cu valenţele fiecăruia dintre ei, nu au putut constitui un gen
exilaţi. El a fost mebru fondator al „Uniunii Asociaţilor şi de comandament militar românesc în exil, care poate ar fi
Instituţiilor Româneşti din R.F.G.”. De asemenea a sprijinit putut să fie mai eficace în lupta împotriva înrobirii României
activ Biblioteca Română din Freiburg şi Societatea de către Rusia Sovietică.
Academică Română de la Roma. În 1949 înfiinţează ziarul Cel de al patrulea general român exilat, generalul Nicolae
„Patria”, publicând în mai multe alte ziare sau reviste din exil: Rădescu va trebui tratat pe un alt plan şi în cadrul unui spaţiu
„Courrier Romain”, „Stindardul”, „Cuvântul în Exil”, „Buletinul mai larg. Personalitatea lui depăşind sfera strict militaro-
Militar”. Ne rămân de la generalul Ion Gheorghe lucrările „Les politică precum în cazul celorlalţi trei evocaţi înainte.

Generals in exile
Abstract: The destiny of some of the Romanian Army’s the adoptive countries, to build an unfavourable image to the
Generals was influenced by the activity carried out in exile, communist regime from Romania.
after the King’s abdication. The Generals Platon Chirnoaga Key words: legionary government, personalities in exile,
and Ion Gheorghe tried, through their actions, developed in war criminals, inmate, minister

document
2009
1 (43) 69

studii/documente

FUNDAMENTELE AP~R~RII
NA}IONALE A ROMÂNIEI POSTBELICE
Comandor dr. Marian MO{NEAGU
Serviciul Istoric al Armatei

rimii ani postbelici au însemnat pentru armata octombrie 1946, de colonelul Dumitru Chr. Panaitescu4,

P română o perioadă extrem de complexă şi dificilă, şeful Secţiei Operaţiilor din Direcţia Operaţii a M.St.M., pe
în condiţiile trecerii acesteia la cadrul de pace, ale care îl redăm în continuare, coroborat cu proiectul şefului
reorganizării şi pregătirii sale în noile condiţii, şi nu în ultimul M.St.M. de înfiinţare a unei Secţii de Doctrină.
rând, din cauza imixtiunilor Comisiei Aliate de Control
(sovietice)1. Aceasta a urmărit, între altele, reducerea REPERTORIU
efectivelor Armatei Române la un nivel la care aceasta să referitor la
nu-şi poată îndeplini misiunea fundamentală de apărare a PROBLEMELE CARE TREBUIE SĂ PREOCUPE
ţării. ARMATA ÎN TOATE
Cu toate acestea, Marele Stat Major (M.St.M.), condus DOMENIILE ŞI APĂRAREA NOASTRĂ NAŢIONALĂ
de generalul de corp de armată Costin Ionaşcu2, în perioada - ÎN PREZENT ŞI VIITOR -
1945 — 1947, a dispus ca acţiunile şi măsurile de
reorganizare a organismului militar românesc să fie temeinic I. PRINCIPII FUNDAMENTALE
studiate şi fundamentate, căutându- 1. Să ne creăm, în cel mai scurt
se soluţii viabile care să răspundă timp posibil, în cadrul stipulaţiunilor
cât mai judicios funcţiilor exercitate
de armată: apărarea graniţelor ţării,
a independenţei şi integrităţii
teritoriale a României, greu
afectată de război. În mod special,
s-a avut în vedere ca, în structura
” Să ne creăm, în cel mai scurt
timp posibil, în cadrul
stipulaţiunilor tratatului de pace,
o armată modernă, sub toate
raporturile şi posibilităţi
de a o întreţine, instrui şi educa
tratatului de pace, o armată
modernă, sub toate raporturile şi
posibilităţi de a o întreţine, instrui şi
educa precum şi a o dezvolta, de
îndată de ni s-ar pretinde sau
autoriza prin O.N.U.
de ansamblu, armata să precum şi a o dezvolta, 2. Să se realizeze o echipare
încorporeze toate categoriile de de îndată de ni s-ar pretinde materială a teritoriului, care să
arme necesare unui război de sau autoriza prin O.N.U. asigure întreţinerea şi dezvoltarea
apărare în condiţiile specifice ţării Colonel Dumitru Panaitescu armatei la nevoie, şi să o ajute în
noastre, ca organizarea de pace,
prin repartizarea efectivelor,
dispunerea teritorială a comandamentelor, marilor unităţi şi
” îndeplinirea misiunilor ei, în
cuprinsul frontierelor Ţării.
3. Să se menţină, la un nivel ridicat, forţele morale ale
unităţilor, menţierea de nuclee pentru mobilizarea de mari armatei şi poporului român, pentru a consolida legătura
unităţi în caz de război, să asigure cadrul adecvat situaţiei.
O atenţie deosebită a fost acordată organizării şi graniţă.
între ele şi a ridica prestigiul armatei în interior şi peste

desfăşurării pregătirii pentru luptă a armatei. În acest scop,

în 1945 au fost elaborate „Norme generale pentru II. PROBLEME ÎN DOMENIUL ORGANIZĂRII
instrucţie”, fiind scose din uz regulamentele traduse sau 1. În cadrul efectivelor şi restricţiunilor prevăzute prin
adaptate după regulamentele germane, până la adoptarea clauzele militare ale tratatului de pace, să ne asigurăm - din
noilor regulamente şi dispoziţiuni recomandându-se să se timp de pace - o armată cu organizarea de război, care să
utilizeze „experienţa de luptă a comandanţilor unităţilor, poată îndeplini misiunile ce s-ar impune, pentru apărarea
învăţămintele de război”. locală a frontierelor.
În condiţiile dificile în care Comisia Aliată de Control Cu simpla organizare de pace a armatei, fără
(sovietică) încerca să impună renunţarea la specificul permisiunea de a trece la o mobilizare, ar însemna să nu o
naţional, M.St.M. a trecut la elaborarea unei doctrine şi putem nici mişca, necum să ducem operaţiuni la frontieră.
strategii militare naţionale, menite să asigure consolidarea 2. Să pregătim totuşi o mobilizare pentru eventuala
armatei şi pregătirea şi instruirea sa în spiritual tradiţiei dezvoltare a armatei (în ideea sporirii numărului de M.U.),
naţionale. Multe dintre preocupările comandanţilor şi pentru cazul că ni s-ar impune sau aproba de O.N.U. şi ni s-
ofiţerilor cu cunoştinţe şi calităţi deosebite probate pe ar asigura totodată dotarea suplimentară necesară,
fronturile celui de-al Doilea Război Mondial au fost corespunzătoare.
materializate în numeroase documente de uz intern, în 3. În ambele ipoteze de mai sus:
articole publicate în paginile revistei „România Militară”3 şi în a) Să se studieze structura cea mai convenabilă a
numeroase alte publicaţii de armă. armatei, în sensul care anume ar trebui să fie proporţia între
Printre acestea se numără şi repertoriul referitor la diferitele M.U. (infanterie, munte, cavalerie, blindate,
problemele care trebuie să preocupe apărarea naţională în artilerie, anticar, asalt etc.), precum şi organizarea fiecăreia
general şi armata română, în special, definivat la 20 din acestea, ca ele să răspundă la cele triple calităţi:

70 1 (43)
2009
document

 studii/documente
prin care am trecut şi mai ales faptului că am luat parte
alături de armata sovietică (???).
Comandamentele, şcolile, trupele şi însuşi M.St.M. simt
această criză, mai ales prin faptul că armata noastră a
rămas deocamdată cu regulamentele tactice din 1939 şi mai
vechi.
Încercări pentru schiţarea unei doctrine s-au făcut în
ultimul an de M.St.M. (conferinţele din iarna 1945/946), de
S.S.R. şi Inspectoratele de Arme. Aceste încercări disparate
n-au putut duce la rezultate concrete (???) uzul instrucţiei în
armată. Din această cauză comandamentele, trupele,
şcolile în corp şi pe garnizoană nu sunt suficient de
orientate, întrucât nu cunosc cu ce organizare, cu ce
regulamente şi doctrină să-şi execute aplicaţiile tactice.
Ordinele şi instrucţiunile date în acest scop sunt insuficiente
şi necomplecte.
Generalul Emil Bodnăraş participă la aplicaţii militare De altă parte, publicaţiile în revistele şi lucrările
elaborate de S.S.R. au trecut printr-un control de
manevriere, independente şi puternice. competenţă în materie de doctrină, deoarece chiar forurile
b) Să pregătim cadrele respective, active şi de rezervă, superioare ale armatei nu s-au fixat încă asupra structurii şi
în număr suficient (plus o însemnată rezervă).
organizării viitoarei noastre armate şi nici asupra doctrinei
Să ne păstrăm şi să dezvoltăm tehnicienii militari, de
celei mai potrivită nouă.
specialitate, ai armatei.
c) Să stabilim sistemul cel mai convenabil de recrutare, Armata noastră are o îndelungată experienţă de războiu
care să asigure omogenitatea armatei. şi foarte variată, datorită condiţiilor în care a luptat, alături şi
d) Să pregătim rechiziţiile cele mai adaptabile unei contra celor mai puternice armate din Europa. Această
armate moderne. experienţă poate fi exploatată azi în materie de organizare
şi doctrină, fără a aştepta apariţia regulamentelor altor
III. PROBLEME DIN DOMENIUL DOTĂRII armate, apariţie care poate întârzia mult.
1. Să ne asigurăm o dotare forte şi de calitate Nimic dealtfel nu poate fi definitiv. Elaborarea unor
superioară, în toate direcţiile, pentru uzul armatei permise directive şi regulamente care ar concretiza doctrina, rămân
prin tratat, inclusiv rezerva aprobată, pentru înlocuirea cu titlul de „provizoriu” până apar altele, dar într-o formă, ele
pierderilor: armament, echipament, materiale de trebuie să existe.
transmisiuni (cu şi fără fir), materiale de geniu, treceri etc.
Organele de conducere ale armatei noastre au fost până
2. Să studiem care ar fi posibilităţile de a ne achiziţiona
acum preocupate mai mult de alte lucrări, aşa încât
o dotare suplimentară, pentru eventualitatea dezvoltării
existenţa unui organ competent şi dedicat (???).
armatei în viitor.
3. Să tindem la o dezvoltare progresivă a motorizării Necesitatea unei Secţii de studii şi doctrină este deci mai
armatei, începând cu serviciile M.U., trenurile unităţilor, imperioasă azi mai mult decât oricând, când trebuie să se
artilerie, unităţi speciale etc. pună bazele unei doctrine, să pornească la elaborarea
regulamentelor tactice şi să se facă un control al publicaţiilor
IV. PROBLEME ÎN LEGĂTURĂ CU INSTRUCŢIA militare care ar mări, în loc de a micşora, starea de confuzie
1. Stabilirea, cât mai curând posibil, a unor baze de sub raportul doctrinei.
doctrină, în ideea apărării frontierelor şi a participării armatei În viitor, un astfel de organ şi-ar putea continua
noastre la un război de coaliţie, în interiorul sau în afara activitatea, urmărind evoluţia organizării şi doctrinei, precum
graniţelor noastre. Să se instituie un organ (birou) şi controlul ei.
permanent, pe lângă M.St.M., care - în colaborare cu Ţinând seama de necesitatea şi importanţa acestui
S.S.R., Inspectoratele de arme şi Statul Major al Aerului şi organ de doctrină, el ar trebui să ia fiinţă imediat şi să aibă
Marinei - să studieze problemele de doctrină (cu ofiţerii cei tot ceea ce îi trebuie, precum şi autoritatea de necontestat,
mai calificaţi din armată). ca să-şi poată îndeplini complet rolul.
N.B. În acest sens, inserăm integral studiul „Înfiinţarea
unei „Secţii de studii şi doctrină” în M.St.M.”, prin care
2. Rolul Secţiei de doctrină
generalul de corp de armată Costin Ionaşcu prezenta
Secţia de doctrină să fie organul „creator” al M.St.M.,
ministrului Apărării Naţionale detaliile asupra necesităţii
pentru:
rolului, organizării, activităţii, relaţiunilor, programului
general şi metodei de lucru ale unei Secţii de studii şi a) Stabilirea bazelor unei doctrine potrivite armatei noastre.
doctrină în M.St.M.: b) Adaptarea succesivă, la timpul oportun, a doctrinei
noastre, în raport cu progresele mijloacelor şi evoluţia
„1. Necesitatea Secţiei de doctrină factorilor care o influenţează.
La ora actuală ne lipseşte concretizarea unei doctrine c) Elaborarea directivelor necesare întocmirii regula-
militare. Ultimul războiu ne-a lăsat cu un amestec variabil mentelor tactice, în ideea realizării şi menţinerii unei unităţi
din doctrinele franceză, germană şi rusă, datorită situaţiilor de doctrină.

document
2009
1 (43) 71

studii/documente
extrage tot ceea ce poate fi adaptabil şi folositor doctrinei
noastre.
b) Evoluţia doctrinei în armata noastră, spre a putea
deduce specificul românesc de azi şi în viitor.
c) Învăţămintele de războiu deduse în special din ultimul
războiu, pe toate teatrele de operaţiuni, dar mai ales acele
privind armata noastră, spre a putea corecta insuficientele
sau erorile concepţiilor de doctrină anterioare.
d) Potenţialul nostru de războiu actual şi a posibilităţilor
lui de dezvoltare în viitor, în toate domeniile: uman,
financiar, industrial, agricultură, animale, comunicaţii,
transmisiuni, etc. pentru a putea clădi o doctrină pe
realităţile materiale.
e) Elementele geografice ale ţării noastre şi a celor
vecine, pentru a deduce influenţa lor asupra doctrinei, în
raport cu caracteristicile teatrelor probabile de operaţiuni.
f) Latura socială a poporului român sub toate raporturile
spre a putea stabili o doctrină conformă cu toate
aspiraţiunile şi trăsăturile lui caracteristice.
Generalul
Ionaşcu Costin
g) Clauzele tratatelor de pace şi a oricăror convenţii
bilaterale sau internaţionale; obligaţiunile sau angajamentele
d) Controlul răspândirii ideilor de natură a provoca con- de participare militară într-un eventual conflict viitor.
fuzii sau erori în materie de doctrină. h) Progresele ştiinţifice, de natură a influenţa, modifica
e) Organizarea manevrelor, în ideea experimentării sau chiar schimba bazele de doctrină, în materie de
doctrinei sub raportul conducerii şi execuţiei operaţiilor, spre organizare, dotare, conducerea operaţiilor, procedee de
a extrage învăţămintele necesare. luptă, etc. spre a ne putea ţine la curent cu evoluţia
acestora.
3. Organizarea Secţiei de doctrină B. Creaţia
Secţia trebuie încadrată cu ofiţerii cei mai de elită ai Opera de „creaţie” a Secţiei de doctrină trebuie să
armatei, cu o competenţă dovedită. Ea ar putea cuprinde ajungă a stabili:
următorul personal: - Liniile generale ale structurii şi organizării unei armate
a) Şeful: un general, cu poziţia de „Subşef al M.St.M.” moderne pentru toate cele trei categorii de forţe (terestre,
b) Un ajutor: colonel (sau general). aer şi marină), atât în ansamblul lor, cât şi în cadrul marilor
c) Reprezentanţii „armelor” şi serviciilor (câte un unităti şi al armelor, în raport cu doctrina şi progresele
colonel), pentru: ştiinţifice, sociale, economice şi politice.
- infanterie (cu câte un ajutor de la vânătorii de munte, - Bazele de doctrină pentru întrebuinţarea celor trei
grăniceri şi infanteria marină); categorii de forţe (terestre, aer şi marină), vizând:
- cavalerie; - separat fiecare din cele trei categorii de forţe, cât şi în
- artilerie (cu un ajutor pentru artileria anticar şi asalt);
combinarea lor;
- blindate;
- conducerea tuturor M.U., în orice operaţiuni;
- geniu (şef de la pionieri şi câte un ajutor de la
- întrebuinţarea armelor şi procedeelor lor de luptă;
transmisiuni şi pontonieri);
- conducerea şi întrebuinţarea serviciilor.
- aviaţie (cu un ajutor pentru trupe aerotransportate şi
paraşutişti;
- a.c.a.; C. Informarea
- marină (un şef pentru mare, şi un ajutor pentru Dunăre); Secţia de doctrină să informeze diferitele organe direct
- trupe chimice; interesate asupra studiilor şi concluziiior ei:
- servicii (cu câte un ajutor pentru serv. auto, sanitar, - Inspectoratele de armată.
veterinar, intendenţă şi jandarmerie); - Inspectorate de armă, pentru ca acestea să-şi
- corpul tehnic (pentru materiale, industrii, etc.). orienteze studiile şi experienţele la C.I., precum şi
d) Personal ajutător: adjutantură, secretari, dactilografi şi elaborarea regulamentelor armelor, după o unitate de
desenatori. doctrină sau vederi.
- Şcoala Superioară de Război, pentru ca aceasta să-şi
4. Activitatea secţiei orienteze învăţământul tactic.
Pentru îndeplinirea rolului ei, Secţia de doctrină va des- - Secţia a 5-a Instrucţie din M.St.M., pentru ca aceasta,
făşura o activitate de documentare, creaţie, informare şi la rândul ei, sa orienteze instrucţia în armată (trupe, şcoli şi
control, dirijată de Şeful M.St.M. comandamente).
A. Documentarea - Toate celelalte Secţii ale M.St.M., pentru ca fiecare să-
Documentarea trebuie sa se refere îndeosebi la: şi orienteze activitatea în opera pregătirii de războiu.
a) Organizarea armatei şi doctrina de războiu a celorlalte D. Controlul
ţări, mari puteri şi mici naţiuni, îndeosebi cele vecine, atât pe Activitatea de control trebuie să împiedice şi la nevoie să
plan politic, cât şi militar (strategic şi tactic), pentru a putea corecteze, răspândirea de idei sau publicaţii de natură a

72 1 (43)
2009
document

 studii/documente
provoca în rândurile armatei confuzii sau concepţii greşite în - proiectul unui Regulament al M.U.;
materie de doctrină. - liniile generale ale întrebuinţării tactice a armelor, care
De aceea, controlul va trebui să vizeze în special: să servească Inspectoratelor de Armă la întocmirea
- regulamentele tactice în perioada lor de elaborare regulamentelor respective.
(întocmire); Pentru atingerea acestui dublu scop, ar trebui:
- învăţământul S.S.R.; - să se ia de bază, organizarea la care s-a ajuns;
- publicaţiile din revistele militare; - să se documenteze asupra tuturor lucrărilor şi studiilor
- directivele Inspectoratelor de Arme. pregătite până azi de M.St.M., S.S.R. şi Inspectoratele de
Armă;
5. Relaţiile Secţiei de doctrină - să activeze în plenul său, luând în dezbatere tot ceea
a) Secţia trebuie subordonată direct Şefului M.St.M., ce poate constitui, baza de doctrină.
care îi dă orientarea generală, pentru îndrumarea activităţii
c) Pe măsura progresiunii lucrului ei, Secţia de doctrină5
spre scopul urmărit, în materie de doctrină. Secţia nu are
să îmbrăţişeze întreaga activitate ce-i revine sub toate
autoritate în afară decât prin persoana Şefului M.St.M. sau
raporturile, pentru a completa şi perfecţiona lucrările sale”6.
din ordinul său.
2. Elaborarea cât mai curând a regulamentelor
b) Secţia să păstreze raporturi de colaborare cu toate
Secţiile din M.St.M. sau ceilalţi Subşefi M.St.M. corespunzătoare doctrinei (M.U., arme, servicii etc.).
c) Relaţiile exterioare trebuesc păstrate cu: 3. Studiul posibilităţilor instruirei întregului contingent:
- Şcoala Superioară de Război; serii de instruire pentru recruţi, manevre etc.
- Inspectoratele de armată şi de armă şi Inspectoratele 4. Instrucţia comandamentelor, statelor majore şi
E.C.P.; ofiţerilor în general.
- (???); Organizarea acestei instrucţii după un plan de ansamblu
- Instituţiile civile care pot documenta Secţia în materie eşalonat pe mai mulţi ani, mergând până acolo, de a întocmi
de elaborarea doctrinei (ministere, instituţii şi facultăţi de chiar programe analitice de ceea ce trebuie să cunoască
istorie, sociologie şi ştiinţe, biblioteci, etc.). ofiţerii la diferite grade.
Relaţiunile să fie mai mult stabilite prin contacte 5. Asigurarea materialelor de instrucţie, poligoane,
personale, ducând la convorbiri, discuţiuni, schimb de fonduri etc.
vederi, vizite la C.I., şcoli şi străinătate, documentări la 6. Legături cu toate armatele străine mari şi moderne:
conferinţe, cereri de izvoare documentare, etc. schimb de ofiţeri, reviste, vizite etc.
7. Crearea unor tabere de instrucţie de mare capacitate,
6. Program general şi metodă de lucru cu barăcile, instalaţiile şi terenurile de instrucţie necesare,
a) Prima urgenţă o constituie stabilirea unei unităţi de pentru a primi, prin rulaj, câte o mare unitate (C.A., la
doctrină, care lipseşte la ora actuală, după cum s-a arătat la neajungere divizie), pentru desăvârşirea instrucţiei tactice a
punctul 1. comandamentelor, ofiţerilor şi trupelor, prin colaborarea
Secţia de doctrină ar trebui deci, în primul rând, să se tuturor armelor.
documenteze cel puţin în liniile generale şi să pregătească 8. Centrele de instrucţie să rămână separate, pentru
apoi o „directivă” care ar suplini lipsa unui regulament instrucţia de specialitate a fiecărei arme, studii şi experienţe.
asupra conducerii M.U. 9. Dezvoltarea ştiinţelor tehnice şi pozitive în toate
b) În a doua etapă (urgenţă), ar trebui să examineze în şcolile militare (fizică, chimie, matematică, mecanică,
paralel: motoare etc.). ştiinţe cu aplicaţie la nevoile armatei.
Obligativitatea cunoaşterii motoarelor şi conducerii
vehiculelor auto pentru toţi ofiţerii (şcoli de şoferi).
10. Înfiinţarea unui laborator modern al armatei, pe
secţiuni (specialităţi), utilat şi încadrat cu tot ceea ce trebuie,
pentru descoperiri şi perfecţionări în domeniul tehnicii militare.
11. Studiul obligatoriu al unei limbi străine pentru ofiţeri,
chiar pe regimente.
12. Refacerea, selecţionarea şi perfecţionarea corpului
profesoral militar al tuturor şcolilor permanente în armată
(S.S.R., şcolilor militare, aplicaţie, speciale etc.), inclusiv
achiziţionarea profesorilor civili.
13. Formarea şi menţinerea instrucţiei ofiţerilor de
rezervă, prin şcoli cu o încadrare serioasă, dotare
abundentă, program analitic bine selecţionat şi o activitate
practică şi continuă în şcoli pe timp de un an (efectiv),
precum şi concentrări ţinute riguros în evidenţă şi examen la
fiecare grad.
14. Instrucţia subofiţerilor trebuie asigurată cu mult mai
serios sub toate raporturile, cu atât mai mult cu cât ei pot
deveni ofiţeri în luptă, iar numărul lor trebuie ridicat la
nevoile de a încadra celulele de luptă (grupă, tun) în mod
Generalul permanent, subofiţerul fiind astfel instructorul, educatorul şi
Lascăr Mihail comandantul în luptă al acestor celule.

