Larnaca, se spune că a fost fondat de Khittim, fiul cel mare al biblicului personaj Noe, de unde şi

denumirea iniţială Kition sau Kittium.

Biserica Sfântul Ciprian și Iustina cu moastele sfinților, Mănăstirea Kalo Panagiotis Ayios Lambadistis cu
o particică din moaștele Sfântului si Mănăstirea Kykkoshttp contruită în 1092 si închinată Maicii
Domnului, trecută în lista patrimoniului mondial UNESCO. În incinta manastirii sunt 3 icoane pictate de
Sfântul Evanghelist Luca.
Manastirea Trooditissa, unde se află particele din moastele Sfântului Apostol Filip.
Manastirea Sfântul Irakleidios, un sfânt local foarte apreciat și în parohia cipriotă din Tamassos, unde se
afla construită o biserică în stil românesc – maramureșan
Manastirea Machairas asezată în zona montana Kionia – lanțul muntos Trodos, în interiorul manastirii se
afla o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.
Biserica Lefkara Timi Stavros. În biserica se afla un fragment din Sfânta Cruce.
Mănăstirea Sfântul Mina.
Biserica Sfântul Lazar, unde se afla al doilea mormant al Sfântului Lazăr, primul mormânt este în
Betania-Israel, acolo unde Hristos l-a înviat din morți, în biserica se află moștele Sfântului Lazar.
Mănăstirea Sfânta Tecla.
Nicosia(capitala Ciprului, Nicosia, aflată în centrul insulei, este un oraş cu o istorie bogată şi cu origini în
epoca bronzului. A fost declarată capitală în 1192 de familia regală franceză Lusignan, care a construit şi
monumente, biserici, mănăstiri şi palate.
Manastirea Sfântul Gheorghe Alamanos.
Mănăstirea si pestera Sfântului Neofytos (în mănăstire se găsesc moaștele Sfântului)
Mănăstirea Sfântul Rafael, unde se află părticele din moaștele Sfântului Rafael și ale Sfântului Serafim
de Sarov
Mănăstirea Sfântul Kendeas și pestera sfântului.

Scurtă istorie a insulei

Istoria insulei este una destul de zbuciumată. Locuitorii ei au suferit invazia arabilor din secolul al VII-lea,
apoi cruciadele (1191 – 1571) care au impus romano-catolicismul, reducând numărul episcopilor
ortodocşi din insulă. O altă perioadă grea pentru ciprioţi a fost îndelungata ocupaţie otomană dintre anii
1571 şi 1832, independenţa faţă de ei adusă de Revoluţia de la 1821 făcând apoi loc, în 1878,
britanicilor, care au preluat controlul asupra Ciprului, până în 1960. Din acel an şi-au căpătat
independenţa, dar, în urma unei lovituri de stat militare în 1974, Turcia a ocupat o treime din insulă, iar
ciproţii ortodocşi s-au mutat în cealaltă parte de insulă neocupată.
Nicosia
Nicosia, capitala Ciprului, este în prezent singura capitală divizată din lume, partea nordică fiind
turcească, iar cea sudică grecească. Sunt despărţite de o Linie Verde demilitarizată, menţinută de ONU.
În vechime oraşul se numea Ledra sau Ledrae şi a devenit reşedinţa regilor Ciprului în secolul al XII-
lea. În Nicosia se pot vizita: Muzeul Ciprului, Muzeul de Artă Folclorică, Noul Palat Arhiepiscopal,
Catedrala „Sfântul Ioan“, bisericile bizantine, Centrul Cultural „Makarios“, Moscheea „Omeriye“. În
apropiere de capitală se află alte atracţii turistice: mormintele regale, Mănăstirea „Agios Irakleidios“ din
Tamassos, Biserica cu cinci domuri, Moscheea din Peristerona şi Biserica „Panagia Chrysospiliotissa“ de
pe stânca de lângă Deftera.
Limassol
Oraşul Limassol este o staţiune cosmopolită situată pe malul Golfului Akrotiri, cu o plajă de peste 15 km.
Ca mărime este al doilea oraş din Cipru şi este cunoscut şi pentru faimoasele vinuri, un soi apreciat fiind
Komandaria. Oraşul a fost ridicat între două cetăţi antice: Amathus şi Kourion. În timpul cruciadelor,
Amathus a fost distrus (1191), la fel şi Kourion, iar în cel de-al doilea a avut loc nunta extravagantă a
Regelui Richard Inimă de Leu cu Berengaria de Navara. Legenda spune că după această căsătorie a
început construirea actualului Limassol, care a fost pentru o vreme principalul port al piraţilor ce acţionau
în estul Mediteranei. În Limassol pot fi vizitate: Castelul local, Portul vechi, Muzeul Medieval, Muzeul de
artă folclorică, Muzeul de arheologie, Grădina zoologică. În oraşul vechi Kourion este amplasat un teatru
greco-roman, în care se joacă opere shakespeariene pe timp de vară. De asemenea, interesante sunt şi
Casa lui Eustolios, Acropola, ruinele forumului roman şi Bazilica Creştină.
Larnaca
Despre oraşul Larnaca se spune că a fost fondat de Khittim, fiul cel mare al biblicului personaj Noe, de
unde şi denumirea iniţială Kition sau Kittium. Regatul Kition a fost întemeiat de grecii micenieni în sec. al
XIII-lea î.Hr. Dovezi ale artei miceniene în Cipru sunt zidurile cyclopice şi templele miceniene. În zilele
noastre, Larnaca este principalul port aerian, devenind astfel un oraş la fel de important ca Nicosia. În
Larnaca pot fi vizitate: Biserica lui Lazăr, Muzeul Bizantin, Fortul Larnaca, Muzeul de Arheologie, Muzeul
de Paleontologie „Torniritis-Pierdes“. Lângă aeroport sunt situate Hala Sultan Tekke, o moschee istorică
cu frumoase grădini, şi lacul sărat Larnaca.
Paphos
Un oraş foarte interesant al Ciprului este Paphos, care este în întregime declarat sit arheologic şi inclus
pe lista patrimoniului UNESCO. De rezonanţă deosebită pentru acest oraş sunt menţionarea în Scriptură
a faptului că Sfântul Pavel a poposit aici în drumul său spre Roma, dar şi trimiterile la mitologie. Poetul
Ovidiu, în a zecea carte a „Metamorfozelor“, spune povestea unui sculptor cipriot care s-a îndrăgostit de
propria operă. Sculptorul Pygmalion a cioplit în fildeş o frumoasă femeie şi s-a rugat Afroditei, zeiţa
frumuseţii şi a dragostei, să dea viaţă sculpturii. Din uniunea lui Pygmalion cu femeia din fildeş care a
primit viaţă a rezultat un fiu: Pathos („suferinţă“ în greacă). Conform miturilor antice, şi Afrodita s-a născut
în Paphos.
Protaras
Protaras este o staţiune în sud-estul insulei, pe locul său se afla în Antichitate portul Leukolla. Aici se
poate vizita Biserica Sfântului Ilie, printre cele mai vechi din Cipru.
11.04 Manastirea Pente Litharia, adica "Manastirea celor Cinci Pietre", inchinata Sfantului Apostol
Filip, este o veche manastire ortodoxa din localitatea Omodos, Muntii Troodos, la 80 de km distanta de
orasul Nicosia.
Sfantul Filip, originar din Betsaida Galileii, este cel de-al treilea Apostol chemat la misiune de catre
Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Sfantul Filip, intalnindu-l pe Natanael, i-a spus: "Am gasit pe Cel despre
Care a scris Moise in Lege si prooroci, pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret" (Ioan 1, 45). Dupa Inaltarea
Domnului la cer, Sfantul Filip a propovaduit credinta crestina in Asia. Documente descoperite recent
atesta faptul ca Sfantul Apostol Filip l-a insotit pe Sfantul Apostol Andrei in Scitia, adica in Dobrogea de
astazi, pentru a face cunoscut cuvantul lui Dumnezeu. Sfantul Filip a adormit in Domnul in cetatea
Hierapolis, din centrul Asiei Mici, unde a fost rastignit, cu capul in jos.
Manastirea Sfantul Filip - Pente Litharia ( https://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-sfantul-
filip-pente-litharia-125665.html ) a ajuns sa fie numita "Cinci Pietre", de la prezenta langa aceasta a cinci
blocuri foarte mari de piatra, prezente aici inca din antichitate, de doua ori mai mari decat pietrele de
moara. Astazi, cele cinci pietre nu mai exista, acestea fiind taiate de catre localnici, acum mai bine de o
suta de ani, spre a le folosi in constructii.
Se crede ca biserica manastirii ar fi fost zidita pe ruinele unui fost altar pagan, inchinat zeului Apolo.
Langa bisericuta se afla si astazi un copac foarte mare, avand diametru de 8 metri si inaltimea de 17
metri, copac prezent in general langa templele zeului amintit. Astazi, din ansamblul monahal nu se mai
pastreaza decat bisericuta centrala, zidita intr-o singura nava, cu absida estica si acoperis boltit.
In anul 1773, manastirea a fost renovata de catre episcopul din Pafos, anume de Sfantul Panaretos, care
a donat acesteia si o icoana cu Sfantul Apostol Filip. Icoana a fost pastrata in biserica vreme de mai
multe decenii, drept pentru care manastirea a fost numita "Sfantul Filip". Astazi, icoana donata de sfant
se pastreaza in Biserica Sfantul Filip, din localitatea Arsos.
Vreme indelungata, Capul Sfantului Filip a fost si el pastrat in aceasta manastire, alaturi de icoana
amintita. Odata cu ultima abandonare a acesteia, Sfintele Moaste au fost mutata la Biserica Sfanta
Cruce, din localitatea Omodos, unde acestea se pastreaza pana astazi. Manastirii Pente Litharia ii mai
apartin si alte trei vechi icoane, precum: o icoana a Mantuitorului, o icoana a Sfantului Filip si o icoana a
Maicii Domnului "Zalithariotissa", toate trei fiind pastrate astazi in Muzeul Bizantin de Icoane, de la
Manastirea Sfanta Cruce. In biserica manastirii nu se mai slujeste decat foarte rar. Astfel, in ziua de
praznuire a Sfantului Filip, adica pe 14 noiembrie, in bisericuta manastirii se savarseste privegherea si
Sfanta Liturghie, slujba la care participa nenumarati credinciosi.

