CAPITOLUL 7

METODE DE REDUCERE A CONCENTRĂRII TENSIUNILOR

DE LA VÂRFUL CORDONULUI DE SUDURĂ PRIN TEHNICI
SPECIFICE DE REABILITARE A ÎMBINĂRILOR SUDATE DE COLŢ,
ÎN VEDEREA MĂRIRII DURATEI DE VIAŢĂ LA OBOSEALĂ

7.1. ELEMENTE DE CALCUL ALE CONCENTRATORILOR DE TENSIUNI ÎN

CAZUL SUDURILOR DE COLŢ
În cazul sudurilor de colt există mai multe variante ale formei în secţiune a cordonului
de sudură, prezentate în figura 6.1. Teoretic, grosimea de calcul a cordonului se consideră
egală cu inălţimea triunghiului isoscel înscris în sectiunea transversală a cordonului ( fig. 6.1)
[22].
a

a α
a

a
k

k
k
k

a b c d
Fig.6.1. Forme posibile ale cordonului la sudura de colţ [22]
a-plană; b – convexă, c – concavă, d- concavă ascuţită
k-cateta cordonului de sudură; a – apotema cordonului de sudură; α-unghiul dintre componente
Conform figurii 6.1. şi :tabelului 6.1, in functie de raportul k/a, in sectiune, cordoanele
sudurilor de colt pot fi plane, convexe si concave:
Tabelul 6.1. Dimensiunile in sectiune transversala a elementelor geometrice ale
cordoanelor de sudura la sudurile de colt [22]
√2
- plane, atunci când raportul 𝑘 ⁄𝑎 ≈ (fig. 2.1 a) (6.1)
2
√2
- convexe, atunci când raportul 𝑘 ⁄𝑎 > (fig. 2.1. b) (6.2)
2
√2
- concave, atunci când raportul 𝑘 ⁄𝑎 < (fig. 2.1. c) (6.3)
2
Forma convexă a cordoanelor [22], favorizează concentrarea liniilor de forţă în metalul
depus, din care cauză se recomandă utilizarea cordoanelor concave, mai ales pentru
construcţiile solicitate la oboseală prin şoc. De menţionat că în cazul cordoanelor concave
trebuie ales un optim, deoarece creşterea concavităţii, conduce la creşterea eforturilor unitare
reziduale. După unele norme italiene, conditiile pentru realizarea unui cordon de calitate se
inrăutaţesc dacă unghiul α scade sub 70 °.
Factorul global care descrie influenţa geometriei îmbinării este coeficientul teoretic
de concentrare a tensiunii 𝛼𝑘 , definit teoretic prin raportul dat de relaţia: [125]
𝜎𝑚𝑎𝑥
𝛼𝑘 = (6.4)
𝜎𝑛
unde: σmax reprezinta valoarea maxima a tensiunii în vecinătatea concentratorului; σn –
reprezinta tensiunea nominală.
104
 Orice modificare de forma, care determină o concentrare de tensiune provoacă
diminuarea caracteristicilor de rezistenţă şi de durabilitate. Gradul de diminuare al limitei de
oboseală se exprimă prin coeficientul efectiv de concentrare k, dat de următoarea expresie:
𝜎𝑅
𝑘= (6.5)
𝜎𝑅𝐾
unde: 𝜎𝑅 reprezintă limita la oboseală corespunzatoare unui grad de asimetrie, R, determinată
cu ajutorul unor epruvete ( probe ) lipsite de concentrator, 𝜎𝑅𝐾 - este limita la oboseală
determinată cu ajutorul epruvetei cu concentrator de tensiune, cu ajutorul probelor sudate,
modelului sau structurii ăn mărime naturală.
Valoarea coeficientului efectiv de concentrare 𝑘 (𝑘𝜎 , 𝑘𝜏 ) diferă de cea a coeficientului
teoretic 𝛼𝑘 , datorită faptului că pe de o parte înglobează şi insuşirile de personalitate ale
materialelor ( compozitia chimică, structura, caracteristicile mecanice ), iar pe de altă parte
pentru că ţine seama de efectul de mărime şi de efectul factorilor tehnologici.
La îmbinările de colţ complet pătrunse şi de forma convexă, solicitate la tracţiune
după schema din figura 6.2, relaţia de calcul a coeficientului teoretic de concentrare
𝛼𝑘 , stabilită prin analize de fotoelasticitate [125] este:
1⁄2
𝑠 (2𝑐2 − 𝑐1 )
𝛼𝑘 = 1 + 0,2 ∗ ( ) (6.6)
𝑐2 ∗ 𝑟
unde: 𝑐1, 𝑐2 sunt catetele cordoanelor de sudura, r este raza de racordare la vârful cordonului,
la intersecţia dintre materialul depus şi materialul de bază, s este grosimea tablelor din care
este realizată îmbinarea in cruce.