document
2009
1 (43) 73

studii/documente
15. Pregătirea premilitară să fie reluată în viitor, când VIII. PROBLEME DE ORDIN POLITIC
vom fi deblocaţi de clauzele militare ale tratatului de pace, 1. Demersuri, imediat ce ni se va îngădui, pentru ca să
însă pe baze noi, asigurându-i toate mijloacele (cadre, fim primiţi în rândurile Naţiunilor Unite şi să cerem apoi
materiale, legi etc.), ca să poată funcţiona şi atinge scopul. revizuirea clauzelor militare (dezlegarea de anumite
servituţi).
V. PROBLEME CULTURALE ŞI DE PROPAGANDĂ 2. Foarte strânse legături cu străinătatea şi în special cu
1. Selecţionarea ofiţerilor, în diferite domenii de cultură, U.R.S.S.
ştiinţă şi propagandă, pentru răspândirea acestora în 3. O foarte strânsă legătură între conducerea militară şi
armată şi ridicarea prestigiului ei. politică a Ţării, prin relaţiuni mai frecvente cu organele
2. Educarea politico-socială a armatei, pentru ridicarea ministerelor de resort, în toate domeniile care privesc
forţelor morale, în spirit democratic. armata.
3. Înlesnirea dezvoltării culturii în armată prin cercuri
militare, corpuri de trupă şi acces la aşezăminte civile de IX. PROBLEME ÎN LEGĂTURĂ CU AVIAŢIA
cultură: conferinţe culturale, ştiinţifice, educative, biblioteci ŞI MARINA
asortate cu reviste, cărţi, ziare etc., şezători artistice, 1. Stabilirea unei doctrine în materie de aviaţie şi marină,
culturale, educative, expoziţii instructive, teatru, cinematograf pentru situaţia noastră specială, în sensul de participare a
cu programe documentare, chiar în sânul armatei. acestora la operaţiunile terestre şi cunoaşterea posibilităţilor
4. Strângerea relaţiilor culturale şi de propagandă cu de acţiuni independente ale forţelor aeriene şi marină, acolo
străinătatea. unde acestea sunt mult dezvoltate în cadrul forţelor armate.
5. În interior colaborarea intensă cu ministerele de resort 2. Statele Majore ale Aerului şi Marinei să devină organe
şi asociaţiile de cultură civile. ale M.St.M. şi să funcţioneze chiar în interiorul M.St.M.,
6. Educaţia fizică în armată să tindă la o dezvoltare fizică încadrate la secţiile respective.
şi robusticitate reală prin: programe sportive, echipamente
speciale de sport, colaborarea cu asociaţiile civile sportive, X. INFORMAŢII - CONTRAINFORMAŢII
terenuri de sport, turism, societăţi de tir, vânătoare, înot şi 1. Documentare asupra armatelor străine moderne, sub
ski obligatorii, canotaj şi relaţii cu străinătatea. toate raporturile, pentru a le cunoaşte şi adapta la noi ceea
O coordonare perfectă între M.R., M.St.M. şi Ministerul ce este util şi posibil.
Educaţiei Naţionale. 2. Informaţiuni asupra statelor care menţin revendicări şi
politică revizionistă (Ungaria).
VI. PROBLEME ÎN LEGĂTURĂ
CU ÎNTREBUINŢAREA ARMATEI
XI. PROBLEME ÎN LEGĂTURĂ CU TERITORIU
1. Studiul ipotezelor pentru apărarea graniţelor contra
1. Dezvoltarea şi modernizarea comunicaţiilor, în
unor atacuri locale.
interior, atât pentru nevoile strategice, cât şi pentru o foarte
2. Studiul concentrării armatei în diferite zone de graniţă,
strânsă legătură cu U.R.S.S.:
în eventualitatea că ni s-ar cere să participăm la un război
- construcţii şi dublări de căi ferate;
de coaliţie.
- electrificări de căi ferate, în anumite regiuni;
3. Studiul unui plan general pentru participarea armatei
- asfaltarea tuturor arterelor principale rutiere, în tot
la menţinerea ordinei interne.
lungul lor;
- dezvoltarea şi modernizarea aerodromurilor;
VII. REGIMUL ŞI DISCIPLINA TRUPELOR
- dezvoltarea şi modernizarea porturilor dunărene şi
1. Regim îndestulător şi onorabil pentru ofiţeri, subofiţeri
maritime;
maiştri şi funcţionari civili în armată, sub toate raporturile, pe
- tunel la Hârşova, pentru legătura cu Dobrogea;
această cale atrăgându-se şi elementele tinere bune, în
şcolile militare: - revizuirea podurilor permanente, pe toate
- solde, misii şi gratificaţii; comunicaţiile.
- locuinţe; 2. Dezvoltarea reţelei permanente de transmisiuni, în tot
- echipament; cuprinsul Ţării şi cu accent spre U.R.S.S., pentru asigurarea
- economate; unei bune legături:
- ajutoare de familie, asigurări şi credite; - transmisiuni cu fir îngropate;
- staţii t.f.f.
- avansări la timp;
3. Studiul fortificaţiilor, în special:
- avantaje pentru pensionări;
- litoralul maritim;
- asistenţa sanitară.
- trecătorile în munţi, cu dublă faţă;
2. Asigurarea perfectă a hrănirei şi echipării trupei, - zonele favorabile de trecere peste Dunăre.
elemente fundamentale ale menţinerei disciplinei şi forţelor 4. Menţinerea industriei grele militare, în embrion,
morale (înlocuirea alocaţiei prin raţie). transformată pentru nevoile civile, dar cu posibilităţi de a
Reechiparea şi ajustarea echipamentului, trebuie revizuită. reveni uşor la o producţie militară, când ni se va permite la o
3. Sancţiuni severe, dar juste, când trebuie, fără eventuală revizuire a clauzelor militare din tratatul de pace.
toleranţă sau slăbiciune. 5. Reluarea studiului împăduririlor, replantărilor şi
4. Modernizarea cazărmilor pentru bunul trai, higiena şi zonelor de interes militar, precum şi a perdelelor de
educaţia civilă a soldatului. protecţie.
5. Înlăturarea analfabetismului. 6. Studiul problemei autoapărării a populaţiei.

74 1 (43)
2009
document

 studii/documente
7. Studiul apărării antiaeriene şi apărării pasive a 11. Înmulţirea cabanelor în munţi, încurajând turismul şi
teritoriului, faţă de mijloacele moderne, cu colaborarea instrucţia unităţilor de munte.
tuturor autorităţilor civile şi militare; instrucţie obligatorie.
8. Studiul înfiinţării şi repartiţiei depozitelor de tot felul, XII. DIVERSE
pe teritoriu, pentru nevoile armatei, în toate eventualităţile. 1. Legătură cu toate ministerele pentru a deduce orice
9. Punerea la punct a hărţilor militare ale Ţării şi alte probleme, de studiat, care ar interesa apărarea
încurajarea hărţilor turistice. naţională.
10. Electrificarea satelor, după un plan, în colaborare cu 2. Stabilirea unui plan (de exemplu - cincinal), în cadrul
armata. armatei, pentru soluţionarea problemelor puse în studiu7.

1 Înfiinţată la 15 septembrie 1944, în luptele de pe teritoriul Ungariei şi Cehoslovaciei În paginile revistei s-au publicat constant studii şi
conformitate cu art. 18 al Convenţiei de Armistiţiu (octombrie 1944 - 12 mai 1945) ş.a. A activat ca articole privind organizarea armatei; teoria şi
încheiate la 12 septembrie 1944 între guvernul şef al Biroului Organizare-Mobilizare din doctrina militară, instruirea corpului de comandă
român şi guvernele Uniunii Sovietice, S.U.A. şi Comandamentul Militar al Basarabiei (21 şi a trupei (şcoli militare, centre de instrucţie
Marii Britanii, Comisia Aliată de Control din noiembrie 1921 — 13 mai 1922), şef al Biroului etc.); dezbateri pe marginea unor legi şi
România a fost un organism internaţional menit Operaţii, Instrucţie şi Transporturi la Corpul 3 regulamente militare, concluzii pe marginea unor
să reglementeze şi să controleze modul în care Armată (1923-1927), comandant de divizion la aplicaţii; studii asupra teatrelor de operaţiuni,
România îşi îndeplinea obligaţiile de armistiţiu. Regimentul 25 Artilerie (februarie 1927 — 31 organizarea militară teritorială. Din septembrie
Alcătuită din reprezentanţi ai Uniunii Sovietice, martie 1930), ajutor al Secţiei Cursuri, şeful 1944, revista a publicat numeroase materiale şi
S.U.A. şi Marii Britanii, C.Al.C. şi-a desfăşurat Biroului Tactică, director de cursuri şi profesor la studii de analiză şi sinteză privind luptele purtate
activitatea „sub conducerea generală şi ordinele Centrul de Instrucţie al Artileriei (1 aprilie 1930 — de armata română pe frontul antihitlerist, opinii
Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), lucrând 14 aprilie 1934), subşef de stat major şi şeful
privind perspectivele evoluţiei fenomenului
în numele Puterilor Aliate”, care constituia Biroului Instrucţie în Inspectoratul General de
militar în perioada postbelică, consideraţii asupra
autoritatea supremă cu drept de prioritate în Armată „C.St. Amza” (16 aprilie 1934 — 8 iunie
noilor orientări în doctrina militară românească,
soluţionarea tuturor problemelor româneşti. 1936), comandantul Regimentului 2 Artilerie
preocupări pentru elaborarea unui sistem propriu
C.Al.C. a fost reprezentată prin împuterniciţi Grea din subordinea Corpului 2 Armată (8 iunie
speciali, de regulă sovietici, care îşi îndeplineau de pregătire a ţării în vederea apărării.
1936 — 1 noiembrie 1938), şeful Secţiei
instrucţiunile şi dispoziţiunile prin autorităţile Transporturi în M.St.M. (1 noiembrie 1938 — 1 4 Colonelul Panaitescu Chr. Dumitru (n. — 6
locale româneşti. Deşi România nu era o ţară martie 1940), comandantul Brigăzii 10 Artilerie iunie 1902, Râmnicu Sărat — jud. Vrancea — m. ?)
ocupată, în sensul juridic al termenului, regimul din Divizia 10 Infanterie Tulcea (1 martie 1940 — a absolvit Şcoala Militară a Artileriei (1920),
de armistiţiu a fost deosebit de dur, C.Al.C. 20 ianuarie 1942) şi prefect al judeţului Tulcea Şcoala Pregătitoare Ofiţeri Activi de Artilerie
(partea sovietică) intervenind brutal în treburile (30 ianuarie 1941 — 20 ianuarie 1942), (1932), Şcoala Superioară de Război din Franţa
interne ale statului roman în probleme care nu se comandantul Artileriei Diviziei 5 Infanterie (20 (1935). A activat la Regimentul 7 Artilerie (1 iulie
încadrau în prevederile Convenţiei de Armistiţiu. ianuarie — 15 martie 1942), comandantul 1922 — 1 octombrie 1924), Şcola Militară a
Sub pretextul neexecutării loiale a obligaţiilor de Artileriei Corpului 5 Armată (15 martie — Artileriei (1 octombrie 1924 — 1 octombrie 1927),
armistiţiu, sovieticii au urmărit instituirea, la decembrie 1942), comandantul Diviziei 9 Regimentul 6 Artilerie (1 octombrie 1927 — 1
momentul oportun, a regimului politic dorit de Infanterie (15 decembrie 1942 — 16 noiembrie octombrie 1929), Regimentul 28 Artilerie (1
Moscova. Comisia a fost desfiinţată în 1944), directorul Artileriei în cadrul octombrie 1937 — 1 octombrie 1939), Corpul 2
septembrie 1947, în urma ratificării Tratatului de Inspectoratului General al Artileriei (16 noiembrie Armată (1 octombrie 1939 — 15 decembrie
pace cu România. Detalii în Alesandru Duţu, 1944 — 7 ianuarie 1945), inspector general al 1941), Corpul 7 Armată pentru Armata I (15
Florica Dobre, Leonida Loghin, „Armata Română Artileriei (7 ianuarie — 24 martie 1945), decembrie 1941 - 23 februarie 1944), Corpul 6
în al Doilea Război Mondial (1941 — 1945). comandantul Corpului 2 Armată (24 martie — 20 Armată pentru Armata I (23 februarie 1944 — 22
Dicţionar enciclopedic”, Editura Enciclopedică, iunie 1945) şi şef al Marelui Stat Major (20 iunie august 1945), Şcoala Superioară de Război (22
Bucureşti, 1999, p. 96. 1945 — 27 decembrie 1947). Apud „Şefii Statului august 1945 — 27 august 1946), Marele Stat
2 Generalul Costin Ionaşcu (n. 7 noiembrie Major General român (1859 - 2000)”, Editura Major (27 august 1946 — 1 septembrie 1947),
1890, Focşani, jud. Vrancea — m. 26 noiembrie Europa Nova, Bucureşti, 2001, p. 264 — 278. Şcoala Superioară de Război (8 noiembrie 1948
1969, Bucureşti) a absolvit Şcoala de Artilerie, 3 „România Militară“, Bucureşti, ianuarie - ?).
Geniu şi Marină (1912), Şcoala de Aplicaţie de 1864 - august 1947, publicaţie cu apariţie, de 5 În martie 1947, M.St.M. a înfiinţat, ca
Artilerie şi Geniu (1914), Şcoala de Tragere a regulă, lunară, editată de Marele Stat Major.
„organ creator” propriu, Secţia de Studii şi
Artileriei şi Şcoala Carelor de Asalt (1919) şi Subtitluri succesive: „Sciinţă, artă şi istorie
Doctrină, cu misiunea de a stabili liniile generale
Şcoala Superioară de Război (1921). A participat militară“; „Revistă generală“; „Revistă militară“;
ale structurii şi organizării unei armate moderne
la campania iunie-august 1913 în calitate de „Revistă generală lunară“. Tematică: diverse
şi bazele doctrinare pentru întrebuinţarea celor
ajutor al comandantului bateriei 2 din Regimentul materiale privind instituţiile vechi militare
11 Artilerie al Brigăzii 6 Artilerie, luptele de la trei categorii de forţe — terestre, aeriene şi
româneşti, instruirea armatei, informarea
Oituz în timpul Războiului de Reîntregire (1916- militarilor asupra principaleleor evenimente navale, separat şi întrunit, în orice tip de
1919), acţiunile de la Cotul Donului în campania militare internaţionale; studii şi materiale operaţiuni. Apud căpitan dr. Florin Şperlea,
din Est (17 iulie — 31 octombrie 1942), luptele de referitoare la: organizarea, dotarea şi instruirea „Marele Stat Major între anii 1948 — 1958”, în
la Tschir (decembrie 1942), evacuarea Armatei a armatei române; din istoria armatei române şi a „Statul Major General 1859-2004. Istorie şi
3-a (26 ianuarie — 1 martie 1943), transportul principalelor bătălii duse de aceasta; războaie şi trasnformare”, Editura Centrului Tehnic —Editorial
Diviziei 9 Infanterie din Transnistria în Dobrogea conflicte pe plan internaţional; recenzii ale unor al Armatei, Bucureşti, 2004, p. 211.
(18 septembrie — 1 octombrie 1943), apărarea importante lucrări de istorie şi teorie militară 6 Arhivele Militare Române, fond M.St.M.,
litoralului maritim între Gura Portiţei şi frontiera editate în străinătate; diferite documente militare; dosar nr. 921, f. 79-93.
Bulgariei (1 octombrie 1943 — 28 august 1944), materiale privind noutăţi şi invenţii în domeniul 7 Arhivele Militare Române, fond M.St.M.,
campania pentru eliberarea nordului tehnicii militare, biografii ale unor personalităţi Secţia Operaţii, Biroul 1 Operaţii Studii, dosar nr.
Translivaniei (septembrie — octombrie 1944), din domeniul militar; schiţe şi hărţi operative etc. 921/1946-1947.

The bases of Romania’s national defence in post-war period

Abstract: In the circumstances imposed by the Peace was for designing a conception which could shape a modern
Treaty concluded at the end of the Second World War, the army, capable of defending the country in war or peace
General Headquarters executed an exhaustive analysis of times.
the new geostrategic context and established the elements of Key words: General Headquarters, Doctrine Department,
the new doctrine. The creation of the Doctrine Department military doctrine, tactical regulations, modern army.

document
2009
1 (43) 75

studii/documente

G~RZILE MUNCITORE{TI
{I FORMA}IUNILE POPULARE DE LUPT~
DIN ROMÂNIA (1950-1969)
Locotenent-colonel dr. PETRE OPRI{
Serviciul de Protec]ie [i Paz`

n scopul îndeplinirii obligaţiilor 222 din 11 septembrie 1950, nuclee de bază

Î
”
militare ce reveneau României în şi formaţiuni, în scopul combaterii urmărilor
cadrul Organizaţiei Tratatului de la atacurilor aeriene asupra unor obiective
Varşovia, autorităţile de la Bucureşti au pus în
... ar fi bine să ne gândim economice şi industriale. La sfârşitul anului
aplicare planul de înzestrare a Ministerului la reînfiinţarea gărzilor 1958, Apărarea Pasivă a fost preluată în
Forţelor Armate şi Ministerului Afacerilor muncitoreşti, ca unităţi întregime de formaţiunile de Apărare Locală
Interne, elaborat în prima parte a anului 1955 înarmate ale clasei Antiaeriană, iar Ministerul Afacerilor Interne a
şi aprobat la Moscova. În paralel cu muncitoare... organizat şi condus pe plan central şi local

”
modernizarea arsenalului unităţilor şi al activitatea întregii reţele de structuri militare
marilor unităţi, autorităţile române au acţionat constituite pe lângă obiectivele economice,
pentru dezvoltarea Gărzilor Muncitoreşti şi a instituţiile de stat şi administrative etc.4
formaţiunilor populare de luptă. Totodată, au fost susţinute acţiuni pentru corelarea activităţii trupelor
Constituite în unităţi de luptă, Gărzile Muncitoreşti au asigurat, de Securitate cu acţiunile formaţiunilor de Apărare Locală
începând din anul 1956, atât autoapărarea întreprinderilor, cât şi Antiaeriană5, iar din februarie 1961 şi cu activitatea Gărzilor
ajutarea organelor de stat în acţiunile de apărare a ordinii publice, Muncitoreşti.
împotriva „elementelor contrarevoluţionare care ar încerca să După ce guvernul est-german a pus în aplicare planul de
lovească în cuceririle poporului”. Gărzile Muncitoreşti au avut un construire a Zidului Berlinului (13 august 1961) — tensionând şi mai
Comandament Central, state majore în cadrul organelor de partid mult relaţiile între NATO şi Organizaţia Tratatului de la Varşovia —,
regionale, raionale şi municipale, iar în anumite întreprinderi şi la o Chivu Stoica, Alexandru Drăghici şi Dumitru Coliu au fost
serie de organe locale de partid au fiinţat subunităţi de gărzi desemnaţi, într-o şedinţă a Biroului Politic al C.C. al P.C.R.
muncitoreşti alcătuite din plutoane, companii şi batalioane1. În desfăşurată la 25 septembrie 1961, „să examineze la faţa locului
momentul constituirii sale, această organizaţie militară avea la situaţia adăposturilor propuse a fi folosite pentru conducerea de
dispoziţie 37000 de luptători, iar în anii care au urmat efectivele partid şi de stat şi să prezinte propuneri concrete privind măsurile
respective s-au mărit până la nivelul de 46000-47000 de cetăţeni. ce urmează a fi luate pentru amenajarea acestora”6. Totodată,
Ministerul Forţelor Armate a asigurat în anii 1956-1960 atât Nicolae Ceauşescu, Alexandru Drăghici, Chivu Stoica şi Leontin
înzestrarea cu armament, muniţii, echipament şi tehnică de luptă, Sălăjan au fost nominalizaţi pentru a întocmi împreună un material
cât şi specialiştii necesari pentru pregătirea militară a luptătorilor din referitor la apărarea locală şi să efectueze în ziua de 29 septembrie
Gărzile Muncitoreşti. Apoi, la 22 ianuarie 1960, Biroul Politic al C.C. 1961 un instructaj cu prim-secretarii comitetelor regionale de
al P.M.R. a hotărât preluarea Comandamentului Central al Gărzilor partid, preşedinţii sfaturilor populare regionale şi şefii de state
Muncitoreşti de către Ministerul Afacerilor Interne, împreună cu majore ale Apărării Locale Antiaeriene de la sfaturile populare
toate celelalte sarcini care rezultau din modificarea respectivă, regionale.
urmând ca organele de partid să asigure în continuare controlul şi În aceeaşi ordine de idei, Alexandru Drăghici, ministru al
îndrumarea politică a tuturor membrilor Gărzii Muncitoreşti. Afacerilor Interne, a fost desemnat la reuniunea respectivă să
În conformitate cu Hotărârea nr. 501 din 24 aprilie 1961 a întocmească „planul de dispersare şi evacuare a organelor centrale
Biroului Politic al C.C. al P.M.R., efectivele Gărzilor Muncitoreşti au şi locale de partid şi de stat a organizaţiilor de masă şi a populaţiei
fost reduse de la 46636 la 23000 de cetăţeni începând cu data de 1 şi să-l prezinte Biroului Politic al C.C. al P.M.R. spre aprobare [până
iunie 1961. Propunerea lui Alexandru Drăghici de a transfera la la data de 1 noiembrie 1961]”. Concomitent, Ministerul Afacerilor
trupele M.A.I. 109 funcţii de ofiţeri, care se desfiinţau de la Gărzile Interne a primit sarcina de a pregăti şi supune spre aprobare, până
Muncitoreşti, a fost respinsă de membrii Secretariatului C.C. al la 10 octombrie 1961, planul de pregătire a populaţiei pentru
P.M.R. (6 iunie 1961), iar în anul următor organizaţia respectivă a apărarea locală antiaeriană şi propuneri pentru întărirea securităţii
fost desfiinţată în întregime (15 ianuarie 1962), ca urmare a şi pazei obiectivelor ce le avea în sarcină, precum şi pentru
asigurarea securităţii şi pazei militare la alte obiective, a căror
reducerii substanţiale a cheltuielilor militare ale României2.
importanţă creştea în caz de război (de exemplu, forturile din jurul
Şase ani mai târziu, în contextul evenimentelor petrecute în
Bucureştiului, care puteau adăposti circa 10000 de oameni)7.
Cehoslovacia în noaptea de 20 spre 21 august 1968, întreaga
Patru ani mai târziu, o delegaţie română a participat la
situaţie politico-militară a României a fost reevaluată şi, la întrunirea Moscova, în perioada 30 noiembrie — 3 decembrie 1965, la o
de urgenţă a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din dimineaţa consfătuire pe linia apărării civile, la care au luat parte
zilei de 21 august 1968, Nicolae Ceauşescu a declarat: „Cred că în
situaţia creată ar fi bine să ne gândim la reînfiinţarea gărzilor
muncitoreşti, ca unităţi înarmate ale clasei muncitoare, pentru
apărarea cuceririlor revoluţionare ale poporului nostru [...] Să facem
tot gărzi patriotice şi la ţară”. Propunerea respectivă a fost susţinută
imediat de Petre Lupu, Mihai Dalea şi Manea Mănescu, iar membrii
Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au decis în unanimitate
„reînfiinţarea gărzilor patriotice înarmate, alcătuite din muncitori,
ţărani şi intelectuali [...] pentru a se asigura munca paşnică a
poporului român, independenţa şi suveranitatea naţională a
patriei”3.
Formaţiunile populare de luptă din România au avut la origine
unităţile Apărării Pasive şi ale Apărării Locale Antiaeriene. În
perioada 1950-1958 a fiinţat Apărarea Pasivă, structură cu caracter
militar care a pregătit, în conformitate cu prevederile Decretului nr. Aici şi în paginile următoare, aspecte din instrucţia gărzilor patriotice

76 1 (43)
2009
document

 studii/documente
perfecţionarea structurii şi a organelor de conducere ale
Organizaţiei Tratatului de la Varşovia9, autorităţile de la Bucureşti au
reanalizat întregul sistem naţional de apărare a ţării şi au hotărât,
printre altele, adoptarea denumirii de Apărare Civilă pentru
structurile de Apărare Locală Antiaeriană existente, în concordanţă
cu denumirile serviciilor similare din celelalte state membre ale
Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. Totodată, autorităţile române
au întreprins demersuri pentru îmbunătăţirea cooperării în cadrul
alianţei din care România făcea parte prin desfăşurarea unor
schimburi de experienţă şi informaţii în problemele de apărare civilă,
pe bază de reciprocitate, cu celelalte ţări membre ale alianţei, prin
stabilirea unor măsuri comune de apărare civilă cu statele vecine
României, în zonele de frontieră şi, mai ales, la punctele de trecere
a graniţei, precum şi prin schimburi de date şi informaţii referitoare
la parametrii exploziilor nucleare, deplasarea norilor radioactivi, date
referitoare la focarele bacteriologice şi chimice descoperite în timp
de război etc.

reprezentanţii statelor membre ale Organizaţiei Tratatului de la
Varşovia, cu excepţia Albaniei. Cu acel prilej, mareşalul V. I.
Ciuikov, şef al Apărării Civile al URSS şi conducător al delegaţiei
sovietice, a propus „coordonarea apărării civile între ţările Tratatului
de la Varşovia, motivând că multe din măsurile de apărare sunt
coordonate între state pe linia Comandamentului Unic al Tratatului
de la Varşovia, C.A.E.R. şi alte forme de relaţii reciproce între state,
numai problemele de apărare civilă, deocamdată, sunt în afara
acestei coordonări”. Şeful delegaţiei române, generalul-locotenent
Dumitru Constantinescu, adjunct al ministrului Afacerilor Interne şi
locţiitor al şefului Apărării Locale Antiaeriene, a respins propunerea
sovietică, declarând că „nu are mandat să hotărască asupra creării
unui organ permanent care să coordoneze problemele de apărare
civilă în cadrul ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia”. De
asemenea, generalul român a declinat oferta sovieticilor privind
unificarea în cadrul C.A.E.R. a producţiei de mijloace necesare
formaţiunilor de apărare civilă, motivând că „aceasta este o
problemă care nu intră în competenţa organelor de apărare civilă”8.
După adoptarea la Budapesta — în cadrul unei reuniuni a
Comitetului Politic Consultativ — a unor documente referitoare la