11.04 Biserica Sfinților Ciprian și Iustina în Menico

Înainte de căderea Antiohiei în secolul XIII creștinii survolate spre Cipru martiri moaștele Sfinților Ciprian
și Iustina, ascunzându-le într-o biserică mic sat Menico, în apropiere de Nicosia. Mulți s-au vindecat,
pentru a venera moaștele Sfinților, inclusiv cipriot regele Peter 1 Lusignan, care a ordonat să se bazeze
pe site-ul unei noi biserici mică biserică în mijlocul secolului al XIV-lea.
11.04 Manastirea Sfantul Ioan Lampadistis https://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-
sfantul-ioan-lampadistis-67731.html
Manastirea Sfantul Ioan Lampadistis se afla in localitatea cipriota Kalopanagiotis; localitatea se afla in
partea centrala a Insulei Cipru, pe culmile impadurite ale Muntilor Troodos. Manastirea a fost construita
pe malul estic al raului Setrachos, pe partea opusa intinzandu-se localitatea Kalopanagiotis. Numele
manastirii este primit de la satul Lampadis, locul in care s-a nascut sfantul ocrotitor.
In anul 1985, manastirea a fost inscrisa in lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Manastirea
Sfantului Ioan din Kalopanagiotis este una dintre primele biserici cipriote trecuta in lista Patrimoniului
Mondial. Alaturi de aceasta minunata biserica din Kalopanagiotis, muntele mai gazduieste un numar
insemnat de locasuri de cult.
In interiorul micutelor biserici aflate imprastiate pe culmile muntoase ale insulei, se pastreaza pana astazi
unele dintre cele mai bine conservate fresce bizantine. Aceste biserici cipriote, pictate in fresca de o
deosebita calitate, ofera lumii exemple vii de arta bizantina si post-bizantina apartinand secolelor XI-XIX.
Bisericutele sunt de o valoare inestimabila, culturala, istorica, duhovniceasca, o parte dintre acestea fiind
recunoscute la nivel mondial. Zece dintre aceste bisericute au fost deja trecute in lista Patrimoniului
Mondial, fiind aflate astazi sub protectia si purtarea de grija UNESCO.
Muntii Troodos - lantul muntos presarat cu bisericute
Lantul muntos Troodos, aflat in centrul insulei, este cel mai mare din Insula Cipru. Cel mai inalt varf din
Troodos este Muntele Olimp, cu o inaltime de 1.952 de metri. Muntii acopera in mare parte aproape
intreaga aripa vestica a insulei.
Locul este cunoscut, inca din timpurile antice, ca avand un bogat potential de cupru, minele de cupru
fiind imprastiate peste tot. Pe langa acestea, incepand cu perioada bizantina, locul a devenit un deosebit
de important centru al artei bizantine; biserici si manastiri au fost construite in acesti munti, departe de
amenintarile atacurilor maritime.
Pe culmile acestor munti se afla o intreaga serie de monumente naturale si istorice: biserici si manastiri
bizantine, sate pitoresti si pline de traditie. Din punct de vedere bisericesc, muntele pastreaza inca o
serie de locasuri de cult deosebit de importante.
Aici se gasesc noua biserici si o manastire incluse deja in lista Patrimoniului Mondial si in purtarea de
grija UNESCO. Pe langa acestea, se mai gasesc si alte manastiri, precum Manastirea Kykkos, cea mai
renumita si bogata dintre toate.
Cele noua biserici bizantine de valoare mondiala sunt urmatoarele: "Biserica Sfanta Cruce din
Agiasmati", "Biserica Araka din Lagoudere", "Biserica Sfanta Cruce din Pelendri", "Biserica Sfantul
Nicolae Stegis din Kakopetria", "Biserica Podithou din Galata", "Biserica din Asinou", "Biserica Sfantul
Ioan Lampadistis", "Biserica din Moutoula" si "Biserica Sfantul Arhanghel Mihail din Pedhoulas"; alaturi
de micutele bisericute, in lista UNESCO a fost adaugata si "Manastirea Kykkos".
Kalopanagiotis
Localitatea Kalopanagiotis este renumita in Cipru, dar nu numai, pentru izvoarele sale cu apa sulfuroasa
si pentru biserica din secolul al XI-lea, inchinata Sfantului Ioan Lampadistis, care inca mai pastreaza
minunatele fresce din secolele XIII-XV.
Intemeiata initial ca manastire, biserica actuala mai este formata doar din doua bisericute si o capela, si
gazduieste una dintre cele mai mari sarbatori din intreaga vale Marathasa, in data de 4 octombrie, cand
se face pomenirea sfantului. Cele trei locasuri ale bisericii - al Sfantului Ioan Lampadistis, al Sfantului
Herakleidios si Capela Latina - sunt acoperite de unul si acelasi acoperis puternic inclinat.
Prezenta a trei biserici sub un singur acoperis este un fapt unic in Cipru. Tot unica in Cipru este si curtea
rectangulara, pavata cu piatra adusa de localnicii din zona; din acelasi tip de piatra s-a construit si
manastirea.
Manastirea Sfantul Ioan Lampadistis - scurt istoric si arhitectura

