CERUL DE OPAL

AUTOR: MIRELA MOISE

Cerul de Opal...Minunea cea mare, desprinsa din cele nouazeci si noua de brate ale Arborelui
Vietii. Cerul cu nuante de safir, din care au luat nastere toate culorile. Un regat maret, creat
pentru noi de Tatal cu ere si ere inainte de nasterea omului ca fiinta.

Salasul Ingerilor, Arhanghelilor, Puterilor, Tronurilor, Corurilor si Veghetorilor. Singurul loc

unde se pot manifesta toate cetele ingeresti odata, penultima treapta de sub tronul Tatalui
Ceresc.

Cerul de Opal...Locul unde candva se reuneau heruvimii cei cu multi ochi si multe perechi de
aripi si serafimii-coloanele de foc si para, pentru a asculta poruncile divine. Aici heruvimii isi
deschideau ochii cu adevarat pentru a vedea maretul viitor sortit de Tatal pentru noi si serafimii
ardeau necontenit, din prea mare dragoste si dor.

Totul era desavarsit si Unimea ar fi trebuit sa ramana desavarsita, dar dupa rebeliunea lui
Lucifer cerurile s-au cutremurat inca o data si Cerul de Opal a devenit locul unde se auzeau
acum glasuri aspre, nefiresti si acuzatoare.Sferele sale de lumina scanceau la auzul scrasnetelor
de sabii, scuturi si armuri, in vreme ce armata decazutilor ii infrunta pe Cei Nepatati. Curand,
razboiul s-a mutat in cerurile de dedesubt, aducand distrugere si plansete, stricand frumusetea
locurilor oranduite de ingeri, spirite ale naturii si alti constructori harnici si dedicati misiei lor.

Eu eram unul dintre Veghetorii insarcinati cu protectia oamenilor. Oamenii...pricina acestui

razboi tulburator. Jertfa mea a fost gandita cu mult timp inainte de a captura Lumina lui Lucifer
inauntrul meu si dupa cum o stim cu totii, nu poti sa schimbi insasi schimbarea. Cerul Noua
simtea schimbarea dupa multi eoni de liniste, pace, armonie, iubire si credinta.

Nu am tinut mereu sabia in mana, nici nu am stiut ce inseamna varsare de sange pana cand nu l-
am vazut pe Intaiul Heruvim sangerand in Templul Luminii. Niciodata nu am crezut ca aceasta

1
frumoasa culoare va deveni una dintre razele cele mai indragite ale lui Lucifer, care ii va decora
regatele din iad. Simbolul durerii si rastignirii a tot ce este Bun.

Dupa ce marele razboi s-a incheiat, fostul heruvim...numit acum Printul intunericului a
continuat sa lupte contra fratilor sai oamenii, tesand mii de planuri de inrobire si capturand
sufletele tinere, naive, care se intrupau pentru prima oara pe Pamant. Aceste suflete naive si-au
invatat insa lectia, au imbatranit si au capatat putere, iar cele care au reusit sa iasa din iad s-au
unit sub un singur stindard si nume, folosind un fost regat luciferic ca si cetate de aparare.

Un loc aproape secat de lumina, cuprins de vesnice umbre, mereu zgaltait de luptele care se dau
intre oameni si armatele lui Belial.

Mortii-vii, numiti si Deuronomi au fost invinsi in ultima batalie, inchisi in celulele de dedesubt si
torturati pentru lumina, iar conducatorul lor s-a pierdut in intuneric, prada de razboi a Printului
intunecat. Regatul a ramas populat de palcuri razlete de oameni, care sunt prea tematori pentru
a se aduna laolalta si a lupta inca o data impotriva Celor cu ochii negri. Speranta si nadejdea
au parasit demult aceste tinuturi si revoltele lor au slabit ca grauntele de nisip spulberat de vant.

Cand totul parea pierdut, Gratia divina a decis sa mai dea inca o sansa oamenilor, trimitand un
sol sub forma de luptator. Si acest sol sunt eu.

Fragment din " Cantarile Heruvimului "

De ce ai tradat Lumina, tu spune

Cum s-au nascut Umbrele fara capat?

"De vrei sa cunosti, strabate Genune

Cunoaste durere si planset si geamat".

2
De ce ti-ai intunecat inima iara

Cum oare lumina pierduta-i din tine?

"De vrei ca sa stii, patrunde in mine

Si trupul tau va cersi ca sa moara."

De ce ma blestemi si pe mine deodat'?

Brat langa brat candva am luptat!

"De vrei ca sa afli, ramai in Infern

Si iti voi da sa gusti din focul etern!"

In Ceruri e doar un Domn si Stapan

Si vrerea Lui e intoarcerea ta!

Dar Printul se-aprinde si-mi striga cu ura

"Eu sunt Renegatul...Lumina-i a mea!"

CAPITOLUL 1: MISIUNE DIVINA

Silueta inalta din fata mea este cea mai frumoasa umbra pe care am zarit-o vreodata. Este darul
primit candva de la Tatal Creator. Preaiubitul meu cavaler este cuprins de o bucurie nemaivazuta.

3
Ochii mei au inceput sa lacrimeze ca un rau, pentru ca in fata mea sta Makai, cel chinuit si ucis
de mine, chiar daca am facut-o pentru a-i salva sufletul nemuritor. Makai, cel cunoscut candva ca
si Kai sau Kael, este cutremurat de revelatia pe care a avut-o de indata cu eliberarea sa.

Imi sterge lacrimile cu maneca hainei sale si ma imbratiseaza strans. Pe cand fruntile ni se unesc,
el imi arata in imagini povestea evadarii sale din carcerele lui Belial si milostivirea divina pentru
sufletele captive. Acum trupul meu de cristal poate simti caldura duhului sau.

Nu mai suntem separati de carne si sange, fiindca misia mea e aproape de sfarsit si valul dintre
omenesc si ingeresc e din ce in ce mai subtire.

- In sfarsit, Lauryel! Nu pot sa cred ca esti aici !

Am suspinat fericita, auzindu-mi vechiul nume, ce nu mai fusese pronuntat de la nasterea mea pe
Planeta Durerii. Ce usurare, ce dar divin sa iti amintesti in sfarsit cine esti, sa iti cunosti numele
si misia divina!

- M-ai iertat?

- M-ai eliberat! Crezi ca as fi putut suferi sa impart trupul cu un demon? Totul a fost din voia
Tatalui, sa nu te indoiesti de aceasta, Lumina mea! Am vazut multe, am cutreierat Cerurile si
Regatul Umbrei si sunt aici sa te pregatesc de lupta ce va sa vie! Si nu doar atat, caci taina ce s-a
salasuit intru tine ma cutremura...Dar stii ca alta cale nu este!

Am incuviintat tulburata, amintindu-mi ca prin vis de felul in care m-a salvat de flacari in timp
ce eram prizoniera in mintea lui Lucifer.

- Nu am fost niciodata despartiti cu adevarat!

Cuvintele mele aproape naive il fac sa zambeasca. As mai zabovi in bratele lui, dar nu este
vreme de pierdut, fiindca stiu ca Printul ma cauta.

- Vino Lauryel...Am ceva pentru tine.

4
Pe masa ce era goala inainte vad o frumusete de haina albastra. Un cordon auriu o petrece si
alaturi vad o pereche de cizme negre.

O sabie maiestrita cu doua taisuri si un scut lucrat din argint ma asteapta de asemenea. Kael
cauta insa ceva in mantia lui si imi spune in minte sa intind mana...Un inel cu nestemata verde se
pravaleste in santurile palmei mele. Il petrec pe degetul mijlociu de la mana stanga.

- Inelul te va tine ascunsa de ochii lui Lucifer. Iti va cumpara timp, ca sa poti ajunge la carcere si
sa il gasesti pe conducatorul Deuronomilor. Avem nevoie de puterea lui, Lauryel!

El ma ajuta sa ma imbrac si imi leaga centura. Privesc camasa lui de zale si ma intreb de ce nu
am primit si eu una. Daca o sa simt vreo sabie in piept sau taisul unei barde cum ma izbeste?
Kael zambeste subtire.

- Ai ceva mult mai puternic sa te apere, ai uitat?

Amintirea scutului meu vine parca din alta viata. Nu, nu am uitat, dar...

- Dar scutul a fost blocat de insemnele Printului!

- Stiu asta, insa atunci cand va veni vremea, o sa il recuperezi. O sa vezi.

Nu mai pun intrebari fiindca am incredere deplina in fratele meu pamantesc, cel care imi este in
acelasi timp Pereche de ere angelice.

- Iti amintesti ultima zi in Rai?

El se intoarce si imi prinde un insemn de umarul drept. Are forma unui cerc cu scrieri multe, ce
imi aduc aminte de ceata Nepatatilor luptatori.

- Cea mai trista zi a existentei mele, Stralucirea mea...Ai parasit Cerul.

- Pentru un scop maret!

5
- Asa este...Dar suferinta ta mi-a frant spiritul in mii de bucati! Am incercat sa te protejez pe cat
mi-a stat in putinta, dar viclenia Printului este mare si Belial se afla pe culmile domniei sale.
Armatele lui au curatat tot regatul si au sadit spaima si groaza in randurile oamenilor. Nu pot sa
descriu agonia si tortura la care sunt supusi...

- Aceeasi agonie si tortura pe care ai simtit-o de atatea ori si tu!

El da din cap ganditor.

-Tocmai din aceasta pricina trebuie sa ii eliberam. Insa timpul meu aici e pe sfarsite...De luni de
zile astept sa evadezi din Infern si de atunci am facut nenumarate calatorii in Opal, rugandu-ma
pentru sfaturi!

- Tu esti cel care mi-ai deschis Poarta? intreb cu uimire.

- Sfatul Batranilor a decis ca timpul tau in Infern s-a terminat. De aceea mi-a permis sa creez
acea deschizatura. Potrivirea a fost perfecta, fiindca daca mai stateai mult cine stie ce urma sa se
intample...

- Lucifer a refuzat sa ma ofere ca ofranda lui Satan.

- O dovada de nebunie ar spune unii, sa intri in razboi cu Intunecimea. Satan nu va uita una ca
asta...Mai devreme sau mai tarziu, ii va trimite lui Lucifer un dar cumplit si nu se stie ce forma
va lua.

- In ratacirea lui, a inteles adevarul. Daca nu s-ar fi luminat, as fi ajuns scrum si pulbere, Kael.
Spiritul meu ar fi cazut in Abis.

- Cerul nu ar fi permis asta niciodata! Esti prea pretioasa pentru Noi!

Kael imi da o pelerina cu gluga si imi ascund stralucirea in faldurile ei.

6
- Te voi conduce pana la prima poarta si iti voi arata cum sa intri. Ai grija insa cu oamenii, s-au
intunecat prea mult si s-ar putea sa te atace. Ei nu permit niciunui inger, cazut sau necazut, sa
calce pe taramurile lor. Tu insa arata-le inelul si atunci vor sti ca esti solul.

- Ma tem ca nici asta nu va fi de ajuns ca sa le castig increderea...Stiu trecutul, dar viitorul este
tulbure, Kael...Nu mi se permite sa vad.

- Unicul lucru care te poate ajuta este scoaterea conducatorului lor la lumina. Trebuie sa le afli
regele, altfel Deuronomii nu te vor urma!

Gandul mi s-a dus spre sutele de barbati din Ordinul Dragonului.

- Unde zac sufletele bravilor mei cavaleri cazuti in lupta?

- Nu intelegi Lauryel? Ei sunt o parte din vechii Deuronomi!

Uimirea sincera de pe fata mea ii descreteste fruntea captata de griji.

- Am banuit, dar mi-a fost mult prea greu sa indur adevarul, Kael...

- Au fost sacrificati, dar sufletele lor nu au pierit. Tot ce au nevoie e lumina ta si vor iesi
triumfatori din tenebre, pregatiti de lupta si dornici de razbunare. Multi dintre ei stau acolo de
veacuri si au uitat cine sunt, dar tu esti cheia reamintirii lor! La fel ca pe Pamant, ii vei conduce!

- Vorbele tale minunate m-ar scoate si din strafundul Abisului!

El imi cuprinde umerii cu blandete si ne unim inca o data fruntile. Am asteptat atat de mult timp
sa mi-l amintesc si acum vreau ca aceasta clipa sa se prelungeasca la nesfarsit, lunga cat o zi in
Cerul de Opal.

Fericirea mea este umbrita insa de un singur lucru ce imi strapunge inima. Nu va trece mult si il
voi reintalni...De fiecare data cand ne-am revazut am fost aproape sa distrug totul, sa ruinez
sacrificiul a mii si mii de fiinte ce au pierit ca eu sa ajung pana aici...Povestea e departe de a se
termina, fiindca in cartea vietii mele se cern noi pericole...

7
- Si cand il vei reintalni il vei privi in fata si vei incheia acest ciclu!

Glasul Perechii trezeste in mine simtul datoriei. Sunt puternica. Si in acelasi timp sunt slaba si
trebuie sa ascund asta pe cat de bine pot.

- Vei fi slaba doar pana in ziua Cumpenei...Atunci voi fi langa tine din nou si impreuna vom
termina insarcinarea data de Batrani.

- Trebuie sa te intorci in Opal...

- Da...zice el cu regret. De indata ce te voi trece de prima poarta. Dar ma voi intoarce negresit!
Vino Lauryel, e timpul sa plecam.

Am oftat greu si am ridicat scutul, am strans sabia prinsa de sold si mi-am acoperit pletele balaie
cu gluga. Cu pasi usori, ascunzandu-ne lumina, am iesit din templul parasit, mergand pe calea
batatorita, acoperita cu pietroaie, pucioasa uscata si ierburi putrede.

CAPITOLUL 2: PELERINUL FARA NUME

Poarta din fata noastra este atat de inalta, incat se pierde undeva in ceturile plumburii...

Tacerea e desavarsita, pentru ca nicio creatura sau necuvantatoare nu isi are salasul in Regatul
Mortilor Vii. Din cand in cand, sacadat, se aude bataia unui ciocan urias care izbeste o piatra si o
rasuflare prelunga imi aminteste de vocea suierata a lui Satan. Este monstrul din Adabad, un
dragon negru care se spune ca a fost candva ucis de Printul intunecat. Acesta a pravalit o piatra
peste grumazul sau si i-a smuls dragonului ochii, pe care i-a folosit sa isi decoreze o platosa.

Dragonul-orb Dakat sta acolo de cateva milenii, pentru ca a indraznit candva sa se opuna lui
Lucifer si uneori prevesteste viitorul. Pana la urma, este unul dintre heruvimii tronului...

8
Se spune ca atunci cand va fi eliberat, va distruge Regatul Mortilor Vii cu prima sa suflare de foc
si il va chema la lupta pe Razvratit. Lucifer cunoaste profetia si a pus vraji langa mormantul
heruvimului cu solzi, pentru ca acesta sa nu mai scape nicicand si sa ii sfideze domnia.

Pentru mine, sunt doar monstri, dar fiecare dintre ei luand alte chipuri. Unii nu au ochi, iar altii
au ochi abisali, parasiti de lumina....Orbirea lor a dus la pierderea a mii de mii de suflete
omenesti ce se zbat si scrasnesc sub pietrele Adabadului, chinuite de foc si pucioasa.

Poarta de aur are numeroase inscrisuri pe ea si ochii mei incep sa luceasca, straduindu-se sa
desluseasca ce este scris la intrare. "Aripile Mortii vesnice il vor imbratisa pe cel care intra
nechemat..." Un avertisment? Ma uit spre Kael si Kael spre mine. El imi face semn sa scot sabia
de la brau si sopteste cateva cuvinte. Sabia se transforma intr-o toiag lung, iar scutul meu
maiestrit devine o bratara ce mi se infasoara pe brat asemeni unui sarpe argintiu.

- Ei nu trebuie sa afle ca esti luptator. Nu este inca vremea si nu vrem sa iscam lupte intre ei si
regnul nostru. Sunt tematori, sunt ingroziti Lauryel. Cand vine paznicul sa faci ce ti-am spus mai
devreme si vei intra.

Ma imbratiseaza strans, de parca ar fi ultima noastra zi si ma priveste cu admiratie si totodata

suspin, stiind ca mai este mult pana ma voi odihni. Un vartej apare din cer si pelerina lui Kael
incepe sa fluture in toate partile. Se strang tunete si fulgere, lumini orbitoare imi invadeaza ochii
si Perechea mea este absorbita de tunel, mergand in sus, spre Ceruri.

Vartejul nu a ramas neobservat in regatul defunctilor, pentru ca aud gemete si soapte indaratul
portii, chiar daca este groasa de sute de coti.

Bat cu toiagul de trei ori si aud o voce scartaita, obosita si fioroasa.

- Cine esti, straine?

- Un umil Pelerin...Vin cu ganduri de pace.

O usita apare in poarta uriasa, care ajunge undeva la nivelul fetei mele. Un ochi mare si auriu ma
cerceteaza curios si eu ii pun in fata inelul primit de la Kael, care contracareaza cu verde fierea

9
privirii lui. Poarta se deschide incet, mugind prelung si metalic, ca o plangere de fiare ruginite.
Soaptele se intetesc, se aud fosnete de haine si duhurile omenesti se vad zburand in toate partile
prin cetatea stravezie.

Paznicul este un urias de trei ori mai inalt decat mine. Capul meu ajunge undeva la grumazul sau
si piciorul lui m-ar strivi cu mare usurinta daca ar sti ceea ce sunt cu adevarat. Corpul meu a
imprumutat de indata paloarea mortii si bate in verzui, asemanandu-se cu duhurile lor.

Deghizarea mea a fost gandita bine de Ceruri, fiindca nimeni nu stie ca nu sunt moarta. Sunt doar
un calator printre umbre venit cu o misie.

- Care iti este numele?

- Sunt cea fara de nume, care poarta multe, multe nume.

Raspunsul meu il incurca si cade pe ganduri. Bag seama, intelepciunea il ocoleste si nici nu
intelege parabolele. Se lasa greoi pe scaunul sau de fier si trage de poarta cu bratele monstruoase,
inchizand-o. Aripile lui sunt taiate si atarna doar ca niste cioturi demne de mila.

Un Nefilim alungat din Ceruri, una dintre abominatiile create din imperecherea demonilor cu
oamenii sau un nedreptatit al sortii?

- Pe cine cauti?

- Pe Regele Deuronomilor.

Cand aude asta sare de pe scaun si insfaca securea grea de alaturi.

- Un spion!

- Linisteste-te bunule Zandu, nu am venit aici cu ganduri necurate.

- De unde imi sti numele? Esti unul dintre cei care pot citi mintile?

- Nu doar mintile, ci si sufletele...

10
El sta nehotarat si ma priveste in ochi, vrand sa vada daca mint sau spun adevarul. In sinea lui
imi cantareste puterea si se gandeste daca as fi de vreun folos regatului lor pierdut.

- Nimeni nu stie unde este regele. A disparut la ultima batalie, acum multe milenii si probabil a
ajuns prizonier in temnitele Printului.

- Cine va conduce pe voi acum?

- Avem un loctiitor pe nume Landir, ce a luptat candva alaturi de regele nostru. Insa e prea slab
ca sa despice temnitele si sa elibereze Deuronomii...Armata lor a fost decimata in timpul Luptei
Rosii.

Am inchis ochii o clipa, amintindu-mi cele spuse de Kael. Trebuie sa fiu cu mare luare-
aminte...Trebuie sa aflu drumul spre temnitele secrete.

- Ma poti duce la loctiitorul vostru?

- Datoria mea este sa apar poarta, Pelerinule...Dar as putea sa trimit un sol in cetate si daca
Landir va dori sa te vada, iti dau voie sa treci.

Am incuviintat, fiindca stiu deja ca acest Landir va dori sa ne intalnim. Rolul sau este cu mult
mai important decat crede Nefilimul. Insa timpul trece si simbolul prins de umarul meu a inceput
sa rugineasca la unul dintre colturi. Cand va fi pe de-a-ntregul ruginit, e semn ca deghizarea mea
se spulbera si Lucifer va sti unde sunt. M-am lipit cu spatele de poarta si mi-am infasurat
pelerina pe langa mine, ca nu cumva stralucirea sa ma dea de gol. Toiagul meu sta prizonier intre
degetele mainii stangi si pletele mele lungi imi acopera chipul. Am stat asa parca zile intregi,
privind cu coada ochiului duhurile ce plutesc in neoranduiala, plecate cu diferite sarcini.

Niciunul nu indrazneste insa sa treaca de Poarta, fiindca dincolo de Campiile Oaselor armatele
lui Belial cauta sa distruga ultimele refugii ale oamenilor destrupati. Spionii lui sunt cata frunza
si iarba...

***

11
De-a stanga si de-a dreapta mea se afla doi soldati imbracati in zale, ce poarta pelerine albastre
ponosite si sunt incaltati cu cizme zgariate si rupte pe alocuri. Au parasit invelisul de carne cu
mult timp in urma si moartea le-a pastrat imaginea din clipa uciderii. Ochii lor adanci si stranii se
potrivesc cu fetele palide si incercanate, cu pletele brune si reci.

Am traversat mai multe strazi facute din piatra transparenta si ne-am indreptat spre turnul urias.
Turnul capata forma si aduce cu un dragon rosu incolacit. Parcurgem coridoare incalcite si admir
ferestre arcuite, inalte, pana ajungem in sala centrala. Ochii imi sunt furati de forma ei ciudata,
facuta parca din trepte ce se intrevad unele dupa altele ca niste cascade. Sala are multe, multe
jilturi...Cred ca sunt mii si sunt asezate in cercuri deschise la capete.

In mijlocul lor se vede un tron impunator batut cu rubine, iar pe el sade un barbat cu parul roscat,
imbracat in straie cavaleresti, inconjurat de curtea sa. Pasesc spre jilt si el se ridica, facand semn
celorlalti sa il paraseasca. Barbatii pleaca in tacere si eu raman alaturi de preotul lor. Da, Landir
este preotul regal, vad asta dupa insemnele de pe haina. Daca el era magia, regele era bratul
inarmat, dar cu timpul preotul a fost silit sa devina luptator brut si sa cunoasca razboiul cu arme.

Imi zambeste subtire si isi duce bratele la spate, iar glasul lui imi vorbeste in minte, folosind
Vocea rituala pe care o cunosc prea bine.

"- Bine ai venit printre noi, Pelerinule! Iertare...Zandu nu a stiut ca urmeaza sa gazduiesc o Inalta
preoteasa..."

Am amutit si mi-am plecat incet fruntea la pamant. Oare stie CE sunt?

Apoi am oftat usurata. Preotul imi simte doar partea umana, cea cunoscuta de surorile mele din
Ordinul Semilunei.

Nu stie ca va gazdui unul dintre Veghetorii Domnului Lumilor...

CAPITOLUL 3: SCEPTRUL LUI LANDIR

12
Barbatul din fata mea este inalt si mladios. Are o anumita gratie in miscari, ceea ce arata
originile sale preotesti, care l-au invatat rabdarea, ruga, ritualul si dansurile tainice. Vazand ca nu
spun nimic, isi da jos camasa de zale si o arunca pe un jilt, lasand sa se vada dedesubt haina de
panza rosie care se potriveste foarte bine cu parul lui aproape la fel de rosu. O rana cicatrizata ii
brazdeaza pieptul si face o curbura aproape de zona gatului. Dupa cum arata, a fost provocata de
o secure arcuita si probabil acea lovitura fulgeratoare i-a adus si moartea.

- Vino...Stai jos si bea ceva.

Gatul mi s-a uscat de lungul drum si Landir imi intinde o cana cu un lichid galbui. Ducand cana
spre gura am simtit un iz de iasomie. Am trantit degraba pocalul pe jos si lichidul s-a revarsat pe
podea.

- Incerci sa imi smulgi secretele folosind mirodenie galbena?

Sprancenele mele au capatat unghi drept, ochii imi arunca fulgere si mana mi se strange pe sabia
preschimbata in toiag. El se da indarat, vazand o lucire stranie sub mantia mea.

- Daca intr-adevar nu ai nimic de ascuns, da-ti gluga pe spate!

Pletele mele stralucesc din ce in ce mai tare si trebuie sa ma stapanesc pentru a nu-mi trada
forma angelica. Am rasuflat cu greu si mi-am dat usor gluga jos, dezvaluindu-mi parul si chipul
incruntat. Landir isi atinteste ochii verzi in ai mei si ramane nemiscat, prada unui fel de vis,
cercetandu-mi trasaturile fara sa se grabeasca, zabovind asupra ochilor si mai apoi asupra
bijuteriei prinsa de umar.

- Cine esti?

- Tu singur ai spus-o Landir...Sunt o inalta preoteasa.

- Esti mai mult decat atat!

13
Si zicand asta a facut o miscare usoara, prinzand in mana sceptrul ce statea sprijinit de tron. O
lumina puternica tasneste din el si se indreapta spre mine...Ca un fulger, toiagul meu redevine
arma si contracarez lumina cu taisul sabiei mele. Lumina toiagului sau magic se rupe in sute de
bucati si se face cioburi, care ard si lovesc pardoseala.

Uimit si intaratat, preotul continua sa ma sfideze, vrand sa imi vada adevarata putere si pe langa
sceptru insfaca si o arma incalcita cu tais curbat, vrand sa vada daca intr-adevar sunt duh sau sunt
facuta din carne. Un dans straniu se impleteste in sala parasita si doar taisurile ce scrasnesc sunt
dovada faptului ca aici mai bat inca doua inimi de luptator. Satula si obosita de incercarile lui de
a ma deconspira, l-am atacat cu furie si l-am izbit de perete, cu sabia lipita de gatul sau.

Rasuflu repede si greu si el de asemenea, privindu-ma cu ochii mariti. Isi lasa sabia sa cada si se
preda, privindu-ma cu oarecare admiratie.

- Nu este de datoria ta sa imi afli hramul! Singurul lucru pe care trebuie sa il stii este ca avem un
tel comun si daca vrei intr-adevar sa afli unde zace regele, ai face bine sa imi dai ascultare!

Imi iau indarat sabia si ii fac loc in teaca, punand-o la sold dintr-o miscare. Buzele lui se rasfrang
intr-un zambet ciudat.

- Trebuie sa fii un mare razboinic...Nu oricine rezista sceptrului meu.

M-am incruntat, semn ca orice ar face si ar zice, nu imi va afla tainele.

El face un semn impaciuitor si ne asezam la o masa rotunda.

- Crezi ca il putem gasi pe regele meu? Il caut in zadar de milenii.

- Adevarul a stat mereu in fata ochilor tai pentru ca dragonul-orb stie unde se afla. Candva a fost
si el inchis in temnitele Printului.

- Dakat?! E un monstru! Niciodata nu ne va dezvalui secretele lui!

14
- E un monstru, dar nu e mai puternic decat Lucifer. Si chiar si Lucifer, oricat ar fi de puternic,
are anumite slabiciuni...

- Vorbesti ca cineva care il cunoaste bine pe Renegat...

Nu am luat in seama vorbele lui, pentru ca nu trebuie sa stie prea multe.

- Trebuie sa il eliberam...

- Pe Dakat? Ai inebunit? Va pustii intreg tinutul Umbrei!

- Nu si daca stii cum sa il stapanesti. Vom afla ce trebuie sa stim doar daca ii promitem
eliberarea. Altfel...

- De unde stii aceste lucruri?

- Am fost preoteasa candva...In noaptea cu luna plina am aflat multe secrete ale lumilor de
deasupra si ale lumilor de dedesubt...

- Cum ai murit? Nu vad nicio rana pe trupul tau.

- Prea multe intrebari, Landir.

Si zicand asta m-am ridicat de pe scaun si am inceput sa cercetez sala cu pasi lenti, apasati si
hotarati. In minte mi se perinda sute de planuri.

Nu am de ales, trebuie sa dezlantui monstrul din Adabad, dar asta va fi asemeni unui semnal cu
foc pentru Belial, care nu va zabovi sa vina sa ne spulbere, zadarnicindu-ne eforturile. Armata
este prea mica si Deuronomii nu au fost inca eliberati. Sansele de izbanda sunt mici.

Pe de alta parte, nu pot sa imi fac armata daca nu gasesc regele...

Si nu pot gasi regele daca nu fac un targ cu dragonul. Incurcate cai!

15
In minte mi se infiripeaza insa un gand salvator, singurul gand care le poate impaca pe toate, dar
este un plan foarte periculos. Landir imi vede fata cum se lumineaza.

- Am un plan.

El se aseaza pe tron si ma priveste ganditor.

- Si care este planul?

- Nu putem elibera monstrul, dar putem sa ii dam ceva ce isi doreste aproape la fel de mult ca si
eliberarea.

- Si care ar fi acel lucru?

- Ochii lui.

- Este un plan bun, dar ochii lui, dupa cum poate ai auzit, decoreaza una dintre platosele Printului
Negru. Nimeni nu stie unde isi tine armele.

- Dar eu stiu...

Landir sare in picioare si ma cerceteaza si mai grav decat inainte.

- Esti un spion venit din tabara intunecata?

- Daca eram, nu mai paraseai aceasta sala, fiindca te-as fi trimis in abis.

- Adevarat...Dar la fel de bine ma poti cruta acum, ca sa imi incarcerezi duhul mai tarziu, cand
nu o sa iti mai fiu de folos. Nu doresc sa ma intorc in temnitele Printului...Belial este maestrul
torturii.

O amintire ma loveste si parca simt si acum cutitele lui.

16
- Nu am cerut sa vii cu mine! Poti sa ramai foarte bine inchis intre zidurile cetatii tale. Pana la
urma, oamenii tai au nevoie de tine. Tot ce vreau sa imi spui este drumul pana la inchisoarea lui
Dakat.

El insfaca sabia, sceptrul si ia o pelerina de pe unul din scaune, ascunzandu-si pletele rosii si
zambind stramb.

- Nu vei reusi sa ajungi pana acolo...Am Nefilimi care pazesc toate intrarile si iesirile din regat si
niciun inel nu te mai poate scapa. Daca voi veni cu tine insa, ai libera trecere si vei putea sa faci
targul cu monstrul. Pentru mine asta suna a nebunie, dar daca exista fie si o mica sansa ca sa i-o
platesc lui Belial intr-o zi...te voi insoti. Am vazut multe nebunii in lunga mea existenta...Si
cateva au dus la izbanda. Cine stie? Poate esti un spion, sau poate esti solul care a fost prezis...

Am inghitit cu greu, nevrand sa mai stiu de alte profetii.

Toate au dus in final la razboi si moarte, am sfarsit intemnitata si torturata de Belial, aproape
ucisa de Lilith si preotesele ei si profanata de Lucifer in toate felurile. Pielea mi se increteste de
scarba doar cand imi amintesc acele atingeri patimase si dorintele lui murdare si nedemne.

Am deschis usa si am plecat val-vartej urmata de Landir, parasind cetatea cu pasi repezi. In urma
noastra paznicul nefilim a aprins o torta verzuie si ne-a facut un semn cu mana lui uriasa.

CAPITOLUL 4: TENETHORUL DE FOC

Drumul e lung si presarat cu primejdii. Cizmele mele bat grabite pamantul uscat si cenusiu iar
deasupra mea vad un hau in loc de cer. Locul acesta e abandonat de lumina divina, singura

17
lumina care se mai gaseste fiind in sufletele umane care se perinda pe aici lipsite de speranta.
Curajul nu a pierit insa cu desavarsire din pieptul Omului.

Cu ochii ingustati, sclipind ca fante stranii in acest amurg etern, Landir cerceteaza peisajul din
fata noastra. Ne apropiem de hotarele regatului sau si de acum inainte fostul preot nu mai este
protejat de magia pamantului pe care il stapaneste. Ultimul nefilim se arata batos si crancen in
fata noastra, facand un semn de salut cu secera.

- Bine ai venit, Mare Preot!

- La bun amurg, Zandu! Deschide portile.

- Stapane, vrei sa parasesti tinutul stramosesc?

Ochii lui bulbucati se casca de mirare si devine nerabdator sa afle raspunsul. Dar Landir nu il
cinsteste cu prea multe lamuriri.

- Am o misie importanta ce nu sufera amanare! Tine! Daca mi se va intampla ceva, omul meu de
incredere va veni sa ma caute. Si daca va trece pe aici vreau ca sa primeasca aceasta scrisoare.

Si zicand asta el flutura manecile larg si din ele zboara un porumbel auriu ce ia forma unui
papirus ce cade in mana nefilimului. Aceasta ascunde papirusul la brau si face un semn din cap.

- Totul se va face precum ai poruncit!

Portile de arama gem asurzitor si vad o cararuie luminata slab in fata noastra. In departare se vad
muntii pierduti in pacla albicioasa. Uriasul se opinteste si inchide poarta, lasandu-ne prada
umbrelor si hoardelor de zebruni care cutreiera locul mai mereu.

Alaturi de un copac sfrijit vad doi cai inseuati, pregatiti de plecare. Sunt facuti parca din fum alb
si scot pe nas flacari rosiatice. Landir rade.

- Te miri? Si eu pot sa vad cateodata viitorul, Pelerinule. Stiam ca va trebui sa te insotesc, dar a
trebuit sa vad daca treci incercarile.

18
- Ai grija...Nu ai vrea sa fii incercat de ascutisul sabiei mele.

- Am fost deja incercat, ai uitat? Nu ma tem de tine.

Si ranjind plin de intelesuri se aburca pe calul magic.

- Am fi putut zbura pana la coline, dar ma tem ca lumina noastra ne-ar fi dat de gol imediat.
Acesti cai de umbral au darul de a ne face nevazuti. Ramai calare si nu vei fi zarita de zebruni.

As vrea sa ii spun ca oricum sunt invizibila pentru ochii demonici, dar in loc de asta, tac. Acest
Landir simte oricum mult prea multe. Am incalecat si am strans sabia la sold, amintindu-mi de
primul antrenament alaturi de Makai. Ce ciudat rasuna in mintea mea numele sau...Makai este
mort. A renascut sub numele de Kael.

Pana sa apuc sa gandesc calul meu vrajit de oamenii umbralului o ia in galop atat de repede,
incat simt ca mai este doar putin si ma desprind cu totul de pamant. Peisajul suiera in stanga si in
dreapta mea, vazand inaintea ochilor doar cenusiu si sangeriu, intr-un amestec ametitor.

***

Pestera din fata noastra este adanca si intunecata. Landir da drumul cailor si imi face semn sa ne
apropiem de intrare. Spre mirarea mea, pestera este protejata de magie fiindca nu pot trece de
scut. Preotul isi scoate sceptrul si il loveste usor de palma, iar acesta lumineaza in alb. Face un
semn deasupra intrarii si sfere aurii izbucnesc deodata, aparand din aer si formand o frumoasa
tesatura. Apoi se imprastie in toate directiile si pocnesc, lasand ca pestera sa fie profanata de
pasii lui. Ma duc dupa el, ghidata de cristalul ce sta in varful sceptrului, care ne lumineaza
drumul cu nuante blande, albicioase. Un sir de trepte se vede in fata noastra si cand ne apropiem
zaresc hauri in stanga si dreapta lor, treptele abrupte stand si plutind in aer.

- Acesta e Pasajul Dragonului. Cu grija, treptele sunt miscatoare. Daca nu iti ascuti ochii, vei
cadea in hau si ajungi in carcerele de dedesubt.

Ca sa se incredinteze ca am inteles, sare cu voiciune pe prima treapta si scara incepe sa se

contorsioneze, incercand sa ii ingreuneze drumul.

19
- Vino Pelerinule, vino...Pana nu dispar!

Am sarit in urma lui, clatinandu-ma si m-am rotit pe degete ca sa imi recapat echilibrul pierdut,
urmandu-l pe Landir. Scarile se joaca cu noi intinzandu-ne diferite capcane...Se alungesc, se
scurteaza, se curbeaza, se lasa in jos sau se ridica si se stramba, dar noi plutim usor si alegem
atent locul in care vom cobori. Preotul a inceput sa alerge si din cand in cand rade, obisnuit fiind
cu acest joc obositor. Dar asta il costa fiindca piciorul ii aluneca si una din scari il loveste peste
crestet. Cade in stanga si ramane suspendat deasupra abisului, cu mana tinandu-se de o treapta
vicleana, ce incearca sa ii sfarame degetele.

In urma mea scara dispare si curand voi cadea si eu, daca raman pe loc.

Fulgerator ma indrept spre el si ma prabusesc la baza treptei, prinzandu-l de brat inainte de a

cadea in intuneric. Il trag cu toata puterea mea si cand ii vad umerii la baza scarii stiu ca este
salvat, dar o alta treapta vine din urma si imi strange glezna ca intr-un cleste. Landir se chinuie sa
se ridice si in cele din urma reuseste, dar eu primesc un branci de la teribila scara si ajung asa
cum fusese si el, stand suspendata in aer. Icnesc si strig dupa el, iar Landir ma insfaca de mana.

- Scari blestemate!

Trage de bratele mele si eu imi incolacesc picioarele de margine, reusind sa ma ridic; el ma

strange de grumaz si rasufland greu, ma prinde in brate. Am ramas o clipa lipita de pelerina lui,
care ii incurca miscarile. Apoi ne ridicam si o rupem la fuga, in vreme ce scara e absorbita de
intuneric. Drumul continua in acest fel vreme de cateva ceasuri, pana intrezarim o luminita
undeva la capatul lor. Suntem aproape de iesire.

Totusi, ceva imi spune sa fiu prevazatoare. Magia antica este mereu inselatoare si vrajitorii lui
Lucifer au facut totul ca sa fie siguri ca niciun picior de om sau inger nu va ajunge vreodata la
culcusul dragonului.

O limba de foc iese din adanc si se incolaceste dupa piciorul lui Landir; acesta cade greoi si
sceptrul ii scapa din mana. Curand, limbile de foc se intetesc si el se chinuie sa ajunga la arma

20
lui. Un demon stravechi se iveste chiar in fata iesirii, suierand din cele trei capete de sarpe si
scuipand spre noi rauri de foc si venin.

Imi incrucisez bratele in fata si scutul meu albastru izbucneste brusc, formand o sfera care ne
inconjoara pe amandoi. Sfera taie tentacului demonului si acesta suiera ascutit de durere,
retragandu-se. Veninul se scurge pe peretii transparenti ai scutului si preotul nauc isi gaseste
sceptrul. Cand scutul cade, demonul revine si mai incapatanat.

De data asta e randul lui Landir sa isi foloseasca puterea si lumina ce izvoraste din arma magica
raneste ochii sarpelui, care fuge sa se ascunda. Insa piciorul meu s-a asezat pe unul dintre
tentaculele lui si el nu mai poate cadea inapoi din haul de unde a venit. Pana aici!

M-am avantat plutind si mi-am scos sabia, folosind o treapta vicleana care m-a aruncat in aer,
fiindca acum foarte aproape de sarpe. Cu o singura lovitura ii retez capetele monstruoase si el
cade in adanc. Sangele lui tasneste si imi murdareste mainile si trunchiul iar usturimea este
ingrozitoare. Insa continui sa alerg pana la marginea scarilor si trec de partea cealalta. Ma
prabusesc si ma proptesc cu spatele de o stanca.

Landir cade alaturi de mine in iarba cenusie si pestera se inchide. Urlu din cauza durerii si imi
vad carnea cum se topeste, ucisa de venin. El sta neputincios langa mine si incearca una din
vrajile lui. Cand incep sa mi se vada muschii de dedesubt, carnea se reface de la sine si raman
fara nicio urma. Preotul ramane uimit.

- Cum de te vindeci asa repede? Magia ta e puternica!

- Nu este magie, Omule. Este har.

- Daca acest har te-a ajutat sa ucizi un Thenetor, invata-ma si pe mine arta ta. Mi-ar fi de mare
folos in lupta contra zebrunilor.

- Harul mi-a fost dat de Tatal, asa cum si voi l-ati avut candva dar l-ati pierdut. Nu se poate
redobandi decat cu pretul unor mari dureri.

El clatina din cap neincrezator si in minte i se ingramadesc noi intrebari.

21
Insa stie ca nu va afla nimic, asa ca se ridica de jos.

- Sa mergem...Ne apropiem de inchisoarea lui Dakat.

CAPITOLUL 5: UN PACT NEOBISNUIT

Acelasi peisaj mohorat ne intampina si dupa iesirea din pestera. Un lant de munti in departare ne
vesteste ca ascunzisul dragonului nu poate fi departe. Stanci uriase apar din loc in loc, aruncate
de o mana nevazuta in acest tinut secat si parasit.

Landir porneste cu pasi repezi, facand semn spre un templu stravechi din piatra, asezat pe culmea
unui deal.

- Acolo...De indata ce ajungem la Sanctuar, trebuie sa pasim cu luare- aminte. In strafundurile

sale zace Dakat, care desi este inlantuit, este inca puternic. O singura rasuflare de a lui si suntem
topiti...

Am dat din cap in semn ca am priceput avertizarea si am purces spre vechiul sanctuar parasit de
orice suflare omeneasca, temnita heruvimului ce s-a aliat candva cu Lucifer...acum, dusmanul
sau. Trupurile noastre, aproape plutind deasupra pamantului uscat, seamana cu doua vartejuri
intunecate. Bolta are o nuanta verzuie si incepe sa se intunece...Dar nu voi mai zari vestitorii
noptii inscrise pe ea : stelele. Am parasit lumea oamenilor, dar nici in lumea ingerilor nu sunt...

Ma apropii de sfarsitul misiei mele dar acest lucru nu ma bucura, ci ma intristeaza...De ce oare
imi simt inima ingreunata si sufletul scorojit? Ruinele templului imi inegureaza si mai mult
simtirea. Desi arcadele sunt inclinate si multe dintre coloane prabusite, tortele asezate in fata
intrarii ne dau de stire prin valvataia lor ca sanctuarul este locuit.

22
Landir devine deodata nelinistit si scruteaza ingrijorat intrarea daramata. Cizmele noastre scot
zgomote stranii la lovirea lespezilor de piatra. Am insfacat o torta si am continuat sa merg pe
culoarul ascuns, impiedicandu-ma de fel de fel de obiecte de aur si argint. Binecunoscuta
lacomie a dragonului a saracit tot tinutul duhurilor ; comorile au fost pradate si aduse aici de
Dakat, molima neagra. Mi-am facut loc cu picioarele iar clinchetul cupelor starneste o rafala de
vant, ce se izbeste salbatic de peretii uitati de timp.

- Cu grija...Sa nu il trezim inainte de a ajunge dedesubt...

Am coborat niste scari abrupte si am ajuns intr-o sala gigantica, cenusie, cu ferestre inalte, ce
mai pastreaza sters amintirea unor picturi cu rosu. Insemnele dragonului stau sprijinite de fantana
din mijloc : flamuri lungi decorate cu negru si auriu, iar literele cu visiniu.

Landir imi da de inteles ca dragonul se odihneste undeva in adancul fantanii. Am trecut printre
mormanele de sabii de aur si am luat un pocal mare pe care l-am aruncat in fantana. Zgomotul
pocalului se aude ascutit si prelung, pe masura ce se loveste de peretii ei murdari.

- In numele Cerului, ce faci? zice Landir.

- Dakat trebuie sa stie ca suntem aici...

Nu apuc sa termin fraza fiindca fantana se clatina si cineva se catara dinauntru spre afara,
facandu-si loc cu greu si cutremurand locul. Preotul ma trage de umar si ne ascundem indaratul
unei coloane groase. Auzim falfait de aripi uriase si simtim aerul devenind fierbinte, coclit, cu o
aroma usoara de mosc. Apoi un urlet prelung.

- Straini ?! O sa va destram oasele!

Suflarea lui aduce vapaie ce cotropeste locul, dar noi stam feriti si flacarile se pierd de-a stanga si
de-a dreapta noastra, in intuneric.

- Cine imi tulbura chinul? De sunteti emisari de-ai Printului, va blestem de mii de ori...Sa nu va
gasiti niciodata linistea! Sa putreziti in lanturi!

23
Un zornait cumplit imi raneste urechile.

- Nu suntem emisarii Printului, ci vestitorii eliberarii!

Aripile spinteca aerul si dragonul devine din ce in ce mai mandru.

- Iesi, cutezatorule...Nu te pot vedea, dar te pot simti...Mirosi a inger.

Landir ma priveste nedumerit, dar ma prefac ca nu vad intrebarea din pupilele sale si ies vijelios
de dupa coloana, cu sabia strans in mana.

- Ce anume ma impiedica oare sa nu te zdrobesc in ghiare?

-Vederea ta...Dakat!

Dakat isi inalta capul si slobozeste un raset straniu si asurzitor.

- Adevar graiesti...Dar voi incerca oricum!

- Nu inainte sa asculti ce am de spus!

Si mi-am ridicat mainile ca pavaza, cu luciul sabiei inainte.

- Un Pelerin...mormaie el gutural. Si nu orice Pelerin...Nu esti mort!

Strigatul sau cutreiera peretii si se intoarce spre mine in cercuri.

- Sunt prinsa intre viata si moarte, asa ca pot sa iti aduc ceea ce-ti doresti cel mai mult pe
lume...Ochii tai! Vei putea vedea viitorul, vei putea sa redevii acel Dakat de la inceputuri,
dinainte de robie!

El rasufla cu greu si se foieste pe picioarele solzoase. Gavanele ochilor lui sunt adanci, de
nepatruns, iar printre dinti i se vad flacarile neincrederii. Este curios, nehotarat si pe alocuri
maniat.

24
- De unde stiu ca nu minti?

- M-ai cercetat... Dakat! Poate un trimis al Domnului sa minta?

- Nu, Pelerinule...Dar ar putea sa ascunda o parte din adevar!

Inghit in sec si amintirea scenelor din Infern imi dau fiori pe sira spinarii. Ma stapanesc, ca nu
cumva heruvimul sa imi citeasca gandul.

- Iti vrei ochii inapoi sau nu?

El isi aduna aripile la spate si se apropie de mine, ghidat de vocea mea.

- Ce vrei in schimb?

- Viitorul... Da, esti orb, dar intelepciunea ta intunecata a ramas...Inca mai poti citi mintea
Printului negru...

El se foieste si lanturile zornaie.

- Vad multe, multe planuri in mintea lui. Vad lupte, capete sfartecate de demoni si sangele
ajungand la genunchii cailor de foc...

- Ce altceva?

- Belial isi conduce armata spre cetatile Mortilor ce nu sunt morti...Trebuie sa prade, trebuie sa
ucida si trebuie sa caute...

- Ce cauta?

- Pe purtatorul Luminii...Cine este acesta, privirea mea nu-l vede...Dar soarta lui va fi una
groaznica daca va fi prins si incarcerat...

Am oftat din adanc, amintindu-si de temnitele luciferice si de zebrunii ce torturau sufletele

umane fara ragaz.

25
- Inainte sa ajungi la locul unde Lucifer isi tine armele, fii cu bagare de seama la femeia cu ochii
verzi. Poate vedea ce alti decazuti nu pot.

- Unde o voi intalni pe aceasta femeie?

- E unul din gardienii cetatii...Va trebui sa o ucizi, daca vrei sa intri.

- Daca o omor, Lucifer va trimite de indata cautatori!

- Dar sigiliul tau nu e complet inca...IL SIMT!

M-am uitat la bijuteria primita de Kael. Dar inainte sa plec, mi-am amintit ca misia mea nu se
poate indeplini fara regele pierdut.

- Inca o intrebare, Dakat...

- Ce oferi?

Pretul pe care il voi plati va fi mare, dar trebuie sa izbandesc.

- Trebuie sa stiu unde zace inchis vechiul rege al Deuronomilor!

- Zdrobeste-mi lanturile si vei afla!

- Supune-te mie si te voi elibera!

Dragonul se infurie si isi ridica din nou aripile uriase, negre.

- Nu ma supun nimanui! Eu sunt spaima Mortii si plaga Luminii!

- Atunci zaci aici si putrezeste...

Si m-am intors cu spatele, hotarata sa plec, in vreme ce Dakat azvarle o flacara uriasa printre
coloane, dorind sa ma arda de vie.

26
Scutul meu albastru i se opune si focul nu ma atinge, in vreme ce Landir sta ascuns si isi fereste
capul. Dakat striga din rasputeri.

- Mori!

- Nu poti ucide nemurirea! ii spun aspru.

Uimit de faptul ca nu m-a parjolit, vocea lui devine domoala.

- Cine esti?

- Cand ma intorc cu ochii tai, imi vei spune unde este regele! Si voi rupe lanturile ce te chinuiesc,
apoi vom merge la lupta!

- Si dupa ce ma vei folosi, ma vei arunca din nou in carcera!

- Iti jur pe Tronul Sfant si pe inscrisurile heruvimice...Daca ma ajuti sa castig batalia, iti voi
elibera spiritul din lacasul Mortilor Vii. Te vei intoarce in regatul tau pustiit de lacuri de foc,
acolo unde nici Lucifer, nici Satan insusi nu te pot ajunge!

El isi ridica aripile semet si rosteste un cuvant intr-o limba veche. Apoi se uita in gol, incercand
parca sa ma vada mai bine. Mintea lui ma cauta in mii de carti, dar nu imi poate gasi numele.
Atunci se decide.

- S-a scris!

Si eu am inclinat capul, ducandu-mi mana la frunte.

- S-a scris!

Si uite asa, printr-o ciudata increngatura a sortii...eu si Dragonul negru am devenit aliati.

CAPITOLUL 6: SECRETELE GURGUNEI

27
Ascunsi printre stanci, ferindu-ne de ochii strapungatori ai zebrunilor, am traversat vale dupa
vale si deal dupa deal. Semnul pe care mi l-a prins de umar Kael este pe jumatate sters si lumina
trupului meu a inceput sa se vada ca o ceata diafana, dar gratie intunericului reusesc sa ma pierd
printre umbre. Am ajuns in fata unui turn urias in forma de sageata, care este poarta spre unul din
locasurile luciferice. Dincolo de ea, peisajul este schimbat, ca si cand o alta lume incepe dincolo
de acea deschizatura inalta. Landir se ascunde dupa o stanca si murmura cateva cuvinte, apoi imi
inmaneaza un jungher scurt.

- Pentru femeia cu ochii verzi... Ucide-o inainte sa apuce sa te vada.

Am strans arma in mana si am mers cu inima stransa. Am ucis demoni de atatea ori, dar
niciodata un duh uman. Sabia mea a fost manjita de sangele demonic si nu am simtit niciun strop
de mila la vederea infatisarilor lor hidoase. Insa acum imi simt spiritul tulburat...

Am ajuns in fata unei porti negre, cu insemnele caracteristice Printului si m-am uitat in urma,
vazand silueta preotului ascunsa printre stanci. Spaima pe care o simte la auzul numelui lui
Belial il impiedica sa mearga mai departe. Picioarele mele se impleticesc si simt o ciudata
vlaguiala pe masura ce ma apropii de locul unde Renegatul isi tine ascunse cele mai puternice
arme. Unele dintre ele imi sunt cunoscute, iar altele sunt atat de bine deghizate incat nu pot
vedea ce forma vor lua...Dar Femeia cu ochii verzi s-ar putea sa stie si nestiutele...

Am batut in poarta de trei ori si apoi m-am lipit de zid, tinandu-mi rasuflarea.

Am auzit un sasait asemanator cu al unui sarpe si usa s-a intredeschis. Un cap curios, cu plete
negre si zbuciumate, si-a facut loc prin deschizatura si am trecut pe data in spatele siluetei,
insfacand creatura de grumaz si punandu-i cutitul la gat. O sclipire verde imi da de stire ca
gardianul locasului tocmai s-a maniat.

- Ce esti...Umbra...Spirit...Vis? mormaie ea sub bratul meu, fara sa fie prea speriata la gandul ca
o sa ii retez beregata.

28
- Daca nu-mi spui ceea ce vreau sa stiu, o sa devin pierzania ta!

Ea rade incet si dispretuitor, apoi ma strange de brat cu mana libera, incercand sa rasufle si
atunci ii vad unghiile foarte, foarte lungi si negre, asemanatoare cu ghiarele unei pasari. Isi infige
unghiile de rapitor in carnea mea si scot un strigat scurt, apoi o intorc cu fata spre mine si ii
daruiesc in figura hada un pumn viguros. O lipesc cu spatele de turn si imi intaresc amenintarea,
apasand cutitul. Infatisarea ei stranie ma duce cu gandul la vechile duhuri de vrajitoare, mult
temutele Gurgune, care si-au vandut sufletul lui Lucifer inca din timpul vietii, primind in schimb
bogatie si putere. Dupa moarte insa, au devenit sclavele lui.

Ochii ei nefiresc de mari si verzui ca doua mlastini coclite, se potrivesc cu pielea incretita si
paloarea cadaverica. Trebuie sa fi fost tare batrana cand a murit.

Ea imi simte gandul si zambeste stramb.

- Soarele era inca verde in vremurile in care am trait eu...Mare cutezanta ai, sa crezi ca poti ucide
o gurguna...Fiindca de as vrea, ar fi de ajuns un strigat si o cohorta de demoni mi-ar veni in
ajutor...

- Si de ce nu i-ai chemat inca?

Ea imi impinge mana deoparte si imi las bratul moale, nesimtind in ea un dusman de temut. As
zice ca este mai degraba foarte curioasa sa afle CE sunt.

- Vreau sa vad cu cine stau de vorba. Dezveleste - te!

- Nu esti in masura sa poruncesti unui inger al Domnului!

Si zicand asta am tras sabia din teaca iar lucirea ei o sperie si isi pune mainile la ochi. Stralucirea
sabiei a convins-o ca nu are de a face cu un calator obisnuit.

- Un spion? Ai venit sa ne furi armele?

- Am venit sa cer ochii dragonului Dakat. Daca nu mi-i aduci, te voi ucide.

29
- Si daca ii voi aduce vei face la fel, ingerule. Voi, Fii Luminii nu cunoasteti mila si dreptatea pe
care o trambitati in toate Cerurile. Sunteti niste netrebnici!

- Ai fost avertizata Kemra. Da-mi ochii si vei fi crutata.

- De unde imi stii numele?

- Stiu multe lucruri...Mai multe decat poate sa priceapa duhul tau uman.

Ea da din colt in colt si ma priveste lung printre genele viclene.

- Nu pot sa iti dau ochii. Sunt doar un gardian si treaba mea este sa nu las niciun calator sau
spion sa intre in cetate. Daca iti spun unde sa ii gasesti, Lucifer ma va spanzura de barna de
opalix si va chema corbii sa se hraneasca din mine...

Am ridicat din spranceana, uitandu-ma spre poarta, dar nu vad nicio cetate in spatele ei. Kemra
rade si bate din palme si orasul cenusiu apare deodata in spatele turnului, dezvaluind mii si mii
de cladiri ciudate aranjate in cerc. Sus, pe cea mai mare inaltime, zaresc un fel de castel din
granit. M-am uitat crancen spre gardian, satula de atatea mistere si oprelisti.

- Rabdarea mea este pe sfarsite! Imi spui sau sfarsesti in Abis, creatura a Umbrei! Armele
voastre blestemate au incarcerat mii de suflete omenesti !

Expresia de pe chipul ei este manie amestecata cu frica. Nu stie inca de cine sa se teama mai tare
: de mine sau de Lucifer.

- Daca ma trimiti in abis, Printul ma va scoate de acolo fiindca ii sunt folositoare.

- Dar pana o va face, eu voi reusi sa iau ceea ce am venit sa iau. Si atunci vei fi scoasa din Abis
doar pentru a fi pedepsita pentru ca nu ti-ai facut datoria.

Kemra se agita si mormaie in barba inciudata, stiind ca am dreptate. Se simte prinsa in capcana si
stie ca orice ar face, nu se va sfarsi bine pentru ea.

30
- Nu vei afla secretul ochilor decat daca ma invingi in lupta dreapta!

- Jura pe tronul de admoniu al lui Satan ca imi vei spune adevarul!

- Iti jur!

Kemra isi schimba forma de vrajitoare si devine o creatura infricosatoare. Un sarpe urias cu ochii
verzi, ce arunca din gura venin galbui, scarbos si lipicios. O scuipatura de a ei mi se prelinge pe
capa si imi scot pe data sabia. Lucirea ei o supara si se da indarat ca si mai inainte, urland din
rasputeri " Hriajna!" Strigatul ei de lupta este asurzitor si se incolaceste dupa propria coada,
suierand. Fara sa stau prea mult pe ganduri, m-am inaltat deasupra ei si m-am rotit in aer, apoi
am infipt sabia mea in gura ei deschisa. Un sange otravit a inceput sa galgaie pe data si
vrajitoarea isi pierde forma, redevenind umana. Se pravaleste pe jos si ii curge sange din gura,
urla si isi da ochii peste cap, blestemandu-ma.

- Nu uita...Daca scoti un cuvant despre sosirea mea, sfarsesti in Abis!

Ma priveste cu ura nesecata si scrasneste cateva cuvinte cu ciuda.

-PLEACA! Ochii dragonului decoreaza tronul din sala centrala a castelului.

Nu am asteptat un alt indemn ci am trecut prin poarta. Am simtit un aer rece cum imi cuprinde
umerii si am vazut un soare vesel razand deasupra mea. Soarele are mai degraba forma unei
semilune aprinse ca o torta si bolta este putin verzuie. Castelul ce aparea mohorat este stralucitor
ca o nestemata neagra si turnurile sale sunt rosii. Orasul apare alb stralucitor, iar insemnele
Decazutilor sunt pictate pe toate zidurile. Este unul din putinele locuri in care Lumina nu a plecat
de tot. Ma uit in urma mea si vad poarta mohorata preschimbata intr-o usa incarcata de
nestemate. Una din multele deghizari luciferice, dictate de maestrul inselaciunii...Nimeni nu ar
banui existenta unui asemenea oras in miezul Umbrei.

Orasul este invadat de fiinte omenesti ce si-au parasit demult trupurile, de vechi regi ce calaresc
magnifici cai si de slugi ale Printului care ingrijesc templele. M-am strecurat printre ei, ajungand
in dreptul unei fantani. Un baietel ma vede si isi ridica degetul spre mine, urland " Un strain...Un

31
strain!" O femeie il trage de brat si il zguduie, apoi isi fixeaza ochii asupra mea. Am incremenit.
Ea il mustra pe copilul ce ma priveste uimit, ca si cand ar sti ca locul meu nu este acolo. Apoi o
aud zicand " Vebrian, nu este frumos sa strigi dupa calatori". Femeia isi trage fiul dupa ea si eu
rasuflu usurata. Din fericire, ochii demonilor nu ma pot vedea, dar o sa imi fie destul de greu sa
ajung in castel. Miile de ochi si multele fete de oameni ma dau de gol, riscand sa atraga atentia
unui luciferian. Mi-am tras gluga peste fata si am cutreierat locul, cautand o intrare spre castel.
Trecand un podet de lemn, am vazut un strajer ce ma privea cu luare-aminte...Incepe sa faca
semne altuia si acela devine banuitor la randul sau. Lumina mea incepe sa paraseasca conturul
hainei si rasuflu adanc. M-am ascuns pe langa ziduri, trecand pe langa cai si copii, femei si
barbati. Unii dintre ei mai poarta inca amprenta felului in care au murit, dar ceilalti sunt
vindecati, cu toate ca paloarea ciudata a pielii imi aminteste faptul ca sunt plecati de mult timp
din carne.Pe cand cugetam acestea, aud larma mare si aclamatii.

Un palanchin dus pe brate de patru barbati isi face loc printre oameni si toti cad de indata cu fata
la pamant, prosternandu- se cu frica si in acelasi timp bucurie. Un personaj important coboara
din palanchin si isi aranjeaza minutios cutele hainei regale, ranjind multumit la auzul strigatelor
admirative. Ochii complet negri ii sunt pictati pe margini cu praf albastru si degetele ii sunt
incarcate de inele. Mandru si impozant, coboara printre cei care i se inchina si le daruieste
zambete, aruncand spre ei cu pietre pretioase. Este Eblis, purtatorul disperarii, cel care ma
momea candva prin palatele Printului.

Gandul meu s-a pierdut printre strigatele lor si regele Seiramului isi face plimbarea prin oras,
apropiindu- se de intrarea in castel. Iata ca soarta imi surade din nou si Cerurile imi ofera ajutor
in momentele cele mai incalcite. Lovindu-ma de multimea ce il inconjoara, m-am furisat ca un
talhar printre soldati si am intrat prin poarta mare impreuna cu ei, urmand cortegiul lui Azazel.

CAPITOLUL 7: SALA TRONULUI

32
Alaiul stralucitor ce il inconjoara pe rege este format din femei frumoase, care cersesc din privire
macar o mica atingere din partea celui care a invatat dezmatul pe oameni. Insa Azazel este prea
infumurat pentru a cinsti pe careva cu ceva demn de scris in papirusuri. Mersul lui leganat si
lenes se incheie in clipa in care ne regasim in fata altei porti decorata cu arabescuri albastre.

Azazel face un semn cu inelarul si poarta se deschide spre interior, dezvaluind o sala maiestuoasa
orbitor de alba, ce are in centrul ei o fantana cu mii de jerbe.

Luminile stralucesc pe pereti in mii de culori si havuzele cu apa in forma de triunghiuri sunt
pline de femei ce isi spala parul, pe jumatate dezbracate si purtand ghirlande de flori violacee,
albe, turcoaz sau verzui. Sclipirea stranie a trupurilor lor imi aduce aminte de stralucirea ghetii
sub un soare rece de iarna. Ma strecor pe langa cortegiu si aud usa inchizandu-se in urma mea.
Acum sunt prizoniera si trebuie sa descopar unde se afla sala tronului si vestitii ochi ai lui
Dakat.

Pe cand ma refugiasem strategic in dosul unei coloane, o femeie roscata cu ochii migdalati, se
desprinde din ceata femeilor cu brate marmoreene si vine zambind larg spre regele desfraului,
oferindu-i acestuia imaginea pulpei dezvelite de haina trandafirie, care ii ascunde cu mare
greutate nurii. Poarta o coronita de aur pe cap si pupilele ei sunt asemanatoare oceanelor
zbuciumate. Aproape de cupola se pot vedea suspendate lire care canta singure. Corzile lor
vibreaza si se unduiesc iar instrumentele muzicale plutesc feeric.

Haina stralucitoare de culoare albastra pe care o poarta luciferianul are prinsa de piept o brosa in
forma de nufar cu cinci petale, iar acesta incepe sa se aprinda pe masura ce femeia se apropie de
el. Bratele ei il inconjoara si el o saruta cu foc si patos ca si cand nu se mai vazusera de cateva
ere. Apoi femeia ofteaza.

- Pana cand ai sa ma mai pedepsesti, Azazel?

El zambeste viclean, apoi o usoara incruntatura ii pateaza fruntea.

- Reena...

33
- Nu mai pot suporta sa fiu inchisa aici! Au trecut 150 de ani de cand stau in lumea duhurilor,
asteptand sa fiu primita din nou la curtea Printului! Vreau sa fiu langa tine, sa ma asez pe treapta
de langa tronul tau si sa te privesc in apusuri!

El ii cuprinde ceafa cu mana dreapta si cu cealalta ii inlantuie mijlocul.

- Va veni si vremea noastra. Stii bine cat de razbunator poate fi Lucifer...Ti-ar trimite frumosul
trup de lumina in iadurile de jos si atunci te-as pierde...

- Dar locul meu de langa tron?

- Este al tau si stii aceasta, dar trebuie sa avem rabdare. Incerc sa rascumpar greseala ta si am
nevoie de ceva destul de pretios, ca sa il induplec pe Print.

- Ce ii poti oferi tu oare...si el nu are deja ? Totul ii apartine.

- Aproape tot...

Ea isi mareste ochii mirata.

- Ce vrei sa spui?

Azazel bate din palme si femeile din incapere dispar ca prin farmec. Reena incepe sa se plimbe si
picioarele ei goale mangaie marmura scaldata de apa. Isi aranjeaza haina seducator, in asa fel
incat umarul sa ii ramana dezvelit si asteapta rabdatoare ca Azazel sa ii destainuie taina lui.
Acesta priveste insa spre coloana in spatele careia stau si pare usor ingrijorat.

- Peretii au urechi... Sa mergem in sala tronului.

Ea zambeste si se intoarce spre el, iar el ii cuprinde mana languroasa si ii striveste iar buzele,
umbrindu-i ochii cu intunecimea lui. Eu raman cu rasuflarea intretaiata, simtind ca el stie ca nu
este singur...In mintea lui se intreaba cine poate fi, dar totusi nu indraznise sa vina sa cerceze.
Pleaca imbratisat cu femeia si eu ii urmaresc discret pe coridoare, ca sa aflu unde este sala
principala. O alta usa se deschide si ii aud intrand, razand si soptindu-si lucruri. Am stat lipita cu

34
spatele de perete si am auzit oftaturi de placere, strecurate printre secrete si taine. Urechile mele
aud fiecare miscare a picaturilor de apa si rasetele lor zgomotoase imi ranesc timpanele.

- Oh Reena...Vreau sa te gust! Acum!

Ea chicoteste si le aud saruturile lipicioase care ma umplu de scarba. Ca un fulger, imi aduc
aminte de o pereche de buze pacatoase care nu demult ma chinuiau...

Un troznet ma face deodata sa tresar si raman uimita de faptul ca nu am putut sa il prevad. Aud
sala zguduindu-se si un sasait ciudat, iar Azazel da un ordin scurt.

- Trebuie sa plec Reena. Niste Umbre au patruns in castel prin ungherul din est si imi aduc vesti
din Regatul de Jos. Ne vedem la apus...

Alte saruturi, alte zgomote si chicoteli, apoi Azazel paraseste camera. De nicaieri, apar doi tigri
negri cu dungi albe care il insotesc degraba, maraind straniu.

Intru in sala decorata cu statui de aur unde vad femeia sezand chiar pe tronul cu pricina,
prinzandu-si in par un fluture albastru din safir. Astept sa plece, dar placerea ei de a sta pe tronul
Printului este mult prea mare. Isi aranjeaza bijuterii pe brate si inele pe degete, apoi se desprinde
pentru a se admira intr-o oglinda de diamant. Acum vad spatarul tronului, ce seamana cu o
incolacire de serpi, care adaposteste in doua fante metalice ochii rubinii ai lui Dakat, care par
stinsi, lipsiti de viata. Am izbit cu pumnul intr-o masuta de cristal si femeia a tresarit. Temandu-
se probabil de vreun atac, si-a adunat caseta cu bijuterii si a parcurs sala spre iesire, uitandu-se
din cand in cand in urma ei, banuitoare. Am oftat.

M-am dus spre tronul impopotonat cu mii de pietre scanteietoare si am desprins cu greutate ochii
lui Dakat, care incep sa arda in mana mea. Un suier straniu, asemanator unui falfait urias de aripi
imi trezeste instinctul de luptator si imi duc mana degraba la sabia de la sold. Lumina incepe sa
palpaie usor si imi simt corpul cum incepe sa se incalzeasca. Se aud izbituri in usa, schelalait de
caini si un strigat de femeie. Fara sa stiu cum, am dosit ochii lui Dakat si am alergat intr-un
suflet. Dupa ce am traversat un coridor am ajuns in locul unde trebuia, ghidata de niste tipete
stridente. Pasii mei hotesti se opresc la vedere roscatei ce urla ingrozita si se taraste pe podele,

35
apropiindu-se de o fereastra. Cainii infernali o latra si unul dintre ei a inceput sa ii sfasie haina de
matase in colti, cu botul plin de sange si maraind amenintator. Pe toate raiurile! Cum au reusit sa
patrunda cerberii in castelul Printului? Si unde e Azazel?

Dar nu am timp sa ma gandesc prea mult la asta fiindca femeia are nevoie de ajutor, asa ca scot
sabia si dintr-un salt ajung undeva deasupra cainelui. Lama se infige in spatele lui si apas fara
mila, iar el urla agonizant si furios, incercand sa se lupte cu mine, cea nevazuta. Dar tot ce se
poate vedea este o sabie dansand...Femeia ramane cu gura cascata, la vederea unei sabii care se
misca singura. Cainii incep sa alerge dupa sabia mea si cutezanta lor isi gaseste sfarsit intr-o
moarte napraznica. Corpurile le raman inerte pe podea si incep sa devina fum...

Usile se deschid, garzile inarmate pana in dinti cotropesc locul si Azazel apare vijelios, cu ochii
plini de manie. Vederea femeii cazute pe jos il scoate din minti.

- Esti ranita?

Pluteste si se duce sa o ridice, ea face semn din cap ca "nu" si arata cu degetul spre sabia mea,
dar eu o ascund repede sub pelerina.

- E cineva aici...Mi-a salvat viata.

- Cine Reena? Cine? o zguduie el de brat.

- Nu stiu...Am vazut doar arma plutind in aer, fara luptator....Vreun Pelerin?

- Inchideti degraba toata usile si aduceti un sac de praf ruginiu! comanda el. Presarati-l pe toate
coridoarele ca sa putem lua urma pasilor celui ce este aici.

In sinea mea am inghetat, m-am ridicat in aer si m-am sprijinit de o capitelul unei coloane
groase. Praful ruginiu ma va face vizibila si voi fi prinsa de indata! Trebuie sa ies cat mai repede
de aici! Usile au fost inchise ermetic si gardienii au impanzit coridoarele, indeplinind porunca
regelui Seiramului.

***

36
In cap mi se perinda mii de planuri. As putea sa trec direct prin usa si sa ucid toate garzile in
drum spre iesire, dar Legea divina imi interzice sa curm viata umana. Chiar defuncti fiind, acesti
oameni pot fi raniti si odata lasati fara lumina, se prabusesc in intuneric, asteptand sa fie adapati
din nou pentru a se vindeca. As putea sa ma strecor incet de-a lungul salii si sa astept sa se
deschida usa. Sau as putea gasi o cale de a-l incarcera pe Azazel inainte ca porunca sa fie dusa la
indeplinire si apoi sa fug incotro vad cu ochii. Capul mi se invarte si simt cum inima imi bate din
ce in ce mai puternic. Ultima cale este cea mai riscanta, dar si cea mai sigura, regele nu se va
putea lupta prea mult cu cineva nevazut. Am scos din buzunar jungherul daruit de Landir si m-
am dus in spatele lui. Reena ii vorbeste cu glas scazut, aratand din cand in cand spre cerberii
morti. Lama rece ii atinge gatul lui Azazel si femeia scoate un tipat scurt. Plutesc la mica distanta
de el si mana mea i-a strans ca intr-un cleste bratul ce tocmai se ridica sa ma loveasca. Ii insfac
sabia scurta si i-o trantesc pe jos. Nu pot vorbi fiindca ma voi da de gol in fata lui, dar spun ceea
ce am de spus prin ganduri.

"Femeie....Deschide usile, altfel ii retez beregata!"

Azazel zambeste stramb, ea se duce sovaind spre usa sa faca ceea ce am spus, desi el face un
semn de negare, dar spaima ei este mult prea mare. Usa are prinsa de ea un patrat de aur cu
insemne magice, care o fac imposibil de deschis.

- Te rog Azazel...Vrea sa te ucida!

- Amu kaea! Amu ramthai ! rosteste el si pecetea cade.