1. În raportul nr. G.M. 018 din 14 ianuarie încadrarea cu personal a comandamentelor conformitate cu prevederile Decretului nr. 473
1958, trimis la Secretariatul C.C. al P.M.R. de respective şi modificarea salarizării persoanelor din 5 decembrie 1958.
şeful Statului Major Central al Gărzilor aflate în funcţii de conducere la nivel regional. 5. Pentru detalii privind organizarea şi
Muncitoreşti, contraamiralul Diaconu Florea a În cursul unei şedinţe desfăşurate în ziua de funcţionarea Serviciului de Apărare Locală
precizat, printre altele: „Până la data de 11 27 ianuarie 1958, membrii Secretariatului C.C. al Antiaeriană înfiinţat în cadrul Secţiei Gospodăriei
decembrie 1957 s-au organizat 329 plutoane, P.M.R. au aprobat toate propunerile de Partid a C.C. al P.M.R. în decembrie 1955,
103 companii şi 21 de batalioane independente contraamiralului Diaconu Florea. Arhivele precum şi obiectivele acestuia, vezi A.N.I.C.,
ale gărzilor muncitoreşti, cu un efectiv total de Naţionale Istorice Centrale (în continuare: fond C.C. al P.C.R. — Cancelarie, dosar
31037 luptători şi comandanţi. Acestea sunt A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. — Cancelarie, dosar 127/1954, f. 2; 5; 120-130. Serviciul respectiv a
conduse de un număr de: 1 Comandament 2/1958, f. 1-2; 5-12. inclus, printre altele, formaţiunile de Apărare
Central, 17 Comandamente Regionale, 25 2. Cf. ibidem, dosar 3/1960, f. 1-2; dosar Locală Antiaeriană de la comitetele regionale,
Comandamente Raionale şi Orăşeneşti”. În 24/1961, vol. I, f. 1; 4; 84-89; Cristina Păiuşan, orăşeneşti şi raionale ale P.M.R.
acel moment, şeful Statului Major Central al Narcis Dorin Ion, Mihai Retegan, Regimul 6. Ibidem, dosar 39/1961, f. 1-2.
Gărzilor Muncitoreşti avea în subordine comunist din România. O cronologie politică 7. Pentru detalii, ibidem, dosar 39/1961, f. 1-
4; dosar 42/1961, f. 2-9.
structuri militare în 506 întreprinderi din 153 de (1945-1989), Editura Tritonic, Bucureşti, 2002, p.
8. Ibidem, dosar 32/1966, f. 58-59; 61-62.
localităţi. 115.
9. La 17 martie 1969, şefii delegaţiilor
Deoarece obiectivele pe care le aveau de 3. A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. — Cancelarie,
participante la reuniunea de la Budapesta a
îndeplinit depăşeau posibilităţile personalului din dosar 133/1968, f. 2-3; 6; 13-14; dosar 249/1968,
Comitetului Politic Consultativ au adoptat
structurile de conducere, contraamiralul Diaconu f. 2-4; Mihai Retegan, 1968 — Din primăvară următoarele documente: Statutul Comitetului
Florea a propus modificarea schemei de până în toamnă. Schiţă de politică externă miniştrilor Apărării ai statelor membre O.T.V.,
organizare a personalului scos din producţie — românească, Editura RAO, Bucureşti, 1998, p. Statutul Forţelor Armate Unite şi
destinat pentru ocuparea unor funcţii de 277; 283-284; Alexandru Oşca, Teofil Oroian, Comandamentului Unificat ale statelor membre
conducere în Comandamentul Central, Gheorghe Nicolescu, Vasile Popa, Tentaţia ale alianţei, Statutul Consiliului Militar al Forţelor
Comandamentele Regionale şi libertăţii. Operaţia „Sumava” — un simplu pretext, Armate Unite şi Statutul Sistemului Unic al
Comandamentele Raionale (Orăşeneşti). De Editura Militară Bucureşti, 1999, p. 94. apărării antiaeriene a ţărilor membre ale
asemenea, a propus adoptarea normelor privind 4. Preluarea respectivă a fost realizată în Organizaţiei Tratatului de la Varşovia.

The proletarian guards and the fighting popular groups from Romania (1950-1969)
Abstract: A major component of the communist regime’s ence and sovereignty.
military doctrine was the development of the proletarian Key words: proletarian guards, local antiaircraft defence,
guards and the fighting popular groups. After the events from passive defence, the Organization of the Warsaw Treaty, the
1968, they had the mission to defend the country’s independ- national system of defending the country.

document
2009
1 (43) 77

studii/documente

MEMORIILE COLONELULUI VICTOR PARASCHIV

DESPRE EVENIMENTELE CARE AU CREAT CRIZA
CEHOSLOVAC~ DIN ANUL 1968
colonel (ret.) Ioan TODERICIU

olonelul (r) Victor PARASCHIV, încă Potrivit unor date provenite din diferite
C
”
în viaţă fiind, a încredinţat surse ale Direcţiei Informaţii din Marele Stat
colonelului (r) Ioan TODERICIU Major şi străine, era prevăzută o intervenţie
această relatare despre Criza Cehoslovacă — ... era prevăzută o
armată asemănătoare şi în România, imediat
1968, cu dorinţa expresă de a vedea lumina intervenţie armată după cea din Cehoslovacia.”
tiparului într-o revistă care are ca tematică asemănătoare şi în
probleme legate de evenimente politico- România... *

”
militare pe plan internaţional. * *
Colonelul (r) Ioan TODERICIU Doresc să completez relatarea col. (r)
consideră că a sosit timpul ca aceste Victor PARASCHIV cu faptul că Direcţia de
importante memorii să fie date publicităţii în Revista Informaţii din Marele Stat Major, încă din luna mai a acelui an, a
„Document” — Buletin al Arhivelor Militare Române, aşa cum avut multe date din care rezultau nemulţumirile liderului tratatului
col. (r) Victor PARASCHIV le-a trăit din plin ca analist de de la Varşovia — U.R.S.S. , faţă de politica de neutralitate a
prestigiu şi cu o mare experienţă în domeniul diplomatic. statului cehoslovac.
*
În acest sens, în vara anului 1968, au avut loc mai multe
* *
întâlniri la care au participat reprezentanţii U.R.S.S., Bulgaria,
„În istoria popoarelor şi a statelor există perioade mai bune
Ungaria, Polonia şi R.D. Germania, în vederea stabilirii unor
dar şi momente şi perioade mai dificile.
În vara anului 1968 România s-a aflat într-o situaţie foarte acţiuni menite să oprească noile orientări care se prefigurau în
grea, determinată de atitudinea adoptată faţă de «Criza Cehoslovacia.
Cehoslovacă». Relevantă în acest context este relatarea, apărută în
În contextul unor încercări de reformare a sistemului impus lucrarea „Direcţia Informaţii Militare între ficţiune şi adevăr”,
de sovietici, în Cehoslovacia a început să se treacă la o serie faptului că „Direcţia Informaţii din Marele Stat Major a obţinut
de schimbări de ordin social-economic şi politic, care au creat informaţii certe în perioada premergătoare intervenţiei armate
nelinişte în unele ţări socialiste, membre în Tratatul de la în Cehoslovacia din care rezultă intenţiile şi pregătirile ţărilor
Varşovia, mai ales în U.R.S.S., ţări care au apreciat că această participante la agresiune pentru această acţiune militară de
situaţie este inadmisibilă şi s-a hotărât lichidarea noilor orientări amploare. De asemenea, din unele date ce au parvenit Direcţiei
din Cehoslovacia, prin orice mijloace, inclusiv pe cale militară. Informaţii pe căi diplomatice militare a rezultat că la o întâlnire
Ca urmare, în noaptea premergătoare zilei de 21 august în Crimeea, unde s-a hotărât şi s-a aprobat planul militar de
1968 trupe ale Uniunii Sovietice, Ungariei, Republicii operaţii referitoare la Cehoslovacia, s-a adoptat o decizie
Democrate Germane, Poloniei şi Bulgariei, membre ale asemănătoare şi pentru intervenţia armată din România,
Tratatului de la Varşovia, au invadat Cehoslovacia, statele stabilindu-se dispozitivul Forţelor Armate destinate. Fapt
respective justificându-şi intervenţia brutală în treburile interne semnificativ, în aceeaşi perioadă a fost semnalată o afluenţă
ale unui stat aliat prin scopul «nobil» al salvării socialismului. sporită a unor turişti străini pe teritoriul României”*.

Victor Petre PARASCHIV

S-a născut la 15.11.1925 în localitatea Titu, judeţul Dâmboviţa.
Studii civile: Şcoala primară şi liceul teoretic
Studii militare:
— Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie Terestră — Piteşti, absolvită la 1 mai
1948
— Academia de Înalte Studii Militare — Facultatea Artilerie Antiaeriană
comandament şi stat major, absolvită în 1953;
— Cursul de ataşaţi militari al Direcţiei Informaţii, absolvit în 1955
— Curs post-academic de comandament şi stat major al Academiei de Înalte
Studii Militare.
Gradul: Colonel, avansat în anul 1966
Funcţii principale: — Ataşat militar adjunct în Franţa, 1955-1958;
— Ataşat militar adjunct în Turcia, 1960-1961;
— Ataşat militar în Turcia, 1961-1963;
— Şef curs ataşaţi militari;
— Membru în Delegaţia guvernamentală română la Conferinţa comitetului
O.N.U. pentru Dezarmare de la Geneva.
Ieşire la pensie: în anul 1984
Funcţii: Vicepreşedinte al Consiliului în Asociaţia Diplomaţilor Militari în
Rezervă şi Retragere „Alexandru Ioan CUZA”, 1995-2004
Decedat: în anul 2006

78 1 (43)
2009
document

 studii/documente
* În momentul convorbirii telefonice continua debarcarea
* * forţelor aeropurtate sovietice şi ataşatul militar mi-a reţinut
În continuare, col. (r) Victor PARASCHIV relatează: atenţia spunându-mi «auziţi ce vacarm este aici». Într-adevăr
„Şeful Direcţiei Informaţii Militare, generalul Dumitru I. zgomotul avioanelor se auzea foarte clar la telefon.
Dumitru (pe atunci colonel) a raportat oportun conducerii Pe baza informaţiilor obţinute şi în special a relatărilor
armatei şi statului aceste informaţii, precum şi concluziile şi ataşatului militar român la Praga, am întocmit, de mână, un
propunerile ce se impuneau, argumentând că au fost obţinute raport de aproximativ două pagini care a fost prezentat de
astfel de informaţii şi prin cercetarea radio, date care au
ministrul apărării naţionale şefului statului.
confirmat şi dispozitivul unor forţe armate străine, pregătite de
luptă, în imediata apropiere a frontierelor de stat ale României. Între timp, la unitate au sosit şi alţi ofiţeri analişti care au fost
În noaptea de 20/21 august un curier de la misiunea de un real ajutor în evaluarea acestei stări de criză. Ca urmare,
diplomatică sovietică la Bucureşti ar fi lăsat la reşedinţa Direcţia Informaţii a reuşit ca în cel mai scurt timp posibil să
preşedintelui Ceauşescu o scrisoare oficială din cuprinsul obţină informaţii sigure de la faţa locului şi să le prezinte
căreia ar fi rezultat că U.R.S.S., Polonia, R.D. Germania, conducerii armatei şi statului.
Ungaria şi Bulgaria au hotărât să nu mai tolereze nici o abatere În baza informaţiilor Ministerului Apărării Naţionale şi a celor
de la linia politică socialistă în nici una dintre ţările membre ale provenite de la alte organe şi instituţii centrale ale statului, şeful
Tratatului de la Varşovia, scrisoare care ar fi putut fi considerată Marelui Stat Major, general Ion Gheorghe, printr-o activitate
ca un avertisment pentru ţara noastră. inteligentă, deosebit de intensă şi de mare responsabilitate,
Ca urmare, şeful statului român a cerut ministrului apărării împreună cu generalii şi întregul efectiv al Marelui Stat Major, a
naţionale să-i raporteze personal, imediat şi complet situaţia luat imediat măsuri de ridicare a capacităţii de luptă a marilor
existentă la frontierele României şi în Cehoslovacia, precum şi unităţi operative, de alarmare şi înarmare a gărzilor patriotice,
reacţiile pe plan internaţional privind această acţiune a
de întărire a pazei la obiectivele de interes strategic, precum şi
Tratatului de la Varşovia.
alte măsuri pentru creşterea potenţialului de apărare a ţării.
În perioada aceea eu coordonam Compartimentul «Ţări
Socialiste» din cadrul Secţiei Ataşaţi Militari. Întemeindu-se pe toate datele informative obţinute, România
În după-amiaza zilei de 20 august am avut de întocmit o a luat atitudine publică de condamnare a intevenţiei străine în
lucrare importantă şi am plecat de la birou în jurul orelor 2100-2130. Cehoslovacia şi în cadrul adunării populare care a avut loc la
Către miezul nopţii, ofiţerul de serviciu, mi-a dat telefon să Bucureşti şi-a afirmat hotărârea fermă ca în cazul în care se va
mă prezint la Direcţie. încerca un act similar şi împotriva ţării noastre, întregul popor
În aproximativ 10 minute am fost la unitate unde era prezent român va lupta cu arma în mână, pentru apărarea patriei.
şeful Direcţiei care m-a pus în temă, urmând să analizăm Atitudinea României faţă de aceste evenimente a avut un
această problemă deosebit de dificilă şi iniţierea măsurilor ce se larg ecou internaţional, a determinat aprecieri elogioase de
impuneau într-o astfel de conjunctură. simpatie şi de sprijin din partea a numeroase state ale lumii şi
Toate propunerile pe care i le-am sugerat şefului Direcţiei au a fost de natură să sporească prestigiul ţării pe arena mondială.
fost acceptate. Anii care au urmat şi în special anii 1970, au însemnat pentru
În consecinţă, au fost luate urgent măsuri de alarmare şi România dezvoltarea puternică a relaţiilor internaţionale pe
activare a majorităţii surselor operativ-informative, ale Direcţiei, toate planurile, contractarea unor împrumuturi externe de peste
din ţară şi străinătate, precum şi crearea unui colectiv format din
10 miliarde dolari destinate dezvoltării şi modernizării, precum şi
analişti care să monitorizeze evenimentele în derulare.
Aveam o legătură telefonică specială la Palatul Telefoanelor întărirea şi perfecţionarea sistemului naţional de apărare.
şi am rugat să mi se facă legătura cu ataşatul militar român la Pe linia îmbunătăţirii continue a organizării, încadrării, dotării,
Praga. Operatoarea, foarte amabilă de altfel, mi-a răspuns că dislocării, pregătirii tactic-operative şi funcţionării ]ntregului sistem
nu ştie ce se întâmplă, dar legătura cu Praga nu funcţionează. de apărare a ţării la nivelul cerinţelor impuse de posibilitatea
Am rugat-o să insiste că poate totuşi va reuşi să ia legătura. desfăşurării unor acţiuni agresive împotriva României, a fost
Peste un timp, când nu mai contam pe această posibilitate, adoptată Legea nr. 14 cu privire la organizarea apărării naţionale,
sună telefonul şi sunt anunţat că am legătura cu Praga. La la elaborarea căreia o contribuţie documentară importantă şi-a
telefon a răspuns chiar ataşatul militar, col. Constantin Petre adus şi Serviciul de Informaţii Militare.”
(Dumnezeu să-l odihnească) care era în cunoştinţă de cauză şi *
foarte bine informat. * *
Mi-a relatat că o divizie aeropurtată sovietică debarcă la Este locul să semnalăm faptul pozitiv că Direcţia Informaţii
aeroportul de lângă Praga, că primele tancuri au ajuns deja în din Marele Stat Major, datorită surselor de informare şi a
oraş, patru dintre acestea au blocat clădirea Comitetului Central
analizelor făcute cu mult profesionalism, a anticipat multe din
al Partidului Comunist Cehoslovac, unde întreaga conducere a
evenimentele care au generat conflicte armate, instabilitate
statului şi partidului în frunte cu Alexander Dubcek se află în
şedinţă permanentă, că în acelaşi timp pe direcţia Mukacevo — zonală sau războaie în diferite regiuni ale lumii, faţă de care
Bratislava — Brno — Praga (direcţie principală) acţionează forţe statul nostru a fost obligat să adopte cele mai potrivite măsuri
sovietice de valoarea a câtorva zeci de mii de militari, şi reacţii.
concomitent cu acţiuni din nord spre Praga ale unor trupe est- Pentru conformitate,
germane şi poloneze şi din sud, tot către Praga, ale unor trupe Col. (ret) Ioan TODERICIU
ungare şi bulgare. Component al grupului operativ de analişti
Conducerea cehoslovacă a lansat un apel (repetat) către organizat pe timpul Crizei „Cehoslovacia — 1968”
armată recomandând ca unităţile militare să rămână în cazărmi,
iar populaţia să nu se opună trupelor invadatoare, pentru a *
Direcţia Informaţii Militare între ficţiune şi adevăr, Bucureşti, Editura
evita pe cât posibil orice vărsare de sânge. C.E.A.T.E.P.T.A., 1994, pag. 126.

The memoirs of the Colonel Victor Paraschiv about the events which led
to the Czechoslovakian crisis from 1968
Abstract: Colonel Victor Paraschiv entrusted his memoirs Key words: Warsaw Treaty, military intervention, Military
about the events from Czechoslovakia to our review. They are Intelligence Department, military attaché, attitude.
novel and extremely valuable, coming from an intelligence officer.

document
2009
1 (43) 79

studii/documente

PATRONAJUL SPIRITUAL AL ARMATEI

General de brigad` (r) Grigore BUCIU

După 1990, militarii români au Unităţile au purtat în perioada

”
început să-şi redescopere dimensiunea comunistă, în denumirile lor amintirea
religioasă, după o existenţă de ateism ... punerea efectivelor unor fapte de arme excepţionale, cum
afişat de aproape o jumătate de secol. A sunt divizia „Mărăşeşti” sau regimentul
unei unităţi militare
apărut necesitatea de a oferi soldaţilor „Războieni” ori „Rovine”, numele unor
sub protecţie
libertatea de conştiinţă şi de a le crea comandanţi de excepţie, de regulă
spirituală a apărut
condiţii pentru practicarea credinţei, a voievozi români, sau denumiri
fost introdus clerul în armată şi s-au
ca o preocupare odată geografice luate după zone de dislocare,
construit biserici militare. cu schimbarea amintind prin aceasta de tradiţia română
Alegerea unor patroni spirituali doctrinei şi strategiei de a-şi denumi legiunile după locul de
protectori dintre sfinţii calendarului de apărare a României staţionare Gemina, Iudaica, Dacica etc.
ortodox pentru marile unităţi şi unităţi
militare face parte din acest proces de
recreştinare a trupelor.
” În prezent există unităţi militare care
poartă câte trei nume de botez, pe lângă
numărul ei tradiţional format din patru cifre,
Întâmplător sau nu, punerea efectivelor unei unităţi militare precedat de un zero pentru a avertiza asupra statutului de
sub protecţie spirituală a apărut ca preocupare o dată cu nonpublic al formaţiunii. Acestuia i se adaugă denumirile în clar
schimbarea doctrinei şi strategiei de apărare a României, care din statul de mobilizare, unde unităţii i se indică specificul şi
a permis trimiterea luptătorilor în teatrele de operaţii din numărul real: Regimentul 2 Mecanizat sau Batalionul 7
străinătate. Pontonieri etc.
Punerea militarilor în situaţia de a se confrunta zilnic cu Astfel o unitate are o onomastică ce te trimite la istorie prin
teama, pericolul mutilării şi al morţii, din stres foarte mare care numele simbolic — Mărăşeşti sau Războieni —, la un sfânt —
vulnerabilizează individul şi prin el unitatea de luptă, a stimulat Sfântul Andrei —, şi la o denumire de export — Rechinii albi —,
memoria şi ne-a făcut să cercetăm tradiţiile. S-a descoperit că înscriindu-se în obiceiul părinţilor moderni de a-şi boteza copiii
unele mari unităţi sau mai exact categorii de forţe au avut cu două—trei nume.
patroni spirituali înainte de ultimul război mondial. Astfel trupele Obiceiul de a da denumiri poreclă unor unităţi sau
terestre erau sub protecţia Sfântului Gheorghe, marinarii în grija detaşamente de luptă ne vine de la americani şi este foarte util. În
Fecioarei Maria, încă de prin 1906 etc. teatrele de operaţii se reţine foarte uşor un nume comun de genul
„Scorpionii roşii” care se poate traduce în orice limbă, pe când un
nume ca „Posada” sau „Maiorul Şonţu” nu are nici o relevanţă.
Ca să nu mai vorbim că purtarea numelui unor animale
periculoase induce psihologic şi trăsătura de bază a acestora în
percepţia adversarului.
Pentru a proba inutilitatea denumirii onorifice în teatrele de
operaţii vom aminti experienţa pe care am utilizat-o în fosta
Iugoslavie pe timpul misiunilor de parteneriat pentru pace.
Atunci ne-am numit forţele „Iosef Kreutzer” — un nume straniu
care nu le spunea soldaţilor nimic şi nici celor de acasă. Era
numele unui demnitar N.A.T.O. care murise într-un accident de
marină în Bosnia, iar noi l-am dat detaşamentului care construia
poduri şi drumuri acolo, în dorinţa de a arăta cât de dornici şi
deschişi suntem pentru integrarea în Alianţă. În realitate a fost
doar o obedienţă gratuită pe care aliaţii n-au înţeles-o şi nici nu
ne-a folosit la nimic.
Patronii noştri spirituali pot fi acceptaţi de militarii parteneri
care s-au format în mentalitatea creştină ortodoxă sau catolică,
dar rămân de neînţeles pentru cei care aparţin credinţelor
reformate.
Alegerea unor sfinţi ca patroni ai armatei confirmă din
perspectivă simbolică un adevăr istoric: suprapunerea peste
identitatea naţională a credinţei ortodoxe până la confundare.
A-ţi apăra integritatea naţională a devenit de-a lungul unei istorii
presate de imperii puternice, totuna cu a-ţi apăra legea, adică
credinţa creştină.
Aşa că nu este întâmplător că în conştiinţa populară se
menţine încă această îngemănare între credinţă — apărare ca
expresie a stabilităţii, într-o realitate atât de bulversată şi
nesigură de valorile la care se poate raporta.
Icoană pe sticlă de Savu Moga, reprezentându-l pe Sfântul Mare Românimea s-a creştinat în mod natural şi de timpuriu, iar
Mucenic Gheorghe omorând balaurul. El a devenit patronul spiritual factorul cel mai important au fost militarii românii care au venit
al forţelor terestre din Armata României. creştinaţi în provincia Dacia Felix.