Fig.6.2. Distribuţia de tensiuni în secţiunile periculoase ale îmbinării de colţ complet pătrunse [21]

La imbinările complet pătrunse având forma unui tringhi isoscel (𝑐1 = 𝑐2 = 𝑐 ), dar
pentru calculul coeficientului teoretic de concentrare se utilizează relaţia 6.7:
2𝑠 − 𝑐 1⁄2
𝛼𝑘 = 1 + 0,2 ∗ ( ) (6.7)
𝑟
Limitele normale de variatie ale lui 𝛼𝑘 sunt 𝛼𝑘 = (2,0 … 2,6).
O situaţie mai favorabilă o prezintă îmbinările de colţ complet pătrunse de forma
concavă, la care după [ 125 ], coeficientul teoretic de concentrare se calculează cu relaţia 6.8:

105
 2𝑠 − 𝑐 1⁄2
𝛼𝑘 = 1 + 0,4 ∗ ( ) (6.8)
𝑅
in care: R este raza de racordare.
Având în vedere ca raza de racordare, R, a suprafeţei de închidere la îmbinările
concave R>>r, rezulta de regula valori 𝛼𝑘 mai mici decit in cazurile anterioare, motiv pentru
care aceasta forma concava de îmbinare este preferată.

Fig.6.3. Distribuţia de tensiuni în planul bisector al îmbinării de colţ nepătrunse [125]

La îmbinările de colţ nepătrunse solicitate la tractiune sau/şi la încovoiere dupa
schema din figura 6.3., cercetări similare [26] au permis construirea diagramei din figura 6.4,
în care valoarea coeficientului de concentrare este exprimată în funcţie de raportul r/ (b+a ),
pentru diferite valori ale parametrului d/r.
Se poate observa că limitele obişnuite ale valorii coeficientului de concentrare sunt:
𝛼𝑘 = 2 … 5, în cazul solicitării la tracţiune, respectiv 𝛼𝑘 = 2 … 2,5, în cazul solicitării la
încovoiere. Aceşti concentratori locali de tensiune au o importanţă deosebită asupra duratei
de viată la oboseală, deoarece în zonele în care ei se manifesta apare un pericol mare de
iniţiere a fisurării.

Fig.6.4. Variaţia coeficientului teoretic de concentrare în funcţie de

parametrii geometrici ai îmbinării de colţ nepătrunse [26]

