Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                

Fișă de Lucru Limba Română Clasa 3

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 3

Fișă de lucru

„Veveriţele Maşa, Daşa şi Saşa, trăiau odinioară în Marile Păduri,


împărţind o locuinţă într-un copac bătrân şi trainic. În fiecare toamnă,
cozile lor deveneau tot mai stufoase şi blăniţele lor tot mai dese:atunci
ştiau că a sosit momentul să pornească ţopăind prin Marile Păduri, în
căutarea de alune pe care să le mănânce în timpul iernii celei grele. Cum
nu era destul loc în căsuţa lor ca să încapă toate proviziile pe care le
adunau, ascundeau mare parte din alune într-o scorbură de copac de pe
partea cealaltă a pajiştii. Scorbura părea pustie şi nelocuită, aşa că era un
depozit excelent pentru proviziile adunate.

Într-o zi friguroasă de iarnă, Maşa ,Daşa şi Saşa se treziră flămânde, cu lumina soarelui palidă ca o
lămâie pătrunzând în cămăruţa lor. Se dezmeticiră bine, căscară şi se strecurară din căminul lor cald
în frigul necruţător al dimineţii.

-Mi-e atât de foame, încât cred că aş fi în stare să mănânc un copac întreg plin de alune, spuse
Maşa, plescăind demonstrativ.

-Mie mi-e atat de foame, încât aş mânca un cal, spuse şi Daşa, ţopăind de ici colo.

-Nu vorbi prostii: Veveriţele nu au mâncat niciodată un cal, doar suntem vegetariene, spuse
imediat Saşa.

Acestea fiind spuse, Maşa, Daşa şi Saşa porniră de-a lungul pajiştii înzăpezite înspre copacul lor
cu hrană. Ajungând ele cam la jumatatea drumului, se opriră îngrijorate de o privelişte teribilă:
niciodată nu le mai fusese dat să vadă aşa ceva atât de uriaş, de groaznic, de ameninţător… Îşi
dădură seama că drumul le era blocat de cel mai mare perete de zăpadă pe care l-au văzut vreodată:
părea că ajunge până-n cer, fără început şi cu siguranţă fără de capăt. Problema cea mare era,
fireşte, că partea cealaltă a zidului le părea de neatins.

Şi ce credeţi că au făcut ele atunci? Ce vă trece prin minte că ar fi putut face ele? O să vă dau un
indiciu: au avut fiecare o reacţie diferită şi, prin urmare, fiecare a făcut altceva.

Maşa era deja furioasă. Se gândea: „Nu suport să văd zidul ăsta de zăpadă în faţa ochilor! Nu ar
trebui să se afle aici, nici n-a fost aici înainte. Nu suport să nu obţin ceea ce doresc. TREBUIE să ajung
la alunele acelea! Le merit şi ar trebui să le am. Nu e drept ca zidul ăsta să fi apărut aici!”. În timp ce
Maşa gândea astfel, se tot învârtea în cerc până ce ameţi, apoi începu să lovească peretele cu
lăbuţele şi cu capul, provocându-şi ditamai durerea de cap.

Daşa se deprima gândind: „Este groaznic şi oribil că peretele


ăsta a apărut aici. E cea mai groaznică treabă care mi s-ar fi putut
întâmpla! N-o să mai ajung niciodată la alunele acelea. Adică… ce
spun eu, probabil că nu voi mai ajunge vreodată să mănânc.
Peretele va rămâne aici pentru totdeauna, eu voi muri de foame şi
totul e din vina mea!” Daşa era aşa de supărată pe ea însăşi, încât
se aşeză în zăpadă în faţa peretelui, plângând şi smiorcăindu-se.
„Nu-s bună de nimic! Chiar că nu-s bună de nimic!”.

Saşa începu să-şi spună: „Hmmm, un perete, cât de ciudat! E un


ghinon şi nu-mi convine să am peretele ăsta între mine şi alune, dar
bosumflându-mă din cauza asta nu îl voi face să dispară şi cred că treburile ar putea sta şi mai prost,
de fapt.”

Atunci Saşa le vorbi Maşei şi Daşei:

-Continuând în felul acesta, nu vom face decât să înrăutăţim situaţia! Nu vedeţi că furia sau
supărarea vă împiedică să găsiţi o soluţie la problemă?! Terminaţi şi ajutaţi-mă la săpat!.

Aşadar, Maşa nu a mai lovit peretele, Daşa s-a oprit din plâns şi cu toate au început să sape în
zidul de zăpadă. În timp ce săpau, chiţcăiau un cântec de lucru de-al veveriţelor şi aproape că
începea să le facă plăcere munca aceasta. Maşa uită de furia ei, Daşa uită de supărare şi Saşa rămase
cu mintea trează şi gata de a găsi soluţia cea mai potrivită. Nu peste mult timp erau deja de cealaltă
parte a peretelui, îmbulzindu-se spre copacul unde ascunseseră alunele.

-Sper să învăţaţi o lecţie din întâmplarea asta, zise Saşa. Pentru veveriţe furioase sau care se
supără, nici alune nu se scutură! Aşa că dacă vreţi de mâncare, staţi calme şi fiţi raţionale!”

(Virginia Waters – Veverițele Mașa, Dașa și Sașa)

1. Cum reacționează fiecare veveriță în fața problemei ivite? Completează tabelul după
model:

Ce gândește? Ce simte? Ce face?


Mașa Nu suport să văd zidul
ăsta de zăpadă în faţa
ochilor!

Dașa Daşa era aşa de


supărată pe ea
însăşi, încât se aşeză
în zăpadă în faţa
peretelui, plângând
şi smiorcăindu-se

Sașa Preocupare

2. Formulați, în perechi, întrebări referitoare la textul citit, care să înceapă cu următoarele


cuvinte: Ce...? Cine...? Când...? Cum...? Unde...? De ce...?

3. Identifică adjective din text pentru următoarele substantive: copac, cozi, blăniță,

scorbură, pajiște, veverițe. Scrie adjective cu înțeles asemănător celor găsite în text.
4. Veverițele erau vesele după găsirea soluției problemei lor. Transcrie fragmentul din text
pentru a susține această afirmație.

5. În locul cărei veverițe ai vrea să fii? Argumentează răspunsul.

6. Ce alte soluții ai fi găsit pentru rezolvarea problemei?

7. Creează CVINTETUL acestui text.

8.Cadranele

I.Scrie însușiri pentru fiecare personaj din II. Selectați expresii artistice din text
text

III. Mesajul desprins din textul citit IV. Reprezintă printr-un desen un fragment
din text

9. În echipe, completați șablonul Planul povestirii pentru textul citit.

S-ar putea să vă placă și