80 1 (43)
2009
document

 studii/documente
Sabia ca principală armă personală a soldatului a avut o
simbolistică duală. Înfiptă în pământ devine cruce, semn al
împăcării, al vieţii, al liniştii, semnificaţia poziţiei fiind una
defensivă. Întoarsă cu vârful în sus este ofensivă şi ceea ce a
fost cruce se transformă în armă a morţii şi a uciderii.
Dualitatea cruce/sabie, religie/apărare, biserică/armată este
încă prezentă în conştiinţa românilor şi este relevată de
sondajele de opinie prin care se confirmă încrederea de top în
cele două instituţii.
Dar nu trebuie să ne amăgim. S-ar putea ca pe viitor
încrederea în Dumnezeu şi în apărare să se menţină în
vecinătate confortabilă, dar încrederea în armată ca instituţie
populată cu oameni în uniformă să scadă dramatic, din cauze
obiective. Pervertirea onoarei şi demnităţii militare şi
discreditarea oficială a instituţiei, din diverse motive vor
contribui din plin la decredibilizarea armatei.
Sfinţii patroni nu ne vor fi de prea mare ajutor în salvarea
situaţiei.
Privind dinspre istorie recurgerea la patronii spirituali pentru
unităţi pare o necesitate. Nu ne putem abţine de la afirmaţia că,
în egală măsură este şi o modă similară cu goana după
steaguri de identificare, obiecte cărora nu li s-a desluşit bine
înţelesul şi utilitatea.
Criteriile după care sunt aleşi sfinţii sunt dintre cele mai
diverse. Statele majore ale categoriilor de forţe şi-au reluat
patronii avuţi în perioada interbelică, batalionul mecanizat de la
Galaţi l-a ales pe Sfântul Andrei ca patron şi denumire onorifică
pornind de la ideea că creştinarea românilor a început de la
Dunărea de Jos, ceea ce e o exagerare, deoarece a pornit mult
mai de jos (sud) decât Dunărea de Jos. Direcţia Informaţii
Militare şi-a selectat patronul ghidată de faptul că iniţialele
acestuia se suprapun peste cele ale direcţiei. Alţii dorind să-şi
STEAGUL STATULUI MAJOR GENERAL
imite eşalonul superior preiau patronul acestuia, cum este cazul
Sfântului Mina.
În unele cazuri există legătură între profilul patronului şi
specificul unităţii. Este mai ales cazul eşaloanelor mari. Astfel,
Trupele Terestre sunt patronate de Sfântul Mare Mucenic
Gheorghe, Forţelor Aeriene le revine Sfântul Ilie Tesviteanul iar
celor Navale Sfânta Fecioară Maria.
Imaginile sfinţilor sunt standardizate de tradiţia bisericească
în clişee ce nu pot fi modificate. Icoana standard a patronului
stă la loc de cinste în unitatea militară şi în multe cazuri este
brodată pe aversul steagului de identificare.
Cu mici excepţii toţi aceşti sfinţi sunt martiri ai creştinismului
proveniţi din rândul militarilor români în timpul marilor
persecuţii.
Sfântul Gheorghe a fost general roman şi a fost executat
pentru trădare şi nesupunere, în timpul împăratului Diocletian (284
— 305 e.n.). Acest împărat dându-şi seama de declinul imperiului a
făcut o serie de reforme economice, administrative şi militare,
încercând şi o revenire la panteonul religios roman tradiţional din
care făcea parte şi venerarea împăratului ca zeu în viaţă.
Generalul Gheorghe, creştin fiind şi neacceptând să încalce
porunca ce interzice închinarea la idoli şi la alţi dumnezei, a
refuzat să practice cultul împăratului, ceea ce a fost considerat
un act de nesupunere la ordin, de neloialitate faţă de împărat şi
de trădare faţă de imperiu.
Imaginea lui de cavaler ce ucide un balaur din fuga calului
se suprapune peste mai vechea imagine tracă a cavalerului
danubian, despre care nu ştim prea multe, decât că era un
cavaler în zale.
Sfântul Gheorghe a fost protectorul cavaleriei iar acum este
al forţelor terestre. Chipul lui de sfânt cavaler învingând balaurul
răului şi al necredinţei se află brodat şi pe un steag de luptă al
lui Ştefan cel Mare, aflat la Muzeul Militar Naţional. E înfăţişat
pe fond vişiniu, culoarea imperială a împăraţilor bizantini,
STEAGUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR AERIENE
Ştefan cel Mare considerându-se un moştenitor al acestora, cel

document
2009
1 (43) 81

studii/documente
puţin prin Maria de Mangop, soţia lui Comneană de sorginte
princiară.
Sfântul Ilie al aviatorilor a trăit în secolul al 9-lea î.e.n. şi este
unul dintre marii prooroci ai Vechiului Testament. Înzestrat cu
puteri de excepţie printr-o credinţă în Dumnezeu de neclintit, el
a reuşit într-o competiţie să-l învingă pe zeul Baal şi să-l
biciuiască pe diavol.
Forţele Aeriene îl consideră primul aviator al lumii, deoarece
a fost ridicat de la pământ într-un „car de foc” şi a dispărut în
înălţime printre fulgere.
După ce întreaga antichitate, Poseidon zeul mărilor i-a
ocrotit sau i-a pedepsit pe marinari, a fost înlocuit de Sfântul
Nicolae — unul dintre ierarhii deosebiţi ai creştinătăţii sanctificat
de biserică. În perioada de patronaj a Sfântului Nicolae,
Fecioara Maria era adversara lor, ajutându-i să se înece ca
pedeapsă pentru multele lor păcate (desfrâu, piraterie, ucidere,
neglijarea femeilor şi familiei etc.).
Maica Domnului era invocată în familiile rămase acasă
pentru a o îndupleca să-i ierte şi să-i întoarcă teferi la ţărm.
Concluzia logică, având în vedere că Sfânta Maria este prima
în ierarhia sfinţilor, a fost că şi marinarii trebuie să-i ceară
ocrotire direct.
Marina Română o adoptă ca patron ocrotitor pe Maica
Domnului la manifestările de Ziua Marinei în 1906.
Zilele celor trei categorii de forţe armate se aniversează la
datele când cei trei sfinţi sunt comemoraţi de Biserica Ortodoxă
Română.
Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, patronul Direcţiei de
Informaţii Militare a fost şi el general roman executat de
împăratul Galerius, în Tesalonic. Acolo a şi fost înmormântat, iar
pe locul execuţiei s-a construit biserica Sfântul Dimitrie, cea mai
mare biserică bizantină din Balcani, după Sfânta Sofia din
Constantinopol. STEAGUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR NAVALE
Moda creştinării imagologice a unităţilor este în desfăşurare
iar calendarul oferă un număr foarte mare de sfinţi militari dintre
care să se facă alegerea.
Creştinismul este o religie monoteistă, în care există un
singur Dumnezeu în ipostaza trinităţii: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
în existenţă concomitentă.
Sfinţii au fost persoane foarte credincioase care au acceptat
să renunţe mai bine la viaţă decât la credinţa în Iisus. Prin viaţa
exemplară pe care au dus-o ei sunt consideraţi a avea puteri
spirituale şi după moarte. Ei n-au însă decât rolul de mijlocitori
pe lângă Iisus, pe care Apostolul Pavel îl numeşte mijlocitorul
oamenilor pe lângă Dumnezeu.
Biserica susţine că rugăciunea adresată sfântului şi icoanei
în general, nu-şi găseşte rezolvarea prin sfânt şi icoană
(imagine), ci acestea sunt doar ferestre prin care se ajunge la
Iisus. Sfântul este un fel de garanţie pentru cel ce se roagă şi
cere ajutorul.
Este benefic pentru soldatul credincios să creadă că în
imprevizibilitatea teatrului de operaţii, nu este singur şi
abandonat în voia sorţii, ci ocrotit de o forţă spirituală care-l
ajută să se întoarcă viu, acasă, în România, despre care nu
ştim dacă e ţara Sfântului Andrei sau grădina Maicii Domnului.

The spiritual patronage of the Army

, Brigadier General (ret) Grigore Buciu
Abstract: The year 1989 was a landmark also in respect
with the Christian ethics. The fact that the Romanian Army
joined a new system of alliances, with a different ideology
from the atheist one, gave the opportunity to return to the tra-
dition of the patrons’ saint, which existed before the commu-
nist regime.
Keywords: patron saint, orthodox saint, belief, cross,
moral value STEAGUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

82 1 (43)
2009
document

 studii/documente

INSULA {ERPILOR –
DE LA ANTICHITATE LA ZILELE NOASTRE
Prof. dr. Dominu] P~DUREAN

u un trecut de aproape trei ori milenar (prima atestare În decurs de doar 17 ani, Rusia ţaristă a reuşit să smulgă

C datează din anul 777 a.Hr.) şi începuturi ce se pierd în Imperiului otoman — acesta făcând cesiuni teritoriale la care nu
negura miturilor şi legendelor antichităţii, înfruntând avea dreptul! — cele trei braţe ale Dunării (Chilia—1812,
numeroase vicisitudini (dovedind, într-o manieră particulară, Sulina—1826 şi Sfântu Gheorghe—1829), devenind stăpâna
justeţea vechii zicale „sunt fata locorum”!), Insula Şerpilor a gurilor Dunării, a Deltei Dunării şi ostroavelor sale.
fost, este şi rămâne şi pe mai departe — în ciuda statutului Aceste rapturi de teritorii româneşti au avut consecinţe
său juridic schimbător — parte organică a vechii vetre negative asupra intereselor noastre generale atât în bazinul
carpato-danubiano-pontice. gurilor Dunării, cât şi în bazinul nord-vestic al Mării Negre
Înţelegerea corectă a „istoriei” acestui colţ al pământului (Gurile Dunării, Strâmtorile, Peninsula Crimeea şi Insula
românesc trebuie să plece de la faptul că din Şerpilor au reprezentat de-a lungul timpului
punct de vedere al apartenenţei poziţii „cheie” privind geopolitica zonei Mării

”
teritoriale, Insula Şerpilor a urmat Negre).
îndeaproape soarta gurilor Dunării. ... insula a fost Trei momente importante - Bucureşti-
Întrucât dreptul natural a premers 1812, Akkermann-1826 şi Adrianopol-1829 -
deturnată
dreptul scris, din timpuri imemoriale, au marcat fixarea Imperiului ţarist ca factor
de la rosturile de putere în zonă (până la războiul Crimeii).
Insula Şerpilor, situată geografic în faţa
sale ancestrale... Congresul de pace din 1856 şi tratatul

”
braţului Sulina, a fost parte organică a
pământului românesc. (Insula Şerpilor este încheiat în urma războiului Crimeii (1853-
situată la 45º15’53” lat.N þi 30º14’41” long.E, 1856) - „cel mai favorabil tratat dintre toate
la N-E de oraşul Sulina, altfel spus în estul Deltei, în faţa care s-au încheiat pentru Turcia” - au făcut ca importante părţi
braţului mijlociu al Dunării; între Insula Şerpilor şi Sulina ale pământului românesc (Dobrogea, Delta Dunării ş.a.) să
rămână sub suzeranitatea Imperiului otoman.
distanţa este de cca.45 km - 22 Mm; suprafaţa Insulei Şerpilor
Conferinţa de la Paris — a puterilor semnatare a Tratatului
este de cca.17 ha); privită de la mare distanţă, ea oferă
de pace din 1856 — s-a încheiat cu primul document de drept
imaginea unei mici şi solitare stânci, de formă convexă; din
internaţional care s-a referit în mod expres la Insula
apropiere, ea apare ca o stâncă uriaşă care se luptă cu valurile
Şerpilor - „Protocole relatif aux limites de la Rusie et de la
ce o lovesc necontenit; privită de sus, Insula Şerpilor are forma
Turquie vers Bolgrade et l’Ile des Serpents” (6 ianuarie
unui patrulater din piatră cu laturile neregulate, în formă de X, cu
1857) - : „ (...) comme les traités conclus antérieurement entre
un promontoriu/peninsulă în colţul său N-E)
la Russie et la Turquie, gardé le silence sur le sort de l’île des
Până la 1857 nici un tratat juridic internaţional nu a Serpents, il convient de considerer cette île comme une
consemnat-o nominal ca aparţinând altcuiva, ea rămânând dépendance du Delta du Danube et qu’elle doit, en
de jure pământ românesc. conséquence, en suivre la destination”.
Tratatele de pace din 1812,1829 şi 1856 nu au consemnat Ultima parte a prevederii din acest Protocol,
Insula Şerpilor, Imperiul otoman şi Imperiul ţarist nefiind în demonstrează fără echivoc faptul că marile puteri, în ciuda
măsură să se prevaleze de existenţa unui tratat care să le drepturilor noastre istorice, au dat câştig de cauza
consacre dreptul juridic asupra ei, sau faptul că una dintre puteri Imperiului otoman: primind Delta Dunării, acesta a intrat
ar fi cedat-o celeilalte în mod legal; ca atare, ea a rămas de jure, automat şi în posesia Insulei Şerpilor.
pământ românesc! În perioada 1857-1878, dominaţia otomană asupra insulei a
Ascensiunea politică, militară şi economică a Rusiei, dublată fost una formală, ea rămânând un reper natural pentru navigaţia
de o politică expansionistă ce viza gurile Dunării, Marea Neagră în zona vestică a Mării Negre.
şi strâmtorile sale, tendinţele expansioniste antiromâneşti După războiul de independenţă, conform art.XLVI al
urmărite de Austria, pe de o parte, iar pe de altă parte declinul Tratatului de pace de la Berlin (1878) „Les îles formant le delta
general şi politica de cedări repetate practicată de Imperiul du Danube ainsi que l’île des Serpents, le sandjak de Toulcha
otoman, numeroasele războaie dintre cei trei protagonişti - comprenant les districts (cazas) de Kilia, Soulina, Mahmoudié,
multe desfăşurate pe pământ românesc, soldate cu grele şi Isaktcha, Toultcha, Babadagh, Hirsovo, Kustendjé, Medjidié son
grave pierderi umane şi materiale -, au reprezentat contextul réunis à la Roumanie. (…)”.
general dar şi cauzele care au făcut posibil modificarea repetată Nevoită să suporte racilele noii „ordinii” politice instituite pe
a statutului juridic al insulei. bătrânul continent, ca ţară europeană implicată activ în
“Diplomaţia” marilor protagonişti ai acestui „joc”, a oscilat evenimentele în derulare, România n-a putut evita postura de
permanent între forţa dreptului şi dreptul forţei, după cum le-au victimă a politicii de compensaţii practicată de marile puteri ale
dictat interesele. timpului.
În urma războiului ruso-turc din 1806-1812, Rusia Formalităţile oficiale de reunire a Insulei Şerpilor cu
victorioasă smulgea Turciei dreptul de a naviga pe Dunăre, România au avut loc pe 12 aprilie 1879, în fruntea delegaţiei
braţul Chilia (devenind pentru prima dată riverană în zonă), române care a oficiat acest act aflându-se generalul (medic)
Basarabia, precum şi singura noastră insulă din Marea Carol Davila.
Neagră, Insula Şerpilor (Anexarea insulei a fost un act de În urma primului război mondial, la 28 octombrie 1920, a
forţă, lipsit de orice temei juridic sau drept istoric, care nu poate avut loc semnarea Tratatului de pace de la Paris. Întrucât nu s-
fi în timp generator de drepturi câştigate, deoarece „Nemo sue a ajuns la încheierea unui tratat între România şi Rusia
jure mali uti debet”!). Sovietică, tratatul s-a semnat între Marea Britanie, Franţa, Italia

document
2009
1 (43) 83

studii/documente
şi Japonia, pe de o parte, şi România, pe de altă parte, prin el februarie 1947, apariţia pe harta politică a Europei a primului
recunoscându-se suveranitatea României asupra stat postbelic revizionist - U.R.S.S.- ul.
teritoriului dintre Prut, Nistru şi Marea Neagră:„(...) fiind bine La 23 mai 1948, pe Insula Şerpilor, a fost semnat un
stabilit că fruntariile definite prin acest Tratat, precum şi proces verbal de predare-primire a insulei. În el era
suveranitatea României asupra teritoriilor pe care le cuprinde consemnat faptul că insula „a fost înapoiată (sic!) Uniunii
(inclusiv Insula Şerpilor — n.n.), nu vor putea fi puse în Sovietice de către Republica Populară Română şi încadrată în
discuţiune (…)”. teritoriul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.(...)”.
În notele ultimative sovietice din 26 şi 28 iunie 1940 Cei doi termeni - „intră” şi „înapoiată” - sunt suficient de
Insula Şerpilor nu a apărut menţionată. elocvenţi; precizăm că nu se putea înapoia unui stat un teritoriu
În timpul celui de-al doilea război mondial, în ultimele zile care nu i-a aparţinut niciodată, asupra căruia acesta nu a avut
ale lunii august 1944, insula a fost ocupată de unităţi ale niciun titlu juridic!
marinei militare sovietice. Ceea ce s-a întâmplat ulterior cu insula, evidenţiază uriaşa
În toamna anului 1945, a avut loc, la Sulina, operaţiunea de disproporţie între suprafaţa sa (17 ha) şi rolul militaro-politico-
fixare a frontierei maritime între U.R.S.S şi România, de doi economic jucat.
ofiţeri hidrografi sovietici. „Am asistat — declară ofiţerul de Retrospectiva anilor 1944-1991/2009 relevă faptul că
marină român trimis să asiste la „operaţiune” (Cpt.R1(r) importanţa militaro-economică a Insulei Şerpilor a cunoscut o
Constantin Necula) — la fixarea unilaterală a frontierei de către inversiune generată de evoluţia evenimentelor care au avut loc
cei doi ofiţeri hidrografi sovietici, fără a fi consultat şi fără a în Europa acestei perioade: importanţa militară mare în trecut a
semna vreun document(...). Traseul frontierei [braţul Musura - o devenit mult mai mică astăzi, în timp ce importanţa economică,
geamandură ancorată la cca. o milă marină spre nord de portul simbolică în primii ani de după război, a devenit foarte mare în
Sulina şi apoi spre est] „era astfel fixat, ca Insula Şerpilor să ultimele decenii.
rămână la nordul liniei ce pleca de la geamandură spre est, deci Dintr-o oază de linişte şi pace, un adevărat “paradis” al
în zona sovietică. În tot timpul întâlnirii de la Sulina nu s-a păsărilor migratoare, un reper maritim natural, insula a fost
pomenit nimic despre insulă!...(...)”! deturnată de la rosturile sale ancestrale, fiind transformată într-
Semnarea Tratatului de pace din 10 februarie 1947 de un puternic şi performant complex militar, într-o bază militară
către România, pe de o parte, şi Puterile Aliate, pe de altă cheie, iniţial pentru sistemul geostrategic sovietic, iar mai apoi
parte — între acestea numărându-se U.R.S.S.- ul şi şi pentru cel al Tratatului de la Varşovia.
Ucraina! -, ratificarea acestui Tratat de Prezidiul Sovietului Beneficiind de o poziţie geografică şi strategică favorabilă —
Suprem al U.R.S.S.- ului (la 29 august 1947), precum şi de pentru zona gurilor Dunării, bazinul nord-vestic al Mării Negre,
celelalte state semnatare ale Tratatului, constituie tot pentru această mare în ansamblul său -, importanţa militară în
atâtea recunoaşteri ale faptului că în anul 1947 Insula deceniile care au urmat anexării, a crescut continuu. La aceasta
Şerpilor aparţinea - de jure — României. au contribuit îndeosebi radarele (radiolocatoarele) de mare
Conform art.1 al Tratatului de pace (Anexa 1-Harta putere, cu rază lungă de acţiune, utilizate pentru dirijarea şi
frontierelor României), frontiera dintre România şi U.R.S.S. în controlul armamentului clasic şi convenţional.
sudul Basarabiei era fixată pe braţul Chilia până la vărsarea Apariţia postbelică a N.A.T.O şi a Tratatului de la Varşovia,
acestuia în Marea Neagră, apoi în largul mării la nord de Insula declanşarea şi exacerbarea războiului ”rece” şi a cursei
Şerpilor, ceea ce adeverea faptul că Insula Şerpilor era parte înarmărilor, au contribuit la creşterea simţitoare a importanţei
integrantă a teritoriului României. Practic, era menţinut statutul strategico-militare a insulei, a importanţei geopolitice a Mării
juridic stabilit prin Tratatul de pace de la Berlin (1878), Negre şi zonelor adiacente.
recunoscut prin Tratatul de pace de la Paris (1920), Această mică insulă n-a rămas în afara cursei înarmărilor,
nemodificat în urma notelor ultimative sovietice din 26 şi dimpotrivă, dată fiind poziţia geostrategică, a devenit un
28 iunie 1940. important obiectiv militar; deţinerea acestei insule bine echipată
Aceasta era situaţia de jure, întrucât de facto, între militar cu instalaţii de urmărire aero-navală, de dirijare a
august 1944 — februarie 1948 insula s-a aflat (ca de altfel zborurilor militare şi a altor categorii de armament de la bazele
întreaga ţară) sub ocupaţie militară sovietică. militare sovietice, permitea urmărirea atentă a mişcărilor aero-
Harta frontierelor României nu preciza în detaliu ci la modul navale din flancul sudic al N.A.T.O, mişcările adversarului în
general traseul frontierei de stat dintre România şi U.R.S.S., bazinul sud-estic al Mării Negre; deţinând acest veritabil cap de
ceea ce constituia o lipsă gravă care impunea precizarea şi pod, sovieticii controlau coastele estice ale României, Bulgariei,
descrierea amănunţită a acesteia într-un act oficial bilateral. respectiv bazinul vestic al Mării Negre, gurile Dunării şi traficul
Întrucât Tratatul de pace intrase în vigoare la 15 septembrie pe o bună porţiune a bătrânului fluviu.
1947, la invitaţia Kremlinului, o delegaţie română condusă de Insula Şerpilor, devenită peste noapte un important obiectiv
primul ministru dr.Petru Groza, a purtat „negocieri” la Moscova militaro-strategic sovietic, tot peste noapte a devenit un mare
între 2-4 februarie 1948. Purtate într-un ritm alert, sub bagheta “ghimpe” în coasta estică a României.
unui maestru internaţional al rapturilor teritoriale, V.M.Molotov, În mod cert, în anul 1948 sovieticii au urmărit, în primul rând,
ele erau „faţada” oficială în spatele căreia românii erau puşi în interese strategico-militare, fără a neglija însă interesele
faţa unui nou dictat, în situaţia de a accepta satisfacerea noilor economice de perspectivă. Datorită acestor interese, fără
pretenţii teritoriale ale U.R.S.S.- ului. consultări sau tratative cu România, ale cărei interese se aflau
La 4 februarie 1948, la Moscova, delegaţiile României şi în joc, în cursul anului 1949 sovieticii au fixat unilateral limita
U.R.S.S.- ului au semnat un „Protocol referitor la precizarea apelor teritoriale ale Insulei Şerpilor la 12 Mm (22.224 m).
parcursului liniei frontierei de stat (...)”,în care se preciza că Întrucât între ţărmul românesc şi Insula Şerpilor distanţa era de
:„(...) b. Insula Şerpilor, situată în Marea Neagră, la răsărit de cca.22 Mm, prin actul unilateral al sovieticilor, ţara noastră a
gurile Dunării, intră în cadrul Uniunii R.S.S.(...)”. pierdut din apele sale teritoriale cca.3 Mm! O mică insula (1,7
Ulterior nici una dintre părţi nu a ratificat acest protocol! km ), a ajuns să aibă ape teritoriale mai mari ca ale României!
El marca nu doar o nouă anexare de teritorii româneşti, un După ocuparea (în 1812 şi reocuparea în august 1944) şi
nou „succes” al politicii stalinisto-molotoviste - care se adăuga anexarea „oficială” a Insulei Şerpilor (4 februarie 1948),
celorlalte rapturi pe care sovieticii le făcuseră din trupul fixarea limitei apelor teritoriale la 12 Mm (1949), a fost a
României, tot prin forţă, în iunie 1940, toamna lui 1940 şi august patra mare “lovitură” pe care ruşii/sovieticii au dat-o
1944-, ci şi prima încălcare gravă a Tratatului de pace din 10 României în legătură cu această insulă.

84 1 (43)
2009
document

 studii/documente

Fotografie rară, publicată

în revista „Ilustraţiunea
română”(Anul II, Nr.45,
din 30 octombrie 1930,
p.12) — astăzi dispărută, un
număr al acesteia, se află
în colecţia d-lui Constantin
I. Tonegaru; fotografia ne-a
fost pusă la dispoziţie
de dl. ec. Ioan Străjan (Alba
Iulia) — căruia îi mulţumim
şi pe această cale! -, ea
fiind publicată în premieră
(după 1930) în revista
„DACOROMANIA”, Alba
Iulia, Nr.18, 2004, p.33.