Studii şi cercetări
proprii [22] au scos la iveala faptul că materialul de adaos are influenţă directă asupra
106
concentratorilor de tensiuni ai cordonului de sudură, prin influenţa pe care acest material de
adaos o are asupra formei geometrice în secţiune a cordonului de sudură.
Astfel, în funcţie de tipul de material de adaos folosit la sudare, există diferite tipuri de
zguri în baia de sudare [22]. Forma cordonului de sudură este determinată de funcţiunea
formatoare a zgurei, care constă în formarea corectă cu o anumită geometrie a cusăturii. Ea
este determinata de cantitatea de zgura formată şi de caracteristicile termofizice ale zgurei.
Sub aspectul cantităţii, cu cât zgura este mai abundentă, cu atât cusătura se va forma
mai corect deoarece are loc o aşezare uniformă a solzilor, o convexitate redusă şi o racordare
lină a cusăturii la materialul de bază al componentelor, etc.
Dintre caracteristicile termofizice, influenţa cea mai mare o are vâscozitatea. În cazul
zgurelor fluide ( învelis oxidant, acid, rutilic) suprafaţa exterioară a cusăturii este estetică, iar
la zgurele vâscoase ( înveliş bazic), formarea si aspectul cusaturii este mai puţin
corespunzător. Forma secţiunii transversale a cordonului este influenţata de natura ( caracterul
chimic ) materialului de adaos şi a zgurei formate –(fig. 6.5) [178].

a b c d
Fig.6.5. Forma secţiunilor transversale a depunerilor prin sudare realizate cu diferite tipuri
de zgure [178]
a,b-cordoane concave; c,d-cordoane convexe
La zgurele acide ( înveliş acid, rutilic ), zgura acoperă uniform baia metalică,
favorizând formarea corectă a cusăturii, la zgurele bazice ( învelis bazic ) zgura se
aglomerează spre margini, forma rândului de sudura fiind prismatică.
În continuare vom prezenta tehnici de reabilitare specifice pentru reducerea
concentrarii tensiunilor la vârful cordonului de sudură ( adică la intersecţia dintre materialul
de bază şi cordonul de sudare. Tehnicile de reabilitare ce vor fi prezentate în continuare sunt
benefice pentru mărirea duratei de viaţă la oboseală a structurilor sudate, mai ales atunci când
tensiunile aplicate sunt normale la axa sudurii. Aceste tehnici îmbunătaţesc durata de viaţa la
oboseală a structurilor sudate numai din punct de vedere a cedărilor datorate tensiunilor de la
virful cordonului ( intersecţia dintre cordonul de sudură şi materialul de bază ). Posibilităţile
de cedări la oboseală din alte cauze cum ar fi tensiunile de la rădăcina sudurii nu sunt
micşorate prin aceste tehnici.
7.2. TEHNICI SPECIFICE DE REABILITARE LA SUDURILE DE COLŢ
7.2.1. Metoda de ranforsare a sudurilor existente de colţ convexe [221]
Această metodă este denumită in literatura de specialitae „ Temper bead technique”
sau „ Tehnica stratului de revenire „ şi urmăreste prin îmbunătăţirea profilului sudurilor de
colţ, scăderea tensiunilor interne în cordon şi deci mărirea duratei de viaţă la oboseală a