Manastirea este compusa din trei bisericute legate intre ele. Acestea sunt Katolicon-ul insusi, Capela
Sfantului Ioannis Lampadistis si, asa-zisa, Capela Latina, numita si Capela Imnului Acatist, construita in
secolul al XV-lea.
Data exacta a infiintarii manastirii nu ne este cunoscuta. Biserica centrala a manastirii - katholicon-ul -,
care este inchinata Sfantului Herakleidios, este o structura de forma patrata, cruce inscrisa cu un singur
dom central, si dateaza din secolul al XI-lea. Printre frescele care imbraca pronaosul se afla si o
inscriptie, datata ca apartinand secolului al XV-lea, care descrie biserica drept "katholiki", adica "biserica
centrala" a satului.
Sfantul Herakleidios a fost unul dintre primii si marii crestini ai insulei. Locuitor al localitatii Lampadis,
acesta a urmat Apostolilor Pavel, Marcu si Barnaba (ultimul dintre ei este si fondatorul Bisericii din Cipru)
atunci cand acestia au trecut prin Muntii Troodos, in cursul calatoriei lor din anul 45.
Biserica a fost construita pentru a comemora Botezul Sfantului Herakleidios, care a avut loc in acest lor.
Tot in acea vreme, o alta biserica a fost inchinata sfantului in localitatea Politiko, din apropierea anticului
Tamassos, locul martiriului sau.
In secolul urmator, in partea nordica a primei biserici a fost adaugata Capela Sfantului Ioan Lampadistis,
deasupra locului unde a fost inmormantat sfantul. Intr-o zi oarecare, cand preotul Kyriakos statea langa
mormantul fiului sau - Ioan - in Biserica Sfantului Herakleidios, acesta a auzit o voce care i-a zis sa ridica
o biserica lui Ioan.
Preotul nu a pierdut nici o clipa vremea, in scurt timp, langa prima biserica aparand o a doua. Minunile
savarsite la mormantul Sfantului Ioan erau atat de multe si mari incat locuitorii zonei l-au luat imediat ca
sfant ocrotitor.
Capela Sfantului Ioan Lampadistis s-a prabusit, fiind reconstruita aproape in intregime in secolul al XVIII-
lea. Pe la jumatatea secolului al XV-lea, un pronaos comun a fost adaugat celor doua locasuri, in partea
vestica a acestora.
In timpul celei de a doua jumatati a secolului al XV-lea, o "capela boltita" a fost adaugata manastirii, in
partea nordica a Capelei Sfantului Ioan. Aceasta capela boltita a primit numele de "Capela Latina",
motivul fiind supozitia ca aceasta ar fi fost ridicata pentru latinii catolici. Aceasta gazduia o copie a
icoanei sale din secolul al XIV-lea, pastrata astazi in Manastirea Kykkos.
Capela Latina insumeaza mai toate tendintele artistice prezente in secolul al XVI-lea. Pe alocuri, gasim
exemple clare de arta apuseana, numita si italo-bizantina, rezultat posibil al aceleiasi echipe de pictori ce
a realizat fresca din Podithou.
In sfarsit, tehnica bizantina se face simtita prin prezenta Arborelui lui Iesei, infatisat pe peretele vestic.
Capela Latina a fost inchinata, putin mai tarziu, Fecioarei Maria, iar tematica centrala a Capelei este
Imnul Acatist al Maicii Domnului.
Undeva intre secolul al XV-lea si inceputul celui de-al XVIII-lea, un acoperis de lemn, acoperit cu tigle a
fost adaugat bisericilor. Drept urmare a faptului ca manastirea detine trei biserici inghesuite sub acelasi
acoperis, aspectul exterior aduce mai mult a pavilion.
Potrivit surselor scrise, manastirea a functionat pana la inceputul secolului al XIX-lea. De atunci, biserica
manastirii a fost folosita pe post de biserica parohiala. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, una dintre
camerele vechii manastiri au fost folosite pe post de clasa pentru copiii din Kalopanagiotis si din satele
alaturate. Cladirile ce se mai pastreaza astazi, din vechea manastire, sunt rezultatul mai multor
reconstructii si renovari ce au avut loc de-a lungul timpului.
Potrivit marturiilor localnicilor, ultimul calugar al manastirii, Hariton, a murit in anul 1926, acestuia
urmandu-i la slujire, pana in anul 1945, un preot local. Dupa aceasta data, manastirea a ramas pustie, cu
toate ca preotii celor doua parohii din Kalopanagiotis mai tineau din cand in cand slujbe in aceasta.
Alte informatii despre Manastirea Sfantul Ioan Lampadistis primim din notele de calatorie ale calugarului
pelerin rus Basil Barsky, care a vizitat insula in anul 1735. Barsky a stat in acest loc timp de trei zile, din
curiozitate religioasa, cum spune el, dar si pentru "frumusetea peisajului si a locului". El a numarat 12
calugari, mentionand faptul ca acestia nu pot pastra cu strictete regulile monahale, din pricina "violentelor
repetate ale otomanilor".
Manastirea Sfantul Ioan Lampadistis - pictura
Manastirea Sfantul Ioan Lampadistis pastreaza inca deosebit de importanta pictura; aceasta sta in
stransa legatura cu istoria arhitecturii sale. Absida bisericii sudica, a Sfantului Herakleidios, alaturi de alte
parti ale bisericii, pastreaza scene fragmentate de fresca datand inca din secolele XI-XII.
Restul bisericii a fost pictat in decursul secolelor XIII-XIV. Aceste fresce sunt deosebit de valoroase, atat
prin vechimea lor, cat si prin faptul ca printre ele se afla unele scene rar intalnite in pictura insulara, cum
ar fi infatisarea "Sfintei Mahrame", pe coloana nordica, ce sustine domul.
Pictarea pronaosului apartine unei date mai tarzii si este opera unui zugrav din Constantinopol, care a
venit in Cipru dupa incidentul neplacut din anul 1453. Aceste fresce sunt fidele stilului bizantin din
capitala, insa nu ating aceeasi calitate.
Spre deosebire de frescele celor doua biserici, frescele intalnite in Capela Latina, datand din jurul anului
1500, sunt tributare stilului "italo-bizantin", care imbina elemente bizantine cu elemente renascentist-
italiene.
In fapt, aceasta Capela Latina detine cel mai amplu set de acest gen din intreaga insula. Daca istoria
legata de numele capelei este adevarata, cum ca aici au slujit catolicii, inseamna ca slujirea celor doua
mari confesiuni sub acelasi acoperis este urmarea tolerantei intalnite in Cipru dupa Conciliul de la
Ferrara-Florenta (1439).
Icoana Sfantului Ioan Lampadistis este asezata in iconostasul bisericii, acoperit cu aur in anul 1776.
Acesta este infatisat in picioare, avand in mana dreapta un sul de hartie si in stanga o cruce; icoana este
inconjurata de alti prelati ortodocsi si sfinti.
Biserica Sfantului Herakleidos pastreaza un deosebit si vechi iconostas. Acesta este cel mai vechi
iconostas de lemn cunoscut, impodobit cu blazoane, animale si alte motive artistice, si dateaza inca din
secolele XIII-XIV.
Un alt element important al manastirii sunt Moastele Sfantului Ioan Lampadistis, care sunt pastrate, cu
mare evlavie, intr-o racla. Capul Sfantului Ioan Lampadistis este pastrat intr-o sfanta lacra, aurita si
argintata, ce dateaza inca din anul 1641. Acesta este asezat intr-o nisa din peretele cepelei sale;
deasupra acesteia, peretele pastreaza multe dintre semnaturile pelerinilor ce au trecut pe aici, in vremuri
de mult trecute.
Dintre semnaturile aflate deasupra Sfintelor Moaste ale Sfantului Ioan Lampadistis, cea mai renumita si
valoroasa este cea a calugarului pelerin Barsky. Semnatura marturiseste urmatoarele: "1735.. imi
continui mai departe drumul, ca parte a pelerinajului meu.. eu, ultimul intre calugari, rus moscovit si
cetatean al Kiev-ului, Vassil.."
Colectia de semnaturi din jurul Sfintelor Moaste sunt o marturie a faptului ca manastirea a fost loc de
pelerinaj inca din vremuri stravechi. Cea mai mare parte a semnaturilor apartin grecilor ortodocsi din Asia
Mica ce veneau si vizitau Insula Cipru. Semnaturile fac parte si ele din monumentul istoric de valoare
mondiala.
Deosebit de cele trei biserici, manastirea mai ingrijea si de cladirea chiliilor, de camerele pentru pelerini si
de o presa de ulei. Una dintre camere este folosita astazi pentru a pastra multe dintre icoanele vechi ale
manastirii si ale bisericilor din Kalopanagiotis.
Viata Sfantului Ioan
Viata Sfantului Ioan este una impresionanta. Tot ceea ce stim despre el provine dintr-un manuscris din
anul 1640, astazi pierdut, scris de catre un preot pe nume Sava din localitatea Sfantul Theodoros Agrou.
Lucrarea a fost copiata de catre calugarul Kirililos de laManastirea Stavrovouni, in anul 1903.
Manuscrisul cuprindea viata sfantului si rugaciunea rostita in biserica sa, intr-o zi de 4 octombrie.
Sfantul Ioan si-a primit numele de la locul natal, satul Lampadis, asezat intre Galata si Kakopetria.
Acesta era ultimul fiu al preotului localnic Kyriakos, si al sotiei sale, Anna, care a trait in vremea
Arhiepiscopului Nichifor.
Tanar fiind, tatal sau l-a randuit sa invate sa citeasca si sa scrie pe textul Sfintei Scripturi. Ajuns la
maturitate, parintii cautau sa-i gaseasca o tanara si cuminte fata din vecinatate. Nu se stiu prea multe
despre logodna tanarului Ioan, insa viitorii sai socri s-au dovedit a fi deosebit de rai.