Între august 1944 (4 februarie1948) - 8 decembrie 1991 Legat de cedarea Insulei Şerpilor în favoarea Ucrainei, nu
(data dispariţiei oficiale a U.R.S.S.- ului de pe harta politică putem omite „contribuţia” decisivă pe care a avut-o ministrul de
a lumii), Insula Şerpilor s-a aflat, de facto, sub controlul externe Adrian Severin. Aceasta ne este relevată din interiorul
sovieticilor. M.A.E., de prof.dr. Aurel Preda, ex-ambasador şi expert în drept
Ucraina (fosta Republică Sovietică Socialistă Ucraineană internaţional, specialist pe spaţiul estic (în 1997 director adjunct
din perioada 1922-16 iulie 1990), în urma înţelegerilor cu al Direcţiei Tratate): „În luna mai 1997, la sfârşitul negocierii
Federaţia Rusă - o altă „moştenitoare” a fostei U.R.S.S. - a Tratatului a avut loc operaţiunea de colaţionare a textelor din
anexat toate teritoriile româneşti răşluite de U.R.S.S. de la cele două limbi ale partenerilor - o operaţiune tehnică [se
România în perioada 1940-1948, inclusiv Insula Şerpilor. verifica doar corectitudinea lingvistică a documentului în ambele
Era a cincea mare lovitură dată românilor de sovietici/ruşi limbi; nimeni nu mai face modificări] -, iar cutuma este de
(şi ucraineni) în legătură cu Insula Şerpilor. nerevenire asupra textului negociat deja până la acel stadiu. La
Este indiscutabil faptul că după 1991 raporturile româno- această operaţiune participau membri ai celor două delegaţii
ucrainene au fost şi sunt grevate de numeroase şi spinoase care se aflau chiar în sediul MAE de la Bucureşti. (…). Pe lângă
diferende, între acestea numărându-se: „problema” sudului Tratat, tema Insulei Şerpilor apare în Acordul conex - care face
Basarabiei, nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa şi Insulei Şerpilor; parte componentă din Tratat, dar nu a fost trecut prin Parlament
situaţia minorităţii române din Ucraina; frontiera pe braţul Chilia deoarece exista temerea că ar fi fost contestat de
şi construirea de către Ucraina (pe pământ istoric românesc) a parlamentari.(…). Acordul conex constituia praf în ochi,
canalului Dunăre-Marea Neagră (Bâstroe); refuzul Ucrainei de a având ca scop ascuns, de fapt, recunoaşterea graniţelor
despăgubi Romania pentru investiţiile făcute la combinatul minier Ucrainei, deci reconfirmarea liniei Kalinin (…). Severin a intrat
de la Krivoi Rog; delimitarea zonelor economice exclusive, a în camera de la MAE unde se executa colaţionarea textului
platoului continental al celor două ţări în Marea Neagră (diferend Acordului şi a spus că [România mai] are o propunere, la
ajuns la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga şi încheiat care Buteiko, şeful delegaţiei ucrainene, a avut un gest
pe 3 februarie 2009, în favoarea României); ş.a. Simpla lor nervos, trântindu-şi ochelarii pe masă [ministrul român de
enumerare demonstrează fără echivoc că niciodată de-a lungul externe încălcase cutuma]. Propunerea adresată de ministrul
istoriei sale multimilenare, România nu a avut cu nici unul de Externe român a fost: în rândul patru de jos se pune
dintre vecinii săi atâtea „probleme” câte are cu Ucraina, stat virgulă2, după Insula Şerpilor, şi se adaugă “care aparţine
apărut pe scena politică a Europei abia în 1991! Ucrainei”3. Lui Buteiko nu i-a venit să creadă şi s-a adresat
În martie 1995 au fost demarate oficial tratativele româno- în rusă — „pavtarite pajalusta” (repetaţi, vă rog!), iar
ucrainene vizând semnarea unui tratat între cele două ţări. Acesta Severin a reiterat fraza, după care Buteiko a reluat
a fost parafat la Kiev, la 3 mai 1997, de miniştrii de externe discuţia, în engleză, murmurând: Isle of Serpents, comma,
Ghenadi Udovenko şi Adrian Severin. La 2 iunie 1997, la “belongs to Ucraine”!
Neptun, preşedinţii Emil Constantinescu şi Leonid Kucima Situaţia în care s-a ajuns, dublată de o analiză juridico-
au semnat acest document, precum şi un Acord conex. istorică făcută sine ira et studio, demonstrează fără echivoc că
Şochează şi ridică serioase semne de întrebare maniera toate actele juridice bilaterale posterioare Protocolului din 4
cum a fost negociat, graba cu care a fost încheiat, precum şi cu februarie 1948 - indiferent între cine, de cine, când, unde şi
ce rezultate! Pe ansamblu este un tratat revoltător, iar din cum au fost semnate -, rămân acte subsecvente unui act (4
punct de vedere teritorial este un act de trădare a intereselor februarie 1948) lovit de nulitate absolută ab initio, prin
naţionale ale României!1 urmare ele sunt nule de drept, lipsite de forţă juridică în
Prin Tratat, semnat sub presiunea grabei, noi am lăsat ceea ce priveşte Insula Şerpilor. Pe cale de consecinţă,
Ucrainei nordul Bucovinei, sudul Basarabiei şi Ţinutul Herţei, iar potrivit normelor dreptului internaţional, Insula Şerpilor a
ea ne-a luat nouă Insula Şerpilor. Altfel spus, noi am dat totul şi fost, este şi rămâne, de jure, teritoriu (pământ) românesc!
nu am primit nimic, în timp ce ucrainenii nu au dat nimic şi au Ceea mai spinoasă problemă bilaterală — până la 3 februarie
luat totul! 2009! — a vizat încheierea unui tratat privind delimitarea zonei

document
2009
1 (43) 85

studii/documente
economice exclusive şi a platoului continental al celor două ţări făcută conform principiilor asumate de comun acord. Ulterior,
în Marea Neagră. Ucraina nu a respectat principiile din art.4 al Acordului
Primele negocieri pe această temă au avut loc între anii conex!
1967-1987, între România şi URSS. După 20 de ani şi 10 runde Aspectele cu privire la care poziţiile părţilor au rămas
de negocieri, acestea au fost întrerupte, neajungându-se la un constant divergente (ireconciliabile) au privit:
acord acceptabil pentru părţi. • metoda de delimitare (care trebuia folosită pentru
După 1991 - după ce “succesoarea” Ucraina a anexat în delimitare, respectiv localizarea punctului de unde ar fi trebuit
grabă Insula Şerpilor (şi alte teritorii româneşti) -, partea română să înceapă delimitarea); partea română a pledat pe toată
a reluat tratativele privind delimitarea platoului continental şi a durata negocierilor pentru aplicarea unei metode conforme
zonelor economice exclusive în Marea Neagră, de data aceasta dreptului internaţional, practicii şi jurisprudenţei în materie,
cu noul stat apărut pe harta politică a Europei. Negocierile dintre folosită în majoritatea acordurilor bilaterale încheiate în
domeniu - adică metoda Curţii Internaţionale de Justiţie,
România şi Ucraina privind încheierea unui acord bilateral
cunoscută sub denumirea de “metoda echidistanţa/mediana
pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice
— circumstanţe speciale/relevante“; neacceptarea de către
exclusive au avut loc atât în contextul negocierii Tratatului politic
Ucraina a metodei CIJ de delimitare, propusă de România
de bază din 1997 (anterior finalizării acestuia), cât şi ulterior, în în perioada negocierilor, a condus la eşecul acestora.
perioada 1998-2004.
• chestiunea stabilirii ţărmurilor relevante între care să
La 2 iunie 1997 a fost semnat Tratatul cu privire la relaţiile de
se facă delimitarea (statutul pe care părţile au înţeles să-l
bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina atribuie Insulei Şerpilor având rol decisiv)
(Tratatul politic de bază) şi (Tratatului politic de bază), încheiat
• fixarea traseului pe care urma să-l parcurgă linia de
prin schimb de scrisori între miniştrii de Externe român şi
delimitare.
ucrainean (Adrian Severin şi Ghenadi Udovenko). Prin cele
După 1997 negocierile au continuat fără rezultate notabile,
două documente (intrate în vigoare la 22 octombrie 1997),
partea ucraineană demonstrând prin toate demersurile făcute că
părţile s-au angajat (art.2 al Tratatului de bază şi art.1 al
nu a fost dispusă — ab initio! - la nici un compromis, că nu a dorit
Acordului conex) să ajungă la un încheierea acord cu privire găsirea unor soluţii echitabile. Cu fiecare rundă de negocieri
la delimitarea platoului continental şi a zonelor economice privind delimitarea zonelor economice exclusive şi a platoului
exclusive în Marea Neagră continental al celor două ţări în Marea Neagră, partea română s-
România şi Ucraina au căzut de acord şi asupra principiilor a convins de reaua credinţă a părţii adverse, de faptul că
de drept internaţional pe baza cărora să se facă negocierile erau efectiv o pierdere de timp datorită diferenţelor
delimitarea platoului continental şi a zonelor economice esenţiale de abordare între cele două părţi referitor la procesul
exclusive. Conform art.4 al Acordului conex, în procesul de delimitare, inflexibilităţii demonstrate de ucraineni; în acest
de delimitare cele două state s-au obligat să aplice: principiul interval de timp, concomitent cu tratativele, partea ucraineană a
încorporat în art.121 al Convenţiei Naţiunilor Unite asupra acţionat în vederea schimbării situaţiei de fapt a Insulei Şerpilor.
dreptului mării (din 10 decembrie 1982), aşa cum este el aplicat Conştientă că în cele din urmă partea română va fi silită de
în practica statelor şi jurisprudenţa internaţională; principiul împrejurări să înceteze aceste negocieri sterile şi să facă apel la
liniei de echidistanţă în zona de delimitat unde ţărmurile Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, partea ucraineană
sunt limitrofe şi principiul liniei mediane în zonele unde ţărmurile s-a străduit din răsputeri să modifice situaţia fizico-naturală şi
sunt faţă în faţă; principiul echităţii şi metoda proporţionalităţii, statutul Insulei Şerpilor, să fabrice „argumente” cu care să
aşa cum sunt aplicate în practica statelor şi în hotărârile combată cererile, punctele de vedere şi dovezile părţii române
instanţelor internaţionale cu privire la delimitarea zonelor referitoare la această mică stâncă.
economice exclusive şi a platoului continental; principiul potrivit În perioada 1997-2009 Ucraina a făcut eforturi disperate,
căruia nici o parte Contractantă nu va contesta sistematice - iniţiate şi controlate de conducerea de la Kiev -,
suveranitatea celeilalte părţi asupra oricărei porţiuni din teritoriul pentru a schimba caracteristicile naturale şi starea de fapt a
acesteia adiacent zonei de delimitat; principiul luării în „Insulei Şerpilor”, acreditarea pe plan internaţional a ideii că
consideraţie a circumstanţelor speciale din zona de delimitat. Insula Şerpilor este locuită, are activitate economică şi, pe cale
Din cele de mai sus rezultă că Acordul bilateral constituia de consecinţă, dreptul la zonă economică exclusivă şi platou
lex specialis pentru Părţile Contractante, că delimitarea trebuia continental.

Linia de delimitare
stabilită de Curtea
Internaţională
de Justiţie
(3 februarie 2009)

86 1 (43)
2009
document

 studii/documente
România a considerat (consideră) demersurile premeditate Negocierile au eşuat, neajungându-se la convenirea
ale autorităţilor de la Kiev de a schimba statutul acestei stânci unei linii de delimitare reciproc acceptabile ca urmare a
drept o încălcare a convenţiilor internaţionale, un abuz de drept. inflexibilităţii constante, a refuzului Ucrainei de a aplica
Scopurile acestor demersuri alerte au fost multiple regulile de delimitare conforme practicii CIJ, propuse de
şi au urmărit, în ultimă instanţă, inducerea în eroare a România în conformitate (şi) cu prevederile Acordului
cercurilor politice şi a opiniei publice internaţionale, conex din 1997. ”Cheia” acestei nedelimitări [eşec] a fost
influenţarea Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga, Insula Şerpilor!
obţinerea în exclusivitate a zonei economice exclusive şi Cele 34 de runde de negociere, derulate între 1998-2004,
a platoului continental din jurul Insulei Şerpilor (care, se au fost abordate diferit de România şi Ucraina.
estimează că ar conţine importante resurse de petrol şi gaze) şi, Partea română a pledat pentru metodele de delimitare
nu în ultimul rând, contracararea şi infirmarea punctelor de practicate de CIJ, conform cărora prezenţa stâncii (Insulei
vedere ale României potrivit cărora: Insula Şerpilor este o Şerpilor) în zona aflată în dispută nu are relevanţă. În
stâncă; aceasta nu are surse proprii de apă potabilă consecinţă, această stâncă nu poate beneficia de prevederile
(oamenii nu pot trăi aici fără transporturi periodice de apă de pe art.121 alin.1 şi 2 din Convenţia O.N.U. din 1982 şi, ca atare, nu
continent); nu are surse proprii de hrană, nu are potenţial are dreptul la zonă economică exclusivă şi platou continental.
agricol (structura geologică neprielnică agriculturii, suprafaţa Are în schimb dreptul la mare teritorială, care măsoară 12 Mm.
mică şi nefertilă, fac imposibilă producerea resurselor Poziţia oficială a Ucrainei privind delimitării platoului
agroalimentare necesare vieţii; ce producţii la hectar se continental în Marea Neagră, susţinută cu insistenţă şi
înregistrează pe stâncă?); nu are surse proprii de energie; nu inflexibilitate, a fost şi a rămas următoarea: Insula Şerpilor
are posibilităţi de a susţine o viaţă economică proprie; nu este teritoriu ucrainean44 şi ca atare nu se pot purta niciun
este locuită permanent (care este rata natalităţii aici?); nu fel de discuţii pe această temă; Insula Şerpilor este o
constituie o aşezare rurală/urbană stabilă, de tip clasic. formaţiune geologico-geografică aparte de litoralul
În perioada 1997-2009 Ucraina - postată pe o linie dură, românesc, şi are dreptul la platou continental şi zonă
maximalistă - a adoptat un program (“Program complex de economică exclusivă (în faţa ferestrei noastre maritime,
dezvoltare viitoare a infrastructurii, de desfăşurare a activităţii în defavoarea României). Oferind Insulei Şerpilor un rol
administrative pe insulă şi pe platforma continentală“) în mai multe esenţial în delimitare, obiectivul urmărit de Ucraina a fost
etape şi a derulat mai multe proiecte de investiţii pentru a putea însuşirea a peste 12.000 km2 de platou maritim, bogat în
susţine că Insula Şerpilor are viaţă economică proprie şi, prin resurse diverse.
urmare, la Haga, poate fi luată în calcul în procedurile de delimita- În timpul negocierilor, partea ucraineană a manifestat o
re (program accelerat şi diversificat după ce, la 16 septembrie inflexibilitate constantă care nu a permis apropierea poziţiilor
2004, România a depus la Grefa C.I.J. de la Haga Cererea de părţilor prin negocieri, cu toate eforturile depuse de delegaţia
iniţiere a procedurilor în vederea soluţionării problematicii română. Anticipând eşecul negocierilor, echipa română a
delimitării platoului continental şi a zonelor economice făcut în mod repetat o serie de concesii, iar refuzul acestora
exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră). de către Ucraina a fost folosit drept argument pentru
Toate aceste decizii (politice) ale Kievului dovedesc fără iniţierea (declanşarea) procesului de la Haga.
Posibilitatea de sesizare unilaterală a C.I.J. a fost
echivoc că partea ucraineană nu a dus negocieri cu bună
prevăzută în Acordul conex
credinţă, că nu a avut niciodată intenţia reală de a se ajunge pe
Tratatului politic de bază (paragraful „h” al clauzei 4).
cale amiabilă la un rezultat echitabil, ea aplicând constant
Potrivit acestuia, pentru recurgerea la acest demers era
politica faptului împlinit, încercând să pună România în faţa unor
necesar îndeplinirea, cumulativă, a două condiţii: prima -
situaţii pe care aceasta să le accepte silită de împrejurări.
negocierile cu privire la delimitarea spaţiilor maritime să se fi
După fiecare sfidare ucraineană, România a reacţionat prin
desfăşurat pe o perioadă mai mare de doi ani şi, a doua -
note verbale. Explicaţia acestui comportament corect este Tratatul privind regimul frontierei să fi întrat în vigoare sau,
simplă şi relevantă: în conformitate cu dreptul internaţional, după caz, să se demonstreze faptul că acesta nu a întrat în
protestul faţă de măsurile şi demersurile pe care Ucraina le- vigoare din vina celeilalte părţi.
a făcut (face) legat de Insula Şerpilor este suficient pentru a Negocierile bilaterale referitoare la Acordul privind
bloca orice opozabilitate a efectelor unor astfel de măsuri, delimitarea platoului continental şi a zonelor economice
efecte care nu se pot produce! (O regulă elementară de drept exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră, au depăşit
internaţional stipulează că orice drept al cuiva trebuie exercitat cu mult perioadă celor doi ani (1998-2004).
în limitele scopului pentru care a fost recunoscut. În cazul în În ceea ce priveşte textul , acesta a fost convenit la sfârşitul
care este exercitat dincolo de aceste limite şi afectează celei de-a 19-a runde de negocieri bilaterale, documentul fiind
drepturile altuia sau, mai grav, dacă este exercitat în mod semnat la Cernăuţi, la 17 iunie 2003, de preşedinţii Ion Iliescu şi
deliberat dincolo de aceste limite tocmai pentru a afecta Leonid Kucima, şi a intrat în vigoare în urma schimbului
drepturile altuia - cum stau lucrurile în cazul Insulei Şerpilor -, instrumentelor de ratificare, realizat la Mamaia - cu prilejul
atunci avem de-a face cu un abuz de drept, acesta Summit-ului Central European -, la data de 27 mai 2004.
sancţionându-se, întotdeauna, prin nerecunoaşterea efectelor Astfel, cele două condiţii prevăzute de Acordul conex au
pe care cel care îl face doreşte să le producă. fost îndeplinite (2004), România având astfel posibilitatea de
O altă regulă a dreptului internaţional stipulează că niciuna a se adresa CIJ.
dintre măsurile luată de o parte implicată într-un diferend, în Având în vedere progresele minime pe parcursul
scopul întăriri propriilor poziţii, nu va avea efecte dacă măsurile negocierilor şi lipsa unei perspective de rezolvare prin
au fost/sunt luate după declanşarea diferendului - ceea ce juriştii negocieri, a fost aleasă Curtea Internaţională de Justiţie de la
numesc „data critică”). Haga (CIJ), organul principal judiciar al ONU (unicul organ
Demersurile ucrainene citate, permit formularea acuzaţiei judiciar dintre cele 6 organe principale ale ONU), care are cea
(principale) că Ucraina a încălcat grav normele de drept mai mare expertiză şi autoritate în soluţionarea diferendelor
internaţional consacrate de principiul bunei-vecinătăţi. internaţionale pe cale jurisdicţională.
Între 1998-2004, între România şi Ucraina s-au În dreptul internaţional contemporan se poate recurge în
desfăşurat 34 runde de negocieri - 24 la nivelul plenului mod valabil la o instanţă internaţională pentru soluţionarea unui
delegaţiilor şi 10 la nivel de experţi. diferend, numai dacă părţile diferendului sunt de acord pentru

document
2009
1 (43) 87

studii/documente
condiţiilor de sesizare, respectiv notificarea Ucrainei în
legătură cu sesizarea depusă de România.
Ulterior, într-o primă fază (faza scrisă), la Grefa Curţii, au
fost depuse: pe 15 august 2005 Memoriul României
(cuprinzând argumentaţia juridică5 - însoţit de un volum de
anexe - 91 de documente în variantă originală, şi un volum
cuprinzând traducerea lor certificată în limba engleză, precum şi
de un album de hărţi, constituind elemente de probă pe care se
fundamentează această argumentaţie), act ce a marcat
începutul fazei scrise a procesului; pe 16 mai 2006 Contra-
Memoriul Ucrainei.
Pe 28 iunie 2006, la Palatul Păcii, sediul CIJ de la Haga,
agenţii României şi Ucrainei sau întâlnit cu preşedintele CIJ, în
vederea stabilirii următorilor paşi procedurali în cadrul fazei
scrise a procesului în faţa CIJ. Cu acest prilej, Agentul României
a transmis preşedintelui CIJ decizia părţii române de a
Hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga — redacta şi depune la CIJ, In cadrul fazei scrise a procedurii, o
3 februarie 2009 Replică la Contra-Memoriul părţii ucrainene.
CIJ a decis continuarea procedurii scrise prin depunerea
soluţionarea acelui diferend de către acea instanţă şi numai cu unei Replici de către România şi a unei Duplici de către Ucraina.
privire la aspectele cu privire la care părţile diferendului sunt de Pe 19 decembrie 2006, Agentul părţii române a depus,
acord ca să le soluţioneze instanţa. Competenţa CIJ este, astfel, la Haga, la Grefa Curţii, Replica României (include contra-
declanşată şi, respectiv, definită ca întindere de consensul strict argumentaţia părţii române faţă de susţinerile părţii ucrainene
formulat al părţilor. din Contra-Memoriu, precum şi o reiterare şi consolidare a
România a considerat că opţiunea recurgerii la CIJ este poziţiei expuse de partea română în Memoriul său, în sprijinul
mult mai avantajoasă: soluţiei pe care partea română o consideră ca fiind echitabilă
·• recurgerea la jurisdicţia C.I.J., organ cu o bogată pentru delimitare).
experienţă în ceea ce priveşte delimitarea spaţiilor maritime, Pe 5 iulie 2007, Ucraina a depus la Curtea Internaţională
prezintă avantajul garantării pronunţării unei soluţii corecte şi de Justiţie de la Haga (CIJ), o Duplică (transmisă părţii
echitabile, în deplină concordanţă cu normele dreptului române în cursul zilei de 6 iulie 2007), act care a încheiat faza
internaţional scrisă a procedurilor.
·• compoziţia CIJ, modul de alegere a judecătorilor, În pledoariile scrise, Părţile au adoptat poziţii divergente
competenţa profesională desăvârşită şi statutul acestora - solicitând trasee diferite ale liniei de delimitare!
judecători imparţiali, cu o expertiză recunoscută şi de necontestat, La 24 iulie 2008 CIJ a făcut public, printr-un comunicat
bine consolidată în materie de delimitări maritime -, precum şi oficial, că între 2-19 septembrie 2008 la Palatul Păcii din
jurisprudenţa şi influenţa pe care le au hotărârile CIJ asupra Haga, sediul Curţii Internaţionale de Justiţie, se va
evoluţiei dreptului internaţional, sunt garanţii foarte serioase desfăşura ce-a de a doua fază a procesului dintre
pentru soluţionarea echitabilă, conform dreptului internaţional al România şi Ucraina, faza orală (audierile părţilor).
oricărui diferend internaţional supus spre soluţionare. Urmând practica de până în prezent, procesul de delimitare
maritimă România c. Ucraina beneficiază de o durată a
• recurgerea la CIJ reprezintă modalitatea cea mai
avansată de soluţionare a diferendelor internaţionale, care audierilor publice de 3 săptămâni, în perioada 2-19
oferă perspectiva finalizării într-un interval de timp septembrie 2008, organizate în două tururi (runde) de
rezonabil (media duratei proceselor la CIJ fiind de cca.4 ani) pledoarii, într-un mod care să asigure contradictorialitatea
şi egalitatea procedurală a părţilor.
·• costurile nu foarte mari ale procedurii soluţionării la
Primul stat care pledează în primul tur este reclamantul
CIJ — prin raportare la beneficiile delimitării (accesul la (România), având la dispoziţie 4 zile (3 ore pe zi, de la 10 la 13,
exploatarea resurselor de hidrocarburi, gaze naturale ş.a. din ora Olandei/de la 11 la 14, ora României) în prima săptămână a
zona în dispută) fazei orale, în perioadă 2-5 septembrie 2008.
·• existenþa unui mecanism de garantare a executării În a doua săptămână a fazei orale, pledează pârâtul
hotărârii (Consiliul de Securitate ONU); hotărârea definitivă a (Ucraina), având la dispoziţie un timp identic (în perioadă 9-12
CIJ nu poate fi apelată sau recurată [nu se poate face apel sau septembrie 2008).
recurs]; ea nu este o soluţie cu valoare de recomandare, ci La finalul primului tur, judecătorii pot pune părţilor întrebări,
executorie, care trebuie sa fie aplicata imediat de părţi; nu e la care se aşteaptă răspuns în timpul celui de-al doilea tur sau
nevoie nici măcar de acorduri bilaterale de implementare, pentru ulterior finalizării pledoariilor orale, într-un termen dat, în scris.
că soluţia este extrem de simplă: o linie bazată pe coordonate Urmează un al doilea tur de pledoarii în a treia săptămână,
geografice precise primul care pledează, în perioada 15-16 septembrie 2008, fiind
·• prin demersul României problema delimitării a fost din nou România (reclamantul), pe parcursul a 2 zile (3 ore pe
scoasă din prim-planul agendei politice bilaterale zi), urmat de pârât, care dispune de un timp identic (în perioada
(soluţionarea diferendului fiind lăsată în sarcina CIJ). 18-19 septembrie 2008).
Demersul este o premieră juridică a României, fiind În acest ultim tur, agenţii prezintă şi concluziile, conţinând
primul contencios internaţional din istoria ţării noastre soluţia (linia de delimitare) pe care fiecare stat o solicită CIJ.
[Case on Maritime Delimitation in the Black Sea (Romania Pe parcursul celor două tururi, argumentaţia părţilor a fost
v.Ukraine)] susţinută şi de avocaţii şi consilierii străini ai părţilor, în
După 16 septembrie 2004, demersul juridic a decurs prezentări individuale succesive.
conform Regulilor de Procedură ale CIJ, care prevăd Pledoariile au fost susţinute în engleză şi franceză.
parcurgerea mai multor etape. Pledoariile au fost publice, ele fiind deschise (publice)
Astfel, după depunerea Cererii de către partea română, participării — cu respectarea regulilor stabilite de CIJ In acest sens -
au urmat o serie de demersuri preliminare: verificarea a presei scrise şi radio-TV, precum şi a oricărei persoane interesate.

