CÂNTECUL PLOAIEI

DE ALEXANDRU MACEDONSKI
Plouă, plouă, Plouă, plouă...
Plouă cât poate să plouă. Plouă cât poate să plouă...
Cu ploaia ce cade, m-apasă Fiinţa mea şi simţirea
Durerea cea veche, cea nouă... Sufăr şi plâng amîndouă...
Afară e trist ca şi-n casă, - Viaţa-şi urmează-ndârjirea...
Plouă, plouă. Plouă, plouă.

Plouă, plouă... Plouă, plouă.,

Plouă cât poate să plouă... Plouă cât poate să plouă...
Zadarnic vor cântece clare Răpăne-n geamuri ca-n tobe...
Cu florile umezi de rouă Spintecă inima-n două
Cei vecinici scutiţi de-ntristare...- Cântecul ploaiei de cobe...-
Plouă, plouă. Plouă, plouă...

1. Indicați un sinonim contextual pentru cuvintele: apasă, durerea,

simțirea, viața, îndârjirea, răpăne, spintecă.
apasă = presează
durere = suferință
simțirea = trăirea
viața = existența
îndârjirea = înverșunarea
răpăne = bate
spintecă = sfâșie

2. Explicați rolul unui semn de punctuație și al unui semn de ortografie

din poezie.
În versul „Durerea cea veche, cea nouă” virgula marchează separarea unor de
propoziție aflate în antiteză, aflate în raport de coordonare prin jucstapunere.
În secvența „şi-n” cratima marcheză elidarea unei vocale, menținând prin
reducerea numarului de silabe ritmul și măsura poeziei.
3. Construiți un enunț în care să ilustrezi sensul conotativ al verbului
plouă.
Conotativ , verbul „plouă” însumează reproșurile si dezamagirea eului poetic,
toate aceste sentimente fiind atribuite naturii.
4. Transcrieți două cuvinte/secvențe ce ilustrează prezența
paralelismului/ a simetriilor/ a analogiilor care se construiesc în text.
Secventele care alcatuiesc simetria poeziei: „plouă,plouă” și „Plouă cât se
poate să plouă”.
5. Identificaţi patru trăsături formale ale textului, care indică
încadrarea lui în textul liric.
Poezia se încadrează în genul liric deoarece sentimentele si trăirile sunt
exprimate în mod direct prin intermediul instanței lirice, al limbajului artistic,
iar modurile de expunere tipice fiind descrierea și monologul liric .
6. Precizaţi sursele muzicalităţii lui intense.
Elementele de prozodie conferă muzicalitate operei prin ritmul trohaic, rima
împerecheată și măsura alternantă.
7. Selectaţi versurile care se repetă cel mai mult, în funcţie de valoarea
lor, refren sau laitmotiv.
Versurile care se repetă cel mai mult având și funsția de refren sunt: „Plouă,
plouă,/Plouă cât poate să plouă.”
8. Explicaţi alternarea semnelor de punctuaţie (virgulă, puncte de
suspensie) de la sfârşitul fiecărei vers al fiecărei strofe.
Punctele de susupensie conferă poeziei un aer sumbru, melancolic accentuând
sentimentele măcinătoare ale poetului, iar virgula marchează repetiția,
accentuând emoțiile ce îl copleșesc pe eul poetic.
9. Priviţi cu atenţie aspectul grafic al strofelor şi precizaţi figura
geometrică pe care v-o sugerează.
Figura geometrică care este sugerată de strofe este hexagonul, figură
geometrică cu șase laturi.
10. Stabiliţi o asociere între forma sugerată de strofe şi titlul poeziei.
Dintotdeauna oamenii au cautat si au încercat să găsească explicații în
numere chiar și acolo unde nu existau. Titlul operei este fomat din lexemurile
„cântecul” și „ploaiei” , cuvinte care nearticulate au în componență șase litere,
asemenea unui hexagon care are șase laturi.
11. Exprimăţi prin cuvinte proprii starea de spirit degajată de întreaga
poezie.
Poezia inspiră retăirea unui bocet continuu și nescultat, starea de spirit
prelevată fiind tristețe, singurătate, nostalgie, sentimente care sunt accentuate
de cantecul ploii. Asemenea picăturilor ce se preling din cer, deconspirând
tristetea divină, în același scenariu se află si sufletul poetului.
12. Stabiliţi elementele unei gradaţii ascendente a stării de spirit a eului
liric (strofele 1, 3, 4)
Strofa 1: „Cu ploaia ce cade, m-apasă”
Strofa 3: „Sufăr și plâng amîndouă”
Strofa 4: „Spintecă inima-n două”
13. Motivaţi analogia între mişcarea din planul exterior (Răpăne-n
geamuri ca-n tobe...) şi mişcarea interioară (Spintecă inima-n două).
Analogia dintre mișcarea exterioară (Răpăne-n geamuri ca-n tobe...) şi
mişcarea interioară (Spintecă inima-n două) accentuează comuniunea strânsă
om-natură.Astfel, vremea deprimantă privită de la geamuri influențează
poetul,afundându-se într-o melancolie persistentă.
14. Prezentați semnificația a două figuri de stil diferite.
Enumerația „Sufăr și plâng” are rolul de a evidenția melancolia interioarăa a
eului poetic.
Comparația „Afară e trist ca și-n casă” ilustrează conexiunea puternică dintr
om și natură, exteriorul influentând sentimentele eului liric.
15. În strofa a doua apare sintagma cântece clare, care înlesneşte
interpretarea întregului text ca artă poetică, implicită şi personală.
Selectaţi alte sintagme din poezie care susţin o asemenea abordare.
„Sprintecă inima-n două”, „Ființa mea și simțirea”, „Răpăne-n geanuri ca-n
tobe...”