De indata ce am vazut usa deschisa am zburat cu viteza fulgerului prin deschizatura si m-am rotit
de-a lungul coridoarelor sucite in fel si chip, plutind deasupra gardienilor. Din fericire, nu au
apucat sa puna peceti la toate intrarile, dar praful ruginiu de pe jos dezvaluie deja urmele pasilor
mei de mai inainte.

- Prindeti-l ! Prindeti intrusul! urla Azazel si vocea i se pierde in ecouri lungi.

37
CAPITOLUL 8: INCARCERAREA LUMINII

Zburand dezordonat am ajuns in curtea castelului si am vazut zidurile cum strapung bolta,
inaltandu-se. Se inalta, se inalta, pana devin imposibil de trecut. Ma ridic cat pot de mult,
incercand sa trec peste ele, dar ma izbesc cu capul de ceva ce nu pot vedea si ma prabusesc la
pamant. Aripile imi dispar deodata si ma simt secatuita si vlaguita. Cand ridic ochii, spre marea
mea groaza, ma vad inchisa intr-o cusca albastra de lumina. Cusca are forma unui cub
transparent si este alcatuita din mii de zabrele ce pulseaza. Imi trag degraba gluga si imi acopar
chipul si parul, stand ghemuita si cu mana stransa pe sabie.

Aud strigate guturale si vad cativa soldati luciferici insotiti de Azazel. Femeia numita Reena este
alaturi de ei si ma cerceteaza curioasa. Puterile mele s-au topit, dar inca ii pot vedea cu ochii
mintii apropiindu-se de mine cu luare- aminte. Azazel se opreste langa cusca si rade plin de
satisfactie. Apoi se lasa tacerea. Zornaitul armelor celor ce m-au prins se linisteste si hainele
femeii nu mai fosnesc. Toata lumea s-a oprit sa vada ce se va intampla.

- Arata-ti chipul!

Pentru nimic in lume nu voi face asta. M-am chircit si mai mult.

- Am zis...Arata-ti chipul! striga regele dezmatului.

El face un semn femeii si ea il paraseste, dar soldatii raman neclintiti.

- Prea bine....Daca nu vrei sa imi asculti comanda, vom face altfel...

Mana lui se apropie de cusca si simt aerul vibrand. Mii de fulgere albastre ies din zabrele si imi
strapung corpul cu mare cruzime...Ma zbat si simt carnea cum incepe sa arda pe mine. Peste o
clipa, ele inceteaza. Apoi degetul lui atinge iarasi cusca si alte fulgere imi intra in talpi, in spate,
in burta, in cap si ma fac sa gem de durere. Insa nu vreau sa ii arat chipul asa ca indur supliciul in
continuare. Un fulger rosu de aceasta data ma izbeste in frunte si puterea lui ma arunca pe spate.

38
Gluga imi cade si pletele imi sunt in neoranduiala... Am strans pumnii voind sa dau viata scutului
meu, dar cusca ingerilor nu ma lasa sa fac nimic. Mai mult decat atat, insemnul prins de umar
nu-mi mai este folositor, fiindca aud un glas uimit, patruns de nuante inalte cum isi exprima
naucirea.

- Pe toate iadurile!

Mirarea lui Azazel a atins cerurile Umbralului. Ma ridic in picioare, ca sa nu ma arat intr-o
postura umilitoare si strang teaca sabiei cu nadejde. Un raset batjocoritor imi ingheata umerii ce
abia fusesera fierbinti si raniti.

- Ce mai peste am prins in plasa mea! Printul va fi mai mult decat incantat sa te vada, Lauryel!
Tulburarea iadului, printesa de Gheata si Purtatoarea Luminii!

Ultimele cuvinte nu mai sunt insotite de izul batjocoritor de mai inainte. Nu imi este frica pentru
mine...Ma gandesc la misia mea, care este pe cale de a se prabusi...Am gasit ochii dragonului,
dar cum voi mai scapa de aici? Un soldat aduce un corn de aur si Azazel il tine in mana
ceremonios, apoi incepe sa sufle in el. Zgomotul puternic cutremura locul si trimite un mesaj
spre regatele de jos. Nu va trece niciun ceas si ma voi trezi cu Printul intunericului fata in fata.

Azazel se inclina in semn de salut, isi duce mana la spate si ma lasa in curte, prinsa in cusca si
pazita de o duzina de soldati inarmati pana in dinti. Mi-am lasat sabia alaturea si m-am asezat
ostenita pe jos, temandu-ma de faptul ca nu voi putea sa ma lupt cu Lucifer...Arma ce m-a facut
prizoniera m-a secat de puteri...Amurgul se lasa peste cetate si gandul mi se duce la Kael, la
ceata Nepatatilor , la tronul lui Dumnezeu...La regele pierdut al Mortilor vii, la duhurile sclave
din iaduri, osandite sa se chinuie in intuneric cine stie pana cand...

Ce a fost in mintea mea cand am venit chiar in inima regatului inamic? As fi vrut sa fi fost alta
cale...Landir ma asteapta si acum ascuns indaratul stancilor, nestiind ca am sfarsit fiind
prizoniera lui Azazel iar Dakat viseaza la ochii sai rubinii.

***

39
Pe cand umbrele se lungesc, se aud mai multe trompete sunand undeva sus pe creneluri, vestind
sosirea cuiva important. Forfota se intinde peste tot locul si Azazel da comenzi in stanga si in
dreapta fara incetare. Pe marmura lucie se intind covoare ce par alcatuite din lumina rosiatica,
brodate cu fire de aur negru. Femeile din suita lui Azazel s-au imbracat in haine rosii si au
rasturnat petale de trandafiri prin toata gradina. Petalele plutesc usor in aer si raspandesc un
parfum suav. Soldatii se urca pe cai si purced spre portile cele mari, ce vor fi curand deschise, iar
ceilalti se aranjeaza in formatii de cate cincizeci, facand cercuri imprejurul custii mele. Rand pe
rand, se alcatuiesc un numar de sapte cercuri. Dupa aceste cercuri vin mesagerii ce poarta cu ei
papirusuri de aur si penite din care curge un fel de sange negru...Degetele lor se plimba grabite,
scriind pe coli acest eveniment maret, pe care vor sa il pastreze in arhivele lor pentru vecie.

Eu sunt singura care nu vede nimic falnic sau maret in incarcerarea mea. In niciun ceas, intreaga
suflare a aflat ca un inger nepatat a fost prins indaratul zidurilor si sosirea lui Lucifer a tulburat
toate duhurile. Printul intunecat nu a mai vizitat Regatul Mortilor vii de la ultima batalie cu
decorporatii...Se aud soapte si exclamatii iar oamenii ce si-au tradat regnul se intreaba unii pe
altii " Cine este? " Doar soldatii raman neclintiti si nu lasa pe nimeni sa se apropie de mine.
Cerul incepe sa fie brazdat de fulgere si Azazel se aseaza aproape de intrare, inconjurat de un alai
de femei frumoase si de tigri sai negri cu dungi albe.

Un zgomot asurzitor cutremura portile si regele Seiramului face un semn larg. Acestea incep sa
se deschida alene, scanteind sub bolta verzuie si palida. Sunetul a mii de potcoave cucereste
caldaramul si caii infernali isi fac aparitia furiosi, batand din picioare si nechezand, purtand in
spatele lor luciferieni de rang inalt. Ma ridic la randu-mi in picioare, dar raman cu gluga trasa pe
cap. Dintre toti caii se remarca unul caruia ii curge foc din gura, iar potcoavele lui lasa in urma
metal topit si fumegand, care arde petalele suave aruncate pe jos.

Calaretul poarta o mantie neagra desfacuta, iar pe dedesubt i se vad zalele metalice. O sabie
lunga atarna alaturi, prinsa de soldul lui. O coroana din flacari ii impodobeste crestetul si ochii
sai uitati de lumina privesc spre ceilalti cu raceala. Armasarul lui se opreste atat de brusc, incat
toata lumea se astepta sa il vada pe calaret rostogolindu-se pe jos.Degetele sale inmanusate
strang fraul calului infernal, iar fraul trece din mana lui in mana unui soldat, care are grija de
animalul furios aproape cu evlavie. Pe cand trece cu pas apasat printre randurile lor, toata lumea

40
se pleaca slugarnic, cu ochii privind spre sol. Pasul ii devine din ce in ce mai grabit, dar se sileste
sa nu para nerabdator.

Genele mi se zbat si inima imi bate ca o toba lovita napraznic, capul imi este ametit de slabiciune
si bratele molatice. Ma stradui sa raman dreapta, dar prezenta lui parca imi absoarbe si ultimele
forte pe care le mai am. Aud vocea lui Azazel si rasete de femei, se schimba saluturi, apoi
soldatii inchina armele si schimba pozitia, lasand intre randuri un coridor larg, pe care sa poata
pasi Damnatul. Cu mare greutate ma sprijin de cusca si ii vad cizmele negre cum calca nemilos
florile, ii vad haina fluturand usor si pletele negre cum se zbat. Capetele tuturor se intorc spre noi
si nu se mai aude nicio vorba.Doar vantul bate incetisor, strecurandu-mi fiori in piept si facandu-
ma sa ma cutremur. O voce joasa, aspra, dar binecunoscuta imi gadila urechile in mod placut.

-Layra...

La auzul numelui pamantean tresar, dar raman ascunsa in gluga, cu sufletul rece.

Lucifer atinge cusca si peretii ei dispar cu desavarsire, iar eu sunt libera. Ma pregatesc sa imi iau
avant, dar doi soldati vin degraba si imi prind mainile in catuse, tinandu-ma apoi strans de brate.
Ei ma trag cu de-a sila si ma duc in fata Damnatului, care sta drept la distanta de cativa pasi.
Picioarele mele aproape se tarasc si nu pot nicidecum sa imi scot aripile. Cineva vrea sa imi ia
sabia, dar Printul face un semn ca sa imi fie lasata, apoi ma priveste ganditor.

Mana lui imi da gluga pe spate si pletele mele aproape albe izbucnesc dedesubt. Din ochi imi
tasneste lumina si trupul imi fierbe in diferite culori. Apropierea de el ma face sa ard si
infatisarea mea feerica ii face pe toti sa se minuneze. Ma cufund in doua lacuri negre, care poarta
undeva in strafunduri luminile iadului. Ce mi-au facut? Simt ca ma prabusesc. Chipul Printului
imi danseaza in fata ochilor ca o fantasma si ma bucur... Poate ca totul este un vis ...

- Duceti-o in Sala oglinzilor si legati-o de scaunul pedepsei.

Tonul lui sec, egal, nu tradeaza vreo emotie. Desi stiu ca astepta cu ardoare clipa razbunarii,
preludiul a ceea ce va urma il face sa se infioare de placere. Mainile lui abia asteapta sa tina in
ele unelte de tortura si sa ma chinuiasca pentru rusinea pe care a trait-o in clipa evadarii mele din

41
Infern...Fulgerul ce ii zace sub haina vrea sa imi arda pielea ca pe-o scoarta, iar ochii lui ca
smoala imi vor pieirea. Mai mult ca niciodata, aparenta lui tacere si raceala ascunde ceva
inspaimantator. Am stat indeajuns de mult in Iad incat sa stiu ca infatisarea lui nepasatoare nu
poate ascunde nimic bun.

Il vad cu coltul ochiului pe Azazel zambind triumfator. Este foarte aproape de indeplinirea
telurilor sale si asta ii decoreaza fata cu surasuri. Printului i se aduce armasarul si se aburca pe el,
petrecut de urale. Ochii lui vegheaza insa de la distanta drumul meu . Tarata de gardienii si
urmarita de privirile tuturor, ma duc clatinandu- ma, cu pielea arzand de febra si gandurile
pierdute in toate cele patru vanturi. Pe cand se lasa intunericul in mintea mea, apuc sa mai vad
arcada unei ferestre si aud porunci intr-o limba straina.

Cad si sunt prinsa in brate de cineva, apoi ridicata in aer si ma simt plutind, ca intr-o beatitudine
stranie...Sabia imi cade din teaca si se izbeste de marmura cu sunet ascutit si plangator, iar coltul
ochilor mei vede fulgere rosii. Inainte sa ma scufund in acea intunecime fara capat, mai simt in
nari un ultim iz al metalului fierbinte ce prevesteste infrangerea mea.

CAPITOLUL 9: INIMA INSANGERATA

Cand m-am trezit din intuneric, m-am regasit pe un scaun ciudat, construit din incolaciri aurii, iar
mainile imi sunt prinse in modele asemanatoare cozilor de sarpe. Spatarul se prelungeste cu
model de aripi uriase, heruvimice. Picioarele lui arcuite se termina cu capete negre de berbece cu
ochii sclipind in rosu. Scaunul este desenat aproape peste tot cu insemne, vraji, cuvinte de putere
folosite de tortionari pentru a smulge secretele celor care stau inlantuiti.

Podeaua salii pare facuta din clestar iar peretii ei sunt imbracati in oglinzi de cristal. Nu vad
niciun alt obiect in afara acestui scaun ciudat. Ridicand privirea, am zarit insa mai multe sabii
plutind in apropierea tavanului, printre care zaresc si sabia mea . Am scuturat in cap ca sa inlatur
buimaceala si mintea imi este ceva mai clara, dar moleseala cumplita ce o simt in oase nu se
domoleste defel. Pieptul imi arde de parca cineva mi-a pus pe el smoala incinsa si nicio
rugaciune nu poate sa opreasca acest chin. Este voia Cerului ca lumina sa pulseze atat de

42
groaznic la simpla vedere a Damnatului? As vrea sa imi strecor mainile in propriul piept si sa
smulg de acolo acest blestem care demult ma invadeaza si ma pedepseste.

Usa se deschide larg si nu este nevoie sa ridic ochii ca sa stiu cine e vizitatorul.

Lucifer intra semet, imbracat de data asta intr-o haina orbitor de alba, incins peste mijloc cu un
brau de aur si incalcat cu cizme scurte de culoarea argintului vechi. Este insotit de Azazel, care ii
sopteste lucruri la ureche, aratand in directia mea.

- Printe, sper ca nu ai uitat de promisiunea pe care mi-ai facut-o candva...

El da din maini nemultumit, ca si cand ar fi vrut sa alunge o musca.

- Nu acum, Azazel. Acum trebuie sa ma ocup de vajnicul Veghetor ajuns prizonier inca o data in
regatele mele.

Regele desertic se inclina zambind pe sub mustata, iar dintii ii sclipesc diabolic.

- Cum iti vei lua Lumina inapoi, Printe? Nu poti face asta fara sa o ucizi si stim prea bine ca nu
poate fi ucisa fiindca...corpul de cristal o tine suspendata intre lumi.

- Am cautat in van prin cartile antice...Nu am gasit nicaieri ceva asemanator. Nu a mai existat
niciodata un Purtator de lumina in afara mea, iar carausul de fata este la fel de unic ca si
mine...Pana la urma, va trebui sa fac dupa gandul meu...

Mi-am ridicat figura trufas si am izbucnit cu manie, simtind perversitatea lui.

- Crezi ca Lumina va iesi la porunca ta? Darul ma paraseste doar cand va fi timpul sa ma
paraseasca, nicio clipa mai devreme, nicio clipa mai tarziu, intunecatule!

Flacaruile ochilor lui se aprind incet si face un semn spre Azazel. Acesta paraseste sala iesind
prin perete si ne lasa singuri. Suntem fata in fata pentru a nu stia cata oara, surprinsi in aceeasi
scena care continua sa se repete: el victorios si eu prizoniera. Daca planurile Cerului nu au fost
cu totul naruite, voi reusi sa scap si de aceasta data, dar daca este sortit sa se termine acum,

43
atunci asa sa fie! Ma zbat incercand sa slabesc legaturile, cand il vad ca se apropie de mine, cu
miscarile unui sarpe ce se pregateste sa isi inhate prada. Calm si rece, isi scoate incet manusile
din maini si le lasa sa cada pe podea. La gatul lui vad atarnat un colier rosu, de care stau lipite
numeroase rubine. Ca un fulger, imi amintesc de ochii lui Dakat, iar el nu intarzie sa dea o
lamurire nedumeririi mele.

- Ochii dragonului au fost dusi acolo unde le este locul : pe spatarul tronului meu. Ai dat dovada
de mare viclenie reusind sa te strecori in regatul meu ascuns.

- Viclenia iti este caracteristica, ii zic cu dispret. Eu nu imi doresc sa o cunosc.

- Da, da, da el din maini nepasator. Ai primit un insemn angelic care sa te protejeze de ochii mei.
De asemenea stiu ca mi-ai infrant Gardianul ca sa treci de poarta. Ai luptat bine si ai reusit sa
ajungi destul de departe....Cu toate acestea, te incapatanezi sa nu vezi un lucru: de cate ori te afli
pe teritoriul meu vei pierde. Nu conteaza cati Nepatati o sa iti vina in ajutor, nu conteaza ce arme
ceresti vei primi ca daruri...In regatele mele nici frunza nu rasufla fara ca eu sa nu aflu!

- Ai terminat?

El imi zambeste subtire si rautacios, dandu-mi fiori reci pe sira spinarii.

- Nici macar nu am inceput...

Bate din palme si alaturi de noi apare o masuta translucida, pe care vad un pocal, un cutit cu
maner scurt si incovoiat si o secure mica cu tais lucios. Fiorul meu se adanceste si arsura din
piept se zbate, ca si cand ar vrea sa se ascunda undeva. El ridica pocalul si il clatina usor iar
aceasta se umple din neant cu o licoare galbena ca miezul de soare. Se apropie si imi duce
pocalul la gura.

- Bea.

Scutur din cap si imi las barbia in jos.

- Stai departe de mine. Nu beau otravurile tale.

44
- De ce iti faci griji? Oricum esti mai mult moarta decat vie.

Imi ridic figura si aproape ma ciocnesc de obrazul lui, iar irisii mei ard captivati de pupilele
acelea negre, care ma tin inlantuita ca intr-o vraja draceasca.

- Am zis: nu beau otravurile tale.

- Nu ma forta sa folosesc cutitul.

- Nu sunt una dintre slugile tale! Nu ma aflu aici sa indeplinesc porunci!

- Taci! zice el enervat. Nu esti aici sa mi te supui, dar nici nu esti in postura in care sa pretinzi
lucruri. Daca nu ai fi purtat Lumina mea, te- as fi ucis demult. Ti- as fi sfaramat trupul din prima
zi in care te-am legat in Gradina Oaselor si numele tau ar fi fost pe Pamant doar o amintire
trista...

- Nu ai putut sa ma ucizi...sau nu ai vrut?

El se incrunta iar eu zambesc aproape victorios. Isi indeparteaza chipul de mine.

- Nu vei intelege niciodata Veghetorule, cat de atras sunt de Lumina mea...Si in acelasi timp, cat
de scarbit sunt de faptul ca se afla in tine! Mirosul tau de inger Nepatat imi repugna si buzele tale
ce slavesc Cerurile imi sunt pedeapsa pentru urechi! Nu vei intelege niciodata pe deplin ura pe
care o nutresc fata de tine!

- Te inseli...Nimeni nu intelege mai bine decat mine zbuciumul tau!

- S-ar putea sa ai dreptate... Spune-mi...Cum se face ca sfarsesti de fiecare data in unul dintre
locasurile mele? Ce anume te impinge sa vii tocmai in imbratisarea mea? Poate Lumina vrea sa
se intoarca la stapanul ei de drept...

De data asta am oftat, incurcatata si derutata, nestiind ce sa zic.

45
- Daca mi-o dai de binevoie, te eliberez. Te poti intoarce la descarnatii tai, poti sa organizezi
armate contra mea si poti sa te distrezi cu Belial pe Campiile Pierdute. Nimic din toate acestea nu
mai conteaza daca imi primesc darul inapoi.

Deodata, imi dau seama ca ceea ce port in mine este cu mult mai valoros decat mi-am inchipuit
pana acum. De ce Lucifer ar risca sa imi dea drumul de aici?

- Ardoarea ta nefireasca imi naste o intrebare...

- Sa auzim, zambeste el subtire.

- De ce iti doresti ca Lumina sa ajunga la tine? Stim amandoi ca nu iubesti aceasta parte din tine.
O vrei inapoi ca sa o folosesti pentru tine sau pentru regate.

- Sau poate fiindca sunt pe moarte...

Am tresarit interior si m-am uitat indelung la el, ca sa ma conving ca nu minte.

- Nu mint...Nu voi sta cu mainile in san in vreme ce tu te plimbi printre planuri, purtand in mine
salvarea mea! Nu voi pieri din cosmos din cauza ta! Acum bea!

Am intredeschis buzele cu greu si am baut acel nectar cu gust amarui. Picaturi din el mi se
preling pe barbie, dar acestea se usuca de indata ce imi ating pielea fierbinte. Am inghitit si am
asteptat sa vad ce se intampla. Lucifer ma priveste curios la randu-i, dar nu se intampla nimic.

- Nu este de ajuns...se manie el.

Se duce spre masa si ia acea secure mica, apoi incepe sa deseneze simboluri in aer. Simbolurile
prind viata si vin plutind spre mine. Mi se aseaza pe brate, pe crucea pieptului si pe frunte.
Catusele mele vibreaza si scaunul incepe sa lumineze. Durerea din piept creste si incep sa strig
de durere.

- Opreste- te!

46
El imi dezveleste haina in zona pieptului, vazand lumina ce vrea sa ma rupa in bucati si isi
lipeste palma rece de mine, murmurand incantatii. Culorile incep sa imi danseze in fata ochilor si
trupul imi straluceste ca o torta. Apoi, la fel cum s-a aprins de repede, asa s-a si stins si lumina isi
pierde din tarie. El isi retrage palme si cu un singur gest, tranteste masa de podea. Se plimba
infuriat prin camera, privindu-ma cu o ciuda nestapanita.

- Este numai vina ta! Din pricina ta, propriul meu dar ma ocoleste!

Apoi se repede ca o cobra si isi infige degetele in carnea mea, strapungandu- mi pieptul, intrand
in mine si umplandu-si degetele de sange. Strigatul meu de fiara se contopeste cu blestemele lui,
pe cand se chinuie sa imi smulga lumina cu forta.

- Opreste-te ! Opreste- te! urlu scoasa din minti.

Degetele lui ma scormonesc pe dinauntru si incep sa luminez din nou, iar durerea sfasietoare,
oribila si fierbinte imi invadeaza fiecare bucatica din mine. Lacrimile mi-au tasnit siroaie si
tremurul agoniei devine de nesuportat.

- Te implor, opreste- te! Ma ucizi!

La plansetul meu zguduitor, care ar fi induiosat si o piatra, ii raspund insa doi ochi negri,
neinduplecati. Isi smulge mana afara, lasand sa se vada despicatura din pieptul meu. Urlu din nou
si rasuflarea mi se taie, iar trupul incepe sa mi se vindece rapid. Desi tortura nu a durat mai mult
de cateva clipe, parca am trait veacuri si veacuri in acea durere de neinchipuit ...Dumnezeul meu!
Cu mana manjita, Lucifer se ridica in picioare, cu fata crispata, privindu-mi apa siroind pe obraz
si haina naclaita de sange. Durerea inceteaza si rasuflu usurata. Frica de mai inainte se
preschimba in ura si ii arunc doua cuvinte grele.

- Esti nebun!

El isi sterge mana cu un fel de batista parfumata si isi aranjeaza haina.

- Odihneste- te...Vom continua asta mai tarziu.

47
- Vrei...Vrei sa imi faci asta din nou? strig cu revolta si groaza.

- Nu parasesti taramul mortilor decat moarta! Te voi spinteca daca este nevoie...Voi folosi orice
ca sa extrag din tine ce este al meu!

Si zicand asta dispare ca un fulger si ma lasa singura in sala ce acum imi pare din ce in ce mai
macabra. Imi vad chipul reflectat in mii si mii de oglinzi, asa cum si spaima mea a capatat
deodata mii si mii de nuante infernale.

CAPITOLUL 10: VICLESUGURI LUCIFERICE

Cu fiecare ceas, ura mea pentru Damnat creste. De fiecare data cand isi infige mana in pieptul
meu, dorind sa imi smulga secretul din inima, duhul meu revoltat isi aminteste de camarile
iadului...Iar ceea ce simt eu este doar o mica parte din grozaviile care se petrec in carcerele de
dedesubt, acolo unde oamenii sunt torturati la nesfarsit de slugile lui Lucifer, iar lumina le este
smulsa asa cum imi este mie smulsa, pentru ca regatele sa prospere si capeteniile sa traiasca...

Lupta pentru supravietuire i-a transformat in monstri care fura prin mijloace marsave ceea ce ei
nu mai pot avea : darul vietii. Duhurile lor putrezite si groaznice la privit sunt invesmantate in
lumina aurie luata cu forta, ca sa se poata privi pe ei insisi in oglinzi fara sa se inspaimante. Sunt
doar niste farsori...

Trupul mi se zbate ca si cand este cuprins de friguri si pieptul meu cascat lasa sa se vada carnea
sangeranda, in vreme ce el imi cauta lumina ascunsa in inima. Gatul imi este uscat si vlaguit de
la strigatele ce imi ranesc ranunchii si seamana din ce in ce mai mult cu al unui animal prins intr-
o capcana bine mesterita. Satul sa ma mai auda urland, se odihneste pret de cateva clipe, uitandu-
se cum pielea mi se aduna la loc, oferindu-mi o nestatornica usurare. Nu pot muri...Nu pot muri
si gandul ma inebuneste...Trebuie sa indur la nesfarsit acest supliciu?

48
Degetele lui stranse se apropie din nou de rana ce aproape se inchide.

- Nu,nu, nu ! In numele Cerului, nu mai face asta! Trebuie sa fie o alta cale!

Lucifer se opreste nehotarat, mijindu-si ochii negri, intrebator. Usa se da in laturi si Azazel intra
ceremonios, insotit de un om straniu, imbracat in violet.

- Cine este creatura asta? pufneste Printul nemultumit.

- Sardog, Stralucirea Ta...zice el si se lasa in genunchi.

- Regele-vrajitor din Zen' Mud, il lamureste Azazel. L-am eliberat din carcera.

-De ce? tuna Lucifer.

- Este printre putinii care cunoaste magia antica pamanteana. Inanna se afla sub pedeapsa, deci
nu ne mai poate ajuta, iar Lilith...Stii prea bine, nu vrea nici in ruptul capului ca Lumina sa se
intoarca la tine...

-Ce stii sa faci....vrajitorule?

Acesta se ridica din genunchi si ma priveste cercetator. Zarind suferinta de pe fata mea si
vazandu-mi ochii mariti de durere, pare ca il cuprinde o umbra de mila.

- Stiu orice vraja care poate lega Cerul de Pamant, dar nu am mai vazut nimic asemanator...Un
inger al luminii purtand in el amprenta intunericului?

- Daca reusesti, te voi elibera si vei primi un loc in regatul umbrei. Dar daca nu esti in stare, te
vei intoarce in carcera si iti voi dubla chinurile.

Sardog incepe sa tremure vartos si umbra de mila i se preschimba in incapatanare. Ar face orice
acum ca sa reuseasca, chiar si cu pretul vietii mele.

- Imi trebuie timp ca sa imi pregatesc uneltele, Printul meu adorat...

49
- Vei gasi tot ce iti trebuie in odaile de tortura. Ai timp pana la rasarit.

Vrajitorul pleaca intr-un suflet, iar Azazel ramane alaturi de noi.

- Printe, dar daca nu aceasta este calea? Daca o vei ucide degeaba si Lumina te va parasi odata cu
ea? Oare puritatea se poate intoarce cand i-ai intinat culcusul prin crima? Lauryel este ca si
pantecele ei...Lumina creste in ea, se bucura, radiaza...

Simtind ca are dreptate, Lucifer se incrunta si ma priveste dezamagit.

- Ce alta cale mai am, Azazel? Nu mi-a mai ramas mult timp...

- Lumina nu poate fi smulsa din ea, nici ademenita sa iasa prin vraji... Putem incerca, dar...Este
un crampei din Opal, Printe! Partea din tine care a ramas printre Nepatati! Nicio cale de- a
noastra nu ne va aduce izbanda!

- Si ce ai vrea sa fac? Sa astept sa mor ?!

Intunecatul se maniaza din nou si isi strange pumnii pana i se albesc.

Azazel se plimba preocupat, cautand prin mintea lui diabolica o solutie.

- Trebuie ca Lauryel sa iti dea darul de bunavoie... Atunci Lumina va iesi.

- O torturez de ceasuri intregi tocmai pentru ca nu isi doreste asta! spumega Printul si isi
indreapta bratul spre unul dintre pereti.

Mania lui spulbera de indata cateva sute de oglinzi care se sparg asurzitor si zidul se darama
undeva in unghi, lasand sa se vada o parte din curtea interioara.

- Dupa ce o vei tortura inca trei zile, va ceda. Crede- ma, Printe.

Imi ridic chipul obosit si inlacrimat, privindu-i cu cel mai mare dispret.

- Nu pot sa iti dau Lumina nici daca m-ai tortura o mie de ani! E voia Cerului!

50
Azazel isi strange buzele intr-un arc amenintator.

- Trebuie sa incercam pe calea veche...Cea pe care ai vrut-o de la inceput, Printe... O unire a

trupurilor voastre poate atrage Lumina in tine. Trebuie sa facem in asa fel incat sa o amagim ca
ceea ce se simte intre voi este dragoste...Si atunci fructul unirii o va imbata si Lumina va dori sa
se salasuiasca in tine...

Am ramas cu gura cascata, apoi am inceput sa rad. Rad de se cutremura scaunul.

- Am sfarsit prizoniera in Iad de trei ori si cu toate vrajile, pecetile si tortura, Lucifer nu a reusit
sa ma pacaleasca sa ne unim...Si nu va reusi niciodata!

Cei doi raman descumpaniti, apoi Printul se repede si imi strange barbia intre degete, silindu-ma
sa il privesc.

-Intr- adevar...Taria ta este uimitoare si o stim cu totii. Dar nu te amagi crezand ca voi simti
vreun dram de mila pentru tine! Te voi tortura zi si noapte, pana alegi cealalta cale! O sa iti
doresti sa nu fi fost niciodata nascuta, Lauryel!

- Asa sa fie!

Ochii mi se aprind ca scanteile. Stiu ca ambele cai duc la pierzania mea, de aceea nu mai
conteaza ce cale imbratisez. O sa indur tortura pana el va obosi sau pana Lumina se va revolta si
ma va parasi! Orice ar fi, el nu va castiga!

***

Zorile imi aduc o raza de speranta si imi deschid pleoapele cu greu, privind miile de cioburi de
oglinda ce au imbracat podeaua. Imi arunc ochii pe fereastra si vad bolta verzuie stralucind,
vestind miile de oare de chin care ma asteapta.

Dupa atatea lupte, dupa atatea pierderi si dupa atata varsare de sange, Damnatul inca nu se poate
opri din nebunia lui. Si cum ar putea, dat fiind ca la mijloc e insasi viata lui? Demult, dupa
Cadere, citisem despre durerile nemaintalnite care se simt atunci cand un duh se descompune

51
odata pentru totdeauna... Fata de ororile iadului, aceasta tortura este cea mai rea dintre toate,
fiindca duce la distrugerea definitiva a duhului si pierderea formei...Daca nu gaseste o cale sa se
hraneasca, Lucifer va sfarsi fiind doar o scanteie, ce se va intoarce in Lumea fara forma...Dar
inainte de a ajunge acolo, va simti pe pielea lui tot chinul pe care l-a oferit altora si va arde
vreme de mii de ersafi in flacarile sale proprii, asa cum un peste se ineaca in propria balta, ce mai
inainte il proteja si il hranea...

O licarire imi atrage ochii si vad intrand prin spartura din zid un porumbel alb. Frumusetea lui
este uimitoare...Are ciocul de margean si ochii ca doua margele albastre. Zboara in directia mea
cu repeziciune si mi se aseaza in poala.

- De unde ai venit? il intreb bland.

- Sunt eu, ingerule. EU!

Ce este aceasta voce subtirica ce pare a veni dinspre porumbel?

- Care EU?

- Eu, Landir...Nu te-ai mai intors si am venit sa cercetez!

- Pleaca Landir....Este prea tarziu acum.

Porumbelul zboara din poala mea si se roteste ametitor in aer, pana devine un vartej. Vartejul
creste, creste si capata forma de om. Cand atinge podeaua, il vad pe preot imbracat in hainele lui
rosii petrecute de o capa albastru inchis.

- E vremea sa plecam!

Si zicand acestea Landir pluteste spre tavan si imi recupereaza sabia din cateva miscari. Apoi
vine langa mine si incearca sa imi elibereze mainile.

- Daca esti prins, vei sfarsi in carcere...

52
- Spune-mi ce sa fac ! Cred ca aceste legaturi sunt inecate in magie demonica!

- Foloseste sabia!

Taisul armei mele incepe sa taie legaturile, care se topesc, dar tot la fel de repede se refac. Aud
pasi pe coridor si ciulesc urechile, apoi glasul mi se frange.

- Este EL! Fugi,Landir!

Dar preotul se incapataneaza sa taie mai departe si legaturile se slabesc. Ascunde sabia indaratul
scaunului misel si se preschimba la loc in porumbel. Pe cand se deschide usa, el zboara prin
spartura afara iar eu ma prefac adormita. Simt catusele cum sunt pe cale sa cedeze si imi adun
ultimele forte.

- Layra...

O mana aproape blanda imi mangaie chipul , facandu-mi inima sa bata zburdalnic de spaima.
Amintirea zilei de ieri imi aprinde ura ca o faclie. Deschid ochii si il vad pe Print in fata mea,
cercetandu-mi chipul cu ochi linistiti. Ce se petrece oare in mintea lui murdara? Imi mangaie
pletele usor si ma retrag scarbita, amintindu-mi cu cata cruzime imi sfasia pieptul.

- Ce vrei? ii zic ragusit.

- Accepta unirea si totul se va sfarsi curand. Da-mi Lumina inapoi!

Legaturile stau sa plesneasca. Imi strang pumnii si le rup. Dintr-un singur salt m-am desprins de
scaun si m-am dat indaratul lui. Lucifer scoate de indata un jet rosu din maini, dar ma ascund
dupa spatar si insfac sabia. Eliberata de magia scaunului simt cum fortele imi revin si ma reped
spre el cu manie. Descumpanit si furios de faptul ca m-am eliberat, el face un semn cu degetul
inelar si una dintre sabiile plutitoare vine rapid spre el. O prinde si se aseaza in pozitie de
aparare, izbind lama metalica de lama sabiei mele. Printul se incrunta si metalul arde intreaga
incapere, topind incet oglinzile.

-Desi asa vrei sa fie! Alegi distrugerea!

53
Sabiile se ciocnesc cu viteza fulgerului si mugetul lor darama peretii.

CAPITOLUL 11: ARMA CEREASCA

Scrasnetul taisului meu ma anunta ca Printul intunecat este trup si suflet dedicat acestui duel pe
care il asteapta de multa vreme...Dar nu era singurul care astepta. Se repede cu manie spre mine
si ii aud gandurile navalnice, crunte si pline de ura. Sabiile noastre danseaza in sala oglinzilor si
reflexiile noastre se bat la fel ca noi, imitandu-ne...

Privind cu coltul ochiului, vad ca imaginea din oglinda incepe sa se deformeze si silueta lui
Lucifer devine ca un fum intunecat. Ochii ii sunt taciuni aprinsi care ard necontenit, dar cand imi
intorc privirea, el arata ca de obicei: imbracat intr-un costum elegant cu fireturi, de culoarea
visinei putrede, la care se adauga ochii complet negri, reci si dornici de razbunare. Slabita fiind
de tortura ce nu demult o gustasem, fac fata cu greu ploilor de lovituri din partea lui.

-Asta e ceea ce iti doresti?

Mi-am ingustat ochii si am contracarat lovitura strasnica, simtind cum bratul imi tremura de
incordare. Sabia mea credincioasa se descurca bine, dar trupul meu incepe sa dea semne de
oboseala. Lucifer ma izbeste de un perete si imi pune sabia la gat, ranjind cu satisfactie, vazandu-
ma prinsa pe picior gresit. O izbitura in pantec si mana ii tremura, scrasneste din dinti iar eu ma
redresez si ma feresc in laturi, asteptand sa ii intalnesc din nou taisul. Sabiile se saruta din nou si
lamele lor lucioase trimit irizatii in oglinzile sparte, satule de imaginea noastra aflata mereu in
conflict. Mainile mele capata miscari repezi si acum e randul meu sa ii raspund, iar Printul se da
inapoi cu o umbra de mirare pe fata.

Vartejul iscat de lupta noastra devine ametitor...Ma invart cu agilitate in jurul lui iar el imi
vaneaza orice miscare cu ochi iscusit, asteptand o bresa. Infatuarea este inlocuita cu vigilenta. Un

54
suier straniu se aude prin crapatura geamului si pentru o clipa ne oprim amandoi, rasufland cu
greu, cu mainile in pozitie defensiva.

- Inceteaza aceasta nebunie!

- Lasa-ma sa plec!

El se incrunta.

- Stii prea bine ca nu pot sa fac asta!

- Atunci ucide-ma ...Si sa terminam!

Se opreste incurcat, osciland intre teama de a pierde cel mai pretios lucru pe care il are si ura
nesecata pentru mine, care nu s-a subtiat indiferent cat timp a trecut. Peste o clipa pare a se
decide si vine spre mine incet, lasand sabia moale, dar eu tin arma strans in mana, asteptandu-ma
la orice din partea lui.

- Lasa sabia jos, Lauryel.

- Iti este frica, nu-i asa? E pentru prima oara cand te temi ca ai putea pierde.

La auzul cuvantului "frica", ochii i se transforma in flacari si ridica sabia. Ma apar de indata si
scanteile ce rasar intre noi ma orbesc. Ma dau inapoi cativa pasi si ma izbesc cu umarul de
spatarul scaunului schingiuirii. Duelul ne-a dus in coltul opus al incaperii, cum a ajuns scaunul in
spatele meu? Pana sa ma dumiresc, un pumn imi izbeste pantecele si cad pe spate, iar scaunul se
pregateste sa ma inlantuie. O izbitura metalica dureroasa imi desprinde degetele de pe sabia mea,
care cade cu zgomot pe podea. Urlu si dau sa ma scol, dar vraja ma tintuieste si privesc
neputincioasa cum Printul isi ridica sabia victorios si mi-o lipeste de gatlej.

- Intr-adevar, nu te pot ucide...Mi-as pierde lumina de indata. Nici nu o pot face sa te paraseasca
cu forta...Dar am pregatit altceva pentru tine, Lauryel. Ceva ce te va aduce inapoi la mine cand
va fi timpul.

55
- Esti nebun daca crezi ca ma voi intoarce de bunavoie !

El zambeste malefic si incepe sa deseneze un simbol in aer rotind palma usor in sensul acelor de
ceasornic. Un vartej de lumina iese dintre degetele lui si creste si creste, devenind o centura aurie
cu minunate sclipiri de toate culorile. Centura se solidifica si incepe sa semene din ce in ce mai
mult cu un obiect de tortura. Tinand-o in varful degetului mare, se apropie cu ea de pantecele
meu. Ma zbat si incerc sa ma intorc pe partea cealalta, dar mana lui imi tine umarul nemiscat.
Bratele mele il imping cu toata puterea, dar sunt stoarsa de vlaga si groaza ma cuprinde cand vad
obiectul magic cum imi inconjoara soldurile. Centura se misca usor si ma prinde ca o chinga
peste mijloc, pecetluindu-ma. Simt o durere surda si ea trece prin hainele mele, lipindu-se de
pielea mea, devenind asemeni unei catuse foarte mari care imi tine trupul prizonier. Satisfacut de
micul sau viclesug, Lucifer se da indarat si isi contempleaza opera.

- Ce mi-ai facut ?!

- M-am asigurat ca atunci cand se va apropia clipa, voi fi acolo sa culeg Lumina. Si tu vei fi
langa mine ingerule, daca nu vrei ca centura sa te sfasie in doua...

Cu o singura miscare a mainii sale, scaunul ma elibereaza si ma ridic in picioare. Simt centura
cum ma strange dureros si acum stiu ca tot ce spune e adevarat.

- Vrei sa jucam un mic joc?

Pieptul mi s-a umflat de furie si ma reped spre sabia cazuta pe jos. Cat imi doresc acum sa infig
lama ei sfanta in inima putreda a fratelui negru! Din pacate, Tatal meu nu m-a trimis sa il distrug
pe Lucifer, ci sa ii salvez pe altii. Si oricat de absurd ar parea, am nevoie de Print ca sa fac asta,
desi el nu stie ca este unealta cerului...

Vazand ca nu spun nimic, se plimba de-a latul camerei surazand rautacios.

- Te voi lasa sa pleci...Si pentru ca ma simt generos, iti voi acorda de trei ori lungimea degetului
mic, ca sa ai timp sa parasesti castelul...Dar de indata ce timpul se scurge, voi trimite soldatii mei
sa te captureze...Depinde numai de tine daca vei reusi sa scapi sau...

56
Si ranjeste plin de intelesuri.

O clepsidra aparuta de nicaieri pluteste la inaltimea unui om deasupra podelei. Mi-am adunat
ultimele forte am zburat cu viteza gandului spre Printul infumurat, cu sabia in mana dreapta si
pumnul mainii stangi inclestat.

- Chiar crezi ca Cerul va juca unul dintre jocurile tale murdare stiind ca oricum vei castiga prin
tertipuri?

El imi zambeste stramb si se pregateste sa contracareze sabia mea, dar nu se misca destul de
repede. Fara sa stau prea mult pe ganduri, am infipt taisul lamei mele intre doua coaste ale lui,
apoi m-am retras fulgerator. Printul ramane in picioare, nemiscat, palid, apoi isi duce degetele
spre crestatura din haina. Cand isi ridica mana, vede ca este acoperita cu sange. Se clatina.

Inima imi bate innebunita si ochii mi se duc spre taisul manjit de sangele lui. Lucifer asteapta sa
se vindece, dar acest lucru nu se intampla. Am inghitit in sec si apoi m-am repezit spre el,
prinzandu-l exact la timp. Fata i se coloreaza in pamantiu si se prabuseste la pamant, tinandu-se
de rana.

- Argint ceresc...muge el. Singurul metal care ma poate rani...

Mi-am strecurat mana pe dupa spatele lui si l-am sprijinit, iar degetele lui inclestate incep sa isi
piarda vigoarea. Ma priveste uimit, cu un zambet straniu inghetat pe buze, in vreme ce mintea lui
incepe sa se piarda in ceturi.

- M-ai injunghiat....Bine jucat, ingerule. Nu te credeam in stare...

Mi-am apropiat buzele de urechea lui, soptind cateva cuvinte. El rade sarcastic, dar sangele
incepe sa i se scurga printre buze si il ineaca. Desi nu l-am strapuns in intregime, rana este una
destul de serioasa. Nu va trece mult si se va cufunda in somnul indus de arma cereasca, care iI va
tine paralizat vreme de trei zile. Am castigat timp, dar este prea putin fata de cat aveam
nevoie...Nu pot recupera ochii lui Dakat...

57
Privesc chipul Printului care a adormit galben in bratele mele. Il ridic si plutesc cu el deasupra
podelei, apoi il asez pe scaunul de tortura si ii sprijin capul si pletele negre de spatar. Are ochii
inchisi si sprancenele negre deseneaza linii armonioase deasupra arcadei. Buzele ii sunt usor
intredeschise si respira incet, foarte incet. Mi-am lipit urechea de inima lui, ca sa vad daca mai
bate...O povara nevazuta mi-a incatusat umerii si lumina din pieptul meu incepe sa pulseze si sa
se zbata. Curand, o durere groaznica imi face inima sa zvacneasca ca un armasar neimblanzit si
vad firicele de lumina cum ies de sub centura primita de la Print.

Nu credeam ca vederea sangelui sau o sa ma tulbure atat de tare. Ce se intampla? O parte din
mine isi doreste sa il vindece, iar alta parte il vrea distrus. Fara sa vreau, mi-am dus mana spre
taietura din haina si mi-am lipit degetele frenetic de ea. Intre timp, mi-am apropiat chipul de al
sau, simtind o dorinta puternica sa ii ating buzele. Ochii imi scanteiaza de culori, asemeni
curcubeului...Vreau sa ma opun, dar ceva imi ghideaza gesturile si tot ce pot face este sa ma
supun. Scarba pe care o simt fata de Damnat se preschimba in durere la vederea suferintei lui si
ura se topeste ca arama in fata focului...Gura mea se lipeste de a lui si lumina aurie tasneste intre
buzele mele, hranindu-l. Apoi ma desprind.

In numele Cerului, ce fac? Pieptul imi arde in flacari si mana mea ii mangaie pletele brunete, asa
cum o mama ar face pentru copilul ei. Apoi vraja incepe sa ma paraseasca si imi aduc aminte de
ceea ce trebuie sa fac. Arunc o ultima privire spre Damnat si mintea mi se limpezeste. Gandurile
de razbunare sunt inlocuite de mila si dispret pentru soarta lui, iar toata gingasia de mai inainte
ma paraseste. Mi-am deschis aripile si am tasnit pe data prin spartura din zid, zburand cu toata
viteza peste curtea parasita. Simbolul de pe umarul meu este sters si de indata ce parasesc
castelul, silueta mea orbitoare este vazuta de toti gardienii.

Vazduhul se umple de strigate si comenzi, calaretii umani incaleca pe armasari si pornesc in

urmarirea mea iar demonii cu aripi de liliac imi iau urma pe cer. Si dintre toti, cel mai tare se
grabeste Azazel, care strapunge cerul calare pe un grifon, cu o sabie in mana dreapta si cu stanga
tinand bestia in frau. Zbor cu viteza gandului, apropiindu-ma de poarta mare, acolo unde m-am
despartit de Landir. In urma mea, strigand pe multe, multe voci, zaresc mii de luciferieni si
defuncti, incrancenati si dornici sa prinda un inger de lumina.

58
CAPITOLUL 12: INFRUNTAREA INARIPATILOR

Am ajuns indaratul stancilor acolo unde l-am gasit pe Landir. Puhoiul de luciferieni din urma
mea este aproape sa ma ajunga. Ascuns printre umbre, preotul imi face semn sa urcam pe caii pe
care ii adusese acolo, dar eu l-am insfacat de brat.

- Nu avem timp de asa ceva...

Si luandu-l de grumaz m-am inaltat in aer si am continuat sa zbor ametitor pe deasupra

dealurilor, spre uimirea preotului care se tine puternic de bratul meu. M-am inaltat din ce in ce
mai sus, zburand spre miazanoapte. Inspaimantat de inaltimea la care ne aflam, Landir incepe sa
strige.

- Incerci sa ma prapadesti?

M-am incruntat si l-am strans mai bine de trunchi, aruncandu-i o privire poncisa.

- Incerc sa iti salvez viata!

Lumina mea a invaluit dealurile, divulgandu-mi pozitia pe cer si grifonul furios al lui Azazel se
indreapta spre noi cu forta a mii de vanturi rebele.

- Trebuie sa ne intoarcem la ascunzatoarea lui Dakat! Numaidecat!

Am strabatut vazduhul de deasupra muntilor si m-am apropiat de stancile semete. Inainte ca

Landir sa mai apuce sa spuna ceva, i-am dat drumul pe nisipul aspru, apoi am atins si eu solul cu
picioarele, facandu-mi aripile sa dispara. In acest fel, lumina mea se ascunde de ochii celor care
ma urmaresc. Suieraturile monstrului pe care il calareste Azazel imi vesteste ca nu mai am mult
timp. Am intrat in vechiul templu, urmata indeaproape de preot, care este din ce in ce mai speriat
de intorsatura pe care au luat-o lucrurile. Se aseaza in spatele unei coloane si pandeste, in vreme

59
ce eu ma apropii de fantana parasita. Scot sabia si lovesc in peretii ei de trei ori, iar ecoul se aude
sacadat in pantecele fantanii.

Ca un fulger, vad dragonul cu aripile desfasurate cum tasneste afara, tarand dupa sine lanturile
grele. Picioarele ii sunt ranite de lunga incatusare si ochii sai orbi ma cauta. Gura i se deschide
intr-un ranjet, fiindca stie ca ne-am intors.

- Ai venit fara ochii mei, ingerule!

Am oftat.

- Mi-au fost luati, Dakat...Am platit un pret mare doar ca sa ma intorc in templul tau.

Si zicand asta imi duc mana spre centura care ma strange de mijloc. Dakat intelege si paseste
incet spre mine, incercand sa ma vada cu ochii mintii.

- Deci e adevarat!

- Nu mai spune un alt cuvant! il avertizez eu, simtind cum imi ingheata umerii.

- Iti vei respecta fagaduinta?

- Te voi elibera...

Aud un strigat din spatele coloanei.

- Nu fa asta, ingerule! Acest Dakat va pustii totul in calea sa!

- Taci, Landir!

Dragonul incepe sa se infurie si focul sau mistic ii coloreaza gatlejul masiv.

- E vremea sa zbori nestingherit...Dakat. Dar mai intai trebuie sa facem ceva.

- Ce? tuna el.

60
- Vreau sa ma ajuti sa il ucid pe grifonul manat de Azazel. Si apoi ...sa vii cu mine la razboi
impotriva celui care te-a incarcerat! Ce spui?

Dakat incuviinteaza si eu ma apropii de el cu miscari lente. Lumina creste din nou si imi simt
bratele cum mi se incordeaza si devin chingi de fier. Am insfacat cu o mana lanturile lui si am
soptit cateva cuvinte, apoi m-am opintit si le-am rupt. Landir scoate un strigat de surpriza, Dakat
isi deschide aripile glorios si isi misca picioarele.

Pe cand se bucura de libertatea lui, auzim zgomote puternice in afara pesterii si pe Azazel
strigand cu putere " Iesi Lauryel...E timpul sa te predai!" M-am incruntat si am inceput sa
plutesc, apropiindu-ma de spatele lui Dakat. M-am asezat intre aripile lui marete si am i-am
soptit un indemn. Dragonul incepe sa adune jar celest si ochii orbi ii sticlesc ca niste gauri negre.
De acum, ochii mei sunt ochii lui Dakat si cata vreme mintile noastre sunt una, vom izbandi.

Fara sa mai piarda timpul, fostul heruvim despica cladirea in doua cu o izbitura feroce a aripilor
sale de plumb si iesim in vazduh, in intampinarea cetei de luciferici. La vederea mea aerul
vibreaza, cerul se lumineaza deodata si intunecatii isi duc mainile la ochi. Uimit, dar cu acelasi
zambet dispretuitor intiparit pe fata, Azazel isi indeamna grifonul mai aproape de noi, in vreme
ce le spune celorlalti sa se indeparteze. Pentru el, atat lupta cat si capturarea mea sunt o sarada.

- Pe toate Cerurile, nu credeam ca voi ajunge vreodata sa vad una ca asta! Un inger al Luminii
dominand un heruvim negru! Esti plina de surprize, Lauryel!

- Acesta e doar inceputul!

- Nici nu as vrea sa fie altfel! ranjeste el cu sarcasm.

Grifonul are trup de leu, cap de vultur si aripi de bazilisc. Coada lui este imbibata cu venin si
ghiarele lungi sunt imbracate in teaca de argint. Intreg trupul lui este impatimit de ura si tot ceea
ce cunoaste este razbunarea. Vointa lui este vointa celui care il conduce.

- L-ai injunghiat pe Lucifer! Ce meriti pentru aceasta crima?

La auzul vorbelor lui intreaga legiune incepe sa blesteme si sa urle.

61
- Moarte, moarte, moarte!

Azazel strange fraiele monstrului.

- I-ai auzit!

- Nu l-am distrus pe Lucifer! Esti doar adormit! strig cu revolta.

Sprancenele lui Azazel se aduna in unghi drept si zambetul de mai inainte ii piere.

- De unde stiu ca spui adevarul?

- Eu nu mint!

- Cu toate acestea, datoria imi cere sa il razbun pe Print!

- Lasa prefacatoria Azazel...Niciodata nu te-a interesat datoria! Unica ta dorinta este sa ajungi pe
tronul Printului si uciderea lui te-ar fi umplut de bucurie! Nici nu a apucat sa se trezeasca si ai
venit pe urma mea, ca ceilalti sa iti vada darzenia. Daca Lucifer dispare din acest taram, tu vei fi
inlocuitorul de pe tron!

Pentru prima oara de cand ne cunoastem, il vad pe Azazel plin de manie. Vorbele mele ii fac pe
cei care l-au urmat sa se indoiasca si asta se vede din ochii lor. Aripile lor se aduna si se lasa la
pamant, lasand ca locul sa fie ocupat de mine si de regele Seiramului. Niciunul dintre ei nu vrea
sa isi incerce puterile cu dragonul.

- Fii pregatit, Dakat!

- Crezi ca ma voi speria din cauza unui dragon orb? Va voi trimite pe amandoi in abis! urla
Azazel cu furie si se repede spre mine.

Aripile grifonului scot un zgomot asurzitor, dar nici aripile de foc ale lui Dakat nu sunt mai
prejos. Zburam cu o viteza ametitoare si suntem aproape sa ne ciocnim de inamic. Azazel s-a
ridicat in picioare si are sabia scoasa, pregatit sa ma infrunte. L-am imitat, ridicandu-ma de

62
asemeni in picioare, simtind sub talpile mele spatele tare al dragonului, ce seamana cu lespezile
de granit. Sabia mea isi paraseste ascunzisul si aripile stau gata sa tasneasca. Asa cum ne-am
inteles, Dakat face o manevra periculoasa, menita sa il scoata din joc pe grifon. Se pleaca intr-o
parte si coboara brusc, ajungand sub monstrul din infern, iar ghiarele lui sfasie in treacat burta lui
cornoasa. Eu cad de pe spatele lui si ma inalt in vazduh.

Azazel isi paraseste animalul ranit, care continua sa se bata cu Dakat, speriat si urland strident pe
mii de voci, ramas fara ghidarea luciferianului. Sabiile noastre se ciocnesc in aer si scot mii de
scantei. Rasufland sacadat, Azazel isi fereste pletele blonde de pe fata cu o miscare rapida a
capului, apoi arunca o privire spre monstrul sau acaparat de flacari. Dakat si-a incheiat misia,
arzandu-i pielea groasa si sfasiindu-i aripile cu picioarele lui puternice.

Infricosati de statura lui uriasa si de focul ce ii tasneste pe gura, intunecatii se dau indaratul
stancilor si continua sa priveasca de acolo inclestarea dintre mine si regele desertaciunii. Lupta
din vazduh se muta pe pamant si iuresul sabiilor capata sclipiri de aur si argint care spinteca tot
ce le iese in cale : umbre si intuneric. Azazel isi croieste drum prin nisipul alunecos, rotindu-se
viclean, incercand sa nu se apropie prea mult de mine. Desi este unul dintre cei mai buni fauritori
de arme ceresti, in arta duelului Printul il intrece...Si chiar si Printul a fost prins cu garda jos, iar
asta l-a constat foarte scump.

- Inceteaza Azazel, daca nu vrei sa ii tii companie Damnatului pe Campiile Reci!

Sabia lui se izbeste din nou de taisul armei mele si furia lui este cat pe ce sa ma doboare.
Mandria il indeamna sa duca duelul pana la capat, dar mintea ii spune ca moartea mea nu ar fi
doar inutila, ci chiar pricina pentru pierzania lui.

- Stii Lauryel, intotdeauna am avut o admiratie ascunsa pentru tine, chiar si atunci cand erai
sclava lui Lucifer. Dar daca imi stai in cale, te voi ucide fara mila.

- Din nefericire pentru tine, stii ca nu poti face asta. Printul se va trezi si va dori sa stie unde este
pretioasa sa Lumina. Si cand va afla ca este in Cer...Se va mania. Dar nu mania pe care o cunosti
prea bine, Azazel. Este viata lui la mijloc!

63
- Singurul lucru care ma opreste sa iti tai beregata este gandul ca ma duc in abis!

-Si ar mai fi un lucru ...

- Care? se incrunta el.

-Ti-am vazut femeia...Cea numita Reena. Stiu ca uneltesti cu ea si mai stiu ca aceasta femeie nu
ar trebui sa se afle in regatul Mortilor Vii. Daca vei incerca inca o data sa imi distrugi misia,
Lucifer va afla despre tradarea ta si niciun grifon, sabie sau viclesug de al tau nu te va salva de
razbunarea lui.

Azazel inghite in sec si isi vara sabia la sold. Ma priveste cu o ura adanca.

- Sa nu mai pomenesti vreodata numele ei!

Face semn soldatilor sa se incoloneze in aer, apoi isi deschide aripile fumurii, metalice, cu
parfum de carbune ars in flacari si clocot.

- Abia astept urmatoarea noastra reunire...Veghetorule!

Mi-am pus sabia la sold si am urmarit cu ochii mijiti plecarea soldatilor condusi de Azazel.
Tiptil, preotul care fusese martor la ultima scena, isi face aparitia dintre stanci. Vederea lui Dakat
are darul de a-l intimida... Ii fac semn sa vina spre mine.

- A fost cat pe-aci...Tot ce mai trebuie sa facem este sa mergem sa il eliberam pe regele
Deuronomilor. Avem mai putin de trei zile sa strangem o armata.

- Un plan nebunesc...Sanse de izbanda foarte mici. Cel mai probabil, voi sfarsi ars fie de dragon,
fie de Printul intunecat. Ce mai asteptam?

Am zambit si i-am facut semn lui Dakat sa se coboare la nivelul nostru.

- Nu urc pe spatele lui!

Landir isi incruciseaza bratele falos si imi arunca o privire incrancenata.

64
- Nu cred ca ti-au crescut aripi intre timp, preotule! Urca!

El se imbufneaza si ma priveste nehotarat. L-am imbrancit pe spatele lui Dakat, care incepe sa se
ridice in picioare. Mi-am luat avant si am sarit alaturi de el, apoi am inceput sa zburam.

In urma noastra se mai vede doar lesul carbonizat al grifonului, care decoreaza una dintre
campiile secate ale tinutului Umbrei.

CAPITOLUL 13: TREI NEINFRICATI

Dakat isi coboara aripile negre si se izbeste de pamant. Abia acum vad ca unul dintre picioarele
lui este ranit. Focul din gatlejul sau abia mai palpaie, fiindca Dakat si-a consumat toata vapaia
celesta ca sa il ucida pe grifon. Va trebui sa ajungem repede la munte, altfel Dakat va ramane
fara putere iar rana i-ar putea fi fatala. El imi simte gandurile si se aseaza sa se odihneasca.

- Ce vom face? intreaba Landir si vine spre mine cu sabia scoasa din teaca, admirandu- i luciul
ganditor.

- Nu avem prea mult timp, Azazel se poate intoarce oricand. E furios de moarte pentru ca i-am
distrus grifonul si nu va pregeta sa caute razbunare. Il lasam pe Dakat cateva clipe si apoi
mergem spre Muntele de Foc.

- Ce sa facem acolo?

Se aude un glas puternic si ragusit, care apartine dragonului.

- Mergem sa il eliberam pe regele Deuronomilor. Nu asta va doriti amandoi?

Landir il priveste piezis pe sub genele roscate.

65
- Nu am incredere in el. De unde stim ca odata ajungi acolo nu ne va arunca pe amandoi in
vapaie?

- Nici eu nu am incredere in tine, preotule!

- Incetati amandoi! Nu uitati ca unul fara altul nu putem izbandi. Pe toti ne uneste dorinta de a
scapa de sub jugul Printului intunericului. Dakat doreste razbunare, eu vreau sa il eliberez pe
rege iar tu Landir vrei sa iti tii oamenii in siguranta. Deci, ne-am inteles?

- Da...mormaie preotul...Dar tot nu am incredere in el.

Oftez din adanc si ma indrept spre dragonul care are ochii in flacari. Ii transmit in gand sa se
linisteasca. Nici eu nu pot avea incredere intr-un emisar al intunericului, dar dusmanul
dusmanului meu este aliatul meu.

Ma uit in departare si vad acelasi peisaj sumbru: vai peste vai si dealuri peste dealuri, copaci
zdrentuiti si cladiri distruse din timpul Razboiului Negru. Candva, acest regat era stralucitor: zeii
si oamenii defuncti traiau laolalta si nu cunosteau lama rece a cruzimii luciferice. Adabadul era
un paradis, un loc de tihna pentru oamenii destrupati, dar linistea lor a luat sfarsit odata cu
nesabuinta unui preot care a deschis o usa spre taramurile lui Lucifer. Pe atunci, Dakat era
protectorul tinutului si cinstea ii era mare. Armatele conduse de Belial au navalit peste defuncti si
i-au luat prizonieri. Regele a fost incarcerat si nimeni nu a mai auzit de numele sau. Dragonul a
fost capturat de Lucifer si torturat la nesfarsit pana cand...silit de durerile fara capat, Dakat a ales
sa se alieze cu intunericul si sa conlucreze la distrugerea celor pe care ii protejase candva. Totusi,
Dakat a dorit sa se intoarca in lumina si s-a razvratit impotriva Printului, iar asta i-a adus
incarcerarea si uitarea vreme de veacuri. Pretiosii sai ochi, care vesteau candva viitorul, i-au fost
luati si dragonul a ramas si fara ultima farama de demnitate.

Aceasta legenda inscrisa in papirusuri vechi imi aduce lacrimi in ochi, fiindca uneori ma aseman
cu Dakat. Preotesele si luptatorii pe care ii protejasem candva au fost dusi la moarte sigura de
mine, de cea care i-am tradat si parasit...Cea care locuia in palatele Printului si se lasa imbratisata
si sarutata de tartorul lor...Dezonoarea mea nu va putea fi rascumparata decat cu moartea. Gandul

66
viitoarei lupte ma umple de speranta, fiindca sansele ca sa sfarsesc ucisa de mana lui sunt destul
de mari. In acest fel, datoria va fi platita in intregime si ma voi putea intoarce in Ceruri cu capul
sus, fara sa imi fie rusine de fratii mei. Si iar ma intreb de ce Lumina m-a ales pe mine, de ce ma
chinuieste si de ce imi framanta trupul, fiind atat de dornica sa il izbaveasca pe Lucifer...

- Sa mergem Dakat...Crezi ca poti zbura?

El se ridica semet si ochii mei se atintesc spre pulpa sfasiata. Sangele s-a inchegat si a capatat
nuante aurii.

- Sa nu mai pierdem timpul cu un dragon schiop! Hai mai bine sa ajungem in cetatea mea si sa
luam niste cai de umbral, vom ajunge cat ai clipi la pietrele arse.

- Si acolo ce vei face Landir? Vei cauta munte cu munte?

El pufneste nemultumit, nevrand sa recunoasca ca avem nevoie de heruvim.

-Nu vom putea elibera armata de dedesubt daca nu se va auzi chemarea regelui. Stii asta prea
bine.

El inalta din umeri.

- Fie. Dar te avertizez dragonule: daca incerci sa ne pacalesti in vreun fel, te vei intoarce in grota
ta.

Dakat isi ridica aripile manios, ca un avertisment fara vorbe.

- Stie si el ce il asteapta daca ne tradeaza...Destul cu sporovaiala. Sa plecam!

M-am inaltat usor pe varfuri si am ajuns deasupra dragonului. Landir se apropie si se opinteste sa
se urce, i-am dat bratul meu si l-am ajutat sa se catere pe spatele masiv al heruvimului, iar acesta
a inceput sa zboare greoi. Landir isi ascunde sabia scurta sub pelerina si scoate in schimb
sceptrul sau magic, murmurand cuvinte doar de el intelese. Suierul aripilor este aproape asurzitor

67
si umbrele dense devin ca niste fulgere de carbune ce trec ametitor pe langa noi. Campie dupa
campie, ne apropiem de lantul muntos unde se ascund secrete si suflete chinuite. In temnitele de
dedesubt nu poate patrunde nimeni fara a-si pierde mintile. Acele tuneluri sunt un labirint si nu
exista cale de scapare.

- Exista una Pelerinule...mormaie Dakat obosit.

- Si care ar fi aceea?

- Daca reusesti sa il convingi pe marele vrajitor ce pazeste tunelurile sa iti spuna cuvantul de
putere...Vei iesi.

- Si prin convingere te referi...ucidere?

- Ce fel de slujitor al lui Lucifer si-ar trada secretele asa usor? Din pacate pentru voi, acest
vrajitor nu poate fi ucis asa usor. Este un zeu intunecat, un maestru al inselaciunii si iluziilor. Va
poate vinde vorbe, dar nu adevarul. Numai o vraja puternica l-ar face vulnerabil.

Ochii mi se duc spre sceptrul lui Landir, insemnat cu litere negre si decorat cu pietre verzi. Abia
acum inteleg.

- Este datoria mea...Trebuie sa imi recuperez regele, nu?

- Dar Landir...Daca te vei lupta cu Kradenval nu vei mai iesi niciodata de acolo!

- Atunci asa sa fie! Tu fa in asa fel incat sa imi eliberezi regele, eu voi tine vrajitorul ocupat
macar un veac...

Curajul lui imi misca inima. Imi aminteste de cutezanta mea pe vremea cand mai credeam ca pot
sa il infrang usor pe Printul desertaciunii. De atunci pana acum parca au trecut veacuri si lupta
este fara indoiala, grea.

- Cum planuiesti sa afli cuvantul de putere?

68
- Formula se afla agatata de colierul sau, dar numai un inger sau demon poate citi inscrisul. Ii voi
smulge colierul si il voi bloca undeva in tuneluri, iar tu cauti regele. Orice ai face, sa nu privesti
inapoi. O singura privire este de ajuns si vrajitorul te poate intemnita, puterea lui este foarte
mare. Fereste-te sa il privesti direct si nu ii spune niciun cuvant. Siretlicurile sale sunt
vestite...Imi amintesc cand am citit in Cartea Umbrelor una dintre vrajile lui. Fiecare cuvant pe
care il rosteai era transformat intr-o arma si ajungeai sfartecat de propriile vorbe. Aceasta este
magie de rang inalt pe care a invatat-o de la unul dintre luciferieni, daca nu ma insel, de la
nechibzuitul de Azazel.

- Azazel? Cata vreme am fost in Infern, nu imi amintesc ca el sa fi folosit...

Si ma opresc, dandu-mi seama ca era sa tradez unul dintre cele mai mari secrete din Infern: ziua
in care s-a revarsat Cupa Nebuniei si trimiterea mea in mintea Printului...Intr-adevar, incantatiile
lui Azazel erau foarte puternice...

Vocea preotului ma aduce la realitate.

- Azazel nu mai are voie sa faca vraji...Demult, a deschis un portal spre regatul Intunecimii sale
Satan si de atunci, la fiecare 500 de ani infernali luciferienii sunt siliti sa ofere o ofranda...in
sange. Si nu orice ofranda, ci ceva nepretuit.

Ma cutremur si imi plec privirea in pamant. In minte imi rasuna strigatele surorilor mele jertfite
lui Satan. Imi amintesc furia lui si felul in care m-a aparat Printul.

Pe toate Cerurile, nu voi mai scapa niciodata de aceste amintiri amarnice!

Curand, Muntele de Foc incepe sa isi arate splendoarea sinistra si dragonul ne depune in fata
unui pod urias de piatra, care sta suspendat deasupra unei prapastii infricosatoare. La capatul sau,
se poate vedea o intrare in munte. Cizmele mele se lovesc de un pietris straniu de culoare
rosiatica.

- De aici incolo nu va mai pot insoti...Intrarea e foarte stramta.

69
Inclin capul in semn ca am inteles si gavanele oarbe ale dragonului sclipesc.

- Daca nu ne intoarcem pana in zorii verzui, sa nu lasi muntele neintors, Dakat. Pravaleste toate
pietrele care le vezi in cale si cauta-ne. Pana atunci, te poti duce sa te adapi cu vapaie si sa te
pregatesti de lupta cu vrajitorul...

- Nu va fi necesar...Am eu ac de cojocul acestui zeu...ranjeste Landir.

- Sa nadajduim ca asa va fi...Dar daca vom sfarsi intemnitati, Dakat este ultima noastra sansa.
Nimeni nu mai stie ca suntem aici. Doar Azazel stie ce urmarim si daca pasii ii vor fi condusi
spre temnite...ma tem ca voi avea doi inamici de infruntat in acelasi timp iar asta e prea mult
chiar si pentru noi. Infumuratul de Azazel va lua cu sine de doua ori mai multi luciferici, o mica
armata de demoni si cel mai probabil isi va folosi si magia, acum ca Lucifer este adormit...

- Nu te teme Pelerinule...Cata vreme exista trei neinfricati, exista trei cai!

- Nu pentru soarta mea ma tem, Dakat...Ci pentru soarta misiei mele.

El isi desfasoara aripile si pleaca semet sa se hraneasca cu focul sacru, iar preotul deseneaza un
cerc pe pamant si incepe sa danseze lent in jurul lui, rotind sceptrul deasupra, murmurand
cuvinte in limba primilor oameni si jucandu-se cu runele.

CAPITOLUL 14: SOMNUL REGELUI

Pasii preotului sunt tematori si se straduie sa nu se uite in jos, spre prapastie. Eu plutesc usor
deasupra podului si stau cu ochii pe Landir. Un pas gresit si se poate pravali in neant...Undeva, in
adancime, se poate vedea un foc antic arzand...Tunelul misterios se casca in fata ochilor nostri
sub forma unui triunghi de piatra, ca si cand ar fi fost slefuit de maini omenesti. Niste inscrisuri
adanc sapate se arata ochilor mei curiosi: sunt semne din limba ingerilor cazuti, dar foarte
deosebite de cele pe care le citisem in cartea lui Lucifer.

70
- Ce spun?

Vocea lui Landir imi suna aspru in urechi. Imi dreg vocea si vorbesc soptit.

- E un avertisment.

Nu am vrut sa spun mai multe, am pasit in tunelul intunecat, mijindu-mi ochii . Sabia mea incepe
sa luceasca, iar sceptrul lui Landir lumineaza palid in verde. Ne croim drum prin tunelul
principal, care ne duce intr-o sala vasta si inalta. Aici vedem rune uriase stand in pozitie
verticala, care formeaza un sanctuar. Simturile mele ingeresti ma avertizeaza ca ma aflu pe un
teritoriu ostil. Aud un zgomot sinistru si podeaua se casca de indata, lasand sa se vada dedesubt o
mare de lava. M-am ridicat in aer cat ai clipi si mi-am intins aripile, apoi l-am apucat pe Landir
de brat si l-am ridicat impreuna cu mine. Podeaua se retrage si lasa sa se vada adancurile
muntelui, in toata splendoarea lor terifianta.

Buimac, Landir se tine cu toata forta de bratul meu si isi ingusteaza ochii, fiind orbit de lumina
care tasneste de sub centura mea. Podeaua revine la forma initiala, iar adancurile raman flamande
dupa trupuri de ingeri sau de oameni. Il depun pe podea si ma indrept spre sanctuar.

- Sa inteleg ca zeul Kradenval ne-a dat binete?

- Nu cred ca stie ca suntem aici...Trapa s-a miscat din cauza ca am pasit pe ea, e una dintre
multele capcane pe care el le foloseste ca sa se asigure ca nimeni nu mai iese viu din tuneluri.
Dar sa fim cu luare- aminte.

- Deja stie ca suntem aici, preotule...Se joaca cu noi.