107
acestuia. La executarea cordoanelor sudate cu aceasta tehnică, se va ţine cont de următoarele
recomandări:
a) înainte de sudare , zona ce urmează a fi sudată va fi examinată cu pulberi
magnetice sau cu lichide penetrante;
b) toate suprafeţele care trebuie sudate şi cele înconjuratoare vor fi curăţate de
tunder, rugină, umezelă sau alte tipuri de contaminari ale suprafeţelor;
c) temperatura minimă de preîncălzire specificată în WPS şi în testele de
fabricaţie va fi menţinută pe timpul sudării de prindere şi până la terminarea
sudării;
d) temperatura maxima între straturi va fi de cel mult 2600C;
e) sudarea va consta în aplicarea unui strat de baza, numit „butter bead” urmat
de straturi de revenire numite „temper beads” ( cu efect de tratament termic de
revenire asupra celor anterior depuse). Amplasarea stratului de baza şi stratului
alternant de revenire pentru sudurile de colt, este prezentata în figura 6.6;
f) nu este necesar tratament termic post sudare.
Sudarea prin tehnica stratului de revenire constă de fapt în aplicarea unor straturi
alternative : strat de baza - butter bead layer, urmat de strat de revenire - temper bead layer
ca în figura 6.6 [24]. Aceste straturi se aplică alternativ în prelungirea uneia apoi a celeilalte
catete a sudurii de colţ existente, completându-se cordonul de sudură existent pâna la noua
apotemă respectiv noua catetă necesară. După sudarea straturilor alternante se urmăreşte să se
obţină o trecere lina între metalul depus şi materialul de bază, pentru a micşora concentratorii
de tensiuni din zona respectivă. Cordonul sudat va avea o rezistenţă mărită la oboseală
deoarece vor fi reduse pe de o parte tensiunile interne prin depunerile alternative care vor avea
efectul unui tratament termic de revenire iar pe de altă parte prin trecerea lină de la cusătura
la materialul de bază se va îmbunătăţi fluxul de forţe ce se descarcă prin cordon şi vor fi
eliminaţi concentratorii de tensiuni plasaţi la intersecţia dintre materialul de bază şi materialul
de adaos la vârful cordonului de sudură. Foarte important la această tehnică este modul de
depunere al straturilor alternante.

a b
Fig. 6.6. Tehnica de ranforsare „temper bead” a cordoanelor de sudură existente [221]
1;4 -Piesa de reconditionat; 2- sudura de colţ existenta; 3- sudura de colţ de completare
prin tehnica temper bead;
I – strat de bază butter bead; II – strat de revenire temper bead

108
 In detaliul A din figura 6.6. este prezentat modul de depunere al straturilor alternante
de bază I şi de revenire II. Se poate observa că exista o cotă s, care caracterizeaza felul cum
acopera stratul de revenire II, suprafata stratului de baza I. Se recomanda ca aceasta cota sa fie
de o anumită valoare, astfel încât stratul II să acopere un pic mai mult de jumătate stratul I. De
multe ori în practica aceasta cota nu este respectată şi ea trebuie corectata.
În figura 6.7 [197], sunt prezentate două cazuri de aşezare greşita a stratului II peste
stratul I:
- cota s mai mare decât dimensiunea optimă, ca în fig 6.7.a;
- cota s prea mică, stratul II acoperind in totalitate s , ca în fig 6.7.b.
De asemenea, tot în figura 6.7 sunt prezentate şi modalitatile de remediere a celor două
situaţii de depunere necorespunzătoare a cordoanelor alternative I si II.
Depunerea acestor rânduri de sudură alternante temper si butter bead este foarte
importantă şi necesită o atenţie deosebită atât ca poziţie faţă de stratul anterior la capete cât şi
ca valoare a energiei liniare. Aceste rânduri de sudură suplimentare trebuie depuse în aşa fel
încât să realizeze o normalizare a rândurilor de sudură, depuse anterior. De asemenea trebuie
ţinut cont şi de supraînălţarea cordoanelor. Optimizarea depunerii se realizează prin
încercări.

cota s prea mare cota s prea mică

a b
Fig.6.7. Tehnica de sudare pentru poziţionare necorespunzătoare a a stratului de revenire II faţă de
stratul de baza I [221]
a-cota s prea mare; b- cota s prea mica