88 1 (43)
2009
document

 studii/documente
Echipa României care a gestionat procesul de delimitare a pentru soluţionarea „problemei delimitării platoului continental şi
platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale a zonelor economice exclusive”, fără a fi prevăzută şi o a doua
României şi Ucrainei în Marea Neagră a avut două clauză, privind posibilitatea ca acest tribunal să decidă asupra
componente — una românească (Bogdan Aurescu, Agentul apartenenţei Insulei Şerpilor. Pe cale de consecinţă CIJ nu
României, co-Agenţii Cosmin Dinescu - director general pentru putea să soluţioneze în cadrul procesului iniţiat în 2004 mai mult
afaceri juridice în MAE şi Călin Fabian - ambasadorul României decât s-a convenit de către părţi în 1997 că acest for
la Haga; echipa tehnică — 5 diplomaţi - Liviu Dumitru, Ioana jurisdicţional poate să soluţioneze.
Preda, Mirela Pascaru, Catrinel Brumar, Irina Niţă; din echipă Finalizarea, la 19 septembrie 2008, a fazei orale a
au mai făcut parte Olivia Horvath - ofiţerul de presă al echipei, procedurilor a fost urmată de deliberările Curţii şi de
şi Rodica Vasile - expert al Direcţiei Tehnologia Informaţiei din pronunţarea unei Hotărâri. Conform practicii CIJ,
MAE, precum şi experţii lt.comandor (r) Octavian Buzatu, pronunţarea unei hotărâri într-un caz supus soluţionării are
contra-amiral (r) Eugen Laurian şi căpitan Ovidiu Neghiu - de la loc într-un interval de 3 până la 6 luni de la încheierea
Direcţia Topografică a Ministerului Apărării şi doi experţi din pledoariilor, în funcţie de complexitatea cazului.
Ministerul Economiei (Agenţia Naţională pentru Resurse Între momentul finalizării deliberării (19 septembrie 2008),
Minerale) - director general Gicu Boroşi şi director general respectiv cel al adoptării hotărârii şi pronunţării (3 februarie
adjunct Mihai Gherman (membru în Comisia ONU pentru 2009), soluţia diferendului a rămas confidenţială, ea nefiind
Limitele Platoului Continental) şi alta străină (James Crawford comunicată părţilor. Soluţia a fost aflată de către părţi şi de către
— Universitatea din Cambridge, Alain Pellet - Universitatea Paris public doar în momentul pronunţării ei în şedinţă publică.
Ouest Nanterre-La Défense şi Vaughan Lowe -Universitatea din Potrivit procedurilor în uz, Curtea Internaţională de
Oxford, Daniel Müller şi Simon Olleson; din echipa României a Justiţie (CIJ) anunţă public data pronunţării Hotărârii cu 2 - 3
mai făcut parte, în calitate de judecător ad-hoc profesorul săptămâni înaintea pronunţării.
francez Jean Pierre Cot - preşedinte al Societăţii Franceze de CIJ a anunţat, printr-un comunicat difuzat pe site-ul
Drept Internaţional si judecător la Tribunalul International pentru instituţiei, la 16 ianuarie 2009, că pronunţarea solemnă a
Dreptul Marii de la Hamburg), ceea ce corespunde modului în Hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţie în cazul
care sunt alcătuite în mod obişnuit aceste echipe în procedurile privind„Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c.
care au loc în faţa CIJ. Ucraina) urma să aibă loc pe data de 3 februarie 2009, în
Conducerea echipei a fost asigurată de componenta Marea Sală a Justiţiei din Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii,
română, prin Agentul României în proces (numit anterior începând cu ora 10.00 (ora Olandei, ora 11.00 - ora României).
sesizării CIJ), care a avut responsabilitatea reprezentării ţării Anunţul datei pronunţării Hotărârii CIJ marca încheierea
noastre în relaţia cu CIJ pe parcursul derulării procedurilor. fazei deliberărilor Curţii cu privire la soluţia diferendului, fază
Diferendul dintre România şi Ucraina adus în faţa CIJ a declanşată imediat după finalizarea audierilor publice în proces,
privit exclusiv stabilirea echitabilă a suprafeţei de platou
care au avut loc în perioadă 2-19 septembrie 2008.
continental şi de zonei economice exclusive a României şi,
Conform practicii CIJ, în şedinţă publică solemnă (cu
respectiv, a Ucrainei, în partea de nord-vest a Mării Negre.
durata de cca.2 ore), în prezenţa
În mod concret, CIJ urmează să stabilească o linie unică de tuturor judecătorilor care au luat parte la deliberări şi la
delimitare a platoului continental şi a zonelor economice adoptarea hotărârii, a reprezentanţilor părţilor, a corpului
exclusive ale celor două părţi din partea de nord-vest a Mării diplomatic acreditat la Haga şi a tuturor celor interesaţi,
Negre, prin indicarea coordonatelor geografice concrete ale Hotărârea este citită (cf. Cap.II.Competenţa Curţii.Art.58 din
punctelor care o formează, definite prin latitudine şi longitudine. Statutul CIJ) de către Preşedintele Curţii.
Problema delimitării nu a implicat revendicări teritoriale Delegaţia română care a luat parte la ceremonia solemnă a
sau probleme de suveranitate. pronunţării Hotărârii a fost formată Agentul României pentru CIJ,
În 1997, prin Tratatul politic de bază şi Acordul conex (art.4 Bogdan Aurescu, cei doi co-Agenţi, Cosmin Dinescu, director
litera “h”), România şi Ucraina au stabilit competenţa CIJ doar general pentru afaceri juridice în MAE român şi Călin Fabian,

Imagine din ziarul

„Libertatea”,
din 4 februarie 2009

document
2009
1 (43) 89

studii/documente
ambasadorul României la Haga, şi ceilalţi membri ai echipei Textul hotărârii a fost distribuit apoi jurnaliştilor şi publicului
române care a gestionat procedurile în faţa CIJ în cazul privind prezent, fiind postat la scurt timp pe site-ul Curţii. De asemenea,
„Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina). Grefa CIJ a făcut public un comunicat de presă şi un sumar al
Presa a fost invitată sa participe la ceremonia solemnă a hotărârii, care au fost transmise şi Secretariatului General al
pronunţării Hotărârii CIJ. Ceremonia a putut fi transmisă în direct ONU. Secretarul General ONU a fost informat direct cu privire la
de către televiziuni. hotărâre.
(Hotărârea CIJ are trei părţi. După 4 ani, 4 luni şi 18 zile, CIJ de la Haga a făcut publică
Prima parte este introducerea, care menţionează numele oficial decizia privind diferendul româno-ucrainean legat de
judecătorilor care au luat parte la proceduri (cel puţin 9 din cei delimitarea zonelor economice exclusive şi a platoului
15 judecători permanenţi, plus ale judecătorilor ad-hoc) şi ale continental al celor două ţări în Marea Neagră.
reprezentanţilor părţilor (Agenţi, co-agenţi, consilieri, avocaţi), [Eforturile echipei României în cei 4 ani, 4 luni şi 18 zile,
o sinteză a derulării procedurilor în faţa CIJ, precum şi poziţiile s-au concretizat în:
fiecărei părţi la diferend cu privire la soluţia de delimitare pe care • 1713 de pagini au avut pledoariile scrise depuse de
o propune spre adoptare CIJ (pe scurt metoda de delimitare România în 2005 şi 2006
propusă şi traseul liniei de delimitare). • 18 ore, în 6 zile — durata pledoariilor orale ale României
A două parte este dispozitivul hotărârii, care conţine sinteza în procesul de la Haga - 3 ore pe zi, 4 zile în primul tur, 2 zile
elementelor de fapt şi de drept ale cazului supus spre soluţionare în al doilea tur
— contextul geografic al delimitării, poziţiile părţilor cu privire la
• aproape 400 de pagini au avut textele pledoariilor orale
interpretarea contextului geografic şi referitoare la normele care,
susţinute de România în septembrie 2008
în viziunea fiecărei părţi, ar trebui aplicate şi la interpretarea
care ar trebui, în opinia părţilor, sa fie dată acestora, inclusiv • 20 de membri a avut echipa României care a susţinut
modul de aplicare a acestora şi, în special, ceea ce Curtea reţine faza orală a procesului în faţa Curţii de la Haga, dintre care 5
în privinţa elementelor de fapt şi de drept. Declaraţiile sunt scurte consilieri străini, experţi în domeniul dreptului internaţional
şi indică doar susţinerea sau dezacordul judecătorului respectiv • 7 dintre membrii echipei României au susţinut
cu soluţia. Opiniile separate sunt redactate de judecătorii care au pledoarii în faţa completului Curţii —
votat pentru soluţia din hotărâre, dar care nu sunt de acord cu Agentul, co-Agentul şi cei 5 experţi străini
raţionamentul care a condus majoritatea judecătorilor la soluţie. • peste 4 ore şi jumătate din totalul de 18 ore al pledoariilor
Opiniile dizidente sunt redactate de judecătorii care nu sunt de României au însumat pledoariile Agentului şi co-Agentului
acord nici cu soluţia, nici cu raţionamentul care a condus • 13 discursuri prezentate în prima rundă de pledoarii şi 10
majoritatea judecătorilor la soluţie. în a două rundă
A treia parte este paragraful operativ, care conţine soluţia • 7 discursuri au fost susţinute în limba franceză, iar 16 în
pe care o dă Curtea, adică modul de trasare a liniei de delimitare limba engleză
a spaţiilor maritime, definită — conform celor solicitate de părţile
• 36 de exemplare ale Dosarului judecătorilor, cuprinzând
la diferend — prin coordonate geografice. De asemenea,
elemente de probă care au susţinut argumentaţia României, au
menţionează cum a votat fiecare judecător.
fost transmise Grefei în fiecare zi a pledoariilor părţii române.
Totodată, în astfel de hotărâri este inclusă şi o hartă care
Aceste dosare s-au aflat în faţa fiecărui judecător în
ilustrează modul în care CIJ trasează linia de delimitare a
timpul susţinerii pledoariilor
spaţiilor maritime).
În finalul prezentării, preşedintele CIJ, judecătoarea • 200 de documente (dintre care 147 în prima rundă şi 53
britanică Rosalyn Higgins, a dat citire paragrafului operativ, cel în cea de-a două) a cuprins în total fiecare dosar transmis
care conţine hotărârea Curţii, prezentând coodonatele Curţii; din cele 200 de documente, 92 au fost grafice special
geografice ale punctelor prin care va trece linia de delimitare: elaborate pentru etapa orală a procedurilor (restul fiind
“In its Judgment, which is final, banding and without appeal, extrase din documentele pertinente şi copii ale unor hărţi)
the Court unanimously “Decides that starting from Point 1, as • peste 100 de proiecţii în primul tur şi aproape 70 în al
agreed by the Parties in Article 1 of the 2003 State Border doilea tur au fost prezentate pe ecran, în faţa judecătorilor CIJ
Régime Treaty, the line of the single maritime boundary • România a cheltuit, în final, 628.500 pentru procesul
delimiting the continental shelf and the exclusive economic privind delimitarea platoului continental al Mãrii Negre,
zones of Romania and Ukraine in the Black Sea shall follow desfăşurat în perioadă 2004-2009; suma reprezintă mai puţin
the 12-nautical-mile arc of the territorial sea of Ukraine de jumătate din prognozele iniţiale]
around Serpents’ island until Point 2 (with co-ordinates 45° Prin decizia Curţii, din cei 12.200 km2 aflaţi în dispută,
03’ 18.5” N and 30° 09’ 24.6” E) where the arc intersects with României i-au revenit 9.730 km2, adicã 79,34% (cea mai mare
the line equidistint from Romania’s and Ukraine’s adjacent parte a platoului continental, spaţiile maritime ale
coasts. From Point 2 the boundary line shall follow României/NATO/UE extinzându-se spre est), iar Ucrainei 2.500
the equidistince line through Points 3 (with co-ordinates 44° km2, adicã 20,66%.
46’ 38.7” N and 30° 58’ 37.3” E) and 4 (with co-ordinates Agentul României la CIJ, Bogdan Aurescu, a ţinut să
44° 44’ 13.4” N and 31° 10’ 27.7” E) until it reaches Point 5 sublinieze că este vorba de o decizie avantajoasa pentru ţara
(with co-ordinates 44° 02’ 53.0” N and 31° 24’ 35.0” E). From noastră.
Point 5 the maritime boundary line shall continue along the România a obţinut la Curtea de Justiţie de la Haga
line equidistint from the opposite coasts of Romania and recunoaşterea a aproximativ 80% din pretenţiile exprimate6 -
Ukraine in a southerly direction starting at a geodetic cu privire la platoul continental şi zona economică exclusivă din
azimuth of 185°23‘ 54.5” until it reaches the area Marea Neagră - încă din perioadă negocierilor cu sovieticii.
where the rights of third States may be afected”(în La Haga ne-au fost recunoscute de către CIJ 80% din
partea de sud delimitarea a rămas/rămâne un deziderat!). drepturile noastre! Este impropriu spus ca am câştigat ceva
Grefierul CIJ a citit coordonatele geografice în limba în plus, pentru că, istoric vorbind, Ucraina a rămas cu
franceză, cea de-a doua limbă oficială a CIJ, întrucât Insula Şerpilor, şi o parte din zona economică exclusivă şi
Preşedintele Curţii a folosit limba engleză. platoul continental care, dacă nu ar fi existat Protocolul din
Originalele hotărârii, semnate de preşedinte şi grefier şi 4 februarie 1948 şi “succesiunea” Ucrainei din 1991, totul
având sigiliul CIJ, au fost înmânate Agenţilor. ne-ar fi aparţinut nouă, fără nici un proces la Haga!

90 1 (43)
2009
document

 studii/documente
“Este finalul unui diferend complicat ce a durat patru decenii.
Linia obţinută este mai avantajoasa decât o soluţie ce ar fi putut
obţinută prin negociere. Decizia Curţii confirmă echipei şi a
strategiei pe care partea română a manifestat-o în faţa Curţii.
Este un diplomatic, un succes al aplicării dreptului
internaţional”, a declarat Agentul României, Bogdan Aurescu.
Într-un comunicat al MAE (03.02.2009) se subliniază:
“Hotărârea CIJ recunoaşte jurisdicţia suverană şi drepturile
suverane ale României — în principal de exploatare a resurselor
— pentru o suprafaţă de 9730 km de platou continental þi
zonã economicã exclusivã, adicã 79,34% din zona de 12.200
km aflatã în disputã cu Ucraina (circa 70 de miliarde de
metri cubi de gaz şi 12 milioane de tone de petrol din estimările
de până în prezent). Hotărârea pune punct final unei dispute
bilaterale complexe care durează de 42 de ani şi care nu a putut
fi rezolvată prin niciun alt mijloc. România şi-a îndeplinit astfel
obiectivul strategic în acest dosar: trasarea unei linii echitabile,
nesusceptibilă de interpretări şi care permite trecerea la
exploatarea resurselor de hidrocarburi din zona alocată părţii
române prin soluţia CIJ. Soluţia CIJ reprezintă un succes al
aplicării dreptului internaţional, fiind o decizie corectă şi
echitabilă, favorabilă României.
Ministerul Afacerilor Externe reiterează poziţia României de
respectare a hotărârii CIJ, care este o obligaţie ce decurge din
Agentul României Bogdan Aurescu, pledând Carta ONU pentru ambele părţi la diferend. MAE român
în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga reaminteşte că şi autorităţile din Ucraina au declarat în repetate
rânduri că vor respecta hotărârea Curţii, cel mai recent cu
Efectiv am câştigat un proces important! Meritele revin prilejul vizitei domnului Cristian Diaconescu, ministrul afacerilor
echipei care a dus această bătălie încrâncenată timp de mai mulţi externe, la Kiev, la data de 23 ianuarie 2009. MAE îşi exprimă
ani. Diplomaţia românească a dovedit că poate funcţiona eficient. speranţa că pronunţarea Hotărârii CIJ va permite trecerea la
De fapt, aceasta este marea victorie: o demonstraţie de forţă în dezvoltarea mai departe a relaţiilor bilaterale, spre beneficiul
domeniul dreptului internaţional, încununată de o victorie evidentă. ambelor ţări şi al cetăţenilor lor. MAE reaminteşte faptul că
Hotărârea pronunţată de către Curte este prima într-un caz Hotărârea CIJ este direct aplicabilă, obligatorie, definitivă (nu
contencios inter-statal în care a fost implicată România şi, în poate fi atacată) şi executorie imediat, nefiind nevoie de
acelaşi timp, cea de-a 100-a hotărâre a CIJ. demersuri de punere în aplicare a hotărârii nici pe plan intern,
Hotărârile CIJ sunt obligatorii (Carta ONU, art.94), definitive nici internaţional, în plan bilateral (nu sunt necesare acorduri de
(nu pot fi contestate sau atacate cu apel sau recurs) şi aplicare subsecvente la nivel interstatal!). a fost trasată de CIJ
executorii, fiind imediat aplicabile, fără niciun fel de alte pornind de la aplicarea metodei sale de delimitare dezvoltată în
formalităţi, ceea ce înseamnă că părţile trebuie să se zeci de ani de jurisprudenţă consolidată, conform regulilor
conformeze exact şi prompt, pentru că ele fac parte din relevante ale Dreptului Mării, aşa cum au fost acestea aplicate
obligaţiile internaţionale asumate prin Carta O.N.U. şi vizează de Curte la contextul geografic particular al zonei. Poziţia
asigurarea ordinii publice internaţionale. Pe plan intern, nu sunt României a fost apărată profesionist, cu toate argumentele
necesare niciun tip de demersuri — de genul promulgării sau disponibile şi toate elementele de probă care puteau susţine
aprobării/ratificării de către guvern sau parlament şi nici măcar interesele şi soluţia propusă de România. Hotărârea permite
cerinţa publicării în Monitorul Oficial a textului original sau a României să înceapă demersurile pentru exploatarea directă a
traducerii în limba română a hotărârii. Pe plan internaţional, de resurselor de hidrocarburi din zona în dispută care au fost
asemenea, nu este necesar niciun fel de acord al părţilor pentru alocate de CIJ României, care până acum erau „blocate” de la
punerea în executare a hotărârii. exploatare, ceea ce constituie o contribuţie directă la
În plus, acest tip de hotărâri prevăd soluţii clare, care nu sunt consolidarea independenţei energetice a României, cu atât mai
de natură să necesite acorduri speciale de punere în aplicare. importantă în actualul context energetic european. MAE
Nerespectarea unei hotărâri a CIJ - care este unul dintre reiterează convingerea sa că Hotărârea CIJ va avea un
cele şase organe principale, cel judiciar, al ONU -, ar constitui impact pozitiv în plan bilateral şi regional, prin exemplul pe
un fapt de mare gravitate pe plan internaţional, care ar atrage care îl oferă ca mod de soluţionare a diferendelor în
consecinţe foarte serioase pentru statul în cauză, inclusiv regiunea extinsa a Mării Negre”.
izolarea internaţională a acestuia. Cristian Diaconescu, ministrul de externe al României
În cazul excepţional al nerespectării hotărârii, cap.XIV din (03.02.2009): “Am fost informat în legătură cu conţinutul deciziei
Carta ONU (art.94§2) prevede că „Dacă oricare dintre părţile la Curţii Internaţionale de la Haga în ce priveşte litigiul pentru
o cauză nu va executa obligaţiile ce-i revin în temeiul unei platoul continental între România şi Ucraina. Sigur că avem
hotărâri a Curţii, cealaltă parte se va putea adresa Consiliului de multe argumente să fim satisfăcuţi de această hotărâre. În
Securitate care poate, în caz că socoteşte necesar, să facă primul rând se stinge un litigiu între ţări vecine, care durează de
recomandări sau să hotărască măsurile de luat pentru aducerea 42 de ani. În al doilea rând se confirmă faptul că poziţia părţii
la îndeplinire a hotărârii”. române a fost întemeiată din punctul de vedere al dreptului
Nu s-a întâmplat niciodată ca hotărârile CIJ să nu fie internaţional, cată vreme instituţia care reprezintă
respectate. comunitatea internaţională în astfel de litigii a dat o decizie de
Această Hotărâre marchează finalul unui diferend complicat, câştig de cauză părţii române în proporţie de 80%. (…). Aceste
derulat pe parcursul a 42 de ani (1967-2009) - 20 de ani de decizii sunt definitive şi executorii. Vreau sa fac precizarea că,
negocieri (1967-1987) cu URSS (10 runde) şi 6 ani (1988-2004) în baza dreptului internaţional, supravegherea aplicării unei
cu Ucraina (34 de runde). astfel de hotărâri revine Consiliului de Securitate al ONU. Nu a

document
2009
1 (43) 91

studii/documente
existat până în acest moment niciun caz în care o astfel de “Aceste cantităţi uriaşe de gaze, de petrol ar urma sa fie
hotărâre dată de Curtea de la Haga să nu fie aplicată şi constatate dacă există sau nu abia după ce se intră în operaţiuni
respectată în litera şi spiritul ei. Face parte din argumentul de petroliere serioase, care presupun nu doar o prospectare, ci şi o
comportament normal în cadrul comunităţii internaţionale. activitate economică destul de laborioasă, pentru că zona de
Totodată vreau să sper că din punct de vedere politic scoatem exploatare este destul de dificilă. Este necesară, din câte am
de pe agenda bilaterală a raporturilor româno-ucrainene o temă înţeles (…), prezenţa unor companii internaţionale cu experienţă
care trenase foarte mult timp şi putem să ne concentrăm pe şi foarte mari, pentru a putea pune în aplicare un bun proiect“,
aspectele politice ale unor relaţii bilaterale de bună vecinătate în a adăugat Cristian Diaconescu. El a admis că în zonă există
continuare.(…). Deocamdată se va face marcarea rezerve de hidrocarburi, dar cantitatea şi posibilitatea de
corespunzătoare a teritoriului. Sunt mai multe categorii de exploatare ale acestora sunt deocamdată incerte.
drepturi şi obligaţii care revin părţii, funcţie de distanţa de la Agentul României în procesul de la Haga, Bogdan
ţărm, după ce se face marcarea pe baza coordonatelor de Aurescu, a declarat presei (03.02.2009):
longitudine şi latitudine pe care le-a decis Curtea Internaţională; “Hotărârea pe care a pronunţat-o astăzi CIJ în cazul
sunt începând de la dreptul de pasaj al navelor până la accesul delimitării maritime în Marea Neagră, România contra Ucraina,
la posibilităţile de exploatare. Vreau sa vă spun că deocamdată recunoaşte jurisdicţia suverană şi drepturile suverane - în
trebuie sa fim rezervaţi şi prudenţi în ceea ce priveşte principal, de exploatare - ale României pentru o suprafaţă de
încurajarea unor abordări privind o exploatare extraordinară în platou continental şi zonã economicã exclusivã de 9.700 km ,
acea zonă. În mod clar, vreau să vă spun că nu s-au făcut adicã 79,34% din zona în disputã cu Ucraina, de 12.200 km .
prospecţii extrem de detaliate din acest punct de vedere. Există De asemenea, în aceastã zonã sunt estimate a fi alocate prin
rezerve de hidrocarburi, dar urmează sa vedem în ce cantitate linia trasatã de Curte aproximativ 70 de miliarde de metri cubi de
şi în ce măsură putem să ajungem la ele”. gaz şi 12 milioane de tone de petrol.
La întâlnirea cu membrii Comisiei pentru politica externă a Soluţia CIJ este un succes al aplicării dreptului internaţional.
Camerei Deputaţilor, Cristian Diaconescu a declarat: “În Caracterul sau corect şi echitabil nu poate sa fie pus sub semnul
opinia noastră, cifrele avansate în diverse adresări publice sunt întrebării. Este, prin urmare, o soluţie avantajoasă pentru
extrem de relative. Nu mă feresc să spun că sunt uneori chiar România, care a susţinut permanent o formulă de
hazardate. Nu am niciun fel de evaluare. Nu am avut-o niciodată delimitare conformă cu dreptul internaţional şi, evident, o soluţie
şi vreau să vă spun că nici nu ne interesează acest lucru. Ceea echitabilă, care este avantajoasă şi pentru Ucraina. Este finalul
ce însă a fost important şi argumentează ceea ce încerc să vă unui diferend complicat, care a presupus, de mai bine de 40 de
spun este că, practic, din 1997, prin Tratatul politic de bază ani, de când a luat naştere, negocieri cu Uniunea Sovietică de
între România şi Ucraina şi Acordul conex, ambele părţi au 20 de ani, şase ani şi 34 de runde de negocieri cu Ucraina, patru
interzis executarea oricărui fel de activitate de exploatare în ani, patru luni şi 18 zile - care se împlinesc astăzi - de
acea zonă“. El a argumentat că datele care se vehiculează confruntare juridică în faţa CIJ, şi putem spune că la finalul
sunt relative, având în vedere că prospectarea ştiinţifică a zonei, acestui proces obiectivul nostru a fost atins: obţinerea unei linii
deşi posibilă, nu s-a făcut de companii sau de una din părţi echitabile, clare, nesusceptibile de interpretări şi care deschide
(profesorul geolog Nicolae Panin, fost director al accesul la resursele de hidrocarburi care se găsesc în această
GEOECOMAR, care s-a ocupat cu studierea platformei zonă alocată de hotărârea Curţii României.
continentale româneşti a Mării Negre, afirma că în zona România va respecta hotărârea Curţii, este o obligaţie care
respectivă nu este vorba de rezerve mari de gaz si petrol: “Tot decurge pentru ambele părţi din Carta ONU. Sentinţa pronunţată
ce s-a spus în ultimul timp au fost nişte cifre fără niciun fel de astăzi de către Curte, care este prima într-un caz contencios
acoperire“. Panin a mai spus că nu există o evidenţă foarte clară interstatal în care este implicată România - şi, în acelaşi timp, cea
a posibilelor zăcăminte din Marea Neagră). de-a 100 hotărâre a CIJ -, este o hotărâre obligatorie, definitivă,