Landir ramane descumpanit, apoi isi strange sceptrul in mana, vigilent.

Il las pe preot si ma apuc sa citesc ce este daltuit pe rune. Din loc in loc, vad stropi de sange cum
brazdeaza santuletele, semn ca aici s-au facut sacrificii rituale. Sceptrul preotului imi lumineaza
santuletele si reusesc sa vad. "Aici zac sufletele ce au gustat intunericul..." Oftez din greu.

71
Randurile care urmeaza ma cutremura si imi aduc aminte de ritualurile din Infern. Pe toate
Cerurile! Pana cand vei rataci in acest fel, Lucifer, Print al monstrilor?

- Sa il cautam pe vrajitor, am pierdut deja prea mult timp.

Landir a deschis gura sa spuna ceva, dar nu a apucat. O silueta intunecata isi face aparitia in sala
indoliata, impodobita cu pietre funerare demonice.

- Sunt de acord.

Vocea este groasa si puternica. Pasind semet, vrajitorul Kradenval vine spre noi cu mantia
fluturand in vant. Are un sceptru rosu ce sclipeste ca un rubin, impodobit cu o maciulie de aur si
inscrisuri in limba oamenilor umbrei. Fata lui este palida si bate usor in verzui, iar ochii sunt
aurii si reci. Nu acel auriu al soarelui, nici auriul aurului, ci nuanta unui metal care ingheata totul.

Are parul negru, drept si lung pana la jumatatea spatelui. Silueta lui este inalta si subtire, dar bine
legata. Nu pare a avea mai mult de 40 de ani.

- Du-te ingerule, zice Landir, si se pregateste de lupta.

- Nu te pot lasa impreuna cu el , soptesc eu.

- Trebuie sa il eliberezi pe rege. Asta e tot ce conteaza!

Dar vrajitorului nu ii surade deloc ideea. Mana lui face un semn si ne trezim inconjurati de niste
zimti de gheata lungi de aproape un metru. Preotul se repede spre ei si ii izbeste cu sceptrul. Mii
de scantei colorate rasar din acei zimti si intra in ochii lui Landir, care incepe sa urle ca nu mai
poate vedea. Pana aici! Mi-am ridicat sabia si a plutit pe deasupra zimtilor, apoi l-am pocnit pe
vrajitor in piept cu viteza fulgerului. Cizma mea i se pune pe grumaz si il trantesc la podea intr-o
clipita. Trapa de dedesubt incepe sa se deschida iar si ne trezim undeva la marginea ei.
Abandonand sceptrul, zeul se infurie si ma apuca de gat, incercand sa ma pravaleasca in acel abis
de foc. Unealta sa magica se transforma intr-un sarpe care mi se incolaceste dupa picioare si mi

72
le prinde ca intr-o chinga. Am ramas cu capul suspendat in hau si cu picioarele tinute de vrajitor,
dar strang sabia si retez legaturile lui oribile, apoi plutesc si ma salt in picioare.

Lupta noastra continua pe podeaua ce inca nu se retrasese complet, iar Landir isi aduna oasele si
vine sa imi dea o mana de ajutor. Arma lui se preschimba intr-o lance lunga care il impunge pe
zeu in spate, imbrancindu-l intr-un colt. Fara sa ii dea timp sa respire, lancea devine o furca, iar
dintii ei ii prind gatul vrajitorului, care ajunge lipit de unul dintre pereti. Dar nici zeul negru nu
sta cu mainile in san. Sceptrul sau sarpe se revigoreaza brusc si devine o coloana de lumina care
se repede spre Landir, dar acesta pocneste din degete si isi creeaza un scut- oglinda care ii
imprejmuieste trupul. Coloana se izbeste de scut si se sfarama in mii de bucati, iar victima
noastra incepe sa mugeasca de furie.

- Renunta Kradenval, noi suntem doi....tu doar unul!

- Cine a zis ca sunt doar unul?

Trupul vrajitorului ramane prizonierul furcii, dar printr-o magie specifica doar ingerilor, corpul
sau se multiplica si ne trezim ca avem inca doi vrajitori. Doua copii perfecte ale primului, care
vin spre noi ranjind, cu mainile in flacari. Cel din stanga se apropie de mine, iar cel din dreapta
se duce spre Landir.

- M-am saturat de viclesugurile tale, zeule!

Pufnesc si ma reped spre dublura malefica, iar ea imi trimite un jet de energie rosie, care vrea sa
imi parjoleasca trupul de cristal. Dar scutul meu albastru isi face datoria si de aceasta data si ma
lasa neatinsa. Sabia mea se infige in pieptul acelei aparitii, care devine incandescenta si apoi se
dezintegreaza violent. Intre timp, Landir reuseste sa infranga dublura cealalta si se repede sa ia
sceptrul vrajitorului, sursa marii sale puteri. Sceptrul insa arde si degetele lui Landir nu il pot
atinge. Se preface intr-o cusca de metal care il inconjoara pe zeu, aparandu-l de atingerea
noastra. Satula de atatea iluzii, am inceput sa murmur cu glas cantat ceva vechi si de demult,
ceva ce ma poate ajuta sa trec de cusca...Sub privirile uimite ale lui Landir, trupul meu trece
printre acele zabrele, ca si cand nu as fi mai mult decat un fum. Mana mea ajunge langa gatul

73
vrajitorului si vad spanzurata de pieptul sau runa magica care straluceste intens. O smulg pe data
si rup lantul in doua, apoi o lipesc de umarul meu drept si incantez "Lodvio". De acum inainte,
drumul prin tuneluri mi se va arata asa cum este in realitate.

- Pazeste-l, Landir. Eu ma duc sa iti caut regele.

- Va fi placerea mea, ranjeste Landir multumit.

La fel de straniu si de multumit ranjeste zeul, care nu se afla insa intr-o pozitie de invidiat. Mi-
am incruntat usor sprancenele gandindu-ma oare ce planuieste. Dar timpul este scurt si zeul se va
elibera in curand, asa ca nu am timp sa cuget. Trebuie sa ajung la Treptele Tacerii si sa sfaram
catusele regelui damnat. Acum sunt cu un pas mai aproape de a aduna armata defunctilor.

Pasii mei repezi strabat culoar dupa culoar, ghidata fiind de lumina runei, care se stinge atunci
cand o iau intr-o directie gresita. Nu stiu cat timp am mers, dar undeva in departare incep sa vad
o stranie luminita verde. Cu cat ma apropii, ochii mei sunt mai insetati, apoi raman mirata de
frumusetea tulbure ce se arata in fata mea. Palatul vrajitorului se pierde undeva in neguri, iar
labirintul a ramas in spate. Locul acesta pare a sfida orice lege, fiind situat undeva in tuneluri, dar
de fapt nefiind in interiorul muntelui. Treptele Tacerii sunt la fel de mari, facute parca pentru
uriasi si ma conduc spre inima acelei cladiri de smarald.

Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, dar nu vad tipenie de creatura. Niciun dragon nu pazeste
intrarea, niciun grifon negru, nici macar niste caini infernali. Este prea multa liniste. Sa fie din
cauza ca vrajitorul este acum inlantuit? Am ajuns la poarta uriasa si am batut in ea de doua ori.
Oare ce este in mintea mea? Nu este ca si cum cineva ar veni sa imi deschida si sa imi ureze "bun
venit". Pana sa apuc sa imi inchei gandul, poarta se da in laturi spre interior si imi permite sa
intru. M-am oprit pret de o clipa, fiind atenta la ospitalitatea ei inselatoare. Nu apare insa niciun
monstru gardian, asa ca ma las sedusa de acel spatiu intunecat. Cand pasii mei pasesc pe dale
sala se lumineaza brusc si imi dezvaluie mii de coloane de un rosu sangeriu care o impodobesc
greoi. Coloanele sunt ciclopice si se pierd undeva intr-un fum negru ce vine din tavan.

74
Spatiul dintre coloane ar putea usor gazdui herghelii de armasari sau mai multe cladiri lipite una
de cealalta. Aerul este incremenit si nu se simte nicio suflare de vant. Vad alte trepte ce duc spre
un tron urias format din incolaciri negre. Acolo zaresc un trup strivit de negura vremii, ce pare
pietrificat. Am inceput sa zbor razant printre coloane si in cateva clipe am ajuns in capatul salii.
Ma apropii cu precautie de tronul vrajitorului, apoi vad cu scarba ca acele incolaciri negre sunt
de fapt serpi grosi, patati cu auriu, ce stau aproape adormiti, tinand in imbratisarea lor rece un
trup viguros de barbat, cu plete negre pana la umar.

Pletele ii acopera chipul chinuit, iar barba neagra este plina de praf. Este pe jumatate gol si serpi
mai mici stau infipti cu dintii in pieptul sau aramiu. Veninul serpilor l-a trimis intr-un somn
adanc, dar nu un somn omenesc. Serpii au datoria de a-l tine prizonier pe barbat in lumea de
cosmar pe care i-o pregatise vrajitorul, acolo unde esenta lui este chinuita la infinit. Tortura s-a
intiparit pe chipul lui ca un ritcus dureros si buzele ii sunt crispate si brazdate cu sange inchegat.

Zgomotul meu face serpii sa se trezeasca, iar unii incep sa sasaie si sa se miste. Sabia mea isi
face datoria si incep sa ii tai fara nicio mila, sa ii despic si sa ii arunc pe podea folosindu-ma de
varful armei. Ei incearca sa se regenereze si isi cauta cozile, dar palmea mea imprastie lumina si
le arde ramasitele. Am ridicat trunchiul barbatului si l-am prins in bratele mele, asezandu-ma pe
trepte. I-am sprijinit capul de bratul meu stang. I-am dat pletele la o parte si l-am privit lung.
Sufletul meu uman intelege suferinta lui. Cu totii, ingeri sau oameni, cunoastem cruzimea
slugilor lui Lucifer si razbunarea lui.

Pleoapele barbatului se misca usor, genele ii tremura, deschide ochii lent si ma priveste cu
groaza. Trupul i se incordeaza, ca si cand se pregateste de lupta, dar il opresc cu blandete.
Treptat, groaza i se preschimba in seninatate, ochii isi pierd lucirea febrila iar degetele lui
murdare imi ating haina.

- Esti chiar tu?

Am zambit usurata, fiindca regele Deuronomilor m-a recunoscut.

- Sunt eu, Vardas.

75
CAPITOLUL 15: LUPTA S-A SFARSIT

Ochii lui sunt pierduti intr-un loc unde nu il pot urma...Are buzele arse de sete si riduri adanci pe
fruntea innegurata...Oboseala este insa urmata de o crunta manie, pe masura ce Vardas isi
aminteste torturile la care a fost supus.

- Il voi sfasia pe acel vrajitor cu mainile goale!

Si zicand asta se salta in picioare, uitand de chinurile trecute, iar ochii stinsi i se inflacareaza la
gandul razbunarii. Mana mea ii atinge umarul.

- Stii prea bine ca zeul este unul dintre pionii Printului...Calaul tau este Lucifer! Daca vrei intr-
adevar sa te razbuni, vino cu mine! Sa ii distrugem armatele una cate una, sa eliberam sufletele si
sa te inscaunam la locul de drept!

- Nu merit sa fiu regele lor...imi spune cu o voce joasa.

- Vardas, trecutul e trecut...Sutele de ani petrecute in tabara intunecata te-au invatat multe...Le
stii toate siretlicurile, capcanele, planurile...Ai fost unul de al lor, dar pacatele tale au fost platite
prin grele suferinte.

- Nu am fost niciodata unul de al lor!

Pumnul lui izbeste o piatra de granit si ochii i se ingusteaza de ciuda.

- Ce vrei sa spui?

- Ma bucur ca Lucifer m-a ucis! Sa fiu ucis era singura cale prin care puteam scapa de vraja lui
Astaroth...Netrebnica care mi-a inveninat mintile cu mii de ani in urma...Care din rege m-a facut
sclav...

76
Trec peste partea cu Astaroth, fiindca simt ca trupul mi se incalzeste si capul imi ameteste ca un
vartej...Ma sprijin de o coloana, sub ochii ingrijorati ai regelui.

- Adica...Vrei sa spui ca Lucifer nu s-a razbunat pe tine....ci te-a eliberat?

- Daca nu era lumina din tine, as fi fost si acum sclavul ei...Faptul ca am stat in preajma ta m-a
facut sa imi amintesc ca inca mai am putere...Am facut o intelegere cu Lucifer pe cand
marsaluiam cu tine si ucideam caini infernali...Te-am predat Printului in schimbul mortii
mele...Nu puteam fi ucis de nimeni. Dar el a gasit o cale sa ma faca vulnerabil...Si de
acolo....doar un joc de umbre.

- Dar ai sfarsit torturat!

- Nu in felul in care ai crede...Tortura mea a fost repetarea acelei zile fatidice in care te-am dat in
mainile Printului. In care ordinul tau a fost sters de pe fata Pamantului. Am retrait acea zi din nou
si din nou, la nesfarsit...Acum imi doresc sa nu fi facut asta niciodata...Nu mi-am tradat niciodata
oamenii... Nu cu voia mea. Dar faptul ca te-am tradat pe tine a fost doar hotararea mea, Layra!

Am inchis ochii pret de o clipa, amintindu- mi toata grozavia acelui amurg insangerat si durerea
mea la vederea surorilor sacrificate pentru nimic...Acum mult timp, as fi simtit furie si dorinta de
a-l pedepsi pe Vardas, dar acele lucruri au apus demult...Totul face parte din planul lui ISH, din
caile lui incurcate...

- Exista iertare, Vardas...

El isi ridica ochii si ma priveste neincrezator.

- M-ai ierta pentru miselia mea?

- Te-am iertat acum mult timp.

El ramane uimit si nu mai rosteste o vorba. M-am asezat pe o treapta.

77
- Totul are un scop...Trebuia sa ajung din nou in mainile Printului, pentru a-mi aminti de care
parte a taberei sunt...Tu ai fost instrumentul, eu vointa Lui. In final totul a decurs bine...Eu mi-
am redobandit aripile iar tu te-ai eliberat.

- Stai...Ti-ai primit aripile inapoi? Daca ai fost iertata dupa toate cate s-au petrecut, inseamna ca
exista izbavire si pentru mine.

- Suntem mai asemanatori decat crezi...Nu esti unicul care a tradat pe cei pe care trebuia sa ii
protejeze...Intunericul s-a jucat cu amandoi. Dar acum iata-ne din nou aici...Iti poti curata
constiinta luptand inca o data alaturi de mine. Ce zici?

El zambeste cu toti dintii si isi cauta haina aruncata alaturi. O trage peste trunchiul puternic din
cateva miscari si se pregateste de plecare.

- Ai grija cu acest vrajitor...Nu este ceea ce pare.

- Vrajitorul este prizonierul lui Landir. Nu va scapa prea curand.

Lui Vardas i se maresc ochii pana aproape ii ies din orbite.

- L-ai lasat singur pe Landir ? Sa mergem degraba, nu e vreme de pierdut!

Pasii lui mari cutreiera sala si il urmez alergand intr-un suflet.

- Vardas, asteapta...Asteapta...

Imi scot aripile si il prind de brat, ridicandu- ma in aer. Aud un strigat usor apoi incep sa parcurg
sala in sens invers, mergand inapoi spre tuneluri.

***

M-am reintors in sala in care il lasasem pe preot, dar nu il mai gasesc. Sala este goala, vrajitorul
este eliberat din cusca sa...Pe toate cerurile, nu mai exista nicio cusca...Nimic. M-am invartit de
jur imprejur, strigand dupa Landir.

78
- Este inutil...L-a infrant si l-a luat. Noi trebuie sa ne urmam drumul.

- Si sa il lasam in mainile lui?

-Landir stia care va fi pretul inainte de a pasi in aceasta pestera. Ne vom intoarce dupa el de
indata ce vom aduna armata. Sa parasim aceste tuneluri!

Am incuviintat trista si l-am urmat pe rege, care se grabeste sa iasa din nou la lumina. Runa ne
lumineaza drumul, dar se pare ca Vardas nu are nevoie de ea pentru a se ghida...Cine stie ce
puteri zac in acest om neobisnuit...O luminita timida ne vesteste faptul ca in curand vom pasi
afara. Din cand in cand, ma uit inapoi, intrebandu-ma pe unde zace Landir...Urechile mele aud o
harmalaie care creste din ce in ce mai mult...Peretii pesterii se zgaltaie.

Ma grabesc pe iesire, dar regele imi pune o mana febrila pe umar.

- Ceva este gresit...

- E limpede ca lumina zilei ca ceva nu este bine! Dar cum e posibil?

Ma reped spre luminita, fara sa mai iau in seama ingrijorarile lui si cand amurgul verzui ma
izbeste in fata, raman incremenita, fara glas...Vad mii si mii de cai infernali, cu ochii in flacari si
harnasamente de aur. Pe ei, luciferien mandri care agita sabiile...Toate glasurile lor repeta acelasi
nume " Lucifer....Lucifer..." si ochii le sticlesc de bucurie. In mijlocul lor se poate vedea un ins
imbracat in alb, care poarta pe frunte o cununa neagra...E Printul intunecat, trezit din somnul
indus de arma cereasca, urmat indeaproape de Azazel.

- Suntem pierduti! sopteste Vardas.

- Ai venit sa ni te alaturi....Veghetorule? Dupa cum vezi, ti-am pregatit o primire

grandioasa...Pana la urma, porti in tine ceva ce ne va salva pe toti.

Mi-am incruntat sprancenele si mi-am dus mana la sabie.

79
- Taci, Azazel!

El rade satisfacut si isi da ochii peste cap, apoi isi trece cu mana prin plete.

- Mereu asa serioasa, Lauryel! Ai putea invata cate ceva de la mine.

- Liniste!

O voce grava...Nici prea puternica, nici prea slaba, opreste chicotelile. Vardas imi face semn sa
ne retragem, dar eu ma indrept spre Print cu pieptul scos. Acesta coboara de pe armasul infernal
si vine spre mine cu ochii in flacari.

" Este timpul...Da-mi inapoi ce imi apartine sau vei sangera!"

Apropierea lui imi da o durere groaznica in pantece...M-am prabusit in genunchi icnind. Regele
sare sa ma ajute, dar o ceata de demoni inaripati vin si il prind de brate, apoi il ridica in aer. De
acolo, ii dau drumul sa cada pe pamant. Vardas se izbeste cu fruntea de o piatra si
icneste...Trupul sau e plin de sange, dar se reface repede, fiind un duh, asa ca se ridica de jos si
sare la gatul demonilor. Atunci inca cativa se alatura lor si il tin nemiscat, cu mainile lipite de
tarana rece. Timpul isi pierde deodata curgerea si simt cum incep sa inghet, ca si cum rasuflarea
rece a Mortii se apropie de mine. Ochii mi se impaienjenesc si vad luciferienii ca niste umbre
negre, calare pe flacari din iad...Imi duc mana amortita la sabie si o scot incet, dar o cizma imi
apasa pe manerul ei si o culca la pamant.

- Fugi Layra...Fugi! striga Vardas.

O mana imi sprijina umarul chiar inainte de a ma prabusi. Doua brate puternice ma cuprind si ma
trezesc cu capul la pieptul Printului.

- Da-i drumul....Elibereaza- te! imi sopteste el.

Mi-am strans in mine toata durerea infrangerii si am murmurat rece.

80
- Nu.

Lucifer scoate de undeva un cutit de aur si sclipirea lamei sale ma face sa ma cutremur...In minte
mii se perinda mii de sacrificii rituale sangeroase facute de mana lui de-a lungul timpului...Ochii
lui intunecati ma privesc cu ura, dar in acelasi timp cu dor. Este vrajit mai mult ca oricand de
promisiunea Luminii si ar face orice sa o dobandeasca. Imi vorbeste din nou soptit, dureros, ca si
cand s-ar adresa altcuiva.

" Si iata asa sfarsi mielul sub lovitura vanatorului..."

Si pumnalul se infige fulgerator in pantecele meu. Simt o singura izbitura, o durere sfasietoare si
sangele incepe sa curga fara voia mea, facandu-ma sa urlu. Imi duc mainile degraba la locul
dureros, dar el se grabeste, vrand sa imi curme suferinta si ma injunghie inca o data. Rasuflarea
mi se taie si sangele imi tasneste pe gura...Incep sa tremur si toate oasele imi sunt imbracate in
gheata...Mintea mea incearca sa ramana aici, dar incep sa ma desprind si sa vad scene din
Opal...Apoi revin pentru cateva clipe in lumea duhurilor, printr-un spasm dureros...

Stau in agonie si razvratitul ma strange usor la piept, lipindu- si buzele de fruntea mea. O
impletire amara intre ura si frica...Ultimele lui cuvinte par o cerere de iertare, un zvacnet de
intristare, ca sunetul unui clopotel in mintea mea tulbure...

"Odihneste- te Lauryel...Lupta ta s-a sfarsit..."

CAPITOLUL 16: VRAJA UNUI PACALICI

81
Dupa intuneric, am fost cuprinsa de o adanca liniste. Pace, adancime, cadere...Cadeam in gol si
aripile mele nu se deschideau, dar asta nu ma speria...O bufnitura ma trezeste la realitate. O
piatra se desprinsese undeva intr-un colt si cazuse pe podeaua de piatra, formand ecouri in
pestera. Deschid ochii si vad ca sunt intinsa pe jos, iar in jurul meu e desenat un cerc cu vopsea
rosie, ce are la capetele lui insemne cunoscute. E o vraja de inlantuire.

Aud o voce ragusita undeva intr-un colt si vad silueta unui barbat ce incearca sa imi faca semne
din maini. Ii recunosc imbracamintea si dau sa ma ridic in capul oaselor, dar nu pot sa misc nicio
bucatica din trup. Imi rotesc ochii si il vad prizonier pe Landir, agatat undeva de perete si
incatusat de o roata de metal. Zeul ranjeste si iese dintre umbre, privind cand spre mine, cand
spre Landir.

- Ce se intampla?

Vocea mea se aude strain si sters, ma simt slabita si capul imi este ametit.

- Se intampla ceea ce am planuit. Un vrajitor si un inger in aceeasi zi! Soarta incepe sa imi
surada, intr- adevar...Te zbati degeaba...continua el monoton. Nimeni din lumea asta nu poate
rupe vraja care te tine legata.

- Am visat? mormai eu cu manie.

- Nu ingerule, dimpotriva...Ai reusit sa ajungi la regele Deuronomilor si chiar ai intrat in mintea

lui...Dar din pacate nu ai reusit sa il si eliberezi...

O strafulgerare dureroasa imi aduce in amintire fragmentul pierdut. Imi amintesc ca ajunsesem
langa tron si incepusem sa omor serpii care il otraveau pe Vardas, apoi...Dumnezeule mare, unul
dintre ei m-a muscat...

- Si ai adormit, zice magul pe un ton oarecare, ca si cand imi stia gandurile.

- Cat ai de gand sa il mai incarcerezi pe rege in propria sa minte?

82
- O eternitate sper. Acest Vardas mi-a zadarnicit multe planuri si chiar a pus domnia lui Lucifer
in pericol. Ma voi asigura ca nu va fi eliberat niciodata.

- Dar...Dar reusisem sa il conving sa renunte la vinovatie si remuscare!

- Se pare ca nu ai fost destul de convingatoare...

Vrajitorul incepe sa strabata sala in lung si in lat, murmurand niste cuvinte.

- Daca nu imi dai drumul ca sa imi pot indeplini misia... Mania Cerului se va pogori asupra ta si
toate vrajile din lume laolalta vor insemna nimic!

El rade batjocoritor si isi indreapta mandru statura.

- Nu esti in postura in care sa imi spui ce ar trebui sa fac! Am vazut care este cea mai mare frica
a ta. Nu, nu te temi ca Printul te va ucide. Nu iti este frica de moarte, nici de sange, nici de
tortura...In fapt, toata fuga si planurile tale, toata lupta si sudoarea sunt pentru un singur
lucru...Nu vrei de fapt sa...

- Taci!

- Nu vrei de fapt sa ii mai dai lumina lui Lucifer.

- Am zis sa taci!

El zambeste victorios si scutura din bratul drept, scotandu- si sceptrul.

- Nu a fost atat de greu sa iti aflu taina, de indata ce am fost in mintea ta. Nu te mai consideri
vrednica de Ceruri. Serpii nu te pot otravi decat daca suferi de vinovatie...Nu vrei insa sa te duci
nici in Infern, pe tronul pe care Printul intunericului l-a pregatit pentru tine...Asa ca fugi de ziua
aceea.

- Te inseli...Ma voi intoarce in Ceruri, pentru ca asa este scris.

83
- Se prea poate ingerule, dar cum te vei intoarce? Cu Lumina sau fara?

Pieptul mi se umfla de manie si dau sa imi misc bratele, dar fire nevazute imi opresc miscarile,
iar inima mea bate innebunitor de repede.

- Voi avea grija sa te arunc in cel mai adanc put din Infern...

- Mult mai bine! Incepi sa iti intri in rol...Poate ca nu ti-ar sta atat de rau pe tronul negru,
conducand legiuni de demoni si pedepsind muritorii. De ce nu recunosti, Veghetorule? Lumina
este parte din Lucifer si este partea pe care o iubesti. Iar asta e un fapt destul de grav pentru tine,
avand in vedere ca il urasti pe Damnat. Deci cum o sa fie? Ii vei ceda Darul si te vei intoarce in
Ceruri sau vei fii prizoniera pe vecie in palatele lui, luptandu-te sa pastrezi Lumina in tine?

- Stii cam multe pentru un scamator, rabufnesc eu.

- Am stiut cine esti inainte ca macar sa pasesti pe teritoriul meu. Un inger al Luminii divine nu
poate trece neobservat. Nu in taramul meu.

- Ce vrei?

Zambetul i se lateste, multumit de faptul ca m-a adus la mana lui.

- Caut ceva de foarte mult timp...Ceva ce imi poate desavarsi plasmuirile si vrajile si ma poate
face invincibil chiar si in fata ingerilor. Se numeste licoare harica si se afla undeva ascunsa in
aripile tale. E de ajuns sa storc cateva picaturi...Ceea ce nu imi place este ca nu o pot obtine decat
daca mi-o dai de bunavoie.

Mi-am strans sprancenele si am oftat cu amar. Alt nebun care vrea sa deschida Cerurile si sa
porneasca razboi! Alt om insetat de putere, avid dupa stapanirea celorlalti...Nu ii voi da licoarea
harica nici daca ma tine aici o vesnicie!

- Dar nu ai vesnicia...E aproape apusul si ti-au mai ramas doua zile.

84
- Iesi afara din capul meu!

- Da- mi licoarea!

- Si ma vei lasa sa plec, stiind ca voi distruge planurile Printului? Crezi ca sunt un copil...Sa ma
poti pacali prin cateva vorbe viclene?

Expresia lui se schimba deodata. Devine aproape feroce si groaznic de cunoscuta.

- Nu am zis ca te voi lasa sa pleci. Dar nici nu te voi ucide. Imi esti necesara.

Mandria si ranjetul mult prea multumit imi aduc aminte de Lucifer. Dar daca...

- Cine vorbeste prin tine acum...Kradenval?

El se apropie de cercul cu vopsea rosie, intra in interiorul sau si isi apleaca trupul spre mine.
Pletele albe i se revarsa si ochii aurii sunt cuprinsi de intuneric...Incetul cu incetul isi pierd
lucirea de metal inghetat si devin ca taciunele.

- Eu sunt, surioara, zice el sarcastic.

Incerc sa ma dau inapoi, dar el ma prinde de brat si ma scruteaza atent.

- Doar nu credeai ca somnul indus de arma cereasca ma va tine prizonier...

- Ar fi trebuit sa te ucid! Dar nu stiu de ce, Tatal nu vrea pieirea ta!

- Din cauza acelui simtamant stupid pe care il numeste iubire! Iubire?! Te-a trimis sa ma distrugi,
asta daca nu reuseai sa ma convertesti la Lumina!

- Nu cred ca Tata ar fi avut nevoie de mine daca dorea intr-adevar sa te stearga.

Ochii lui sticlosi si reci sunt ingemanati cu gura ce are un rictus amar. Fata i se schimonoseste in
fel si chip, fiindca zeul se lupta sa isi redobandeasca trupul. Dupa o lupta scurta, ochii negri

85
redevin aurii, dar mai aud un singur murmur. O incantatie rostita de Lucifer, inainte de a- i parasi
invelisul de carne. Ma simt eliberata si ridic capul. Profitand de faptul ca zeul abia se
dezmeticeste, sar pe data in picioare si il lovesc vartos cu teaca sabiei, culcandu-l la pamant. Ii
smulg sceptrul si incep sa il strang puternic intre degete. Pestera incepe sa se cutremure, lumina
magiei lui danseaza in fata mea si vrajitorul urla.

- Nu, nu il distruge!

Arunc sceptrul rupt pe podea si jetul de lumina albastra din mana mea il topeste, facandu-l sa
dispara. Zeul urla de disperare si ma blesteama in toate limbile umbralului, apoi scoate o sabie si
vine sa ma infrunte. Lovesc cu pumnul in podea si aceasta se crapa in mii de bucati, deschizand o
fanta undeva intre picioarele lui. Zbor cu rapiditate si il imbrancesc, iar zeul cade in valvataia de
dedesubt, creata chiar de el. Focul nu il mistuie, dar il tine captiv, iar podeaua se inchide ca si
cand nimic nu s-ar fi intamplat . Am rasuflat usurata si m-am dus spre Landir.

***

Odata cu incarcerarea zeului, pestera si-a pierdut puterea si Landir a cazut de pe perete de indata,
buimac si obosit de tertipurile lui Kradenval. La fel ca si mine, a fost scufundat intr-un vis...Dar
el fiind vrajitor, a primit o plasmuire diferita...Landir dormea adanc, cu zambetul pe buze,
crezand ca il incarcerase pe zeu...Asteptand ca eu sa ma intorc de indata cu regele Deuronomilor.

- Mare misel acest Kradenval...Urasc Pacalicii.

Am inceput sa rad...Intr- adevar, nu mai rasesem de ceva timp.

- Acest Pacalici a reusit sa invinga pana acum mii de cutezatori care s-au aventurat in pestera. L-
a ingenunchiat chiar si pe Vardas.

- Maestrul inselaciunii nu putea avea ca sluga decat un mincinos. El si plasmuirile lui zac acum
in valvataie...De unde ai stiut ca isi adunase puterea in sceptru?

- Am vazut...Se pregatea sa ma adoarma la loc, cand a inceput sa fie stapanit de...

86
- De Print. De ce crezi ca a distrus vraja?

- Isi doreste sa adun armata...Vrea sa ma intorc pe teritoriile lui.

- Poate ca Lucifer stie ceva ce noi nu stim inca...Poate ca stie ca nu isi poate recupera Lumina
decat dupa lupta cu hoardele lui Belial.

- Poate...

Landir imi face semn spre unul din tunelurile din stanga, care palpaie usor. E acelasi tunel pe
care l-am strabatut si in plasmuirea vrajitorului.

- E timpul sa il eliberam pe Vardas...De data asta de-adevaratelea. Dar nu voi mai face greseala
sa ma apropii de acei serpi...Tu vei fi cel care il vei scapa.

El isi scoate sceptrul de sub haina si zambeste vag, cumva incurcat.

- Ma intrebam...Oare exista un sambure de adevar printre minciunile Printului?

Am simtit gandul lui si m-am incruntat, pasind hotarata in tunelul slab luminat.

CAPITOLUL 17: DEZVALUIREA VEGHETORULUI

Rasufland cu greu, Vardas deschide ochii si se coboara de pe tronul urgiei sprijinit de preot. Are
trunchiul gol, asa cum il vazusem in viziunea mea si cauta ceva de imbracat...Cizmele lui imping
cu scarba lesurile de serpi retezati, care s-au facut morman la picioarele tronului. Isi cauta sabia,
uitand parca ca se afla in pestera zeului.

Milos din fire, preotul ii arunca capa lui si fostul rege se imbraca febril, cu ochii atintiti spre
mine. Isi aminteste...Stie tot ce trebuie sa stie.

87
-Trebuie sa plecam Layra....Dar preotul nu poate veni cu noi.

Landir isi pune mainile in sold si il priveste sfidator. Incerc sa il impac.

- Nu te mania...Ceea ce voia Vardas sa spuna este faptul ca...tu trebuie sa te intorci in cetate si sa
o intaresti. Armata lui Belial va incepe sa rascoleasca fiecare coltisor in cautarea luminii
luciferice si vreau sa ma asigur ca vei fi acolo atunci cand ma voi intoarce cu...

- Cu armata mea.

Vocea lui Vardas ma intrerupe aspru. Pentru prima oara de cand il cunosc, zaresc fulgere in ochii
lui. O ura cumplita. Ma uit intrebator la el...Oare i s-au intamplat mai multe decat am zarit in
viziune?

- Crezi ca Printul intunericului m-a lasat sa scap atat de usor?

Trec peste faptul ca mi-a raspuns la intrebarea muta si ma duc sa il sprijin. Trupul masiv i se
clatina si zaresc pe pieptul lui cum se contureaza incet o pentagrama rosie, care sclipeste
misterios si atroce. Vardas se incordeaza de durere...Cineva sau ceva ii scrijeleste pe piele acel
insemn satanic...Nu sunt singura care am simtit pecetile lui Lucifer...Ma ating cu mana sub
haina, simtind centura grea.

- De unde a aparut?

Pipai cu degetele pielea regelui, incercand sa descifrez mesajul de pe el, dar el ma apuca de mana
si se afunda in ochii mei.

- Nu mai conteaza...Trebuie sa mergem.

Mi-am smucit mana furioasa si am apucat sabia.

- Porti pe tine o pentagrama abisala si spui ca nu conteaza? Vardas, asta ne poate zadarnici toate
planurile!

88
- Tocmai de aceea vei sta langa mine in fiecare clipa, ca sa fim siguri ca nu voi face nimic
necugetat! Daca voi face Layra...trebuie sa ma ucizi.

- Ce spui acolo?

- Nu vreau sa mai fiu inca o data piedica pentru misia ta. Ai destule poveri pe care trebuie sa le
cari, nu vreau sa mai fiu si eu una.

Oare la ce poveri se gandeste? Privirea lui se duce usor spre pantecul meu si eu tresar cuprinsa de
un fior. Oare mi-a citit in minte? Nu simt vreo teama la acest gand fiindca fara sa stiu de ce, am
incredere in el.

Soarta noastra mult prea asemanatoare ma face sa cred ca Vardas a fost destinat de la inceput sa
imi urmeze pasii si sa indure aceleasi suplicii ca si mine, ajungand sa fie marcat la randu-i de
simboluri intunecate. Figura lui obosita, trasa, imi arata ca si vigoarea ii este pe sfarsite. Prea
multele lupte din miile de ani petrecute pe Pamant l-au slabit si indurerat...A pierdut tot ceea ce
avea, dar inca mai lupta.

Purcedem spre iesirea din pestera, vazandu-l pe Landir in urma noastra. Pare nemultumit de ceva
si clatina mereu din cap.

- Te-as putea ajuta cu acea pentagrama...spuse el.

Vardas se opreste din mers deodata si se intoarce spre el.

- Cum?

-Cunosc o vrajitoare puternica care stie sa dezlege astfel de peceti. Este cineva apropiat lui
Azazel si a invatat multe trucuri de la el...

De ciuda, am lovit cu teaca sabiei de peretele pesterii.

- Te rog sa nu imi spui ca numele ei este Reena...

89
Preotul se opreste mirat in loc, apoi zambeste stramb si amar.

- Din pacate, este vorba chiar de femeia lui Azazel. Putini dintre noi ii cunoastem numele
adevarat...Nu stiu inca cum putem sa ajungem acolo fara sa fim zariti, este pazita zi si noapte de
gardienii iadului...

Gandul mi se duce la cusca in care m-a tinut prizoniera regele desfraului. Daca a reusit sa ma
captureze pe mine, sansele sa ii captureze si pe alti cutezatori sunt foarte mari. Cu toate acestea,
nu avem de ales, daca vrem sa il salvam pe rege din robie.

- Exista o cale...mormaie Vardas ragusit. Dar despre asta vom vorbi altadata...Deocamdata
trebuie sa imi trezesc armata.

Am dat sa intreb ceva, dar sprancenele incruntate ale regelui imi dau de stire ca nu vrea sa isi
dezvaluie secretele in prezenta lui Landir. Am inchis gura si m-am grabit spre iesirea luminata de
soare.

***

In urma noastra, pestera a ramas pustie si mohorata. Peste coline si munti s-a lasat amurgul,
vestind incheierea unei alte zile in umbral.

Bratul meu se chirceste, cand mana lui Vardas ma strange cumplit. Are ochii iesiti din orbite si
se uita ca hipnotizat spre dragonul care ne asteapta dincolo de podetul suspendat deaspra haului.

- Linisteste- te Vardas, dragonul negru ne este aliat.

- Te-ai aliat cu Dakat? Cu prima ocazie pe care o are, ne va trada...

- Nu o va face fiindca avem o intelegere. Tot ceea ce isi doreste sunt ochii lui si intr-un fel sau
altul voi face rost de ei...

90
- Ca sa poata vedea tot ceea ce se afla sub cer si in pamant! Iti dai seama ca daca ar fi prins,
Lucifer ar afla toate secretele noastre?

- Nici Lucifer, nici Azazel, niciun alt luciferian nu se vor apropia de Dakat. Heruvimul negru se
afla sub protectia mea si doar eu il pot dezrobi. A pazit drumul cata vreme ne aflam in pestera,
deci putem avea incredere in el. Deocamdata. Ramane de vazut ce va mai fi...

Am traversat puntea si l-am regasit pe Dakat stand nemiscat si mirosind vazduhul, cu ochii sai
orbi cautand mereu ceva nevazut, cu aripile adunate in mod pasnic pe langa trup si agitandu-si
picioarele.

- Ati plecat doi si v-ati intors trei. Ai reusit, Veghetorule!

La auzul cuvantului " Veghetor " atat preotul cat si regele au inlemnit. Ochii li s-au cascat pana
aproape li s-a vazut albul si degetele li s-au inclestat. Par uimiti, dar uimirea lor se ingemaneaza
cu frica.

Landir isi pleaca capul in jos si se pregateste sa isi propteasca un genunchi in pamant, incercand
sa ma salute precum vechii cavaleri. Vardas a ramas teapan si se uita cand la mine, cand la
dragon.

- Taci Dakat! Nu ar fi trebuit sa rostesti acest cuvant, zic printre dinti.

- Nu ar trebui sa ne ascundem rangul, puternice Veghetor. Poate asa vor intelege si oamenii cat
de importanta este misia noastra.

- Daca nu vrei sa sfarsesti prajit in cuptoarele lui Lucifer, pastreaza tacerea! Nu trebuia sa afle
nimeni despre rangul meu, nesabuitule!

- Oare? Tu esti inca in trup Lauryel, dar eu vad viitorul. Atat preotul, cat si regele trebuie sa stie
adevarul intreg, nu doar jumatati...Pentru ce i-a ales oare Cerul sa fie langa tine in aceste
momente de cumpana?

91
Ma intorc si il vad pe Landir cu un genunchi lipit de pamant. Imi scot sabia si il lovesc pe umar,
incercand sa ii bag mintile in cap.

- Scoala- te!

- Imi cer iertare! Am cerut socoteala unui Veghetor! Cand ma gandesc ca m-am duelat cu tine in
sala tronului...Ma cuprinde rusinea.

- Inceteaza, Landir...Nu stiai cine sunt!

- Dar acum stiu!

L-am pocnit din nou, ca sa il fac sa isi vina in simtiri. Se scoala sovaitor si incurcat, purtandu- se
ca un copil certat de parinti. Izbucnesc in ras.

-Tot eu sunt Landir, cu sau fara rang! Misia noastra este aceeasi.

Se intoarce fastacit spre dragon, vrand sa il blesteme in tacere. Vardas zambeste subtire, dar nu
zice nimic. Ma priveste insa cu o ardoare neobisnuita pe care nu o pot asemana cu nimic
pamantesc.

- Dakat...Landir...Intoarceti-va si aparati cetatea. Daca totul merge bine, pana maine la cel de-al
doilea apus, ne intoarcem si noi.

Landir s-a saltat in aer si s-a urcat in spinarea dragonului, iar acesta si-a deschis aripile greoi si s-
a ridicat de la sol starnind un vant puternic. Nu va trece mult si intreg Umbralul va afla despre
heruvimul negru, ceea ce va starni mania lui Lucifer. Trupul sau e adormit, dar duhul captiv inca
plasmuieste capcane pentru mine. Ca mereu, unealta sa va fi Belial, cel in ale carui urechi susura
vicleanul Azazel, strategul ascuns.

Dakat se pierde printre norii plumburii si lasa in urma sa o liniste adanca. Am pornit la drum
ghidata de rege, care paseste cu mare voinicie peste stancile secate, ducandu-ma mai adanc in
imparatia vesnicelor umbre. Cizmele noastre se lovesc puternic de pietrele care se rostogolesc cu

92
zgomot...Plutesc din cand in cand, dar nu imi folosesc aripile pentru ca nu da de veste ca exista
lumina pe Campiile Pierdute.

- Unde trebuie sa ajungem, Vardas?

El rasufla greoi, usurat la gandul ca poate sa isi spuna taina.

- La Raul Negru. Ne dam intalnire cu paznicul taramului de sclavi in tenebrele de dedesubt...Nu

va fi placut pentru niciunul dintre noi.

- De ce zici asta?

- Fiindca pe taramul mortilor nu ajungi decat daca platesti un pret.

Pasii lui devin inca mai repezi si l-am urmat tacuta si ingandurata.

CAPITOLUL 18: MOARTEA SCLAVIEI

Undeva in pustiu se zareste o poarta...La picioarele ei curge un rau involburat si vinetiu, adanc si
plin de capcane, care se pierde undeva in ceturi...Tacerea este mormantala. Vardas paseste
voiniceste, grabit si intaratat, incat abia ma pot tine dupa el. O intrebare ma macina si imi
dezlipesc buzele.

- De ce nu poti intra pe taramul celor morti?

El se opreste din mers si imi arunca o privire patrunzatoare.

- Dupa ce m-a ucis, Lucifer m-a tinut captiv si Poarta spre tenebre s-a inchis. Nu am putut sa
ajung la Deuronomi si nici nu sunt considerat mort. Daca nu platesc un pret, paznicul nu ne va
lasa sa traversam raul.

93
Poarta gigantica are picioarele infipte chiar in inima raului. E facuta din piatra grea si
inscriptionata grosolan cu simboluri heruvimice. Pentru a ajunge la destinatie, mortul trebuie sa
urce intr-o luntre si sa pluteasca chiar pe sub picioarele portii, spre celalalt taram. Acolo i-a
inchis Printul pe vechii cavaleri, iar Campiile Pierdute si dealurile golase au devenit domeniul
sau. De mii de ani, niciu mort- viu nu a mai intrat in Zadrav. Am ajuns pe marginea raului si am
asteptat. Si am asteptat. Pe cand ma pregateam sa intreb cat mai trebuie sa asteptam, il vad pe
Vardas aruncand cateva monezi in apa raului. Monezile fierb...ca si cand ar fi fost aruncate in foc
si dispar incet, dar sigur, sub oglinda misterioasa a Raului Negru. De undeva din departari
pierdute, se vede desenul unei barci din lemn care se apropie de noi.

Barca nu are vasle, pentru ca este manuita altfel. O silueta stranie o conduce murmurand
necontenit cuvinte. Cuvinte sacre care imi ating urechile in mod neplacut , slove de demult pe
care Vardas nu le poate auzi. Barca se apropie mai mult si cand ceata devine mai subtire vad o
creatura imbracata intr-o capa neagra ponosita, cu manecile largi, ce tine in mana dreapta un
baston lung. Capul ii este acoperit de gluga si nu i se vede nicio trasatura.

Raceala pe care o emana este greu de suportat si degetele descarnate fac semne spre Vardas.
Luntrasul pare nerabdator. O voce scartaita si batrana se aude dinspre acel giulgi negru.

- Regele Deuronomilor...Ce am facut sa merit asa cinste?

Si rade galgait iar rasul lui metalic ma ingheata.

- Trebuie sa ma lasi sa trec, Karon!

- Stii ca nu pot sa fac aceasta, Mortule- Viu!

- Dar ai raspuns totusi chemarii mele...

Karon se opreste brusc din ras si face un semn cu bastonul.

- Te-ai razgandit?

94
Vardas ofteaza, eu ma uit cercetator spre el, dar nu scot niciun cuvant. Am gluga trasa peste cap
si ma ascund cat pot de bine de ochii paznicului.

- Trebuie sa ii eliberez...E menirea mea.

- Si vei sta langa mine 100 de ani, slujindu- ma?

Regele se pregateste sa raspunda si atunci fac un pas in fata.

- Aceasta intelegere nu va duce la nimic bun, Vardas!

Batranul tuseste nemultumit si ma atinteste cu ochii. Nu ii vad pupilele, nici irisii, dar stiu ca ma
priveste maniat.

- Si cine este temerarul tau companion?

- Nu este treaba ta sa stii! raspund aspru.

- De vreme ce va aflati pe taramul meu, este treaba mea! Nimeni nu intra si nimeni nu iese din
taramul mortilor fara ingaduinta. Vreti sa mergeti in susul raului....platiti! Sau puteti sa faceti
cale intoarsa!

Si intinde mana simbolic spre Vardas...asteptand. Acesta sopteste cateva cuvinte si se bate
demonstrativ cu pumnul in piept. Pe pielea lui incepe sa se contureze un desen asemanator unui
colan, care ii inconjoara gatul de trei ori. Apoi cuvintele incep sa pulseze in auriu si sa se miste,
parasind gatul apostatului rege. Suvoiul se duce in mainile luntrasului si capata forma unui banut
de aur. Satisfacut, acesta inchide palma, facand moneda sa dispara si ne face semn.

- Tu urci...Cat despre tine...Poti sa il astepti aici pana se va intoarce.

Am dat sa protestez, dar mana lui Vardas imi opreste avantul.

- Asa trebuie sa fie Layra.

95
- Prea bine...Dar daca nu te intorci pana la rasarit, voi incalca toate legile umbralului si voi veni
sa te caut!

El incuviinteaza din cap si se urca in luntre, iar ciudatul mesager al mortii bate din palme si
incepe iar sa bolboroseasca cuvinte intelese doar de el. Barca se duce incet spre granita, in vreme
ce Vardas sta in picioare si ma petrece cu privirea. Am stat nemiscata si l-am privegheat pana ce
barca a trecut pe sub Poarta. In acea clipa atat luntrea, cat si ocupantii ei dispar pe neasteptate.
M-am rezemat de o piatra masiva ce strajuieste raul si mi-am incercat din nou rabdarea...Dureaza
prea mult...Daca Vardas nu va reusi sa faca armata sa il asculte? Daca cavalerii demult captivi
nici macar nu il vor recunoaste?

M-am lasat sa cad la baza pietrei si mi-am rezemat spatele de ea. Stand sprijinita cu capul de
genunchi...am inceput sa ma rog pentru izbanda regelui.

- Tata...Avem nevoie de Tine mai mult ca oricand! Daca Deuronomii nu sunt eliberati, nici
oamenii umbralului nu vor fi eliberati si misia mea va fi in zadar! Uita greselile trecute ale
regelui...S-a sacrificat inca o data pentru ai sai, platind luntrasului un pret mult prea mare!

Si am continuat sa vorbesc pana am simtit ca ochii mi se ingreuneaza...pleoapele mi se lasa

zabrele peste irisi, ca si cand ar fi plasmuite din plumb si capul mi se pierde in neguri. Negura
dureaza doar o clipa, apoi...incep sa Vad.

***

In strafundurile umbrelor...Acolo unde Moartea isi da mana cu intunericul...Se pot zari mii de
inchisori din arama, calite in foc infernal si insemnate cu peceti luciferice la tot pasul. Fiecare
cusca are forma unui cub transparent, lucru care imi aminteste de cubul in care m-a tinut captiva
Azazel. Soarta barbatilor care sunt inchisi acolo este insa cu mult mai oribila decat isi poate
inchipui cineva...Cuburile sunt in flacari si duhurile lor ard in intregime, pana la os...Apoi, cand
scheletele si falangele devin vizibile, se sfarama si devin cenusa...Cenusa se regenereaza si duhul
devine carne care incepe iar sa arda...

96
Urletele lor nu au in ele nimic omenesc. Sunt strigate agonice disperate...Cavalerii sunt inca
imbracati asa cum au fost in ultima batalie...dar sabiile si scuturile le lipsesc. Hainele si zalele li
se topesc si metalul lor fumegand le face carnea scrum.

Ce minciuna doseste teribilul luntras! Protectorul mortilor a devenit calau, lasandu-l pe Lucifer
sa transforme lacasul defunctilor intr-un infern! Mania ma impresoara si imi scot sabia, decisa sa
il caut si sa ii retez gatul...Netrebnicul, parsivul, lacomul! Din pacate, pretul a fost platit.

Vardas stia care este adevarata soarta a bravilor sai luptatori...Nu avea de ales, asa cum multi
dintre noi nu avem. Nu atunci cand purtam in spate poveri grele de care depinde soarta prea
multor suflete...Nu atunci cand suntem blestemati.

Ca tot veni vorba, unde este regele? Am zburat printre miile de tunele care separa custile si am
cercetat fiecare ungher...Curios lucru, cavalerii nu ma pot vedea. Durerea sfasietoare ii tine
inchistati in uitare...De mii de ani nu fac decat sa arda!

O lumina palpaitoare sparge zidurile negre de intuneric, ingemanate cu focul... Lumina creste din
ce in ce mai mult si ochii cavalerilor sunt atrasi de ea. Ca un facut, tortura lor inceteaza pentru
cateva clipe si fiecare ramane asa cum a fost surprins...Unii cu capetele sau mainile arse partial,
altii doar cu hainele fumegande...altii lipsiti de picioare sau cu zalele topite curgand fierbinte
printre degetele lor descarnate...Toata lumea este acaparata de gratia divina...

Privind spre lumina scanteietoare, vad silueta unui om ce statuse pana atunci ascuns intre
faldurile ei...Acesta paseste printre custi si incepe sa strige. Lumina il inconjoara si ii sporeste
fala, iar trasaturile lui se reveleaza celorlalti.

- Destul ati stat in intuneric. Este timpul sa va descoperiti!

Toate duhurile chinuite isi unesc vocile intr-o singura intrebare.

- Cine ne porunceste aceasta?

- Cel care a purtat cununa cu cele Sapte Raze. Cel pe care il numiti rege!

97
Si zicand asta Vardas scoase din sine insasi o cununa nemaivazuta, batuta in intregime in
nestemate, care straluceste orbitor in toate culorile curcubeului. Ochii lor orbi si insetati de
adevar si-au revenit pe data si amintirile trecutului glorios au facut custile sa se sfarame in mii de
bucati. Vardas isi pune cununa de raze pe crestet si scoate o sabie, facand semn Deuronomilor.
Taramul mortilor se zguduie din temelii si mii de mii de duhuri se elibereaza cu zgomot, urland
de izbanda si de usurare, cu ochii in flacari si lacrimi pe fata. Fala vitejilor se contureaza din
nimic si trupurile lor revin la frumusetea de odinioara, iar hainele, zalele si armurile ce rasar din
ei sticlesc ametitor.

Lumina din spatele regelui capata forma si contur si devine o silueta stravezie. Poarta o capa
izbitor de asemanatoare cu a mea si tine demn si crancen o sabie incrustata. Armata incepe sa se
aseze in spatele regelui, iar acesta ii ghideaza spre iesire. Lumina se apropie de mine si constat
cu stupoare...ca ma uit la mine insami. Cealalta Eu are fata strabatuta de fulgere si ochii ii sunt
complet albi. Imi scot si eu sabia si fac acelasi gest ca si ea...Silueta ei se prabuseste spre mine si
cand ne contopim una in alta...Deschid ochii si ma regasesc in trup.

O mana blanda imi misca umarul si aud o voce barbateasca calda.

- Trezeste-te...Layra!

Am deschis ochii cu greu si l-am zarit pe rege. Poarta acea cununa minunata pe frunte si este
imbracat in haine albastre, peste care este incins cu zale din argint. Mana lui tine o sabie cu doua
taisuri si cand imi ridic ochii devin martora primei minuni savarsite de Lumina lui Lucifer...

Acea Lumina care si-a facut lucrarea cat timp eu zaceam scufundata in somn. Ma ridic in
picioare si scrutez orizontul...Cat vezi cu ochii, in toate partile, dealurile pierdute sunt pline de
siluete...Mii de cavaleri asteptand un semnal de la regele izbavitor. Hainele lor par noi si
armurile la fel si poarta cu sine arme nemaivazute. Regele imi zambeste si face semn armatei
lui...Cavalerii isi ridica sabiile in aer si incep sa cante un Imn inchinat lui Dumnezeu...Primul
cantec de dupa eliberare.

98
CAPITOLUL 19: SECRETUL LUI VARDAS

Armata scanteietoare a ajuns la portile cetatii. De acum, fiecare suflet din Umbral a aflat vestea
cea buna. Portile se deschid larg de catre Zandu si Deuronomii pasesc cu fala, aclamati pe mii si
mii de voci. Armurile si sabiile stralucesc frenetic, hainele lor frumoase inspira veselie si fruntile
descretite si eliberate de rau sunt senine. Ochii lor poarta pecetea eliberarii din infern, se
imbratiseaza unii pe altii si striga cuvinte de lupta. Dintre ei, se deosebeste un barbat inalt,
imbracat in zale de argint, ce poarta o sabie strasnica si o cununa pe cap. Vardas paseste printre
randurile cavalerilor si este intampinat cu lacrimi, batai pe umar sau plecaciuni de catre soldati si
supusi.

- Amanteya! Amanteya! striga ei.

Prinsa intre randurile barbatilor, imi ascund lumina sub gluga mea ponosita, dar el ma vede si imi
zambeste obosit. Pentru prima oara, vad pe chipul lui o expresie de usurare, amestecata cu
recunostinta fara de Ceruri. Imi face semn sa ma apropii si imi fac loc cu umerii prin multimea
cuprinsa de frenezie. Ar vrea sa le spuna celorlalti ca izbanda nu este doar a lui, dar eu imi pun
degetele pe buze in semn de tacere. Ii urmaresc umerii lati pana in sala tronului. Scaunele asezate
in cerc se ocupa rand pe rand, Landir se aseaza in picioare in stanga tronului, eu ma asez in
dreapta, iar regele ocupa locul sau de drept: tronul cu rubine.

Uralele incep sa se stinga si usile se inchid cu greu, la un semn pe care il face preotul. Mii de
suflete asteapta cu nerabdare primele cuvinte ale intorsului rege, dar acesta a ramas ganditor pe
tron. Isi ia coroana si o pune alaturi, apoi strange cu mana manerul sabiei lui, orientate cu varful
in podea. Pletele brune si ochii adanci ii dau un aer vechi si intelept...Vocea ii este puternica si
grava.

- Prieteni! De prea multa vreme astept aceasta clipa! Si acum ca ceasul bucuriei a sosit, cu greu
imi gasesc cuvintele...Cum ar putea cuvintele sa descrie chinul pe care l-am suferit in miile de

99
ani cat am fost prizonier? Cum ar putea niste vorbe oarecare sa descrie tortura voastra din lacasul
Mortilor? Sunt multe, multe povesti de vitejie care se cer scrise, dar dupa cum ati aflat deja,
Lucifer si armatele lui se pregatesc sa ne atace cetatea! Nu se vor ivi zorii si deja vom auzi
trambitele lor si mugetele demonilor- vapaie! E vremea sa ne luam taramul inapoi! S-a terminat
cu sclavia printului intunecat! S-a terminat cu plansetul si infrangerea!

Deuronomii s-au intors iar eu, regele vostru, va spun ca neindoielnic vom castiga! Ii avem ca
ajutoare de nadejde pe preotul Landir- fostul meu loctiitor iar in dreapta pe...

Acum glasul i se frange brusc, iar eu tresar sub pelerina.

- In dreapta il avem pe solul profetit de Mamuna!

La auzul vorbelor rumoarea creste din nou si strigate de mirare se aud din toate partile. Mi-as
dori ca pamantul sa se crape si sa dispar undeva in Abis. De ce spune Vardas asemenea lucruri?
Imi amintesc ca si preotul a zis la fel atunci cand ne-am intalnit prima oara...O alta profetie? In
numele Cerului, mi-a ajuns! Se aude un glas de pe unul din scaune.

-Regele meu...este adevarat? Este chiar solul descris de tradatoare?

Apoi cavalerul simte ca a facut o greseala si se opreste brusc. Vardas se ridica in picioare si ii
face un semn linistitor, apoi continua ceea ce incepuse cutezatorul.

-Da, este mesagerul pe care l-a vazut fosta regina!

Ochii mei se indreapta spre Landir, intrebatori. O fosta regina? Moarta sau vie? Dar el isi pleaca
ochii in pamant. Se pare ca numele sotiei lui Vardas are darul de a-i rusina pe cei prezenti. Cu
totii se tem ca vor starni mania regelui, dar el ramane linistit si neclintit. Cel care intrebase se
pregateste sa se lase pe scaun, dar este oprit de mana regelui care se ridica lent.

-Wesa, trimite arcasii sus... pe ziduri. Sa fie pregatiti. Calaretii sa se aseze la portile cetatii si
aprindeti toate facliile! Trimiteti soimii sa vegheze spre Campiile Pierdute si careva sa se duca sa
stea de straja cu nefilimul. Ma voi alatura voua la ceasul trei din noapte!

100
Si zicand asta regele se ridica, iar barbatii incepe sa se imprastie in toate partile, dupa porunci.
Privirile lor curioase ma petrec insa peste umar, pentru ca nu doresc sa imi dezvalui fata sau
insemnele, dar se multumesc cu privitul. Sala se goleste si alaturi de mine mai ramane doar
preotul si regele. Acesta priveste cu atentie fiecare gest al lui Vardas, apoi se inclina scurt si se
pregateste sa iasa.

-Asteapta, Landir...

Preotul se fastaceste si arunca priviri vinovate in stanga si in dreapta. Privirile lor imi dau de
inteles ca au o lunga si zbuciumata istorie impreuna...Insa nu mai are unde fugi, asa ca trebuie sa
infrunte ochii de foc ai regelui.

-Regele meu...Daca esti manios pe faptul ca am luat locul pe tron in lipsa ta, vreau sa stii ca
oamenii tai au decis...

-Stii prea bine care este mania mea si nu are legatura cu tronul. Ai facut ceea ce trebuia facut!

Preotul isi pleaca capul. Vardas se duce spre el si ii pune mana pe umar. Uimit, Landir il priveste
cu spaima. Nu intelege de ce mana regelui se afla prieteneste pe umarul sau...Isi asteapta
judecata, dar aceasta nu vine.

-Cu totii am facut greseli...Dintre care cel mai mult am gresit eu, regele vostru, cand am uitat de
datorie si am ales iubirea perfida a unei femei! Nu te mustra prea indelung Landir, au trecut mii
de ani de atunci...Multe s-au schimbat iar eu am primit iertare pentru crimele mele...Acum vreau
sa daruiesc ce am primit.

Vardas imi arunca o privire plina de inteles, eu zambesc subtire si ma retrag undeva langa o masa
din marmura.Preotul balmajeste cateva cuvinte pierite, printre buzele subtiri si mainile i se
framanta sub haina.

- Regele meu! Ma ierti?

- Esti parte din familia mea...Cum ar putea sa fie altfel?

101
Si mana lui il bate pe umar, iar Landir ii raspunde la fel. Familia lui? O cuta mi s-a aprins intre
sprancene. Cum de nu mi-am dat seama pana acum ca cei doi impartasesc o legatura de sange?
Parul rosu al preotului m-a indus in eroare. La intrebarea muta aud o voce adanca.

- Suntem familie prin alianta, Layra. El este fratele fostei regine.

Am clatinat din cap in semn ca inteleg, iar Landir a parasit sala plin de bucurie, usurat la gandul
ca este iertat. In incaperea uriasa am ramas doar eu si regele, alaturi de o masa rotunda care ar
putea lesne aduna in jurul ei 33 de oameni. El isi depune uriasa sabie pe masa si ma priveste lung
din celalalt capat. De afara se aud urlete de barbati si cai nechezand, porti inchizandu-se si
zgomot de lanci si armuri...Toata lumea se pregateste febril, dar noi stam netulburati. Am mii de
intrebari pe buze, dar cel mai tare ma roade imaginea reginei tradatoare. Cine este? De ce nu a
ramas in locul regelui pe tron, atunci cand acesta a fost capturat?

De ce vad atata durere in ochii lui Vardas? Din nou, imi raspunde ca si cand mi-ar citi gandurile.

- Este o poveste lunga...

- Avem ceva timp, ii spun eu grav.

- Nu ar trebui sa fim ocupati cu planurile de batalie?

- Nu ar trebui sa lasi frica deoparte si sa imi zici adevarul? Ai tradat ordinul Dragonului, m-ai
tradat pe mine, ai tradat tot ce era sfant pentru tine! Demult, mi-ai spus ca era pentru un motiv
intemeiat...Care este motivul?

- Cred ca il stii deja, zice el ragusit.

- Regina ta?

El da din cap si iar se asterne tacerea.

102
-A fost...capturata de Printul intunericului. Lucifer tanjea demult sa ma pedepseasca pentru
victoriile mele....Candva noi Deuronomii, chiar eram o forta de temut...Si cum ziceam...M-am
dus sa o recuperez, dar nu am putut sa fac asta cu nicio forta armata, asa ca Lucifer mi-a oferit un
targ...O misie murdara.

- De aceea te-ai alaturat ordinului?

- Da...El stia de venirea ta, dar nu stia cine esti...Insa nu a contat prea mult, tot ce dorea era sa ma
umileasca. Am asteptat sute de ani si i-am indeplinit toate cererile, ca sa imi vad sotia inapoi...Si
la final...Lucifer a fost cel care a ras.

- Femeia ta...te-a tradat?

- Regina mea se indragostise in secret de Azazel. A ramas cu ei de bunavoie. A incalcat chiar un

ordin direct al Printului pentru el si acesta a aruncat-o in Abis...

Am cascat ochii mari, nevrand sa cred asa ceva. Un gand mi se infiripa pe data in minte si nu imi
da pace.

- Numele ei regal era Mamuna?

- Da.

- Si care ii era cel de-al doilea nume?

- Reena, zice sec Vardas.

M-am sprijinit de masa, nestiind ce sa fac. Imi vine a rade si totodata a plange. Pe de alta parte,
figura trista a lui Vardas ma face partasa la drama sa. Oriunde as fugi si cat de departe as fi, nu
pot scapa de vicleniile Printului. Totusi, prizonieratul meu nu a fost degeaba. Pot sa il eliberez pe
Vardas macar de una dintre poveri.

- Nu stiu daca Landir a apucat sa iti spuna, dar...Reena este in viata...si nu departe de aici...

103
Regele ramane nemiscat. Ochii lui nu ma cred.

- Nu te juca cu mine, Veghetorule!

- Departe de mine acest gand, Vardas. Am vazut-o...

Ne-am asezat la masa si i-am povestit pe indelete toata aventura mea cu Azazel si intalnirea cu
femeia roscata. Din cand in cand, el isi framanta obrazul si ochii i se ascut de ura. Dupa ce se
incredinteaza de spusele mele, se ridica avantat in picioare si bate cu pumnul in masa.

- Nenorocitul de Azazel a scapat-o de Abis! Bine! Acum ca traieste, voi putea sa infig sabia in
inima ei putreda!

M-am ridicat la randul meu si l-am prins pe Vardas de umar.

- E singura care te poate scapa de pecete si tu vrei sa o ucizi?

Oglinda tulbure din privirea lui e aprinsa de ura ce i-o poarta. De dragostea ce i-o poarta. Dupa
sute si sute de ani, inca mai doreste sa o vada, sa se razbune!

- Aceasta e plata pentru tradatori! Din pricina ei mi-am abandonat tronul, din pricina ei am ajuns
sclavul Printului, din cauza ei am devenit o Umbra!

I-am pus mana pe plete, tandru, incercand sa ii arat ca ii cunosc zbuciumul. El inchide ochii o
clipa...iar apoi imi asculta vorbele, simtindu-se consolat.

- Dar daca tradarea ei nu a fost o intamplare? Daca trebuia sa ajungi in tabara Printului si mai
tarziu in Ordinul Dragonului?

- Daca...trebuia sa te intalnesc...? continua el.

Am zambit timid, dand din cap a aprobare. El imi ia mana si o duce spre buzele lui, sarutand-o
incet. E un sarut aproape cast, incarcat de respect.

104
-Daca asa a fost scris in Ceruri...Ma bucur ca ne-am regasit, Layra.

CAPITOLUL 20: MAESTRUL INSELACIUNII

In departarile sterse si albastrui se vad flacarui ce ard de nerabdare...Armata lui Belial

marsaluieste cu obraznicie spre cetatea noastra, aducand cu ea luciferieni inarmati pana in dinti,
caini infernali si bestii din vapaie...Sunt cateva mii. Dupa cum il cunosc pe ingamfatul de
luciferian, va ataca fara doar si poate, de indata ce va ajunge la ziduri. Sunt tare curioasa cum va
trece de nefilim si cum va darama portile uriase, dat fiind ca nici focul, nici apa nu le pot
strapunge.

- Nu trebuie sa il subestimam pe Belial....Acest netrebnic m-a invins si ultima oara...murmura ca

pentru sine Vardas.

In minte imi vine lupta rosie, ce sta si acum inscrisa ca o pata neagra in hrisoavele oamenilor
umbralului. Oftez din ranunchi si privesc armata noastra cum se aduna in spatele zidurilor.
Indiferent cat de bine organizat este Belial, eu il am alaturi de mine pe dragonul negru.
Intrerupandu-mi sirul gandurilor, regele ma citeste din nou.

- Cum va lupta Dakat cu demonii, dat fiind ca este orb?

- Il voi incaleca si il voi conduce...Ochii mei sunt ochii lui.

Vardas se incrunta si imi pune mana pe umar, temator.

- E prea riscant sa te arati in vazul lor...Nu uita ca ceea ce porti valoreaza mai mult decat taramul
defunctilor, mai mult decat orice...

Si zicand asta pleaca ochii usor spre pantecele meu, incins inca de cercul de aur care imi
provoaca adeseori durere.

105
- Incep sa vad misia mea ca pe un blestem, Vardas...

El isi musca buzele usor, cuprins de nervozitate.

- Daca Lumina lui va fi cea care va decide soarta umbralului? Nu stim ce este...Poate fii cheia
castigarii luptelor ce vor urma.

- Sa nu ne facem de acum ganduri legate de Lumina...Deocamdata scopul nostru este protejarea

cetatii si alungarea lui Belial.

El incuviinteaza, apoi scoate de sub haina de blana un corn de aur si incepe sa sufle prelung in el.
Se aude un zgomot puternic de aripi si vad mii de soimi negri cum parasesc turnurile, mergand sa
spioneze Campiile Pierdute. Curand, regele va iesi sa il infrunte pe comandantul armatelor
infernale, iar eu voi ramane in cetate, asa cum fusese stabilit. In zadar am incercat sa il fac pe
Vardas sa ma lase sa ma duc in intampinare. Nu vrea ca Lumina sa fie amenintata sau eu sa
ajung din nou victima uneltirilor lui Azazel. Dar mai presus de asta, vrea sa il infranga pe Belial
aici, pe teritoriile lui...si sa isi recastige puterea.

Lupta din amurg nu este deocamdata lupta mea, dar daca regele se va afla in pericol nu voi
pregeta sa ii sar in ajutor. Singura mea neliniste este pentagrama abisala pe care o are pictata pe
piept. O parte din mine nu vrea sa il lase pe Vardas sa se avante in batalie. Daca Lucifer se
trezeste, ar putea sa il foloseasca de la distanta. Nu exista om care sa fii scapat cu fata curata din
carcerele lui...Cei care reusesc, raman marcati pe vecie de insemne necurate, care ii vor chinui si
slabi atunci cand se vor astepta mai putin. Gandul ca Lucifer m-ar putea folosi si pe mine in acest
fel...ma innebuneste. Timpul m-a invatat sa vad dincolo de aparente...Ochii mei se indreapta spre
Ceruri...Singura mea nadejde este Kael, care a fost ales special pentru a ma salva de rataciri...

***

Din vazduh, din nestiut...se aude bubuit de tobe. Armasarii negri se confrunta cu armasarii
albastrui, sidefati, ai umbrelor. Nechezatul gutural al primilor se impleteste cu strigatul strident al
celor din urma. Tropotele au acoperit campia si zgomotul armelor ne raneste urechile. Zarva si
tumultul sunt de nedescris. Am ramas sus in turn, folosindu-mi vederea angelica pentru a scruta

106
batalia. Il vad pe Vardas indaratul zidurilor, dand semn sa se deschida portile. Nefilimul s-a
opintit din greu si le-a urnit scartaitor si jalnic, lasand calaretii sa iasa.

Ma uit in stanga si in dreapta mea...Sunt inconjurata de barbati inarmati cu arcuri de argint, care
asteapta doar un cuvant. Sunt cateva sute, dar cu toate acestea, nu se aude vreo vorba nepotrivita.
Pacla verzuie a amurgit demult, lasand tenebrele sa ne invaluie incet si parsiv...Doar faclele si
corpurile de lumina ale defunctilor deslusesc imprejurimile...Caii infernali scuipa foc si cainii
schelalaie si urla. Pamantul incepe sa se zguduie atunci cand zaresc soldatii lui Belial incepand
sa alerge calare spre noi, scotandu-si sulitele de arama calite in flacari. Strang teaca sabiei,
dornica de a fi acolo impreuna cu Deuronomii...Dar imi infrang pornirile si raman pe loc.

Cele doua armate se dezlantuie si vazduhul se cutremura scancind, intocmai ca un animal prins
in capcana. Il urmaresc cu ochii pe rege, care si-a trimis primele linii de soldati in intampinarea
cainilor infernali. Deodata imi aduc aminte de Landir si fac semn ostasului din stanga sa imi ia
locul, iar eu cobor scarile spre sala tronului. Am coborat zeci si zeci, aproape alergand...lasand in
urma rumoarea bataliei.

Usa grea s-a deschis docila sub impingerea mainii mele. Am ajuns langa masa de marmura si am
inceput a cauta preocupata in jurul ei. Masa are firide in care sunt ascunse fel de fel de
lucruri...Zaresc o lucire misterioasa si cand deschid unul din locasuri vad scanteind coroana
regala. Am inchis-o la loc si am continuat sa caut...Un zgomot usor, ca o parere, imi atrage
atentia in sala cufundata in liniste. Am intors capul. O silueta imbracata in haine cavaleresti sta
nemiscata in centrul salii. Cizmele, pelerina si insemnele sunt cu toate negre, iar arma ce o poarta
are luciri de rubin. Ca un fulger, imi scot sabia si ma asez in pozitie ofensiva. Nu imi trebuie mai
mult ca sa stiu ca acela este un spion. Barbatul ramane nemiscat, fara intentia de a ataca. Isi
ridica incet mainile si le intinde in fata, cu palmele indreptate spre cer, ca sa stiu ca nu a venit cu
ganduri de ucidere. Imi lipesc sabia de sold si revin la pozitia de dinainte, dar raman in garda, cu
ochii ingustati.