Pentru motive nementionate in manuscris, acestia i-au dat tanarului sa manance peste otravit, lucru ce i-
a cauzat orbirea. Ca urmare a acestui fapt, acestia i-au chemat parintii sa-l ia, nemaifiind bun de
casatorie. Tristetea parintilor era fara margini, insa a tanarului nu era ingrijoratoare. Acum vedea altfel
lumea si oamenii.
Traind astfel inca 12 ani, tanarul Ioan si-a cunoscut mai din-nainte sfarsitul, pe care l-a si impartasit
servitorului casei. Acesta i-a cerut, ca ultima dorinta, un strugure din via tatalui sau, insa servitorul nu
avea voie sa se atinga de aceasta, mai inainte ca parintele sa dea binecuvantarea recoltei. Servitorul l-a
ascultat intru toate pe tanat.
Tatal, suparat pe neascultarea fiului, l-a plesnit peste fata pe acesta. Tanarul Ioan, vazand supararea
tatalui sau, i-a spus servitorului sa inapoieze creanga de vie la locul ei, de unde a luat-o. Ascultand de
acesta, servitorul a ramas fara cuvinte vazand cum strugurii se lipesc la loc, de coarda de vie. Pana la
intoarcerea servitorului, tanarul Ioan a murit.
Dupa moartea Sfantului Ioan Lampadistis, lumea, nu de putine ori, a vazut lumina venind dinspre
mormantul sau. Informandu-l la tatal tanarului, acesta din urma nu a crezut, zicand ca este lumina
lumanarilor.
Cei posedati veneau la mormantul sau pentru a primi binecuvantare si a se vindeca. Vazand ca nimic nu-
i face pe pelerini sa nu mai vina la mormantul fiului sau, tatal a hotarat sa deschida groapa. Sfintele sale
Moaste erau stafidite si frumos mirositoare. Moastele au fost duse, cu mare cinste si bucurie in Biserica
Sfantului Herakleidios din Kalopanagiotis.
11.04 Sfanta Mănăstire a Preasfintei Fecioare Trooditissa (https://doxologia.ro/viata-
bisericii/documentar/preasfanta-nascatoare-de-dumnezeu-trooditissa ) este construită într-o zonă cu pini
din munții Troodous din insula Cipru, între satele Platres și Prodromos. Mănăstirea este mai înaltă decât
orice altă mănăstire cipriotă de vreme ce se află la o înălțime de 1380 m față de suprafața mării.
Preasfânta Fecioară de la Troodos a mai fost numită și Preasfânta Fecioară Olympia, pentru că se află în
vecinătatea muntelui Olimp, care este și cel mai înalt munte din Cipru și este considerată Împărăteasa
Olimpului cipriot. Preasfânta Fecioară Trooditissa este astăzi cunoscută că aduce rodnicie femeilor
sterpe. Istoria mănăstirii începe din secolul 8-9 după Hristos. În perioada iconoclasmului, un monah
cinstitor de icoane a adus în Cipru din Asia Mică una dintre cele 70 de icoane atribuite sfântului
Evanghelist Luca. După ce monahul în discuție a trăit pentru 25 de ani la Mănăstirea Sfântului Nicolae
din Gaton, în zona Lemesos-ului, a plecat spre interiorul insulei, ducând cu el istorica icoană în „Peștera
Trooditissei”, unde s-a stabilit și el însuși împreună cu alt monah. Acolo și-au trăit toată viața cei doi
asceți anonimi, acolo au fost și înmormântați.
După aproape 200 de ani, în jurul anului 990, Sfânta Peșteră a fost descoperită de creștini prin
intermediul preafrumoasei icoane a Preasfintei păstrate în peșteră. În acord cu tradiția, un păstor și-a
pierdut capra în timpul nopții. Căutând-o, a fost surprins să vadă o lumină ușoară ivindu-se dintre stâncile
înalte pe munte și cu frică a povestit consătenilor lui despre această descoperire. Pentru multă vreme,
tainica lumină a fost observată strălucind în noapte, dar nimeni nu îndrăznea să încerce să descopere
misterul. După o vreme însă au hotărât să informeze despre aceasta pe conducătorii bisericii, care au
hotărât ca un preot să conducă o echipă care să cerceteze acest mister. Când au ajuns aproape de
lumină au descoperit peștera împreună cu icoana Preasfintei, dar nici o urmă omenească. Taina
descoperită a provocat mare entuziasm și tulburare în conștiința conducerii Bisericii, care, încredințată
fiind că lumina arătată era o minune dumnezeiască, a îndemnat pe oameni să construiască o mănăstire
deasupra locului unde s-a arătat lumina și să cinstească Sfânta Peșteră. Totuși o putere nevăzută
împiedica transportul apei necesare construcției. Ulcioarele alunecau de pe umerii lucrătorilor și se
spărgeau de stânci, și tot ceea ce zideau ziua, noaptea se surpa. Într-o dimineață, un ulcior plin cu apă a
fost descoperit în partea de apus a peșterii, care era mai jos și pe un loc mai neted. Era limpede că un
înger al Domnului îl pusese acolo, ca să arate locul unde era ascuns un izvor și unde era locul potrivit
pentru sfânta construcție. Și într-adevăr izvorul a fost descoperit prin minune dumnezeiască și
mănăstirea s-a zidit pe locul acela fără nici o altă împiedicare. După ce s-a terminat construcția
mănăstirii, icoana Preasfintei Trooditissa care a fost găsită în peșteră a fost pusă în altar însoțită de o
strălucită slujbă. Anii au trecut și faima mănăstirii a crescut odată cu venirea unui sfetnic cu o poziție
înaltă, pe nume Ioan, care a venit din Viritto împreună cu soția lui ca să se închine și să se roage
Preasfintei să-i ajute să dobândească și ei un prunc și în schimb au făgăduit să afierosească pruncul
mănăstirii. După rugăciuni fierbinți, soția lui a zămislit și a născut un fiu, care a și fost botezat în biserica
Trooditissei. Când copilul a crescut, părinții lui l-au adus la mănăstire, după făgăduința lor, dar după zece
ani s-au întors la mănăstire ca să-l răscumpere. Părinții mănăstirii nu le-au îngăduit să-și calce
făgăduința pe care și-au dat-o, totuși părinții băiatului insistau. Atunci s-a întâmplat următoarea minune.
Cum se aflau ei în biserică o piatră mare s-a desprins din zidul bisericii care în mod sigur l-ar fi ucis pe
tânărul care stătea dedesupt în acea clipă. Imediat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului s-a
desprins din locul ei și a acoperit pe tânăr. Astfel l-a salvat de la o moarte sigură și a primit ea lovitura
pietrei, a cărei urmă a rămas de atunci până astăzi imprimată în partea din spate a icoanei. Tânărul când
a văzut minunea a rămas în mănăstire și a devenit monah și a trăit acolo până la sfârșitul vieții. De atunci
piatra aceea vindecă pruncii care suferă de scrâșnirea dinților. O altă minune a Preasfintei este legată tot
de dăruirea fertilității unei femei sterpe care a vizitat mănăstirea și a rugat-o pe Fecioară să-i dăruiască și
ei șansa de a deveni mamă. Dorința femeii a fost ascultată de Fecioara care i-a și împlinit-o. Drept
mulțumire, femeia i-a dăruit icoanei Fecioarei o cingătoare de argint frumoasă pe care a purtat-o în
timpul sarcinii ei. Astăzi această cingătoare încinge icoana Preasfintei Trooditissa și orice femeie care nu
poate avea copii vine la mănăstire și ieromonahul de la icoană o încinge cu acest brâu și femeia este
încredințată că va deveni mamă. În afară de faptul că dăruiește fertilitate femeilor sterpe, icoana mai face
și alte nenumărate minuni printre care alungă grindina și face să înceteze seceta.

