REZUMAT BAC.

XII

I. GENETICA MOLECULARA

 ACIZII NUCLEICI
Sunt ADN si ARN, sunt macromolecule polinucleotidice, ce au ca unutate de baza nucleotida.
O nucleotidă este formată din:
a. bază azotată: - purinică: adenina (A) şi guanina (G)
- pirimidinică: citozina (C), timina (T) prezente în ADN, iar în ARN în
loc de timină găsim uracilul (U)
b. pentoză (zahar cu 5 atomi de C): riboza (în ARN), dezoxiriboza (în ADN)
c. radical fosfat, ce se leagă la C5’ al propriei pentoze și se obţine o nucleotidă.

1. ADN-ul
 Structura primară a ADN-ului, este o structură monocatenară și rezultă în urma
polimerizării nucleotidelor, rezultand un lant (catena) polinucleotidica
 Structura secundară este formată din doua catene polinucleotidice răsucite în spirală una în
jurul celeilalte formând un dublu helix. Cele doua catene ale ADN-ului, sunt:
- antiparalele (5’→ 3’ şi respectiv 3’→ 5’) au direcţie diferită de înaintare;
- complementare (o bază purinică se leagă de una pirimidinică şi invers)
- legate prin punţi de hidrogen de natură electrostatică duble între adenină şi timină
A = T, T = A; şi triple între guanină şi citozină G ≡ C, C ≡ G.
Structura bicatenară, secundara, a ADN-ului prezintă de regulă o mare stabilitate fizică, ce este
asigurată astfel: - pe verticală, de punţile fosfodiesterice intracatenare
- pe orizontală, de punţile de hidrogen intercatenare

2. ARN-ul - prezintă o singură catenă polinucleotidică, poate fi:

a) ARN-viral - este materialul genetic al ribovirusurilor
b) ARN-ul celular, poate fi:
ARN-mesager - are rol în transcripţie (copierea informaţei genetice dintr-o catenă a
moleculei de ADN) proces iniţiat de enzima ARN-polimerază.
ARN-de transport - are forma unei frunze de trifoi; are rol de a transporta aminoacizii la
locul sintezei proteice, în citoplasmă, pe suprafaţa ribozomilor.
ARN-ribozomal, este localizat în ribozomi, asociat cu proteinele; este sintetizat prin
transcripție din ADN şi prezintă numeroase plieri neuniforme

 Funcţia autocatalitică a ADN-ului.

Constă în procesul de replicare a materialului genetic după modelul semiconservativ.
Conform acestui model, are loc ruperea punţilor de hidrogen rezultand ADN monocatenar.
Ulterior fiecare catenă originală serveşte drept matriţă pentru sinteza unei catene noi, surori,
atrăgând nucleotidele din citoplasmă, care se vor lega complementar de catenele veche. Vor
rezulta astfel doua molecule de ADN fiecare având o catenă veche şi una nou-sintetizată.
În acest proces intervin mai multe enzime:
- ADN-topoizomerazele, induc incizii monocatenare care permit derăsucirea ADN -ului
- AND-helicaza, catalizează ruperea punţilor de hidrogen dintre cele două catene ale
ADN -ului, permiţând desfacerea acestora şi apariţia furcii de replicare.
- ADN-polimerazele, catalizează legarea de noi nucleotide pe catena matriţă 3’ → 5’,
această catenă este sintetizată continuu ea este numită şi catenă principală sau directoare.

1
Catena matriţă 5’→ 3’ denumită catenă discontinuă, segmentară, deoarece se vor putea ataşa
fragmente scurte de ADN numite fragmente Okazaki.
- ADN-ligaza, leagă fragmentele Okazaki alăturate
- ADN-giraza, induce răsucirea catenei nou formate în jurul catenei matriţă

 Funcţia heterocatalitică a ADN-ului.