- Cine esti? Arata-te!

107
Mainile prelungi se duc in sus si pelerina cade, dezvaluind un cap balai. Pletele ingrijite, culoarea
albastra din jurul ochilor si zambetul subtire imi izbesc irisii si mania ma cuprinde ca un vulcan
clocotind.

- Cum ai intrat aici?

Acum zambetul i se lateste si face un semn impaciuitor.

- Linisteste-te Lauryel...E doar o vizita de curtoazie. Nu am venit sa iti distrug planurile, vreau
doar sa stam putin de vorba.

- Credeam ca ne-am spus deja tot ceea ce era de spus!

Azazel se incrunta usor, nemultumit. Privindu-l atent, vad ca ceva il framanta si mintea lui imi
serveste cateva scene. De indata ce ii simt gandurile, lucirea sabiei mele isi face simtita aparitia.

- Avem nevoie de ea!

- Nimeni si nimic nu se va atinge de Reena! imi zice el rece.

- Vrei sa spui...Mamuna!

- Spune-i cum vrei...

- Datoria imi cere sa il ajut pe rege si nu imi va fi de niciun folos cata vreme e marcat de
pentagrama abisala! O stim amandoi Azazel, nu este pentru prima data cand ignori un ordin
direct al lui Lucifer sau cand planuiesti in ascuns scheme pentru detronarea lui!

- Si ce ai vrea? Sa il eliberez pe regele tau pustiu? Nu o voi face. Nici Reena nu o va face, pentru
ca o voi ucide inainte macar sa va apropiati. Aceasta cunoastere este secreta si Reena este unicul
meu discipol.

- De ce ti-ai lasa cunoasterea satanica pe mana unei femei?

108
- Din acelasi motiv pentru care am vrut sa te scap pe tine din mainile lui Lucifer...Pe vremea
cand te mai credeam un biet om.

Mi-am incruntat sprancenele.

- Si care ar fi acel motiv?

- Nu e treaba ta. Am venit sa iti spun un singur lucru: nu stiu cum o vei face, dar nu il lasa pe
deuronom sa se apropie de Reena. Altfel, sangele ei va curge pe mainile tale si ma vei avea ca
dusman pentru eternitate.

- Ciudat...Credeam ca suntem dintotdeauna dusmani.

- Daca ai fii acceptat dorintele Printului ai fi fost acum regina in intunecime, iar eu unul dintre
supusii tai. Am fii fost aliati.

- Sa tradez Cerurile pentru o farama din mizeria voastra?

- Sa vii in randurile noastre, fiindca Lui ii apartii...Layra.

Simt o arsura sub centura ce ma schilodeste si scot un geamat, dar ma chinui sa nu ii arat
luciferianului suferinta mea. Pronuntarea numelui meu pamantesc din gura lui are darul de a- mi
trezi Lumina la viata.

- Te doare, nu-i asa? Si aceasta e doar inceputul. As putea sa te scap de centura, daca mi-ai
promite ca Vardas nu va calca in cetatea mea.

- Cetatea pe care ai furat-o de la oamenii umbralului?

Gura lui dispretuitoare se arcuieste triumfator.

- Am primit-o ca prada de razboi...Alaturi de trupul dulce al reginei.

- Ajunge! Daca Vardas te-ar vedea aici, ti-ar zbura capul de pe umeri!

109
- Dar nu e aici...E ocupat sa se lupte cu Belial, iar noi suntem singuri...

Se apropie de mine si eu ma pregatesc sa ma apar, dar el ma strange de brat si imi sopteste alene
cateva cuvinte la ureche. M-am smucit.

- Nu fac intelegeri cu intunericul! Inca nu ai inteles?

El se retrage calm, fara sa para prea infuriat de infrangere.

- Inca nu ai inteles...ca nu ai de ales?

Si dupa ce ma ingana cu glas viclean, se face nevazut intr-un fuior de fum, iesind prin podea si
zguduind sala din toate ungherele.

CAPITOLUL 21: BINECUVANTARE DIN CERURI

O bubuitura puternica zguduie usa care se da in laturi, de parca cineva ar vrea sa o scoata din
tatani. Un cavaler cu hainele sfasiate, cu sabia manjita de sange si cu fata cuprinsa de spaima,
intra vijelios.

- Pelerinule!

Adancita in gandurile mele l-am privit tamp, fara sa raspund.

- Pelerinule, regele a fost ranit!

Imi scutur capul si ma grabesc spre cavaler, vazand ca era urmat si de altii la fel de speriati. Fug
pe coridoare dupa ei si ajung intr-o curte interioara, acolo unde se poate zari puhoi de soldati. Pe
o targa de lemn vad un trup masiv balanganindu-se in miscarea acelor pasi grabiti.

110
O mana atarna afara din targa si vad sange inchegat intre santurile degetelor...Ma reped intr-un
suflet spre ranit si il zaresc pe Vardas cu scutul strapuns de o sulita uriasa. Sulita e rupta in doua.
Nu stiu ce s-a intamplat cu cealalta jumatate, dar varful ei ascutit se afla in pantecul lui si sangele
ce a galgait s-a facut pavaza in jurul ranii.

Ce fel de arma ar putea strapunge un scut de argint faurit in umbral? Ma uit spre sulita din metal
rosu si caut inscrisuri, dar nu vad nimic. Doar varful ar putea pastra arabescuri ceresti sau
demonice, pe care nu pot deocamdata sa le vad. Vardas icneste si se tine cu mana de rana.

- Ce s-a intamplat?

- Nenorocitul de Belial...Layra, s-a folosit de pecetea mea ca sa ma slabeasca...Ai mare grija cu

blestematul acela de luciferian!

Am facut semn soldatilor sa il care in salile din stanga, acolo unde sunt asezati de obicei ranitii si
am strigat dupa un tamaduitor. Soseste preotul si se lasa tacerea. Soldatii ridica din
umeri...Magia care a fost folosita in atacul regelui nu poate fi deslusita nici macar de catre
Landir.

De indata ce a fost depus pe unul dintre paturi, am facut semn tuturor sa ne paraseasca si am
ramas singuri in sala sumbra. Am incercat sa ii scot scutul, dar nu pot face asta fara sa ii provoc
dureri groaznice. Sulita a unit carnea lui cu scutul sticlos si orice miscare ii poate fi fatala.

Mi-am pus mana deasupra ranii, am inchis ochii si am murmurat cateva cuvinte. M-am rugat
Tatalui Ceresc sa intervina pentru salvarea lui.

Am deschis ochii si am vazut ca sangele s-a oprit din curs, dar asta nu este de ajuns. Am nevoie
de un tamaduitor care cunoaste insemne demonice. Arma nu ar fi functionat daca nu exista
pecetea abisala!

Pe cand ma framantam, simt o mana cum ma strange de brat.

- Nici nu te gandi Layra. Mai bine mor decat sa cer ajutor acelei mizerabile...

111
- E unica care te poate ajuta! Nu uita ca Reena stie tainele lui Azazel si Azazel a fost candva
marele preot al lui Lucifer!

- Nu-mi pasa...Nu mai lucrez cu tradatorii. Pentru mine s-a incheiat Pelerinule...Vezi tu, sulita a
fost otravita...

Ma uit la mainile lui si observ ca incep sa bata in albastru iar unghiile capata o paloare ciudata.
Chipul lui Vardas devine pamantiu.

- Nu poti sa mori in acest trup, am nevoie de tine! Belial a inconjurat cetatea si se pregateste la
noapte pentru un alt atac!

- Faptul a fost facut. Mai am putin si parasesc aceasta sfera.

- Deuronomii au nevoie de tine, de regele lor puternic si viteaz!

El clatina din cap cuprins de tristete, furie si remuscare.

- Nu ma tem...Stiu ca il vei invinge pe Belial, ai mai facut-o o data si o vei face din nou. Dar
Layra, scapa de centura...cat mai repede...

Horcaie si isi atinteste ochii spre tavanul inalt.

- Inceteaza, Vardas! Nu renunt la tine!

M-am sucit si invartit prin incapere cautand cu mintea solutii. Astaroth zace si acum in groapa cu
serpi iar Vardas o uraste. Reena se afla in cetatea lui Azazel si ei bine...Vardas o uraste inca mai
mult decat pe Astaroth. Gandul mi se duce spre regele desertaciunii si propunerea lui...Dar
Azazel nu stie sa vindece, stie doar sa distruga. Dupa cadere, harurile de vindecare pe care le
avea au devenit blesteme. Otrava.

Ma uit cu ingrijorare spre rege...Viata lui atarna de un fir de par. Apoi simt o lumina cum imi
cutreiera ungherele mintii. Il bat incurajator pe brat si buzele mi se arcuiesc triumfator.

112
-Stai linistit Vardas, stiu pe cine sa chem in ajutor.

Am plecat degraba spre usa si acolo m-am ciocnit de alti si alti soldati, iar printre ei am vazut o
silueta imbracata in zale, cu parul rosu.

Vine spre mine intrebator, simtind ca vreau sa ii transmit ceva.

- Ramai impreuna cu Vardas si nu lasa pe nimeni sa intre in odaia lui. Trimite soldatii la posturi
si arcasii pe ziduri. Eu plec.

El casca ochii mirat si isi ridica vocea ca sa acopere rumoarea.

- Unde?

- Sa cer ajutor. Pana ma intorc, ai grija ca aceste coridoare sa fie goale. E deja destula
framantare, nu mai vreau si alte intrebari. Ai inteles?

El da din cap in semn de incuviintare si incepe sa ii imprastie pe soldati. Imi trag gluga mai mult
pe cap si ma feresc de privirile lor, facandu-mi loc pe coridorul lung care duce spre catacombe.
Pasii mei precipitati sunt ingemanati cu ultima imagine a lui Vardas, zacand in durere.

Am coborat zeci si zeci de trepte, reusind sa parasesc cladirea principala si am ajuns intr-un tunel
intunecat, luminat din loc in loc de faclii. Dar aerul e umed si facliile s-au stins, ramanand ca
vagi contururi in semintuneric. Am soptit " Arvadya " si corpul meu a inceput sa emane o usoara
luminozitate, care ma ajuta sa vad pe unde merg. Dupa multa alergatura, am zarit un desen
undeva in tavan. Aici trebuie sa fie!

Portalul are forma unui patrat facut din arama. Imi dau capul pe spate si desenez cu degetele
simboluri in aer, iar marginile lui se aprind. In clipa urmatoare deschizatura devine
incandescenta si fierbe cu flacari albastrui. M-am saltat in aer si am plutit pana la intrare, apoi m-
am lasat absorbita in acel abur colorat. Pret de un gand, m-am simtit trasa si strivita de o energie
fierbinte si m-am regasit in alta parte.

113
Ma aflu pe un acoperis construit din sticla culorata. In cele patru colturi ale sale vad patru facle
aprinse ce ard cu valvataie verde. Umbralul oamenilor e cuprins de intuneric, dar in resedinta
vindecatorului este doar un vesnic rasarit...Purpura arde undeva pe cerul albastru.

Mi-am unit mainile si am plecat capul, inchizand ochii incet. Se aude o fluturare usoara si
clinchete de clopotel zglobiu. Fluturarea e insotita de un miros de iarba cruda care imi desfata
narile. Am ridicat capul.

- Nu credeam ca vei veni, soptesc eu.

El zambeste dulce si privirea sa albastra ma cauta. Cununa de pe pletele balaie se potriveste de

minune cu pietrele turcoaz ce il inobileaza.

Tinuta princiara si aerul bland imi aduc aminte de casa mai mult ca oricand. Hainele mele
sumbre sunt in contrast cu faldurile vesmintelor sale frumoase si cu lumina ce izvoraste din toate
cotloanele fiintei sale.

Ochii mei intrebatori se unesc cu ochii fratelui celest.

- Este voia Cerului ca Vardas sa isi gaseasca in sfarsit linistea.

Oftez din adancuri si pleoapele incep sa mi se umezeasca amarnic.

- Nu pot duce aceasta lupta fara el. Te rog, mijloceste la Tatal! M-am rugat, dar nu vrea sa imi
raspunda! Nu stiu ce isi doreste de la mine!

El ramane ganditor si isi impreuneaza palmele. Lumina verde care il petrece creste in
luminozitate si grandoare iar pletele-i sunt aur topit.

- Tatal a decis sa iti acorde o derogare. Daca regele doreste sa continue lupta, il voi ajuta. Va fi
lasat pana la sfarsit, ca sa iti fie sprijin si frate de arme, insa moartea ii va fi cu mult mai
naprasnica. E pretul pe care il va plati pentru sederea lui acolo. Odata castigata victoria, Vardas
va parasi sfera de care apartine si se va intoarce in cerurile de deasupra.

114
Am rasuflat usurata. Stiu ca asta este ceea ce isi doreste regele, iar cat despre moartea
naprasnica...Dupa ce ai fost torturat de Lucifer, nu mai exista nimic in vreo lume care sa te poata
ingrozi. Mi-am unit palmele in semn de recunostinta, iar Printul virtutilor a zambit usor.

- Multumesc, Rafael.

CAPITOLUL 22: SANGE DE NEFILIM

Coridoarele sunt goale, dar o rumoare indepartata ce imi aduce aminte de ciocnirea zalelor imi
mangaie urechile. Am urcat scarile degraba, insotita de Printul Virtutilor, care la fel ca si mine,
si-a ascuns pletele si chipul in capa lunga. Am deschis usa si m-am dus degraba spre Vardas.

Il vad nemiscat si palid, cu mainile tepene. El inclina incet capul spre stanga si priveste spre
noi...cercetandu-l curios pe strain.

- Cine esti? intreaba el ragusit.

Rafael isi da capa jos si parul balai apare ca o cascada luminoasa. Vardas isi pune mainile la ochi
mirat, apoi se ridica scrasnind.

- Nu te misca, vei redeschide rana...ii spune Rafael cu glasul sau bland.

Mainile lui trec peste burta lui Vardas, iar regele se lasa inapoi pe pat. Rafael prinde jumatatea de
sulita si sopteste ceva...Sulita se dizolva din carnea regelui si dispare cu desavarsire. Acum
degetele Printului se aprind de lumina verde stralucitoare care curata incet rana.

Vardas scrasneste din dinti, in vreme ce otrava este absorbita din trupul sau. In cateva clipe,
pielea se inchide si deuronomul rasufla usurat.

115
- Multumesc...Cred...balmajeste el.

Rafael zambeste si isi impreuneaza mainile. Eu ii urmez gesturile si fac la fel, inclinand totodata
usor din cap. In clipa urmatoare, el dispare ca si cand nu ar fi fost niciodata acolo si ne lasa
singuri.

Vardas se salta in picioare si isi scoate scutul gaurit. Il priveste cu mare nedumerire. Miscata de
framantarile lui, ma decid sa ii spun adevarul.

- Sulita pe care a folosit-o Belial sa te otraveasca continea sangele tau...vapaie din iad si ceva aur
ceresc...

- Sangele meu?

- Se pare ca Lucifer a pastrat corpul tau de carne, cel pe care l-a ucis atunci in desert...Si l-a stors
de sange, pentru a-l folosi impotriva ta.

Ca un fulger, imi amintesc si acum acea ingrozitoare scena. Pe chipul lui Vardas se asterne o
umbra lunga. Se duce sa caute un alt scut.

- Era necesar sa il chemi pe Rafael?

Am tresarit interior. Nu ma asteptam sa il recunoasca.

- Daca nu il chemam..ai fi fost mort.

- Care este pretul?

Nu are rost sa incerc sa ii ascund ceva lui Vardas. Stie prea bine cat de complicate sunt
lucrurile...Nu doar in Umbral sau Infern, ci si in Opal.

- Moartea ta naprasnica. Nu mi s-a spus insa modul in care vei muri.

116
Fara ca vreun muschi sa i se clinteasca pe fata, isi tranteste pe el un alt scut si ma roaga sa il ajut
sa il prinda de jur imprejur. Apoi insfaca sabia si se pregateste sa iasa pe usa. L-am prins
fulgerator de brat.

- Nu cred ca ar trebui sa te intorci in batalie...Lasa-l pe Belial in seama mea. Daca te raneste din
nou? Nu uita ca inca ai pecetea in tine.

El se smuceste violent.

- Nu imi pasa. Fie il fac pe Belial sa plece insangerat si acoperit de rusine, fie ma ucide odata
pentru totdeauna!

Satula de incapatanarea lui, l-am prins din spate cu mana stanga si l-am apasat puternic cu
degetele in tampla. Am murmurat cateva cuvinte si Vardas s-a pravalit ca un sac in bratele mele.
L-am tras cu usurinta si l-am pus inapoi in pat. Nu, nu vei pleca din nou in batalie, nu si de data
asta! Trebuie sa te protejez pana in ziua mortii tale...Mi-am dat cuvantul lui Rafael! Remuscarile
ma invadeaza, dar nu am de ales. Am iesit din incapere si mi-am intins mana spre usa. Usa
vibreaza, apoi se inchide brusc. Si asa va ramane pana se vor ivi zorii cenusii...Acum tot ce mai
am de facut este sa il infrunt pe Belial.

***

Am iesit indaratul zidurilor, calare pe un cal negru. Armata locotenentului se afla trepidand in
spatele zidurilor. Un zgomot puternic, ca de ciocan, se aude ritmic, sacadat si asurzitor.

Ma plimb printre randurile cavalerilor si imi ridic glasul asupra lor.

- Ce se intampla?

- Au adus un blestemat de zebb. Se izbeste cu capul in poarta de cateva ceasuri. Nu mai dureaza
mult pana cand va strapunge zidurile, imi spune un soldat.

- Unde este preotul? Unde e Landir?

117
- Nu stim...A disparut de ceva timp.

Mi-am incruntat sprancenele. Ce pricina l-a dus oare pe Landir in afara zidurilor? Mi-am folosit
vederea angelica si am scrutat intreaga curte, dar nu am vazut nici urma de el. Preotul foloseste
magie ca sa se ascunda? In gand mi se strecoara un gand nevrednic, dar il alung, pentru ca nu-mi
aduce cinste nici mie, nici oamenilor Umbralului.

Am dat bice pana am ajuns la marginea cetatii. Pelerina mea fluturanda atrage atentia, chiar daca
imi ascund stralucirea trupului sub faldurile imbracamintii mele intunecate. Ma sprijin pe calul
meu si ma ridic in picioare. Soldatii si cavalerii de rang inalt se uita cu mirare. Am plutit usor
deasupra animalului, apoi mi-am dat pelerina jos de pe cap. Nu cutez sa imi scot aripile, ca sa nu
dau de stire lui Belial despre ceea ce vreau sa fac, dar zborul meu ciudat atrage atentia.

Mi-am scos sabia de la sold si mi-am luat avant, planand pe deasupra zidurilor, apoi m-am asezat
lin pe meterezele stramte. Se aude vuiet de glasuri si ochii barbatilor se indreapta spre mine,
oprindu-se din ceea ce scrutau. Acum pot sa vad clar monstrul pe care Belial l-a harazit sa
darame poarta. Este un Nefilim inchinat intunericului inca de la nasterea sa, urias...dar fara
minte, folosit cu viclenie de luciferieni. Biata bruta isi izbeste capul de poarta necontenit, mugind
si sprijinindu-se cu mainile lui mari, impingandu-se cu picioarele monstruoase.

Calare pe un cal infernal, Belial supravegheaza strapungerea portii, care a inceput sa capete
adancituri si crapaturi, vestind distrugerea ei. Ma uit cu mila spre Nefilimul sacrificat de
intuneric. Este ca si mort.

Imi strang in mana sabia cu nadejde si strig un cuvant de lupta, zburand ca o sageata spre capul
creaturii, care este de trei ori mai mare decat marimea trupului meu. Aud racnetul de avertizare al
lui Belial, dar este prea tarziu ca sa mai poata face ceva. Sabia mea argintie se infige in capul
nefilimului si apas pe ea cu toata forta de care sunt capabila, strapungandu-i osul si apoi creierul.
Se aud un singur muget infuriat, disperat si agonic. Sangele tasneste in sus ca o cascada si imi
murdareste sabia, mainile si haina. Monstrul se propteste in cadere cu capul de poarta si ramane
asa, nemiscat, in pozitie statuara.

118
Tabara intunecata freamata de uluiala si dorinta de razbunare. Pe fruntea lui Belial vad o cuta
care nu vesteste nimic bun. Face un semn spre unul dintre soldatii sai si apoi vine mandru spre
mine, tinand strans de fraiele calului infernal. Desi se straduie sa para calm, il simt clocotind de
manie. Mai mult ca niciodata, vrea sa isi scalde sabia in sangele meu. M-am sprijinit cu
picioarele de umarul uriasului si de acolo am alunecat spre sol, aterizand in picioare. Vazandu-
ma fara bidiviu, Belial se coboara incet de pe armasarul rosu, venind spre mine cu pas apasat.

Armata lui ramane neclintita in urma si se asterne o tacere sinistra. Astept nemiscata urmatoarea
mutare pe tabla de sah. Cate bestii si cati luciferieni e dispus oare sa sacrifice, pentru a intra in
cetate? Pe cand gandeam acestea...El zambeste stramb si imi raspunde la intrebarea muta, intrand
in mintea mea fara nicio retinere.

- Niciunul. Printul iti transmite salutari. Si sa nu uit: o are prizoniera pe Briseide. Da, fosta ta
sora din ordinul Semilunei, cea care si-a luat viata ca sa scape de tortura Printului...Aici incepe
partea cu adevarat distractiva: chiar tu ai indemnat-o sa faca asta.

- Minti! Nu poate fi prizoniera lui!

- Unde credeai ca se va duce dupa moarte? A facut pacatul de neiertat. De ce nu ai gasit-o in

carcerele de jos? Raspunsul e simplu: dupa moarte, sufletul ei a ajuns in mainile lui Lucifer.

Am inlemnit si o lacrima vinovata mi se scurge printre gene. I-am promis ca o voi ajuta si nu am
ajutat-o, prea ocupata sa eliberez armata lui Vardas, prea ocupata de misie si de egoismul meu.

- Haide, nu te mustra prea tare Printesa de Gheata...A tradat ordinul Luminii cu mult timp in
urma, ai uitat? zice el cu sarcasm, lingandu-si buzele satisfacut de micul sau joc bolnav.

- Nu merita o asemenea soarta! A tradat pentru ca i-a fost frica!

Belial zambeste si dintii ii sticlesc ca zapada cernuta. Parul lui impletit, saten inchis, ii inobileaza
statura si se zvarcoleste incet pe umerii desenati de flacari, dandu-i un aer salbatic. Ochii lui,
asemeni ca ai multora, sunt goluri umplute de cruzime.

119
- Frica e Maestrul si nici macar tu nu esti scutita de ea. Stiu ca nu iti pasa de ceea ce se va
intampla cu tine...Asa cum stiu ca iti pasa mult prea mult de vechea ta sora. Lucifer vrea sa va
intalniti pe teren neutru. Daca nu faci asta, vei primi cate o bucatica din preoteasa tradatoare la
fiecare ceas...pana cand nu va mai ramane nimic de trimis.

Blestematul de Lucifer s-a trezit! Totul a fost o uneltire: ranirea lui Vardas si aparitia
Nefilimului. Au vrut sa ma scoata in afara zidurilor, acolo unde nu exista protectia magica de
gand a lui Landir!

- Chiar credeai ca imi pasa de viata unui prapadit de Nefilim?

- Asculta Belial...si asculta-ma bine. Inainte ca totul sa se termine, eu voi fi cea care iti va infige
sabia in inima misela! Te voi sfarteca!

El se intoarce razand dispretuitor si face semn armatei sa se retraga, fluturand mana inmanusata
peste capetele lor. Apoi incaleca armasarul, iar eu ma intorc zburand spre metereze.

CAPITOLUL 23: SLABICIUNEA DAMNATULUI

M-am strecurat ca o umbra printre zidurile invechite de timp si am zburat pana la locul intalnirii,
cel pe care Belial mi-l aratase cu ochii mintii. Am ajuns pe un platou stancos, suspendat deasupra
unei prapastii infricosatoare. Uitandu-ma spre partea dreapta, am vazut abisul cascandu-se
dedesubt, acoperit de fum. Cerul e impodobit cu nori sangerii si o lumina stravezie se iveste
printre crestele muntilor din departare. Pamantul a ramas undeva in urma, iar aripile mele simt
mangaierea unui vant rece si aspru. M-am sucit si rasucit, scrutand intinderea platoului cu
privirea...La cativa farsagi distanta vad o padure de brazi albi-cenusii, stand ca niste omuleti
inghetati, asteptand sa invie in primavara umbralului. Acea primavara dorita indelung de
sufletele defunctilor, dar care se incapataneaza sa nu vina. Am simtit miscare printre arbori si mi-

120
am ascutit privirea. M-am ridicat in zbor si am parcurs cu repeziciune solul, ajungand in
apropierea palcului de brazi.

Cizmele mele zdrobesc in trecerea lor crengute subtiri si frunze uscate, care pocnesc si devin un
abur urat mirositor. Ajung intr-o poiana vestejita si acoperita de pulbere argintie...Apoi ochii mei
se izbesc de o imagine ce imi ingheata sangele in vene. M-am prabusit in genunchi in fata ei si
mi-am acoperit fata cu mainile, strigand de manie. Cand am indraznit sa privesc din nou, am
cercetat cu ochii plini de lacrimi crima ce mi se infatisa inaintea ochilor. O cruce de lemn sta
suspendata in aer, sustinuta de o forta nevazuta...Si pe ea vad trupul sfartecat al Briseidei.
Mainile ei sunt legate de acea cruce, intinse ca aripile unei pasari ranite...iar pieptul ii este
strapuns de un piron mare de fier.

Fata ii este cazuta pe piept si pletele ei umede o acopera razlet. Ii vad talpile zdrobite si prinse in
chingi de metal...Crucea este plina de sange inchegat...iar sufletul ei...a parasit demult Umbralul.
M-am ridicat in picioare si am privit de jur imprejur. Asta e tot ce poti, Lucifer? M-ai chemat aici
ca sa imi arati inca o data cat de ratacit esti?

- Acesta a fost doar pretextul...surioara.

Vocea grava si egala imi isca fiori de scarba pe sira spinarii. Ma intorc si zaresc o silueta neagra
langa un copac batran, cu trunchiul foarte mare.

- De cat timp o tii pe Briseide asa?

El paseste agale spre mine si crengile se infioara de raceala lui. Pelerina ii acopera in intregime
fata si mainile ii sunt captive in manusi cenusii, brodate cu fir de argint pe margine. Poarta o
haina cu model angelic vechi si are prinse de umeri doua insigne de metal. Isi fereste ochii de
privirile mele si se plimba in jurul meu...in cercuri largi.

- Spune-mi! De cat timp ii tii trupul schingiuit in acest fel?

- Din ziua mortii ei in carcere. Am folosit niste vraji ca sa il impiedic sa putrezeasca...E un cadou
potrivit avand in vedere imprejurarile, nu?

121
De ajuns! Sabia imi tasneste de la sold si o prind viguros in mana.

- Vei plati peste asta!

El isi tine insa mainile la spate si nu da vreun semn ca ar vrea sa se apere.

- Usurel Veghetorule...Doar nu vrei sa ma ucizi!

Rade cu sarcasm si ochii mi se aprind de ura inca o data.

- Nu fii asa de sigur de asta, intunecatule!

- Nu poti sa ma ucizi... Daca o voiai intr-adevar, m-ai fi sters inca de data trecuta...Intrebarea
este...De ce nu ai facut-o? Eram la mana ta iar argintul ceresc imi otravise carnea si mintea...

- Eu respect ordinele Cerului, netrebnicule! Aceasta este deosebirea dintre ingerii Nepatati si
Damnati! Acum...Apara-te!

Degetele lui tresar brusc si trupul i se contorsioneaza...Sabia cu tais rosu tasneste ca o

flacara...Dupa ce flacara se potoleste, pot vedea otelul valeryan cum straluceste cuprins de
patima. Arma e una cu trupul decazutului si il preamareste cu glas de metal furibund. Cu inima
clocotind si dornica de razbunare fac un salt si ajung exact in fata Printului, care ma intampina
agil, cu miscari de animal de prada. Sabiile noastre se incruciseaza si aud metalul vibrand, iar
mana imi tremura incetisor din umar. Apropierea lui imi aduce in vene o vlaga stranie...Imi simt
cerul gurii cum se usuca deodata si limba mi se inclesteaza in gura...O ameteala imi cuprinde
capul dar strang din dinti si imi musc buzele, continuand sa contracarez loviturile lui.

Ma las spre sol si taisul sabiei rosii trece pe deasupra capului meu, suierand. Miscarile imi devin
lente si pierdute, ca intr-un cosmar ce nu vrea sa se termine curand...Simt o durere ascutita in
burta, icnesc, dar continui lupta. Centura ma strange mai rau ca niciodata.

- Ce este Layra...Nu poti sa respiri? aud glasul lui incarcat de sarcasm.

122
Ce greseala! Am facut o mare greseala venind la aceasta intalnire!

Imi adun puterile si ma izbesc de el cu toata forta, dar arma lui e mai rapida decat a mea si imi
cutremura taisul armei...O durere surda imi cuprinde mana si sabia mea cade invinsa pe pamant.
Atunci cade si a lui...Zambeste si ma asteapta, dorind sa ne luptam cu mainile goale.

Innebunita la gandul ca as putea fi invinsa, m-am repezit cu pumnii spre figura lui...Bratele
noastre se incolacesc unele dupa altele si cadem amandoi pe covorul de frunze ruginii, starnind
solul. Bufnitura se aude la mare departare si oasele noastre pocnesc, dar nu luam durerea in
seama, ci ne inclestam salbatic...Nu stiu cum, dar mainile mele au ajuns in jurul gatului sau iar
Printul horcaie...Pelerina i-a cazut de pe cap, iar hainele ii stau in neoranduiala...Parul negru ca
pana corbului este prins intr-o legatura de aur iar fata crispata e plina de furie.

Picioarele mele stau peste grumazul lui si unica mea dorinta e sa il aud oprindu-se din
rasuflat...Mania ma orbeste si dorinta de a-l vedea distrus ma face sa uit indatoririle
ceresti...Brusc, el deschide ochii negri, adanci, acoperiti de o usoara albeata stranie...Uimita de
tabloul lor, imi pierd concentrarea...Atunci pumnul lui ma izbeste in centura. Cad icnind pe o
parte si Printul preia controlul, rasturnandu-se deasupra mea si strangandu-mi incheieturile plin
de cruzime. Capul mi se izbeste de sol si aripile mele se chinuie sa tasneasca, dar este prea tarziu.
Am ramas nemiscata, pe spate, privind cerul si pletele lui. Am inceput sa strig cu turbare,
blestemandu-l pentru toata nebunia lui.

- Sper ca Tatal sa te stearga odata pentru totdeauna! Sper si ma rog ca trupul sa iti fie sfartecat si
aruncat ca hrana pentru bestiile abisale!

Pumnul lui imi poceste fata si simt sangele cum imi tasneste in gura. Il las sa curga printre buzele
uscate si il privesc sfidatoare. El se incrunta si fata palida se increteste sub imperiul urii.

- Vei invata sa ma respecti! Iar daca nu vrei, te voi tortura iar si iar...pana o sa te supui vrerii
mele...Auzi, ingerule?

Drept raspuns, imi smulg una dintre maini si il cuprind de gat, tragandu-l spre mine si incercand
sa il sugrum. Centura imi arde mijlocul si ameteala mi se intinde in muschi ca o bautura

123
otravitoare. Cand chipul ii ajunge foarte aproape de al meu, imi ridic capul si ma izbesc ca un
berbece de craniul lui. Nauc de lovitura, ramane neclintit o clipa, desi mana stanga imi este inca
cuprinsa intre degetele lui. Reusesc sa ma tarasc pret de cateva clipe de sub trupul lui, dar el isi
revine si ma prinde de picioare. Aripile imi zvacnesc si dau sa ma ridic , dar Printul ajunge la
centura si apasa cu putere pe ea, murmurand niste cuvinte. O durere sfasietoare imi intepeneste
bratele si raman inerta si slabita, prinsa sub el. Ochii mi se tulbura si vad crampeie din ceea ce se
intampla...Parul i s-a desprins si se incurca cu al meu...Are buzele vinetii si pielea alba ca
varul...Ceva din mine imi spune ca durerea pe care mi-o daruieste se rasfrange si asupra lui.
Vrand sa ma incredintez de acest adevar, il prind de brat si il silesc sa se apropie de mine.

Gem de durere si ii urmaresc oglinzile ochilor. Spasmul din genunile atat de dispretuite de mine
ma convinge. Slabiciunea mea este si slabiciunea lui. Incep sa rad triumfator...si rad, in pofida
durerii...pana ma simt lacrimand....Fata lui pare acum scena unei mirari infinite.

- Unde s-a mai vazut? Printul intunericului a cazut in propria capcana!

As vrea sa mai rad, dar imi amintesc de trupul chinuit al surorii mele si zambetul imi ingheata pe
buze...Vantul bate mai tare si ne trezeste fiori vechi...Mainile lui vaduvite de manusi au pielea
neteda si tare. Atingerea lui rece imi trezeste amintiri demult ingropate, undeva in spatele
tradarilor mele, greselilor mele, luptelor mele...El pare patruns de un anumit sentiment, pe care
nu si-l poate deslusi. Pe de o parte, ura pentru mine si pe de alta, fascinatia pentru lumina.

Se intinde greu peste trupul meu obosit si imi rastigneste bratele deasupra capului. Ii vad buzele
intredeschise tanjind dupa ceva...Obrazul palpitand se lipeste de obrazul meu si rasuflarea
calduta se amesteca cu a mea. Imi feresc fata, in vreme ce simt un firicel de sange cum iese din
buza sparta...Acest lucru are darul de a-l starni.

- Departeaza-te...Imi faci sila!

Ochii mei arunca fulgere si pana sa imi dau seama ce are de gand sa faca, il simt sorbind sangele
de la coltul gurii mele. Buzele ii devin ca focul si seva vietii se trezeste cand imi vede ochii in
flacari albe.

124
- Layra! Sunt aici!

In acea clipa de tragica simtire, ma simt respinsa de trupul meu...Fiecare bucata din mine se
simte cuprinsa de greata si durere, apoi si ma regasesc undeva in afara lui, plutind deasupra celor
doi. Bratele mele par animate de o fiinta nevazuta...Ochii lui intrebatori se tulbura la vederea
focului alb ce iese din acele pupile...Scot un strigat de uimire, dar cei doi nu ma pot auzi...Lucifer
se contopeste cu Lumina lui si buzele lor se unesc intr-un sarut ucigator...Imi vad mainile cum ii
inlantuie gatul si grumazul meu este cuprins de bratele lui profanatoare si lacome. Dau din cap,
nevrand sa cred ca poate exista asa ceva. Beatitudinea lor nu dureaza mult fiindca trupul ma
cheama inapoi.

Lucifer simte si isi dezlipeste buzele, apoi se ridica in picioare. Flacarile din ochii trupului ei
inceteaza. Ma simt trasa de o sfoara puternica si aud in mintea mea cuvintele lui Kael " Nu poti
opri acest deznodamant...Este una dintre minunile Cerului de Opal..."

CAPITOLUL 24: SARUTUL DE ONIX

Am revenit strivita in inchisoarea trupului meu si am rasuflat prelung, apoi am deschis ochii.
Printul sta in picioare si ma priveste nemiscat si rece. Toata ardoarea de mai inainte a fost
inlocuita de obisnuita ura. De indata ce lumina s-a retras sub centura mea, m-am ridicat cu greu
si mi-am cautat sabia prin iarba. Apoi ma intorc trufasa, cu pupilele in flacari.

- Ce se intampla, Lucifer? Vreau adevarul!

De data asta buzele lui nu se mai arcuiesc dispretuitor, ci se incrunta feroce. Tace. Imi pun sabia
la sold si il cantaresc din priviri. Mania mea de mai inainte a fost inlocuita de indiferenta. Se pare
ca Lumina are un efect mistic asupra noastra, ingropand pret de o sclipire securea razboiului
vesnic dintre noi. Apoi ma napadesc intrebarile...De ce am auzit vocea lui Kael si despre ce
minune este vorba? Cerul imi ascunde lucruri? Scutur din cap...Asa ceva nu se poate intampla!

125
Dupa toate chinurile prin care am trecut...este posibil ca Batranii sa nu aiba incredere deplina in
deciziile mele? Apoi amintindu-mi cat de mult imi doream sa il ucid pe Lucifer cu minute in
urma...m-a cuprins rusinea. Mi-am plecat capul.

- Nu ai inteles pana acum? Esti doar un pion pentru Opal...Lauryel! Un caraus...Ai ajuns sa porti
in tine ceva pretios pentru intunecime si pentru acel lucru te lupti necontenit...Nu ti se pare ironic
faptul ca ai ajuns sa ma slujesti pe mine?

Mi-am ridicat o spranceana...Primul meu gand a fost unul de manie. Apoi fata mi se
schimonoseste si simt ca voi incepe sa rad...Intr-adevar...mandria lui este atat de mare incat poate
ineca iadul! Si sora cu mandria lui e doar nebunia!

- Nu mai rade...Pe toate iadurile, ai gandurile atat de zgomotoase!

Am inghitit in sec si am oprit imaginea care se contura in minte. Cum indrazneste sa mi se

plimbe prin minte? Oh, abia astept clipa in care ma voi scapa de blestemata de Lumina...O voi
arunca din mine si nu-l voi mai simti niciodata.

- Daca mai cutezi vreodata sa gandesti in acest fel despre darul meu, te voi sfarama...Asa cum
am facut cu Briseide! Singurul lucru care ma opreste sa te distrug este ceea ce porti in pantec!

Am zambit sarcastic si mi-am dezlipit buzele cu greu.

- Macar suntem de acord in privinta unui lucru: cand toate acestea se vor termina...Ne vom ucide
unul pe altul!

El imi intinde mana cu palma spre cer si asteapta sa o intind si eu, pentru a pecetlui ultimele
noastre cuvinte. Oh, nu voi uita niciodata ca a ruinat ordinul Semilunei si mi-a sacrificat surorile!
Pe masura ce imi amintesc trecutul, dorinta din pieptul meu incepe sa creasca.

- E o promisiune?

126
Inima imi bate deodata ca o toba. Oare imi pierd mintile? Sunt in stare sa tradez ordinele ceresti
doar pentru a-l rani cu adevarat pe Lucifer? Pentru a ma razbuna? Vazand ca sunt nehotarata,
Lucifer face un semn si creeza o sfera de energie albastra care ne inconjoara pe amandoi si ne
rupe de restul Umbralului. Sub picioarele noastre curge un rau translucid si deasupra ploua cu
raze. Sfera ne va proteja gandurile de toti fratii nostri, atat luminosi, cat si intunecati. Nici macar
Kael nu ma va putea simti. Singurii care voi stii ce se intampla sunt Batranii.

Acum il vad cum zambeste larg si bratul lui urca incet spre cotul meu, incolacindu-se viclean in
vreme ce eu fac acelasi lucru cu bratul lui. Ma prinde violent de parul pe jumatate despletit si ma
lipeste de el. Nu am dat sa fug si nici nu m-am ascuns de ochii lui. Gandul ca as putea sa ii
distrug corpul incepe sa ma incante...Vreau sa il insangerez si sa arate la fel ca Briseide...Sau mai
rau. Zambeste in zeflemea. Nicicand, niciodata nu am simtit atata dor de razbunare ca acum.
Obrajii mi s-au inflacarat ca o vapaie si sangele imi clocoteste de nerabdare.

- Sa incheiem. Saruta-ma. Altfel nu voi crede spusele tale.

- Un sarut de onix? Asta e ceea ce iti doresti?

Nici eu nu stiu de unde am capatat atata indrazneala. Batranii vor fi uluiti de aceasta alegere
nebuneasca...Kael va afla, intr-un final! Dar ei nu inteleg, nu stiu, nu sunt in locul meu...Am
pierdut totul! Toata viata mea pamanteasca a fost o oroare fara sfarsit, pentru ca umbra lui
Lucifer m-a cotropit in toate ungherele! Batranii nu stiu cum este sa iti fie sfasiata inima atunci
cand ii vezi pe toti ceilalti murind din vina ta...Kael nu stie cum este sa porti in tine durerea
Damnatului. Am o unica sansa sa imi razbun lacrimile si Opalul vrea sa mi-o rapeasca! Mai
mult, Lucifer primeste si darul care ii va asigura supravietuirea de acum incolo. Cate suflete vor
suferi din cauza acestei hotarari nesabuite? Pe cand ma zbucium interior, ii vad gandurile ca o
poveste macabra, desfasurandu-se in mintea mea cernita. E furios pentru ca am eliberat
Deuronomii si i-am stricat planurile pe care si le facuse cu Umbralul. Se teme de armata
dezlantuita de defuncti.

Mi-am dus mana incet spre obrazul lui si am intalnit in cale o suvita neagra. Vantul izbucneste
deodata in jurul nostru si suvita isi gaseste culcus pe umerii lui. Pupilele dornice sa ma

127
pacaleasca devin flacari infernale...Ii simt pielea rece sub degete si simt ca acest lucru ma va
costa mai mult decat imi pot imagina. L-am cuprins salbatic de par si l-am smucit spre mine,
zdrobindu-ma de buzele lui cu simtul datoriei. De indata ce mi-a atins gura calda, a vrut mai mult
si mi-a cuprins capul in maini, de o parte si de alta...pentru a ma obliga sa raman. M-am luptat
din greu cu mine, ca sa nu fug de indata, dar dorinta este mai presus de ordine si frica de
pedeapsa. Mi-am inchis pleoapele si m-am lasat sedusa de fratele intunecat, dusmanul meu de
moarte, calaul meu si in acelasi timp sarcina mea. I-am simtit gustul usor sarat si mi-am dat
seama ca buza imi este inca ranita, iar sarutul m-a facut sa sangerez inca un strop...Am tremurat
usor din gene si apoi am vazut ca el ramasese cu ochii deschisi, nescapand nicio tresarire a
chipului meu obosit...M-am retras brusc, fiindca sarutul de onix se incheiase si intelegerea fusese
semnata. Sfera se autodistruge si ne regasim in aceeasi poiana mohorata, decorata inca de crucea
suspendata pe care atarna sora mea.

El isi aranjeaza haina si misca usor din cap, asternandu-si pletele rebele pe conturul capei negre.
E mai mult decat multumit de cele intamplate. Am ramas ca o stana de piatra...gandindu-ma la
ceea ce am facut. As vrea sa am remuscari, dar nu am...Nu este prima oara cand incalc regulile si
ma astept la represalii severe. Din pacate pentru mine, greselile de dinainte mi-au fost iertate,
pentru ca eram doar un om nestiutor de rangul sau...Acum insa, ma tem ca dupa sfarsirea misiei,
imi voi pierde rangul...Gandul ma mistuie, dar ideea ca Lucifer sa castige si razboiul...ma
transforma in cenusa si pulbere.

- Cine ar fi crezut ca ai in tine samanta razbunarii? ranjeste el.

- De ajuns! Asta va ramane intre noi si numai intre noi, Lucifer! Auzi?

El isi duce degetul la buze in semn tacere totala. Stiu ca orice ar fi, va pastra secretul. Si nu cred
asta din pricina ca el ar fi icoana cinstei ci pentru ca stiu ca isi doreste sa ma ucida la fel de mult
pe cat imi doresc si eu sa il vad invins. Inainte de asta mai am un singur lucru de facut: sa ma
asigur ca Belial va primi o infrangere umilitoare. Pasii lui vor fi stersi de pe taramurile celor
morti si oamenii vor popula din nou Adabadul, luandu-si inapoi teritoriile care le apartin de
drept. Am oftat si am dat sa plec, dar glasul intunecatului ma opreste.

128
- Ai grija de Lumina mea. Si incearca sa nu te lasi ucisa. Nu l-am mai vazut demult pe Belial atat
de insetat de sange.

- Belial urmeaza ordinele tale! Ar trebui sa ma tem?

- Nu pe el trebuie sa il cercetezi, ci doar pe cei din preajma ta...Ei sunt adevaratul pericol,
ranjeste el.

Gandul mi se duce spre pentagrama regelui si disparitia lui Landir. Apoi imi dau seama ca
sarutul a fost ceva mult mai mult. Lucifer mi-a permis sa vad o parte dintre planurile lui si chiar
locul intalnirii viitoare. Ce urmareste? Mi-a intors spatele si s-a dus cu pasi mari spre marginea
platoului. Apoi s-a aruncat in gol, cu mainile intinse. Aripile de fum s-au rascolit din el ametitor
si silueta i-a devenit o torta devorata de intuneric.

***

M-am intors la picioarele crucii de lemn, privind cu mila spre starvul Briseidei. O fiinta gingasa,
ascultatoare, mereu supusa ordinelor marii preotese...Si tocmai aceasta supunere oarba i-a adus
sfarsitul.

-Oh, iarta-ma...Nu ti-am putut salva sufletul de intuneric!

S-a mai adaugat un lucru pe hartia nescrisa a poverilor mele. Toate mortile lor atarna de gatul
meu. Iar acum, soarta deuronomilor se tine de un fir de par...Vardas este insemnat de Lucifer iar
eu, orbita de jocul lui si razvratita contra Cerului, am uitat ca trebuie sa port o batalie.

M-am ridicat si am murmurat o rugaciune de iertare, apoi am rotit mana de trei ori in trei cercuri,
iar trupul surorii mele a luat foc. Am ramas langa ea pana cand s-a prefacut in scrum si am purtat
acel scrum in pumnul meu...in apropiere de marginea prapastiei. Am dat drumul prafului in abis,
mi-am luat ramas bun de la sufletul ei si m-am lasat sa cad... Imi simt spatele zbatandu-se si ma
inalt in aer, zburand razant pe deasupra padurii, ducandu-ma spre cetatea napastuita.

129
Adabadul este cuprins de bezna iar ceturile aranjate de Belial ii ascund strategic armata. De ce nu
atacase? Doar stia ca nu ma aflu in cetate, ca soldatii sunt imprastiati si ca regele este ranit. Un
gand ma izbeste: oare a ramas indaratul zidurilor la ordinul Printului? De ce ar vrea Lucifer sa
ma protejeze cand stie ca sunt destul de puternica pentru confruntare? Nu...Nu se teme pentru
mine. Se teme pentru darul lui. Nu vrea ca acesta sa ajunga in mainile altuia si sa il piarda pentru
totdeauna. In urechi imi rasuna niste vorbe batjocoritoare:

" Recunoaste...Nu vrei sa ii mai dai inapoi Lumina lui Lucifer ".

CAPITOLUL 25: DURERE IN AMURG

M-am strecurat printre soldati si am ajuns in fata odaii in care sta inchis regele. Barbatii ma
privesc cu mirare, dar eu nu ii iau in seama. Soptesc cuvintele si rotesc mana deasupra usii iar
aceasta se deschide si lasa sa se vada conturul patului pe care zace Vardas. Am intrat, apoi am
trantit-o la loc, ca cei de afara sa nu poata vedea ce se intampla. M-am dus si l-am gasit asa cum
il lasasem...adormit. Am trecut usor cu mana peste fruntea lui palida si Vardas a deschis ochii
buimac. Si-a dus mana degraba la sabie, dar eu l-am linistit cu miscari materne.

S-a ridicat in capul oaselor si m-a privit furios.

- Pentru ce ai facut asta, Layra?

- Am vrut sa te protejez...

- Cred ca imi pot purta si singur de grija!

Se salta pe loc din pat, suparat de tradarea mea. Il prind de umar inainte de a pasi si il fac sa ma
priveasca.

130
- Asculta-ma bine...Trebuie neaparat sa te scapam de insemnul satanic, inainte de a ne confrunta
cu armatele lui Belial...altfel vom pierde.

El incrunta din spranceana stufoasa.

- De unde stii asta? Ti-a spus Rafael?

Am oftat...As vrea atat de mult sa ii spun intreg adevarul, dar am facut o intelegere cu Lucifer si
o voi respecta.

- Vardas...Ai incredere in mine?

- Lasand la o parte faptul ca m-ai trimis in somn fara voia mea si apoi te-ai strecurat din cetate
fara sa anunti pe nimeni?

Privirea mea vinovata ma da de gol. El zambeste subtire.

- Fireste ca am. M-as duce cu tine pana la capatul abisului si inapoi. Am mai purtat batalii
impreuna si am castigat. Ce te face sa crezi ca va fi diferit de data asta?

- Nu iti pot spune, tocmai de aceea va trebui sa vii cu mine, fara sa mai pui alte intrebari.

El isi ia pelerina de pe patul de lemn sculptat.

- Spune-mi doar ca nu este ceea ce cred eu ca este.

- Va trebuie sa cerem ajutorul fostei regine. Nu este alta cale. De Azazel ma ocup eu...Ii voi
distrage atentia, ca tu sa poti sa o gasesti pe Reena.

- Nu te pot lasa sa faci asta. Stii cat de viclean este Azazel. Se poate folosi de venirea noastra ca
sa te inchida si vei pierde Lumina.

- Atunci vom merge impreuna in cautarea ei. S-ar putea sa reusim...daca ne ascundem bine.

131
El inclina din cap a aprobare, apoi imi arunca o privire complice.

- Anuntam soldatii sau ne strecuram fara sa dam de stire?

- Nimeni nu poate stii adevarul. Asta i-ar speria...De abia ce te-ai intors din tenebre...

- Ca de obicei, sclav al planurilor lui Lucifer...Oh, cat il urasc!

Am inghitit in sec. Ma intreb ce ar zice Vardas daca ar sti ca am fost sa ma intalnesc cu Printul.
Mai mult, daca ar sti ca am pactizat cu el, uitand pentru o clipa de misia mea cereasca...

Vardas intredeschide usa si vede coridoarele goale. Soldatii s-au intors la posturile lor, iar eu il
ghidez pe rege prin acelasi culoar pe care l-am folosit ca sa ma intalnesc cu Rafael. De data
aceasta insa, ajungem in fata unui perete vechi, cu inscrisuri ciudate...Doua cercuri strapunse de
o sageata si o litera din alfabetul ingerilor cazuti. Am pus mana pe zid si am impins usor.
Peretele se casca greoi si lasa sa se vada un coridor secret care duce spre nicaieri. E intuneric, dar
o lumina stranie mangaie peretii cu reflexii verzui.

- Intr-adevar, multe s-au schimbat de cand am fost in intuneric...Nu stiam ca Landir a construit
asemenea iesiri...

- Preotul nu are nicio legatura cu asta. E o usa facuta de ingerii cazuti si doar un alt inger o poate
vedea si deschide.

- Vrei sa zici ca Landir nu stie totul? mustaceste el siret.

Am dat din cap in semn de "da" si am purces cu pasi repezi, urmata de rege. Coridorul se infunda
in fata unui alt perete acoperit cu muschi. Am soptit cuvantul necesar si piatra s-a topit in fata
noastra, lasand sa se vada Campiile Pierdute. Fara sa mai spunem altceva, am parasit cetatea si
ne-am indreptat spre locasul secret al lui Azazel.

***

132
Ne-am regasit in fata aceleiasi porti negre, pecetluita peste tot cu sigiliul lui Lucifer. Indaratul ei,
ascunsa de milenii, sta Cetatea-Alba, prada de razboi a regelui dezmatului. Spre mirarea mea
deplina, nu o vad pe Gurguna nicaieri. Fie paznicul portii se ascunde, fie a simtit ca sunt acolo si
imi permite sa trec pentru a ne putea prinde intr-o capcana.

- Nu cred ca ar fi intelept sa patrundem pe poarta din fata...sopteste Vardas.

- Nu exista o alta intrare...murmur eu.

- Aici te inseli...S-ar putea ca tu sa stii secretele lui Lucifer, dar eu stiu cum gandeste
Azazel...Am stat mult prea mult timp in preajma lui. Maestrul inselaciunii nu ar lasa niciodata
cetatea descoperita.

- Ce crezi ca s-a intamplat?

- Ceva nu este bine, Veghetorule. E prea liniste.

Inainte ca ultima vorba sa ii paraseasca buzele, poarta se deschide de la sine...incet, agonizant de

incet si pe alocuri amenintator. A fost de ajuns o clipita si amandoi am tras fulgerator sabiile de
la sold, pregatindu-ne sa ne luptam cu un dusman...fie om, inger sau bestie.

Cand poarta se da in laturi, orasul apare dintre ceturi ca prin magie. Ochii mei percep o miscare
fina si aud un falfait de valuri. Pe cand ma pregateam de atac, silueta unei femei subtiri isi face
aparitia. E acoperita de o pelerina visiniu inchis, care ii ascunde trupul cu desavarsire. Capul ii
este ascuns de gluga si lasa sa se vada doar cateva plete razlete iar mainile ii sunt protejate de
manusi. Fara sa zica nimic, ne facem semn sa o urmam. Vazand ca nu face niciun gest
amenintator, am ridicat intrebator din umeri in fata lui Vardas, iar el a inclinat din umeri, la fel
de incurcat ca si mine. Pasii usori ai femeii parcurg o piateta cenusie de piatra...Locul este pustiu.
Din cand in cand, vad duhuri de oameni zburand pe deasupra palatului lui Azazel. Cladirile sunt
scaldate in lumina amurgului, care a inrosit toate acoperisurile si turnurile, poleind locul cu
amprenta insangerata.

133
Ajungem in fata aceelasi porti cu arabescuri albastre, acolo unde intalnim doi gardieni inarmati
pana in dinti. Fara a rosti vreo vorba, cei doi se dau in laturi si se opintesc in a ne deschide,
lasand-o pe femeie sa intre. Ma uit in stanga...nimeni. Ma uit in dreapta...nimeni. La fel de
suspicios ca si mine, Vardas scruteaza locul cu ochi ageri. Unde sunt cetele de luciferieni? O
parte din mine ar vrea sa ii ceara socoteala siluetei din fata mea dar alta parte ma opreste sa
actionez. Am traversat curtea pavata cu marmura albastra si am ajuns in aceeasi sala somptuoasa,
acolo unde isi petrece Azazel amurgurile cu vrajitoarele si preotesele corupte de el. Usile se
inchid singure si abia atunci femeia misterioasa se opreste din mers. Sta cu spatele la noi si parca
nu indrazneste sa se dezvaluie.

- Cine esti? murmura Vardas banuitor.

Femeia se intoarce cu miscari feline si leapada gluga, care ii cade pe umeri, dezvelind un par
roscat ca aurul vechi si o pereche de ochi albastri, usor tulburati. Tresar si pun sabia inapoi in
teaca. Deuronomul ramane insa stana de piatra, cu ochii lipiti de chipul femeii. Pare cuprins de o
vraja, privind-o uimit si in acelasi timp feroce. Muschii i se incordeaza si da sa se repeada spre
ea, dar eu il prind de brat si il tintuiesc locului. Ea ofteaza usor si isi priveste sotul cu pupile
vinovate.

- A trecut multa vreme...Vardas.

El inghite in sec, apoi isi smuceste bratul si dintr-un singur salt, se protapeste in fata roscatei. O
prinde de incheietura si o strapunge cu o privire ucigatoare, care imi trezeste fiori pe sira spinarii.

- Prea multa...tradatoareo!

Imi dau seama ca esti inutil sa ma lupt cu Vardas si ma retrag strategic langa o coloana,
contempland de la distanta o scena dramatica. Cu toata puterea pe care o detine, Reena este
ingrozita si asta se poate vedea in ochii ei. Fulgerator, Vardas scoate un jungher si apoi o prinde
de mijloc, rasucindu-o cu spatele spre el. Isi petrece mana stranga pe dupa grumazul ei si o
lipeste de el, iar cu dreapta duce jungherul spre gatul fin al femeii. Se aude un strigat speriat si
preoteasa il prinde de brate, ingaimand cateva cuvinte. Cuvintele ei ajung lesne la urechile lui

134
Vardas, care sta cu fata strivita de a ei, mirosindu-i pletele. Bratul lui o tine ca intr-o chinga de
fier si ura pe care o simte pentru ea ma face sa imi aduc aminte de ura mea. Pe alocuri, dorinta
lui de razbunare pe regina apostata intrece chiar si dispretul meu pentru Lucifer.

- Cine ti-a ordonat sa faci asta? Azazel ne intinde cumva o capcana?

- Ai uitat cine sunt si ce pot face, regele meu?

- Sa nu indraznesti sa imi spui "regele meu"! striga el printre dinti, cuprins de patima si durere.

CAPITOLUL 26: SUFLET VANDUT

Fosta Mamuna ramane neclintita in bratele pierdutului sot. Vardas rasufla greu si se lupta cu cine
insusi...Dorinta de a o ucide este mare, dar e nehotarat.

- Ce mai astepti? Nu asta e ceea de voiesti ? se aude glasul ei subtire.

- Nu ma tenta!

Dupa actul de intimidare, el isi retrage mana si o impinge la locul ei. Reena se intoarce aproape
sfidator si zambeste subtire, iar buzele crispate de frica sunt acum incarcate de promisiuni.

- Crezi ca te-am lasat sa intri ca sa te dau pe mana lui Azazel?

- Cred ca esti o tarfa care si-a tradat rangul si regnul...Mi-am pierdut sufletul incercand sa te
recuperez iar tu incalzesti si acum asternuturile smintitului de Azazel!

135
Ea rade usor batjocoritor, dezvaluind niste dinti albi ca un sirag de perle. Capatand curaj, se
apropie de Vardas pana aproape li se unesc buzele si il prinde usor de brat, cu degetele fragile,
impodobite cu multe inele.

- Am incercat sa te avertizez! Ti-am spus ca vei pierde Adabadul, dar mandria te orbise si nu ai
vrut sa-mi dai crezare! Tu nu poti vedea viitorul, Vardas! Nu stii ce povara port pe umeri!

- Nu, nu pot vedea viitorul...Daca l-as fi putut vedea, te-as fi ucis inainte inainte sa ma
dezonorezi si sa faci Umbralul de rusine!

Mana ei urca lasciv de pe bratul lui spre umar...Pare captata de furia si in acelasi timp durerea
zugravite pe fata regelui. Degetele ei ii mangaie incet obrazul.

- Stii ca nu pot muri...Acesta este darul si blestemul meu...Daca nu m-as fi aliat cu Azazel, as fi
sfarsit in Abis. Asta era ceea ce imi harazise Printul intunericului...

- Te-as fi putut proteja...murmura el.

- Nu, nu ai fi putut...zise ea cu o umbra de regret. Dar ai fi putut fugi cu mine in Regatul de Aur
si luciferienii ne-ar fi pierdut urma.

El ii prinde mana temerara si ii strange degetele cu o nuanta de cruzime.

- Sa fug ca un las, parasindu-mi regatul, neamul si armata? Chiar atat de marsav credeai ca sunt?

- Sa raman cu tine si sa cad necontenit in intuneric, doar pentru ca nu ai vrut sa ma asculti? ii

spuse ea pe acelasi ton.

- Nu te mai compara cu mine! Nu ai nici cinste, nici onoare! Nu ai nimic!

Ochii ei arunca fulgere si mania incepe sa ii coloreze obrajii.

- Stii ce este mai rau decat moartea...? Sclavia! Sclavia, Vardas!

136
- Oh, cunosc prea bine sclavia, femeie netrebnica! Am sfarsit ca o carpa in mainile lui Lucifer,
incercand sa te salvez! Am pactizat cu el pentru a ma elibera din temnita...Nu pentru ca ma
temeam de durere, ci pentru ca voiam sa te caut!

- Ma faci sa cred ca m-ai iubit...zise ea cu aroganta.

El ii strange mana mai tare si fata femeii se schimonoseste de durere.

- Te-am iubit ca un nebun! Am slujit intunericul 1000 de ani pentru o pereche de ochi parsivi! Tu
insa ai fost rece inca de la inceput si rece esti si acum!

Mana lui se duce spre pieptul ei si apasa demonstrativ in zona inimii.

- Vezi? Nicio bataie. Esti moarta pentru mine, Mamuna.

Pupilele ei reci capata o lucire stranie si doua lacrimi sfioase ii cutreiera obrazul. Auzul numelui
vechi ii trezeste amintiri amarnice. Aproape ma cuprinde mila pentru ea. Aproape...Dar cand ma
gandesc cat de tormentat a fost Vardas din pricina ei, mila mi se preschimba in severitate.

- Nu imi spune astfel de vorbe! se aude ea scancind.

- De ce? Oricum nu ai suflet. L-ai vandut cu mult timp in urma!

- Te inseli amarnic...Tot ce am facut a fost sa supravietuiesc!

Este timpul sa intervin. Lacrimile roscatei devin din ce in ce mai mari, iar furia deuronomului din
ce in ce mai apriga. Parasesc coloana si ma apropii cu precautie, apoi raman in dreptul lui
Vardas.

- Ce incerci sa spui Reena? Ca in tot acest timp ai ramas fidela Luminii?

Fata ei se tulbura din nou si ma priveste lung...lung. Stie. A vazut deja totul.

- Mai mult decat atat, am ticluit un plan de recuperare al Umbralului!

137
- Minte! striga deuronomul ragusit.

- Sa o lasam sa vorbeasca, zic eu impaciuitor si el tace, dar maxilarul i se incordeaza vadit...Nu

vrea sa creada ca mai exista ceva bun in vechea regina.

Ea incepe sa mearga imprejurul havuzului in cercuri largi, depanand o poveste trista, aproape la
fel de trista ca si a regelui vandut intunericului.

- Dupa infrangerea lui Vardas, Printul intunericului mi-a oferit un loc langa tron...in schimbul
darului meu, care ii era foarte folositor. El nu mai poate vedea ce se intampla peste ere fiindca
este rupt de ierarhia Luminii iar eu devenisem deodata un pion foarte important. Mi-a zis ca daca
refuz, ma va lasa sa cad in Abis...Si dupa o mie de ani de agonie....ma va scoate si imi va face
aceeasi oferta...

Regele se incrunta vizibil si isi verifica arma, cu ochii indreptati spre usa.

- Si ce ai facut?

- Inainte sa iau decizia, am fost cautata de o alta capetenie avida de putere. Regele
desertaciunii...maretul Azazel. M-a incredintat ca dorinta lui cea mai fierbinte era doborarea
Printului de pe tron si inscaunarea lui. Mi-a promis ca voi scapa de Abis si voi trai ascunsa daca
accept sa il ajut...Si pana acum, s-a tinut de cuvant...Lucifer este convins ca zac in Abis si curand
va vrea sa ma elibereze. Azazel ma va duce la curte si eu ma voi preface ca accept locul de langa
tron...Impreuna cu Lilith si alte preotese am ticluit demult un plan de infrangere al Printului...

Ochii mi s-au marit de uimire...Lilith vrea sa il tradeze pe Damnat? Ca si cand ar fi stiut

framantarile mele, preoteasa imi raspunde cu glas soptit.

- Lilith stie ca nu va mai ramane multa vreme langa el...Am vazut viitorul ei.

- De ce ai dori sa il inscaunezi pe Azazel in locul Printului? Nu vei schimba nimic...

- Dimpotriva...Voi schimba totul.

138
Ea se roteste pe langa havuz apoi se apropie de noi si isi incruciseaza palmele peste burta.
Facand aceasta, imi aduce aminte de centura care imi strange nemilos pantecele si pe care o
ignor cu desavarsire. Ochii femeii ma cerceteaza adanc si imi transmite ceva ce regele nu poate
simti.

- Lucifer crede ca Lumina este o arma si vrea sa o foloseasca pentru a prabusi Umbralul in
adancurile Abisului. Nu va accepta ca Vardas sa castige. Mai degraba ar pierde toate sufletele
din carcere decat sa cedeze Adabadul.

Vardas casca ochii. Eu incep sa imi framant degetele pe sabie.

- De ce Printul crede ca Lumina din mine este o arma?

- Nimeni nu stie ce este Lumina....El simte ca ii este destinata spre pieire si vrea sa ii schimbe
semnul, folosind-o ca arma de distrugere pentru altii.

- Nu putem permite ca Darul sa ajunga din nou la el! ridica vocea Vardas.

- Nu, nu putem...zambeste ea subtire, cu o sclipire de complicitate in ochi.

O scena mi se iveste in minte iar si iar...Eu si Lucifer pactizand langa padurea de brad...Nimeni
nu il va atinge! Numai Eu am dreptul sa ii distrug corpul!

- Cat de departe ati mers cu acest complot?

- Suntem foarte aproape de indeplinirea scopului nostru...sopteste Reena.

Deuronomul ramane incruntat, nevenindu-i sa creada. Ii simt gandurile. Se simte pe terenuri

miscatoare, refuzand sa ii acorde vreo farama de iertare...Chiar daca regina s-ar putea sa fii jucat
un rol foarte asemanator cu al sau...

- Si cum aveti de gand sa il distrugeti pe Printul intunericului? intreaba Vardas in zeflemea. Voi
toti laolalta daca v-ati uni si tot nu l-ati putea egala.

139
- Acesta este un secret pe care nu il pot impartasi cu voi.

- Si cum te astepti sa avem incredere in tine? urla el.

- Va spun un singur lucru: daca Azazel va ajunge la putere, Umbralul este salvat. El nu isi
doreste sa detina suprematia in Adabad. Tot ceea ce a ravnit vreodata este tronul negru...Daca il
ajut sa il obtina, isi va respecta partea de intelegere si va retrage armata de pe aceste taramuri,
care apartin de drept defunctilor.

- Ce te face sa crezi ca Azazel ar respecta vreo intelegere?

Ea zambeste si il priveste intrebator, ca si cand el ar trebui sa stie raspunsul.

- Ai vazut deja acest lucru petrecandu-se? se stramba Vardas.

- Nu este fix...Mai exista o linie temporala care ne da de furca si pe aceea incercam sa o

eliminam, dar nu putem din cauza Veghetorului...

Ochii mei s-au incrucisat cu ai ei. Oare stie? Imposibil. Sfera creata de Lucifer nu poate fi
patrunsa de niciun gand omenesc sau ingeresc.

- Despre ce vorbesti? intreb eu sever.

- Spun ca nu te-ai decis inca daca il vrei gratia pe Lucifer sau daca...il vei ruina.

- Ordinele mele sunt clare: la vremea potrivita Lucifer isi va primi Lumina si nici tu, nici Azazel
sau ceilalti nu puteti sa impiedicati savarsirea misiei mele!

-Tocmai de aceea avem de furca...continua ea sa zambeasca.

Sangele mi se incalzeste fiindca aceasta femeie este foarte aproape de a ma deconspira in fata lui
Vardas...Nu, o parte din mine nu vrea sa ii dea Lumina inapoi...Cel mai mult imi doresc sa ii
strapung inima intunecata si sa il arunc in Abis...Dar facand aceasta, cu ce ma deosebesc de
Azazel?

140
CAPITOLUL 27: DANSUL INGERILOR

O vreme s-a asternut tacerea. Zambetul Reenei a pierit, iar chipul i-a devenit ganditor...Eu stau
cu mana inclestata pe sabie si cuget la cele auzite...Vardas masoara locul cu pasi mari, ferindu-se
de ochii reginei.

Dupa o vreme, ma hotarasc sa rup tacerea.

- Reena, crezi ca il poti ajuta pe Vardas sa scape de pecete?

Inainte sa i se ofere sansa de a raspunde, deuronomul i-o reteaza.

- Nu am incredere in ea!

Ea zambeste din nou parsiv si se apropie de mine.

- Fireste ca pot...Dar nu va fi usor. Pecetea e insamantata cu sange rece de inger cazut si doar
sangele unui inger nepatat ii poate schimba menirea...Un insemn abisal devenit luminos are o
putere foarte mare. Ti-ar putea fi de folos la urmatoarea batalie, Vardas...

El se plimba nehotarat, jucand rolul de neinduplecat...Ce asteapta?

- Vreau sa juri pe tronul de admoniu ca nu vei incerca nimic necurat. Si nu vreau sa transformi
pecetea in nimic, ma auzi?

Am vrut sa iau apararea Reenei, fara sa stiu prea bine de ce, dar ea nu a parut suparata de
neincrederea lui. A scos de la san un mic cutit, cu lama foarte, foarte subtire, decorat cu pietre
pretioase. A deschis palma stanga si a strans cutitul in cealalta, apoi si-a taiat incet pielea, lasand
sa se vada o dara sangerie. A ridicat apoi palma paralel cu corpul meu, aratandui-o lui Vardas.

- Jur pe tronul de admoniu al lui Satan ca nu voi incerca sa te insel!

141
Dupa ce Vardas se convinge de bunele ei intentii, femeia sufla usor deasupra palmii si pielea se
vindeca ca prin minune.

- Urmati-ma...

Am parcurs sala luminata de umbre lungi si am ajuns in alta, care este decorata de sus pana jos in
rosu purpura cu violet, culorile preferate ale dezmatatului Azazel. Gandul mi se duce la
propunerea lui.

- Reena...Cand am venit aici, nu am gasit pe nimeni...Unde sunt defunctii?

Ea ramane cu spatele la mine, nemiscata...Apoi coboara umerii si rasufla greoi, cumva incurcata
de intrebarea mea.

- Am aranjat ca Azazel sa se duca la lacurile negre, alaturi de celelalte vrajitoare si concubine.

Sunt la o festivitate si nu se vor intoarce prea curand.

- Ce se va intampla cand Azazel iti va simti lipsa?

Glasul sonor al regelui o infioara, simtindu-se mereu pusa la incercare, pandita, urmarita de ochii
lui ce abia asteapta prima greseala.

- Nu imi va simti lipsa.

Ne oprim in fata unei mese ovale, desenata cu insemne satanice. Spre mirarea mea, regasesc
sigla lui Vardas undeva intr-un colt al mesei. Nu imi place ideea de a folosi nectar din aripile
mele, dar nu am de ales.

Reena aduce pe masa noua lumanari negre si noua lumanari albe. Aseaza in cerc lumanarile
negre apoi le incercuieste pe acestea cu cele albe si undeva in mijloc aprinde una rosie. Apoi vine
cu o carte grea si o tranteste pe masa. O deschide la o pagina oarecare, acolo unde vad o
incantatie foarte veche de schimbare a magiei.

142
Reena mai aduce si un pocal aurit, gol si desenat cu albastru si il aseaza in dreptul meu. Apoi
scoate acelasi cutit de mai dinainte si imi face semn. Inchid ochii si ma gandesc la
Kael...Indaratul pleoapelor mele se face intuneric...Apoi o vad ca prin vis pe preoteasa cum
deseneaza in aer cercuri cu acel cutit...Lumanarile se aprind de la sine, toate in afara de cea
rosie...Imi simt umerii zvacnind si imi scot aripile, apoi deschid ochii. Lumina mea palpaie in
odaia aflata in penumbra si deseneaza zidurile cu modele uitate de timp. M-am intors cu spatele
si am lasat varful unei aripi deasupra pocalului...Privirea angelica imi permite sa vad tot ceea ce
face Reena, care se misca incet, cu gesturi molatice...