11.04 Manastirea "Maica Domnului din Kykkos" este cea mai cunoscuta si cea mai prospera manastire
din Ciprul zilelor noastre. Ea este localizata la o altitudine de aproximativ 1200 metri, la circa un kilometru
de muntele Kykkos, un pisc de 1318 m din versantii de vest a muntilor Troodos. Sfanta manastire a
Panagiei din Kykkos a fost fondata la sfarsitul secolului al XI-lea de catre imparatul bizantin Alexios I
Comnenul, de atunci adapostind icoana Maicii Domnului pictata de Apostolul Luca.
Denumirea completa a manastirii este “Sfanta Manastire Imperiala si Stavropighie a Maicii
Domnului de Kykkos”. Este imperiala, intrucat a fost infiintata si finantata prin ordinul imparatului bizantin
Alexios Comnenul. Este stravropighie, intrucat la temelie a fost plasata o cruce. O manastire este
considerata stavropighie sau patriarhala atunci cand se afla sub directa ascultare a Patriarhului
Ecumenic si nu se subordoneaza mitropolitului sau episcopului local. Conform canoanelor Bisericii
Ortodoxe, cand o manastire este fondata sub jurisdictia Patriarhiei, acesta are dreptul de a trimite o
cruce care este amplasata la piatra de temelie a bisericii centrale, ceea ce plaseaza manastirea sub
autoritatea ei directa.
Cea mai mare parte a peretilor exteriori si a pridvoarelor au trecut prin renovari si au fost decorate cu
fresce religioase. Acestea sunt in mare mare mozaicate (cu pietricele rectangulare din email si din sticle
decorata cu foita de aur) si impodobesc intrarile si peretii din curtile interioare si de pe pridvoare in asa
maniera sa se imbine armonios cu arhitectura specifica a complexului. Mozaicurile si frescele sunt opera
fratilor Kepolas, pictori de icoane ciprioti, a pictorului roman Mihai Morosan impreuna cu ucenicii lui dar si
a altora din Grecia, Bulgaria si Serbia.
Clopotnita a fost construita mult mai tarziu decat biserica, in 1882, intrucat pe timpul ocupatiei otomane
crestinii nu aveau voie sa traga clopotele. Exista sase clopote, din care cel mai mare este rusesc si
cantareste 1280 kg.

Panagia Eleousa

In partea de nord este biserica manastirii, unde icoana facatoare de minuni a Panagiei Kykkotissa este
pastrata. Icoana este asociata cu infiintarea manastirii si constituie una dintre cele mai de pret comori ale
acesteia. Icoana mai este denumita si Panagia Eleousa, cea Milostiva. Fecioara Maria este infatisata ca
tinand pe pruncul Iisus pe bratul drept. Dupa traditie, Panagia Kykkotissa este una dintre cele trei icoane
ale Maicii Domnului pictate de Sfantul Apostol Luca, prin porunca cereasca, la sapte ani dupa Invierea lui
Domnului nostru Iisus Hristos. In 1756 icoana a fost ferecata in argint. Chipul Maicii Domnului este
acoperit si niciodata dezvaluit, fie din dorinta imparatului Alexios, fie pentru a inspira mai mult respect. Se
spune ca Gherasim, Patriarhul Alexandriei, a indraznit sa ridice acoperamantul pentru a vedea chipul
Fecioarei Maria, dar a fost pedepsit pentru sacrilegiu si obligat sa ceara indurare de la Dumnezeu cu
lacrimi amare de cainta.