109
 După cum se observă în figura 6.7 a si 6.7 b, în ambele situatii, remedierea se face în
doi paşi şi presupune:
-pasul 1 - depunerea unui cordon suplimentar de baza butter bead la capat;
-pasul 2 - depunerea unui cordon suplimentar de revenire „temper bead” astfel incât
acesta sa fie asezat peste stratul butter bead respectând o valoare optimă a cotei s. Stratul
temper bead trebuie sa fie depus peste cel butter bead astfel incit sa treaca de cel putin
jumatatea acestuia.
Tehnica descrisă este foarte utilă pentru îmbunătăţirea duratei de viaţă a structurilor
sudate care sunt în exploatare şi care prezintă pericolul apariţiei unor cedări sau scoateri din
funcţionare, ca urmare a solicitărilor variabile la care sunt supuse.
După cum s-a arătat, tehnică reduce tensiunile interne şi micşorează concentratorii de
tensiune dintre materialul depus şi materialul de bază şi reprezintă o soluţie mai optimă din
punct de vedere economic decât soluţia refacerii complete a cordoanelor sudate.
Conform codului ASME „Temper Bead Welding„este un cordon de sudură poziţionat
pe o locaţie bine stabilită ca sudură, sau la suprafaţa unei suduri, în scopul de a modifica
proprietăţile metalurgice ale zonei influenţate termic sau ale metalului depus cu o sudură
anterioară.
7.2.2. Metoda de reabilitare prin frezarea vârfului sudurii ( weld toe
grinding )
Frezarea vârfului cordonului de sudură [115] [114] se va face de-a lungul liniei de
intersecţie dintre cusătura sudată şi materialul de bază, atât pentru îmbinarile dintre ţevi (
Îmbinări în T, Y sau K ) cât şi pentru îmbinarile de colţ dintre table. Sculele recomandate
pentru acest procedeu sunt frezele deget de mare viteză cu pietre cu carburi de Wolfram. Raza
la vârf a sculei trebuie sa fie in conformitate cu grosimea tablei aşa cum se arată în tabelul 6.2.
Aceste raze prezentate în tabelul 6.2, sunt cele cu valori minim recomandate, razele
mai mari aducând un beneficiu suplimentar.
Tabelul 6.2. Recomandări pentru alegerea razei sculei de prelucrare a cordonului de sudură
Grosimea 20- 100- 120- 150-
<20 30-39 40-49 50-64 65-79 80-99
tablei[mm] 29 119 149 180
Raza
5 6 10 8 12 16 18 20 25 30
frezei[mm]
Aceste raze prezentate în tabelul 6.2, sunt cele cu valori minim recomandate, razele
mai mari aducând un beneficiu suplimentar.
Frezarea se va face la o adâncime minimă de 0,8-1,0 mm sub suprafaţa tablei sau 0,5-
0,8 mm sub cea mai adâncă crestătura vizibilă, la o adâncime totala de 2 mm sau 5% din
grosimea tablei, care dintre ele este mai mică. Axa frezei trebuie să fie aproximativ la 450 faţă
de placa de bază ( fig. 6.8. şi 6.9). Frezarea se va face efectiv doar la vârful cordonului de
sudură şi nu la tot cordonul, dar se va urmări eliminarea oricărui defect de suprafaţă.

110
 Unghiul axei frezei va fi la maximum 450 faţă de direcţia de mers pentru a asigura ca
urmele frezării sunt perpendiculare pe linia vârfului de sudură.

a b
Fig. 6.8. Tehnica de reabilitare prin frezare a vârfului cordonului de sudură (toe grinding)
[115],[114]
a- poziţia frezei deget faţă de placa de bază; b- detaliu de frezare
1-freza deget; 2- piesa sudată de reabilitat; 3 cordon de sudură de reabilitat; 4- zona frezată
a vârfului cordonului de sudură (weld toe)

a b
Fig. 6.9. Detalii pentru frezarea efectivă a vârfului cordonului de sudură [197]
a- frezarea vârfului inferior; b- frezarea vârfului superior
b- 1-guşeu vertical; 2- defect de suprafaţă; 3- placa de baza; I-frezare nesatisfacatoare
( insuficientă ); II- frezare corespunzătoare ( suficientă )
Când discontinuităţile prezente la vârful cordonului de sudură, sunt perpendiculare
tensiunilor aplicate, aplicarea acestor tehnici de reabilitare a sudurilor ( printre care se gaseste
si tehnica toe grinding ) are cea mai mare eficienta (fig. 6.10).