Prin incantatii stiute doar de ea, reuseste sa stoarca din mine un suvoi subtire de lumina, care se
unduieste si iese in afara aripilor, aproape serpeste, fara voia mea...Am simtit o usoara usturime,
pentru ca esenta mea se impotriveste elementulul satanic reprezentat de pocal. Lumina se preface
in lacrimi care spala peretii vasului...Apoi licoarea capata forma a sapte perle albastrui sidefate si
pocalul scoate un fum ciudat.

M-am intors spre masa, uitandu-ma cu coada ochiului spre Vardas, care pare fascinat de ceea ce
se petrece. A uitat chiar si de ura pentru Mamuna.

- Dezbraca-te, ii spune ea incet, pe un ton incarcat de mister.

El isi ridica bratele si isi scoate haina peste cap, lasand la iveala bustul puternic si bratele marcate
de insemne. Pe piept se vede tronand pentagrama abisala, care a capatat o nuanta ruginie. Aud alt
oftat din partea Reenei, pe care nu stiu cum sa il interpretez.

Ea scoate dintre paginile cartii o pana neagra, dreapta si lucioasa. O pune langa carte si incepe sa
citeasca cu glas tare.

- Intunericul este vaduvit de lumina...Unde este lumina, nu este loc de intuneric si de

plans...Albul si negrul nu se pot cununa, doar dusmani etern...Cand prima raza de soare
strapunge genunile, ingerul plange la Miazanoapte si isi jertfeste aripile pentru salvarea
pierdutului...

143
Pasii ei felini ocolesc masa incet, ca si cand ar avea tot timpul din lume...Ia pocalul intr-o mana
si scufunda pana neagra in lacrimile mele. O misca de cateva ori murmurand ceva si cand o
scoate...este complet alba. Vardas casca ochii de uimire , ca si cand nu mai vazuse vreodata
magie si umbrele de pe fata lui sunt capturate de un oarecare respect.

Mana ei dreapta incepe sa danseze in apropierea pieptului sau, desenand incet pe pielea lui
Vardas linii invizibile, cu o candoare ce o regasesti doar la pictori. Pe masura ce face asta, liniile
pentagramei pier treptat, lasand pieptul neatins. E ca si cum nu a fost niciodata marcat. El se
atinge cu mainile peste tot, ca si cand nu ar crede ca tocmai s-a petrecut o minune.

- Asta e tot?

- Pecetea a fost stearsa si Printul nu mai are putere asupra ta.

Ochii caprui inchis o privesc acum intr-un mod straniu. Nu stiu sa descifrez ce este pe chipul lui,
desi am petrecut atat de mult timp printre oameni. Reena pare ca roseste usor...Ia pana alba si o
pune intre paginile cartii, apoi duce acel manuscris intr-un dulap pe care il incuie cu o vraja.
Dupa care isi trage din nou pelerina peste parul roscat.

- Ar trebui sa plecam. Am legat-o pe Kemra in temnita, dar acum e vremea sa o eliberez...Nu pot
sa las paznicul cetatii sa zaca in mizerie.

Ochii nostri s-au intalnit din nou. Reena imi transmite un mesaj pe care Vardas nu il poate auzi si
eu inclin usor din cap, a aprobare. Apoi ne conduce afara din palatul lui Azazel, folosind aceeasi
cale tainica.

***

Ma zvarcolesc cuprinsa de friguri si gem vartos, tinandu-ma de pantec si invartindu-ma in acest

pat blestemat. Pe toate cele noua raiuri!

- Cum pot sa te ajut?

144
Chipul lui Vardas este un tablou al nelinistii.

- Nu poti face nimic...E povara mea, icnesc eu si continui sa ma zvarcolesc.

- M-ai salvat de pecete, Layra! Prin spusele tale m-ai convins sa nu o ucid pe Mamuna... Iti sunt
dator!

- Te-am salvat doar ca sa fii sacrificat mai tarziu...nebunule! scrasnesc eu, cuprinsa de chinuri, cu
rasuflarea intretaiata.

- Nu putem sa il chemam pe Rafael?

- E interzis de Ceruri ca cineva sa se atinga de Lumina! Vrea sa ajunga la stapanul ei de demult si

de aceea ma tormenteaza!

Am icnit inca o data si am izbit cu pumnul in marginea patului. M-am intors cu spatele spre
Vardas, nevrand sa vad mila in ochii lui. El paraseste incaperea si se duce pe metereze sa vada ce
se intampla cu armata lui Belial. Inchid ochii pret de o clipa si se face intuneric...Apoi ma
regasesc intr-un loc cufundat intr-o lumina blanda...Plutesc deasupra unui piedestal de purpura in
Cerul de Opal...

Vad o silueta zburand ca un fulger printre nori, antrenand in caderea ei o pulbere

stralucitoare...Barbatul isi strange aripile uriase langa umeri si se opreste in fata mea. Irisii lui
albastri sunt cuprinsi de o tristete greu de descris...Fara sa spuna niciun cuvant vine si ma
cuprinde de brat, apoi incepem sa ne rotim unul in jurul altuia, in ritm ametitor...Aripile se
deschid falnic si se ingemaneaza. Pletele blonde ii flutura in bataia zefirului celest si el imi canta
incetisor cuvinte tamaduitoare.

- Trei maini de argint si trei slove de piatra...Piatra se sfarama si argintul curata de dinauntru spre
afara...Tot ce este rau sa piara...Nu te lasa invinsa de durere...

- Mai este putin si Domnul Lumilor va cere...murmur eu.

145
- Ultimul strigat al ingerului...canta el.

Ma infior si imi amintesc ca prin somn de cartea veche a Mamunei. Dansul nostru incarcat de
iubire divina atrage imprejur taria a mii de curcubee...Pletele mi se amesteca cu ale lui si ma
cuprinde in bratele tandre, soptindu-mi la ureche vorbele pe care nu vreau sa le aud.

- Nu cauta razbunarea daca nu vrei un sfarsit nevrednic...

Clatin din cap si imi ascut ochii cu incapatanare. El ma atinge cu degetul intre sprancene si simt
o ameteala puternica...apoi ma trezesc. Durerea s-a oprit, dar lacrimile imi mangaie obrajii
obositi.

CAPITOLUL 28: PRINTESA NOPTII

M-am dus sa cercetez Poarta. Nefilimul pe care l-am ucis a fost carbonizat si tot ce a mai ramas
din el este un munte de cenusa. Marginile portii stralucesc in mod straniu, pentru ca Belial
incearca acum alta viclenie. Nu a putut sfarama intrarea, asa ca incearca sa o topeasca folosind
foc din Infern. A luat cu sine vreo zece calareti si se chinuie de ceasuri intregi sa ne distruga
apararea.

Mi-am lovit bidiviul usor cu palma, indemnandu-l sa mearga spre iesire, dar frica lui este prea
mare si se retrage fornaind. Flacarile infernale sperie si ceilalti cai, iar cavalerii stau si asteapta
un indemn. Il vad pe Vardas calare pe un armasar negru superb, ce scuipa flacari albastre...Un
animal de umbral, demn de un rege, chiar si detronat de multe milenii. Ma uit spre deuronom si
el spre mine si ne intelegem din priviri asupra mutarii urmatoare. Nu putem deschide poarta,
usurand munca luciferienilor, dar nici nu putem astepta sa fim asediati la nesfarsit.

- Vom lua calea tunelurilor pana vom ajunge la Furca! Ne regrupam in afara portii si pornim o
ofensiva contra intunecatilor!

146
Cavalerii isi ridica sabiile in semn de supunere iar Vardas ii conduce pe o carare batatorita, care
serpuieste spre o curte de piatra. O alta iesire secreta?

Drumul se opreste in fata unui perete stravechi. Pare infundat. Caii si calaretii se opresc si ei si
toate privirile se indreapta spre rege. Acesta ridica mana dreapta, cu palma intinsa, orientata spre
zid si striga ceva intr-o limba stranie. Zidul se topeste ca prin farmec, dezvaluind un tunel inalt si
adanc, ce duce undeva in afara cetatii.

Drumul este incet si armata destul de mare, caii se misca cu precautie in intuneric si doar sabiile
ce lucesc in argintiu sau auriu lumineaza pacla umeda.

L-am lasat pe Vardas sa mearga inainte, iar eu voi ramane ultima, incheind sirul. Privirile
cavalerilor s-au preschimbat in priviri dornice de lupta, de dor de razbunare pentru chinurile
suferite in carcere, pastrand in ele si lumina izbanzii.

Rand pe rand, se strecoara in tunelul inalt, dar ingust si copitele cailor pocnesc din ce in ce mai
tare, patrunsi si ei de nerabdarea barbatilor imbracati in armuri vechi.

***

Zaresc soldatii ca mii de furnici, condusi de regele cu glas impunator, a carui mantie rosie si zale
argintii se imbina cu peisajul mohorat si stapanit de umbre.

Armata lui Belial este organizata in spatele Dealurilor Stihiei si tacerea noptii vesnice e tulburata
doar de zgomot de zale si de potcoavele armasarilor care lovesc ritmat pamantul sterp. Lumina,
stralucirea si caldura au parasit demult Adabadul, iar defunctii par niste fluturi stranii calarind
schelete de metal.

Deodata calul meu incepe sa dea semne de neliniste si scrutez stancile aparute in fata mea, ca nu
cumva sa fie vreo iscoada ascunsa in spatele lor. Ochii mei trec prin piatra si intuneric si
deslusesc silueta unei femei imbracate in negru, care poarta peste haine niste zale mestesugit
lucrate in aur rosu. Pelerina ii acopera pletele si chipul, dar mirosul imi spune imediat ca am de a

147
face cu o sluga de-a lui Lucifer. I-a trebuit mult curaj ca sa apara asa, pe neasteptate, in spatele
armatei!

Mi-am lungit gatul si am vazut soldatii urcand pe muchia dealului, apoi am auzit o larma
cumplita, semn ca luciferienii s-au dezlantuit asupra lui Vardas. Am vrut sa dau bice si sa ma duc
in ajutorul lor, dar silueta ascunsa dupa stanca ma asteapta.

Am descalecat si am vazut-o si pe ea facand la fel, semn ca ma poate vedea.

Calul se da cativa pasi inapoi, iar eu il mangai pe bot si ii soptesc sa stea. Pasii mei apasati se
impletesc cu pasii ei usori, iar panza aspra a vestmantului meu tulbura capa ei neagra de matase,
ce pare neatinsa de murdarie sau de vreo pala de vant.

- Arata-te! ii spun pe un glas poruncitor.

Femeia foloseste magie pentru a-si ascunde identitatea, dar trasaturile ei nu pot rezista prea mult
in fata ochilor mei invadatori, care ii spulbera misterul.

- Pe Opal! Esti ultima fiinta pe care ma asteptam sa o vad!

Uimirii mele ii raspunde un ras muscator, lasciv, cu unduiri fierbinti. Ochii ei negri ca adancurile
noptii si buzele rosii contrasteaza cu fata alba ca varul. Gluga ii cade pe umeri si lasa sa se vada
o coronita de cristale care ii inobileaza crestetul.

- Stii multe, dar nu stii totul Lauryel. Altfel ai fi prevazut venirea mea!

- Ce cauti aici, Lilith?

Ea se roteste in jurul meu, asa cum facuse si in ziua primei noastre intalniri. Dar pe atunci, eu
eram doar o sclava in mainile lui Lucifer, iar ea o printesa intunecata. A ramas la fel de sumbra
ca si atunci, dar Lumina mea e mai puternica ca oricand.

- Ce cautam cu totii...O cale de a pune capat acestor lupte inutile!

148
- Ce te face sa crezi ca ordinele Cerului ar fi inutile? Stai, aproape uitasem...Tu nu urmezi niciun
fel de ordine...mandria si incapatanarea ti-au fost mereu pavaza!

- Si perseverenta Lauryel...Perseverenta imi aduce mereu ceea ce imi doresc.

Atunci am izbucnit, facandu-o sa tresara sub zale.

- Vrei sa il detronezi pe Lucifer? Asta e dorinta ta?

Intrebarea mea furioasa o lasa nepasatoare. Ochii ei nu imi transmit nimic.

- Ce pasare ti-a soptit asa ceva la urechile angelice si de ce i-ai da crezare?

Vocea constiintei ma opreste de a nu spune alte vorbe nesabuite. Ma gandesc la preoteasa

roscata. Pana la urma, cu ce este mai buna Reena decat Lilith? Pot compara doua tradatoare si sa
mai sper ca una dintre ele va grai adevarul?

- Raspunde la intrebare!

Ea zambeste gales si dispretuitor totodata.

- Asa precum bine ai zis, eu nu urmez ordine. As putea pur si simplu sa plec.

- Tu ai venit pana aici sa ma cauti! Deci?

- Unicul pe care il ascult este Printul meu...Niciodata, in indelungata mea existenta, de la

Despartire si pana acum, nu mi-a trecut prin minte sa il detronez pe Lucifer! Ar trebui sa fii
nebun sa vrei asa ceva, tu nu stii cine este El?

- Sau poate iti joci rolul atat de bine, incat pana si tu ai ajuns sa crezi ca esti nevinovata...Inima
ta, la fel ca si a fratilor tai pierduti, e plina de viclesug!

149
- Ai putea fi surprinsa sa afli ca am depus un juramant. Incalcarea lui atrage dupa sine caderea in
Abis, locul unde nu mai exista decat haos si disperare. De ce mi-as dori asa ceva cand am de
milenii locul meu, langa tronul negru?

- Poate din cauza ca locul tau nu mai este de ajuns si vrei ceva mai mult!

Ea clatina din cap neincrezatoare. Ma priveste din nou cu superioritate.

- Am tot ceea ce mi-as putea dori: regate, dedicarea preoteselor mele, pretuirea Printului si sapte
fiice daruite de el. Nu da crezare oricarui zvon, Veghetorule, ca ai putea ajunge pe carari gresite!

Se opreste in fata mea, la o distanta de cativa pasi si ma scruteaza lent. Ochii ei sfredelitori ma
stanjenesc, mai ales cand vad ca se uita spre pantecele meu.

- Doare...Nu e asa?

Gandul mi se duce la scena din poiana. Daca printesa ar putea vedea ce s-a intamplat acolo, ar fi
in stare sa ma sfasie cu unghiile si cu dintii.

- Nu te amesteca in treburile Cerului, Lilith! Indiferent ce ai planui, renunta!

- Am venit pana aici sa iti spun un singur lucru: daca vei inmana darul Printului nostru asta il va
distruge... si odata cu el cade conducerea iar Infernul va fi sub domnia lui Azazel. Nici eu, nici
ceilalti, nu il dorim ca Print al nostru!

Planurile Reenei se amesteca cu spusele ei si gandurile mele, conturand un tablou. Ce rol joaca
Lilith in toate acestea? E un simplu pion sau e mai mult?

- Interesant...Aproape as putea sa jur ca am auzit pe dos fata de cum spui.

- Nu voi tolera ca dezmatatul de Azazel sa imi porunceasca ce sa fac! Nu are taria, cruzimea si
setea de putere a Printului, nu il va putea niciodata egala!

150
- Sa presupunem prin absurd ca sunt de acord cu tine...Lucifer ar trebui sa ramana pe tronul
negru, acolo unde ii este locul. Dar cat despre ceea ce mi-ai cerut, sa nu crezi ca imi pasa de ceea
ce spui tu sau celelalte capetenii. Darul va fi inapoiat Damnatului atunci cand vine sorocul si cu
asta am incheiat!

Am dat sa ma intorc si sa plec, dar mana ei ma prinde repede de poala hainei.

- Nu pleca inca...Asteapta!

M-am intors nemultumita. Ochii ei au devenit aproape rugatori.

- Stiu ca nu ma vei crede pe cuvant, dar nu vreau ca trupul nepretuitului meu sa arda ucis de
Lumina! Porti in tine o stea ce sta pe cale sa explodeze! Lauryel, nu doar ca il va distruge pe el,
dar va arde tot ce va intalni in cale! Noi putem fugi, ne putem ascunde, dar Lucifer...Stii cum
este, abia asteapta sa fie una cu ceea ce ii apartine si aceasta incapatanare il va sterge din lumea
formei!

Am incruntat din sprancene si m-am smucit, iar mana ei s-a retras.

- Si de ce mi-ar pasa de ceea ce se intampla cu el? Poate asta e voia Opalului, ca nedreptul tau
conducator sa piara si regatele sa ii arda in vesnicie! Poate ne-am saturat sa ne luptam la infinit
cu voi, sa culegem sange si suspine peste tot!

Lilith devine nelinistita...Mania incepe sa o cuprinda putin cate putin.

- De ce au au ordonat Cerurile distrugerea lui? Unde este dreptatea?

De data asta e randul meu sa rad cu sarcasm.

- Dreptate? Eu as numi-o gratiere. Daca dispare ca trup, Lucifer va inceta sa faca raul si isi va
izbavi spiritul, unicul lucru care i-a ramas nespurcat de intuneric.

- Nu poti face bine cu sila niciunei fiinte, este incalcarea Legii supreme!

151
- Dar poti face rau altora cu sila pentru ca este ingaduit, nu-i asa?

Spusele mele aspre o fac sa isi inghita gandurile ce voiau sa ii izbucneasca de sub buze. Ura ei
pentru mine este la fel de inflacarata ca oricand, mai ales de cand ne luptam ca egali. Si ii este
frica totodata. Se intoarce cu pas apasat si dispare indaratul stancii. Aud un vuiet, un nechezat
straniu si cand ajung acolo...Lilith disparuse...Am dat bice calului meu si m-am dus in valtoarea
bataliei.

CAPITOLUL 29: RENASTERE DIN CENUSA

Am infipt adanc sabia in capul bestiei si am auzit un urlet infricosator. Privind in stanga, vad
trupul masiv al lui Vardas purtat de armasarul negru, cum se preumbla ca un fulger pe Dealul
Stihiei, urmat de deuronomi. Urlete, mugete si vaiet sparg muntii din departare si se intorc ca
ecouri ce imi pangaresc urechile. Am scos taisul scunfundat in sange si am privit cu mila si
dezgust spre creatura infernala ce zace la picioare mele. E un zebb, un demon din adanc, ce
seamana cu un crocodil ridicat pe doua picioare. Unicul mod in care ii poti ucide este prin a le
strapunge creierul...Atunci ochii le devin sticlosi si se acopera de o albeata ciudata, pe masura ce
suflarea lor devine un abur inecacios.

Candva, fiintele de acest fel aveau un oarecare pret in ochii Damnatului, care a fost de fata la
nasterea lor din focurile abisului, dar acum au devenit doar niste pioni buni de sacrificat pe
campul de batalie. Pe cand ma gandeam la asta, sunt atacata frontal de un ostas al intunericului,
cineva cu un grad mai mare decat un simplu soldat, judecand dupa semnul de pe haina si dupa
incaltari. Poarta cu sine o arma taioasa, o secure cu doua taisuri, incinsa in fier negru. Nu are
scut, dar armura lucie il da de gol: este un luciferian cu o pozitie importanta.

Pe cand ne confruntam, gandurile vin si pleaca cu repeziciune, amintindu-mi numarul mortilor

din bataliile anterioare, pe cand ma aflam la suprafata Pamantului, in trup de carne muritoare.
Lucirea sabiilor noastre care se lovesc imi tulbura privirea si luciferianul profita de acest lucru ca

152
sa se fereasca abil. Se strecoara ca o umbra in spatele meu si ma loveste aprig cu piciorul in
grumaz. Am scrasnit din dinti si m-am intors ca un fulger, continuand sa atac orbeste. Daca ne-ar
privi cineva, nu ne-ar putea deosebi siluetele. Sabiile danseaza un dans al sangelui si o miscare
neatenta il costa scump. L-am strapuns in regiunea burtii iar el s-a clatinat. Am asteptat incordata
sa imi raspunda, dar sangele ii tasneste printre buzele carnoase si se prabuseste chiar pe monstrul
pe care il ucisesem mai inainte. E pe moarte...Ma duc repede spre el, inciudata de faptul ca trimit
in Abis o fiinta atat de desavarsita...chiar si in ratacirea ei. M-am aplecat spre el si i-am privit
trasaturile. Ochii lipsiti de iris ma privesc cu dusmanie si in acelasi timp cu resemnare. Se tine cu
mana de rana care sangereaza haotic si incearca sa fie cat mai demn, ca nu cumva sa moara in
dizgratie in fata mea si Printul intunericului sa afle si sa il blesteme.

- Fa-o pana la capat! muge el.

M-am ridicat in picioare brusc si am strans manerul sabiei in mana. Nu imi place deloc faptul ca
trebuie sa casapesc o fiinta la cererea ei. Doar pentru onoare.

Pletele castanii ale acestui tanar imi amintesc de stejarii sub care ma plimbam in zilele de vara,
pe cand slujeam Ordinului preotesc. Sunt lungi pana la umar, matasoase si ondulate, cu unduiri
dulci ce contrasteaza cu maxilarul dur.

Trupul ii este zvelt si bine legat iar mainile lungi si sensibile. Nu ma pot stapani sa nu ma intreb
care era culoarea ochilor sai inainte de Cadere. Am ridicat sabia in aer, tintind spre pieptul lui,
cand am fost atacata din spate de alta dihanie. Am simtit o zdruncinatura puternica si m-am
zgaltait din temelii, apoi am cazut inainte, pe burta, izbindu-ma cu capul de o stanca din
apropiere. Simt o durere atroce in zona tamplei si vad sangele curgand si murdarindu-mi genele.
Vederea mi se coloreaza in rosu si imi recuperez sabia cazuta in nisip. Inainte de a-mi recapata
suflul, aud un zgomot de pasi tarsiti si il vad pe tanarul de mai inainte cum se ridica si vine in
spatele fiarei. Acest zebb este cu mult mai mare decat celalalt si agilitatea ii este uimitoare...Mai
mult ca sigur a mai fost folosit si in alte confruntari. S-a pozitionat deasupra mea si si-a infipt
ghearele in nisip, umbrindu-ma cu silueta lui. Apoi racneste, deschizand gura larg si lasandu-ma
sa ii vad dintii ascutiti ca niste pumnale...Am dat sa ma ridic, iar el se pregateste de ultima
lovitura...ce se prevede a fi fatala pentru mine.

153
Pe cand era aproape sa imi smulga fata cu acei colti inspaimantatori, se opreste brusc in aer si
geme cumplit...cumplit si agonic...apoi cade peste mine. Am ramas strivita sub trupul lui, privind
uimita spre cel care imi sarise in ajutor: luciferianul.

Ii vad sabia cazand pe pamant si apoi se prabuseste din nou la baza stancii. M-am tras cu mare
greutate de sub fiara ce a murit naprasnic si m-am dus spre el. L-am gasit zacand cu fata in sus,
prada de razboi pentru ceilalti ostasi, asa ca l-am luat de brate si l-am ascuns dupa stanca. Ma
simt datoare sa ii salvez trupul, desi in urma cu cateva clipe tocmai ma pregateam sa ii curm
viata. Stanca ne fereste de sirul de soldati care se lupta undeva pe muchia dealului. Luciferianul
sta sprijinit cu spatele de piatra, rasufland greoi, cu gura inclestata si mana pe rana. Nu mai are
mult de trait si gandurile Printului incep sa il controleze.

- Trebuie sa ma ucizi...Trebuie, altfel...suspina el greoi.

Am simtit o zvacnire in inima si m-a podidit o mila fara margini. Cere o moarte onorabila si eu
nu il pot ucide...Nu pot...Mana imi tremura pe manerul armei. Dar daca nu o fac, Lucifer ii va
pedepsi pentru inalta tradare...Nu stai de vorba cu inamicul....Il ucizi sau esti ucis! Legile
intunericului sunt hade, aspre si reci!

- De ce m-ai ajutat?

Privirea sticloasa ma priveste straniu. Cred ca nici macar el nu poate pricepe.

- Nu stiu...Mi s-a parul a fi lucrul corect de facut.

- Lucrul corect de facut era sa lasi bestia sa ma ucida si sa imi duci trupul ca trofeu inaintea
Printului...Ce ar fi sa lasi minciuna deoparte?

El inghite in sec. Cum ar putea sa imi dezvaluie mie ordinele primite? Il asteapta o soarta mai rea
decat moartea daca Printul ii va citi gandurile.

154
- Lasa-ma sa ghicesc...Ai fost trimis de stapanul tau ca sa imi aperi trupul. Daca eu traiesc,
traieste si Lumina. Aceasta e pricina pentru care te invarti pe langa mine de cateva ceasuri, fara
sa indraznesti sa ma ataci direct?

- Esti pe aproape....murmura el.

- Si totusi...De ce m-ai atacat, daca scopul tau era protectia mea?

Privirea lui devine acum usor mandra si isi ridica trufas barbia.

- Am vrut sa simt pe pielea mea taisul armei tale.

- Minti.

El ramane neclintit, cu gandurile aiurea. Daca ma concentrez, pot sa le simt.

- Ai vrut sa vorbesti cu mine...nu-i asa?

Acum el zambeste subtire, in pofida durerii foarte mari.

- Ai ajuns si la partea cu adevarul.

Curiozitatea mea a depasit limita firescului. O neliniste ciudata imi cuprinde inima.

- Care iti este numele?

- Azza. Lord al taramului pierdut si cavaler de rangul unu in armata Printului.

- Si ce vrei sa vorbesti cu mine, Azza? Suntem in mijlocul bataliei.

El scrasneste din dinti, palid si incercanat...Se gandeste la existenta sa netrebnica.

- Vreau doar sa stiu...Este adevarat ca Lumina ta este un dar celest care ne poate salva de tirania
lui Lucifer?

155
Am ridicat din sprancene a mirare. Multe lucruri s-au spus despre ceea ce port in pantec, dar de
departe spusele lui sunt cele mai surprinzatoare.

- Dar nu sunteti liberi, nu asta v-ati dorit atunci cand ati incalcat poruncile divine?

Azza ofteaza prelung si ma priveste cu ochii adanci si batrani.

- Unii dintre noi isi doresc sa evadeze ...Dar nu putem. Suntem legati prin juramant si cine il
incalca...As vrea...As vrea sa...

- ...Ai vrea sa te intorci Acasa?!

Mana lui ma cuprinde febrila de brat si ma simt invadata de emotii covarsitoare.

- Te rog...Trebuie sa stiu Adevarul inainte sa ma trimiti in Abis!

I-am strans mana la randul meu, apoi am observat cum lucirea pielii mele se intensifica...O
energie alba tasneste din pumn si strapunge burta decazutului, facandu-l sa urle. M-am ridicat
aproape speriata, crezand ca asta il va dezintegra, dar...Lumina intra in el si ii vindeca rana cat ai
bate din palme. Azza se ridica incet si isi pipaie neincrezator rana. E un semn, este un semn
colosal! Daca Lumina a ales sa il crute, inseamna ca nu minte! La fel de uimit ca si mine, el
incepe sa rada...Dar nu este un ras sarcastic si rece, ci un ras aproape zglobiu, ca al unui copil
bucuros. Isi recupereaza arma si vine spre mine, apoi se aseaza intr-un genunchi dupa un vechi
ritual , infige arma in pamant si pune mana dreapta pe genunchiul stang, inclinand capul. Aud
cuvintele.

- Lasa-ma sa te slujesc! Vreau sa imi ispasesc pacatele si sa ma reintorc!

M-am dat inapoi, fiindca refuz sa cred ca se poate intampla asa ceva. Un Decazut care doreste sa
se intoarca in Opal? El ramane neclintit, in asteptarea raspunsului.

Fara sa vreau, simt lacrimile reci cum imi cutreiera obrazul. Aripile mi se deschid marete si
lumineaza intreg campul, orbind toate bestiile care sunt in raza mea. Aud mugete jalnice si tipete

156
lungi de sabii, amestecate cu suierul vantului. Las lacrimile sa curga si le prind...Cand imi ating
causul palmei, se transforma in perle vaporoase de lumina care isi modifica forma, aspectul si
culoarea...Devin niste steme colorate cu insemne care pulseaza si atunci sunt izbita de o
revelatie: tocmai am eliberat unul dintre darurile Decazutului Azza! E voia Cerului!

Lacrimile plutesc si se aseaza pe umerii lui, formand doua peceti razboinice.

- Ridica-te Azza...Din cenusa intunericului, spre lumina cea negraita!

Fostul decazut se ridica demn, cu ochii stralucind si icnind a planset. E usurat.

E atat de usurat, atat de uimit ca i-a fost acordata inca o sansa! L-am prins de umar incurajator si
i-am soptit niste cuvinte in limba straveche a Opalului. Cuvinte demult uitate, ingropate sub
maldarul de faradelegi pe care le facuse de-a lungul erelor. Si-a lasat capul pe umarul meu si a
ascultat imnul, asa cum ar asculta un copil cantecul de leagan al mamei sale. De cand timp
inseteaza urechile lui dupa imnuri ceresti? Pe cand isi ridica genele bogate, ii vad ochii negri si
luciosi acoperiti de frumusetea iertarii divine. Va putea oare Azza sa rascumpere toate crimele pe
care le-a facut in numele Printului? Nu stiu, dar ochii lui abia renascuti in albastru- verzui imi
dau multe sperante. Mare este Lumina cereasca!

CAPITOLUL 30: CULOAREA RAZBOIULUI

Azza isi ridica capul si ma priveste recunoscator. Mi-a luat ceva timp ca sa trec peste uimirea
fara margini care mi-a cuprins sufletul. Ochii lui senini sunt insa tulburati de o mare frica. Ii stiu
gandurile si il prind de umar, incurajandu-l din privire. Acum ca a renuntat la lucrarile
intunericului, nu mai stie care e locul lui.

- Nu te teme, nu te voi pune sa iti ucizi fostii camarazi. Te voi trimite departe de batalie cu o
misie foarte importanta.

157
El inclina din cap supus si isi aseaza sabia la sold.

- Cauta-l pe preotul rosu numit Landir si adu-l inapoi. Trebuie sa aflu daca este un dezertor, un
tradator sau...daca planuieste altceva.

- A disparut?

- Nu este de gasit si simt ca foloseste magie ca sa se ascunda.

- Si daca a tradat...Ce se va intampla cu el?

Pentru prima oara in lungul sau intuneric, Azza isi face griji pentru altcineva.

- Va fi supus judecatii de catre regele lui si daca va fi gasit vinovat...Cunosc mania lui
Vardas...Nu stiu daca va suporta sa fie tradat inca o data.

- Aceeasi soarta ma asteapta si pe mine, nu-i asa?

Ii este frica. Se gandeste la momentul reintoarcerii in Opal.

- Azza, ai fost salvat prin gratia divina, dar trecutul tau intunecat nu poate fi sters. Va trebuie sa
te rascumperi fata de fratii tai ceresti si umani pe care i-ai ranit...Vestea buna este ca poti incepe
chiar de acum. Gaseste-l!

- Ascult si ma supun! zise el hotarat si pleaca ca un fulger cenusiu, in partea opusa bataliei,
zburand peste campiile cenusii si pierzandu-se in noapte.

Am ramas singura si am oftat din greu, apoi am parasit ascunzisul stancilor golase, pentru ca
acolo...printre luciferieni si demoni, Vardas are nevoie de ajutor.

***

Calea imi este taiata de un caine infernal de marime uriasa...Are gura scaldata in sangele
cavalerilor si unul dintre coltii triunghiulari ii este sfaramat...Ma vede si incepe sa maraie, apoi

158
se da cativa pasi inapoi, continuand sa pastreze postura amenintatoare...Ma intorc fulgerator si
infig sabia in pieptul unui luciferian ce dorea sa ma ia prin surprindere...Acesta racneste, eu imi
trag sabia din el si cu o miscare fulger ii retez capul de pe umeri...Capul cu plete brune se
rostogoleste si ochii negri ii raman semideschisi, ficsi si stranii...urmarind tarana. Puhoiul de
sange imi sare pe vesminte si maini, iar taisul sabiei este umed si sticleste in lumina verzuie a
Adabadului. De-a stanga si de-a dreapta mea se lupta orbeste atat cavalerii luminii, cat si
cavalerii intunericului, iar pierderile sunt imense.

Sunt prea multi...Nenorocitul de Belial vrea sa cucereasca cetatea cu orice pret. Nu doar ca este
asezata strategic, ci adaposeste si multe cai de iesire din Umbral. Portalul pe care l-am folosit ca
sa ma intalnesc cu Rafael este un nod stravechi prin care intunecatii pot sa strapunga urmatorul
cer si sa intre prin efractie in Gradinile Ingerilor. Nu pot permite ca cetatea sa fie cotropita de ei!

In vreme ce gandesc acestea, mana mea casapaseste tot ce intalneste in jur. Atunci cand vine
vorba de retezat gaturile bestiilor infernale, sabia devina una cu bratul meu si creeaza impreuna o
simfonie sangeroasa demna de invidiat.

Il vad pe Vardas pe muchia dealului inconjurat de mai multi inamici, dintre care cel mai inalt
dintre ei e chiar Belial. Mi-am scos aripile cu un zgomot de trasnet si am zburat pana acolo cu
viteza vantului turbat, rascolind nisipul la cativa metri inaltime...In trecere, m-am ciocnit de un
soldat care se lupta de zor cu un deuronom...M-am redresat si i-am retezat capul din mers,
lasandu-l descumpanit pe bietul cavaler, care a ramas cu mana suspendata pe sabie si uitandu-se
lung. Nu a avut insa timp de odihna pentru ca a fost atacat de un altul...

Mi-am indreptat ochii spre ingerul din stanga lui Vardas si cand am ajuns in dreptul lui l-am izbit
in plin, facandu-l sa cada...Mi-am strans aripile si am revenit la nivelul solului, pasind apasat si
cutremurand totul in cale. Vardas ma vede, dar este prea ocupat sa se dueleze cu
Belial...Ciocnirile armelor imi tulbura ochii. Luciferianul se aduna de pe jos si vine sa ma
confrunte. Dupa cateva miscari din incheietura, l-am adus cu spatele in zona unei stanci izolate,
apoi l-am imbrancit cu piciorul...S-a ciocnit puternic de piatra si a icnit, apoi si-a scos si el
aripile.

159
- Faima te precede...Veghetorule! Lucifer nu a mintit cand ti-a laudat taria!

Ranjeste. Laude? De cand am nevoie ca Printul intunericului sa ma laude? Ma incrunt si imi

musc buza, decisa sa ii scurtez acel zambet odata pentru totdeauna.

- Tu cine mai esti?

- Ghiceste.

Nu imi place felul cum se joaca. As prefera sa ne jucam din varful sabiilor si sa ii desenez niste
insemne pe piele, pe care sa nu le uite prea curand. Ma arunc spre el zburand la distanta mica de
pamant si el se ridica de asemenea in aer. Am abandonat lupta de jos pentru cea de sus si aripile
noastre se inclesteaza. Dupa doua trei lovituri furioase, reusesc sa ii frang o bucata din aripa
dreapta, dar luciferianul o regenereaza rapid si se intoarce. Nu este unul de rand, altfel nu ar
putea sa faca asta. E unul dintre emisarii intunecatului si simt ca vrea sa imi spuna ceva inainte
sa ii curm viata. Pentru ca asa se va intampla, eu voi fi calaul.

Pe cand imi indreptam arma spre pantecele lui se aude un zgomot lung de goarna. Gros, ragusit
si sinistru, vestind o amenintare de proportii. Ne-am oprit pentru o clipa, la timp ca sa vedem o
hoarda de animale cu pielea rosie cum strabate campia. Luciferianul strange din dinti, parca
infricosat si manios deopotriva, apoi rosteste un blestem cu iz de putreziciune. Printre cuvintele
insirate reusesc sa deslusesc cuvantul "preotul". Fara vreun avertisment, el abandoneaza lupta si
zboara repede spre flancul lui, iar eu raman in urma strigandu-i "lasule". Se aud strigate de
groaza si gemete de durere si vad o ceata de oameni ce poarta flamuri rosii, care calaresc acele
bestii maiestuoase. Fiecare bestie are marimea unui caine infernal si imi aminteste de animalele
pradatoare de la suprafata Pamantului. Ochii lor sunt de un albastru rece...Cozile lor se termina
cu varfuri de sarpe, care scuipa venin si sunt comandate de preotii care le calaresc.

In fruntea cetei il zaresc pe Landir. E imbracat in rosu, incins cu o naframa aurie si are parul
prins la spate cu panglici impletite straniu. S-a intors sa ne ajute?

Nu mai cartesc sansei, ci fac semn roscatului iar el imi raspunde ridicand mana, apoi intra printre
randurile dusmane ca o secure pe o campie de grau...Gaturile si bratele soldatilor se frang sub

160
coltii fiarelor si sangele curge cu atata inversunare, incat nisipul a devenit rosu...Batalia rosie.
Dar unde a disparut Azza? De ce nu este alaturi de preot, asa cum am stabilit? Nu am timp sa ma
mai intreb. S-a dezlantuit urgia...Noaptea trece greu si balanta tocmai a inclinat in favoarea
noastra...Vardas si Belial se lupta neobositi de cateva ceasuri, iar eu nimicesc tot ce intalnesc in
cale, nelasandu-i sa rasufle...Nu simt oboseala, nici mila, nici macar remuscare...

Am manecile hainei taiate in cateva locuri si armura crapata, dar nu am capatat vreo rana fatala.
Chipul imi este murdar de sange si pletele sunt acoperite de un colb argintiu...Ma strecor printre
randuri si imi caut armasarul, pe care il lasasem priponit langa stanci...dar nu il mai gasesc. Aud
insa un tropot ciudat si vad o silueta ivindu-se serpeste...Un armasar maroniu si plin de spume se
opreste in apropierea mea...Un prieten sau un dusman? Ceva imi spune ca le voi avea pe
amandoua. Ma reped cu sabia scoasa si prind fraiele calului.

- Stai, nu ma ucide! aud o voce slaba...

Strapung intunericul cu vederea angelica si vad o femeie gatita de lupta, imbracata in straie
barbatesti si acoperita de un scut....Ea sare degraba de pe cal si se apropie de mine. Umbrele
dispar incet in prezenta ei si ii vad trasaturile.

- Reena?

Are mainile foarte slabite si abia se tine pe picioare. Sabia scurta pe care o tine ii scapa printre
degete si se izbeste de tarana. Nu as fi crezut ca fosta regina stie sa lupte ca un cavaler! Ochii ii
stralucesc de fierbinteala si se clatina. Oboseala bataliei? Ea face semn ca nu si isi sumete
manecile pana deasupra coatelor...Vad dare lungi insangerate care o brazdeaza, marcate pe
deasupra cu negru.

- Ce ti s-a intamplat?

- Azazel.

Nu este nevoie de mai mult ca sa stiu ca a fost torturata cu magie de cea mai joasa speta. Este
foarte bolnava si nu stiu daca va reusi sa prinda zorile.

161
- Ai spus ca nu va afla nimic despre intalnirea noastra!

Ea isi sprijina capul ametit si inchide ochii. Abia mai sopteste.

- Am mintit...Cum ar putea sa nu stie? A fost stapanul meu pentru prea mult timp...S-a dus la
lacurile negre doar pentru ca voia sa stie ce planuiesc si a trimis un spion deghizat ca soim, in
vremea cand noi ne incercam sa il scapam pe Vardas de pecete....La intoarcere m-a pedepsit
aspru...Landir a incercat sa...

Se opreste si incearca sa isi traga rasuflarea.

- A venit dupa tine?

- Eu si fratele meu suntem legati in feluri pe care voi ingerii nu le-ati putea niciodata
intelege...Chiar daca am fost despartiti de timp, spatiu si imprejurari, chiar si acum simtim cand
unul dintre noi este in primejdie...

- A cui este armata de bestii rosii?

Ea zambeste obosita. Imi da de inteles ca este a ei, armata plasmuita din para si foc antic prin
vraji stiute doar de ea si de o mana de preoti.

- Trebuie sa stai ferita pana se termina batalia...Esti otravita cu magie neagra si te vor dobori ca
pe o pasare ranita! Ma auzi, Reena? Nu pot sa te protejez si sa fiu in acelasi timp in miezul
luptei.

- O sa imi fac un cerc protector si nimeni nu ma va vedea. Nu iti fa griji pentru mine, ci pentru
tine... Belial te asteapta.

Am intors capul mirata. La intrebarea mea muta a venit si raspunsul.

- Vardas a incercat sa il tina ocupat pentru ca se teme sa nu fii ucisa, dar tu esti cea care trebuie
sa il confrunti. Daca il ucizi, lupta este castigata.

162
I-am facut semn sa se ascunda si am incalecat pe calul ei rosu. Calul razboiului.

CAPITOLUL 31: SANGELE CERE SANGE

Am zburat ametitor peste vartejurile negre formate de aripile luciferienilor si mi-am lipit talpile
de pamant exact in fata lui Vardas.

-Da-te din calea mea! Este al meu!

Regele se opreste pret de o clipa din lupta si Belial ramane uimit, cu sabia suspendata in aer.
Incepe sa rada. Vardas lasa garda jos si se retrage pentru a ma infrunta. Capetenia se retrage si
ea, asa cum cer regulile si asteapta sa vada ce se va intampla. Un decazut ca Belial respecta caile
duelului? O raritate...

-Nici vorba Lauryel! Treaba mea este sa te tin departe de miezul bataliei! Vei avea de purtat cea
mai grea dintre batalii- ultima, nu iti este de ajuns?

- Da-te din calea mea, Vardas!

El se incrunta, nevrand sa respecte porunca. Clatina din cap nehotarat, neintelegand apriga mea
dorinta.

-Cred ca imi placeai mai mult cand erai doar Layra. Nu erai asa nesabuita!

- Fereste-te...sau te voi obliga sa o faci!

El ofteaza si se da in laturi, iar eu imi scald ochii in acest peisaj sumbru, care nu vesteste nimic
bun. Chiar si cu ajutorul lui Landir si al roscatei, nu putem sa ii invingem pe luciferienii
incrancenati, multi ca frunza si iarba.

163
- Suna retragerea! Avem prea multi raniti si suntem depasiti ca numar.

-Dar, Veghetorule...!

- E macel, Vardas! Fa asa cum poruncesc daca vrei sa supravietuiasca cineva!

El isi roteste ochii peste multimea maniata de oameni si ingeri, privind taisurile ce picura de
sange si umbrele care incep sa se destrame, vestind zorile. Ridica de la piept cornul si sufla
prelung...Multimea miscatoare se agita intocmai ca valurile marii si se aud strigate si tropote de
cai. Vardas incaleca pe armasarul sau si da bice, conducandu-si oamenii spre adapost si ucigand
tot ce ii apare in cale.

***

Sabia lui Belial se ciocneste cumplit de a mea si zdrangane sinistru. Pentru a nu stiu cata oara,
imi doresc sa ii simt inima in varful taisului...Sa o simt incetand a bate si sa elimin capetenia de
pe tabla de sah. El este cel care a stat in calea misiunii mele inca de la inceput. Nu am uitat ziua
in care m-a torturat pe acea masa, ziua fatidica in care am aflat ca Lucifer imi este frate spiritual.
Am incetat atunci sa fiu umana si am imbratisat din ce in ce mai mult esenta angelica.

Acum..Abia ma recunosc...Imi vad bratul manuind sabia cu maiestrie, asa cum o manuia candva
Kael, pe numele sau pamantesc Makai. Odata cu transformarea trupului meu in unul de cristal
mi-am amintit toate invataturile stravechi. Nu, nu am fost creata sa fiu inger luptator, dar darurile
ascunse in mine imi dau intelepciune si darzenie si pot sa joc orice rol este necesar, pana aceasta
batalie se va sfarsi. Atunci, in deplina glorie, imi voi lua locul in Cer, eliberata de povara.

Sabia mesterita a lui Belial ma face sa dau inapoi si bat in retragere. Il duc incet spre zona dintre
stanci, acolo unde nu vom fi incurcati de ceilalti. Rand pe rand, cavalerii luminii cad ca spicele
dar isi revin la fel de repede si continua sa lupte. Sabiile reusesc sa ii raneasca, dar ei nu pot muri
si aceasta batalie poate tine la infinit. Am nevoie sa il ranesc pe Belial sau si mai grav...de un
armistitiu. Ceea ce ma supara cel mai tare este faptul ca Belial refuza sa ma raneasca serios. Face
tot ce poate sa nu ma atinga si danseaza in jurul meu un dans straniu. L-am impins cu toata forta,
iar el s-a ridicat in aer si si-a deschis aripile din fum, cu forma de liliac. Vrea sa duca lupta in aer.

164
Asa sa fie! Am zburat si eu si am inceput sa ne lovim cu sete, uitand si de sabii si de orice regula
a duelului. Un pumn sanatos imi schimonoseste fata si imi intorc obrazul, scuipand sange. De ce
si-a aruncat sabia? Mi se intareste inca o data in minte ideea ca cineva i-a ordonat sa nu fiu ucisa.
Trupul meu este mai fragil decat al lor si poate fi distrus definitiv, pentru ca nu mai sunt nici in
carne, dar nu sunt nici duh. Ma stramb si il lovesc cu piciorul in pantec, apoi ma rasucesc in aer,
dandu-ma peste cap si zbor pe deasupra lui, luand un loc strategic deasupra stancii. Aceasta nu
va fi o lupta dreapta...De prea mult timp isi doreste Belial sa ma vada sangerand. Pletele inchise i
se zbat si pupilele ii devin rosii de furie.

Zboara ca o sageata pana in apropierea mea, cu pumnul pregatit, dar ma feresc si il apuc de
picioare, apoi il invart prin aer si il izbesc cu tampla de stanca. Icneste, apoi murmura niste
blesteme in limba-i neguroasa si scoate un cutit scurt.

- O sa te spintec, nenorocito!

- Daca reusesti sa te apropii de mine...poate. Dar am o banuiala ca nu poti sa ma ucizi nici daca
ai ajunge....Ai incalca tu ordinele Printului intunericului?

El scrasneste din dinti, manios ca a fost deconspirat si vine spre mine ca un berbece. Nu se invata
niciodata minte! Il evit, la fel ca si prima oara si ma strecor ca un peste prin apa raului, dar el ma
prinde in trecere de aripa alba si ma scrijeleste cu cutitul. Urlu prelung si imi eliberez aripa cu un
spasm, privind nectarul divin cum curge siroaie pe tarana murdara de sange... Acolo unde cade
licoarea incep sa creasca de indata flori de diferite culori, ce seamana cu lacrimile...Belial
ramane uimit pentru o clipa, apoi se napusteste cu capul in trunchiul meu. Am apucat sa rasuflu o
clipa, ca apoi sa mi se taie respiratia din nou...Lovitura mi-a adus un pietroi in stomac si ametesc
teribil...El ranjeste satisfacut si ma loveste necontenit, in vreme ce ma prabusesc lent spre
pamant...

Prin minte mi se perinda chipul lui Vardas si al lui Azza...A reusit oare sa duca macar o parte din
cavaleri la adapost? Macar sa nu mor pentru nimic. Am inchis ochii pe jumatate si m-am lasat in
voia prabusirii, care doreste sa imi sfarame oasele. Inamicul ma prinde de aripi ca pe o pasare
ranita si se pregateste sa ma izbeasca de stanca. Ii vad cutitul in mana dreapta si ma intorc

165
fulgerator. Inainte ca el sa se dezmeticeasca, il lovesc strasnic cu piciorul si insfac cutitul. El ma
trage de aripi cu multa cruzime si eu ma las dusa inspre el, apoi ii infig lama in pantec, cu o
miscare de pantera. Aripile noastre s-au amestecat si nimeni nu vede ceea ce se petrece, dar se
aude vuiet mare de aripi, semn ca luciferienii ii pun pe fuga pe cavalerii raniti. Zborul lor
inceteaza deodata, cand eu ma dau la o parte si il las liber pe Belial de imbratisarea mea
criminala. Se aude un strigat infricosator.

- Comandantul este cazut! Este cazut!

Cu ochii cuprinsi de fierbinteala, cu sangele siroind prin armura subtire, Belial se tine cu mana
de rana si se pogoara spre pamant, zburand dezordonat.

Cineva vine sa il prinda inainte de a atinge solul, dar el il loveste cu cotul si aterizeaza pe
propriile picioare. Se uita crunt in ochii mei, apoi se stramba de durere. Face un semn de
retragere, spre mirarea celorlalti luptatori intunecati. Eram aproape pierduti, dar victoria mea a
oprit batalia. Deocamdata. Am zburat cat am putut de repede spre cetatea mohorata a
Adabadului, care adaposteste in ea toata suflarea cavalereasca. Am trecut razant de ziduri si m-
am dus sa il caut pe Vardas. Il vad alaturi de Landir, vorbind cu glas scazut, palizi si obositi.
Peisajul din curte este trist si dezolant...Cavalerii stralucitori au armurile rupte, sabiile frante,
sunt acoperiti de rani din cap pana in picioare, iar unii dintre ei indura chinuri groaznice,
neputand sa moara. Ce am facut? I-am scos dintr-un iad doar ca sa ii aduc in altul? Unica mea
mangaiere este faptul ca si luciferienii sunt la fel de raniti. Vor trebuie sa se intoarca cu forte noi
si asta ne va castiga niste timp. Insa cetatea nu mai este un loc sigur si suntem prea putini.

- Veghetorule!

Landir vine spre mine ducand de lant una dintre acele bestii.

- Unde este sora ta?

El pleaca ochii in pamant. E pentru prima oara cand il vad ingrijorat cu adevarat.

- Zace. E pierduta...E otravita si doar Azazel are leacul.

166
- Atunci sa facem cumva sa luam acel leac!

- Nu o sa il dea niciodata, indiferent ce i-ai promite, Layra...aud vocea grava a lui Vardas.

- Cine a spus ca voi promite ceva? Il voi obliga!

- Vrei sa pleci si sa lasi cetatea descoperita doar pentru a o salva?

Intrebarea lui Vardas il lasa pe preot cu o cuta intre sprancene.

- Fie ca iti place sau nu, Reena este acum una de-a noastra. Daca nu era ea, tu erai inca sclavul
pecetii si fara tine batalia era pierduta demult.

El incuviinteaza iar Landir ofteaza din adanc. Ne uitam de jur-imprejur si ochii nostri
impartasesc acelasi intuneric: pretutindeni doar gemete si chin.

- Suntem grav raniti si nu avem niciun tamaduitor. Magia lui Landir nu este suficienta pentru a-i
face iarasi gata de lupta...Suntem in incurcatura, Layra.

- Avem tamaduitori regele meu...Dar nu sunt aici, sunt in capitala, zice Landir.

Ochii mi s-au marit pe data si l-am privit cu interes.

- Crezi ca vindecatorii de acolo o sa ii salveze?

- Am toata increderea ca Maicile isi vor face treaba, dar trebuie sa ajungem in oras. E cale lunga
si cavalerii trebuie sa se odihneasca. Macar o noapte.

Maicile...Maicile...Nu am auzit pana acum de ordinul acesta de tamaduitori.

- La crepetul zorilor dai semnalul de plecare, Vardas. Sufera prea mult si drumul va fi un calvar
pentru toata lumea. Pe cei mai raniti ii vom purta in lectici, dar vom ajunge in capitala si acolo ne
vom baricada si pregati.

167
Regele inclina din cap si se duce sa vegheze asupra armatei. Am ramas alaturi de Landir, care se
framanta si se foieste, ca si cum s-ar gandi la ceva ingrozitor.

- Ce este? Spune odata, preotule!

- Reena mi-a zis ca ultima batalie se va duce dupa zidurile Bardoomului.

- Sora ta a mai spus ca il voi ucide pe Belial, dar asta nu s-a intamplat.

- Prezicerile nu pot fi exacte cand este vorba de o singura fiinta, dar cand este vorba de multimi
de fiinte...Totul arata intr-acolo, Veghetorule...

- Daca sfarsitul e in Bardoom...sangele va cere sange. Acum vreau sa ma duci pana in odaia
Reenei. Trebuie sa vorbesc cu ea.

El imi face un gest larg cu mana, facandu-mi semn sa il urmez.

CAPITOLUL 32: NASTEREA UNUI SEMI-INGER

Am intrat in camera scufundata in semiintuneric. S-au lasat tenebrele peste Adabad si cetatea
pare mai sumbra ca oricand. Vad marmura cenusie cu triste sclipiri, patata de sange. Apoi, o
silueta alungita intr-un pat, o femeie imbracata in straie de cavaler, care rasufla cu greu...

Alaturi de ea il regasesc pe regele Deuronomilor, care i-a asternut pe frunte o basma inmuiata in
apa. Reena deschide ochii cenusii, fara viata, cautandu-ma...Parca mi-ar implora ajutorul cu
ajutorul irisilor.

- Tu esti...Veghetorule?

168
Arata ca o fantasma desprinsa dintr-un taram pierdut. Ochii incercanati, buzele supte de febra si
pielea ca un pergament o fac de nerecunoscut. Cat de trecatoare este frumusetea in fata bolii!
Ranile de pe maini s-au cicatrizat, dar a ramas cu dare negre de licoare inchegata.

- Reena...Crezi ca vei rezista calatoriei pana la Bardoom?

Ea misca din cap in semn de negatie.

- Te putem vindeca. Mai rezista inca putin.

I-am luat mana si m-am uitat in ochii ingrijorati ai lui Vardas. Toata ura lui pentru fosta regina s-
a topit intr-un maldar de nefericire.

- Pregateste o lectica pentru ea si da semnalul de plecare.

El inclina din cap si o lasa cu greu, pasind nesigur spre iesire. Si are de ce sa fie ingrijorat,
fiindca esenta Reenei este pe cale sa se dezintegreze. Pielea ei scorojita imi spune ca are in ea
focul distrugerii, care ii va mistui trupul. Daca nu o dezlegam curand, va sfarsi ca prada de razboi
pentru Lucifer, atrasa in haul negru al condamnatilor.

- Crezi ca mai exista iertare pentru mine?

Ochii femeii cersesc izbavirea si martor imi este Opalul, mi-as dori asa de mult sa ii ofer alinarea
ultima. Gandul mi se duce la Azza...Daca el a putut sa imbratiseze din nou lumina, de ce nu ar
putea si ea? Pana la urma, tot ceea ce a facut a fost pentru binele Adabadului. S-a facut sora cu
intunericul pentru a trece puntea si a reintoarce Deuronomii.

- Sunt incredintata de aceasta. Dar va trebui sa o castigi. Si nu vei reusi daca abandonezi lupta si
ne parasesti...

- Sunt asa de obosita...murmura ea cu istovire.

- Stiu, stiu...zic si ii strang mana, incercand sa ii dau din taria mea.

169
Apoi un fulger mi se aprinde in minte, ca o revelatie. Oare as putea folosi unul dintre darurile
angelice din mine ca sa ii prelungesc viata?

M-am ridicat in picioare, stand langa patul ei si mi-am scos armura. Apoi am inchis ochii si am
inceput sa ma rog. Muribunda nu spune nimic, dar din cand in cand aud cate un scancet de
durere. E intr-o agonie ingrozitoare si plateste pretul pentru slujirea lui Azazel. Am scos de la
brau un cutit scurt si mi-am crestat palma, intarind dedicarea mea, cerandu-i direct lui ISH sa
crute aceasta fiinta. Astept, astept, dar nu se intampla nimic, nu primesc niciun raspuns si nici nu
vad inscrisuri aurii pe aripile mele. Fata Reenei este plina de lacrimi.

Se aude usa trantindu-se si Vardas intra alaturi de inca doi barbati, carand o lectica din lemn, cu
fetele vadit posomorate. Atat eu cat si ei simtim ca o vom duce pe femeie pe ultimul sau drum.
Nu va apuca sa vada capitala, nici sa se bucure de harul Maicilor. Nu poate fi mutata. Tot ce
putem face e sa ii tinem mana cand se va scufunda in tenebre.

- Vardas...se aude vocea ei slaba.

El lasa tot si se duce degraba spre patul ei, facand semn celor doi sa iasa afara. Ingenunchiaza si
se apropie de fata Reenei, sorbindu-i vorbele.

- Nu mai am mult...Trebuie sa stiu ca ma ierti.

- Nu, lupta-te...Sunt aici, cu tine. Ai rezistat milenii ca sa mori acum?

- Sunt satula de lupta, regele meu. Vreau sa ma odihnesc.

El isi ridica ochii deznadajduit spre mine. Nu cred ca l-am mai vazut vreodata intr-o stare ca
aceasta, nici macar atunci cand l-am eliberat din robia zeului pesterii. Din nefericire, pentru ea nu
va exista nicio odihna, ci doar un chin perpetuu si cadere in gol. Ma sucesc, imi numar pasii si
caut in minte o poteca noua. Cerul nu imi raspunde, ceea ce inseamna ca salvarea femeii nu mai
tine de ingeri si nici macar de Azazel. Reena culege ceea ce a semanat, dar asta nu ma face sa ma
simt mai bine si pe deasupra il distrage pe Vardas de la lupta finala.

170
- Nu cunosti nicio cale prin care sa o pastram langa noi?

- Vardas, oricat ma gandesc, am in minte doar un lucru: putem sa o tinem in viata pana ajungem
in capitala, dar am nevoie de un artefact puternic, de un cristal sau de un atribut angelic. Ai asa
ceva?

- Pe primele doua nu le am, dar am cu mine un inger...banguie el.

- Ai dreptate...Sunt unicul inger cu o putere suficient de mare pentru a pacali moartea. Dar
darurile din mine nu sunt destinate pentru oameni, ci pentru Decazuti. Nu au fost create pentru
regnul vostru, intelegi?

- Inteleg...Dar nu o pot pierde, Lauryel...Ce sa fac?

Il vad cum se framanta si ma cuprinde mila. Inima neimblanzita a deuronomului tocmai a

cunoscut puterea iertarii. A inteles rolul sotiei sale in marele angrenaj cosmic. Cine se crede
acest Azazel ca sa ii rapeasca si ultima speranta? Gandul mi se duce la pactul oferit nu demult.
Nu, nu pot sa fac intelegeri cu intunericul si sa revin pe acea cale a pierzaniei, dar pot sa folosesc
inca o data puterea sacrificiului. Il trag pe Vardas alaturi si imi scot sabia de la brau.

- Asculta. Singurul atribut care este al meu sunt aripile.

- Ai innebunit? ridica el vocea, simtind gandul meu.

- Vrei sa o salvezi sau nu?

- Pretul e prea mare. Te vei rani si vei sangera!

- Maicile din Bardoom ma vor vindeca, la fel ca pe ceilalti. Imi voi lua aripa inapoi de indata ce
Reena se va insanatosi. E singura cale si o stii!

- Vardas...striga muribunda. Vardas, se intampla ceva...

171
Ne-am dus degraba spre femeie si am vazut cum pieptul i s-a aprins ca si cand ar fi jar iar ochii
candva albastri- verzui s-au albit.

- Ajuta-ma...Te rog...zice ea cu glas schimbat, infiorator si disperat.

Am inchis ochii si am rasuflat adanc, scotandu-mi aripile. Lumina lor umple camera si ii orbeste
pe cei doi, dandu-la o raza de nadejde. M-am intors cu spatele si m-am sprijinit de perete,
asteptand durerea. Aud sabia suierand in aer, manuita de Vardas, care o roteste cu precizie si
simt o zdrucinatura puternica, urmata de o arsura cumplita. Am urlat din strafunduri si mi-am
vazut aripa retezata cazand pe podea ca un fulg nevinovat, sclipind naucitor in nuante usor
albastrii. Pe cand imi recapatam suflarea, Vardas ridica cu greu aripa pe brate, ducand-o pe pat si
umpland podeaua de licoare albastra. Sangele meu.

M-am pravalit in genunchi si am incercat sa imi recapat rasuflarea, incercand sa imi stapanesc
gemetele. Mi-am infipt mainile in perete, destramandu-l si agonia mea zguduie cladirea. Aud
pasi pe coridor.

- Grabeste-te...Ridic-o, Vardas...!

Aripa mea incepe sa pluteasca deasupra patului si eu o rotesc cu mana, asezand-o in spatele
Reenei, care e tinuta de deuronom. Ea se smuceste, ca si cum se impotriveste, neintelegand ce se
intampla, fiindu-i teama de atribut. Rostesc soptit cuvintele celeste si lumina se infige in spatele
ei, facand-o sa strige, apoi ma prabusesc.

***

Cand deschid ochii, primul lucru pe care il zaresc este o lumina intensa. Ma uit spre degetele
mele si le vad pline de sange uscat, iar mana lui Vardas imi sustine capul. Femeia imbracata in
cavaler a revenit la infatisarea normala si boala a fost inlocuita de o umbra de sfintenie. Atributul
meu ii inobileaza umarul stang si ii daruieste o tarie incredibila. Ochii ei au redevenit umani,
stralucitori si plini de victorie. Se lasa in genunchi langa mine si imi cuprinde bratul.

172
- Oricate carti s-ar scrie in Cele Noua Ceruri, nu voi gasi vreodata destule cuvinte ca sa iti
multumesc pentru ce ai facut pentru mine...

- Ceea ce ai primit...Este un dar. Foloseste-l cu intelepciune.

- Iti fagaduiesc ca asa va fi, zambeste ea si imi saruta mana.

CAPITOLUL 33: MANGAIEREA MAICILOR

Drumul spre Bardoom s-a transformat in drumul spre Infern. Durerea pe care o resimt in umarul
stang imi aminteste de schingiuirile la care m-au supus candva Lilith si ceata ei de preotese
nebune. Nu stiu daca am facut cea mai inteleapta alegere atunci cand am salvat-o pe Reena, dar
este tot ceea ce pot face in mijlocul unui razboi. Nu imi permit alte pierderi, chiar daca pretul pe
care il platesc e greu de indurat.

Calul negru daruit de Vardas se misca alene, la pas, si fiecare piatra pe care o calca sub potcoava
argintata ma face sa icnesc. Strang din dinti si arunc un ochi peste umar, cercetandu-mi rana.
Sangerarea s-a oprit si corpul meu de lumina incepe sa se vindece, dar cicatricea nu va disparea
pana nu imi primesc aripa inapoi. In fata mea, la distanta nu prea mare, o vad pe roscata calarind
falnic, alaturi de Vardas si ii aud vorbind, dar imi opresc auzul angelic fiindca nu vreau sa ii aud
depanand amintiri de acum zece milenii. Prin inima imi trece un fier inrosit...Chipul lui Lucifer
si pactul din poiana pustie imi tulbura fiecare noapte in Adabad si doar stralucirea cetatii -
capitala va putea sa indulceasca amintirile nesabuintei mele. Cum am putut sa fac asa ceva, sa
risc totul doar pentru o razbunare fara sens? Nu il pot ucide pe Lucifer. La fel ca si mine, este
nemuritor. Si chiar daca as putea sa ii distrug corpul, ar fi aceasta Voia Tatalui, care doreste sa il
izbaveasca?

Apoi, ochii mi se umezesc de lacrimi amarnice, pentru ca peisajul care mi se reveleaza inainte
este desprins de undeva dintr-o cosmar ceresc, ce imi seamana cu primele lupte duse intre
Renegati si Fiii Luminii. Bravii cavaleri eliberati din iaduri sunt plini de sange, carnea le atarna

173
pe ei in fasii iar unii dintre ei au pieptul atat de rupt, incat li se vede inima batand. Armurile lor
sunt stropite si strambe, hainele rupte si arse de foc si ard de fierbinteala, gemand neincetat. Isi
poarta obositi sabiile stranse de solduri si cei care au ramas fara cai merg pe jos, alaturea de
mine, cersind tamaduire. Le vad privirile, le vad fetele si asta ma bantuie clipa de clipa, fiindca
orice as face, nu este de ajuns. Oricat as lupta si oricat de multe as sacrifica, mereu vor exista
rani si suferinta, mizerie si pamant inrosit si aceste lupte nu se vor sfarsi.

Cu toate acesta, cavalerii din ordinul Dragonului nu se plang, nici nu ma privesc acuzator, pentru
ca sunt obisnuiti cu razboaiele milenare intre oameni si decazuti. Stiu ca s-ar putea sa piara dar
isi strang platosele si sabiile si se avanta in batalii cu un curaj aproape neomenesc.

Curand, foarte curand vom ajunge in Bardoom si cand ii voi vedea pe toti odihnindu-se, ma voi
prabusi intr-un somn magic, fie si pentru un ceas. Oamenii pot parasi macar putin regatul
umbrelor si pot evada in alte locuri, dar eu nu pot. Si ori de cate ori inchid pleoapele vad fata
incarcata de manie a Printului, atat de dornic de a ma inrobi.

***

Armata cuprinsa de deznadejde se apropie cu pasi marunti de un punct stralucitor, singurul punct
de lumina din acest taram mohorat, ce pare cumva aruncat aici de mana divinului, ca o oaza
verde intr-un desert de sange. Oamenii incep sa rasufle usurati, sa ridice bratele si sa faca semne,
iar ranitii cu maini si picioare secerate se scoala din somnul durerii lor, bucurandu-si ochii de
minunea care se vede in zare. Am dat bice calului, uitand de durerea mea si ma duc langa
Vardas. El ma vede si ma indeamna sa calarim impreuna. Am lasat ostirea in urma si am inceput
aproape a zbura spre cetatea alba ca ninsoarea, starnind pietrisul si nisipul ce zac dedesubt,
lasandu-i mirati pe ceilalti. Insa nu raman mult de izbeliste, pentru ca Reena incepe sa ii
incurajeze, indemanandu-i sa nu se opreasca din mers.

Simt ca acolo, la capatul lumii, se gasesc unele raspunsuri care imi sunt tainuite si mie, unul
dintre Veghetori. Nu pot sa vad viitorul cu claritate, nu de cand ma aflu suspendata in acest trup
aflat intre viata si moarte, care nu apartine nici Opalului, nici Adabadului si pe care va trebui sa-l
dau taranii intr-o zi. In clipa de fata am puterea mea de altadata, dar cunostinta tuturor lucrurilor

174
mi-a fost inchisa pentru a putea sa imi continui netulburata misiunea. Daca as fi stiut dinainte
urgia care ma asteapta oare as fi vrut sa ma mai intrupez pe Pamant?

Lumina Bardoomului ma poarta in visare, lucru deloc obisnuit unui inger si imi aminteste de
partea mea muritoare si de surorile din ordinul Semilunei. Cupolele stralucitoare se aseamana cu
jumatati de soare batute in argint, lucru care imi starneste in piept dorul dupa Templul nostru
profanat si ars candva de luciferieni. Simt o chemare, pe care nu o pot deslusi, care se adreseaza
insasi miezului fiintei mele. Vardas zambeste subtire, ca si cand ar stii ceva ce eu nu stiu, dar nu
incerc sa ii citesc mintea, fiindca vreau sa descopar singura ce este.

Pe cand ne apropiam de portile inalte, le vad deschizandu-se mugitor si desi nu sunt manuite de
nimeni, se pare ca ne-au simtit prezenta. Portile par ele insele ca avand un suflet al lor, care se
reveleaza doar fiintelor care vin aici cu ganduri pasnice. Pe data, ca si cum cineva mi-ar fi inteles
cugetarea, zaresc o ceata de femei imbracate in robe de smarald, purtand marame brodate pe cap,
care sunt in numar de noua. Ele pasesc aproape nepamantesc, plutind undeva in apropierea
solului si sunt urmate de alte sute asemenea lor, dar imbracate in robe violet.

Femeile din spate se opresc si le lasa pe conducatoare sa inainteze, iar eu si Vardas coboram de
pe cai si mergem in intampinarea lor. Pe masura ce ma apropii, inima incepe sa mi se zbata intr-
un fel ciudat si toate banuielile mele capata contur, dezvelind incet tabloul. Cunosc aceste femei.
Le stiu calcatura, gratia, miscarile si le recunosc glasurile.

- Bine ati venit in Bardoom- Lacasul mangaierii! spun ele in cor.

Tresar, Vardas se inclina ceremonios in fata lor, ca inaintea unor fiinte de o mare intelepciune
dar atentia mea se indreapta spre cea din mijlocul lor, care are chipul acoperit de un voal
straveziu.

- Am urmat o cale lunga si suntem sangerati si obositi de atingerea intunericului. Ne vom bucura
de ospitalitatea si tamaduirea asa de ravnita a Maicilor? intreaba Vardas cantat, ca intr-un
ceremonial.

- Va veti bucura! raspund ele in acelasi ton, cu glasuri cristaline.

175
Femeile incep sa imi zambeasca bland. Ma duc degraba spre cea aflata intre ele, dornica de
reunire si ea face la fel, ca intr-o oglinda. Se opreste la cativa pasi distanta si isi da voalul peste
cap. Apoi isi departeaza bratele, cu palmele orientate spre cer si ma saluta in felul nostru, facand
semnul de unire al cerului cu pamantul.

- Nyria?

- Chiar ea. Si daca ochii nu ma inseala, tu esti... Iertare, Veghetorule...Regele ne-a instiintat ca
vom avea un oaspete celest, dar nu ne-am inchipuit ca sora noastra de demult este o Putere...

Am lasat tot ceremonialul deoparte si i-am strans mainile cu fervoare, in vreme ce ea ma priveste
cu ochii mari, verzui, inecati de uimire.

- Eu sunt, Layra!

Ea a inceput sa lacrimeze si putin mai incolo o vad pe Lilia, invesmantata in roba purpurie, care
incepe de asemenea sa planga. Ii fac semn sa vina alaturi de mine si ne unim mainile toate trei,
bucurandu-ne de revedere. Treptat, ca si cand m-as fi trezit dintr-un cosmar, imi recunosc
surorile sacrificate de intunecati, care si-au gasit alinarea in Bardoom si imensa piatra a
vinovatiei, pe care o purtam de atata vreme in mine s-a usurat si a devenit ca un puf de papadie.

- Credeam ca ai sfarsit in Abis! Ca Printul te-a dat hrana pentru bestii! zice Nyria sfasiata de
amintirile chinuitoare ale robiei noastre.

- Crezi ca Cerul ar fi lasat sa se intample una ca asta? M-am intors!

Surorile se aduna in jurul meu, cercuri- cercuri si le imbratisez pe cele care imi sunt aproape, le
strang mana tuturor, imbarbatandu-le, facandu-le martore la o minune la care nimeni nu se
astepta. Cu adevarat, ciudate sunt caile Tatalui, care a gasit de cuviinta sa imi tamaduiasca inima,
lucrul care ma doare mai tare decat orice aripa sacrificata, decat orice bucata de carne crestata,
chiar mai rau decat tortura lui Lucifer. Ele traiesc, chiar daca si-au parasit trupurile! Ele sunt
Maicile binecuvantate cu darul muzicii si al alinarii suferintelor, atat pe Pamant, cat si in

176
Adabad. Slava lui ISH, niciuna nu se afla in Infern! Niciuna, in afara de Briseide, care a platit
pretul...Si Denaida.

Dar acum, in aceasta clipa de gratie, nu vreau sa ma gandesc la lucruri triste. Vreau sa ma bucur
de lacrimile de roua din ochii surorilor, vestitoare de izbanzi viitoare. Vreau sa le strang la piept
si sa imi cer iertare pentru ca nu le-am putut proteja. Sa fiu din nou Gardianul, sa uit de povara
indatoririlor mele ceresti. Pe cand le impartaseam gandurile mele ele au inceput a canta un imn
vechi, care se auzea seara de seara in Templul Semilunei. Imnul creste si umple vazduhul si eu
incep sa cant alaturi de ceata fecioarelor, la fel cum cantam mai demult in Opal in cinstea lui
ISH. Armata marsaluieste spre ziduri si cei mai grabiti dintre calareti devin martorii unei reuniri
sfinte in amurg.