Calugarul rus Basil Barsky, vizitand manastirea la 1735, a scris ca icoana era dezvaluita numai in
perioade de seceta sau de calamitati. Mai intai era dusa in procesiune pe muntele invecinat Throni, unde
se tinea o litanie. Calugarii evitau sa priveasca chipul Maicii Domnului, pe care o tineau orientata catre
cer, inspre locul de unde ar trebui apara norii.
Biserica
Iconostasul dateaza din secolul al XVIII-lea. Interiorul bisericii este decorat cu fresce remarcabile
realizate in 1975-1984 de catre pictorul de icoane cipriot Christos Georgiou, inspirate din vietile lui Iisus
Hristos si a Maicii Domnului. Frescele din Sfantul Altar dateaza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea sau
inceputul secolului al XIX-lea. Deasupra culoarului principal atarna doua candelabre rusesti aduse de
staretul Cleopa in 1913. Biserica a fost intial conceputa cu o singura deschidere, dar a fost extinsa in
1745 cu inca alte doua. Cea din mijloc este dedicata Maicii Domnului, cu hramurile pe 8 septembrie
(nasterea Maicii Domnului) si 15 august (Adormirea Maicii Domnului), cand au loc praznice importante.
Cea din dreapta este dedicata Tuturor Sfintilor si cea din stanga Arhanghelilor Mihail si Gavriil. Icoana
facatoare de minuni a Panagiei Eleousa este amplasata pe catapeteasma, printre alte icoane. Este cea
pictata de Apostolul Luca si acum ferecata in argint aurit incrustat cu pietre semipretioase si acoperita cu
o tesatura brodata delicata. O cruce mare din argint cantarand 8.5 kg a fost adaugata recent pe
iconostas (octombrie 2011).

13.04 Biserica Sfântul Lazăr din Larnaca (https://doxologia.ro/viata-bisericii/locuri-de-pelerinaj/biserica-

sfantul-lazar-din-larnaca-cipru ) a fost construită în secolul al IX-lea pentru a adăposti mormântul lui
Lazăr din Betania.
Potrivit tradiţiei, după ce Lazăr a fost înviat din morţi de către Hristos, de frica iudeilor acesta a venit în
Cipru, unde avea să fie rânduit episcop de Kition de către Sfântul Pavel. Sfântul Lazăr a mai trăit în
Larnaca timp de 30 de ani.
În anul 890 au fost descoperite Sfintele sale Moaşte, iar în anul 901 acestea au fost mutate la
Constantinopol de către împăratul Leon al VI-lea.
Biserica Sfântul Lazar a fost înălțată pe locul mormântului, după anul 890, de către Împăratul Leon al VI-
lea. Ca mângâiere pentru creştinii ciprioţi, împăratul le-a lăsat cinstitul cap şi o parte din moaştele
Sfântului Lazăr.
În anul 1589, biserica a trebuit să fie răscumpărată de la turcii care cuceriseră zona. De atunci şi până în
anul 1758, biserica Sfântul Lazăr a fost împărţită de către ortodocşi şi romano-catolici. Biserica a fost
reconstruită în secolul al XVII-lea.
Un incendiu izbucnit în anul 1970 a avariat grav interiorul bisericii, aceasta rămânând mai austeră chiar
decât toate bisericile cipriote. În timpul lucrărilor de renovare din anul 1972 sub altar au fost descoperite
o parte din moaştele Sfântului Lazăr ce se află astăzi în biserică spre închinare.
Biserica Sfântului Lazăr este din piatra si măsoară 31,5 metri înălţime şi 14,5 metri lăţime. Are un pridvor
cu portal deschis, ale cărui trepte coboară în incinta bisericii. Portalul păstrează inscripţii greceşti, latine
şi franceze. Interiorul impresionant este alcătuit dintr-o navă centrală, două abside şi trei domuri.
Acoperişul este susţinut de piloni dubli terminaţi cu capiteluri bizantine. Într-unul dintre pilaştri, o serie de
trepte duce la un amvon elaborat vechi de peste 300 de ani, realizat în stil Rococo. Impresionantul
iconostas din lemn (este considerat una dintre cele mai rafinate executii de sculptura in lemn din Cipru.),
în stil baroc, a fost realizat între anii 1773 şi 1782 de către meşterul Chatzisavvas Taliadorou din Nicosia,
apoi a fost restaurat și aurit între anii 1793-1797, după ce a fost grav avariat de către incendiul din anul
1970.
În biserică se păstrează şase icoane bizantine aparţinând vechiului iconostas. Una dintre icoane îl
reprezintă pe Sfântul Lazăr episcop, iar altă înfăţişează învierea lui Lazăr. Mai amintim icoana făcătoare
de minuni a Maicii Domnului, aflată pe unul dintre pilaştrii nordici.
Pe lângă închinarea la moaştele Sfântului Lazăr aşezate la loc de cinste, pelerinul poate coborî sub altar
unde se află sarcofagul în care a fost îngropat Sfântul Lazăr cel înviat de Hristos, fratele Martei şi al
Mariei.

14.04 Sfântul Neofit Zăvorâtul (https://doxologia.ro/liturgica/vietile-sfintilor/viata-sfantului-neofit-

zavoratul-din-pafos-insula-cipru) în peșteră s-a născut la 1134 în Lefkara, din regiunea Larnaka din insula
Cipru. La vârsta de 18 ani a părăsit lumea și nunta pe care i-o pregătiseră părinții lui și a plecat la
Mănăstirea Sfântului Ioan Gură de Aur din Koutsouventi la poalele Pentadactilului cu scopul de a deveni
monah, deoarece a văzut deșertăciunea lumii acesteia. La mănăstirea Sfântului Ioan a învățat literele,
căci în momentul plecării era analfabet, a învățat să scrie și să citească singur și apoi a învățat pe de rost
toată Psaltirea. La mănăstire l-au pus în ascultare la viile mănăstirii și apoi în ascultarea de eclesiarh și
astfel intra în contact cu multă lume și acest lucru i-a displăcut.
După șapte ani de ascultare la aceată mănăstire, s-a hotărât să plece în căutarea unui loc mai liniștit și a
ales Sfintele Locuri, pe care le-a și vizitat, s-a închinat la Sfântul Mormânt, dar negăsind un loc potrivit
pentru asceza pe care o dorea, s-a întors în Cipru, cu scopul de a se îmbarca într-o corabie pentru a se
duce în muntele Latrous din Asia Mică. Dar în port are o ispită din care a înțeles că nu este voia lui
Dumnezeu să părăsească insula Ciprului. Niște funcționari ai statului l-au luat drept răufăcător și l-au
închis noaptea în temniță, confiscându-i bănuții pe care-i avea pregătiți pentru călătorie. A fost eliberat de
niște cunoscuți și odată ieșit din temniță s-a îndreptat spre Melissobouno (Muntele albinelor), care se află
la nord-vest de Pafos, a găsit o peșteră mică unde a rămas pentru 4 luni ca să se asigure că locul era
liniștit. După ce s-a convins că locul nu era frecventat, s-a stabilit definitiv în peșteră pe care a numit-o
Enkleistra (adică zăvorniță) pe care o afierosește Sfintei Cruci. Mai târziu a mărit peștera și a despărțit-o
în mai multe încăperi, în biserică, trapeză și chilie, încăperi pe care le-a pictat cu fresce minunate.
Faima sfințeniei lui Neofit s-a răspândit în toate zonele Ciprului și închinători de pretutindeni veneau la
Enkleistra sfântului. Sfântul nu a plecat niciodată din peștera lui, iar când închinătorii s-au înmulțit, s-a
mutat într-o peșteră de mai sus și de acolo sfătuia pe credincioși. În ciuda faptului că nu și-a părăsit
peștera, avea o imagine completă a evenimentelor epocii lui pe care le-a și descris în scrierile sale.
Informațiile lui sunt exacte și semnifictive, ceea ce îl situează printre istoricii importanți ai vremii sale.
Printre altele, ne informează despre căderea Ierusalimului în mâinile armatei lui Saladin, în 1187,
deplânge căderea Constantinopolului sub franci în 1204, trăiește și suferă de pe urma tiranului Isaac
Comnenul, și predarea Ciprului lui Richard Inimă de Leu, vânzarea Ciprului Naiților și Lousignan-ilor și
începutul Francocrației în Cipru.
Adevărat anahoret și monah, model pentru toți monahii, Sfântul Neofit a trăit pentru 60 de ani întregi în
peștera lui, unde a scris multe lucrări ermineutice la Sfânta Scriptură, rânduieli tipiconale pentru corecta
funcționare a mănăstirilor, lucrări istorice, panegyrice sau cuvinte de laudă la sfinți în care se regăsesc
biografiile unor sfinți cunoscuți și mai puțin cunoscuți sau chiar cu totul necunoscuți ai Ciprului, fiind astfel
o sursă aghiografică importantă, slujbe pentru pomenirea sfinților, cateheze pentru monahi și multe
altele. Sfântul a părăsit viața aceasta la bătrâneți adânci pe 12 Aprilie 1219. Mai înainte de adormirea lui
a organizat Encleistra și a pus temeliile bisericii închinate Adormirii Maicii Domnului, care există până
astăzi.
Pe 28 Septembrie 1750 a fost aflat în chip minunat mormântul sfântului care fusese uitat cu trecerea
timpului și s-a făcut mutarea moaștelor lui. În această zi, adică 28 septembrie se face mare prăznuire a
sfântului în Mănăstirea lui, care astăzi este una din cele patru mănăstiri stavropighii din Cipru. O altă
adunare pentru cinstirea Sfântului are loc pe 24 Ianuarie în amintirea minunii din 1198 când a fost salvat
în chip minunat după ce căzuse de pe pisc în timp ce tăia în piatră ca să zidească peștera de sus. Mai cu
seamă sfântul ținea această sărbătoare și a alcătuit și o slujbă pentru ea.
Mănăstirea Sfântului Neofit a oferit neprețuite slujiri elenismului cipriot. În anii grei ai ocupației străine a
oferit sprijin material și duhovnicesc poporului din Pafos. Mare a fost și contribuția ei la lupta de eliberare.
Dincolo de participarea activă a părinților mănăstirii în luptă, mănăstirea a găzduit și ocrotit pe luptători și
a furnizat cele necesare grupurilor de luptători care erau implicați în luptele care se duceau în zonă.
Pentru Cipru, Sfântul Neofit Zăvorâtul constituie unul din cele mai importante elemente ale identității
grecești și creștine a insulei. Este o verigă care leagă generațiile următoare cu vestita împărăție
grecească bizantină.

