Poem Simfonic
Poem Simfonic
Poem Simfonic
Franz Liszt
(1811 - 1886)
Marele compozitor s-a nascut In localitatea Dobojan, intr-o familie in care
muzica era iubita si cultivata. Tatal lui Liszt cânta la mai multe instrumente si
fusese contrabasist In orchestra lui Joseph Haydn, la Eiseinstadt ( Aizăăanștat ).
Franz Liszt îsi desavarseste pregatirea muzicala la Viena (studiaza pianul Cu Karl
Czerny ( Carl Chărni ) si armonia cu Antonio Salieri). A inceput sa compuna melodii
de la varsta de 8 ani. Doar la 9 ani si-a facut prima lui aparatie pe scena din
Bratislava, Slovacia. Cu un spirit autodidact iesit din comun, nu a pregetat sa se
ocupe de desavarsirea studiilor sale, in ciuda faptului ca nu fusese admis la
Conservatorul din Paris ( regulamentul interzicea inscrierea studentilor straini ).
Sustine concerte incununate de succes la Paris si la Londra. Cercul sau de prieteni
il tinea in permanenta la curent cu ultimele evolutii culturale europene: Victor
Hugo, Alfred Musset, Alexandre Dumas, Heinrich Heine ( Hainrih Haină ), Georges
Sand ( Jorge Sand) scriitori), Hector Berlioz, Frèdèric Chopin, Richard Wagner,
Niccolo Paganini (compozitori), Eugene Delacroix ( Eugene Delacroa) (pictor).
Calatoreste in intreaga Europa, in centre culturale de prestigiu. Dupa un turneu In
Italia scrie ciclurile de lucrari pentru pian “Albumul unui calator si Ani de pelerinaj
“. Contribuie la Infiintarea ConservatoruIui din Budapesta, este numit Doctor
Honoris Causa al Universitatii din Konigsberg ( chonigsberg ), iar in 1869
presedinte al Academiei Nationale de Muzica din Budapesta. Creatia sa este
impresionanta prin consistenta, diversitatea si valentele multiple ale
POEMUL SIMFONIC
mesajului. Din 1869 s-a întors cu regularitate la Weimar, unde a avut numeroși
elevi, mai târziu acceptând să predea muzică la Budapesta, unde era privit ca un
erou național. Franz Liszt a fost socrul compozitorului Richard Wagner; el și-a
petrecut ultima parte a vieții sale la Bayreuth. A murit la 31 iulie 1886, la patru ani
după decesul ginerelui său, Richard Wagner, la Bayreuth, unde a fost
înmormântat. Casa în care a murit (Bayreuth, Wahnfriedstr. 9) a devenit „Muzeul
Franz Liszt”.
Liszt a întreprins diverse turnee în Muntenia, Moldova și Transilvania, unde de
fiecare dată a fost primit cu mare căldură, înregistrând succese notabile.[21]
În urma contactului cu muzica populară românească, compune o “ Rapsodie
română “. ( MOWGLY)
Bedrich Smetana
(1824 – 1884)
Fondatorul școlii musicale cehe a avut, de-a lungul întregii sale vieți, o
permanent preocupare pentru aducerea muzicii din țara sa în circuitul universal
de valori culturale. A desfășurat o intensă activitate de compositor, pianist, dirijor,
pedagog, critic musical. Se implică in demersurile de fondare a Teatrului
National din Praga, devine dirijor al orchestrei și încearcă să susțină și să
promoveze creația autohtonă.
Până la sfârșitul anului 1874, Smetana devenise complet surd, însă, eliberat de
îndatoririle sale de teatru și de controversele aferente, a început o perioadă de
compoziție susținută care a continuat aproape tot restul vieții. Contribuțiile sale la
muzica cehă au fost din ce în ce mai recunoscute și onorate, dar o prăbușire
mentală la începutul anului 1884 a dus la încarcerarea sa într-un azil și moartea
ulterioară. Reputația lui Smetana ca tată fondator al muzicii cehe a îndurat în țara
sa natală. Cu toate acestea, relativ puține dintre lucrările lui Smetana se află în
repertoriul internațional, iar majoritatea comentatorilor străini tind să îl considere
pe Antonín Dvořák ca pe un compozitor ceh mai important.
Dintre compozițiile sale, enumerăm Branderburgii în Boemia ( prima opera
patriotică națională a Cehiei), Libuse ( imn de glorificare a națiunii), Două văduve (
comediemuzicală), Sărutul (opera populară), Secretul (operă comică), ciclul de
poeme simfonice Patria mea. (TUDOR)