CAPITOLUL 34: NASCATOARE DE VIATA

Cetatea de clestar a Bardoomului a devenit tacuta. Atat de tacuta, incat parca se aud si soaptele
inimii Maicilor care imi tamaduiesc soldatii. Salile albe cu paturi din lemn de trandafir si
asternuturile moi sunt un crampei dintr-un rai, aducand alinarea mult asteptata. Cavalerii mei nu
se pot insa odihni pana nu vom recapata Adabadul. Mainile surorile mele poarta catui aprinse cu
arome linistitoare, cufere in care se afla alifii si ierburi cu mirosuri frumoase si flori de diferite
culori. Hainele rupte ale barbatilor au fost inlocuite de camasi facute parca din panza de
paianjen. Sunt subtiri, albe si delicate si incinse la mijloc cu tesaturi asemenea unor cordoane.
Mainile si picioarele lor taiate au inceput sa creasca la loc, provocandu-le durere, dar surorile le
canta incetisor si ii mangaie pe crestet, facandu-i sa uite si sa adoarma.

Ma plimb prin sala fara de sfarsit, incercand sa fac cat mai putin zgomot, dar prezenta mea nu
trece neobservata si bravii barbati care sunt treji imi strang mainile sau inclina din cap in semn
de respect. Nu vad pe fetele lor deznadejde sau infrangere, desi am fost aproape de distrugere.
Inima mi se strange cu amar, simtind o manie ascunsa. Toate aceste rani, tot sangele curs si
fiecare oftat de durere este din vina mea. Daca nu m-as fi lasat captivata de ura, Belial nu ar fi

177
castigat teren si l-as fi invins, asa cum spunea profetia Reenei. Deodata, toate gandurile mi se
indreapta spre ea...Nu mai sunt eu insami de cand mi-am taiat aripa...Sunt la fel de mutilata ca si
barbatii din Ordinul Dragonului si simt o durere seaca, dar inghit in sec si las doar perlele ce imi
curg din ochi sa fie martore ale chinului meu. Nu voi parasi sala pana nu va inceta ultimul
geamat.

O vad pe Nyria undeva in capat, inconjurata de Erisa, Dahma si inca cateva surori, discutand cu
glas scazut. Probabil se sfatuiesc in privinta cavalerilor sau poate soptesc despre fosta regina.
Prezenta ei a starnit numeroase priviri ciudate, dar nimeni nu stie cu adevarat cine este. Si nici nu
trebuie sa stie, fiindca nu este inca timpul dezvaluirii. Prezenta reginei in capitala ar putea starni
furia supusilor ei, care locuiesc in afara templului, supusi care nu au uitat nici tradarea, nici
rusinea faptuita de ea acum cateva milenii. Cu toate acestea, nu ma pot stapani sa nu ma intreb
uneori de ce inima omului este atat de neimpacata. Cat timp trebuie sa treaca si cu ce fapte
trebuie sa se rascumpere cineva pentru a fi iertat? Oare ei stiu durerea prin care a trebuit sa treaca
Vardas, cautandu-si sotia sau durerea Reenei cautand o cale sa scapare din Abis? Oamenii de
rand nu pot intelege, doar judeca. Sper ca odata cu incheierea bataliei sa pot castiga increderea
demnitarilor ei, ca regina sa se intoarca pe tron. Pentru ca va fi singura si are nevoie de tot
sprijinul meu. Vardas este deja inscris pe sulurile aurite din Opal...

- Veghetorule...soptesc fecioarele si isi unesc incet palmele.

Nyria isi intoarce ochii verzi spre mine, zambindu-mi vag. Nu am apucat sa vorbim deloc despre
viata noastra trecuta, fiind ocupate cu ranitii. Dar acum, prinzand un ragaz, imi face semn sa o
urmez spre iesire, iar celelalte raman sa se ingrijeasca de cavaleri.

Cu pas greoi, tanjind dupa o clipa de pace, imi culc sabia langa sold, cu gandul la Kael, Puterea
mea, de care am atat de multa nevoie. Insa cerul este mut si perechea mea nu mai vorbeste cu
mine nici macar in gand. Nu stiu unde este si nu stiu ce face, dar semnele nu prevestesc ceva
bun. Oare am inceput sa calc voia Tatalui? Trebuie sa adorm si sa ma intorc in Opal fie si cateva
clipe, ca sa aflu ce se petrece. Nu mai pot sa suport aceasta tacere blestemata! Si nici nu mai am
mult timp... Am lasat in urma sala alba si am pasit curioasa pe un coridor lung, care ne duce
undeva departe de templu, intr-o anexa stiuta doar de sora mea. Curtea de piatra alba adaposteste

178
o fantana cu apa limpede, care imi aminteste de fantana adevarului in care mi-am aflat numele.
Bratele de fier ale Denaidei imi sunt intiparite si acum in umeri.

Am urcat un numar de scari fara sfarsit, care ne duc spre turnul de fildes, cel mai inalt turn din
capitala, scobit la varf in forma de lance. Voalurile Nyriei ma ametesc, miscarile mainilor ei par
desprinse dintr-o vraja si pe masura ce merg, simt o stranie toropeala cum imi invaluie carnea, iar
durerea mea incepe sa se ostoiasca.

- Ce se intampla? De ce ma simt de parca sunt pe cale sa adorm?

- Am intrat in casa Cucernicei Maici. Aici lumina si puterea ei ard necontenit, nestapanite de
umbre.

- Cucernica Maica? Dar Nyria, nu tu erai conducatoarea de drept?

Ea se opreste cateva clipe si se rasuceste usor, tinandu-se de marama.

- Doar in lipsa ta, Veghetorule...Insa cea care ar fi trebuit sa ne conduca a fost demult inlocuita
de Denaida...

Simt un fulger cum mi se aprinde in minte si inima imi bate ca nebuna. Aripa mi se deschide si
lumina se imprastie fara voia mea, starnind un suier de vant. Rasuflu adanc si simt lacrimile cum
tasnesc la coltul ochilor. Oare este posibil? Auzisem povestile, dar niciodata nu le-am
crezut...Preoteasa Denaida, cea care a luat locul surorii ei mai mari, prin viclenie si minciuna...O
uzurpatoare sau poate...un om sacrificat?

- Nici una, nici alta...Ea doar a urmat ordinele adevaratei Maici, prima pe numele ei, Vazatoare
cu Duhul si cea mai mare tamaduitoare din toate timpurile...

- Nu, nu-mi spune numele ei Nyria...Nu as putea indura!

179
Ea imi strange mana, dandu-mi curajul care imi lipseste. Eu, unul dintre cei Sapte, tremur ca o
frunza, chiar mai rau decat la prima mea batalie cu Lucifer. Sabia imi zdrangane la sold si imi
cercetez hainele murdarite de sange, gandindu-ma ca nu pot sa ma arat asa in fata ei.

- Nu vrei sa o cunosti? sopteste sora mea.

- A murit din cauza mea! Cum as putea sa ii mai vad ochii?

- A murit ca sa te protejeze! Tu erai copilul sfant, nascut in zi de Semiluna. Sacrificiul ei nu a

fost in van, Lauryel...

Apoi se opreste, simtind ca a vorbit prea mult si rusinandu-se de faptul ca mi-a pronuntat numele
ceresc. Ii pun mana pe umar, linistindu-o, zambindu-i, mirata de focul din cuvintele ei. Blanda
Nyria. Mereu ca oglinda unui lac si cu glas de privighetoare, dar insetata de adevar.

- Daca nu te superi, trebuie sa fie singura cu ea...

Ea inclina din cap fericita, ca si cum asta e tot ceea ce voia sa auda.

- Bate in usa de trei ori si apoi striga "Pelerinul". Te asteapta.

O apuc pe fecioara de maneca, chiar inainte de a ma parasi.

- I-ai spus ca sunt aici?

- A vazut cine esti dinainte ca armata sa intre in cetate. Stia ca va sosi aceasta zi si a prevestit-o,
dar nu a vrut sa ne spuna mai multe.

Pasii ei usori se pierd pe dalele albastre, iar eu urc ultimele trepte care duc spre poarta alba,
incadrata de trandafiri din lumina rosie. Trandafirii pulseaza in mod straniu, ca si cand ar urma
bataia unei inimi si aud un cor de voci femeiesti gadilandu-mi urechile. Imi musc buzele,
simtindu-mi sufletul cuprins de sperante si in acelasi timp de frica. Oare ce imi va spune atunci
cand ne vom intalni? Nu imi pot plasmui nicidecum chipul ei, dar imi amintesc pletele lungi si

180
blonde si o pereche de ochi de azur, care ma urmareau neincetat. Am ajuns in fata usii si mana
mea zgariata si acoperita pe alocuri de sange inchegat se strange, iar pumnul loveste scurt de trei
ori.

- Pelerinul!

Poarta se deschide spre interior, miscandu-se de una singura, dezvaluind o sala maiestuoasa,
acoperita cu marmura ca neaua. In capat, vad un stejar alb, infipt parca in miezul acestei case,
care isi trage seva de foc de undeva de dedesubt. Nu are frunze, ci doar crengi care serpuiesc si
imbraca pe alocuri tavanul. In fata copacului se vede o silueta imbracata in haine lungi pana-n
pamant. O femeie sta cu spatele, uitandu-se spre acele crengi si spre ferestrele uriase. La auzul
miscarilor mele, se intoarce si ramane pe postament, intr-o postura demna, hieratica, cu mainile
impreunate si capul drept. Ma mai despart doar cateva trepte de ea, trepte pe care nu pot sa le
urc, fiindca genunchii mei sunt moi si sunt sleita de puteri. Ea imi simte nelinistea si se pogoara
asemeni unei fiinte celeste, calcand feeric pe dale cu acele incaltari usoare, fosnind din roba
tesuta cu fir de argint.

Vederea mi se tulbura din cauza cristalelor din ochi si nu pot sa deslusesc ce se intampla, dar imi
fac curaj sa merg in intampinarea ei si ne regasim undeva la baza postamentului. Se opreste la o
lungime de brat si isi da peste cap voalul care ii acoperea pletele, vrand sa se arate in intregime.
Acest gest sacru, care nu se repeta decat la marile sarbatori, imi trezeste o amintire de demult. De
o seara in care sugeam la sanul unei femei de o frumusete neobisnuita, care ma alinta cu mirosul
de trandafir salbatic din pielea ei. Acelasi miros imi inunda acum narile. Femeia arata putin mai
batrana decat mine si poate fi lesne confundata cu o sora de-a mea, dar inima nu face greseli.

- Mama?

Ea intinde mainile intr-un gest de oferire, chemandu-ma mut si barbia ii tremura din cauza
lacrimilor. M-am repezit si i-am strans degetele, iar ea imi mangaie fata cu gesturi tandre.

- Mi-au obosit ochii de cand te astept, ingerul meu! glasuie ea si ma cuprinde la piept, fara sa ii
pese ca sunt murdara si plansa.

181
- Am crezut ca te-am pierdut pentru totdeauna! murmur eu la sanul matern, redevenind pentru o
clipa Layra pamanteana, care avusese candva o nascatoare.

- Esenta mea a supravietuit jungherului lui Lucifer si stand ascunsa in Locasul Luminii, te-am
urmarit...Lasa-ma sa iti vad chipul...

Mainile calde imi cuprind fata si ochii nostri de culoare ingemanata se privesc adanc. Aripa mea
iese degraba, asa cum se intampla cand nu ma pot controla si ea vede atunci ciotul ramas de la
cealalta.

- Oh, nu! Ce s-a intamplat cu cealalta parte a ta?

- Ce sa se intample? Rani de razboi... zambesc eu printre lacrimi.

CAPITOLUL 35: PROFETII VECHI

Mainile ei blande imi mangaie fruntea, facandu-ma sa uit incetul cu incetul scena taierii aripii
mele, care imi bantuie fiecare coltisor al fiintei. Nu am zis nimic Reenei, dar sacrificiul pe care l-
am facut e mai mult decat credeam ca pot sa indur. Avea dreptate Vardas, dar ce altceva puteam
sa fac? Nu am putut sa o las sa moara. Ma simt pierduta, trista, incrancenata, chiar mai rau decat
atunci cand mi-am lasat aripile in Opal, inaintea intruparii pe Pamant. Muritorii nu stiu ce
inseamna aceasta jertfa, cum te schimba in interior...Lacrimile imi curg necontenit. In sfarsit, pot
sa fiu slaba in fata cuiva...Mama mea de trup nu ma va judeca, nici nu imi va spune sa fiu tare, ci
ma va lasa sa fiu om.

- Gata, gata, a trecut...Durerea este amintire si amintirea este praf...Asculta-mi cuvintele,

Lauryel...Sunt aici, cu tine...

182
Si ea ma depune incet la baza acelui stejar magic, ale carui radacini imi cuprind incet
picioarele...Imi sprijin spatele de trunchiul scorojit, dar imbracat parca in zapada batuta si las
crengile sa ma inconjoare....Simt o ardere in omoplati...Aud clinchete de clopotel si simt licoarea
lui cum intra in rana, facandu-ma sa gem...Sangele incepe sa imi fiarba, pe masura ce seva
incearca sa ma vindece...Mama mea sopteste incantatii in limba oamenilor Cerului, spunand
Copacului ce trebuie sa faca.

Ochii mei se predau intunericului si inchid pleoapele, privind la Campiile verzi care imi
danseaza in fata ochilor, pe care alearga copii imbracati in alb. Sunt langa langa stejar, dar sunt
totodata si acolo, mergand desculta prin iarba grasa, imbracata intr-o haina simpla, de panza...O
fetita cu plete albe si ochi aurii se desprinde de ceata acelor copilasi zburdalnici si imi cuprinde
mana. Are un chip suav, dar atat de batran, incat parca ar cuprinde eternitatea in irisi. Imi
zambeste incurajator si imi simt fiinta strapunsa de o stare de beatitudine...Sunt usurata. Deschid
ochii si o vad pe Adeone desenandu-mi simboluri in palma. Pret de cateva clipe am uitat unde
sunt, apoi zaresc crengile albe.

- Ai adormit...zambeste ea. Cum te simti?

- Straniu, dar bine...Ce mi-ai facut? Ma simt usoara ca un fulg...

- Ceea ce era necesar ca sa te odihnesti.

Copacul isi retrage binecuvantarile si eu ma ridic incet, sprijinita de mama mea de trup, uitandu-
ma prin sala cu alti ochi, de parca acum o vad pentru prima oara. Cine era oare copila cu ochi
celesti?

- Spui ca ai daruit unul din simboluri unei preotese?

- Da. Numele ei este Reena si a carmuit acest taram cu mult inainte...

- Stiu cine este, ma intrerupe ea. Trebuie sa o vad.

183
Nu are sens sa intreb o inainte Vazatoare de unde cunoaste lucruri nestiute, asa ca ma concentrez
si o caut pe roscata cu gandul. Se intampla lucruri ciudate de cand i-am daruit aripa. Pot vorbi in
mintea Reenei, asa cum pot vorbi si in mintea capeteniilor luciferice. Adeone face un semn spre
poarta si aceasta se da in laturi, lasand o femeie sa intre. Pletele rosii i se zbuciuma pe umeri si e
imbracata intr-o roba simpla, cenusie, care o face sa para una dintre fecioare.

Ea se inclina si o saluta pe mama, dar ea ramane nemiscata, uimita.

- Deci e adevarat! Ne apropiem de indeplinirea profetiei!

Atat eu, cat si Reena ne-am uitat mirate una spre cealalta. Am coborat treptele si m-am dus spre
ea, iar Maica Cucernica a ramas sus.

Se plimba preocupata, scrutand-o pe regina, gandindu-se la ceva.

- Ce incerci sa ne spui? adaug eu, roasa de temeri.

- Oh, fiica mea, speram sa nu ajung sa traiesc vreodata aceasta zi. Dar este adevarat! Femeia cu o
singura aripa este aici!

- Vorbesti despre Reena?

- Ea face parte din profetie. De aceea ai salvat-o! Slava Creatorului care le aranjeaza mereu pe
toate asa cum se cuvine!

Fosta regina casca ochii, neintelegand ce balmajeste Maica.

- Care este rolul meu? Recucerirea Adabadului?

- Nu Femeie, nu...Este ceva cu mult mai important care se prevesteste.

- Ce poate fi mai important decat lupta cu armatele lui Lucifer si posibila inscaunare a lui
Azazel? intreb eu.

184
- Distrugerea a tot si toate, nu doar a Decazutilor!

Ea coboara acele trepte, abandonand sacralitatea si ne strange mainile intr-un mod uman,
ingrijorata si parca in acelasi timp extaziata.

- Fiica mea, trebuie sa parasesti degraba Adabadul!

- Cum sa fac una ca aceasta? Au nevoie de mine sa ii conduc in batalie!

- Lasa cavalerii pe mana Deuronomului, doar este regele lor. Da, un rege decazut, cuprins candva
de intuneric, dar este al lor!

- Nu inteleg de ce imi ceri sa plec.

- Ai incredere in mine?

Ochii azurii, limpezi si clari, ma privesc cu nevinovatie de copil.

- Fireste.

- Trebuie sa il cauti pe Cel Reintors...Daspha. Avem nevoie de el.

- Te referi la Azza?

Reena imi arunca o privire banuitoare, Maica inclina din cap.

- Da...Luciferianul crutat de Lumina este parte din profetie, la fel ca Reena, Omul insemnat...
Am spus destul. Vei pleca?

- Voi pleca.

Ma sucesc si rasucesc, amintindu-mi scena salvarii acelui inger cazut.

- L-am trimis pe Azza sa il aduca pe Landir, dar el nu s-a mai intors.

185
- Este prizonierul lui Belial. A fost capturat pe cand incerca sa-si convinga camarazii sa se
intoarca la Lumina.

- Oh, nu! Daca asta este adevarat, inseamna ca l-au ucis deja!

- Nu, nu vad moarte inaintea lui...Printul l-a spanzurat de o stanca, in bataia vantului turbat si il
tine acolo de zile intregi.

- De ce?

- Cred ca vrea sa inteleaga cum s-a petrecut metamorfoza lui.

- Si iata cum ma reintorc in cuibul Decazutilor...oftez cu amar.

- Stanca se afla la o inaltime ametitoare iar tu nu mai poti zbura. Ai nevoie de dragonul negru sa
te poarte pana acolo.

- Dakat zace in temnita de piatra. Nu l-am putut aduce cu noi in capitala. Daca oamenii afla
despre el, l-ar macelari de indata.

- Cand te intorci, dragonul negru va fi sub protectia mea. Il vom tine in Gradina, acolo unde nu
poate nici defunct, nici inger sa intre. Doar eu.

- Prea bine...Atunci ramane stabilit, zic cu hotarare.

- Imi pare rau ca trebuie sa pleci singura. Dar asa a fost scris.

Cucernica Maica ma strange de mana incurajator, aratandu-mi in minte, ca un fulger, locul in

care zace Dapsha. Reena este trista. O parte din ea se teme pentru mine, partea angelica pe care a
capatat-o. Are fruntea incretita de ganduri si isi framanta mainile.

- Nu iti fa griji...Il voi scapa pe Azza si ne vom reuni.

- Sper si ma rog sa fie asa. Binecuvantari peste tine, Veghetorule!

186
Am parasit sala, lasandu-le impreuna, uitandu-se lung dupa mine si petrecandu-ma cu ochii
incarcati de speranta. Cobor scarile in fuga si fac cale intoarsa, cautand odaia in care sta de
obicei Vardas. Ajunsa in fata usii, ezit. Ce ar trebui sa ii spun? El nu stie nimic despre cel
Reintors. Pe de alta parte, cavalerii sunt inca raniti si au nevoie de timp sa se pregateasca. Dar
sunt decisa sa ma intorc inainte sa se iste intrebari... Usa se deschide incet, scartait si vad un chip
palid incadrat de suvite negre, o figura inasprita de barba crescuta si o pereche de pupile marite
de durere. Vardas imi face semn sa intru, gemand.

- Ce se intampla?

El tranteste usa si isi trage haina peste umeri, aratandu-mi pieptul vanjos. Carnea ii este arsa de
marcajul unei pentagrame abisale.

- Asa ceva nu este cu putinta! Pentagrama a fost stearsa!

- Dupa cum vezi, a reaparut...Crezi ca Reena ne-a tradat?

Ma gandesc, ma gandesc si totul capata contur. Era firesc sa fie asa!

- Nu, nu cred asta... Stiu ca va parea ciudat, dar marcajul e semn bun.

- Cum ar putea pecetea lui Lucifer sa fie un semn bun?

- Vom vorbi cand ma voi intoarce din calatorie. Acum trebuie sa plec.

- Unde mergi Lauryel?

- Am o treaba care nu mai sufera amanare. Tot ce trebuie sa stii e sa deschizi larg portile, pentru
ca nu ma ma voi intoarce singura.

El isi trage haina inapoi si ma priveste curios. Mi-am luat pelerina de pe pat si m-am ascuns in
ea, apoi am strans sabia in mana cu nadejde si am parasit odaia, lasandu-l pe rege descumpanit in
cadrul usii.

187
CAPITOLUL 36: CALARETUL NEGRU

Am pasit in citadela de piatra parasita, abandonata de cavaleri si defuncti. Turnurile ei cenusii

imi aduc aminte de gustul infrangerii. Fiecare coltisor este stropit cu sange si vad pene negre de
corb presarate peste ziduri. Tresar... Aceasta e semnatura lui Lucifer.

Incrunt din sprancene si ma grabesc spre temnita lui Dakat, simtind in suflet o temere care isi
cauta culcus. Ghiara se incolaceste in jurul pieptului meu sugrumand Lumina si incep sa rasuflu
greoi, incercand sa vorbesc in minte cu Reena. Dar legatura a slabit din pricina distantei si nu pot
intreba pe nimeni ce se intampla. Am coborat impleticita scarile intortocheate pana am zarit o
silueta gigantica in fata zidului. Un zornait cumplit de lanturi imi zgarie urechile si o voce dogita,
joasa si pe alocuri maniata imi ureaza " bun venit ".

- Ti-ai adus aminte de mine?

- Nu am uitat niciodata, Dakat!

M-am dus spre lanturi si am troznit cu sabia, taindu-le dintr-o miscare, apoi m-am ascuns dupa
perete, asteptand dragonul sa iasa. Aripile lui s-au deschis larg si au facut vuiet mare, apoi a izbit
tavanul cu capul, distrugand totul in cale si iesind prin acoperis. Bag seama ca era tare nerabdator
sa vada lumina zilei. L-am urmat grabita pe scari si ne-am reintalnit in curtea interioara. El ma
priveste oarecum mustrator.

- Chiar era necesar sa ma legati ca pe o bestie?

- Dakat, nu am avut de ales... Am decis impreuna cu regele.

- Am zacut zile intregi, in intuneric, infometat si insetat!

- Cu totii suntem insetati si infometati... Suntem in razboi!

188
- Mi-ai promis protectia ta si am primit la schimb sclavia. Cu ce esti mai buna decat Printul
intunericului?

E manios. Dar amandoi o stim: nu puteam risca sa las sa fie vazut. Lucifer l-ar distruge si as
pierde si ultimul avantaj pe care il mai am.

- Dakat, va trebui sa ai incredere in mine. Ma caiesc pentru lanturi, dar nu puteam sa te las sa te
arati lumii...

- Inteleg, zice el oarecum mai linistit, dar picioarele lui arata contrariul.

Se plimba dintr-o parte in alta, cu doua lucruri in minte: primul ar fi sa ma zdrobeasca sub talpile
lui uriase si al doilea sa ma poarte in zbor.

- Ajuta-ma sa il eliberez pe Daspha si vei fi binevenit in Bardoom! Maica Cucernica a pregatit un

loc pentru tine, unde e doar lapte si miere. Un loc binecuvantat, unde vei fi protejat si de oameni
si de Decazuti!

- De ce ti-as da crezare? Nu mi-ai adus ochii inapoi. Belial a castigat batalia si ai fugit, lasandu-
ma inchis... Minciuni, doar alte minciuni!

- Intelegerea noastra a fost sa te tin in viata si mi-am tinut cuvantul! Dar in razboi, planurile se
schimba, oameni pier, iar tabara intunericului nu sta cu mainile in san... Nu pot castiga fiecare
batalie, Dakat!

Ma scruteaza oarecum patruns de zbuciumul meu, vrand sa vada cate parale fac. Nu mai pare atat
de tantos si mandru ca adineauri.

- Prea bine. Ce vrei de la mine?

- Am nevoie sa ma duci la Stanca Spanzurata, sa il eliberez pe primul intors. Stiu drumul, dar nu
pot zbura... Dupa cum vezi, sunt un inger cu o singura aripa... Cu totii am facut sacrificii... pe
acest drum sangeros.

189
El imi face semn sa ma urc, asa ca ma salt usor, ca un fulg, apuc de unul dintre solzii lui uriasi si
ma catar pe spatele lui, gata de plecare.

***

Stanca spanzurata e biciuita de furtuna. Bucati mari de gheata cad din nori si zgarie pielea groasa
a dragonului. M-am ascuns in pelerina, simtind un frig patrunzator si m-am ridicat incet in
picioare, tinandu-mi echilibrul prin apa pedepsitoare amestecata cu zapada. Ne apropiem cu grija
de acest loc al sufletelor pierdute si il vad pe Azza legat in lanturi, gol si plin de sange. Nu scoate
vreun sunet si are capul plecat. Spatele lui Dakat se aliniaza cu stanca si eu sfaram lanturile cu o
singura mana, apoi trag trupul lui Daspha spre mine. Se balangane pret de o clipa, apoi simt
degetele lui agatate de umerii mei. Ochii verzui, neatinsi de disperare, sclipesc si buzele i se
arcuiesc intr-un semizambet.

- Stiam ca ma vei gasi...

Apoi se prabuseste in intuneric si eu ii acopar trupul dezgolit cu pelerina mea. Am parasit ochiul
furtunii si ploua marunt, iar Dakat se indeparteaza de acest loc sinistru. L-am intins pe Azza pe
spate, apoi mi-am impreunat mainile si am lasat Lumina sa ii tamaduiasca ranile. Puterea
tasneste orbitor printre degete si are nuanta fulgerului. Nu mai dureaza mult si stralucirea ei ne
da de gol. Vad o multime de luciferici zburand imprejurul stancii si aud o porunca in limba
decazutilor.

- Incercuiti-i! Nu-i lasati sa scape!

Azza deschide ochii larg, strange de mantaua uda si se uita speriat in toate partile. O parte din el
a ramas inca incarcerata in stanca.

- Trebuie sa plecam de aici! Ne-au gasit!

El se ridica semet in picioare si isi desfasoara aripile. In acea clipa, dragonul face o miscare
primejdioasa si imi pierd echilibrul, rostogolindu-ma si cazand prin furtuna... Aud un strigat
disperat si il vad pe Azza zburand spre mine. Nu pot opri caderea si abia atunci il vad pe Dakat

190
plecand cu mare viteza. Nenorocitul m-a tradat! Vad plase negre aruncate prin vazduh, plase
menite a ne captura si vad dedesubtul meu stanci ascutite, care ma asteapta ranjind.

- Fugi, Azza!

El face un semn de negatie si zboara cat poate de repede, incercand sa ma scape. Dar Belial si
ceata lui e din ce in ce mai aproape. Nu pot mai vorbi, fiindca apa curge siroaie pe chipul meu si
ma ineaca, asa ca inainte de a ma izbi dureros de fundul acelei prapastii, mai strig un singur
gand: " Fugi Daspha... Acesta e un ordin!"

El ramane descumpanit. Il vad ametit de furtuna, zgaltait in toate partile, apoi aripile lui cenusii
razbesc in afara ei. Am inchis ochii, multumind Cerului. Lucifericii sunt prea ocupati sa ma
prinda pe mine iar Cel Reintors va scapa si va da de stire in Bardoom despre cele intamplate.
Prapastia fara fund incepe sa isi arate coltii si ma razboiesc cu aceasta cadere, deschizand singura
aripa pe care o mai am. Imi acopar capul si o parte din trup, apoi imi simt oasele zdrobite cumplit
de lovitura cu piatra alunecoasa. Ma rostogolesc cu rasuflarea oprita, cu sangele tasnind din
marginile aripii si urlu din tot ranunchii. Pret de o clipa, nu m-am putut clinti deloc. Sabia mi-a
alunecat din teaca si zace aruncata undeva printre pietre... O vad cu coada ochiului si ma tarasc
cat pot de repede, strangand din dinti ca sa nu dau de stire unde sunt. Vad o plasa lipicioasa
coborand degraba spre locul unde ma aflu si imi tocesc coatele si genunchii, implorand dupa
ajutor ceresc. Dar ajutorul nu vine si simt ca ma voi pierde pe vecie...

Sabia luceste puternic, semn ca decazutii sunt chiar langa mine, dar ceata, ploaia cenusie si
cristalele care imi curg din ochi ma impiedica sa deslusesc ce se intampla. Aud un falfait de
aripi, apoi un nechezat straniu si vad o pereche de picioare incaltate in cizme negre, coborand de
pe acel animal. O mana inmanusata ridica sabia lucitoare cu mare pretuire si arma mea e data
altuia, care se supune ordinelor calaretului. Aud strigate guturale si deslusesc o lumina palida,
usor galbuie, cum ma inconjoara strident. Mi-am adunat fortele si ma tarasc in directia opusa,
incercand sa scap de cel care mi-a furat sabia. Inima imi bubuie amenintator si fiecare miscare
ma aduce mai aproape de agonie. Ma lipesc cu spatele de o stanca si imi vad ciobita aripa cum
atarna jalnic, apoi picioarele cu oase rupte, care au iesit prin piele, strapungand stofa. Nu mai

191
exista loc care sa nu fie zdrobit... Totul e doar sange si carne sfasiata, dar fata mi-a ramas
aproape neatinsa, fiindca m-am acoperit la timp.

Luciferianul m-a ajuns din urma si isi indoaie genunchii ca sa fie la nivelul meu. Nu trebuie sa il
privesc fiindca simt cine este si deznadejdea mea a capatat dintr-o data nuante de iad. Ochii reci
si cruzi se pironesc pe fata mea palida si mana inmanusata imi mangaie incet chipul, asa cum a
facut de fiecare data. Printul este imbracat cu o pelerina albastruie, dar capul descoperit e oferit
ploii care ii imbata buclele negre. Ma priveste ingrijorat, apoi incepe sa strige.

- Sunteti la fel de inutili ca si plasele voastre blestemate!

- Iertare Printe, nu credeam ca va sari de pe dragon...

Glasui impaciuitor si speriat al slugii sale strapunge tacerea. Stanca e inconjurata de luciferici
care ii asteapta comenzile.

- Nu a sarit de pe dragon, a fost azvarlita, neghiobule!

Glasul metalic e incarcat de ura pentru neputinta lor.

- Plecati! Intoarceti-va la palat si intariti zidurile!

- Si Veghetorul?

Glasul lui Belial ma umple de fiori. Deci este aici, ajutand la capturarea mea. Netrebnicul... Oare
el l-a convins pe Dakat sa ma tradeze?

- Veghetorul este sarcina mea, frate! Acum... plecati!

- Dar, Printe...

Simt aerul cum incepe sa se incinga si observ cum face semnul pentru nesupunere. Belial tace si
le spune celorlalti sa il urmeze. Aud din nou falfait de aripi si vad plasa uriasa cum este dusa spre
inaltul cerului, fiind acum fara de folos. Chinurile imi tortureaza carnea si tot ce imi doresc e sa

192
dispar din forma. Dintr-un motiv necunoscut mie, nu ma pot vindeca. Imi simt esenta
zbuciumandu-se inauntru, dornica sa paraseasca trupul. Ce poate fi mai rau decat aceasta? Ar fi
un singur lucru: faptul ca am ajuns din nou la mila Damnatului.

Am inceput sa urlu, strigand dupa Kael, dupa Adeone, dupa fratii mei ceresti. Dar nu aud niciun
raspuns si simt cum ma cuprinde o ura nefireasca. Imi intorc ochii spre Print, cersind o farama de
salvare.

-Ajuta-ma... murmur, simtind sangele ostoindu-mi cerul gurii.

- Cine imi cere ajutorul?

Infranta si dornica dupa alinare, ii spun ceea ce vrea sa auda.

- Eu, Layra... Te rog, ajuta-ma...!

El scoate de sub pelerina o sticluta cu o licoare verde si o strecoara printre buzele mele
intepenite. Am simtit-o alunecand pe gat si boarea ei imi amorteste simturile. Durerea ma
paraseste treptat si el ma prinde de mijloc, ridicandu-ma, apoi ma cara pana la bidiviul sau. Ma
aburca cu o miscare priceputa si ma trezesc strangand de coama animalului, ametita si lovita de
ploaie din toate partile. Lucifer se aseaza in spatele meu si sopteste " Herra, Hemanion..." iar
calul isi deschide aripile, ca intr-un vis, in vreme ce el ma strange patimas la piept.

CAPITOLUL 37: INFRANGEREA LUMINII

Am simtit ca plutesc si m-am trezit speriata, zgribulita, goala, ca dintr-un somn foarte lung si
greu. Incep sa strig, dar nu imi pot auzi nici propria voce, pierduta undeva intre peretii acestui
sarcofag... Mi-am folosit vederea angelica pentru a decripta intunericul, dar tot ce am putut vedea
este metal de jur imprejur si apa vascoasa, verzuie, care ma sustine la suprafata. Am pipait cu
degetele peretele stang si am simtit niste inscriptii. Incerc sa imi misc picioarele, dar nu am

193
suficient loc si fiecare gest imi aduce apa pana la barbie. Ma simt cutremurata de fiori reci si
incep sa implor dupa ajutor in gand, in toate limbile pe care le cunosc, fiindca inscriptia simtita
nu imi lasa loc de indoiala: sunt inchisa intr-o cutie a nemuririi, din care nu exista scapare. Cusca
faurita de insasi Satana este o capcana pentru orice duh, iar simbolurile nu lasa sa se auda nimic.
Nu conteaza cat de mult ai striga, nu conteaza cat de mult te-ai zbate. Lichidul verde este creat
pentru a te tine in viata, iar tu vei flamanzi si inseta vreme de milenii, fara a primi vreo usurare.
Cutia nemuririi este unealta care poate schimba esenta benefica a unui inger in ceva malefic. Vei
zace in intuneric deplin, intr-o liniste sinistra, fara ca cineva sa-ti zica o vorba buna. Cu cat
petreci mai mult timp in cutie, cu atat vei deveni mai nebun. Iar dupa ce iti vei pierde mintile cu
desavarsire, vei incepe a-ti sfasia carnea proprie, intr-o incercare disperata de autodistrugere.
Insa nu vei reusi sa te eliberezi, fiindca vrajile refac carnea si vei ca nou in doar cateva ceasuri.
Dupa care vei incepe sa te sfasii din nou, sa-ti scoti ochii din orbite cu unghiile si sa-ti musti
mainile pana vei lasa din ele doar oasele. Povestile despre aceste torturi au ajuns la urechile mele
inca de la sfarsitul razboiului ceresc, dupa exilul lui Lucifer.

Se zice ca Stapanul Intunericului a creat aceasta cutie pentru a-l captura in ea pe insasi
Dumnezeu dar fiindca a esuat, capcanele de acest fel au fost folosite de atunci doar pentru ingerii
de rang inalt. Daca esti puternic, poti rezista in cutie chiar si 1000 de ani. Dar daca esti slab si
cazi in deznadejde, te vei sfasia pana la os in doar 10 zile. Se aude un huruit ciudat si ciulesc
repede urechile. Cutia te lasa sa auzi ceea ce se intampla in exterior, dar nu lasa niciun scancet sa
rasune in afara. Se aude o usa grea trantindu-se, voci guturale si zgomot de zimti.

M-am uitat spre tavan si am vazut cum se lumineaza treptat. Lumina apare din cauza unei maini,
care trece usor pe deasupra acestui geam. Acum observ ca sarcofagul are partea de deasupra
construita dintr-un material translucid asemanator diamantului. Nu peste mult timp, tavanul pare
ca a disparut cu totul, dar el se afla inca acolo, tinandu-ma inchisa. Simt scarbosul lichid cum imi
spala barbia si incep sa gandesc.

"- Scoate-ma de aici Lucifer! Auzi?! "

El ma priveste nepaasator, rece, apoi se contopeste cu mintea mea.

194
" - As face-o cu mare placere, daca mi-ai oferi ceea ce vreau!"

" - Stii prea bine ca nu-ti voi da niciodata Lumina!"

" - Incalci voia Tatalui? "

" - Este mai bine decat sa daruiesc Lumina unui nebun!"

" - Atunci stai si putrezeste aici inca o suta de ani..."

Si silueta da sa se indeparteze.

" - Stai, stai... Asteapta... Cat timp am dormit? "

El ranjeste cu superioritate, lucru care ma face sa ma cutremur. De cate ori zambeste in acest fel
stiu ca urmeaza ceva groaznic.

" Esti adormita de 3 ani, Lauryel... Nimeni nu stie unde te afli..."

Am inlemnit, am amutit si am ramas plutind, cu mainile suspendate. Apoi am inceput sa bat cu

pumnii in tavan, urland cu disperare.

"- Nu, nu e posibil... Minti!"

El isi lipeste palma de sticla, aratandu-mi un simbol pictat in palma.

" - Ce ai facut?! "

"- Nimic din ceea ce tu nu ai face. Mi-am protejat Lumina. Era singura cale prin care puteam sa
ma asigur ca nu vei evada..."

"- Ce s-a intamplat cu Vardas? Cu Dapsha? "

195
"- Prea multe intrebari. Daca vrei sa scapi de aici, vei accepta conditiile mele. Daca nu, te voi
adormi, dar de data asta pentru 300 de ani..."

"- Asteapta! Ce ai facut cu ceilalti ? "

El zambeste subtire, apoi isi incruciseaza bratele. Buzele ii sunt nemiscate ca si pana acum, dar
se incrunta usor.

" - S-a dovedit ca Vardas este cu mult mai vajnic decat m-am asteptat... A reusit sa apere cetatea
vreme de trei ani... Din pacate pentru voi, Dakat a decis ca targul oferit de mine este cu mult mai
avantajos si a fost foarte util in a darama zidurile Bardoomului... "

Am ramas cu rasuflarea taiata, cu lacrimile inundandu-mi obrajii, imaginandu-mi-l pe Vardas in

robie, pe surorile mele sclave...

" - Nu am reusit sa le capturam... Cucernica Maica si Fecioarele au disparut printr-un portal

inainte de a strapunge zidurile... Cat despre rege, preotul rosu si tradatoarea Reena... Ei bine, aici
ma abtin..."

" - Vreau adevarul, intunecatule! "

" - Nu esti tocmai in pozitia in care sa fii aroganta! Ce credeai? Ca vor veni cu totii sa iti sara in
ajutor? Nicio fiinta din Cer sau de pe Pamant nu ar stii unde sa caute o cusca a nemuririi... Esti
ingropata adanc in pamant, acoperita de un munte, intr-un loc nemarcat... !"

" - Scoate-ma de aici... Sau ucide-ma... Fiindca nu vei primi Gratia. "

El se infurie brusc si plesneste din degete, dezvaluind si restul salii subterane. Vad torte arzand
cu flacara albastra si capete de demoni lipite de pereti, care decoreaza macabru aceasta
inchisoare.

196
"- Am incercat sa fiu rezonabil cu tine... Te-am adormit, ca sa nu incerci sa te ranesti singura, dar
nu ma sili sa iti arat Calea a Doua... Fiindca te pot lasa de mii de ori sa atingi pragul nebuniei...
Te pot transforma..."

Am inceput sa bat cu pumnii in acel tavan transparent, dar desi urlu cat pot de tare, niciun sunet
nu razbate dintre buzele mele uscate.

"- Ce vrei, ce vrei?! " ii strig scoasa din minti si plina de manie.

"- Nici mai mult nici mai putin decat ceea ce am dorit dintotdeauna: accepta Ceremonia
Unificarii si totul se va sfarsi!"

"- Stii prea bine ca nu pot face asta! As comite Inalta Tradare!"

"- Atunci... Se pare ca te afli in fata unei alegeri: domnia alaturi de mine sau sclavie eterna pentru
Cineva care te-a abandonat demult ".

"- Chiar crezi ca ma poti pacali? De indata ce vei extrage Lumina vei gasi o cale sa ma inchizi
din nou aici... Sau mai rau: ma vei lasa sa ma intorc in Opal in dizgratie, sa fiu o rusine in fata
Tatalui Ceresc!"

El isi aseaza mainile la spate si ma priveste atent. Isi contureaza gandurile dar imediat dupa
aceea le distruge. Este nemultumit.

"- Dedicarea ta este admirabila, dar nu te va salva. Vad ca nu iti pasa de ceea ce ti se va intampla,
dar s-ar putea sa-ti pese de altcineva..."

Si face alt semn cu mana iar diamantul incepe sa se comporte ca o oglinda fermecata ce imi
dezvaluie scene crunte, incadrate de flacari si sange. Vad doua armate confruntandu-se undeva la
marginea Umbralului... Il vad pe Kael calarind un cal alb, doborat de rasuflarea de foc a
dragonului negru... Puterea mea Kael, incercand sa faca ceea ce eu nu am fost in stare sa fac... Il
vad cazand in tarana si prins intr-o plasa de Belial, apoi dus pe aripile unor corbi uriasi undeva
departe... Armata lui este decimata si cei mai multi dintre ingeri se intorc in Cer...

197
Privesc si nu imi vine sa cred ca ceea ce vad acolo poate fi adevarat.

"- E un alt truc de al tau... Ai face orice ca sa imi frangi rezistenta!"

" Lauryel... Mereu atat de incapatanata... Prea bine. Nu crezi in imagini, dar vei crede cand vei
auzi glasul preaiubitului tau..."

Si pocneste din degete iar eu imi aud deodata gandurile mult mai limpede. Am inceput sa strig
dupa Kael, rugandu-l sa raspunda.

"- Cerul e tacut, Veghetorule... Dumnezeului tau nu ii pasa de toate aceste sacrificii... Nu ii pasa
de faptul ca l-am sfartecat pe Kael in bucati... Striga-l... Iti permit... Sa auzim ceea ce are de
spus!"

"- Lauryel? " aud o voce stinsa, slaba si straina.

" - Kael! Esti in viata? "

"- Cu greu... Slava Celor Noua Ceruri! Te-am gasit!"

"- Rezista... Voi veni si te voi salva de chinuri!"

" - Nu, sa nu accepti nimic din ceea ce iti ofera Printul. Ma auzi? Nici daca m-ar tine prizonier
milenii! Nu uita care este adevarata ta misie!"

Lucifer bate din palme si legatura se intrerupe brusc, lasandu-ma descumpanita. Kael sufera din
vina mea, eu sunt inchisa in cutie iar Dakat ne-a tradat. Nimeni nu stie unde ma aflu si daca nu
ies de aici, nu imi voi mai vedea niciodata Perechea. Voi innebuni si voi agoniza ere dupa ere,
vazand cum imperiul lui Lucifer se extinde, prospera... Si toate sufletele captive din strafundurile
Adabadului vor fi hrana pentru capetenii, asa cum au fost si pana acum... Va fi ca si cand nu m-
am intrupat niciodata pe Pamant... Voi deveni doar o amintire. Am oftat din adanc,
descumpanita, obosita de atata lupta... Fie Voia ta, Tata!

198
" - Bine. Daca il eliberezi pe Kael, accept legamantul..."

Tortele incep sa arda cu putere si Lucifer izbucneste intr-un hohot de ras. Ochii negri ii sunt plini
de incantare, jubileaza, este pur si simplu extaziat de capitularea mea. Apoi expresia ii devine
sadica.

"- Chiar si in temnita, inca ai curajul sa faci targuri cu mine! Nu ai inteles? Eu sunt cel care
comanda iar tu esti cea care te supui!"

" - Daca nu il lasi sa plece, voi putrezi aici, dar nu vei primi Lumina!"

" - Sunt inclinat sa te cred. Cu toate astea, nu il voi elibera. Am pregatit niste torturi pentru el
cum gasesti doar in cele mai negre cosmaruri... Destul mi-a fost ghimpe in coasta! Iar tu ai
merita aceeasi soarta, dar deocamdata... nu pot sa ma ating de tine!"

" - Te rog! L-ai tormentat destul! Renunt! Accept ceremonia. Dar, in numele a tot ce este sfant,
nu mai chinui pe altii din cauza mea!"

"- Cuvintele tale sunt miscatoare. Dar... Daca iti eliberez Perechea inainte de legamant, s-ar putea
sa imi strice planurile... Sa facem altceva: o sa opresc schingiuirea lui pana dupa Unificare. Nu
vreau ca mireasa mea sa fie indurerata intr-o zi asa de glorioasa. Ce crezi? "

" - Si dupa Ceremonie ce se va intampla cu el?"

" - Il voi lasa sa plece. Si asa... va fi prea tarziu ca sa mai faca ceva."

"- Jura-mi pe tronul de admoniu al lui Satan ca asa va fi!"

El isi duce degetul la buze si jura tacut, apoi face un semn si vraja sarcofagului se rupe, lasandu-
ma sa ma ridic. Ma scol incet in picioare, goala, cu apa siroind si urmandu-mi curbele si trupul
meu incepe sa straluceasca usor, emanand un abur... Observ cateva trepte care tin loc de
postament si pasesc pe ele, calcand cu grija... Talpile mele ude scot un zgomot ciudat si pletele
imi sunt grele si reci. El imi ofera mana, urmarindu-ma fascinat, pana cand ajung in fata lui.

199
Pupilele crude imi cutreiera corpul diafan si mana lui imi cuprinde umarul, ca intr-un fel de
mangaiere. Odata cu mana a pus pe umerii mei si o haina neagra, acoperindu-mi goliciunea, apoi
s-a apropiat cu gura de fruntea mea. Am inchis ochii, infranta si umilita si el si-a lipit buzele de
spatiul dintre sprancene, semnand in felul acesta intelegerea.

CAPITOLUL 38: SFATUL TAINIC

Mi-am strecurat mana afara din cada neagra, inconjurata de lumanari, lasandu-mi degetele
libere... Dar peste putin timp ele imi sunt incorsetate de o mana rece de femeie, care imi picteaza
palmele cu simboluri de nunta. Mi-am intors capul spre stanga, uitandu-ma spre sala luminata
parsiv de cateva torte. Se aude muzica-n surdina si narile imi sunt rasfatate cu fel de fel de
parfumuri. Apa imi acopera cu mare greutate sanii. Orice miscare gresita i-ar putea dezvalui, asa
ca stau nemiscata, ascultand clipocitul, gandindu-ma la Kael... In ce temnita mizera l-a ascuns
oare Printul? Cate crestaturi sunt oare pe carnea lui? Lacrimile imi curg si se amesteca cu apa.
Ma bucur ca este semiintuneric si sclavele trimise sa ma slujeasca nu pot sa imi vada slabiciunea.
Cea din stanga mea a terminat de pictat si mi-am scufundat mana in cada, observand ca desenele
nu se sterg. Apoi imi dau seama ca nu sunt doar modele decorative, ci peceti menite sa imi
blocheze adevarata putere, sa ma faca mai vulnerabila in fata lui Lucifer, in cazul in care m-as
gandi sa atac. Simt ca ii este teama, mai ales ca ne aflam atat de aproape de Unificare si nu vrea
sa se strecoare vreo eroare in planul sau. Desi nu pot iesi de aici, stiu ca palatul este inconjurat de
demoni inarmati pana in dinti, care au misiunea de a ma captura, in caz ca ma gandesc sa evadez.
Mai stiu ca dragonii de piatra din curtea interioara adapostesc in ei gardieni ai stihiilor, care vad
tot ceea ce se petrece. Niciun fulg, nicio petala, niciun geamat nu poate scapa din aceasta odaie,
fara ca Printul sa o stie. Si mai stiu faptul ca Lilith a creat niste vraji speciale care nu lasa sa se
auda nici macar gandurile.

In zadar am incercat sa vorbesc din nou cu Perechea mea. In zadar am incercat sa vorbesc cu
cineva din Opal. Partea buna este faptul ca nu mai sunt silita nici sa vad gandurile murdare ale
intunecatului. Femeia din stanga a trecut cu pictatul pe umarul meu, iar cea din dreapta imi

200
desfata picioarele obosite de lunga sedere in cutia nemuririi. Imi simt oasele grele si muschii
striviti, mintea incetosata si cugetul buimacit... Pecetile isi fac cu siguranta treaba.

Usa se deschide si vad un alai de femei ce cara cu sine podoabe si haine de mai multe culori.
Desi as vrea sa raman molesita pentru totdeauna, nu se poate. Ma ridic demna, sub privirile lor
negre si poncise, cu sclipiri de invidie pe alocuri. Apa curge suvoaie sub forma de perle
intunecate si fierbinteala trupului meu ma usuca. Am pasit pe marmura calda si demonitele au
venit sa ma imbrace. Am ridicat mainile sus iar ele mi-am tras pe deasupra o haina lunga,
austera, alba, pe care au incins-o cu un cordon rosu. Dupa ce doua dintre ele m-au sprijinit, a
treia mi-a tras in picioare incaltarile. Femeile care m-au pictat se inclina usor in fata mea, apoi
parasesc incaperea, intr-o mutenie desavarsita.

- Ce este cu aceste haine albe? intreb eu pe cea mai in varsta.

- Sunt vestmantul fecioriei, Stapana... se pleaca ea.

- Care este insemnatatea cordonului rosu?

- Piederea fecioriei, Stapana.

Am inceput sa rad cu sarcasm. Deci, acesta e planul genial al Printului? Sa simuleze o unire
sfanta, de parca ar fi ceva sfant, drept, luminos in faptura lui marsava! De parca eu as mai fi
neatinsa ca la inceput... Nu, am fost pangarita cu multa vreme inainte si tot ce mi-a mai ramas de
facut este sa imi duc misia la bun sfarsit. Si sa il salvez pe Kael...

Mainile lor imi impletesc parul si il impodobesc cu pietre scumpe, dar refuz inelele. Apoi sunt
condusa spre apartamentele Printului, situate in partea de vest. A trecut mult timp de cand nu am
mai fost in palat si multe incaperi s-au schimbat. Nu stiu unde zace Lilith si suita ei, dar am de
gand sa aflu. Chiar daca va trebui sa fac o intelegere cu ea, voi face. Stiu ca nu este deloc
bucuroasa de ceea ce va urma si abia asteapta sa ma vada plecata. Daca ii dau ceea ce vrea, poate
o sa ma ajute. Dar nu e sigur. Lilith, in pofida incapatanarii si cruzimii ei, ii este loiala Printului.
Nu si-ar periclita locul de langa tron decat pentru un motiv intemeiat.

201
Pe cand mintea mea faureste planuri, ajungem in fata unei usi impozante care se deschide
singura. Doi leoparzi negri o strajuiesc ca doi monstri de piatra si covorul rosu duce pana
departe, in capat. Acolo pot sa vad un tron impopotonat cu de toate iar pe el sezand pe
intunecatul insusi. E flancat de-a stanga si de-a dreapta de doua personaje binecunoscute mie:
Belial si Azazel, iar pe scaunele asezate in semicerc o vad pe Lilith, Astaroth si Semyaze, fiecare
cu suita ei. Asa cum se cade, Printul sta jos iar ceilalti doi in picioare, in posturi demne si la fel
stau si demonitele imbracate in valuri negre si purpura. La vederea mea se simte o rumoare. Care
este scopul acestei intruniri secrete?

- Intra, intra... Lauryel... ma pofteste el imbietor.

Femeile au ramas in urma, iar eu am mers tantosa pana in dreptul tronului. Am ramas acolo unde
se termina treptele, cu mainile impreunate, privindu-l indiferenta. Insa ochii celorlalti ma ard.

- Frati si surori, amurgul sangeriu va aduce vesti nemaipomenite: Veghetorul Lauryel... Ma

iertati... Fostul Veghetor renunta la prerogativele sale ceresti si accepta Uniunea in numele lui
Satan!

Toate capetele s-au intors spre Print, cu exceptia unei capatani sfidatoare, care demult imi urzeste
moartea. Printesa Lilith imi urmareste miscarile cu o ura fara margini, vanandu-mi greselile,
sclipirile, expresiile de pe chip. Azazel incepe sa aplaude teatral.

- Fantastic! Sa inteleg ca cei trei ani petrecuti in cutie te-au facut sa te inmoi, Lauryel? Nu m-as
fi asteptat sa cedezi atat de usor!

Am zambit printre dintii intepeniti, stapanindu-ma sa nu sar la gatul lui.

- Nu cutia a fost cea care a convins-o... Ci Kael Neintinatul! pufneste Lilith.

- Deci viitoarea noastra sora face mereu aceeasi greseala... Se sacrifica pentru o singura fiinta,
uitand ca va condamna deodata mii de suflete!

- Taci, Azazel! strig eu cu durere.

202
- Nu imi va fi niciodata sora! Lucifer, daca o sa te unifici cu ea, voi parasi Infernul! Si odata cu
mine le voi lua si pe fiicele tale!

Printesa se ridica revoltata, isi ridica poalele rochiei bogate, ce lasa sa i se vada pulpele si da sa
plece, dar un pocnet indepartat o opreste.

- Stai jos, Lilith!

Ea se intoarce cu buzele rosii stranse de ciuda, atintindu-l pe Print.

- Nu voi accepta asemenea ofensa! Eu ti-am fost consoarta vreme de milenii... Ti-am daruit fiice,
am viclenit pentru tine, am luptat pentru tine! Lauryel este inamicul tau si vrei sa ii oferi locul
meu?!

- Stai jos sau acestea sunt ultimele cuvinte pe care le vei rosti!

Pieptul ei se umfla de manie, dar se supune si se aseaza pe scaunul sculptat cu o vaga urma de
flacari in acei ochi complet negri.

- Frate... Departe de mine de a-ti contesta decizia... Crezi ca este intelept sa aduci dusmanul in
casa noastra, la masa noastra, in patul tau? O stim prea bine: Nepatatii nu vor lasa sa se intample
vreun sacrilegiu. Vor lupta sa o elibereze si cum Pronia ii favorizeaza pe Fii Luminii, ma tem ca
asta sa nu duca la dezagregarea Infernului...

M-am uitat spre cel care a indraznit din nou sa ma infrunte: ucigasul Belial, aliat acum cu
printesa care zambeste sagalnic.

- Crezi ca nu am luat in considerare toate variantele? Uiti cu cine stai de vorba? Cata vreme
Lumina se afla in palat, nimeni nu o va putea simti unde este. Fiii Luminii o cauta pe Lauryel in
locul gresit... ranjeste Lucifer, plin de satisfactie, acompaniat de aroganta.

- Acestea fiind zise... Iti prezint felicitarile mele! Ai sfidat Cerurile inca o data, Printul meu! zise
Azazel prefacutul, uitand ca nu demult voise sa il detroneze.

203
Ceilalti isi pleaca capul si Lucifer se ridica de pe tron mandru ca un curcan, cu mantia falfaind in
urma, facand un gest plictisit.

- Plecati! Vreau sa fiu singur cu Mireasa mea!

Am inghitit in sec, scarbindu-ma de indata de aceste cuvinte ipocrite, dar cand am vazut durerea
de pe fata printesei, inima mea a simtit pret de o clipa atingerea unui balsam. E mai nefericita ca
oricand, ceea ce inseamna ca este mai periculoasa ca oricand.

Ei ies tacuti din sala tronului, statuile se misca mugitor si usile se inchid cu zgomot, lasandu-ma
fata in fata cu Decazutul. Acesta priveste ingandurat pe fereastra, admirand asfintitul sumbru.

- Maine, la aceasta ora, vom fi Unificati! Cerul cu Infernul, Intunericul cu Lumina, puritatea cu
pangarirea! Impacarea intre cele doua Forte!

- Poti sa amesteci oricat de mult vrei apa de izvor cu noroiul! Nu vei obtine diamante!

Buzele lui se subtiaza, semn ca este indignat si loveste in cercevea.

- Ce vrei, atunci? Razboi?! Nu ti-a ajuns sangele care s-a varsat in numele tau? De cand ai
devenit atat de insetata de ucidere?

- De cand iti pasa tie de sangele varsat? Ai castigat!

El zambeste vag si paraseste cadrul ferestrei, venind langa mine.

- Nu-mi pasa de sangele alor tai, Lauryel... Dar imi pasa de timp! Si nu am tot timpul din lume ca
sa ma razboiesc cu tine la nesfarsit!

- Acesta e motivul pentru care m-ai adormit doar trei ani? Nu mai ai timp? Ai nevoie de mine ca
sa supravietuiesti? Ce ironic!

204
- Inceteaza sa ma mai tratezi de sus! se manie el si ma trage de mijloc, strangand cu mana acel
cordon rosu impletit in trei. Si strange de el cu putere pana incep sa scancesc, dar nu vreau sa ii
arat ca ma doare, asa ca imi plec capul si imi inclestez mainile de umerii sai.

- Simti asta? Lumina raspunde strangerii mele! Sunt unicul care pot sa te eliberez de ea si unicul
care poate sa te raneasca cu adevarat! Poate, daca te supui, te voi lasa sa traiesti dupa ce extrag
darul... Dar, continuand in felul acesta, nu imi dai prea multe de ales, surioara...

Si zicand asta imi strange barbia intre degete, privindu-ma aspru.

- Te vei obisnui curand cu faptul ca in Infern EU sunt Legea!

- Nu ma voi pleca niciodata in fata ta, Printule!

- Atunci... vei pieri! zice el ragusit.

Se pregateste sa plece, dar se intoarce pentru cea din urma oara.

- Ai sa primesti curand un vizitator... Am permis Denaidei sa stea de vorba cu tine inainte de

Unificarea de maine.

- Nu doresc sa vad ochii acelei tradatoare!

- Si totusi ii vei vedea. A fost vrerea ei si pentru ca m-a slujit bine, o voi lasa sa iti spuna ceea ce
are de spus.

Usa se deschide incet iar eu strig in urma lui.

- Lucifer?

- Ce este?

- De ce ai poruncit sa fiu imbracata in alb?

205
El se opreste pret de o clipa, simtindu-se dator sa raspunda.

- Am vrut sa petreci ultima ta seara amintindu-ti de Ordinul Semilunei.

- Nu ma mai poti rani cu aceasta amintire! Surorile mele traiesc!

- Si ma bucur. In acest fel, iti vei aminti de vremurile in care erai inca neprihanita, traind departe
de imparatia mea. Vreau sa tanjesti dupa acele zile insorite, sa-ti amintesti de cate ori te uiti in
oglinda faptul ca nu mai esti o preoteasa a Luminii... ci o roaba a Intunericului!

CAPITOLUL 39: DRAGOSTEA INSEAMNA SACRIFICIU

Am ramas cu mainile impreunate si cu privirile in podea incercand sa imi adun stapanirea de sine
si sa nu sar la gatul Denaidei. O aud intrand usor si ii recunosc pasul apasat care decora candva
podeaua vechiului nostru templu. Acei pasi fatarnici, falsi, sub care ea se ascundea.

M-am intors si am zarit o tanara imbracata in valuri negre, cu ochii verzui ca smaraldul stinsi de
o usoara cenusa si cu pletele intunecate ascunse sub faldurile capei fluturande. Denaida arata ca o
fetiscana, dar nu mai aduce deloc cu ingerul care se afla candva in Opal. Cea Uitata a devenit
Cea Renegata, pierzandu-se undeva pe calea regasirii.

- Traiesti! zambeste ea si se apropie de mine, incercand sa ma atinga.

- Nu rasufla! Nici sa nu indraznesti sa rasufli in prezenta mea!

Ea se retrage si bucuria de mai devreme este umbrita de o grimasa. Sta si se gandeste, nestiind
cum sa imi vorbeasca.

- Ce vrei, Denaida?

206
- Iertarea ta.

Prima oara am privit-o atent, crezand ca ma ia in deradere. Dar fata ei nu exprima batjocura sau
alte intentii rauvoitoare.

- Stii prea bine ca nu te voi ierta niciodata. Nu pentru ceea ce mi-ai facut mie, ci pentru ca ai
distrus Ordinul Semilunei... Cate vieti au fost curmate fiindca ai ales sa ne tradezi ordinul?

- Acum vorbesti la fel ca Printul Intunericului... imi zice ea cu regret.

- Printul Intunericului nu ar fi stat de vorba cu tine, ci te-ar fi spanzurat de cel mai inalt turn si te-
ar fi lasat hrana pentru corbi...

- Poate. Dar pana si el intelege cand este momentul razbunarii si cand este momentul sa faca
aliante.

- Degeaba incerci sa iti cauti scuze... Ai pe mainile tale sangele fecioarelor si al tuturor soldatilor
pe care i-am sacrificat in luptele de dupa Caderea templului... Lor le-ai cerut iertare, Denaida?

- De mii de ori, chiar daca stiu ca niciunul dintre ei nu poate sa m-auda. Sora mea m-a iertat, dar
tu nu o poti face, desi am fost mama care te-am crescut si educat candva pentru a deveni
Gardian...

- De unde as putea stii ca te caiesti sincer? Cainta nu inseamna recunoasterea greselilor, ci

nerepetarea lor. Ce cauti inca in Infern?

- Am un rol de jucat, la fel ca noi toti, de altfel... Astept pe cineva.

- Pe fratele tau?

Ea incuviinteaza si eu imi amintesc de promisiunea facuta mie in Opal. Cum a tradat

juramantul... Cum am tradat de altfel si eu juramantul cand m-am lasat umbrita de puterea

207
Printului... Dar la mine a fost diferit! Eu port in mine o povara pe care nimeni nu o poate
intelege.

- Am reusit sa il gasesc Lauryel! A meritat sa simt toata acea durere!

- Ce vrei sa spui? mormai eu, incurcata si curioasa totodata.

- Nu stii cine este fratele meu aici in Infern, nu? Nici nu aveai de unde sa stii... El este unul dintre
secretele Adabadului, cel Reintors...

- Vorbesti de Daspha?

Imi simt ochii cum se cufunda in lacrimi, cand imi amintesc de revenirea lui printre ingerii care
se caiesc si de tot ceea ce am patimit ca sa il scap de pe stanca. Cum e posibil sa nu vad chiar
ceea ce e in fata mea?

- Azza este parte din misiunea ta. Dar banuiesc ca stii asta deja, nu?

- Mama mi-a spus tot ceea ce era de spus, dar mai sunt multe de aflat.

- Nu este nevoie sa te feresti de mine, sopteste ea, simtindu-mi gandul. Eu si Adeone vorbim de
ceva timp si am incercat sa te ajutam sa scapi de unde ai fost inchisa... Eram foarte aproape de a
afla adevarul dar ai fost trezita si iata-te... Ma bucur ca esti in viata. Adica, semivie.

- Dar Kael este iar prizonier! ii zic sugrumata si ma intorc spre geam.

- Este o situatie nefericita dar nu trebuie sa lasi asta sa te doboare. Misia continua cu sau fara
Kael, Veghetorule...

M-am intors fulgerator si am mers spre ea cu pas masurat, apoi am ridicat acuzator degetul spre
chipul ei.

- Sa nu mai cutezi sa spui vreodata asa ceva! Kael nu este vreo marioneta de care te poti dispensa
la nevoie! Este un Fiu al Luminii si este cu mult mai puternic decat ai fost tu vreodata!

208
- Nu neg asta. Tocmai din acest motiv stiu ca s-ar sacrifica pentru binele suprem, ceea ce trebuie
sa facem cu totii... Nepatati sau Damnati.

- Si care este pentru tine Binele Suprem, Denaida? Uciderea celorlalti?

- Incetarea razboiului. Daca i-ai da lui Lucifer ceea ce isi doreste, ar inceta vanatoarea pe care o
conduce contra fratilor sai.

- Despre ce vanatoare vorbesti?

- Azza a reusit sa adune recruti in aceasta noua batalie si Printul ii vaneaza de atunci neincetat.
Mareata ta misie va da gres daca Azza va fi prins din nou. Cum il vei elibera de aceasta data,
prizoniera fiind?

- Nu stiu. Dar tu esti sora lui, sunt sigura ca te vei gandi la ceva!

- Am mainile si picioarele legate si iscoadele lui Lucifer ma urmaresc la orice pas. Printesa noptii
este cu ochii pe mine de cand m-am reintors in Infern si ma uraste cu aceeasi ura neimpacata de
la inceput. Nu crede ca un inger de lumina se poate converti la intuneric.

- Nu crede? rad eu dispretuitor. Dar Lucifer ce-a fost inainte sa devina monstrul de cruzime care
este acum? Lilith se inseala amarnic. Tu esti dovada vie a faptului ca oricine poate deveni un
Damnat.

- Nu pe deplin, Lauryel! Chiar si in cea mai neagra ratacire a mea m-am gandit la tine, la ce ai
devenit... Pentru mine este prea tarziu, dar pentru tine mai este inca timp. Nu ceda intunericului
ca vei pierde!

- Vrei sa aman Nunta? Stii prea bine ca nu pot face asta fiindca...

- Fiindca il va distruge pe Kael. Dar daca faci nunta si el isi calca oricum cuvantul?

- Nu, dau din cap plina de incapatanare. A jurat ca n-o va face!

209
- De cand te increzi in promisiunile lui Lucifer? El nu respecta nicio invoiala daca nu are nimic
de castigat. Ar trebui sa ne intrebam ce anume are de castigat daca traieste Kael. Fireste, nimic...
Kael i-a fost de la inceput un ghimpe si acum il poate distruge odata pentru totdeauna.
Sacrificiile ard inima, Lauryel... De aceea se numesc asa!

- Nu-mi mai rosti numele, ii zic cu manie. Nu esti vrednica!

- Il spun ca sa iti amintesti cine esti. Dupa amurgul de maine insemnele puterii te vor parasi si vei
deveni sclava Printului pe vecie. Asta iti doresti?

- Ce vrei de la mine? De ce ai venit sa imi vorbesti cand o stim cu totii: nu exista alta cale?
Trebuie sa ii dau Lumina sau va incepe un razboi!

- Nu poate incepe un razboi fiind flamand... Are nevoie de o arma puternica pentru a face asta si
arma este chiar lumina din tine.

- Singur, nu. Dar Azazel a renuntat la planurile de detronare si isi va oferi armata. Iar Lilith ii va
darui vrajitoarele si monstrii din adanc.

- Dar tu il ai pe Vardas si cavalerii, pe Azza si cei care se Intorc, pe Reena care se va inscauna
curand si pe preotul rosu.

- Reena va fi inscaunata ca Regina? ma mir eu.

- Doar daca planurile vor merge asa cum au fost scrise. Si ca sa mearga, tu trebuie sa faci un
mare sacrificiu, Lauryel. Nu stiu ce cale vei gasi, dar Lumina nu poate ajunge inapoi in Lucifer.
Ar fi sfarsitul tuturor.

- Dar daca as darui Lumina cuiva care nu este la fel de puternic ca Printul intunericului?

- Crezi ca darul te-ar parasi si s-ar duce in altcineva?

210
- Cred ca acest dar nu este ceea ce voi credeti ca este. E un blestem. Trufasul Lucifer nu intelege
Lumina si nici cicatricile ei.

- Te-a chinuit?

Ochii ei inca neatinsi de intuneric ma privesc cu mila.

- Neincetat. Tot ceea ce imi doresc este sa scap de el si sa ma intorc in Opal. M-am saturat de
lupte si tenebre. Vreau doar sa uit, intelegi, Denaida? Nenorocita zi a fost aceea in care am
acceptat misia!

Ea imi pune mana pe umar si eu raman nemiscata, nestiind ce sa fac.

- Cu totii am avut de dus cate-o povara... Mai grea sau mai usoara... Niciunul dintre noi nu mai
este ceea ce a fost dupa parasirea Cerului Zece... Intunericul ne schimba... Daca nu mai este loc
pentru noi acolo?

Mi-am muscat buzele, speriata de faptul ca ea nu face decat sa oglindeasca gandurile mele din
ultimul timp. M-am smucit.

- Tocmai din acest motiv nu voi mai putea sa dau ochii vreodata cu fratii mei. Dupa ceremonia
de maine voi fi la fel ca voi, un Renegat...

- Lupta si mori! Nu il lasa sa castige. Foloseste lumina din tine!

- Nu stiu cum sa fac aceasta. Ea se activeaza doar in momente de rascruce, care ii ameninta
supravietuirea... Nu se va opune de aceasta data, fiindca tot ceea ce isi doreste este intoarcerea la
stapanul ei.

Ea se intoarce usor spre iesire, cu ochii deodata tristi si murmura:

- Te-ai gandit vreodata ca eliberarea luminii s-ar putea sa vina cu pretul distrugerii tale?

Oftez. E atat de eliberator sa auda pe cineva zicand asta. In sfarsit...

211
- M-am gandit. Si nu ma supara gandul dizolvarii mele, Denaida. Dar gandul ca Kael va plange-n
urma mea ma cutremura din temelii... Ce consolare se va mai gasi atunci pentru el?

- Doar Domnul Lumilor stie ce este in cugetul tau acum. Sper ca vei face cea mai inteleapta
alegere... Acum trebuie sa plec.

- Te voi mai vedea vreodata? ma trezesc zicand.

- Maine la amurg, in timpul ceremoniei...

- Stai putin... strig eu. Tu esti cea care ne va uni sub Satan?

- Este ceea ce mi-a cerut Printul sa fac si va trebui sa duc la indeplinire. Doar eu si mama ta
putem sa oficiem acel ritual iar Adeone nu este de gasit. Vezi, Lauryel? As putea fi instrumentul
distrugerii tale si va trebui sa traiesc cu acest gand. Cu totii facem sacrificii...

Si zicand asta face un semn si usile se inchid In spatele ei.

CAPITOLUL 40: SEMNUL CAPITULARII

Usa s-a deschis si a lasat sa intre un alai de femei imbracate in rosu, cu buzele la fel de rosii, pe
jumatate goale si purtand pe cap coronite impletite. Ele se inclina adanc si imi zambesc
slugarnic, dezvaluind caninii usor ascutiti. M-am uitat in oglinda inca o data, luandu-mi adio de
la vechea Lauryel, care va muri la amurg. Voi renaste ca fiind altcineva, dar cine voi fi?

Usa se da in laturi si aud o voce binecunoscuta, apoi o bataie din palme.

- Afara, afara! Asteptati pe coridor! Vreau sa stau de vorba cu Veghetorul!

212
- Prin a cui autoritate? intreaba obraznic cea mai inalta dintre ele.

Ma intorc si il vad pe Azazel incruntandu-se spre femeie. Fata i se schimonoseste de ura si isi
roteste palma spre ea, incercand sa ii suceasca gatul.

-Prin propria mea autoritate!

- Printul a ordonat aducerea ei in Templul Suspendat si a dat porunca ca nimeni sa nu o caute

inainte de Nunta! Nici macar el nu are dreptul sa o vada. E legea!