Vedere aeriană a Insulei Şerpilor

92 1 (43)
2009
document

 studii/documente
direct aplicabilă şi executorie imediat, nefiind necesare respinse de Curtea Internaţională de Justiţie“; nu este cazul ca
demersuri pe plan intern de punere în executare sau demersuri Ucraina să se considere înfrântă în disputa cu România; “în
la nivelul relaţiilor dintre cele două state. Este o linie care a fost partea platoului care a revenit Ucrainei se află practic toate
obţinută, aşa cum aţi văzut, din argumentaţia Curţii, prin zăcămintele de petrol şi gaze prospectate până acum“.
aplicarea metodei pe care Curtea a aplicat-o în mod constant în Rectorul Academiei de ştiinţe juridice din Odessa,
jurisprudenţa sa, este o linie care a ţinut seama de dreptul Serghei Kivalov aprecia că principala eroare a autorităţilor
internaţional aplicabil, aşa cum a fost acesta ajustat în funcţie de ucrainene a fost aceea că au acceptat desfăşurarea procesului
contextul geografic particular al zonei în care a avut loc la CIJ. “Nu trebuiau să accepte. Fără justiţie, se putea negocia
delimitarea. Din acest moment, indiferent de percepţiile subiective mult şi bine, şi, cine şie, poate ca Ucraina ar fi câştigat în faţa
ale părţilor, care au fost exprimate prin liniile pe care le-au propus ţării vecine“.
în faţa Curţii, - percepţii care sunt, evident, anterioare soluţiei Opoziţia ucraineană tună şi fulgeră, vorbind despre trădare
Curţii -, soluţia Curţii este cea care exprimă adevărul juridic cu la cel mai înalt nivel!
privire la soluţia corectă în acest caz. Linia de delimitare împarte Partidul comuniştilor a solicitat Procuraturii deschiderea
ceea ce are dreptul efectiv România, respectiv Ucraina. Este o unei acţiuni penale îndreptate împotriva preşedintelui Viktor
linie clar mai avantajoasa decât o soluţie care ar fi putut sa fie Iuşcenko, pentru “trădarea de patrie în legătură cu pierderea de
obţinută prin negociere. Este o linie mai bună decât orice facto de Ucraina a unei părţi considerabile a teritoriului economic
propunere pe care cealaltă parte, de-a lungul întregului proces, strategic şi a platoului continental în zona Insulei Şerpilor”.
îndelungatului proces de negociere, a propus-o părţii române. În Liderul comuniştilor ucraineni Piotr Simonenko a declarat că
sfârşit, este o soluţie care confirmă munca pe care echipa decizia Curţii Internaţionale de Justiţie “poate avea consecinţe
României care a reprezentat interesele statului nostru în faţa catastrofale pentru Ucraina“; „ acţiunea criminală a ministerului
Curţii a depus-o în aceşti ani. De asemenea, confirmă în mare de Externe stabileşte astfel un precedent care poate duce la
parte strategia pe care partea română a adoptat-o în faţa Curţii, şi încălcarea integrităţii teritoriale a Ucrainei de către alte state”.
vreau să mulţumesc în mod deosebit colegilor mei care au făcut Politologul ucrainean Vladimir Skaciko (în publicaţia rusă
acest efort. Este, practic, un rezultat care ridică nu doar profilul “Pravda”) avertiza că după decizia din 3 februarie 2009, Ucraina
internaţional al României, dar şi al şcolii româneşti de drept ar putea pierde şi alte dispute teritoriale, inclusiv cu Rusia
internaţional. (…). Cred că este un succes diplomatic important, (făcând trimitere la Sevastopol). Decizia reprezintă un eşec
cred că este un succes al aplicării dreptului internaţional”. pentru Kiev şi deschide calea către noi revendicări teritoriale ale
William Worster, profesor de drept internaţional la Bucureştilor.
Universitatea din Haga, le atrăgea atenţia românilor într-un Analistul ucrainean (prorus şi anti-NATO) Dmitri
interviu pentru NewsIn: “Nu deschideţi încă şampania“, fiindcă Zaborin:“Maine vom putea ajunge intr-o situaţie similară cu
“până nu extrageţi aceste resurse, nici nu simţiţi că sunt ale Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud, (…)”.
voastre“. Profesorul Worster nu le ţinea oficialilor români o lecţie Deputatul Valentin Kolesnicenko (Partidul Regiunilor),
de diplomaţie şi nici nu le vorbea despre riscurile imprudenţelor consideră că „Ucraina a pierdut 14 mii de km pătraţi de teritoriu
discursive, dar observa că între lege şi politică este o distanţă cu imense rezerve de petrol şi gaze de miliarde de dolari”;
foarte mare şi că este important cum va fi pusă în practică eşecul Ucrainei în disputa cu România privind delimitarea
decizia Curţii de la Haga. Cu alte cuvinte, diplomaţii români — şi platoului continentul reprezintă o trădare a oficialilor Ucraineni:
nu numai ei! - ar trebui să depăşească optimismul euforic şi să “Orice măsură de pedeapsa pentru această infracţiune va fi
afle cum poate intra România în mod concret în posesia prea mică, în comparaţie cu prejudiciul adus ţării şi viitorului
teritoriului alocat, cum îl va delimita, dar mai ales cum va negocia poporului ucrainean. Este o trădare de stat şi răspunzătorii ar
eficient cu Ucraina exploatarea zonelor economice comune. trebui traşi la răspundere“.
Hotărârea CIJ a generat în Ucraina acuzaţii grave, insinuări, Scriitoarea ucraineană Oles Buzina într-un articol publicat
inclusiv afirmaţii nelalocul lor! în cotidianul Segodnya (21 septembrie 2008), eronat şi fără o
Preşedintele Viktor Iuşcenko a calificat drept “strălucit“
minimă decenţă, afirma că “niciun stat din lumea care se
efortul diplomaţilor ucraineni. “Sunt convins că decizia
respectă nu ţine cont de această prăvălie“ [Curtea Internaţională
reprezintă un compromis sănătos. Noi nu am pierdut nimic“;
de Justiţie de la Haga!]. Pentru “a închide gura lacomă a
“Diplomaţia noastră a prădat în mod strălucit România” (sic!); el
României“, ea propunea autorităţilor statului ucrainean să facă
este convins că decizia este de 2,1:1 în favoarea Ucrainei!
aluzie Bucureştilor că Ucraina ar putea recunoaşte
Premierul Ucrainei, Iulia Timoşenko, i-a acuzat de eşecul
independenţa Transnistriei.
Ucrainei la Haga personal pe preşedintele Viktor Iuşcenko şi
Presa rusa sau ediţia ucraineană a unor ziare ruseşti, au
ministrul de externe Vladimir Ogrâzko.
intervenit şi ele pe această temă: „Ucraina a suferit o înfrângere
Ministrul de Externe Volodimir Ogrizko a dat asigurari că
geopolitică şi economică pe frontul de Vest”; “Meciul din Insula
Ucraina “nu a pierdut niciun centimetru din teritoriul său“ (a fost
Şerpilor, la final: 1-0 pentru România. Ucraina a pierdut bătălia
demis marţi 3 martie 2009 de Rada Supremă, din cauza modului
pe frontul de vest” (Pravda).
în care a gestionat disputa cu România la CIJ!).
Legat de Insula Şerpilor şi audierile/Hotărârea de la
Adjunctul ministrului ucrainean de externe, Oleksandr
Haga, credem necesare câteva sublinieri de principiu:
Kupcişin: “Suntem mulţumiţi de această decizie a
CIJ.(…)”;”Este puţin ciudat că CIJ a stabilit linia de • problema delimitării nu a implicat revendicări teritoriale sau
demarcaţie ignorând circumstanţele relevante“. probleme de suveranitate din partea României; prin demersul la
Purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, CIJ ţara noastră nu a cerut înapoierea Insulei Şerpilor,
Vasili Kirilici: „După o primă analiză, considerăm decizia chestiunea validităţii titlului originar rămânând deschisă!
obiectivă”. • chestiunea apartenenţei Insulei Şerpilor nu a făcut şi nu
Agentul Ucrainei la Haga, Volodimir Vasilenko: “Este putea face, în mod obiectiv, obiectul procesului — Curtea nu se
prematur de apreciat verdictul Curţii Internaţionale de Justiţie de putea pronunţa asupra apartenenţei Insulei Şerpilor, pentru că
la Haga în litigiul privind delimitarea platoului continental şi a nu avea în competenţă să facă acest lucru (în 1997, prin Tratatul
zonelor economice exclusive din Marea Neagră ca fiind o victorie politic de bază şi Acordul conex — art. 4 litera “h” —, România şi
fără echivoc a României“; “(…) consider că atât România, cât şi Ucraina au stabilit competenţa CIJ doar pentru soluţionarea
Ucraina pot fi considerate câştigătoare. (…) majoritatea „problemei delimitării platoului continental şi a zonelor
argumentelor pe care partea română şi-a construit poziţia a fost economice exclusive”, fără a fi prevăzută şi o a două clauză,

document
2009
1 (43) 93

studii/documente

Vedere aeriană a Insulei Şerpilor

privind posibilitatea ca acest tribunal să decidă asupra România; zonele economice exclusive vor fi atribuite conform
apartenenţei Insulei Şerpilor) principiului echitabilităţii
• Agentul României Bogdan Aurescu, în timpul audierilor, a • “Având în vedere că nu influenţează decizia, Curtea nu
descris istoricul ocupării ilicite a Insulei Şerpilor, demonstrând consideră necesar să se pronunţe asupra naturii formaţiunii”
nedreptăţile create deja de această situaţie - contrară dreptului • Insulei Şerpilor i se menţine o mare teritorială de 12 mile
internaţional (mai precis Tratatului de Pace de la Paris din marine
1947) - în zona gurilor Dunării şi în proximitatea formaţiunii Potenţialul economic al celor 9730 km ce au revenit
geografice în cauză. Aurescu a evidenţiat şi efectele inechitabile României în urma hotărârii de la Haga din 3 februarie 2009, a
pentru România ale modului arbitrar de stabilirea a frontierei
stârnit interesul marilor companii de pe piaţa mondială a
maritime în 1949, cu încălcarea regulilor de drept în materie.
petrolului.
“Deşi România, ca stat european responsabil, nu înţelege să
ceară în cadrul procesului de la CIJ anularea acestei situaţii Procedurile de concesionare durează cel puţin un an şi
ilegale la momentul producerii ei — ca dovada stând chiar jumătate şi includ: delimitarea perimetrelor; elaborarea
Tratatul de baza din 1997 — şi nici nu pretinde Curţii să acţioneze pachetelor de date; publicarea anunţului în Monitorul Oficial al
după principiul unei „justiţii compensatorii”, aşa cum a încercat României şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene - etapă care
să acrediteze Ucraina în documentele fazei scrise, România nu durează cel puţin trei luni; depunerea şi evaluarea ofertelor;
acceptă ca aceste situaţii ilegale şi efectele lor profund negocierea acordurilor petroliere (şi, în final); aprobarea
inechitabile să afecteze suplimentar drepturile teritoriale ale acestora prin hotărâri de guvern, după obţinerea avizelor
României în contextul prezentei delimitări“; “România nu poate ministerelor abilitate.
accepta extinderea consecinţelor inechitabile produse deja de Companiile care au deja perimetre concesionate în
nedreptatea istorica prin care formaţiunea geografică Insula Marea Neagră pot relua activităţile de explorare şi exploatare,
Şerpilor a fost ocupată ilicit de către URSS în 1948“, a subliniat perimetrele neconcesionate (cca.1000 km fiecare) urmând a fi
Agentul României, Bogdan Aurescu, în faţa CIJ.
scoase la licitaţie internaţională.
Cei 15 jurişti ai Curţii Internaţionale de Justiţie de la
Procedurile şi operaţiunile petroliere necesar a fi efectuate
Haga, cu unanimitate de voturi (!), au decis că Insula
Şerpilor: până la punerea efectivă în exploatare a unui nou zăcământ pot
• nu poate fi considerată punct de bază în trasarea liniei de dura câţiva ani. Potrivit experţilor, prospectarea zonei ar putea
delimitare; Insula Şerpilor nu este considerată ca fiind integrată dura până la 10 ani, abia după această perioadă începând
în coasta Ucrainei şi deci nu poate fi considerat un punct de exploatarea efectivă a zonei.
bază pentru trasarea liniei de delimitare; Platforma continentală românească a Mării Negre şi
• nu poate fi considerată ţărm resursele ei constituie obiectiv strategic naţional, aparţin
• nu poate influenţa linia de demarcaţie; Decizia CIJ poate fi statului, iar Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale este
considerată o victorie a României, pentru că excluderea Insulei autoritatea desemnată să le valorifice (prin concesionare) în
Şerpilor de pe lista punctelor de demarcaţie luate în considerare interesul poporului român.
creează premisele unei normalităţi maritime între cele două ţări Bucuria câştigării acestui diferend internaţional la CIJ a fost
• nu este relevantă pentru delimitarea între Ucraina şi serios umbrită de o serie de dezvăluiri care, în ansamblu, se

94 1 (43)
2009
document

 studii/documente
subsumează “scandalului Sterling” (aflat în derulare), care a fost dezbătut în plenul Camerei şi retrimis Comisiei de industrii.
atestă că foştii guvernanţi ai României au concesionat o anume Primul Ministru a cerut parlamentarilor să trateze „cu
suprafaţă din ceea ce ne-a revenit în urma delimitării, înainte ca maximă responsabilitate” dezbaterile asupra ordonanţei, pe
Hotărârea CIJ să fie pronunţată! care a catalogat-o drept „o acţiune premeditată a Guvernului
Este incredibil — s-a concesionat înainte de 3 februarie 2009 Tăriceanu (…). Din 2007, şi-a pregătit mişcarea din 2008, pe
o suprafaţă care, parţial, se suprapune7 peste suprafaţă obţinută final de mandat, pentru a acorda acel contract care prejudiciază
de România prin amintita decizie a CIJ! (pe lângă faptul că actul financiar interesele României, iar noi avem datoria să curmăm
normativ a fost promovat la nici două luni de la prezentarea acest abuz”! Tot el a dispus (5 februarie 2009) demararea
pledoariilor României în faţa Curţii de la Haga, documentul a procedurilor legale în vederea declasificării anexei secrete la
fost semnat de către demnitari care nu aveau legătură cu acel H.G. nr.1446/12 noiembrie 2008 privind aprobarea Actului
act. Aflând de hotărârea semnată de guvernul Tăriceanu, adiţional nr.11 la Contractul de explorare şi împărţire a producţiei
Ministerul Afacerilor Externe de la Kiev a declarat sec: “România pentru perimetrele XIII Pelican şi XV Midia, sesizând şi
Departamentul de Control al Primului-Ministru în vederea
a pierdut in zadar 22 de ani”!... )
elucidării condiţiilor în care a fost atribuit contractul de
De la un contract iniţial de explorare şi împărţire a producţiei
concesionare încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse
de hidrocarburi din perimetrele XIII (Pelican) şi XV (Midia),
Minerale (ANRM) şi Sterling Resources Ltd.
încheiat în timpul guvernării Stolojan (6 august 1992), prin care
Preşedintele României a spus că Guvernul trebuie să
statul român avea dreptul la 45% din producţie, iar compania
găsească atât soluţii, cât şi explicaţii în cazul contractului
Enterprise Oil cu care se încheiase contractul 55%, prin preluări Sterling, chiar dacă acest lucru ar duce la o dispută juridică: “Mi-
succesive s-a ajuns la un contract de concesiune cu Sterling aş dori mult să clarificaţi disputa legată de concesiunile din
Resources (canadienii plătesc statului român o redevenţă între Marea Neagră”, a spus Traian Băsescu, cerând totodată să se
3,5%-13,5% din valoarea ţiţeiului extras şi o redevenţa de 3,5%- dea o explicaţie şi o soluţie, chiar dacă “ar fi nevoie să trecem
13% din valoarea gazelor extrase)! printr-o dispută juridică”.
Acest lucru a fost posibil datorită faptului că Guvernul Călin (Contractul petrolier ar putea fi desfiinţat fără mari
Popescu Tăriceanu a modificat (la sfârşitul mandatului!) prin complicaţii juridice, asta în condiţiile în care autorităţile doresc
Ordonanţa de Urgenţă nr.101 din 4 octombrie 2007, atât Legea cu adevărat acest lucru. Acest lucru ar fi posibil, între altele, în
minelor, cât şi Legea petrolului. Modificările aduse Legii baza faptului că pentru a fi valabil, controversatul contract
petrolului au permis încheierea unui act adiţional [ce are o petrolier avea nevoie şi de avizul Consiliului Concurenţei. Pe el,
anexă secretă de 42 de pagini, ce prevede transformarea nu apare şi semnătura/viza Consiliului Concurenţei!)
licenţei de explorare pentru cele două perimetre într-un contract În contextual geopolitic actual nu putem omite pe istoricul
de concesionare!] între Agenţia Naţională a Resurselor Gheorghe I. Brătianu care, profetic, aprecia că problemele
Minerale şi firma canadiană Sterling Resources. Mării Negre şi ale Caucazului vor veni de la petrol.
Ordonanţa a fost depusă la Senat pe 9 octombrie 2007 şi La fel de realist şi exact sună vorbele inspiratului politician
aprobată în 27 noiembrie 2007, iar la Camera Deputaţilor a ajuns Take Ionescu: “Va veni un timp când se va dovedi că atmosfera
pe 10 decembrie 2007; în 5 mai 2008, actul normativ a primit grea care apasă România conţine numeroşi vapori de petrol“!...
raport de respingere în Comisia de industrii a Camerei; în 13 mai

1 „Sacrificiile”istorice clamate de preşe- „moştenit” Insula Şerpilor de la URSS; ei 5 În Memoriul său, România a prezentat
dintele Constantinescu s-au dovedit inutile şi bine, în acest caz, dacă insula a fost a URSS- delimitarea deja convenită cu Uniunea
dăunătoare prestigiului şi intereselor naţionale! ului (care a făcut-o „cadou” Ucrainei), „de Sovietică în porţiunea iniţială a primului
Bulgaria - care nu avea semnate şi nu a semnat ce” a avut nevoie Kievul de recunoaşterea sector. Aceasta a fost efectuată printr-o serie
în grabă tratate cu vecinii, aşa cum au făcut scrisă din partea guvernanţilor români aflaţi de Acorduri, începând cu Procesele Verbale din
guvernanţii români cu Ungaria şi Ucraina...- a la putere a faptului că insula le aparţine şi, în 1949 (Procesul Verbal General din 1949 şi
intrat în NATO odată cu noi, nimeni, nici din continuarea raţionamentului, dacă nu era a Procesul Verbal Individual de Descriere a
interior nici din exterior, necerându-le sacrificii noastră, noi pe ce bază am recunoscut Semnelor de Graniţă 1438 şi 1439). Graniţa
pentru atingerea acestui obiectiv! Ucraina ca proprietară asupra acesteia !?...) stabilită în acest mod a fost confirmată în mod
2 După destrămarea URSS, stânca a trecut, 4 Subliniem faptul că atâta timp cât o substanţial de Actul din 1954 şi de Procesul Verbal
ilegitim, în stăpânirea Republicii Ucraina, însă - instanţă internaţională nu constată lipsa de General, respectiv, Individual din 1963 şi 1974.
legal — a intrat în teritoriul Ucrainei exclusiv validitate a protocolului din 4 februarie 1948, 6 Circa jumătate din zona câştigată de
datorita virgulei puse de Adrian Severin. Potrivit se menţine statutul juridic conform căruia România la Haga va fi preluată de Petrom (OMV-
lui, în ’97, România n-a „cedat“ insula, ci a Petrom este marele câştigător al deciziei de la
Ucraina este deţinătoarea actuală a Insulei
acceptat faptul că Ucraina este succesoarea de Haga!), foarte puţin revenind canadienilor de la
Şerpilor. România este cea care trebuie să
drept a URSS. Sterling (din cei cca.5000 km2 concesionaţi, 80%
3 Acest context ciudat şi fără precedent, ceară acest lucru (la fel stând lucrurile şi cu
revin OMV-Petrom şi 20% firmei Sterling).
conduce la câteva observaţii juridice de fond, la Pactul Ribbentrop-Molotov)! Poziţia statului 7 Potrivit paginii de internet a companiei
câteva întrebări privind profesionalismul şi buna evreu, a statelor baltice, a Japoniei, în Sterling Resources perimetrul XV Pelican se
credinţă a celor implicaţi în acest act de trădare chestiunile teritoriale legate de al doilea război suprapune, parţial cu suprafaţa de 9.730 km2 de
a intereselor naţionale: „de ce” a săvârşit Adrian mondial şi urmările acestuia, trebuie să platou continental pe care le-a câştigat România
Severin faptele relatate (din împuternicirea cui, constituie pentru partea română un model prin decizia Curţii Internaţionale de Justiţie de la
cu ce drept)?; Ucraina a susţinut că a (imbold) privind demersurile viitoare! Haga, din 3 februarie 2009!