Informaţia genetică se găseşte în ADN, codificată. Unităţile de codificare sunt numite codoni.
Codonul este alcătuit din trei nucleotide alăturate, deci codul genetic prezintă 64 de codoni,
adică cele patru tipuri de baze azotate luate cate trei (4 3 = 64). Din cei 64 de codoni doar 61 au
informaţie genetică, restul sunt codoni stop ce marchează sfârşitul unui mesaj genetic.
Totalitatea codonilor formează codul genetic ce prezintă următoarele caracteristici:
- este degenerat, adică mai mulţi codoni codifică sinteza aceluiaşi aminoacid. Deoarece
numărul de codoni cu informație este de 61, iar numărul de aminoacizi esenţiali este de 20.
- este fără virgule, adică intre doi codoni vecini nu există semne de punctuaţie,
- este nesuprapus, adică doi codoni vecini nu au nucleotide comune
- este universal, adică de la cele mai simple organisme pană la cele mai complexe aceeaşi
codoni codifică sinteza aceluiaşi aminoacid.
Etapele sintezei proteice
a. Transcripţia - este procesul de copiere a informaţiei genetice dintr-o catenă a ADN-ului în
ARN-ul mesager. Este un proces complex care poate fi prezentat în trei faze:
- iniţierea transcrierii, realizată de enzima ARN-polimeraza
- alungirea moleculei de ARN-m, se formeaza un ARN prematur sau precursor ce
conţine atât segmente cu informaţie genetică (exoni) cât şi fără informaţie (introni) dispuse
alternativ.
- terminarea transcrierii, are loc procesul de maturare care constă în eliminarea
intronilor şi legarea intre ei a exonilor, rezultând ARN-m matur ce va trece din nucleu în citoplasmă
unde are loc translaţia
b. Translaţia - este procesul de decodificare (traducere) a informaţiei genetice din secvenţa de
nucleotide a ARN-ului mesager în secvenţa de aminoacizi din catena polipeptidică, poate fi împărţit
in trei etape:
- iniţierea sintezei proteice, ARN-m atrage cele două subunităţi ale ribozomilor care prind
între ele capătul moleculei de ARN-m. În citoplasmă începe activarea aminoacizilor cu ajutorul ATP-
ului si legarea aminoacidului activat de un ARN-t, proces catalizat de enzima aminoacil-sintetază.
- formarea şi elongarea catenei polipeptidice, se formeaza o legătură peptidică între
aminoacizi sub acţiunea enzimei peptid-polimerază. Ulterior ribozomul se mişcă față de ARN-ul
mesager, pană când se ajunge la un codon stop.
- terminarea sintezei proteice, catena polipeptidică sintetizată se desprinde de pe
suprafaţa
ribozomului, ARN-m va fi degradat, iar ARN-t şi ATP sunt reutilizate.

2
  Organizarea materialului genetic
a. Virusurile – forme acelulare, prezinta un material genetic reprezentat de un mic segment de
ARN sau ADN, pe care sunt dispuse in medie 50 de gene
- după materialul genetic pe care îl au, virusurile pot fi:
- ribovirusuri, au ARN, exemplu: virusul gripei, al poliomielitei, al turbării, al mozaicului de tutun
(VMT), al imunodeficienţei umane (HIV),
ARN-ul serveşte ca matriţă pentru sinteza unei catene de ADN, aici informaţia se
transcrie invers (ARN → ADN → proteine), acestea sunt numite retrovirusuri şi au
numeroase aplicaţii în ingineria genetică.
- dezoxiribovirusuri, au ADN, exemplu: virusul herpesului, al variolei, majoritatea bacteriofagilor
b. Procariotele (Bacteriile şi algele albastre-verzi) – Materialul genetic este reprezentat de un
simgur cromozom, format dintr-o singură moleculă de ADN bicatenar circular, legat de membrana
celulară prin mezozom. ADN -ul se pliază formând 40-50 de bucle, unite la baza de ARN. Fiecare
buclă prezintă superrăsuciri secundare.
c. Eucariotele. Au un material genetic alcatuit dintr-un numar de cromozomi ce variaza de la o
specie la alta. Cromozomii se formează în timpul diviziunii celulare prin spiralizarea şi condensarea
fibrelor de cromatina, sunt alcatuiti din unitati ce se repeta numite nucleosomi.
Nucleosomul - are forma unui cilindru turtit
- este alcătuit din 8 molecule de proteine histonice (4 perechi) în jurul cărora se
roteşte o moleculă de ADN având două spire (una la baza si una la varful
nucleosomului)
- legătura dintre doi nucleosomi alăturaţi este făcuta de un segment de ADN-linker
cuplat cu o altă proteină histonică numită şi proteină linker (H1).
Cromatina se află în două stări funcţionale:
- eucromatina, se replică de-a lungul fazei S a ciclului celular. Ea reprezintă partea activă a
cromatinei şi conţine cea mai mare parte de proteine non-histonice.
- heterocromatina, se replică la sfârşitul fazei S a ciclului celular, este mai condensată. Ea
reprezintă partea inactivă a cromatinei conţinând ADN repetitiv, în general non-
informational.
Structura cromozomilor la eucariote este mult mai complexă decat la procariote, prezentand:
- ADN, ARN, puţine lipide, ioni de Ca şi Mg.
- proteine histonice ce asigură stabilitatea cromatinei, inhibă activitatea genelor
- proteine nonhistonice, au rol important în activarea genelor