Celelalte sase femei se dau in spate, tematoare, dar cea care ii este fidela Printului sta impotriva
blondului, chiar daca acesta o ameninta in mod vadit. El incepe sa zambeasca subtire, ceea ce
este un semn foarte rau, si ea ii raspunde la fel. Azazel se apropie de ea languros, apoi degetele
lui ii mangaie fata, coborand incet spre gatul ei mladios, cautandu-i ochii. Ea se lasa supusa in
mainile lui, crezand ca este vorba de un fel de joc, dar el o insfaca intr-o clipita si ii rupe gatul.
Se aude o pocnitura seaca si femeia cade pe podeaua rece, iar cununa ii sare din cap si se
rostogoleste sub o masa. Am inghitit in sec si am ramas nemiscata iar celelalte sase insotitoare au
inceput a lacrima de frica si si-au plecat capetele.

- Mai este cineva aici care crede ca nu am autoritate in Imparatia lui Lucifer?

- Nu, preamarit rege... raspund ele in cor.

- Si ce mai asteptati? Carati-va afara! Si luati si hoitul impreuna cu voi.

- Vom fi pedepsite daca Printul vede ca lipseste, murmura una dintre ele.

- Si crezi ca imi pasa? Iesiti!

Ea pleaca repede spre usa, aproape impleticindu-se, iar celelalte doua se imbulzesc peste ea.
Azazel face un semn si cadavrul femeii ia foc cu valvataie, mistuindu-se intr-o clipita. Tot ce mai
ramane in urma ei e un pumn de cenusa. El isi freaca palmele satisfacut, privindu-mi chipul
palid, dezgustat de fapta lui.

213
- Gata. Perfect. Acum putem sa stam de vorba!

- Ce vrei? il intreb sec si rece, simtindu-ma moarta pe dinauntru.

Ma intorc spre oglinda si ma uit cu jale spre rochia neagra pana in pamant, cu trena lunga,
decorata cu mii de pietre de malahit si stropita cu praf de aur. Ne uitam unul la celalalt prin
oglinda de cristal si ii vad ochii machiati cu albastru incarcati de neastampar. Ce planuieste? Imi
pune mana pe umar si se lipeste de spatele meu intr-un mod mult prea senzual, iar eu ma retrag
scarbita.

- Ce vreau? Ceea ce mi-am dorit intotdeauna: sa-l detronez pe Lucifer.

- Sa inteleg ca nu ai renuntat inca la planul tau nebunesc?

- Nu este nebunesc. E realist. Gandeste, Lauryel: va veti cununa sub Satan, apoi el va incerca sa
fure Lumina din tine prin siluire, iar in final te va ucide.

- De unde stii?

- E simplu: mi-a spus. Acesta este adevaratul sau plan. Dar undeva, in strafundul fiintei tale, cred
ca stii ca Lucifer nu te-ar cruta. De cand te-ai nascut pe Pamant si pana ai ajuns in Adabad, i-ai
creat doar neajunsuri. Crezi ca te va aplauda pentru asta? Sau poate te va pune pe tron langa el,
asa cum te minte de atata timp?

-Te-ai gandit ca poate imi doresc sa fure Lumina, sa ma ucida si sa parasesc in sfarsit blestematul
asta de taram?

- Inceteaza cu joaca, Veghetorule. Unde iti este puterea?

- Puterea mea este inlantuita. El are nevoie de mine acum.

214
- Te referi la Kael. Ei bine, nu il vei ajuta cu nimic daca vei muri prosteste. Nu ai cum sa accepti
infrangerea atat de usor... Fiindca iti place lupta. Rebeliunea. Ai inceput sa-l intelegi pe Lucifer,
de cand porti o parte din el in tine.

- Si chiar daca ar fi asa, tot nu pot sa mai fac nimic. A castigat, Azazel!

- Aici te inseli amarnic. Lucifer e slabit si tocmai din aceasta cauza e atat de disperat dupa
Uniune. Are nevoie de putere pentru a-si extinde imperiul si eu m-am saturat sa raman la stadiul
de sluga, uitandu-ma cum tarfa de Lilith ocupa locul de langa tron. Ce a facut Lilith pentru el, in
afara ca i-a nascut niste fiice oribile? Nimic. Eu sunt cel care am fost sacrificat in toate felurile si
am primit ca plata o suita de preotese si un taram indepartat uitat de Infern.

- Si ce ai de gand sa faci in privinta asta?

- Ziua mult asteptata a sosit. Am mijloacele, am armata iar el este prea acaparat de nunta si e
vulnerabil. Dar nu pot sa fac asta fara ajutorul tau.

- Imi ceri cumva sa ma aliez cu tine?

- Asa cum ti-am mai cerut-o si altadata, dar mereu m-ai refuzat, crezand ca planurile tale sunt
mai bune. Planurile tale sunt fundaturi si stii de ce sunt fundaturi? Fiindca ai inclus in aceste ite
niste muritori, niste oameni care te-au tradat de atatea ori, niste fiinte slabe, lase, care nu se pot
ridica la nivelul tau. Eu insa... sunt o capetenie si atunci cand vreau ceva, nimic nu-mi va sta in
cale. Iar cand imi voi incepe domnia nu-i voi uita pe cei care m-au sustinut acum.

- De unde pot sa stiu ca vei face intocmai cum ai spus? Poate esti trimis aici chiar de Lucifer,
care vrea sa ma surprinda in clipa in care il tradez.

- Stiu ca nu ai incredere in mine si faci un lucru tare intelept, ranjeste el. Dar poti avea incredere
in setea mea de putere si goana dupa glorie, fiindca nu ma voi opri pana Lucifer nu va fii
intemnitat si eu inscaunat in Infern! Ce zici?

- Ce vrei sa fac, Azazel?

215
- Fa Nunta. Joaca-ti rolul pana la sfarsit, iar eu nu il voi lasa sa te siluiasca. Nu cred ca Lumina
poate fi scoasa afara prin tortura sau vraji. Vreau sa fac lucrurile asa cum trebuie, ca ea sa se
nasca cand ii este scris.

- Si dupa ce se va naste vei pune mana pe ea si o vei folosi pentru schemele tale. Deci cu ce esti
mai bun decat Lucifer?

- Lauryel... Daca Lumina este ceea ce crede Asmodeu ca este, ma tem ca niciunul dintre noi nu o
va putea manui. Ne-ar mistui si ne-ar arunca in fundul Abisului. Cred ca ar trebui sa o primim cu
respect si sa asteptam sa dezvaluie singura scopul pentru care a fost trimisa aici.

Am inceput sa zambesc dispretuitor si m-am apropiat de el cu miscari serpesti. I-am pus o mana
pe haina albastra, in dreptul pieptului si i-am privit ochii negri.

- Te temi...

- Oricine are putina minte s-ar teme de mania Tatalui ceresc.

- Asta este ceea ce crezi ca vine? Mania Domnului asupra nelegiuitilor?

- Luna Infernului e rosie din nou. Este un semn rau pentru noi, Lauryel.

El imi prinde mana si isi musca buzele usor rozalii, trimitand in interiorul meu fiori de nerabdare.
Adevarul este ca pana si eu ma tem de ceea ce se afla in mine. "Vrei sa ne sarutam?"

Intrebarea lui muta, spusa prin ganduri, imi aduce o stare de zbucium in piept. Sa accept acest
pact si sa merg mai departe sau sa ma las pe mana Decazutului?

- Iti promit: nu voi lasa sa vina asupra ta vreun rau. Esti Purtatorul Luminii, cea care ar trebui sa
il rastoarne pe Lucifer de pe tron si sa instaureze ordinea in acest haos creat de locuitorii
Adabadului, ai Infernului si ai Pamantului.

216
- Te temi de Dar si vrei sa-ti asiguri supravietuirea si domnia. Pot sa inteleg. Dar Azazel... Daca
iti trece prin minte sa incerci vreun siretlic, te voi spulbera.

El ma trage de ceafa spre gura lui si eu imi infig mana in pletele lui blonde cu aceeasi dorinta de
stapanire. Buzele noastre se ating si pecetluiesc pactul, uniti acum in cuget si in simtire de dorul
razbunarii pe Printul intunericului.

***

Alaiul de femei imbracate in rosu imi poarta trena in maini, iar eu merg tantosa spre Templul
cocotat pe stanca uriasa, suspendata undeva deasupra Abisului. Stanca este unul dintre putinele
locuri care are dedesubtul ei o cascatura spre regatele lui Satan. La fiecare 500 de ani groapa se
deschide si inghite in ea un sacrificiu facut de rebeli. Acel sacrificiu asigura domnia lui Lucifer si
linistea tuturor ingerilor cazuti din regatele subpamantene. Printul l-a sfidat o data pe Satan,
refuzand sa ma dea spre nimicire, dar nu va mai face inca o data aceeasi eroare. Nunta este un
semn al puterii sale si al supunerii fata de Intunecime.

Pe masura ce merg pe poteca acoperita de pietre negre, lustruite, simt o caldura intensa venind
din subteran si vad in departare Muntii Inecaciosi acoperiti de o pacla verzuie. Templul in care
au fost ucise surorile mele se reveleaza ochilor mei tristi, din care tasnesc din cand in cand
lacrimi. Dar lacrimile nu apuca sa se rostogoleasca fiindca se topesc inainte de a-mi cadea pe
barbie. Vad mii de mii de luciferieni imbracati de sarbatoare stand dedesubtul acelei stanci. Sunt
cati frunza si iarba si intoneaza un imn straniu, pe voci inegale, ce seamana c-un bocet. Demonii
stau la mare distanta de acestia, in semn de respect, si bat la tobele uriase, tinand ritmul si
facandu-mi inima sa sara din piept. Imi privesc pletele revarsate pe umeri, care imi cad ca o
cascada si imi iau ramas bun de la inocenta lor balaie, care mi-a fost rapita cu mult timp in urma.

Nu indraznesc sa ma uit spre acel altar infam, care imi aminteste de toate nenorocirile trecutului.
Chiar si acum, cand inchid ochii, imi amintesc sangele care curgea prin crapaturile sale, trupurile
surorilor mele cazand ca niste copaci taiati de secure... Imi amintesc strigatul meu. Da, il urasc
pe Lucifer cu o ora neostoita, mai arzanda decat cea mai mare iubire si acest lucru imi da tarie sa
fac ceea ce ingerii inalti nu ar putea sa faca vreodata: renuntarea la prerogativele ceresti si

217
capitularea in fata unei liote de netrebnici, de slugi ale intunericului, din pricina carora s-a varsat
sange cat toate oceanele, marile si raurile Pamantului adunate la un loc. Ce marsavie!

CAPITOLUL 41: UNIUNE SI DEZBINARE

Am urcat tremurand cele 22 de trepte care duc spre altar si l-am zarit pe Print stand in picioare
langa o statuie imensa a lui Satana. Statuia este pusa acolo pentru a inlocui prezenta Intunecimii,
ce nu isi poate parasi regatul de fiecare data cand voieste, fiindca nu am primit destule ofrande
care sa-l ajute. Mania lui va fi insa putin potolita de aceasta infrangere a taberei Luminii si ii va
da timp Printului pentru a cauta o noua ofranda demna de Primul Cazut.

Preotesele s-au oprit in spatele meu si au lasat trena deoparte, apoi s-au asezat in pozitii hieratice:
trei de-a stanga si trei de-a dreapta, stand intr-un picior. Au ridicat piciorul drept in lateral si l-au
lipit de stangul, apoi si-au facut mainile cununa deasupra capetelor, ca si cand ar astepta sa
primeasca ceva din cerul fals si tulbure al Infernului. Si vor sta acolo, nemiscate, pana la sfarsitul
ceremoniei, altfel vor fi ucise in chinuri mari. Pozitia preoteselor vrea sa imite pozitia celor sase
sacali ai Infernului, despre care se spune ca sprijina tronul lui Satan.

Steaua ce a rasarit deasupra muntilor este o luna mare, rosie si lipsita de cratere, ce strajuieste
toata Miazanoaptea. Martorul tacut al acestei procesiuni unice, ce nu s-a mai facut niciodata in
istoria cosmosului. Trambitele anunta momentul solemn al apropierii mele de Print, care este atat
de obturat de infatisarea mea, incat nici nu observa ca una dintre preotese lipseste. La ceva
distanta de templu, vad tronurile mici ocupate de capetenii si il zaresc pe Azazel zambindu-mi
complice. Inclina usor din cap in semn de salut, dar eu ma prefac ca nu il vad.

Denaida sta de cealalta parte a mesei, tinand in mana o cupa de aur din care iese un abur ce
capata forme demonice. Tobele bat cu mare intensitate, apoi se opresc brusc, lasand sa se auda o
liniste sinistra, in care glasul ei capata contur.

218
- Oh, pamanteni! Veniti sa vedeti ceea ce ochii vostri n-au vazut, mainile voastre n-au atins si
cugetul vostru n-a inteles: Un mire apostat si o mireasa vie!

Simt mana Printului cum imi cuprinde mana si ne apropiem de marginea mesei. Ii vad cu coada
ochiului vesmantul negru ce imi aduce aminte de catifea, insemnele din piept, cununa cu pietre
albe de pe cap si buclele unse parca cu ulei, ce-i stau asezate pe umeri intr-o ticaloasa
perfectiune. Privirea lui ma arde.

- Deci... Cum te simti stiind ca in curand vei fi a mea cu totul? zambeste el.

Ma uit spre el cu tot dispretul pe care il pot aduna in pupile dar nu ii pasa de asta, fiindca este
prea incantat ca toate au mers asa cum le planuise, dand dovada celorlalti inca o data de
iscusimea lui in ale inselaciunii.

- Nu fii atat de mohorata Layra... Ai facut o alegere inteleapta.

Si imi ranjeste cu inteles, starnindu-mi mania si facandu-ma sa imi trag mana. El ma tine insa
fortat, nedandu-mi drumul degetelor, ca intr-o menghina trufasa.

Corul de sub stanca incepe sa cante o oda veche, a carei semnificatie nu o cunosc. Ochii mi se
rotesc spre capetenii si o vad pe mandra Lilith imbracata pompos, cu ochii incarcati de ciuda,
strivindu-si buzele pana la sange. Unicul care pare incantat de aceasta ceremonie este Azazel,
facandu-i pe ceilalti sa il scruteze banuitori. Belial sta cu fala pe tronul sau cu jad, tinand la sold
o sabie lata. E asezat strategic, chiar pe buza acestei stanci amenintatoare, aparandu-ma de abis.
In fapt, vrea sa se asigure ca nu voi vrea sa ma arunc in gol, lasandu-ma prada flacarilor si
distrugand tot ceea ce au construit ei de atata timp.

- Oh, muritori! Veniti sa onorati Nunta celesta cu trupurile voastre de huma si aruncati-va de
bucurie in flacarile verzi, spre cinstea Printului intunericului!

Denaida isi ridica mainile in sus, tinand cupa in aer si haina purpura ii aluneca usor, urmand
conturul mainilor, facandu-ma sa o privesc ca si cuprinsa de o vraja.

219
- Oh, nemuritori! Veniti sa ne cantati ultima oda si cea dintai, tinand in mana harpe si-n inimi
dorinte, spre cinstea celei Neprihanite ce-si va da rodul!

Apoi i-a inmanat aceasta cupa lui Lucifer, care a luat-o si a dus-o spre buze. Inalta Preoteasa
murmura un imn si tobele se dezlantuie salbatic, iar el soarbe incet continutul de fiere al cupei,
dupa care mi-o inmaneaza mie. M-am uitat in ea si am vazut o licoare sticlind, am deschis buzele
si am baut. Spre mirarea mea, are un gust foarte placut, care se aseamana cu nectarul zeilor. De
indata ce am terminat, cupa a disparut ca un fum si m-a lasat cu mana goala.

Degetele mele nu apuca sa stea prea mult insingurate fiindca el imi cuprinde mainile si se
intoarce spre mine. Stam fata in fata, cu mainile impreunate si ochii gemeni, iar Denaida vine cu
o legatura brodata numita sike pe care o leaga imprejurul bratelor noastre. De fiecare data cand
ne uneste, rosteste un "Ava, Avanne". Masa pe care se aflau obiectele sacre se transforma intr-un
rug si incepe sa arda cu flacari mari, iar noi ne rotim in jurul acelui rug de trei ori, ghidati de
Marea Preoteasa, stand inca inlantuiti de sike. Ea termina Unificarea insemnandu-ne pe fiecare in
frunte cu o pudra uleioasa de culoare rosie, apoi se retrage si se inclina cu respect, iar capeteniile
striga deodata " Ava, Avvane!"

Legatura a cazut la picioarele noastre si s-a transformat intr-un sarpe care s-a cuibarit dupa altar.
Preotesele care stateau in pozitia sacalilor sacri vin ca un ciorchine in jurul nostru, formand un
cerc si asteapta cuminti poruncile.

- Unde este ultima preoteasa? intreaba Lucifer tunator.

Azazel se ridica incet, aducand cu sine o sabie de argint, pe care se vad sterse inscrisuri, colorata
la maner cu alabastru: sabia mea. Imi simt ochii umezi si revolta din mine a atins apogeul.
Capetenia se inclina elegant in fata noastra.

- Iertare, Printul meu... Preoteasa nu este de gasit si mi-am arogat cinstea de a aduce cu mine
sabia cereasca a Veghetorului. Imi permiti?

Printul este prea bucuros de cele intamplate, asa ca face un semn aprobator iar Azazel imi pune
sabia in brate. Am strans manerul cu mana dreapta si am mangaiat taisul cu cea stanga, soptind

220
ca pentru mine cuvintele" Si celui Pierdut izbavire". In tot acest timp, credeam ca mesajul era
pentru Decazut, dar cuvintele au fost scrise pentru mine inca de cand plecasem spre Ordinul
Batranilor. Cel Pierdut sunt eu si taisul ei ma va scapa de vesnica osanda. Mintea mi se
lumineaza si cugetul mi se intareste si stiu ca aceasta este unica cale prin care imi pot spala
vinovatia. Iarta-ma Tata, caci am pacatuit nespus! Iarta-ma, dar nu am de ales!

Printul ma conduce spre marginea stancii, pazindu-ma cu ochii, iar Belial se aseaza langa noi,
privind la cele ce se petrec. Toti decazutii ma privesc cu suflarile taiate, vrand sa vada cum
renunt la insemnul puterii mele, cedand intunericului si aruncand sabia in flacari si toata lumea il
ridica in slavi pe Lucifer.

Pe cand multimea este cuprinsa de delir, m-am apropiat de margine cu picioarele desculte,
pictate in diferite culori, pasind spre genune. Am ridicat sabia in sus, cu varful indreptat spre
mine, tinand-o de maner, cerandu-i iertare lui Kael.

Aud un strigat inabusit, pierdut printre urletele demente:

- Belial!

Dar este prea tarziu si miscarea mea fulgeratoare nu poate fi anticipata de nimeni. Taisul
izbavitor imi strapunge pantecul si urletul meu cumplit poate fi auzit cale de ceasuri. Am
continuat sa imping sabia in mine si am cazut in genunchi. Urletul de durere este dublat de un
altul si pe cand imi izbeam fruntea de pamant il vad pe Print cazand langa mine, tinandu-se cu
mainile de pantecul insangerat.

Se face forfota, cantecele inceteaza pe data si sunt inlocuite de strigate disperate. Imi simt capul
in poala Denaidei, care incearca din rasputeri sa imi opreasca sangerarea. Capeteniile au
inconjurat masa si sunt cuprinse de stupoare. Belial se pune in fata mea si apuca sabia, pe care o
scoate dintr-o miscare din rochia mea sfasiata iar eu racnesc, auzind indeaproape si racnetul
ingemanat lui Lucifer.

- Ce se intampla? Ce e asta? se lamenteaza Azazel.

221
- Au fost uniti, regele meu. Daca ea este ranita si el este ranit... Daca va atingeti de ea, comiteti
inalta tradare... Este una cu Printul acum, il lamureste Denaida.

- Asa zici?

Vad printre lacrimi capul Printului stand culcat alaturi de mine si simt sangele cum imi umple
gura. Ma tin de rana si gem de durere, iar el sta sprijinit de Lilith.

- Ce ai facut, Layra?

El inchide ochii pret de o clipa, apoi il vad deodata inhatat de o pereche de brate demonice.
Templul este invadat de o armata de gardieni care ii iau prizonieri pe Asmodeu si Semyaze,
lasandu-i liberi pe Lilith si Azazel.

- Netrebnicule! Vei plati scump pentru miselia ta! mugeste Belial si se avanta in lupta de unul
singur, prin multimea de infideli care au cotropit locul.

Profitand de faptul ca Belial este ocupat, blondul culege sabia de pe jos, se apropie de Print si ii
impunge rana cu varful armei. Am dat sa zic ceva, dar nu am avut timp si lama care intra in
carnea lui imi provoaca o durere sfasietoare. Lucifer rabda stoic, nevrand sa ii dea satisfactie
capeteniei iar eu urlu. Vazandu-ma in suferinta, se opreste cuprins de mirare, ca si cum abia de
acum ar intelege pe delin. O impinge pe Denaida deoparte, apoi ma ridica pe genunchii lui.

- Azi stau in genunchi in fata ta, dar maine tu vei sta in fata noului conducator al Infernului...
Te-ai descurcat minunat Lauryel... Minunat. Din pacate, dat fiind ca viata ta este legata de cea a
fratelui meu, nu te pot lasa sa te vindeci si sa capeti putere. Dar nici nu te pot ucide, fiindca as
slobozi mania divina. Luati-o! Cu grija! Vreau sa fie inchisi impreuna, fiindca sigur au multe de
vorbit... ranjeste el.

Trupul Printului este purtat pe bratele grotesti ale gardienilor iar capeteniile fidele sunt
dezarmate, prinse in catuse si tarate de soldati spre inchisorile de dedesubt.

222
Azazel ridica mana in sus, dand semnalul de lupta si jumatate din multimea care se afla dedesubt
se ridica contra celeilalte jumatati, pornind un razboi civil. Se face o galagie asurzitoare, se aud
blesteme si urlete, zanganit de sabii si cuvantul "tradare". Se ridica frate contra frate si trup
contra trup si acum inteleg pe deplin faptul ca detronarea Printului a fost planuita cu mult timp in
urma iar eu am fost mutarea decisiva de pe tabla de sah a regelui. Domnia sangeroasa si
nedreapta a lui Lucifer i-a adunat prea multi dusmani, ce vor sa se uneasca acum sub stindardul
lui Azazel, ocrotiti de vrajile lui Lilith, sperand ca aceasta capetenie sa fie mai vrednica decat cea
dinainte. Ura lor trebuie sa fie foarte mare, altfel cum ar putea sa il tradeze pe cel pentru care au
fost candva izgoniti din Opal?

Pe cand sunt purtata de bratele puternice ale unui demon de rang inferior, vad sangele meu
decorand pietrele si o aud pe Denaida jelindu-se in urma mea. Niciodata nu as fi crezut, nici in
cele mai nebunesti vise ca infrangerea mea va fi totuna cu infrangerea Damnatului. Daca durerea
nu ar fi atat de sfasietoare poate as inchina o cupa cu vin alaturi de Azazel si m-as bucura de o
festivitate sub clar de luna sangerie. Dar nu pot face asta, fiindca am incercat sa ucid Lumina iar
gestul meu lipsit de onoare m-a adus intr-o clipa in tabara intunericului. Nimic nu s-a schimbat:
eu sunt aceeasi sclava, dar am un alt stapan.

CAPITOLUL 42: FRUCTUL CUNOASTERII

Cand am deschis ochii, primul lucru pe care l-am vazut a fost lumina. Intensa, stralucitoare, usor
argintie, menita sa imi aduca speranta in sufletul zbuciumat. Am clipit des si am incercat sa imi
misc mainile...Uitandu-ma in sus, vad niste modele florale trandafirii si perdelele baldachinului.
Imi simt trupul greu ca o piatra si observ ca sunt culcata pe un pat alb, matasos si foarte curat.
Uimita de atata albeata, ma ridic in capul oaselor si cercetez incaperea in care ma aflu, care
contrasteaza in mod placut cu tabloul trist si sangeros din templul satanic.

Ce s-a intamplat oare cu Azazel si luciferienii care au starnit razboiul? A reusit sa se inscauneze
asa cum isi dorise sau a fost cotropit de ingerii credinciosi ai Printului? Am sarit repede din pat,

223
calcand desculta pe ceva ce seamana cu marmura si m-am indreptat spre usa intredeschisa, care
parca ma invita sa ies afara. Privesc un cer albastru, fara nori si neluminat de vreun astru, dar
care pare luminat de peste tot. Se simte adierea unui vanticel caldut si picioarele mele sunt
mangaiate de iarba cruda. Pasesc prin aceasta gradina minunata si ma apropii de un copac
maiestuos, care troneaza in centrul tuturor lucrurilor, incarcat de frunze verzi si fructe mici si
rosii. Zaresc o silueta imbracata in alb care sta intoarsa cu spatele si grabesc pasul, tinand cu
mana dreapta de poalele rochiei mele lungi.

Pe masura ce ma apropii de copac, vantul se inteteste si aud clinchete zglobii de clopotel

amestecate cu voci de copii care canta pe mai multe tonuri. Silueta se intoarce si il zaresc pe
Printul intunericului intr-o postura demna, tinand in mana un fruct rosu, ispititor si placut la
privit, pe care mi-l ofera cu un gest ceremonios. Ochii pe care ii stiam negri si adanci au irisul de
un albastru inchis, aproape taios, iar gura carnoasa imi zambeste seducator. Parul sau este scurt
pana la umar, buclat si matasos si poarta o coronita argintie impletita peste frunte. Infatisarea lui
angelica ma tulbura si incep sa ma intreb daca nu cumva sunt pacalita.

- Gusta... ma imbie el, tinand inca mana intinsa.

Am prins fructul intre degete si am privit cu pofta spre el. E atat de perfect, de lucios, de
irezistibil incat tot ce imi mai doresc e sa imi infig dintii in pulpa lui. Dar, asemeni omului care
se trezeste dintr-un vis, am scuturat din cap si mi-am dat seama ca se intampla un lucru necurat.
De ce infatisarea lui e diferita?

- De ce imi oferi acest fruct?

- Nu ai incredere in mine?

Ochii senini si inocenti ascund totusi o flacara perversa. Oricat ar vrea sa para de neintinat, il
simt ca se preface pentru a ma putea prinde in capcana.

- Nu, nu am... zic si arunc cu un gest deznadajduit fructul magic.

224
In clipa urmatoare cerul se intuneca si este acoperit de fulgere razlete, se aude un tunet ingrozitor
si ochii Printului redevin negri si incarcati de furie. Ma prinde de incheietura in mod salbatic si
ma taraste pana la trunchiul copacului. In mod ciudat, nu ma pot opune si puterile mele de
Veghetor nu au nicio influenta aici. Apoi imi aduc aminte de otelul sabiei ceresti care poate
omori chiar si Neintinati si simt lama lui in pantecele meu ca si cand totul s-ar petrece aievea.
Imi aduc aminte de rana mea ce l-a ranit pe Print si incerc sa ma salvez de furia lui.

- Treci aici! striga el tunator si pus pe razbunare.

Face un semn cu mana si ma ridica in aer, lipindu-ma de trunchiul copacului. Imi simt ceafa
izbindu-se de scoarta rece si vad rochia fluturand, antrenata de vantul care s-a iscat in mintea
tulburata a Decazutului. Puterea lui ma tine prizoniera si unita cu acel arbore, in vreme ce el se
intoarce si culege fructul de pe jos.

- Gusta din el, altfel te voi chinui amarnic...

- Nu vreau! am strigat si am incercat sa intorc capul, dar sunt intepenita complet.

Atunci el ma trage de maxilar cu mana si ma obliga sa deschid gura.

- Musca, am zis!

Am urlat de durere, dar nu am vrut sa fac asta nici in ruptul capului. El renunta si ramane
ganditor, mangaind un jungher pe care il tine la sold. Il scoate cu un gest frenetic si eu ma
pregatesc pentru o lovitura cauzatoare de moarte. In loc de asta Lucifer se apuca sa curete fructul
cu miscari lente, formand o cojita lunga, neintrerupta, taiata cu mare maiestrie, ce imi dezvaluie
pe dedesubt un miez translucid, presarat cu scantei. Am marit ochii, privindu-l cu mare interes.

- De ce imi prezinti aceasta poveste antica despre caderea Adamului? Nu crezi ca ar fi mai bine
sa facem un plan pentru a scapa din inchisoarea lui Azazel?

- Si exact asta incerc sa fac, dar nu vrei niciodata sa ma asculti, imi zice intepat.

225
Cand termina de decojit aseaza cutitul la loc si se apropie din nou.

- Nu ne aflam in nicio inchisoare, Layra. Suntem ferecati in interiorul mintii mele. Am facut
aceasta vraja pentru ca Azazel sa nu imi poata smulge secretele.

- Dar trupurile noastre unde sunt?

- Inapoi in palat, pazite zi si noapte. Am putea evada daca ai intelege unde te afli. Daca nu musti
din fruct te vei rataci curand si nici eu nu voi putea sa ma mai trezesc. Vraja este facuta pe sute
de ani... Intelegi?

- Da-mi drumul... mormai eu nemultumita si indignata.

- O sa faci ceea ce ti-am cerut?

- De unde stiu ca nu vei incerca sa ma otravesti?

El incepe sa rada ironic si musca din fruct, apoi mesteca incet.

- Nu am niciun motiv sa te ucid... Fara tine, Lumina mea e moarta.

- Se pare ca ai uitat de intelegerea noastra, frate... ii raspund cu sarcasm.

- Te asigur ca nu uit nimic din ceea ce am fagaduit. Si ti-am promis o moarte cruda si dureroasa,
dar nu acum... Acum avem alte lucruri de facut.

- Cum ar fi? intreb ironic.

- Sa il transform in pulbere pe nenorocitul de Azazel si pe toti cei care l-au sprijinit. Sa imi
recapat tronul si sa arat tuturor ce se intampla cu cei care ma tradeaza!

- Se simte urat, nu-i asa? Sa fii tradat tocmai de cei in care ai avut incredere...

226
El face un semn si simt cum ma prabusesc la baza copacului. Ma zgarii de scoarta si ii arunc o
privire dusmanoasa. A facut-o ca sa ma pedepseasca pentru replica.

- Ai stat prea mult timp prin preajma oamenilor si ai uitat cine esti. Eu nu am uitat si nici nu voi
avea vreodata sentimente umane. Razboiul, ranile, razbunarea au creat lumea mea. Dar pana si
eu cad uneori sub incidenta regulilor pe care le-am stabilit candva... Stii care este unica regula pe
care am pastrat-o din Opal?

Am ridicat din umeri nepasatoare. Tot ce imi doresc este sa scap din mintea lui dezagreabila si sa
ma duc sa il salvez pe Kael.

- Ordinea! Tradatorilor trebuie sa li se aminteasca cine este conducatorul lor. Sunt tatal
intunecatilor si doar din mine si prin mine se va naste o alta linie de fiinte care sa serveasca
pentru interesul tuturor. Iar tu imi vei darui o fiica.

- Ai innebunit, Lucifer... Cum crezi ca poti sa comiti asa un sacrilegiu?

- Fiinta care s-ar naste din noi ar avea o putere incredibila. Fiind jumatate Neintinata si jumatate
Intunecata, nu ar mai fi supusa Infernului si nici oprita de a intra in cerurile de sus... Ar fi cea
mai buna cale prin care mi-as croi loc spre Opal.

- Cu alte cuvinte, vrei sa creezi un spion pe care sa-l trimiti in Opal... rad eu. De nu parca Tatal
nu cunoaste ce este in inima ta... Si nu a prevazut deja totul...

Fruntea lui se intuneca subit, dar nu se lasa intimidat de vorbele mele.

- Tatal stie totul si tocmai din aceasta cauza va fi nevoit sa imi cedeze Cerul Noua... Fiindca
acolo imi voi intocmi tabara, prin progenitura mea...

- Asta crezi ca este Lumina? Materialul din care vei crea corpul ei?

- Va fi o fiinta angelica, asa cum nu a mai existat nicicand... Daca ii vei da nastere.

227
- Si daca refuz sa ii dau nastere si voi incerca din nou sa scap de ea?

- Atunci vei comite un sacrilegiu si mai mare decat al meu si nu te vei mai intoarce niciodata cu
fruntea sus in Opal.

Mi-am muscat buzele cat am putut de tare, simtind coltii remuscarii in inima.

- Ai fi in stare sa ucizi o fiinta nevinovata doar ca sa se termine totul? Atunci nu esti cu nimic
mai buna decat mine.

- Pastreaza pentru tine invinuirile, Printule... Amandoi stim ca nu iti pasa de aceasta fiinta care
nici macar nu exista. Tu vrei sa o folosesti pentru interesul tau si imi indrugi o alta poveste
naucitoare menita sa ma pacaleasca sa-ti cedez.

- Nu are rost sa te prefaci... Stiu ca simti ce se petrece in tine. Stiu ca ai visat deja acea fiica, intr-
o campie cu iarba grasa, intr-o zi de vara...

- Mi-ai umblat prin ganduri fara sa imi ceri permisiunea?! ma manii eu.

- Nu a fost necesar... Suntem uniti de cand ai incercat sa ucizi Lumina si am aflat tot ce am vrut
sa stiu fara sa intampin vreun obstacol...

- Asta poate insemna orice! Eram ranita si mama mea de trup a incercat sa ma vindece in templu.
De unde stii ca nu este vreo himera?

- Chiar crezi ca tu cunosti Lumina mai bine decat mine? Da-i o forma Lauryel si lasa tanguiala.
Impreuna am putea sa redobandim Infernul.

- Nu am nevoie de propunerile tale marsave. Am deja tot ceea ce-mi doresc.

- Adevarat... Dar exista totusi un lucru pe care nu l-ai prevazut si acela e anarhia. Daca Azazel
ajunge la puterea deplina, va dezlantui razboaie pe Pamant si va pierde milioane de suflete,

228
stricand fragila balanta dintre Bine si Rau. Fiica noastra ar putea fi elementul cheie in pastrarea
acestui echilibru.

- Inceteaza sa mai spui "fiica noastra"! Nu port un copil, ci o incarcatura!

- Vezi vreo mare diferenta? intreaba el in zeflemea.

Mi-am intors ochii spre cerul tulbure, in vreme ce el se gandeste intens la ceva.

- Daca ai vazut totul inseamna ca stii si despre profetie...

- Tu cunosti o parte din ea iar eu jumatatea lipsa... Unindu-ne, o putem implini. De ce ar exista
altfel Femeia cu o singura aripa sau Omul Insemnat?

Spre uimirea mea, am constatat ca el nu stie de Daspha. Se pare ca nu are chiar toate cheile si
cineva ii ascunde adevarul intreg. Surad rautacios. Dar victoria mea nu dureaza mult fiindca
Printul a ticluit deja un plan in favoarea sa.

- Lui Vardas ii este scris sa moara de mana mea... Stiai? Si nu vorbesc acum despre trupul sau pe
care l-am distrus candva, ci despre duh... Dar l-as putea cruta. Ar putea ramane in Adabad si sa
domneasca alaturi de regina lui.

- Ai fi in stare sa sacrifici Adabadul doar ca sa pui mana pe un copil necreat?

- As distruge Infernul cu mainile mele daca as sti ca ma pot intoarce in Opal.

- De ce iti doresti atat de mult sa te apropii de ceruri? Ce ticluiesti?

- De ce trebuie mereu sa ticluiesc ceva? Poate ca imi este dor de Acasa.

Am zambit amar, stiind ca nu are cum sa spuna adevarul. Se minte pe sine.

- Tu crezi ca vei putea sa pasesti in locul sfant, murdar de faradelegile tale?

229
- Eu nu pot, dar fiica mea ar putea si poate prin ea voi vorbi din nou cu Tatal.

Pentru prima oara de cand ma aflu in Adabad, am ramas pe ganduri.

- De ce nu ii ceri asta lui Mihail sau oricaruia dintre fratii nostri?

- Fiindca nu vreau sa cer nimic lui Mihail, cel care macelareste armate intregi si apoi este
incununat in Opal pentru acte de vitejie! imi zice el cu un glas rastit.

Am tacut si m-am gandit la toate posibilitatile de scapare. Dar orice as face, nu o pot face fara
ajutorul lui. As putea sa zac sute de ani aici, impreuna cu el, si gandul ma ingrozeste. De abia m-
am trezit si simt ca il voi strange de gat.

- Prea bine. Daca ii cruti pe Vardas si Reena ca sa poata domni peste sufletele din Adabad, te voi
ajuta sa iesi. Si nu vei mai incerca sa ucizi pe nimeni dintre ai mei.

- Ceri mult... imi zice el aspru.

- Niciun sacrificiu nu este prea mare atunci cand iti doresti ceva cu adevarat. Tot ce vreau este sa
te opresti din a savarsi crime contra oamenilor pe care trebuie sa ii protejez. Altfel, nu poate
exista niciun fel de alianta intre noi.

El zambeste ceva mai imbunat, desi stiu ca asta este un semn nefast.

- Micuta mea Layra... Ai invatat sa te targuiesti la fel de bine ca mine.

- Nu-mi mai rosti numele pamantean, Etha...

La auzul numelui sau de dinainte ma prinde de gat si nu ma lasa sa il termin.

- Nici sa nu indraznesti!

- De ce? intreb sugrumata. Doar tu esti unicul care are acest drept?

230
Incearca din rasputeri sa se stapaneasca si isi retrage mana. Rasufla adanc si isi muta privirile
spre bolta care isi recapata incet, incet, seninatatea.

- Se pare ca niciunul dintre noi nu are de ales. Daca vom reusi sa nu ne ucidem unul pe altul
poate vom reusi sa il detronam pe Azazel. Dar targul a inclinat prea mult in favoarea ta... O sa
astept... Atat cat este necesar. Dar imi vei da Lumina.

- Ca sa o folosesti ca scara pentru a primejdui cerurile? In niciun caz!

- Ai uitat care este vrerea Tatalui? Este timpul sa incepi sa o respecti!

Am simtit cum sangele mi se urca la tample, fiindca urasc sa fiu martorul ipocriziei sale fara
margini. Intr-un fel sau altul va primi ce isi doreste, fiindca eu nu sunt decat un instrument
nevrednic, de care se foloseste Domnul Lumilor. El imi intinde sugestiv fructul imbietor si il
cuprind in palma, cantarindu-l. Imi deschid buzele si musc cu sete din el. Simt... nimic. Parca as
musca din vazduh. Apoi, o senzatie asemanatoare mierii imi imbata cerul gurii si oftez. Capul
imi ameteste si ma prabusesc in bratele lui inselatoare, care stateau pregatite ca pentru ofranda.
Si cand deschid iarasi ochii, vad intuneric si cer sangeriu.

CAPITOLUL 43: TANGUIREA LUI VANIAD

Cercetez cu privirea tavanul de piatra pictat cu diferite insemne, apoi imi mut ochii spre fereastra
ingusta, care imi destainuie secretul unui amurg infernal. Se aud zgomote de alaute si tobe, semn
ca Azazel tine o mare festivitate, iar coridoarele sunt goale. Unde sunt gardienii?

M-am ridicat in capul oaselor si am constatat ca am picioarele legate cu lanturi grele. Deasupra
mea pluteste sabia de argint daruita de Kael la venirea mea in Adabad, care isi asteapta stapanul.
Am ridicat mainile in sus si am soptit Naeh Nah iar sabia mea si-a parasit pozitia, cazand peste
mine. Am strans manerul in mana stanga si am izbit cu toata puterea in lanturile create de regele

231
dezmatului, catuse vrajite in fel si chip, dar care nu pot rezista unei arme ceresti. Se aude un
zgomot sec si imi eliberez picioarele, apoi sar din patul de piatra si scrutez incaperea.

Sunt inchisa undeva nu departe de curtea interioara, fiindca observ un dragon de jad care
troneaza in apropiere de Gradina Oaselor. Totodata, vad curtea impanzita de gardieni in pozitii
hieratice, care pazesc cuibul in care am fost inchisa. M-am dus spre usa ferecata din dreapta, care
nu are nici clanta, nici zavor, ci doar o ferestruica cu gratii. Am incercat sa trag de ea dar nu se
clinteste, am smucit de zabrele, dar nimic. Trebuie sa ies de aici si sa il caut pe Decazut in
temnitele de dedesubt. Lama sabiei straluceste puternic si am lovit cu taisul ei pe usa, facand
zarva. Aud de indata niste pasi greoi si observ un gardian venind spre celula, acoperit de zale si
inarmat pana in dinti. Unicul sau punct vulnerabil este gatul. M-am ascuns dupa usa si mi-am
tinut rasuflarea, asteptand... Aud un zornait, apoi niste incantatii rostite gutural si o mana
badarana, aproape sluta, deschide incet usa. Ii vad ceafa lata si trunchiul urias si stiu ca am de a
face cu un conducator de zebruni.

Ochii lui se atintesc asupra patului gol, spre catusele sfaramate si se pregateste sa dea alarma, dar
sunetul gutural al vocii sale este stins pe data de lama care i se infige fulgerator in ceafa. Am
apasat puternic simtind sangele vascos cum imi stropeste mainile si am iesit cu lama prin partea
cealalta, undeva la nivelul gurii. Apoi am smuls-o cu o miscare dibace si am sters-o de maneca
hainei negre ce o port. El cade pe podea cu un zgomot infundat iar sangele negru ii balteste peste
tot. Nu pot lasa nicio urma a trecerii lui pe aici, asa ca smulg cheia dintre degetele tepene si fac
un semn cu mana, ascunzand totul. Nu am prea mult timp sa il gasesc pe Print si intarzierea
gardianului ii va alerta si pe ceilalti. Am inchis incet usa, am ascuns cheia in san si am inceput a
colinda coridorul slab luminat din fata mea, stand in garda, in pozitie de atac, ciulind urechile la
cel mai mic zgomot. Am mers ceva timp prin acest labirint, cautand o intrare spre subsol. Aud
zgomote vagi pe coridorul din dreapta si ma ascund dupa o statuie veche, pandind.

- Nu cred ca Printului nostru i-ar placea ceea ce planuiesti acum... se aude o voce nazala,
necunoscuta mie.

232
- Nu imi pasa, Mebrad! Avem nesperata sansa de a scapa de Veghetor odata pentru totdeauna! Sa
o trimitem inapoi in Opal impreuna cu blestemata de Lumina si sa ne asiguram ca Azazel va
avea o domnie lunga. Cata vreme respira, Lauryel este o piedica pentru noi...

- Te temi ca il va trezi pe Lucifer?

- Oricine ar avea putina judecata, s-ar teme... Nu uita ca a fost trimisa aici chiar de Domnul
Lumilor... Cine stie care sunt planurile Cerului?

- Daca faci asta, il vei ucide si pe fostul print... Esti sigura ca asta e ceea ce iti doresti, Lilith?

- Azazel mi-a promis ca locul de langa tron va fi pentru totdeauna al meu si s-a tinut de cuvant,
ceea ce nu pot spune despre Lucifer. El visa ca Lauryel sa ii nasca o progenitura si sa domneasca
impreuna in Infern.

- Trebuie sa avem mare grija, Printesa... Daca Azazel afla faptul ca vrei sa il ucizi pe Veghetor,
te va spanzura de Muntele Abisului... Iar eu voi sfarsi retrogradat si voi arde o eternitate.

Vocile se aud din ce in ce mai slab, semn ca se indeparteaza de mine.

- Nu iti fa griji, Mebrad... L-am detronat pe Lucifer. Crezi ca imi este teama de Azazel? Spre
sfarsit, va intelege si el ca Lumina este un pericol pentru Infern... Ca locul ei nu este aici...

Vocea nazala se aude mormaind inca ceva, dar nu mai deslusesc ce anume, asa ca imi recapat
pozitia ofensiva si merg mai departe. Incep sa imi dau seama ca Lucifer a facut un lucru bun
eliberandu-ma, fiindca ticaloasa de Lilith comploteaza sa ne ucida pe amandoi. Si daca planurile
ei reusesc totul se va duce de rapa.

Am strabatut inca o bucata de drum si am zarit si treptele ce duc spre adanc. Imi amintesc o
confruntare pe care am avut-o cu Belial, pe cand incercam sa il salvez pe Kael si si sangele
varsat pe aceste coridoare. Ma intreb daca nu cumva Belial este incarcerat la randu-i in una
dintre aceste celule. Nu cred ca regele a fost atat de nesabuit incat sa il ucida. Belial este
comandantul armatelor infernale in lipsa lui Lucifer si are prea multa experienta in arta bataliei si

233
a torturii. Cu alte cuvinte, este valoros. Daca l-as putea gasi am organiza pe data o Rezistenta si
am lupta contra domniei false a lui Azazel. Am cercetat celula dupa celula, cautand vreun semn
care sa ma conduca spre adevaratul Print, dar temnitele sunt pustii.

Am ajuns in curtea interioara si am zarit doi paznici de-a dreapta si de-a stanga iesirii, imbracati
in armuri stranii si purtand coifuri pe cap. Nu ii pot dobori. As face prea multa galagie si pasarile
care stau pe ziduri sunt spionii lui Azazel. Mi-am trecut mana peste fata si am soptit ceva in
limba decazutilor, luand forma unuia dintre gardieni. Corpul meu a ramas exact la fel, dar ei ma
vor vedea ca fiind unul de al lor. Am iesit greoi, tarand armura dupa mine, cu o alura
nepasatoare.

- De ce iti parasesti postul?

Vocea guturala din stanga mea imi ingheata sangele in vene. Daca ma tradez, imi ruinez
acoperirea si nu voi putea sa ajung in proximitatea lui Azazel. Am ridicat viziera si m-am uitat
poncis.

- Ordinele Printului. Trebuie sa escortez preotesele, mormai eu. Acum da-te la o parte... Nu
vreau sa intarzii din cauza ta.

Vocea mea se vrea convingatoare, dar resimt un usor tremur. Sunt destul de slabita si incep sa
ma intreb cat am stat de fapt incarcerata. Privirile noastre se confrunta iar pozitia mea sfidatoare
il face sa ridice din umeri. Se da in laturi iar eu trec pe langa el, rasufland printre dintii stransi.
Am dus sabia la piept si m-am alaturat unui grup de soldati.

***

Paza sporita din jurul Templului Oaselor ma face sa cred ca evenimentul de azi este unul destul
de rar intalnit. Il vad pe falsul Print sezand cu pompa pe un tron decorat cu pietre scumpe, care se
potriveste asa de bine cu orgoliul sau la fel de stralucitor. Are gardieni de jur-imprejur ceea ce
imi arata ca se teme. Suita de femei din fata lui danseaza provocator iar demonii de grad inferior
lovesc niste talgere. Apoi el bate din palme si se lasa o tacere mormantala. Femeile i se inchina

234
usor, apoi pleaca cu miscari languroase. Se creeaza un coridor pe care sunt adusi randuri de
prizonieri capturati din armata lui Lucifer.

Gardienii trantesc cativa dintre acestia in fata lui Azazel. Sunt sase tineri imbracati in robe negre
si insemnati pe frunte cu semnul pentagramei. Din ceea ce vad, nu par a fi soldati, ci mai degraba
preoti. Mana inarmata a adevaratului Print, cu mult mai puternica decat comandantii de ostiri. In
fapt, la fel ca intotdeauna, preotimea a condus din umbra toate razboaiele, conflictele si
cuceririle. Soldatii sunt doar carnea care va fi sacrificata in macel, dar esentele lor sunt rasplatite
dupa moarte, cand, dezrobiti de indatoriri, acestia sunt dusi undeva la capatul Pamantului, unde
traiesc inconjurati de mii de placeri. Sau cel putin, asa se spune.

- Ridicati-va... Nu se cade ca Elocviul Negru sa ramana in genunchi, in praf... Chiar daca sunteti
prizonierii mei, nu sunteti slugi.

Mana lui Azazel face un gest generos iar tinerii se scoala din tarana si se indreapta, privindu-l
neinfricati din spatele ochilor complet intunecati. Fostul rege ii cantareste din priviri, secondat de
ochii lui Lilith.

- Dupa Legea Veche instituita de Lucifer, trebuie sa va ucid si sa va imprastii esentele in Abis.
Dar Legea Noua a lui Azazel va ofera o cale de scapare din groaznica pedeapsa...

- Si care este crima noastra? intreaba cu indrazneala unul dintre ei. Faptul ca l-am slujit cu
credinta pe Printul intunericului?!

- Adevaratul Print! continua al doilea.

- Nu ne vom pleca niciodata in fata ta! urla ceilalti.

Elocviul este una in cuget si simtire si preotii nu se tem de moarte, desi soarta nu le este
favorabila deloc. Azazel zambeste subtire.

235
- Cati dintre voi ati fost rasplatiti asa cum se cuvine pentru credinciosia voastra? Regimul lui
Lucifer nu v-a lasat sa va traiti vietile asa cum v-ati dorit. Juramant de castitate, fara sotii sau
mostenitori... Ce v-a promis?

- Nici mai mult, nici mai putin, decat Campiilor Preafericitilor! striga cutezatorul.

- Deci despre asta este vorba, zice Azazel si isi mangaie barbia ganditor si pe alocuri zeflemitor.
Voi credeti inca in legendele stravechi?

- Nu sunt legende! Am vazut cu ochii nostri acel loc, in mintea Printului, acel loc sfant unde se
duc dupa moarte slujitorii religiei instaurate de Stralucitor!

- Fratele meu a fost mereu un maestru al iluziei. Chiar credeti ca taramul Elidelor este real? Daca
este asa, de ce nu v-a trimis acolo inca din timpul vietii, ca sa gustati macar putin din acea
fericire? De ce trebuie sa mori pentru Lucifer ca sa ajungi Preafericit? Eu nu va ofer inchipuiri, ci
ceva palpabil, care poate fi atins de voi inca din aceasta viata.

Preotii tac, multimea susoteste iar Lilith se incrunta. Cutezatorul de mai inainte face un pas in
fata si isi incruciseaza mainile pe piept.

- Si care este oferta ta, lord al intunericului?

- Ar trebui sa i te adresezi cu titlul cuvenit! zice Printesa printre dinti.

- Daca tot vorbim de titluri, poate ar trebui sa spun ca tarfele tradatoare nu au intaietate in fata
Elocviului in ceea ce priveste glasuirea!

- Il vreau mort! urla Lilith prelung si se ridica de pe jilt ca o furie.

Gardianul ce statea langa grupul de preoti scoate biciul si il rasuceste in aer. La semnul lui
Azazel il slobozeste in spatele celui care a indraznit sa o jigneasca pe Printesa, iar preotul cade
pe burta, improscand tarana cu sange.

236
- Lasa-mi-l mie pe acesta, Azazel! Ofensa se plateste cu moartea!

El ridica usor din spranceana, dar nu pare de acord cu Lilith.

- Si care a fost ofensa? Faptul ca esti curva sau faptul ca esti tradatoare?

Ochii ei negri se aprind de manie si loveste cu palma de spatar.

- Alege-ti cuvintele cu grija, Printule! Nu uita cine sunt!

- Era doar o gluma, Lilith... Linisteste-te, ranjeste el. Spun doar ca nu ar trebui sa il ucidem chiar
acum... Conducatorul preotimii sigur are multe secrete... Ridicati-l...

Gardienii il ridica cu miscari smucite si il imping spre tron.

- Asculta-ma, Vaniad. Stiu ca nu il vei trada pe Lucifer. Poate ai multe motive sa fii fidel si asta
te face un dusman de temut in ochii mei. Te voi tortura, voi scoate de la tine toate informatiile de
care am nevoie si apoi te voi ucide. Soarta ta este pecetluita... Dar soarta celorlalti, nu. Vrei ca
sangele lor sa fie pe mainile tale?

Tanarul isi roteste ochii prin multime, cautand un aliat, dar nimeni nu ii sare in ajutor. Am strans
sabia si mi-am inclestat mana, simtind ca ar trebui sa ii iau apararea, dar nu pot. Vaniad, la fel ca
restul preotilor, a comis crime oribile in numele Printului intunericului. Nu este loc de cainta
pentru el. Dar stergerea lui din Infern va duce la o schimbare de conducere si nu pot afla care vor
fi noii aliati ai lui Azazel. Sau mai bine zis, noii tradatori ai Decazutului.

- Fa ce poftesti... Nu vei afla nimic. Ei vor muri de mana ta si vor ajunge in Campiile
Preafericitilor iar eu ii voi urma in curand.

Vazandu-i chipul nemiscat si statura mandra, Azazel se infurie si se ridica de pe jilt. Cere o sabie
si merge cu pas masurat spre Vaniad.

- Prea bine.... Dar ar fi mult mai frumos daca i-ai intampina chiar tu...

237
Si sabia lui se infige puternic in pantecul curajosului care geme si cade in genunchi, tinand
mainile inclestate in jurul armei. Falsul print scoate sabia cu o miscare cruda si il impinge cu
piciorul ca pe un gunoi. Vaniad cade pe spate horcaind iar Azazel savureaza agonia de pe fata
lui. Trasaturile incruntate i se schimonosesc de placere, hranindu-se din disperarea lui. Ochii lor
se intalnesc si preotul isi schimba pe loc expresia fetei. Pare speriat.

- Nu se poate... Cum e posibil?... Da-mi slobozirea! mugeste Vaniad.

- Aceasta e slobozirea ta! Vei sfarsi in Abis, sfartecat de bestii, fiindca nimeni nu te va
recunoaste. Vei muri stiind ca nu vei intra in Campiiile Preafericitilor, fiindca eu, adevaratul
stapan al Infernului, ti-o interzic!

- Te rog... striga preotul, spre deliciul Printesei care zambeste vag.

Si nu plange din cauza ranilor, nici din cauza sangelui care il ineaca.

Se jeleste stiind ca nu va primi nicio rasplata in Viata a Doua. Ca truda lui va gasi la sfarsit doar
foc si chinuri eterne provocate de Leviathani.

CAPITOLUL 44: IMBRATISAREA LUI LUCIFER

Dupa ce Vaniad isi da duhul, se lasa linistea. Azazel se intoarce iarasi pe tronul lui, scrutand cu
privirea preotii ramasi. Se gandeste ce sa faca cu ei... Sa ii ucida chiar acum sau sa ii tortureze?
Lilith se foieste pe scaun.

- Intrucat astazi este zi de sarbatoare, am decis ca voi fi milos...

Preotii isi lungesc chipurile usor negricioase, neintelegand ce se petrece. Conducatorul lor zace
intr-o balta de sange, iar noul Print vorbeste despre mila? Azazel face semnul gratierii si cerul se
umple de urale. Soldatii aclama fapta lui, stiind ca laudele ii vor gadila orgoliul, dar mie imi vine

238
sa rad de aceasta cacealma. Evident, vrea sa para ca este mai bun decat Lucifer, dar stiu ca faptul
ca i-a crutat este doar parte dintr-un plan mai amplu. Pe cand ma gandeam la asta, simt o
strafulgerare cum imi cuprinde mintea si inchid ochii de durere.

Acum stiu unde este Printul inchis! Profitand de rumoarea iscata, m-am strecurat prin multime si
am facut cale intoarsa spre curtea interioara.M-am dus direct spre dragonul de jad care troneaza
in mijloc si am apasat pe burta lui. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, dar nu vad pe nimeni.
Trapa se misca si statuia se clatina mugitor, dezvaluind niste trepte spre adanc. M-am strecurat
prin intrarea ingusta si am inceput sa alerg pe coridorul intunecat, renuntand treptat la infatisarea
soldateasca si devenind Lauryel. Nu va trece mult pana gardienii vor da alarma iar eu nu am
niciun plan. Am alergat pe langa zeci de celule, am traversat nenumarate coridoare si am ajuns in
miezul temnitei, care este pozitionata chiar dedesubtul palatului. Ma opresc in fata unei usi ce
seamana cu o plasa din care ies scantei si ma uit indaratul ei. Observ niste lanturi prinse undeva
in tavan care se prelungesc cu o pereche de catuse si niste brate albe ridicate in sus. Se aude o
voce cunoscuta.

- Cine este?

Am inchis ochii si am cerut Luminii sa ma ajute sa intru prin acea plasa, stiind ca voi fi
dezintegrata de indata ce o voi atinge. Mi-am intins mainile si am pasit cu credinta, simtind un
fel de curent rece ce imi strabate carnea imateriala. Apoi m-am regasit in partea cealalta, fiind la
randul meu prizoniera. Se aude un zornait metalic si lumina usor albastruie a usii- capcana ii
coloreaza fata in nuante reci.

- Lauryel?

- Da, eu sunt...Trebuie sa te scot de aici si nu avem prea mult timp.

- Nu avem deloc... mormaie el... Se intorc tradatorii...

Am inceput sa izbesc cu sabia in catuse, starnind un zgomot uracios care imi raneste urechile.
Lucifer este dezbracat pana la brau si pielea ii este inghetata. De la solduri in jos, este acoperit cu
o roba lunga pana in pamant. Ochii negri sticlosi ma cerceteaza cu mare curiozitate.

239
- Ai venit... Credeam ca te vei duce sa-ti eliberezi fratele.

- Tu esti singurul care stie unde este inchis Kael. Si apoi, aveam o intelegere, nu? Niciunul nu il
vrem pe Azazel pe tron.

- Pastreaza-ti fortele... Nu vei reusi sa smulgi lanturile... Dar o pot face eu... Am nevoie doar de
putina energie...

- Adica?

- Apropie-te...

Mi-am apropiat fata de a lui, pana am simtit ca ni se unesc rasuflarile.

- Si acum?

- Saruta-ma.

- Lucifer, nu am timp pentru jocurile tale... Trebuie sa plecam.

- Daca vrei intr-adevar sa plecam, fa ceea ce iti spun.

Mi-am apropiat gura de a lui, simtindu-i pletele ravasite cum imi mangaie obrazul. Am incercat
sa nu-l ating in niciun fel. Lumina il simte si suvoiul auriu din gura mea trece in gura lui si il
revigoreaza. Se opinteste si mugeste, iar bratele i se contorsioneaza si lanturile cad. Este slabit si
trupul lui se lasa greoi peste al meu, trunchiul i se sprijina pe bratele mele si il reazam de zidul de
piatra, incercand sa gasesc un punct de sprijin. Isi tine o mana pe umarul meu, privindu-ma
ciudat.

- Nu am destula putere ca sa ne eliberam, iar tu ai cheltuit-o pe toata trecand prin plasa aceea
blestemata. Trebuie sa lucram impreuna.

- Ai vreo idee? soptesc, cu figura aproape lipita de a lui.

240
El isi pune mainile pe soldurile mele, starnindu-mi fiori reci sub haina de panza alba. Oglinzile
intunecate ale ochilor incearca sa imi transmita un mesaj, dar ma smucesc, nevrand sa il ascult.
Ma prinde si ma lipeste cu spatele de zid, schimband locurile, apoi ma striveste sub el.

- Stii ca nu este alta cale...

- Trebuie sa fie o alta cale!

- Oricat vei amana, vom ajunge mereu in aceeasi postura... zice Lucifer ragusit. Daca nu vrei sa
putrezim veacuri in celula asta, ai face bine sa te lasi pe mana mea si sa nu te mai lupti inutil.

- Este un sacrilegiu... Nu pot sa incalc Legea... soptesc ingrozita.

- Vrei sau nu vrei sa il salvezi pe Kael?

Am inghitit in sec, simtind mana lui cum ridica brutal poalele vestmantului, facandu-si loc spre
dedesubturile mele. Inima imi bubuie ca o toba nebuna si am dat drumul armei pe podea...

Am inchis ochii si l-am vazut indaratul lor pe Kael... Nu il pot lasa sa mai sufere pentru mine.
Voi face si ultimul sacrificiu, chiar daca asta imi va inchide pentru totdeauna usa spre Ceruri.
Mi-am dezlipit pleoapele, simtind lacrimi amare cum imi cutreiera cerul gurii. Roba lui neagra
cade, iar bratele mele se imping in pieptul Printului, incercand o ultima revolta.

Ochii necrutatori nu imi lasa loc de scapare si ma aduc in pragul disperarii... Aud zgomote
infundate undeva deasupra temnitei si imi dau seama ca am fost descoperita... Bratele lui ma
ridica deasupra, apoi isi face loc intre picioarele mele, ce stau incolacite dupa grumazul lui.

Mi-am infipt degetele in pletele negre si ne-am unit fruntile ca intr-un fel de ceremonial straniu...
Pret de cateva clipe, am crezut ca trupul meu va fi zdrobit de durere si am slobozit un geamat
crunt, aproape agonic... M-am luptat, vrand sa dau timpul inapoi si sa il resping, dar Lucifer e
stapanul corpului meu si nu mai pot face nimic. Ne-am unit ochii cuprinsi de patima, patrunsi de
focul razbunarii pe Azazel, si m-am lasat sedusa de caldura ce emana din el, care capata putere

241
cu fiecare miscare pe care o face inauntrul meu. Unirea noastra naste o energie puternica sub
forma de flacari, care acopera in intregime incaperea si provoaca strigate de uimire.

Gardienii ajunsi langa plasa isi feresc ochii de stralucire si dau alarma. Colturile incaperii
scartaie si podeaua se cutremura, in vreme ce Lucifer isi tine capul culcat pe sanul meu si mainile
inclestate de picioarele mele, aproape ranindu-ma cu ardoarea ce o simte pentru Lumina.

Ii vad pletele ondulate cum se opresc din revarsarea lor apoi corpul imi este abandonat si vaduvit
de atingeri. Raman lipita de peretele incandescent, cu mintea ravasita si ochii goi plecati spre
podea...

Cand indraznesc sa il privesc, il vad imbracat in roba, dar descult, purtand ca stindard urme de
catuse pe incheieturile murdare. Acum pot da dau drumul lacrimilor retinute, ce-mi spala rusinea
de pe obraz. Mana lui imi mangaie consolator parul, dar ranjeste cu sadism, dezvelind rictusul
buzelor sale netrebnice.

- Nu trebuie sa-ti fie rusine de micul nostru secret, Lauryel...

Pentru o clipa am crezut ca poate are vreun simtamant de mila, dar postura lui trufasa nu face
decat sa imi sublinieze infrangerea. Mi-am ferit obrazul si mi-am cules sabia de pe jos, dand
drumul faldurilor hainei ce imi acopera iarasi cuviincios trupul profanat. El imi intelege scarba
pentru fapta petrecuta si se indreapta spre iesire, tinand palma dreapta deschisa si zdrobind totul
in calea lui. Usa se spulbera in mii de fragmente ce cad peste capetele soldatilor ce protejau
temnita. Chiar si pe jumatate gol si dezarmat, Lucifer reuseste sa instige teroare...

O parte din ei fug, iar alta parte ramane sa-l infrunte. El deschide drumul topind armurile celor
care ii stau impotriva si zdrobindu-le capetele cu mare cruzime. Puterea lui a crescut atat de mult
incat zecile de gardieni au devenit simple jucarii. Sabia mea isi croieste drum alaturi de el si
mainile mele isi fac treaba macelarind cu pricepere pe infideli. Sangele lor tasneste pe pereti iar
carnea le este dizolvata de focul ce suiera salbatic din corpul Printului. Temnita se umple de
urlete guturale si implorari, dar este prea tarziu pentru ei. Soldatii cad la pamant ca spicele de
grau in bataia furtunii si coridorul ramane pustiu. Lucifer alearga spre iesire, facand peretii sa se

242
zguduie ca in urma unui cutremur, iar il urmez la un pas distanta, mirandu-ma de aceasta
izbucnire de putere.

- Haide, Lauryel.... Este timpul razbunarii!

Ochii negri ii stralucesc de satisfactie si haina neagra il face sa para o bestie dezlantuita care
pluteste deasupra solului. Cand am ajuns in curtea interioara si-a scos aripile starnind un vant
amenintator. Se aud vociferari si ordine si vad o gloata ce apare din spatele statuii dragonului,
venita sa ne opreasca evadarea. Gloata e inarmata pana in dinti si arcasii de pe ziduri trimit o
ploaie de sageti asupra noastra. Ma simt trasa de brat tocmai la timp, iar aripile lui se fac scut
imprejurul nostru. Sagetile cad ca o ploaie dar sunt topite de foc inainte ca sa ne atinga.

Lucifer ma tine in brate protector, rasuflandu-mi precipitat in tampla iar ochii lui ma privesc intr-
un mod diferit. Pare schimbat, dar nu as putea spune in ce fel. Cred ca este pentru prima data
dupa mult timp cand nu ma mai priveste cu ura. Nu apuc sa inteleg ce se petrece intre noi,
fiindca se retrage si se napusteste in zbor deasupra arcasilor, pe care ii matura de pe ziduri din
cateva scuturari de aripi. Raman inconjurata de luciferici de rang inalt, care se lupta cu sabii
maiestrite, si ma zbat printre sapte sau opt dintre ei, fluturand sabia in cerc si lovindu-i cu
picioarele la fiecare rasucire. Dobor cativa, dar acestia sunt inlocuiti de altii si o iau de la capat.

Lucifer vede ca sunt la ananghie si le sfasie trupurile cu aripile crescute in model de corb, care s-
au transformat intre timp in metal fumegand. Dupa ce a eliberat calea ma prinde de brat si ma
ridica in vazduh, iar sabia imi cade fara voia mea si zangane pe piatra ascutita. Imi duc mainile in
jurul gatului sau, in vreme ce zburam ametitor deasupra puhoiului de soldati.

Ochii tuturor sunt indreptati spre noi si multimea din Gradina Oaselor il aclama pe adevaratul
Print al intunericului. Il vad pe tradatorul Azazel cum se ridica de pe tron, facand semne
disperate spre garda lui. Lilith se ascunde dupa un cavaler si da ordin de plecare sau mai corect,
de fuga din calea maniei lui Lucifer. Acesta ma depune pe Pamant, apoi se indreapta cu pas saltat
si mandru spre tron. Armata decimata este pe loc reintregita de alti si alti luciferici care s-au aliat
cu Azazel, care fac cercuri in jurul lui Lucifer, organizand o capcana. Stiind ceea ce urmeaza sa
faca, m-am retras dupa un zid de piatra si mi-am scaldat ochii in focul care izvoraste din fiinta

243
lui. Flacarile ii cuprind de indata pe tradatorii care purced spre moarte. Inspaimantat de
intorsatura de situatie, Azazel cauta o cale de scapare. Lucifer isi ridica ochii negri din pamant si
zambeste subtire si dispretuitor.

- Unde pleci, lasule? Lupta-te cu mine!

- Nu ma voi lupta cu tine, frate!

La auzul cuvantului "frate" Lucifer aproape innebuneste de furie.

- Frate?! Voi smulge carnea de pe tine, iti voi zdrobi oasele si-ti voi infige capul intr-o tepusa! O
sa te distrug, Azazel!

Ochii celor doi capata luciri de razboi si regele desfraului isi aduna ultima bruma de curaj pe care
o mai are, incepand sa zboare vertiginos spre Print. Trupurile lor se izbesc cu o forta colosata, iar
taisul aripilor lui Lucifer cresteaza pieptul tradatorului care cade sfasiat in tarana. Vazand ca vrea
intr-adevar sa il ucida, m-am dus degraba spre locul bataliei si l-am strans de brat pe Decazut.

- Stiu... Merita sa fie pedepsit, dar nu poti sa il distrugi...

- Si ce m-ar putea opri acum? striga el.

- Azazel are un rol de jucat candva in viitor... Si chiar daca nu ma crezi acum, el va fi cel mai
fidel protector al Luminii tale.

El se uita in ochii mei, vrand sa vada daca spun adevarul, apoi isi lasa aripile moi. Azazel este
insfacat de doi monstri-gardieni si tarat in batjocura spre temnite, iar multimea ovationeaza
numele lui Lucifer.

CAPITOLUL 45: RAZBUNAREA LUI LUCIFER

244
Lucifer se aseaza mandru pe tron, acoperit de sangele celor pe care ii zdrobise, stand cu mana
dreapta sprijinita de marginea scaunului, scrutand multimea cu privirea. Ochii lui neinduratori
intimideaza soldatii care stau smirna, aliniati pe mai multe randuri. Armata decimata a lasat in
urma o mare de cenusa, iar cei care l-au slujit pana acum pe Azazel se lasa intr-un genunchi, cu
capul plecat. La fel ca si in Opal, acesta este semnul abdicarii si supunerii in fata adevaratului
stapan. Eu raman pitita printre luciferienii imbracati in zale, ocolindu-i pe cat posibil undele. El
face un semn spre unul dintre soldati si acesta o aduce de brat, silit, starnind in urma sa o mare de
strigate dezlantuite din partea celor fideli.

- Tarfa! Meriti o moarte in chinuri!

- Tradatoare nenorocita!

- Aceasta femeie nu merita sa fie Printesa noastra!

Indignarea lor o inspaimanta pe Lilith si ii semneaza sentinta. Daca Printul va da curs

nemultumirii generale, o sa fie aruncata cainilor abisali. Vazand ca nu mai are unde fugi, ea
ramane dreapta in fata lui, in vreme ce insotitorii ei sunt spintecati fulgerator de catre fideli si
lasati sa cada imprejurul tronului. Ma uit cu sila spre trupurile lor, decoratii macabre ce intaresc
intoarcerea lui Lucifer la putere.

Printul se ridica si paseste descult printre cadavre, ca un duh stapanitor peste moarte, starnind o
admiratie acerba amestecata cu groaza. Soldatii nu indraznesc sa se miste pana el nu va rosti
cuvintele de gratiere, dar el nu le rosteste.

Pe masura ce se apropie de Printesa, ea isi strange mainile ca intr-o imbratisare, incercand sa se

fereasca de atingerea lui, dar nu cerseste nicio indurare. Bustul lui gol, aproape sculptural, se
opreste la mica distanta de ea si mana lui dreapta ii mangaie obrazul cu mare tandrete, starnind in
pieptul meu o indignare. Ochii ei il cerceteaza cu adancimi negre, incercand sa citeasca in ei
pedeapsa care o asteapta. Cei doi raman nemiscati, fara sa-si miste buzele si imi dau seama ca isi

245
vorbesc in minte. Ea face un semn de negatie din cap, iar el se retrage dezamagit. Pare ca si cand
i-a mai acordat o sansa iar ea a refuzat-o cu indarjire.

- Ce ti-a lipsit in Infern, Printesa a noptii? Ti-am dat totul: tronul, titlul, taramul tau. Ai primit
respect, bogatie, tinerete vesnica si sapte fiice.

Tonul lui e lipsit de emotie, dar incarcat de o anume curiozitate. Rareori se intampla ca un calau
sa ceara lamuriri victimei sale. Ma intreb ce se intampla.

- Ai dreptate, Printe... Nu mi-a lipsit nimic, in afara de locul din inima ta! Sunt singura care te
cunoaste cu adevarat si te-am iubit asa cum esti! Dar ea, ce a facut sa-ti merite respectul? E
dusmanul tau si totusi... o ierti de fiecare data!

Si zicand asta isi indreapta degetul acuzator spre mine si odata cu miscarea ei, multimea isi
intoarce capetele si ma cerceteaza cu aviditate. El inclina din cap si eu pasesc printre soldati,
preotime si demoni de rand, ducandu-ma in fata lui.