The Serpent Island form ancient times to our days

Abstract: The Serpent Island (Snake Island) repre- look into this issue and presents us the solutions found
sented throughout the history a broad interesting subject till 2009.
both for researchers and for the public. Known as a spe- Keywords: continental plateau, orders, territorial
cialist in the field, the author gives us the possibility to waters, exclusive economic zones, negotiation

document
2009
1 (43) 95

recenzii

Lumini [i umbre
în lumea serviciilor secrete române[ti
Lucian DR~GHICI

După două decenii de la momentul măsurilor întreprinse pe plan militar pentru care beneficiază de atenţia autorului, atât
când România a făcut primii paşi pe drumul intrarea în război. pentru epoca interbelică, cît şi pentru
făuririi unei societăţi democratice, relaţia De asemenea, autorul descrie şi perioada celui de Al Doilea Război
dintre serviciile secrete şi factorul politic aspecte mai puţin cunoscute ale activităţii Mondial.
este încă un subiect controversat, ultimul informative de pe teritoriul României în Perioada 1939-1945 se bucură de o
exemplu în acest sens reprezentându-l timpul Primului Război Mondial, ca, de atenţie deosebită din partea autorului,
scandalul declanşat, în ianuarie 2009, de exemplu, sprijinul pe linie informativă pe care încearcă să descifreze multe din
declaraţiile lui Claudiu Săftoiu, fost şef al care l-au acordat români din Transilvania, misterele acestei epoci. „Reţeaua Rică
SIE. În acest context, editarea unui istorii a Banat şi Bucovina pentru pregătirea intrării Georgescu”, misiunea „Autonomous”,
serviciilor secrete româneşti este mai mult armatei române în război sau acţiunile legionarii care acţionau, în mai 1944, „sub
decât binevenită. informative ale grupurilor de rezistenţă de bagheta NKVD” sau colaborarea SSI cu
Profesorul Cristian Troncotă, la ora pe teritoriul vremelnic ocupat de Puterile OSS-ul american după 23 august 1944,
actuală cel mai bun specialist în acest Centrale, cum au fost cele conduse de sunt câteva dintre subiectele care îi dau
domeniu, aduce în atenţia cititorilor evoluţia Vasile Chilian în Vrancea sau Alexandru ocazia autorului să prezinte fresca unei
serviciilor de informaţii, prezentând pe larg Popovici la Brăila, care au plătit cu viaţa, epoci care încă nu şi-a dezvăluit încă
circumstanţele creării primelor structuri alături de alţi conaţionali, activitatea lor în toate misterele.
informative, precum şi reorganizările slujba ţării.
succesive ale acestora, prezentând detaliat În paginile lucrării, autorul aduce în
atribuţiile secţiilor şi compartimentelor care atenţia cititorilor şi existenţa unor structuri
le compuneau, astfel încât cititorul îşi poate informative a căror activitate este mai puţin
forma o imagine cât mai complexă asupra cunoscută, aşa cum a fost Secţia Militară
competenţelor acestora. Secretă din Transilvania, care a activat în
Încă din primele pagini ale lucrării aflăm perioada noiembrie 1918-noiembrie 1919,
că folosirea serviciilor de informaţii în sau Eşalonul Mobil al Serviciului Special de
scopuri politice a apărut încă din primii ani
Informaţii în timpul Campaniei din Est.
de funcţionare a acestora, în timpul
Relaţia dintre lumea politică şi serviciile
domniei lui Alexandri Ioan Cuza.
secrete este analizată pe larg în partea a
Pe de altă parte, autorul se încumetă
II-a lucrării, dedicată perioadei interbelice,
să atace şi aspectele misterioase la istoriei
în care este examinată, printre altele,
moderne a României cum ar fi, de
activitatea structurilor informative paralele
exemplu, asasinarea prim-ministrului
Barbu Catargiu în 1862 sau atentatul ale partidelor politice sau al camarilei
împotriva lui Ion I.C. Brătianu din 1909. regale. Aflăm, astfel, că două dintre
Nu lipsesc nici episoadele demne de personajele extrem de apropiate de regele
filmele de acţiune, cum s-a întâmplat în Carol al II-lea, Ernest Urdăreanu şi Elena
aprilie 1914, atunci când viitorul şef al SSI, Lupescu, aveau propriile lor servicii de
Mihail Moruzov, la acea dată simplu agent, informaţii, aceasta din urmă manifestând,
a reuşit să sustragă valiza diplomatică
ambasadorului austro-ungar la Bucureşti, Cristian Troncotă, România
Ottokar von Czernin, în timpul unei călătorii şi frontul secret 1859 — 1945,
cu trenul de la Bucureşti spre Budapesta. Editura Elion, Bucureşti, 2008, 415 p.
Între Ploieşti şi Predeal, Moruzov a intrat
cu chei false în compartimentul
diplomatului, desigur în lipsa acestuia, şi a Fiecare capitol al lucrării este însoţit de
aruncat toate bagajele pe fereastră, precum, mai târziu, Elena Ceauşescu, o o bogată bibliografie, mărturie a strădaniei
acestea fiind recuperate de complicii care pasiune pentru ascultarea convorbirilor autorului de a consulta o multitudine de
urmăreau trenul cu un automobil. telefonice. izvoare edite şi, mai ales, inedite pentru
Binenţeles că autorităţile române au Un subcapitol extrem de interesant conceperea acestei lucrări. Folosind
„recuperat” bagajele în cel mai scurt timp, este şi cel dedicat tehnicilor conspirative documentele de arhivă autorul nu s-a
dar fără valiza diplomatică. folosite de comuniştii români în ilegalitate. mulţumit să scrie doar o istorie a serviciilor
Pregătirea intrării României în Primul Din descrierea procedeelor folosite de de informaţii, ci a întreprins şi o prezentare
Război Mondial este analizată pe larg, comunişti pentru a-şi ascunde activitatea a societăţii româneşti de la Unirea
autorul prezentând atât aspectele pozitive, de ochii vigilenţi ai Siguranţei, descriere Principatelor până la începutul instaurării
dar neocolind nici ipostazele mai puţin bazată pe documente de arhivă, dar şi pe regimului comunist în România. Prin
plăcute, atunci când „patriotismul nu a memoriile unora dintre ilegalişti, rezultă profunzimea analizei istoriografice, ca şi
exclus slăbiciunile şi vulnerabilităţile”. importanţa de prim ordin a „aparatului prin cantitatea şi calitatea materialului
Autorul descrie în amănunt modul în care tehnic” în cadrul structurilor Partidului documentar studiat, lucrarea România şi
agenţii Puterilor Centrale au profitat de Comunist din România, „batalionul de frontul secret reprezintă o sinteză
arghirofilia unora din personajele de prim avangardă la clasei muncitoare” activând fundamentală în domeniul istoriei serviciilor
rang ale vieţii publice româneşti pentru a-i practic ca o agentură de spionaj. secrete româneşti, constituindu-se într-o
atrage de partea lor, ca şi de specularea Lupta, prin mijloace specifice contra lucrare de primă importanţă pentru cei
orgoliului unor ofiţeri români pentru a-i iredentismul maghiar este un alt aspect al interesaţi de istoria României moderne şi
determina să dezvăluie unele secrete al activităţii serviciilor de informaţii româneşti contemporane.

96 1 (43)
2009
document

 recenzii

Un prieten al arhivelor
col. (rez.) dr. farm. Constantin Iugulescu (1924–2006)
Dr. George Dan MOGO{ANU
Lucian DR~GHICI

olumul, editat postum, reprezintă teza de doctorat a Merişanu (1864—1931), Ştefan Gavrilaş (1871—1926),

V lector univ. col. (rez.) dr. farm. Constantin Iugulescu

(1924—2006), susţinută în anul 1974, la I.M.F. Târgu-
Mureş, sub conducerea ştiinţifică a prof. dr. doc. Iosif
Gheorghe P. Grinţescu (1878—1956), Alexandru Ionescu-Matiu
(1883—1975). Biografiile personalităţilor remarcabile care au
contribuit la afirmarea pe plan naţional şi internaţional a
Spielmann. farmaciei militare româneşti sunt întregite cu prezentarea
Motivaţia şi scopul medicului dr. Carol Davila (1828—1884).
lucrării se desprind încă din Trecutul îndelungat şi valoros, numeroasele acte de
„Cuvânt înainte”: „Din nefe- devotament, spiritul de sacrificiu, competenţa profesională şi
ricire, despre contribuţia dăruirea, constituie motive de mândrie pentru farmacia
specifică farmaciei de cam- românească şi pentru Armata Română. Farmacia militară
panie nu s-a scris decât românească a avut şi are întotdeauna ca misiune asigurarea
puţin şi nesemnificativ. armatei cu medicamente, pansamente, instrumentar şi
După multe decenii de aparatură medicală, atât în timp de pace, cât şi la război. Pe
neglijare şi în lipsa unei front sau în spatele frontului, în comandamente, în spitale, la
trenurile sanitare etc., mereu la datorie acolo unde era făurit
Constantin Iugulescu, viitorul ţării, farmaciştii şi-au adus cu devotament contribuţia la
Pagini din trecutul efortul general.
farmaciei Farmacia militară a dat buni organizatori, ofiţeri disciplinaţi,
militare româneşti, cu tărie de caracter şi morală, oameni interesaţi de aspectele
Editura SITECH, ştiinţifice şi practice ale problemelor de farmacie, exponenţi
Craiova, care au reprezentat cu cinste profesia lor la numeroase
2008, 350 p. manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Din rândurile
farmaciştilor militari s-au desprins, în fiecare perioadă istorică,
iniţiative oficiale, folosind numeroase surse de documentare mai mulţi sau mai puţini eroi în timpul războaielor, numeroase
încercăm, în paginile ce urmează, să dezvăluim o mică parte cadre didactice în învăţământul superior farmaceutic, 1—2
din marea epopee a activităţii farmaciştilor militari, cu gând de savanţi în ştiinţele farmaceutice şi multe exemple de muncă,
recunoştinţă din partea generaţiei noastre şi cu intenţia de abnegaţie, devotament social.
edificare a celor ce vor veni după noi”. Documentarea a avut la bază numeroase fonduri de
În scopul sistematizării vastului material documentar, arhivă, cercetate de către autor în Arhivele Ministerului Apărării
autorul a impus o periodizare proprie istoriei farmaciei militare Naţionale, Arhivele Naţionale Bucureşti, Biblioteca Academiei
româneşti, astfel: perioada prefarmaceutică militară (până la Române, Biblioteca Muzeului Militar Central. În plus,
1831); perioada de debut şi organizare a farmaciei militare bibliografia cuprinde peste 350 de referinţe cu privire la decizii,
(1831—1858); perioada de reorganizare şi afirmare naţională instrucţiuni, legi, periodice, volume şi articole de specialitate
(1859—1877); perioada de ascensiune şi efort în războaie româneşti şi străine.
(1878—1945); perioada comunistă (1946—1989). În ceea ce Lucrarea reprezintă un reper important pentru specialiştii şi
priveşte ultima perioadă, volumul cuprinde doar intervalul iubitorii istoriei farmaciei româneşti, militare sau civile, atât din
1946—1975, textul fiind refăcut după exemplarul de lucru al punctul de vedere al efortului de documentare, cât şi al dorinţei
tezei de doctorat, care cuprindea şi însemnările manuscrise autorului de a scoate la lumină adevărul istoric.
ale autorului.
Lucrarea este structurată pe 12 capitole, după cum ***
urmează: „Farmacia militară românească în studii şi articole
istorice”; „Farmacia militară pe plan internaţional”; „Primele
farmacii militare româneşti”; „Farmacia militară în perioada de
afirmare naţională (1859—1877)”; „Farmacia militară în războiul Constantin
pentru independenţa de stat a României”; „Anii de ascensiune Iugulescu,
ai farmaciei militare româneşti (1878—1916)”; „Farmacia George Dan
militară până la intrarea României în primul război mondial”; Mogoşanu,
„Serviciul farmaceutic militar românesc în primul război Din epopeea
mondial (1916—1919)”; „Farmacia militară românească în
Serviciului sanitar
militar în războiul
perioada interbelică (1919—1940)”; „Farmacia militară
pentru independenţa
românească în cel de-al doilea război mondial (1940—1945)”; României (cu o privire
„Farmacia militară românească în perioada 1946—1975”; atentă asupra
„Farmacia militară românească în manuscrise şi imagini Serviciului farmaceutic),
(1832—1975)”. Printre farmaciştii militari remarcabili sunt Editura Medicală
menţionaţi, cu scurte biografii: Francisc Xaverius Pruzinsky Universitară, Craiova,
(1802—1874), Constantin Stabil (1860—1905), Constantin 2006, 160 p.

document
2009
1 (43) 97

recenzii/semnal
olumul a fost conceput ca un omagiu adus activităţii Serviciului Sanitar, este descrisă în numeroase pagini, multe

V medicilor şi farmaciştilor militari în timpul Războiului

de Independenţă, cu ocazia împlinirii, în anul 2007,
a 130 de ani de la cucerirea independenţei de stat a României.
dintre acestea cu un caracter emoţionant, activitatea plină de
abnegaţie a medicilor şi farmaciştilor militari în timpul
Războiului de Independenţă pentru a alina suferinţele ostaşilor
Pornind de la un ciclu de lecţii de curs pentru şcolile şi răniţi pe câmpul de luptă.
spitalele militare, autorii au aprofundat cercetarea fondurilor Aşa cum se precizează şi în titlu, o atenţie deosebită este
arhivistice pentru a oferi cititorilor o lucrare foarte bine acordată prezenţei farmaciştilor militari pe teatrul de operaţii din
documentată într-un domeniu încă puţin cercetat de istoricii Bulgaria, autorii aducând în atenţia cititorilor oameni şi fapte
militari. Pe lângă prezentarea organizării şi înzestrării peste care se aşternuse, în mod cu totul nemeritat, colbul uitării.

***
Dic]ionar enciclopedic de marin`
DEM, elaborat din iniţiativa unui turceşti, franceze şi engleze această care va trebui să se ţină seama la noile
grup de ofiţeri din Marina Militară, este lingua franca s-a îmbogăţit şi cu termeni ediţii ale dicţionarelor mai ample ale
rezultatul a mai multor ani de muncă, olandezi, arabi şi de alte origini, din limbii române, ca de exemplu
precedată de o lungă perioadă de regiuni îndepărtate. Dicţionarul explicativ al limbii române
documentare, de către un colectiv de Primele pagini ale dicţionarului (DEX) sau DN, Dicţionarul de
zece specialişti. Dicţionaul are 560 de propriu zis sunt precedate de o bogată neologisme ca şi dicţionarele tehnice
pagini cu 8000 de articole, prevăzute cu listă de prescurtări şi de inventarul generale.
planşelor şi hărţilor care însoţesc textul. La o nouă ediţie ar trebui dată şi
definiţii. Pe lângă termenii pur nautici, el
(Ar fi trebuit să se indice şi paginile bibliografia lucrărilor consultate.
cuprinde şi cuvinte din diferite discipline
unde se găsesc aceste adausuri Prof. Univ. Dr. Dr.h.c.mult
(tehnice, geografice, istorice) legate de
deosebit de preţioase şi de binevenite). Maria Iliescu
marină. Lucrarea este o reelaborare şi
In cele două introduceri nu se Institut für Romanistik
dezvoltare substanţială a Dicţionarului
aminteşte că dicţionarul este prevăzut şi Innrain 52
de Marină din 1979, la care un aport A-6020 Innsbruck
cu desene, figuri si scheme care
esenţial l-a avut locotenent-comandor uşurează înţelegerea definiţiilor, aşa că Austria
(r) Mihai Bujeniţă. Deoarece sunt este de fapt vorba de un
prezentate şi date din istoria marinei Bildwörterbuch, lucrat după principiul
(române), informaţii despre porturi, Wörter und Sache, ceea ce contribuie
şantiere navale şi căi navigabile, ca şi mult la valoarea lucrării.
despre războaie navale şi chiar despre Cuvintele titlu sunt frecvent urmate
persoane importante din domeniul de abrevieri care dau indicaţii de natură
marinei, lucrarea îşi poartă pe drept foarte diferită: de registru (înv. =
titlul de Dicţionar enciclopedic de învechit; livr. = livresc), de domeniu (jur.
marină. = juridic), de geografie (g. = golf, r. =
Prefaţa în limba română e urmată râu, fl. = fluviu), de limbi (ol. =
de o scurtă, dar foarte bine venită olandeză).1
introducere în limba engleză, în care se Definiţiile sunt redactate clar şi
corect şi dau informaţiile de care este
subliniază că vocabularul folosit de
nevoie.
marinarii români este o adevărată
Fără a intra în amănunte,
lingua franca pentru Dunărea de jos,
dicţionarul de faţă este o lucrare
pentru Marea Neagră şi pentru Marea lexicografică foarte serioasă şi utilă, de
Mediterană, având ca bază limba
română îmbogăţită în cursul vremii cu
termeni din limbile slave, din greaca Dicţionar enciclopedic
bizantină si medievală, din turcă, de marină; coord. Bejan, Anton,
germană şi în ultima vreme în special Editura Societăţii Scriitorilor Militari,
din engleză. Prin filiera cuvintelor Bucureşti, 2006, 312 pag.

1 definită ca ‚prima navă engleză...care a traversat Canalul

Unele prescurtări din text lipsesc în lista generală a
prescurtărilor, ca de exemplu ist (cromster) sau hd. iar altele, Mânecii în 1822. Ar trebui să se renunţe în orice caz la
ca unele indicaţii de limbă, nu sunt suficient de clare: e vorba prescurtarea sin.(sinonim). Când acesta există el poate fi dat
de limba de origine, de filieră, de felul cum se pronunţă un ca definiţie, urmând eventual să se facă o trimitere. Când este
cuvânt într-o anumită limbă. Unele prescurtări nu aduc vorba de o parafrază, care redă acelaşi sens nu este vorba de
informaţii noi, ca de exemplu ist. la cuvântul Aaron Manby, sinonimie (abataj sin abatere în carenă.).

98 1 (43)
2009
document

 semnal
necesară, plină de informaţii bazate pe
Buletinul Muzeului Militar Naţional
o temeinică cercetare, într-un format şi
“Regele Ferdinand”, serie nouă,
nr. 6/2008, Ed. Alpha MDN, 499 pag. o calitate grafică de excepţie.

Şerbănescu, Măştile contra gazelor în

armata română (II) 1934-1945;
comnador dr. Marian Moşneagu, Un
proiect interbelic de amenajare a
Muzeului Marinei Române; col. (r)
expert Ion Neacşu, Conservarea
armamentului în urmă cu 145 de ani.
Volumul beneficiază de un grupaj de
fotografii reproduse la un nivel calitativ
deosebit.

***
ntre numeroase lucrări dedicate

u o prezentare grafică de
Î istoriei contemporane, o iniţiativă
de istorie medie nu poate decât să

C excepţie, Buletinul Muzeului

Militar Naţional cuprinde
numeroase studii grupate eficient pe
Andreea Atanasiu, Veneţia şi Genova
în Marea Neagră. Nave şi navigaţie
(1204 - 1453),
categorii: studii de istorie, Ed. Istros, Brăila, 2008, 321 pag.
personalităţi/biografii, studii de
muzeografie, educaţie şi pedagogie ne bucure. Extrem de bine documentată ***
muzeală, conservarea şi restaurarea — fiind vorba despre o teză de doctorat ealizată în semn de cinstire a
patrimoniului. Spicuim, absolut
aleatoriu, din titlurile materialelor: Ioan I.
Scafeş, Organizarea unităţilor de
— structurată pe două părţi (Veneţia şi
Genova în Marea Neagră, 1204-1453;
Nave şi navigaţie), volumul se
R Regimentului 4 „Argeş” în
cazarma căruia încă din anul
1973 Centrul de Studii şi Păstrare a
mitraliere în armata imperială germană; dovedeşte o lectură interesantă, atât Arhivelor Militare Istorice, lucrarea de
col. dr. Vasile Popa, Înzestrarea armatei pentru specialişti, cât şi pentru cei faţă este o continuare a celei intitulate
române (1914-1916); dr. Cornel Ţucă, pasionaţi de istoria navelor şi a „Istoricul Regimentului 4 Argeş”, editată
Români, ardeleni şi bucovineni din navigaţiei. la Piteşti cu prilejul aniversării a 50 de
armata austro-ungară în prizonierat în
ani de la înfiinţarea unităţii. Prezentul
Rusia; dr. Costin Scurtu, Procesul de
aderare a României la structurile NATO, Col. (r) dr. Cornel Carp,
1990-2000; Neculai Moghior, Constantin lt. Col. dr. Petrişor Florea,
„Bâzu” Cantacuzino — Asul Forţelor dr. Cornel Ţucă (coordonatori),
Aeriene Regale Române; Mihnea Vlad Istoricul Regimentului 4 Dorobanţi
„Argeş” (1877-1946), Ed. Pământul,
2008, 308 pag.

***
carte dedicată celui despre care

O un alt erou român, generalul

Radu Korne, spunea că „nu cred
să fie ostaş român care să nu-l
cunoască”. Generalul Leonard
Mociulschi, simbol al unităţilor de munte
din Armata României, a fost, este şi cu
siguranţă va rămâne un model pentru
toate generaţiile ce vor veni. O carte

Col. (r) Gheorghe Suman, volum îşi propune să informeze cititorii

lect. univ. dr. Adrian Mociulschi, despre cele mai importante şi
Generalul Leonard Mociulschi semnificative momente din evoluţia
în conştiinţa românilor, Ed. Univers regimentului de la înfiinţare şi până
Ştiinţific, Bucureşti, 2008, 398 pag. după cel de - Al Doilea Război Mondial.

document
2009
1 (43) 99

studii/documente

Contents
 The year of the General Headquarters, general-lieutenant Ion Ciupei, Ph.D.  1916. Military conventions with the Allies — de
jure and de facto, Vasilica Manea  1916: Information and lesson learned from the current war, Lucian Drăghici  The Muslim
heroes from Mărăşeşti and Oituz, prof. univ. Ioan Bitoleanu  Romanian air forces in 1918, Vasile Tudor  Following an archival
mistake: the personal file of the Lieutenant reservist Gib Mihăescu, Iulian Boţoghină  The activity of the Romania National
Senate (Cluj) reflected in the notes of Sidonia Docan, Cornel Ţucă, Ph. D.  The shortest year of the XX century Luminiţa Giurgiu
 Echoes in the time memory. The heroic path of the Romanian1st Armoured Division, Colonel George Gheorghiu  The
University from Iasi in the new national and geopolitical context of the Greater Romania, prof. Univ. Ion Agrigoroaiei, PH.D. 
“Mircea” — the training vessel at its 70th anniversary, Constantina Stoianovici  The intervention of the forces and passive defence
arsenal after the bombings on Bucharest on April 4th, 1944, Alexandru Armă  30 years ago. The Soviet offensive from
Stalingrad, Dumitru Dobre  Generals in exile, Dinu Zamfirescu  The bases of Romania’s national defence in post-war period,
Captain Marian Moşneagu, Ph. D.  The proletarian guards and the fighting popular groups from Romania (1950-1969)
Lieutenant-colonel Petre Opriş, Ph. D.  The memoirs of the Colonel Victor Paraschiv about the events which led to the
Czechoslovakian crisis from 1968  The spiritual patronage of the Army, Brigadier General (ret) Grigore Buciu  The Serpent
Island form ancient times to our days, prof. Dominuş Pădurean, PH.D.

Sommaire
 2009 — l’année de l’Etat Major Général, général lieutenant (r) Ion Ciupei  1916 — Conventions militaires avec les alliés — «de
jure» et «de facto», drd. Vasilica Manea  1916: «Informations et renseignements de la guerre actuelle», Lucian Drăghici 
Héros musulmans de Mărăşeşti et d’ Oituz, prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu  L’aviation roumaine en 1918, Vasile Tudor  A la
découverte d’une erreur de classement: le mémoire personnel du lieutenant réserviste Gib Mihăescu, drd. Iulian Boţoghină 
L’activité du Sénat National roumain (Cluj) dans les notes de Sidonia Docan, dr. Cornel Ţucă  La plus courte année du XX-e
siècle, Luminiţa Giurgiu  Echos dans la mémoire du temps. L’itinéraire héroïque de la 1-ére Division Blindée roumaine, colonel
(r) George Gheorghiu  L’Université de Iaşi dans le nouveau contexte national et géopolitique de la Roumanie réunie, prof. univ.
dr. Ion Agrigoroaiei  Le navire-école «Mircea» à son 70-e anniversaire, Constantina Stoianovici  Intervention des forces et des
moyens de défense passive après le bombardement de Bucarest, le 4 avril 1944, Alexandru Armă  Il y a 30 ans. L’offensive
soviétique de Stalingrad, Dumitru Dobre  Généraux en exil, Dinu Zamfirescu  Fondements de la défense nationale de
Roumanie d’après la guerre, capitaine de navire dr. Marian Moþneagu  Les gardes ouvrières et les formations populaires de
lutte en Roumanie, lieutenant-colonel dr. Petre Opriş  Mémoires du colonel Victor Paraschiv sur les événements qui ont entraî-
né la crise tchécoslovaque en 1968  Le patronage spirituel de l’armée, général de brigade (r) Grigore Buciu  L’île des Serpents
— de l’antiquité jusqu’a nos jours, prof. univ. dr. Dominuţ Pădurean

Inhalt
 2009 — das Jahr des Generalstabes, Generalleutnant (r) dr. Ion Ciupei  1916. Die militärische Vereinbarungen mit den
Alliierten — „de jure“ und „de facto“, drd. Vasilica Manea  1916: „Informationen und Lehre aus dem gegenwärtigen Krieg“, Lucian
Drăghici  Die muslimen Helden von Mărăşeşti und Oituz, Universitätsprof. Dr. Ioan Bitoleanu  Die rumänische Luftwaffe im
Jahre 1918, Vasile Tudor  Auf die Spuren eines Archivarfehler: die persönliche Denkschrift des Leutnants Gib Mihăiescu, Drd.
Iulian Boţoghină  Die Tätigkeit des Rumänischen Nationalen Senates (Cluj) wiedergespielt in den Notizen der Sidonia Docan,
Dr. Cornel Ţucă  Das kürzeste Jahr des Jahrhunderts XX, Luminiţa Giurgiu  Die Echos im Zeitgedächtnis. Das heldenhafte
Itinerarium der 1. Division rumänische Panzerwagen, Oberst (r) George Gheorghiu  Die Universität von Iassy im neuen natio-
nalen und politischen Zusammenhang des vervollständigten Rumäniens, Universitätsprof. Dr. Ion Agrigoroaiei  Das Schulschiff
„Mircea“ am 70. Jahrestag, Constantina Stoianovici  Die Intervention der Kräfte und Passivschutzmittel nach dem
Bombenangriff auf Bukarest vom 4. April 1944, Alexandru Armă  Vor 30 Jahren. Der sowjetische Angriff von Stalingrad, Dumitru
Dobre  Genärale im Exil, Dinu Zamfirescu  Die Fundamente der nationalen Verteidigung des Rumäniens in der
Nachkriegsperiode, Kommandore Dr. Marian Moşneagu  Die Arbeitergarden und die Kampfvolksformationen von Rumänien
(1950 — 1969), Oberstleutnant Dr. Petre Opriş  Die Denkschriften des Oberst Victor Paraschiv über die Ereignisse die tsche-
choslowakische Krise vom Jahr 1968 geschaffen haben.  Die geistige Patronage der Armee, Brigadegeneral (r) Grigore Buciu
 Die Insel der Schlangen — von Altertum bis Gegenwart, Prof. Dr. Dominuţ Pădurean

100 1 (43)
2009
document