Fig. 6.10. Reabilitarea vârfului sudurii, atunci când tensiunile sunt perpendiculare pe acesta[197]:
1- guşeu; 2- cordon de sudură existent;I-zona de început de frezare; II- frezare continua a
virfului cordonului de sudura, pe ambele parti si in jurul guseului sudat
111
 Sfarsitul sudurilor longitudinale supuse la oboseala necesita ingrijire speciala pentru a
mari durata de viata la oboseala ( fig. 6.11).

Fig. 6.11. Detaliu de pregătire a capetelor zonelor reabilitate prin frezare [197]
7.2.3. Metoda de reabilitare folosind detensionarea prin ciocănire şi
deformare plastică [25]
În literatura de specialitate metoda se mai găseşte sub denumirea de „Hammer
Peening”, în traducere însemnând metoda de reabilitare prin ciocănire şi deformare plastică.
Detensionarea prin ciocănire se aplică la oţelurile cu rezistenţa la rupere de până la
800 MPa şi o grosime mai mare de 10 mm. Fălcile ciocanelor trebuie să aibă vârfuri sferice
cu diametre intre 6...12mm. Loviturile trebuie centrate pe vârful cordonului de sudură, astfel
încât metalul să fie deformat în ambele părti atât în metalul de bază cât şi în metalul depus,
rezultând o suprafaţă cu o trecere lină de la materialul de bază la cordonul de sudură.
Amprenta în oţelul moale ( cu rezistenţa la rupere până la 250 MPa ), ar trebui să aibă
adâncimea de aproximativ 0,5mm. În cazul oţelurilor cu o rezistenţă medie (cu rezistenţa la
rupere între 250...450 MPa) amprenta ar trebui să fie la o adâncime de 0,25 mm iar în cazul
oţelurilor înalt rezistente (rezistenta la rupere între 450 si 800 MPa) la adâncimea de 0,1 mm.
Aceste adâncimi sunt obţinute prin aproximativ patru faze de ciocănire ( patru treceri ).
Detaliul de execuţie al tehnicii de detensionare prin ciocănire şi deformare plastică,
este prezentat în figura 6.12.

Fig. 6.12. Tehnica hammer peening [197]

1- placa de bază; 2- scula pentru ciocănire şi deformare plastică

112
 Cordonul de sudură va fi verificat optic-vizual, cu pulberi magnetice şi lichide
penetrante cu referire la ciocănire.
Beneficiile detensionării prin ciocănire se datorează introducerii unor tensiuni de
compresiune care atenuează tensiunile de întindere de sens contrar care apar în piesele sudate,
determinând astfel micşorarea tensiunilor reziduale. Trebuie să ne asigurăm că nu se va face
nimic care să determine eliminarea tensiunilor ( tratament termic post sudare ) după
detensionarea prin ciocănire.
De asemenea, detensionarea prin ciocănire şi deformare plastică ar trebui aplicată când
îmbinarea este sub sarcina de lucru.
7.2.4. Metoda de reabilitare prin retopire WIG [197]
Tehnica constă în retopirea metalului sudurii la o adâncime de aproximativ 2 mm dealungul
vârfului sudurii, fără a se adugă material de ados.
Suprafaţa de sudare va fi curăţată de rugină, tunder si zgura.
Vârful electrodului trebuie să fie ascuţit şi curat şi trebuie saăfie poziţionat de la 0,5
până la 1,5mm faţă de vârful sudurii ( fig. 6.13).
Acolo unde duritatea zonei influenţate termic este peste o anumită valoare şi poate
cauza probleme, se poate utiliza o tehnică modificată folosind o a doua trecere de revenire.