12.04 Manastirea Machairas https://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-machairas-

67699.html
Manastirea Machairas, aflata in muntii impaduriti din districtul Nicosia, este situata la o distanta de
aproximativ 40 de kilometri de capitala Ciprului, Nicosia. Aceasta sfanta manastire este inchinata
Preasfintei Fecioare Maria, numele acesteia tragandu-se tot de la o renumita icoana a Maicii Domnului -
Machairotissa - care este pastrata, cu mare evlavie, in biserica centrala a manastirii.
Manastirea Machairas, infiintata pe la sfatsitul secolului al XII-lea, se afla la o altitudine de 870 de metri
deasupra nivelului marii, in apropierea oraselului Lazanias.
Manastirea Machairas isi leaga inceputurile de istoria unul pustnic anonim ce s-a nevoit ascuns in aceste
locuri. Pe vremea disputelor iconoclaste din Bizant, acest pustnic, vietuitor pe undeva prin Asia Mica, a
fugit in pustiu, luand cu sine una dintre cele 70 de icoane cu Maica Domnului, pictate, conform traditiei,
de catre Sfantul Apostol si Evanghelist Luca. Acest sihastru a luat-o cu sine, in Cipru, fara sa spuna
nimanui. Prin urmare, dupa moartea pustnicului, Icoana Maicii Domnului a ramas ascunsa in locul sau
tainic de nevointa pana in momentul in care alti doi pustnici veniti din Palestina, in anul 1145, au dat
peste aceasta. Cei doi pustnici se numesc Neofit si Ignatie.
Conform traditiei locului, cei doi monahi pustnici au gasit Icoana Maicii Domnului intr-o pestera din acesti
munti. Pentru a putea sa ajunga la aceasta, caci deschizatura pesterii era foarte mica, acestia s-au
folosit de un cutit - numit in limba greaca "machairi". Dand la o parte plantele si largind intrarea, ei au
vazut in descoperirea acestei icoane o minunata randuiala a lui Dumnzeu, care nu voia ca minunata
icoana sa ramana lipsita de cinstea cuvenita.
De la cutitul cu care acestia au reusit sa obtina icoana, din "pantecele pamantului", si-a tras numele, atat
icoana cu pricina, cat si viitoarea manastire ce avea sa fie ridicata pe acest loc - Machairas. Dupa
moartea monahului Neofit, celalalt pustnic, Ignatie, a calatorit, insotit de un alt monah, Procopie, la
Constantinopol. Ajungand aici, inainte de anul 1172, acestia au reusit sa obtine, din partea imparatului
bizantin Manuel Comnenul, suportul financiar necesar pentru amenajarea unui strict necesar de vietuire
pe Muntele Machairas. Intorsi in Cipru, acestia au construit o mica biserica ce a fost largita, spre sfarsitul
secolului al XIII-lea, de catre monahul Neilos. Acesta din urma a fost numit si in postul de prim staret al
manastirii, mai tarziu ajungand chiar episcop de Tamasos.
In urma cerintelor lui Neilos, imparatii Isaac si Alexios, urmasii lui Manuel Comnenul, au oferit Manastirii
Machairas o serie de privilegii. Dintre acestea, amintim unul singur: manastirea avea sa fie scutita total
de taxele ce se impuneau in acea vreme tuturor. Staretul Neilos a pus in scris si primele regulamente
monahale de aici, regulamente ce aveau sa fie tinute si respectate din acel moment inainte. La
conducerea duhovniceasca a manastirii, acestuia i-au urmat staretii Ioachim, Ioannes si Konon. Acestia
erau originari din Asia Mica si venisera aici pentru a sprijini Ortodoxia in lupta cu latinii, in vremea
conducerii Lusignaniene. Leontios, un monah vietuitor in Manastirea Machairas, autor al unei minunate
biografii a insulei Cipru, ne-a lasat multe documente scrise despre manastire si cele intamplate in
vremea sa - secolul al XIV-lea.
Conform unei inscriptii de pe o lespede de piatra, in anul 1530, Manastirea Machairas a fost cuprinsa si
arsa din temelii de un incendiu. Ca si in Manastirea Kykkos, doar Icoana Maicii Domnului a ramas
neatinsa si nemistuita de flacari. Cleopa - Kleopas - un monah al manastirii si maestru caligraf,
mentioneaza o serie de donatii facute manastirii pe la inceputul secolului al XVII-lea. In anul 1697, in
vremea conducerii staretului Leontie al II-lea, biserica a fost renovata. Parthenios, un monah de origine
araba, a fost ales staret 23 de ani mai tarziu. Acesta, venit in Cipru de mic copil, a inceput direct
reconstruirea manastirii. Staretul Ioannikos (1766-1796) urmator al lui Parthenios, a legat prietenii
duhovnicesti, intelectuale si economice cu oameni din Moldavia si Valahia. Atat in perioada de asuprire
turceasca, cat si dupa aceea, Manastirea Machairas a fost cunoscuta drept un centru national de cultura
cipriota. Ca peste tot in lumea crestina, in incinta acesteia s-a deschis si o scoala, in cursul secolului al
XIX-lea.
Manastirea Machairas - arhitectura si podoabe
Calugarul rus Basil Grigorovich Barsky, vizitand Manastirea Machairas in anul 1735, a notat in carnetelul
sau: "Machairas este una dintre cele mai mari si cunoscute manastiri din Cipru si apartine jurisdictiei
arhiepiscopului locului. Ea este ridicata, ca si Manastirea Kykkos, pe un teren denivelat, deasupra
muntilor impaduriti.
Ansamblul monahal este rectangular, acoperisul fiind din lemn. Aceasta are doua intrari, una dintre ele,
cea principala, fiind indreptata catre rasarit, iar cealalta catre vest. Biserica manastirii, frumos
impodobita, prezinta, pe partea vestica a acesteia, o serie de coloane. Un minunat dom se sprijina pe
peretii ei.
Frescele, in mare parte, sunt originale, aprtinand bisericii initiale. In anul 1993, acestea au fost curatate si
restaurate, acolo unde era cazul, de catre zugravii Charalambos si Panagiotis Voulgaris din Amaliada,
Grecia. Mozaicurile aflate de o parte si de alta a portalului central sunt opera artistului cipriot
contemporan - Arestis Stasis.
In interior, biserica pastreaza cu mare evlavie minunate icoane, candelabre, lespezi de piatra si fresce.
