Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • 156 vizualizări

    Genul Epic - Repere Teoretice

    Încărcat de

    Felicia Apreutesei

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Genul Epic - Repere Teoretice

    Încărcat de

    Felicia Apreutesei
    156 vizualizări2 pagini

    Titlu original

    Genul epic - repere teoretice.doc

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca doc, pdf sau txt
    156 vizualizări2 pagini

    Genul Epic - Repere Teoretice

    Încărcat de

    Felicia Apreutesei

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca doc, pdf sau txt
    Sunteți pe pagina 1din 2

    GENUL EPIC – REPERE TEORETICE

    Def. Genul epic reprezintă un gen literar în care naraţiunea este principala modalitate de
    expunere artistică, întâmplările sunt prezentate, de regulă, în ordine cronologică, de către
    un narator.
    În afară de naraţiune, în operele epice mai pot fi prezente şi celelalte modalităţi de
    expresie artistică: descrierea, dialogul şi monologul.
    Operele epice se caracterizează prin mobilitate din două puncte de vedere: spaţial
    (acţiunea se poate desfăşura în orice loc) şi temporal (acţiunea se poate desfăşura în orice
    timp).
    Speciile genului epic sunt următoarele:
    1. Specii populare (autorul este anonim)
    a) în versuri: balada, legenda etc.
    b) în proză: snoava, basmul etc.
    2. Specii culte (autorul este cunoscut)
    a) în versuri: fabula, poemul epic, epopeea
    b) în proză: basmul cult, schiţa, povestirea, nuvela, romanul

    INSTANŢELE COMUNICĂRII NARATIVE

    Prin instanţe ale comunicării narative înţelegem acele persoane, reale sau
    imaginare, care iau parte la constituirea operei epice.
    1. Autorul este o persoană reală al cărei rol este de a scrie opera
    epică. El îl plăsmuieşte pe narator, inventează acţiunea şi dă viaţă
    personajelor.
    2. Naratorul este o persoană imaginară al cărei rol principal este de a
    povesti acţiunea operei epice.
    Clasificarea tipurilor de naratori:
    a) naratorul omniscient – cunoaşte toate întâmplările operei epice, este
    obiectiv (nu se implică emoţional) şi relatează la persoana a III-a
    Exemple: Moara cu noroc, de I. Slavici, Ion, de L. Rebreanu etc.
    b) naratorul personaj – cunoaşte şi relatează doar acele întâmplări la care a
    luat parte în mod direct, este subiectiv (se implică emoţional) şi relatează
    la persoana I
    Exemple: Ştefan Gheorghidiu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
    război, de Camil Petrescu
    c) naratorul martor – a participat la întâmplări, dar nu ca protagonist
    Ex: Ienache coropcarul, în Cealaltă Ancuţă, de M. Sadoveanu
    d) naratorul mesager – i s-a povestit o întâmplare pe care o relatează apoi şi
    altora
    Ex: Salomia, în Istorisirea Zahariei fântânarul, de M. Sadoveanu
    e) naratorul reflector: are rolul de a multiplica perspectiva asupra
    întâmplărilor
    Ex: Mini, în Concert din muzică de Bach, de Hortensia Papadat-Bengescu

    1
    f)supranaratorul – controlează intervenţiile naratorilor secundari
    Ex: supranaratorul din Hanu Ancuţei, de M. Sadoveanu

    În legătură cu aceste tipuri de naratori se vorbeşte şi de existenţa a trei perspective


    narative:
    a) perspectiva par derriere („din spate”): naratorul ştie mai multe decât
    personajele
    b)perspectiva avec („cu”): naratorul ştie la fel de multe lucruri ca şi
    personajele
    c) perspectiva du dehors („din exterior”): naratorul ştie mai puţin decât
    personajele

    3. Personajul epic - este o persoană imaginară care îndeplineşte o serie de acţiuni


    într-o operă literară epică. El este un tip uman reprezentativ care îşi evidenţiază
    trăsăturile de caracter prin împrejurările la care ia parte. Criticul literar francez
    Roland Barthes numeşte personajele „fiinţe de hârtie”.
    Clasificarea tipurilor de personaje:
    a) după criteriul importanţei: principale, secundare, episodice,
    absente
    b) după criteriul moralităţii: pozitive şi negative
    c) după criteriul complexităţii: plate (simple) şi rotunde (complexe)
    d) după criteriul numeric: individuale şi colective
    e) după criteriul raportului cu realitatea: istorice şi imaginare
    Modalităţi de caracterizare a personajului: directă (din discursul naratorului,
    autocaracterizare, cuvintele altor personaje), indirectă (din acţiunile sale, cuvinte,
    gânduri etc.)

    S-ar putea să vă placă și