a b
Fig. 6.13. Tehnica de recondiţionare prin retopire WIG [25]
a- poziţionarea pistoletului faţă de cordonul de sudură existent; b- detaliu reabilitare
vârf cordon de sudură prin retopire WIG
1-electrod Wolfram; 2- diuză de protectie; 3- debit de gaz inert; 4- piesa sudată; 5- zona
reabilitată prin retopire WIG
7.2.5. Metoda de reabilitare combinată.
Această metodă este de fapt o combinaţie între metoda frezării vârfului cordonului de
sudură şi cea a detensionării prin ciocănire mecanică şi deformare plastică.
Frezarea vârfului sudurii urmată de o detensionare prin ciocănire şi deformare plastică
stopează iniţierea fisurării la oboseală şi rata propagării fisurilor. Astfel, pentru îmbinări
critice, acest tratament combinat, oferă rezistenţa superioare la cedările prin oboseală.
Prin frezare se urmăreşte de fapt eliminarea amorselor de fisuri plasate la intersecţia
dintre materialul depus şi materialul de bază, iar prin ciocănire se introduc tensiuni de
compresiune, care le anulează într-o oarecare măsura pe cele de întindere prezente în
îmbinările sudate. Prin deformarea plastică se urmăreste de fapt obţinerea unei treceri line
între materialul depus şi materialul de bază, ameliorând în acest fel fluxul de forţe care se
transmite prin cordonul de sudură la elementele care sunt îmbinate.
113
 Suprafaţa sudată, trebuie controlată optic-vizual şi cu pulberi magnetice pentru
detectarea discontinuitaţilor de suprafaţa înaintea deformării plastice.
În timpul operaţiilor de ciocănire şi deformare plastică se va face un control vizual
după fiecare trecere.
Aceste tehnici de reabilitare, sunt importante deorece măresc durata de viaţă la
oboseală a piesei sau structurilor respective, supuse la solicitări variabile în timp.
Durata de viaţă la oboseală a structurilor sudate este mai mică decât durata de viaţă la
oboseală a materialului din care sunt fabricate acestea, deoarece este acceptat ca, în cazul
structurilor sudate, discontinuităţi de tipul fisurilor deja exista. Astfel, durata de viata la
oboseală a structurilor sudate este cheltuită în întregime în propagarea fisurării neexistind faya
de initiere. Acesta este motivul pentru care structurile sudate, rezistă un număr mai mic de
cicluri de solicitare pina la rupere decât structura sau piesa nesudata alcatuită din acelaşi
material. Durata de viaţă la oboseală a unei structuri sudate supusă la solicitari variabile
comparativ cu situaţia în care piesa sau structura nu este sudată, este prezentată în (fig.6.14)
[117].

Fig.6.14. Durata de viaţă la oboseala a structurilor sudate compartiv cu cea a materialului de bază
din care sunt confecţionate structurile respectiveI [117]:
I-iniţierea fisurării; II - propagarea fisurării: III – cedare
Ni-număr de cicluri aferent iniţierii fisurării; Np- număr de cicluri aferent propagării fisurii;A-
durata de viaţă la oboseală a materialului; B- durata de viaţă la oboseală a structurii sudate; N-
număr de cicluri de solicitare; ΔS- variaţia de tensiune aplicată
Explicaţia plauzibilă pentru îmbunătăţirea duratei de viaţă la oboseală a structurilor
sudate utilizând tehnicile de reabilitare prin frezare şi respectiv retopire vârf cordon de sudură,
este aceea ca tehnicile respective, prin înlăturarea discontinuităţilor de suprafaţa şi de la mică
adâncime, readuc piesa sau structura din nou în faza de iniţiere a fisurării. Tehnica de
ciocănire şi deformare plastică, întârzie rata de propagare a fisurării, prin introducerea unor
tensiuni suplimentare de compresiune care diminuează pe cele de întindere din suduăa,
reducând tensiunile reziduale.
De asemenea forma cordonului de sudură obţinută în urma aplicării tehnicilor de
recondiţionare, determină în plus mărirea duratei de viaţă la oboseală, prin reducerea
concentrării geometrice a tensiunilor.

114