Toate acestea sunt ingrijite si cinstite de 25 de monahi, extrem de activi si de modesti. Acestia traiesc, in
mare parte, din agricultura proprie si din donatii.
Istoria recenta a manastirii este legata de luptele contra regimului britanic duse de EOKA, Organizatia
Nationala Cipriota de Eliberare si mai precis de activitatea de gherila si de sfarsitul violent al lui Gregoris
Pieris Afxentiou, adjunctul gruparii pana la 1957. Organizatia a devenit activa la 1 aprilie 1955, incepand
sa bombardeze obiective militare si civile britanice, cu scopul "eliberarii de sub jugul britanic", asa cum se
mentioneaza in prima proclamatie EOKA. Ca raspuns, la inceputul lui 1957 armata britanica a inceput o
ampla operatiune de cautare a gherilelor EOKA ascunse in muntii Troodos. Afxentiou se adapostea de
ceva vreme la manastirea Machairas, deghizat in haine calugaresti sau in pestera din apropiere. La 3
martie 1957 a fost incoltit de soldati britanici, impreuna cu 4 camarazi care au ales sa se predea. El a
refuzat si a rezistat in pestera 10 ore, in ciuda atacurilor, dar si a eforturilor de a fi convins sa se predea.
In cele din urma, britanicii au aruncat petrol printr-o gaura aflata deasupra pesterii si i-au dat foc, punand
astfel capat conflictului. Afxentiou a fost gasit carbonizat si o rana de glont la cap. A fost inmormantat in
cimitirul inchisorii centrale din Nicosia.
12.04 Biserica Sfanta Cruce - Timios Stavros ( https://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-
sfanta-cruce-pelendri-67741.html) se afla in localitatea cipriota Palendri - Pelendri; localitatea se afla in
partea centrala a Insulei Cipru, pe culmile impadurite ale Muntilor Troodos. Localitatea Palendri a fost
odata proprietatea lui Jean de Lusignan, fiul regelui cipriot Hugh al IV-lea.
In localitatea Palendri sunt doua minunate biserici crestine: Biserica Sfanta Cruce, datand din
secolul al XIV-lea si pastrand o serie de minunate fresce din perioada paleologilor, si Biserica Maicii
Domnului, aflata in centrul localitatii, datand din secolul al XVI-lea si care pastreaza fresce italo-bizantine.
Biserica Sfanta Cruce este situata in capatul sudic al localitatii Palendri, asezare atestata documentar
inca din secolul al XII-lea. In anul 1985, biserica amintita este trecuta in lista Patrimoniului Mondial
UNESCO, alaturi de alte noua biserici bizantine cipriote.
Forma prezenta a bisericii este rezultatul mai multor schimbari si adaugiri, realizate de-a lungul
secolelor. Initial, biserica avea o singura incapere, cu absida in capat si cu un mic dom, fiind construita
pe la mijlocul secolului al XII-lea. Este posibil ca aceasta biserica sa fi fost una de cimitir. Biserica
originala a fost daramata in circumstante necunoscute inca. Din acea cladire nu a supravietuit decat
absida Sfantului Altar, care a fost incadrata intr-o noua structura, de acelasi gen, construita pe la sfarsitul
secolului al XIII-lea, sau inceputul celui de-al XIV-lea. Aceasta este prima din schimbarile esentiale pe
care le-a suferit biserica.
Canonul bizantin al pictarii bisericilor indica pentru bolta absidei Sfantului Altar scena cu Maica
Domnului "cea mai cuprinzatoare decat cerurile", avandu-L in brate pe Hristos. La biserica din Palendri
insa, aceasta regula face o exceptie. In bolta de deasupra Sfintei Mese se afla reprezentata scena Deisis
- Mantuitorul sade pe tron, iar Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul ii inalta rugaciuni mijlocitoare,
de o parte si de cealalta.
Scena Deisis este si ea unica in felul ei, caci Mantuitorul nu este infatisat in intregime, stand pe
Tron, ca in celelalte reprezentari, ci este infatisat de la brau in sus, in marime mai mare decat scara
reala. Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul sunt infatisati stand in picioare si intr-o dimensiune
mult mai mica.
Unde sa mananci Preparatele locale sunt delicioase, ele fiind puternic influentate de bucataria greceasca
si turceasca. Cele mai savuroase bucate ce trebuie incercate sunt: yalanci dolma (sarmale din frunze de
vita-de-vie umplute cu orez si rosii), musaka (tocatura de carne, coapta cu legume si servita cu sos de
oua, faina si lapte), sis kebab (miel marinat, prajit pe carbuni), suvlaki (carne de vita, coapta cu ceapa
verde), meze (un aperitiv compus din diverse salate calde si reci ce combina verdeturile cu carnea si
pestele), frigarui grecesti pe betisoare mici din lemn, spanakopita (placinta cu spanac si branza feta),
yemitsa (legume umplute cu usturoi), halloumi (branza din lapte de oaie si capra). Deosebita este
halloumi cu menta! Preparatele din fructe de mare si peste proaspat sunt delicioase si nelipsite din
restaurantele cipriote. Chiar daca restaurantele ofera si mancare internationala, incercati cat mai multe
bucate traditionale: fasoulaki (fasole cu carne de miel, fiarta in vin rosu), louvi me lahana (fasole neagra
cu sfecla), masline negre la gratar, vinete la gratar, sheftalia (carnati ciprioti din carne de porc, vita, miel),
loukaniko (carnati din carne de porc cu coaja de portocala si ierburi aromate), stiffado (tocanita cu carne
de caracatita), macaronia tou fornou (paste cu carne tocata si rosii la cuptor). Mesele se incheie cu fructe
proaspete sau cu produse de patiserie cu miere. Alte dulciuri servite ca desert sunt baclavalele, fructe
conservate in sirop de zahar (se servesc cu iaurt). Printre cele mai populare fructe locale se numara
capsunele, drupele, pepenele galben, fructele de cactus, citricele si strugurii. Cafeaua cipriota, facuta la
ibric, se serveste alaturi de desert. Vinurile locale sunt foarte populare in timpul mesei. Commandaria
este un vin dulce care este servit ca aperitiv si ca desert. Zivania este un vin delicios, cu 45% alcool.