- Da, dusmanul meu... rosteste el taraganat. Tocmai din acest motiv, m-am asteptat mereu la un
cutit in spate. Cutitul in spate a venit insa de la tine si de la cel pe care il consideram frate!

- Daca nu m-ai fi inlocuit cu Ea, poate nu as fi simtit nevoia sa te tradez!

- Ajunge! rosteste el dur, pe jumatate infuriat. Nu am timp pentru gelozia ta stupida! A venit
momentul sa-ti stabilesc pedeapsa. De mult prea multe ori ai ticluit contra mea, femeie! Am fost
milostiv din pricina fiicelor noastre, care au nevoie de ghidare, dar ai intrecut orice masura. Ai
scuipat pe increderea mea!

Pe masura ce vorbeste, vocea ii escaladeaza si devine un tunet.

- Care este pedeapsa capitala pentru tradare, Lilith?

Ea isi musca buzele si ma atinteste fugitiv cu irisi incarcati de ura si deznadejde.

246
- Este moartea, Printul meu.

- Nu mai sunt Printul tau. Iar tu nu mai porti titlul de Printesa. Esti o tradatoare infecta ce-si va
primi rasplata pe masura vinovatiei.

Degetele lui se misca spre stanga, chemand pe cineva, un locotenent. Ii sopteste cateva cuvinte,
iar acesta dispare pe data in pamant, cutremurand locul. Se lasa o liniste apasatoare. Lilith ne
priveste cu nedumerire, incercand sa isi ascunda frica.

- Nu-ti face griji, nu ma voi atinge de carnea ta... Pedepsele fizice nu mai sunt demult eficiente in
cazul tau... ranjeste Printul.

Se isca un nor de praf si pamantul se zguduie inca o data, iar locotenentul de mai inainte revine
insotit de cele sapte fiice ale Printesei, in frunte cu cea mai mare. Lilith isi framanta mainile si
ochii i se casca progresiv, presimtind ceva sfasietor. Fetele merg pe culoarul format de
luciferieni, apoi se inclina gratios.

- Ne-ai chemat, tata? zic ele intr-un cor, ca si cand ar fi una si aceeasi fiinta.

El le zambeste oarecum patern, dar inima mea bate ca o toba, stiind ceea ce are de gand sa faca.
Fetitele cu ochii negri se aliniaza in fata noastra, asteptand cuvintele tatalui lor. Cea mai mica
dintre ele nu pare a avea mai mult de trei ani.

- Samyra, Radna, Yella, Asha, Nayan, Hiranna, Divya... sopteste el lent, ca si cand numele
fiecarei dintre fiice ar fi un fel de mantra.

- Nu este vina lor, Decazutule! tipa Lilith isteric.

- Asa este, ele sunt nevinovate... Dar cineva trebuie sa plateasca pentru nemernicia ta si te voi
face sa plangi cu lacrimi de sange.

- Tata, ce se intampla? intreaba Samyra.

247
Mana lui se indreapta spre cea mai mica dintre ele, invaluind-o ca intr-un halou si soldatii
nemiscati isi ridica ochii intunecati, privind spectacolul. Copila intepeneste iar el isi pune mana
pe fruntea ei, bolborosind niste cuvinte. Un fum negru ii paraseste pieptul incet, iar ochii ei negri,
captati de ochii tatalui ei, raman pironiti si reci, colorandu-se incet in gri. Fumul intra in Lucifer
iar copila cade ca o carpa, cu corpul inert si pupilele cenusii lipsite de viata. Se aude un strigat
ruginit si Printesa se repede spre fetita, apoi o ridica pe brate.

- Ce ai facut?!

- Am luat inapoi ceea ce ti-am daruit candva, zice Printul linistit.

- Unde este Divya?!

- Divya a disparut.

Atunci ea face un gest disperat, caracteristic unei mame pamantene. Se aseaza in fata copilelor
inspaimantate, cu bratele intinse, oferindu-si corpul ca scut.

- Nu te voi lasa sa le faci rau! Sunt fiicele mele, nascute din mine!

- Luati-o! striga el rasunator si locotenentul de mai inainte o prinde si o tine cu de-a sila, iar ea se
zbate in van. Fata pe nume Hiranna se da un pas inapoi.

- Nu te teme, ii zice el oarecum milos. Nu va durea.

-Tata, ce le faci surorilor mele? zice Samyra.

El nu raspunde, ci extrage esenta urmatoarei fetite, smulgand-o din pieptul ei si inghitind-o lent,
in vreme ce Printesa Noptii se jeleste cu glas ascutit. Rand pe rand, el se hraneste cu puterea lor,
lasand pe tarana inrosita niste carcase goale. Cu toate ca nu mi-au placut niciodata fiicele lui
tenebroase, nu ma pot opri sa nu simt mila pentru ele. Ultimele trei fete o rup la fuga, dar sunt
inconjurate de soldati. Samyra isi trage dupa sine surorile, uitandu-se spre noi plina de ura. Ii este
frica, dar dispretul pentru crima tatalui ei intrece orice spaima.

248
- Mai ai trei copile, Lilith... Cere iertare, altfel nu le voi cruta!

Ea ramane neinduplecata, desi ochii taiosi au capatat o lucire disperata. Se zbate sa scape, in
vreme ce Printul captureaza cu puterea mainilor pe Yella. Ea ramane teapana, fara sa clipeasca,
ca si cand s-ar afla sub influenta unor vraji. Urmaresc fascinata schimbul de putere si relatia
stranie pe care o are cu progenitura.

- Ajunge! Fa ce vrei cu mine, dar lasa-mi copii in pace! spumega ea.

- Implora!

- Niciodata!

El o lasa pe fata suspendata si se intoarce spre printesa infuriata.

- Daca nu implori, vei fi calaul Yennei! Asta vrei?

Fata ei schimonosita se indupleca si se lasa usor in genunchi, chinuita de mandrie, intr-o

semipostura umila, clocotind de manie. Apoi intinde mainile in tarana si pleaca capul, uitandu-se
spre picioarele desculte ale stapanului Infernului.

- Asa e mai bine, dar nu m-ai convins... zice el si miscand din brat, ii frange gatul copilei,
ucigand-o fulgerator. Multimea ramane incremenita, iar Lilith plange.

- Asha... striga ea! Roaga-l pe tatal tau sa te crute!

- Nu vreau sa fiu rugat de ea, ci de tine! ranjeste el sadic.

- Nu ma vei asculta oricum... Vrei sa te razbuni pe mine pana la capat.

- Macar o data, trebuie sa recunosc ca ai dreptate... Vino aici, Asha.

Copila se prinde insa de bratul surorii mai mari, cautand o cale de salvare.

249
- Vino aici, fiica! Este o porunca!

Samyra ii face semn sa se supuna si ea vine tremurand, pasind natang, cu mainile ascunse printre
faldurile hainei negre. Poarta o mica cununa pe cap si ochii negri si mari se agata de mine, ca si
cand mi-ar cere ajutor. Am inghitit in sec, dorindu-mi sa intervin, dar simtind in acelasi timp ca
ele trebuie sa piara. Fiindca daca nu vor pieri, vor continua sa fie vesnic o amenintare la adresa
Luminii.

Fetita ofteaza, rasufla cu greu, cautand cu ochii o unda de mila pe fata tatalui ei. El ii atinge
pletele negre, luptandu-se parca in interior, dar cruzimea il invinge.

- Ai o ultima dorinta inainte de a te inghiti, Asha?

Barbia ei tremura vizibil, iar multimea se agita si incepe sa ceara indurare. Vuietul se inteteste si
capteaza atentia lui Lucifer, care se vede prins in capcana. O parte din el vrea sa duca pedeapsa
pana la capat pentru a-si intari spusele, dar o alta nu vrea sa isi macelareasca toate progeniturile.
Fetita se prinde de mana mea.

- Cer iertare in numele mamei! Ma vei asculta?

Lucifer ramane mut, nestiind pe moment cum sa reactioneze. Multimea se opreste din vuit,
martora la un eveniment rar intalnit. Mi-am lasat mana stransa de ea, mirata de curajul acestei
fiinte intunecate. Desi este aproape de moarte, ea nu se ma gandeste la sine. Apoi simt o zbatere
undeva in miezul fiintei mele si stiu ca transformarea ei nu se poate datora decat Luminii. Cum
este posibil?

- Inima ta este sincera si de aceea voi asculta, ingaima Lucifer dezarmat. Dar nu o voi ierta
niciodata pe Lilith, indiferent cine mi-ar cere aceasta.

- Nu o ucide pe Samyra, tata! Trimite-o departe, dar nu o ucide! E tot ce vreau!

El ramane ganditor, iar Lilith indrazneste sa ridice capul din pamant.

250
Manuta ei fierbinte si agitata se ascunde in palma mea, iar eu sunt incapabila sa ma opun. Nu
vreau ca aceasta copila sa moara, indiferent cine s-ar ascunde inauntrul ei. Am luat-o sub aripa
mea, aratandu-mi clar intentiile. Lucifer isi indreapta atentia spre mine, iar ochii nostri se
intalnesc la jumatatea drumului.

- Onoarea ta iti face cinste, Asha. O voi cruta pe Samyra din pricina curajului tau.

Se aud strigate si urale, iar Printesa ofteaza usurata si se lasa moale la pamant.

- Ce se va intampla cu mine acum? sopteste Asha scufundata in aripa mea.

Am ridicat-o in brate, iar ea s-a agatat de gatul meu, ascunzandu-si fata de tatal ei. El nu mai pare
insa preocupat de copila, ci se intoarce spre Printesa.

- Cat despre tine... Esti exilata pentru totdeauna din Infern. De vei cuteza sa pasesti in regatele
mele te voi arunca cainilor din Abis. Vei pleca de indata si o vei lua cu tine si pe Samyra. Si nu
veti mai primi nici cinste, nici onoruri, nicaieri.

Samyra il priveste cuprinsa de ura, iar el zambeste subtire. Nu are puterea sa-si ucida fiica
favorita, dar nici nu o doreste in preajma mea.

- Toti cei care sunteti de fata, luati aminte: curand, foarte curand, mi se va naste o alta fiica. O
noua era va incepe si voi veti fi martorii acestei minuni. Soldati!

Ei se ridica din genunchi, aproape zdrobiti la gandul ca puteau sfarsi arzand si se pleaca
adevaratului Print. Lilith se ridica de jos, incercand sa-si adune ultima farama de demnitate si
dupa ce o cheama pe Samyra, se urca in palanchin. Ochii ei se duc spre copila de la gatul meu,
care imi cauta apropierea, ca si cand a uitat-o. Niciodata, de cand sunt in Infern, nu am zarit pe
fata ei mai multa tristete.

- Asha, nu vrei sa-ti iei la revedere de la mama ta?

- E prea tarziu.

251
- De ce spui asta?

- Fiindca am simtit mila si Lilith ma dispretuieste. Nu ma mai considera fiica ei.

- Dar ai cersit indurare pentru ea, asta trebuie sa insemne ceva!

- Am umilit-o in fata tatalui meu. Nu ma va ierta niciodata.

Judecand dupa rictusul salbatic de pe fata fostei Printese, inclin sa ii dau dreptate. Probabil Lilith
se va ura multa vreme pe sine, doar pentru ca a avut un moment de slabiciune. Palanchinul se
ridica usor pe umerii soldatilor care o escorteaza tantosi spre iesirea din curtea de piatra, iar
Lucifer se aseaza pe tron.

Ocupat sa dea porunci, nici nu a observat ca parasesc locul, tinand copila strans lipita de mine.
Soldatii se feresc in laturi si preotesele se inclina lent in fata mea, cuprinse de o stranie veneratie.
Nu inteleg purtarea lor si nici nu ma silesc sa o inteleg, fiindca sunt captivata de un simtamant
straniu, pe care nu l-am mai trait nicicand, pentru niciun om, inger sau protejat. Inima mea este
lipita de inima progeniturii intunecate, pe care o vad din ce in ce mai clar ca pe ceea ce este: un
copil de cinci ani, singur si speriat.

- Crezi ca tata ma uraste? sopteste fetita.

- Nu, nu cred asta... Era doar manios din cauza ca a fost tradat.

- Si daca o sa mai fie vreodata manios si va vrea sa se razbune pe mine?

Am zambit si i-am mangaiat fetisoara bucalata, incercand sa o incurajez.

- Te afli sub protectia mea si nimeni nu se va atinge de tine, nici macar Printul.

Ea se linisteste si isi strecoara mana la sanul meu, inchizand ochii. Mi-am lipit buzele de fruntea
ei senina, matura, lasand sentimentul straniu sa creasca si sa ma inunde in toate ungherele, iar

252
Asha adoarme. Intr-un tarziu, imi dau seama ca a fost voia Luminii ca ea sa traiasca, dar pentru
ce scop?

CAPITOLUL 46: TRANSFORMAREA LUI LUCIFER

M-am apropiat de fereastra, privind cu coltul ochiului la progenitura adormita. Pierduta printre
hainele ei negre, atat de sobre pentru un copil, pare o mica pasare intunecata, careia i-a fost frant
zborul. Manutele ei dolofane se lafaiesc pe pernele rosii brodate cu fir de aur si incaltarile ii zac
pe patul moale, nepasatoare la faptul ca ar putea murdari asternuturile. Se foieste prin somn,
banguind fel de fel de cuvinte, probabil amintiri din planuri indepartate, din lumea tenebroasa in
care a locuit inainte de nastere. Ma intreb care este scopul ei si ce anume a atras-o in pantecul
decazutei Lilith. Asha nu este nici om, dar nici inger. Este un mesager al intunericului, asa cum
sunt eu sunt mesager al luminii. Adica... eram.

Se aud voci pe coridor, cantari suave, usa se da in laturi si il vad in prag pe Lucifer, secondat de
doua preotese ale desfraului, ramase acum fara stapana. Mainile lor sunt legaturi languroase in
jurul umerilor sai si buzele rosii soptesc perversiuni la urechea Printului cuprins de patimi
carnale.

- Stapanul meu, ai de gand sa ne parasesti atat de repede?

El cuprinde mana celei din stanga si priveste tacut desenele din palma ei.

- Le vreau sterse.

Ea ramane incremenita, iar cealalta incepe sa chicoteasca, vazandu-si rivala pusa la colt. Dar nu
se bucura mult de victoria ei, fiindca face la randu-i cunostinta cu noul capriciu al Printului, care
nu vrea sa mai vada pe nicaieri amprenta lui Lilith.

253
- Si ale tale de asemenea... Daca va veti mai infatisa la mine cu aceste insemne, o sa va las fara
maini. Dati de stire tuturor preoteselor. Aceasta e porunca!

Femeile se ingalbenesc, stiind ca amenintarea lui nu e in van, iar eu incep sa rad. Surprinse de
atitudinea mea, isi muta ochii spre fereastra si ma privesc cuprinse de invidie. Probabil se
intreaba cum de am curajul sa comit asa o blasfemie.

- Plecati... sopteste el innegurat si preotesele se inclina usor, apoi pleaca cu pasi cadentati,
starnind in urma lor o rafala de vant.

Usa se inchide senin. Imi mut capul spre fereastra, admirand peisajul sterp, rosu si atat de
familiar, iar Lucifer se aseaza in dreapta mea, dupa ce a aruncat un ochi fugitiv spre fiica crutata
care se zbate in somn. E imbracat elegant, iar parul curat si matatos e aranjat frumos pe spate,
desenat parca de rasuflari ingeresti.

- De ce ai ras?

Intrebarea nu se vrea a fi nici acuzatoare, nici patrunsa de manie. Il simt curios.

- Chiar vrei sa stii? Poate ca nu-ti va placea raspunsul meu.

Ochii lui metalici imi dau de inteles ca nu are de gand sa se joace cu vorbele.

- Nu vezi ce se intampla cu tine, Lucifer? Te schimbi. Nu ai fost in stare sa o ucizi pe Lilith, desi
te-a tradat de atatea ori... Nici pe Samyra, desi cunosti imprejurarile stranii in care s-a nascut. Ai
ascultat rugamintea Ashei, ai simtit mila...

- Ce vrei sa spui?! Insinuezi cumva faptul ca sunt slab?

Asha scanceste in vis si mana ei cade lent pe marginea patului.

- Vorbeste mai incet... Doarme.

El ramane nemiscat, apoi zambetul sadic ii infloreste pe fata ca un trandafir.

254
- Se pare ca nu sunt singurul care se schimba... Lumina lucreaza in tine in neobisnuite feluri... De
cand iti pasa de bunastarea progeniturii mele?

- De acum, am zis taios, implacabil, si i-am intors spatele.

M-am dus spre patul in care se odihneste fetita si m-am asezat pe marginea lui, apoi i-am
mangaiat pletele razlete care tulbura pernuta de matase. Ma simte si deschide ochii nauca, apoi
zambeste straniu, multumita de faptul ca ma gaseste acolo, ca nu este singura. Zambetul i se
curma rapid la vederea siluetei negre care sade in mijlocul odaii.

- Tata... striga ea si se ridica pe data in capul oaselor.

Am vrut sa o opresc, dar ea si-a tras repede picioarele si s-a pus in genunchi in fata lui,
salutandu-l cu cea mai mare umilinta posibila. Lucifer e multumit si ii face semn sa se scoale,
apoi da sa o mangaie, dar ea se fereste speriata.

- Ajunge! De azi inainte nu te vei mai inchina in fata nimanui! afirm eu raspicat.

Am tras copila departe de mainile lui, dar ea mi se agata de brat si suspina.

- Te rog, nu vreau sa il supar pe stapanul meu.

- Cine te crezi?! striga Lucifer. E fiica mea!

- E fiica printesei Lilith si sclava in Infern, asa cum sunt toti cei de aici.

- Fosta printesa! Lauryel... Mergi prea departe!

- Ai adus-o in Infern doar pentru a sluji intereselor tale si la primul semn de amenintare, ai vrut
sa le ucizi pe toate. Si te numesti tata?

- Da-te la o parte.... Asha, ai de facut o alegere! Vino aici!

Ea paseste timid, pazita de ochii mei, si ramane blocata in spatiul dintre noi.

255
- Ce trebuie sa decid?

- Vrei sa ramai fiica mea, urmasa a imparatiei intunericului?

Ii simt inima cum se zbate si fetita imi cauta apropierea.

- Cred ca Asha si-a facut deja alegerea, Lucifer.

- Nu vorbesc cu tine!

Mana lui ma impinge, incercand sa ramana fata in fata cu copila, iar eu il imping la randul meu,
izbindu-l cu putere de zidul de piatra si spargand candelabrul.

- Ascunde-te dupa pat, ii soptesc fetitei si ea fuge, ascultandu-mi vorbele.

El isi revine si se repede spre mine, orbit de manie, infigandu-si mainile in gatul meu. Pret de o
clipa, mi-am simtit rasuflarea sugrumata de degetele lui, si ochii aceia reci m-au cutremurat inca
o data, privindu-ma cu ura.

- Dupa toate cate s-au intamplat, ridici mana la mine?!

- Stai departe de Asha, icnesc eu.

Stransoarea lui slabeste, pe masura ce maxilarul i se relaxeaza si fata turbata de furie isi recapata
albul de marmura. Rasufla adanc si imi da drumul. Apoi isi aseaza haina descheiata si priveste
dispretuitor spre copila pitita dupa baldachin.

- Esti o tradatoare, Asha... La fel ca si tarfa de Lilith.

- Mai bine o tradatoare vie, decat o prefacuta moarta! striga ea.

Pupilele lui se muta de la una la cealalta, studiind ciudata noastra alianta.

256
- O vrei pe Lauryel ca protector? Atunci vei pleca de aici. Vei sta printre oameni sau poate
printre ingeri, dar nu-ti vei gasi niciodata locul.

- Ma tem ca nu am niciun loc in lume, tata... Tu ma urasti si mama la fel...

- Nu te-am crescut sa fii slaba, sa imbratisezi sentimentele umane!

- Dar nici nu m-am nascut pentru durere! Vreau altceva pentru mine!

- Fie. Dar daca vrei sa nu-mi starnesti mania, sa nu mai apari in fata ochilor mei.

M-am uitat spre copila inlacrimata, orfana, si am simtit ca il detest pe Lucifer mai mult ca
oricand. Cum as putea sa las Lumina in bratele lui, cand imi este frica si sa o las pe Asha singura,
in camera cu el? Oare Batranii din Opal au innebunit?

Trebuie sa il linistesc, ca sa nu risc sa se razbune pe copila din cauza mea. Ceva din interiorul
meu imi spune ca el simte diferit fata de vorbele acelea aspre. Nu va renunta asa usor la ultima
progenitura pe care o mai are. Nu mi-o va ceda mie.

- Asha, incearca sa dormi. Ma voi intoarce curand.

Ea ramane nemiscata, tinandu-se timid de coloana, iar eu ma indrept spre usa.

- Mergem?

Intrebarea il pune pe ganduri. Presimte strategia mea, dar se preface ca nu intelege ce vreau sa
fac si ma cuprinde de brat aproape posesiv.

- Stii ce m-a oprit sa nu iti frang gatul?

- Lasa-ma sa ghicesc. Lumina? zic eu in zeflemea.

- Nu! Eu insami!

257
Cuvintele scoase printre dinti par suierate de un sarpe si desi vocea ii este aproape o soapta,
presimt o amenintare senzuala incarcata de fulgere.

Peretii incep sa tremure, lumina slaba se unduieste straniu si realitatea se schimba, clatinandu-mi
pamantul de sub picioare. Peisajul se modifica cu o viteza uluitoare si inainte sa apuc sa ma
dezmeticesc, ma regasesc in Gradina Oaselor, in apropiere de altarul unde fusese candva
sacrificata Nyria. Lucifer imi elibereaza bratul si isi indreapta ochii spre amurg, devenind tacut
ca un mormant. Isi duce mainile la spate si fruntea nepatata pana acum de riduri se increteste
usor. Si-a blocat gandurile si nu pot ghici pe ce taramuri a plecat. Mi-am plecat capul si pletele
mi s-au varsat ca spicele de grau pe masa veche, unde se mai pot vedea inca dare de sange
inchegat. De ce m-a adus aici, in acest loc dureros, care imi trezeste doar amintiri urate? Merg in
timp, amintindu-mi toate evenimentele legate de aceasta masa si cand observ catusele in forma
de ghiara, incep sa inteleg. El se intoarce din reverie, redevenind rece si sobru.

- Iti amintesti?

Am inghitit in sec. Mirosul acelei zile de groaza mi-a ramas pe vecie intiparit in minte si suflet.
Eram Gardianul si Lucifer ma adusese aici pentru sacrificiu, dar ceva s-a intamplat. Aici s-a
nascut samanta care a adus tot macelul.

- Ce este in tine de ma faci sa ezit ori de cate ori imi doresc sange?

- Stii prea bine ce anume port in mine.

- Nu vorbesc acum despre Lumina. Ca ea sa lucreze, trebuie sa ii dai voie, fiindca liberul arbitru
este sfant in Opal, nu-i asa? Pana si noi il respectam.

- Ii dau voie sa lucreze fiindca voia mea este totuna cu voia lui ISH.

- Oare asa sa fie? zice el taraganat.

- Unde vrei sa ajungi?

258
- Atunci cand te aflai pe aceasta masa... Fecioara, nevinovata, nestiutoare... Am vazut o sclipire a
Raiului in ochii tai. Mi-am amintit de mine, cel de dinainte... Avem o conexiune, Lauryel. De trei
ori ai incercat sa scapi de mine, de trei ori ai revenit in Infern.

- A trebuit sa o fac, fiindca ai obiceiul sa imi rapesti ce am mai drag!

- Tu ma faci sa-mi amintesc lucruri vechi pe care incerc sa le ingrop de milenii. Imi starnesti
mania si imi exploatezi slabiciuni pe care nu stiam ca le am!

Scutur din cap cu incapatanare si imi inclestez mainile de altar.

- Ar fi trebuit sa ma ucizi din prima noapte in Infern! Si totul ar fi ramas la fel: tu Printul, Lilith
consoarta, fiicele tale impreuna cu tine iar Azazel fidel.

- Acum incepi sa te apropii de ceea ce ma framanta. Mai cauta!

- Ai fost tradat fiindca m-ai favorizat de mult prea multe ori. Ai fost atat de obsedat sa-ti urmezi
planurile, incat ai uitat ca i-ai nedreptatit pe ceilalti.

- Cauti, dar nu poti inca sa gasesti, ofteaza el cu amar.

- Ce fel de joc stupid este acesta? Am venit aici sa discutam despre Asha.

- Ne aflam in Infern! Aici vorbim numai despre ceea ce vreau eu sa vorbim!

Orgoliul lui nestapanit ma scoate din sarite. Am lovit cu pumnul in masa.

- Atunci stai si vorbeste singur... ! am rabufnit cu sarcasm.

In clipa urmatoare miscarea hainei lui negre se suprapune peste petecul de cer sangeriu si ma vad
culcata pe masa, cu bratele supuse de mainile lui, simtind piatra rece sub oase. Dintii albi ii
sclipesc ca niste colti si ranjeste sadic. Ma zbat si incerc sa il lovesc cu piciorul, dar el se culca
peste mine si imi strange incheieturile cu ura, starnind flacari imprejurul mesei, care ne
inconjoara ca un rug.

259
- Fa ceea ce ai facut atunci! scrasneste el.

- Nu pot! Nu mai sunt aceeasi Lauryel!

- Ar fi trebuit sa te ucid... Da... Dar n-am putut sa o fac... Lasa-ma sa...

Si gura i se strecoara innebunita la pieptul ascuns de panza alba, iar buzele reci cauta ceva
demult pierdut, care seamana cu inocenta. Ma zbat, imi eliberez bratul drept si il cuprind de gat,
vazandu-i pletele brune decorandu-mi vestamantul.

- Stiu ca vrei... mugeste el ca un animal intarat. Lasa-ma sa te posed!

L-am pocnit peste fata cat am putut de tare si a ramas nemiscat, rasufland din greu, incercand sa-
si dea seama de unde i-a izvorat aceasta dorinta. E ametit si confuz si nici macar nu se gandeste
sa ma loveasca la randul sau.

- Te-ai luptat sa ii salvezi pe toti... Kael, Vardas, Nyria... Ordinul si cavalerii. Iar acum vrei sa-mi
iei chiar si fiica... Si ei se lasa cu totii condusi de tine, chiar daca le-am pricinuit chinuri mari...
Care este secretul tau?

- Nu este niciun secret. Este iubirea, Lucifer. Ceva ce tu ai uitat!

Imi retrag picioarele si imi adun genunchii la gura, departandu-ma de el.

- Inainte sa o alung, Lilith mi-a zis ca a facut toate acele greseli din gelozie. Dar gelozia este un
sentiment nascut din sentimentul apartenentei. Credea ca sunt al ei, fiindca am fost impreuna
timp de milenii, iar apoi ai aparut tu si i-ai luat locul.

- La ce te asteptai? Sa te aplaude si sa-ti inchine ode?

- Acum stiu ce simte Lilith, zice el visator,nebagandu-ma in seama. Cred ca mereu am simtit, dar
nu stiam ce se intampla inauntrul meu. L-am ucis pe Vardas fiindca erai atrasa de el. L-am ucis
pe Kael fiindca il iubeai...

260
- Ce tot indrugi acolo?

El isi musca buzele si se inclesteaza, chinuindu-se sa-si caute vorbele.

- Cred... ca Printul intunericului a fost corupt de tine.

- Te inseli... Tot ceea ce simti este dorinta de putere. Vrei ca toti sa ti se inchine, sa te adore sau
macar sa fie ingroziti... Sa ii supui cu o singura privire.

- Nu-mi spune ceea ce simt, ca nu ma cunosti! M-ai sfidat din prima zi si pana in ultima, dar te-
am lasat sa traiesti... Poate ca am fost curios, poate ca am vrut sa te zdrobesc... Sau... Ar mai
putea fi o posibilitate si acest lucru ma sperie...

Isi intoarce irisii spre picioarele mele dezvelite, tulburat de aerul meu inocent, care se
incapataneaza sa apara uneori, in pofida pacatelor mele grele.

- Sau poate nu suport sa te impart cu nimeni. Cum se numeste asta, Lauryel?

- Cred ca... gelozie, ingaim eu, cu rasuflarea taiata.

CAPITOLUL 47: FRICA LUI LUCIFER

Dupa ce am rostit cuvantul fatidic, s-a asternut tacerea. M-am coborat de pe masa de piatra si mi-
am tras haina imprejurul trupului, simtind o durere vaga in zona pantecelui. Mi-am dus mana
spre locul dureros, rasufland cu greu, incercand sa ascund faptul ca mi se apropie sorocul.

Dar el imi stie gandurile si ma cuprinde de grumaz, punandu-si mana pe burta mea, sprijinindu-
ma si incercand sa simta Lumina. Ii vad inelul in forma de sarpe de pe degetul mijlociu si imi
aduc aminte de un anume ritual cu sange, care m-a legat pentru totdeauna de Infern.

261
- Nu mai este mult de acum... murmura el. Lauryel, asculta-ma...

Mi-am ridicat irisii albastri spre chipul lui rece si i-am vazut buzele palide cum se framanta,
expresia ciudata a gurii si fantele negre.

- Nu vreau sa parasesti Infernul.

I-am cuprins bratul fara sa vreau si mi-am simtit ochii umezindu-se. Prin minte mi se perinda
doar crimele pe care le-a facut din cauza mea, cautandu-ma, silindu-se sa ma stapaneasca, tiranic,
pe vecie.

- Ai innebunit? De ce mi-as dori vreodata sa raman aici?

- Locul tau este in dreapta mea, Purtatoare de Lumina! sopteste el, incalzindu-mi urechea cu
aburul rasuflarii.

Mana lui imi mangaie obrazul si buzele imi cauta gura, dar il resping.

- Locul meu este in Opal, alaturi de fratii si surorile mele!

- Nu intelegi? zice el enervat. Vreau sa ma alegi pe Mine!

L-am privit cu dispret, dar in acelasi timp cu mirare.

- De ce? Ca sa-ti intaresti tronul si sa le arati tuturor ca esti Dumnezeu?

- Sunt Dumnezeu! rabufneste el furtunos.

- Esti doar un fiu incapatanat, capricios si crud, care refuza sa se intoarca Acasa... Ce vrei de la
mine? Incerci sa ma seduci? Fiindca o stii prea bine: nu ma poti convinge sa raman.

- Mereu ai ales calea grea Lauryel, si tocmai din acest motiv ai suferit. Daca ai fi acceptat alianta
de la bun inceput, niciunul dintre ai tai nu ar fi murit, dar ai preferat sa-ti pastrezi castitatea, care
a sfarsit oricum fiind a mea! Chiar crezi ca vei fi reprimita in Opal, dupa toate acestea?

262
Ultimele lui cuvinte se pierd intr-un fel de negura si pamantul se clatina usor, lasand sa se vada
un fel de nor negru de praf. Cand norul se spulbera observ trei siluete rosii imbracate in straie de
lupta. Barbatii inainteaza spre noi cu pasi mari, apoi ingenuncheaza in fata Printului.

- Ridica-te, frate, rosteste Lucifer ceremonios.

Temutul Belial ridica fruntea si le face semn si locotenentilor sai sa faca la fel, apoi mana lui se
prinde de bratul Printului si cei doi se saluta.

- Credeam ca Azazel te-a capturat intr-o cusca a nemuririi... Am auzit zvonuri, zice el ragusit,
cautandu-ma cu ochii.

- Ma stii... Mereu voi gasi o cale de scapare, zice Printul fudul. Dar lasand asta la o parte, unde ai
fost pana acum?

- Am fost impresurat, frate... Numarul celor razvratiti a fost cu mult mai mare decat
anticipasem... Am fost coplesiti si ne-am retras in munti. Dar nu am pierdut timpul degeaba
fiindca am strans o armata, menita sa-ti vina in ajutor... Ma bucur sa vad ca nu a fost nevoie de
ea.

- Mai mult de un sfert dintre soldatii mei au fost decimati in timpul razmeritei... De unde ai adus
acesti razboinici?

- Sunt oameni din spita neagra, Printe. S-au alaturat noua de bunavoie.

- Oameni?! exclama Lucifer uimit. Ai facut aliante cu specia lor?

- Nu am avut de ales, nu aveam destui calareti ca sa putem organiza un atac. Nu asta e problema
noastra in acest moment. Vreau sa iti spun...

- Te-ai inmuiat Belial... rade el cu sarcasm.

263
- Vreau sa iti spun ca portile Adabadului sunt luate cu asalt de un ordin de razboinici care cer sa
intre in imparatia Infernului.

Printul ridica din spranceana, iar eu ma sprijin de masa, simtind ca ametesc. Gura imi este teribil
de uscata si picioarele imi tremura usor.

- Aliati noi, tradatori vechi? Ce cauta aici?

- L-am gasit pe Azza, liderul lor, care nu mai este el insusi...

- Vorbeste deslusit, Belial!

Am oftat din greu, presimtind furtuna care va urma.

- Adica, e transformat... Nu stiu cine i-a facut asta si de ce, dar si-a organizat propria armata,
creata din nou-nascuti in Lumina...

- Chiar ma intreb cine ar putea sa faca una ca asta, mugeste Lucifer si ma strapunge cu o privire
atroce.

- Cred ca stim amandoi cine este vinovatul, zice Belial printre dinti.

- Ce vor acesti tradatori si de ce bat la portile Adabadului?

- Nu stii? Au venit aici sa asiste la nasterea Copilului Sfant.

Am simtit lacrimile tasnindu-mi dintre pleoape si am slobozit un urlet, apoi m-am lasat jos,
lipindu-ma de masa, cu mainile de burta.

- De unde cunosc ei acest secret? racneste Lucifer manios, apoi vine sa ma sprijine, unindu-si
ochii negri cu ai mei.

264
- Vestea s-a raspandit in lungul si in latul lumilor... Adabad, Infern si Opal... Printe, nu au venit
aici sa se lupte, dar prezenta lor ascunde lucruri... Nu as putea spune ce fel de lucruri... Ce se
intampla?

- E timpul, soptesc eu sfarsita si ma prabusesc in bratele intunecatului.

El casca ochii si il simt tremurand, apoi ma strange in brate.

- Ai auzit? E timpul! Cheam-o degraba pe Denaida!

- Nu, nu aici... Trebuie sa ma duci in Adabad. Aminteste-ti profetia!

- Adabadul este un loc instabil, ce colcaie de dusmani... Daca naste acolo, armata lui Azza ar
putea incerca sa fure Lumina... zice Belial.

Lucifer e aproape convins, fiindca nu isi doreste sa ma vada plecata din Infern, dar eu ridic
glasul, ca sa fiu sigura ca voi fi auzita:

- Nu intelegeti! Azza e parte din profetie, fara prezenta lui nu pot naste!

- De unde stiu ca spui adevarul? se incrunta Lucifer.

- Daca nu ma duci acolo... O sa zac in dureri fara sfarsit. Am nevoie de Azza, de Vardas si
Reena... Nu doar de Denaida.

- Toata clica tradatorilor intr-un singur loc! Cred ca este ocazia perfecta de a-i rapune, Printe! In
special pe Azza!

- Mi-am dat cuvantul! Regele si roscata vor trai. Cat despre Azza... ranjeste el, apoi isi strecoara
degetele in pletele mele.

- Daca te atingi de el, o sa ranesti Lumina. Asculta-ma!

- Ai ascuns asta fata de mine si acum ceri clementa pentru el?

265
Am urlat iar fata lui e posedata de expresia fricii. O recunosc. Imi simt fruntea inundata de
sudoare si pantecele injunghiat de cutite.

- Pregateste o lectica si doi cai! Nu spune nimanui ce se intampla! Vom pleca spre Adabad pe
Calea Monstrilor.

Belial inclina tacut din cap, apoi face semn soldatilor si cei trei parasesc Gradina Oaselor la fel
de precipitat precum au aparut. Printul isi strecoara mainile pe dupa genunchii mei si ma ridica la
piept, iar eu ma agat de el cu disperare, gemand de durere. Peste o clipa, ne regasim in camera de
dinainte, langa patul cu matasuri.

- Tata, ce se intampla? striga Asha ascutit.

El ma depune pe pat, mangaindu-mi fruntea fierbinte si cercetandu-mi pantecele. Imi desface

haina la piept, dezvelindu-mi burta umflata, ce seamana cu o jumatatea de carcasa a unei broaste-
testoase. Pe cand ma chinui in dureri, sunt invadata de simtaminte stranii si in acelasi timp
extatice, pe care niciun inger din Opal nu le-a mai trait vreodata. Ma tem de ceea ce va urma, ma
tem de intentiile Printului, de ochii lui Belial, de faptul ca sunt inconjurata de dusmani si cumplit
de neputincioasa.

- Stai si pazeste-o, Asha... Ma voi intoarce curand.

Mantia lui neagra se rasuceste ca un fulger, camera este invaluita de miros de metal si usa se
zguduie in vreme ce el trece prin ea. Ma intorc pe o parte, spre marginea patului, privind la
copila ingenunchiata.

- Doare? ingaima ea si incearca sa ma mangaie.

- Am trait multe, multe dureri pana acum... O sa ma descurc.

Dar stiu si singura ca ma mint si aceasta durere nu se aseamana cu nimic. E ca si cum Lumina de
dinauntrul meu incearca sa-mi faca rau.

266
- Asha... Vrei sa imi aduci putina apa?

Mana mea se prinde de degetele ei fragile, rugand-o din ochi.

- Tata a poruncit sa nu plec de langa tine.

- Ai uitat ca nu te mai supui tatalui tau?

Ea da vitejeste din cap si paraseste odaia alergand, cautand si altceva in afara de vin si licori
dulci. M-am rasturnat pe spate si am rasuflat adanc. Oricum m-as aseza si oricum as sta, durerea
se incapataneaza sa imi cutreiere maruntaiele. Deodata, m-a cuprins o frica de moarte si am
inceput sa ma rog. Am inchis ochii si m-am conectat la Puterea mea.

Incerc sa il regasesc pe Kael indaratul pleoapelor, in spatele intunericului, sa ii spun toate

chinurile mele si sa ii cer alinare. Pentru cateva clipe durerea a inceput sa paleasca si imi simt
ochii grei, arsi de spaime si ganduri, iar oasele mele slabite cersesc somnul. Am atipit cu gandul
la izvoare cu apa cristaline, cautand cu ochii mintii Fantana Prestiintei, acolo unde Denaida mi-a
aratat pentru prima oara cine sunt cu adevarat. Amintirile dulcege si triste totodata sunt un fel de
balsam. Apoi, pe fundalul colorat si vesel se infiripeaza imaginea unor ochi complet negri, a unei
fete de copil cuprinsa de ura si simt o prezenta amenintatoare langa pat. Am deschis ochii repede
si am zarit-o pe Asha tinand in mana un cutit de aur, care sta suspendat deasupra burtii mele.
Mana ii tremura, dar pare condusa dintr-o data de altceva.

- Asha, asta iti doresti cu adevarat sa faci?

Nu m-am luptat. Nici macar nu m-am miscat, nu am incercat sa o ranesc, nu am oprit caderea
cutitului. Miscarea ei se frange.

- Din cauza Ei s-au intamplat toate! Surorile mele sunt moarte din pricina Luminii! Mama este
exilata si... eu sunt in dizgratie! Nimeni nu ma vrea!

- Eu te vreau!

267
Ea ofteaza prelung, tinand inca mana inclestata pe cutit.

- Minti! O sa ma ucizi de indata ce se va naste adevarata ta fiica!

- Asha, uneori fii si fiicele nu sunt ceea ce s-ar crede ca ar fi... Lumina este povara mea, nu
copilul meu....Asa m-a construit Tatal, sa tin in mine secretele altora... Dar tu... esti altceva. Ne-
am ales una pe alta, fara ca nimeni sa intervina intre noi... Iti amintesti?

Ea incepe sa planga groaznic si lasa cutitul sa cada pe podea, apoi se lasa pe marginea patului, cu
capul sprijinit de perne. Ii simt furia si rusinea si vreau sa ii arat ca exista loc de iertare in inima
mea. Imi strecor degetele in buclele ei negre si incep sa ii cant o oda veche. Umerii ei se ridica si
se coboara, sughitand in continuare, cuprinsa de remuscari si de teama pedepsei. Vazand ca
durerea mea s-a oprit, m-am ocupat de durerea progeniturii, pe care am strans-o la piept cat am
putut de tare, sarutandu-i necontenit fruntea si obrajii plansi. Ea se strange in mine cu disperare si
imi incolaceste gatul cu bratele. Cand a indraznit sa ma priveasca, am ramas cu buzele
intredeschise si rasuflarea taiata, scaldandu-ma in acei ochi mari, albastri, de copil Reintors.
Vazandu-mi expresia, Asha ridica sprancenele intrebator.

- Este un miracol.... Soptesc. Ai devenit la fel ca Azza.

Dar ea nu intelege minunea, fiindca e muncita de acelasi vesnic gand.

- O sa ma parasesti si tu, Mama?

Cuvantul mi-a muiat inima si mi-a adus lacrimi fierbinti la coltul ochilor.

- Niciodata! am zis apasat si i-am sarutat fruntea, simtindu-ma recunoscatoare pentru prima oara
de cand ma aflu in Infern.

CAPITOLUL 48: PESTERA MONSTRILOR

268
Usa se deschide fulgerator si in cadrul ei apare Printul intunericului, secondat de Belial si de doi
demoni-capetenii, inarmati pana in dinti.

- Trebuie sa plecam, Lauryel...

Incerc sa ma ridic in capul oaselor, cu ochii spre noua mea fiica, care isi ascunde pupilele
albastre indaratul umerilor mei. Vazandu-ne asa de tacute, el face semn celorlalti sa se duca pe
coridor si sa inchida usa.

- Ce s-a intamplat, nu mai vrei sa mergem in Adabad?

- Vreau sa o luam si pe Asha cu noi. Aici nu este in siguranta.

- De ce zici asta?

- Ea este diferita acum... si ceilalti ar putea cauta sa se razbune.

El nu intelege despre ce vorbesc, asa ca vine si se aseaza pe marginea patului, apoi face semn
copilei sa isi arate chipul. Ea isi misca capsorul brunet in directia lui si isi dezvaluie ochii
angelici. Lucifer ramane mut. Se ridica in picioare si ii face semn sa se apropie, dar Asha refuza.

- Las-o sa fie, Lucifer... Nu este vina ei, este Lumina care lucreaza prin...

- Nu vreau sa mai aud niciun alt cuvant! O armata de ingeri Reintorsi care striga la portile
Adabadului? Si acum mi-ai pacalit si fiica?! Ce fel de vrajitorie este aceasta?

- Nu este vrajitorie, este transformare... iar tu te temi.

- Crede ca toti ingerii vor urma calea lui Azza si imperiul lui se va prabusi, mormaie Asha in
spatele meu.

269
- Taci! striga Printul cu ochii aprinsi de ura. Ar fi trebuit sa te ucid cand am avut ocazia. Lauryel
are dreptate: locul tau nu este aici! Esti purtatoarea unei molime si ai putea sa ii molipsesti si pe
ceilalti.

Ne uitam una spre alta, aproape cu mila, simtind grava lui ratacire, care il face sa perceapa
Binele ca pe cea mai urata dintre boli.

- Luati-va pelerinele, zice el scurt si arata spre dulapul negru din camera.

M-am ridicat cu greu, sub privirile lui neinduratoare si am imbracat-o mai intai pe copila, care
sta cat mai ferita, incercand sa nu se afle in calea lui, apoi mi-am tras haina pe mine si am strans-
o de mana.

- Ne vedem in afara palatului, arunca Lucifer si paraseste odaia.

Am iesit cu pasi molcomi, conduse de cele doua capetenii, care il urmaresc pe Belial de-a lungul
unor coridoare incalcite. Durerea s-a oprit si incep sa ma intreb daca trebuie intr-adevar sa nasc,
sau Lumina vrea doar sa ma scoata din Infern, departe de intunecati si schemele lor.

***

Caii se misca ca o furtuna prin desertul pustiu, scotand flacari pe nas si tropaind din picioarele
negre. Caleasca mea se zguduie din toate incheieturile, iar Asha imi strange bratul speriata,
uitandu-se din cand in cand pe deschizatura care tine loc de geam. Lucifer sta in partea opusa, cu
ochii tinta pe noi, tinand mainile impreunate, singura sursa de lumina fiind piatra rosie ce
scanteiaza din inelul sau princiar. Degetele ii sunt nemiscate si nicio pala de vant nu ii clinteste
buclele perfecte, care par poleite cu ceara. E tacere si hurducanitul lecticii ma duce cu gandul la
fosta mea viata de preoteasa.

Deodata, caii se opresc smuciti, nechezand violent, iar soldatii care ne impresoara din toate
partile isi trag sabiile din teaca. Mi-am dus mana spre burta, simtind o vanzoleala stranie, semn
ca ne paste un pericol. Lucifer trage perdeaua rosie a calestii si Belial se apropie de noi cu pas
apasat, uitandu-se spre perdeaua de praf de la orizont.

270
- Ce se intampla? mormaie Lucifer. Am trezit monstrii?

- Printe, ma tem ca da. Trebuie sa ajungeti la poarta, cu orice pret, in vreme ce noi vom ramane
in ariergarda. Tot inainte!

Caii incep sa alerge sprinten, iar locotenentul ramane in urma, acompaniat de multimea de
soldati care formeaza un cordon de protectie in spatele nostru. Asha casca ochii mari si isi
scufunda capul la sanul meu.

- Imi este frica. Daca ne vor ajunge?

- Nu voi lasa pe nimeni sa te atinga... Stii asta, nu-i asa?

Dar adevarul este ca ma misc incet, ca nu mai pot tine o sabie in mana si burta mea umflata este
o povara care imi ingreuneaza rasuflarea.

Tropotul de la orizont se accentueaza, praful se ridica la distanta de cativa stanjeni si luciferienii

se incing ca pentru o mare batalie. Se aude un muget infiorator, care are darul de a-mi aduce fiori
pe sira spinarii. Doar Printul ramane impasibil, ca si cand nu ar fi afectat de ceea ce se petrece in
jurul sau. Sau poate se simte in siguranta, aparat de mica armata aleasa pe spranceana. Desertul
ramane in urma noastra ca o mare secata si drumul devine dintr-o data stancos, dandu-ne de stire
ca ne aflam in alta parte a imparatiei sale intunecate. Cerul plange cu rosu, vestind varsare de
sange, iar inima mi se strange cat un purice.

- Mai este mult? ingan eu palida, simtind o amenintare voalata in aer.

- Daca intrebi de trecatoare, nu am ajuns inca acolo. Ne vom adaposti in pestera Monstrilor si
vom astepta ivirea zorilor.

Presimtirea de mai inainte mi se intareste si sanul imi zvacneste dureros. E mult prea linistit,
semn ca mintea lui perversa pregateste ceva. Si orice ar fi, acel lucru nu este in favoarea mea.

- Timpul se scurge, Lucifer... Lumina se grabeste.

271
- Maine, la aceasta ora, vom fi in palat. Nu ne putem astepta la o primire calduroasa, dar sunt
sigur ca vei stii cum sa vorbesti cu Vardas.

Fierul inrosit din inima si ochii care imi stralucesc ma dau de gol. El observa schimbarea de pe
fata mea si figura i se incranceneaza.

- Inca iti mai bate inima pentru el, nu-i asa?

- Sper ca nu ai de gand sa isti un razboi doar pentru pofta ta de razbunare. L-ai pedepsit destul pe
deuronom. Si tu, si Azazel.

El isi muta privirile spre afara, batand cu degetele in marginea de lemn.

- Si ce m-ar putea opri? Adabadul este al meu, palatul este al meu. Regele exista doar pentru ca i-
am permis sa fie, altfel puteam sa il arunc in Abis si nu ai mai fi auzit vreodata de numele lui.

- Unde vrei sa ajungi? ma incrunt eu.

- Lasa regele sa fie cu regina tradatoare. Le sta bine impreuna pe tabla de sah.

- Nu esti in masura sa imi spui ce sa fac, Lucifer. Am vointa libera.

El priveste spre copila adormita. In ultima perioada, Asha atipeste din ce in ce mai des, semn ca
incearca sa isi regaseasca esenta pierduta.

- Uita-te la noi trei si spune-mi ce vezi...

- Ce ar trebui sa vad? intreb, intepata.

- O familie. Una intunecata si corupta, dupa parerea celor din Opal, dar cu nimic mai prejos decat
clanurile de "luminosi" de deasupra.

Am inceput sa rad cu sarcasm, incercand sa nu trezesc copila.

272
- O familie?! De cand ai avea tu nevoie de asa ceva?

- De cand fosta mea familie s-a destramat. Si este numai vina ta, sa stii. Am izgonit-o pe Lilith de
pe tron ca sa iti fac loc si ti-am lasat-o pe Asha. Acum, urmeaza sa nasti copilul nostru.

- Copilul Sfant nu ne apartine niciuna! Este o binecuvantare din Opal!

- Te inseli. Copilul te-a ales pe tine sa il aduci aici, iar eu sunt tatal lui.

Chipul lui de var stins pare cuprins de o frenezie neobisnuita. Nascoceste alte si alte planuri si
stiu ca nu va avea niciun scrupul cand va veni vorba de indeplinirea lor, fiindca egoismul sau nu
are limita. Bate cu mana in peretele calestii si aceasta se opreste brusc. Coboara, starnind
pietricelele cu talpa cizmelor sale grele si mormaie cuvinte necunoscute spre bestiile care au luat
forma de cai. Am sculat-o pe Asha si am tras-o dupa mine, parasind ciudatul nostru vehicul
decorat cu cranii. Mi-am strans satarul de la brau pana am simtit ca imi pocnesc oasele si am
aruncat o privire spre haul care se deschide in fata noastra: gura unei pesteri foarte largi,
acoperita de o ceata verzuie.

- Nu vreau sa intru acolo... Locul este intesat cu magie, murmura fetita.

- Magia e pusa acolo ca sa ne protejeze.

- Sau sa ne inchida... sopteste ea.

Nici ea nu are incredere in manevrele Printului, dar nu avem de ales. El paseste inauntrul acelei
cascaturi, apoi faureste o torta din energia lui si lumineaza ungherele. Salile inalte sunt decorate
cu coloane groase din piatra alba, care au luat o forma precisa cu ajutorul vrajilor. Peretii
pulseaza ca si cand ar avea viata si se aude trepidand bataia unei inimi. Am ajuns intr-o sala
formata din mai multe camere, care adaposteste un izvor subteran. Izvorul s-a scurs galgaitor
intr-un spatiu adanc, asemanator unei cazi si emana aburi, semn ca este fierbinte.

Asha s-a retras intr-un coltisor si s-a culcat ostenita pe patul de piatra. M-am asezat langa ea si i-
am mangaiat pletele brune.

273
- Incearca sa te odihnesti, maine avem o zi mare.

Ea inclina din cap supusa si se ghemuieste la perete. O acopar cu mantia mea neagra, ramanand
doar in roba si ma duc in sala de unde se aude zgomotul izvorului, situata undeva dupa un zid .
Acolo, il zaresc pe Lucifer cu torta in mana, luminand peretii cu inscrisuri vechi. M-am apropiat
de el precauta, dar m-a simtit imediat.

- Stai jos... comanda el si imi indica banca de piatra.

- Ma simt bine in picioare, am amortit in acea caruta! ma revolt eu.

- Am zis... Sa stai jos, zice el facand un semn cu mana si genunchii mi se sleiesc, semn ca se
foloseste de conexiunea pe care o are cu Lumina.

Ea il asculta si ma obliga sa ma asez, dar mainile mele se duc rapid spre arma de la brau. O
ascund printre faldurile robei si stau in asteptare.

- Stii ce este aceasta? ma intreaba Printul, aratand spre perete.

- Un text scris in limba monstrilor?

El zambeste subtire, simtindu-se multumit, apoi isi arunca pelerina jos, ramanand doar intr-o
haina subtire. Centura cu pietre pretioase ii paraseste mijlocul si cizmele sunt zvarlite intr-un
colt. Vederea bustului sau sculptural imi aduce un nod in gat si ma face sa tusesc. Imi simt gura
uscata de dorinte interzise si mainile tremurand. Goliciunea lui ma rusineaza si imi plec ochii in
pamant, stand cu spatele spre izvor. Aud un pleoscait si mugetul lui de placere, cand isi simte
pielea izbita de caldura. Am inceput sa imi trag usor panza subtire de pe san, coborand-o spre
mijloc, eliberandu-ma de vesmintele aspre. Imi mangai pantecele umflat si ma las acoperita de
pletele mele.

- Vino Lauryel... Nu vreau sa ingheti.

274
Stie. Simte. Nu ma pot opune, oricat as incerca, fiindca inima imi bate nebuneste, pielea imi arde
de dorinte ingropate si vreau sa il ating. Ma scufund in apa pana la gat si alunec spre partea unde
se afla el, sprijinit de margine. Bratul lui ma prinde prin apa ca un sarpe viclean si ma atrage la
pieptul lui, lipindu-se de mine. Ii simt mana inconjurandu-mi gatul si ochii ni se unesc doborati
de patima. Pletele mele ude s-au lipit de spate si imi ingreuneaza picioarele, care isi gasesc
reazam de picioarele lui. Sa fie de vina vrajile din peretii pesterii? Sau poate cantecele rituale de
imperechere sapate in stanca? Nu stiu. Ma scufund intr-un univers straniu, cu buzele muscate de
o fiinta indaratnica, cu trupul istovit mangaiat brutal, ametita de convulsiile provocate de
atingerile lui, dorindu-mi ca timpul sa se opreasca si sa raman pentru totdeauna vrajita de
pasiunea acestui monstru frumos.

CAPITOLUL 49: IUBIREA NU SE STINGE

O mana usoara ma strange de umar. Deschid ochii cu greu, ca si cand as veni de foarte departe.
Constat cu uimire ca am reusit sa dorm, dupa atata timp in care nu am stiut ce inseamna odihna.
Privirile mi se lovesc de buclele negre ale copilei.

- Trezeste-te... Trebuie sa mergem!

- Asha? Ce se intampla?

- Sa plecam acum, cat timp el nu se afla in pestera!

- Unde e Lucifer?

- Lucifer a plecat sa se intalneasca cu un mag. Vorbea ceva despre un jungher. Vrea sa-ti despice
burta si sa scoata Lumina, ca sa ramana numai pentru el.

- E nebun?! I-am zis ca Lumina trebuie sa se nasca in Adabad!

275
- El nu vrea sa faca cunoscut lumii faptul ca Lumina ar putea salva Adabadul. De fapt, planuieste
sa ii minta pe toti ca este doar un mit, sa le dezbine credinta, ca nimeni sa nu mai creada vreodata
ca exista vreo speranta.

M-am ridicat ametita, simtind niste miscari vagi in pantec, apoi mi-am luat roba.

- Ai dreptate, este nebun... De ce am crezut oare ca se poate schimba, fie si pentru o clipa?

- Tu nu mai crezi demult asta, zice Asha soptit... Dar Lumina o crede.

- Hai, sa iesim din pestera asta nenorocita! Sa alergam cat de repede spre pod!

- Se intoarce... zice ea ragusit. Vine cu cineva pe coridorul din dreapta!

Am strans copila de mana, pornind val-vartej spre iesire, aproape impiedicandu-ma, cu palma
tinuta protector pe burta. Pasii nostri grabiti abandoneaza acest loc intesat cu vraji. Ajungem in
fata iesirii... Asha se impiedica de bolovanii plasati la intrare si maraie, apoi se trage inapoi.

Brusc, bolovanii se transforma in fiinte mici, diforme, cu ghiare, dinti ascutiti, care incep sa latre
ca niste caini, atacandu-ne gleznele. Am scos sabia scurta si m-am rotit printre ei, incercand sa le
retez capetele hidoase. Se pastreaza la mica distanta de mine, scheunand asurzitor. Acum imi dau
seama ca de fapt nu intentioneaza sa ma atace, ci sa dea de stire ca am fugit. Se aud strigate.

- Fugi! ii zic Ashei, aratandu-i capatul podului. Te voi urma de indata!

Ea nu da semne ca ar vrea sa plece, ci sta si-si framanta mainile.

- Si daca te prinde?

- Ma pot descurca cu Lucifer. Tu traverseaza podul!

Fetita incepe sa alerge, dar se uita mereu indarat, inspaimantata la ideea ca va ramane singura.
Cainii se aduna in jurul meu si latra ca niste bestii. Am inceput sa ii impung cu sabia, sa ii lovesc
cu picioarele, facandu-mi loc cu greu.

276
Zgomotul se intensifica, o silueta apare in dreptul iesirii, iar pocnetul sec al unor degete face
cainii sa se departeze de mine docili, leganandu-si cozile.

- Unde te duci asa grabita?

- Stai departe, miselule!

Lucifer ridica din spranceana, dar nu pare prea ofensat de vorbele mele.

- Asha mi-a spus totul, asa ca voi pleca in Adabad cu sau fara tine! Nu incerca sa ma opresti, iti
cunosc si puterea, si viclesugurile! Lumina ramane in mine!

- Nu pleci nicaieri... zice el infuriat si dintr-un pas, s-a saltat langa mine.

- Da-mi drumul! Nu vreau sa ma lupt cu tine si sa se intample ceva cu Ea!

El imi cuprinde mijlocul, starnindu-mi durere, murmurand cuvinte straine.

Fara sa stau prea mult pe ganduri, ma smucesc, iar pumnul meu il izbeste sec in figura. Se aude
un pocnet scurt, sangele ii curge dintre buze, dar el zambeste.

- Nu te voi rani, asa ca poti sa faci orice doresti. Stii ca nu as pune-o in pericol... Asa ca fie ma
lovesti pana insangerez pamantul, fie te intorci in pestera.

Am inghitit in sec, stand nehotarata in pragul pesterii. Nenorocitul nu vrea sa se lupte cu mine,
asa ca apeleaza la noblete! La regulile celeste care spun ca nu exista confruntare daca unul dintre
adversari cedeaza dinainte de a incepe lupta. As putea pur si simplu sa plec, dar daca nu vrea sa
ma raneasca, va incerca sa ma impiedice cu magie. Ii vad pumnul strans, adapostind un
manunchi de fulgere.

- Prea bine! Tu ai vrut-o, zic eu raspicat, abandonand toate regulile.

Pumnul meu se indreapta spre figura lui, dar pleaca capul fulgerator, si oasele mi se indoaie in
pieptul sau. Am gemut de durere, m-am rasucit in aer si l-am lovit cu picioarele in grumaz,

277
facandu-l sa se prabuseasca. Trupul lui face cunostinta cu tarana, hainele regale sunt murdarite
de praf, iar ochii negri incep sa se aprinda.

- Mai vrei? strig eu maniata, cu rasuflarea sacadata.

- Asta e tot ce poti? zice Lucifer pe un ton lenes.

Din cateva salturi am ajuns la capatul podului, apoi am inceput a alerga cat ma tineau picioarele.
Surprins de miscarea mea neasteptata, intunecatul ramane siderat, apoi incepe sa alerge dupa
mine, facand podul de lemn sa se clatine.

- Nu te mai prosti, Lauryel! Stii bine ca nu poti naste daca nu sunt acolo!

- Mai bine sufar chinurile vreme de 1000 de ani, decat sa mai stau o singura clipa langa tine! Imi
faci sila, te detest, nu mai suport sa-ti vad privirile reci!

O vad pe Asha in fata unei porti gigantice translucide, ce pare facuta din apa. Imi aminteste de
poarta de iesire din Infern, pe care am folosit-o prima data. Tot pentru a scapa de Printul
intunericului, tot pentru a fugi cat mai departe.

El se opreste, patruns de vorbele mele, apoi ridica un deget acuzator.

- Nu peste mult timp, vei implora sa vin in Adabad! Vei plange dupa mine! Iar prezenta mea
nesuferita iti va fi balsam si eliberare! Dar nu voi veni!

Am inceput sa rad cu sarcasm.

- Dispari, Lucifer! Nu am nevoie de tine! Tu esti cel care are nevoie de mine!

Asha imi striga ceva ce nu pot intelege, aratand intruna spre poarta. Marginile acesteia incep sa
se solidifice, semn ca se va inchide curand.

Printul ramane pe puntea suspendata, cu haina lunga fluturand in bataia vantului si sange
inghetat pe obrazul straveziu. Imaginea lui este imaginea infrangerii.

278
Am insfacat copila de manuta si am sarit impreuna cu ea prin deschizatura, simtind curentii reci
cum ne traverseaza corpurile, ca si cand suntem in miezul unei furtuni. Asha tipa scurt si se
cuibareste la pieptul meu, iar eu ma straduiesc sa-mi mentin echilibrul, in vreme ce poarta se
inchide in urma noastra.

Trecand dincolo, tot ce am mai zarit in spate este un zid urias de piatra. Am aterizat pe genunchi,
lovindu-ma destul de rau, tinandu-mi fiica cu ambele maini. Nisipul e dur, vantul ne ingheata
pielea, tinutul mohorat ne intampina in acelasi fel ca datile trecute: mereu rece si tacut. De cum
ridic ochii din pamant, vad o oaste mare, cu flamuri rosii, condusa de un barbat impozant.

M-am ridicat cu greu de jos, incercand sa am o postura demna, privind spre multimea de barbati
calare, care se apropie de noi cu repeziciune.

- Asha, daca va sosi momentul sa vorbesti despre tine, nu spune nimic. Lasa-ma pe mine sa
vorbesc. Deocamdata, tu esti un lucru pe care ceilalti nu-l pot intelege.

Ea incuviinteaza supusa din cap, tinandu-se agatata de mine, ascunzandu-si ochii.

Flamurile se vad din ce in ce mai clar, iar zambetul mi se lateste pe chip. Recunosc dragonul
cusut cu maiestrie pe haine, simbolul acestui ordin stravechi numit Deuronomi. Apoi, un oftat
imi aminteste de faptul ca Puterea mea se afla in mainile Printului, in vreme ce eu ma joc cu
viata lui... Dragul meu Kael!

Furtuna de praf se limpezeste, dezvelind imaginea unor barbati vanjosi, eliberati candva de
Lumina din tenebrele iadului. Cavalerii isi duc mana la piept in semn de respect, iar eu ii imit cu
zambetul pe buze. Conducatorul lor coboara de pe calul aranjat ca pentru sarbatoare, starnind
multe strigate victorioase.

Cizmele lui strivesc nisipul, pietrele parca se pleaca in fata acestei manifestari de forta si timpul
s-a oprit. Cu ochii obositi, dar atinsi de o sclipire feerica, Vardas isi duce mana la piept, apoi se
inclina ceremonios in fata noastra.

- Bine ai revenit, Layra! Te asteptam!

279
- Vardas! Cat timp a trecut de cand ne-am vazut ultima oara?

El zambeste oarecum amar, facand ca barba aspra sa i se increteasca.

- Prea mult. Nadajduiesc ca odata sosita, nu vei pleca curand.

- De ce ai venit la poarta cu intreaga oaste?

- M-am temut de rascoala luciferienilor. S-au zis multe prin Adabad. De asemenea, ma asteptam
sa vad intrand monstrii de dincolo, asa ca am venit pregatit.

- Lucifer s-a razgandit... Voia sa ma forteze sa nasc prin magie neagra.

- Oare de ce nu ma mir? Stiai ca nu va ceda atat de usor!

Ochii lui se duc apoi spre copila tematoare, ce pare intimidata de inaltimea lui.

- Asha, Vardas este regele acestui taram. Vardas, fiica mea, Asha.

El nu o recunoaste ca fiica a lui Lilith, dar pare uimit de cuvintele mele.

- Imi pare bine sa te cunosc, Asha... murmura el ingandurat. Esti binevenita.

Ea zambeste larg, iar frica o paraseste. Regele se gandeste care este misterul din vorbele mele,
dar onoarea nu il lasa sa-mi puna intrebari stanjenitoare. Asha se gandeste daca nu cumva l-a mai
intalnit pe Vardas si il prinde de mana curajoasa.

Vardas nu stie ce sa faca, rade oarecum stanjenit, apoi o ridica pe brate si o suie pe calul lui. Fata
se aseaza acolo ca si cum locul i s-ar cuveni si prinde de haturi.

- O sa-ti spun totul de indata ce voi putea... incerc eu sa ma dezvinovatesc.

- Nu trebuie sa-mi spui nimic, zice el grav. Ma bucur atat de mult sa te vad!

280
- Si eu ma bucur sa te vad, zic usurata. Arati bine!

- Ei bine, poate un pic mai batran, dar ma descurc, zambeste el.

Ma sui pe calul pe care il pregatise pentru mine, apoi ma asez in fruntea oastei alaturi de el,
pornind cu totii spre palatul cufundat in umbre sangerii.

***

Bancheta moale imi rasfata madularele obosite intr-un fel magic. Haina brodata de matase alba,
cu maneci largi, imi cade in valuri peste pantecul umflat in chip straniu. Mana mea dreapta se
odihneste pe burta.

Stand pe un scaun, nu departe de mine, regele degusta un pocal cu vin, privind ganditor spre
patul unde se odihneste Asha, rapusa de emotii si truda drumului.

- Mi-a zis ca nu voi putea naste fara el si voi zacea in chinuri. Ce vom face?

- Il vom convinge sa vina in Adabad. Darurile nu-l vor clatina. Nici umilinta ta. Numai un targ
bun il poate face sa se razgandeasca, murmura Vardas.

- Sunt asa de obosita... Vreau doar sa se sfarseasca. Intelegi?

El paraseste scaunul, se aseaza pe marginea patului si imi cuprinde mana.

- Stiu. Te-a secatuit... Il urasti... Si eu il urasc. Dar hai sa nu mai vorbim despre el, macar pentru
o noapte. Ce ai vrea sa faci dupa ce Lumina se va naste?

Deodata mi-am dat seama ca niciodata nu m-am gandit prea mult la asta. Pentru mine, aducerea
ei in Adabad este sfarsitul drumului si incheierea misiei.

- Nu stiu, Vardas... Trebuie sa il salvez pe Kael, nu am timp pentru alte lucruri.

- Ai putea ramane cu mine... Aici... zice el taraganat, cuprinzandu-mi degetele.

281
Ca si cand m-as fi trezit dintr-un somn lung, il cercetez cu atentie. Dupa atata timp, stralucirea
din priviri ii este aceeasi. Mult timp m-am pacalit spunand ca Vardas ma iubeste fiindca a fost
posedat de Lucifer si nu se putea abtine sa nu fie in preajma mea. Dar, desi este eliberat, pare a
ramane la fel.

- Dar o ai alaturi de tine pe regina rosie. Nu vei conduce regatul singur!

- Blestemat fie acest regat, Lauryel! Nu mi-a adus decat neajunsuri! Vreau pace!

- Si o vei avea curand, de indata ce incheiem tratativele cu Printul cel nebun.

- Nu ma refer la acel tip de pace, fiindca nu caut stabilitate politica, zice el hotarat. Vreau... Pace
adevarata, ca cea pe care o cauti si tu. Nu-mi mai gasesc locul.

- Si atunci ce ramane de facut?

- Vreau sa ramai. Doar langa tine ma pot simti complet.

- Dar, dar Reena? bangui eu, surprinsa de vorbele lui.

- Povestea noastra de dragoste s-a consumat de milenii. Stiu, te gandesti ca nu pot sa o primesc
inapoi din cauza ca m-a tradat. Adevarul este ca eu am tradat-o, atunci cand nu am avut incredere
in viziunile ei si mi-am condus poporul catre moarte. Adabadul este ruinat din cauza deciziilor
mele. Eu sunt calaul!

- Te judeci prea aspru, intervin eu.

- E adevarul. La fel ca si mine, Reena a fost fidela Adabadului, dar a trebuit sa gaseasca o cale de
a supravietui. Poporul o iubeste. In anii in care ai stat inchisa in cutia nemuririi, si-a castigat
multi simpatizanti. Femeile de aici au fondat un ordin in cinstea ei si Reena le initiaza in taine
angelice. Cred ca aripa este de vina.

282
Mi-am plecat capul, simtind o lacrima strabatandu-mi pielea. Vardas imi cuprinde fata in palma
lui mare, facandu-ma sa ma uit spre el. Am simtit fiorii strabatandu-mi trupul brusc revigorat,
mi-am muscat buzele si am continuat sa plang.

- Ai pierdut atat de multe... Aripa ta, armatele, surorile, pe Kael...

Vazand ca nu raspund nimic, nelinistea se aprinde deodata in el.

- Dar simt ca ai mai pierdut ceva. Mai important decat toate acestea. Ce este?

- Imi e rusine, Vardas... zic eu ingrozita. Nu stiu cum am putut sa fac una ca asta! Sunt un
Veghetor trimis cu o misiune sfanta si m-am daruit lui! Complet!

El intelege. Inghite cu noduri, apoi isi desprinde mana fierbinte.

- Cu totii am comis greseli candva... Nu te pot judeca. In orice caz, nu acum.

Desi intentiile lui sunt bune, il vad catranindu-se. Il doare inima de necaz.

- Intreaba-ma! Stiu ca te arde, deci nu te mai tormenta!

- Ai vrut... ? bajbaie el. Stii tu....sa se intample ceea ce s-a intamplat?

- Nu stiu, Vardas... Chiar nu stiu! Cred ca o parte din mine a vrut!

- Deci... il iubesti?

- Departe de mine acest gand!

El isi pleaca capul cateva clipe, apoi indrazneste sa dezgroape amintiri dureroase.

- Mai demult, pe cand eram amandoi din carne, te-am intrebat ceva... Si atunci ai spus: "Nu pot,
Vardas. Poate intr-o alta viata". Iata-ne. Suntem mortii-vii.

283
- Si traim o alta viata, in Adabad, continui eu, intelegand ce doreste.

Ochii cafenii au devenit expresia unor rugaciuni fierbinti. Acum e randul meu sa ii ating chipul,
in incercarea de a-l alina. Nu mai trebuie sa ma tem. Oricat de decazut ar fi deuronomul, nu va
putea fi niciodata atat de putred ca El.

- Ramai cu mine, implora el, apoi imi prinde degetele si le saruta.

- Dupa toate cate s-au intamplat, inca ma mai vrei?

- Nu crezi ca eu ar trebui sa te intreb asta? zambeste el. Te-am tradat candva. Dar vreau sa stii ca
nu as mai face asta nici daca as arde in flacarile iadului.

- Stiu... zic eu impaciuitor, petrecandu-mi mana prin barba lui aspra.

Cu toate ca suntem prieteni vechi, nu indrazneste sa mearga mai departe, desi rasuflarile noastre
ne spun ca apropierea aceasta ne imbata cu dorinte. Nu e vreun sentiment pe care oamenii vii il
pot intelege la adevarata valoare, grandoare si cruzime. Nevoia disperata de a fi iertat cand te stii
un criminal, un dezertor spiritual. Un condamnat care tanjeste ceas de ceas dupa lumina.

CAPITOLUL 50: CEA MAI LUNGA NOAPTE

Gradina scufundata in lumina rosie imi aduce aminte de lucruri vechi.

Ma plimb de brat cu Vardas, depanand amintiri si incet, incet, parca ne-am intors in timp, la
ordinul Dragonului. Curtea de piatra imi aduce aminte de castelul Batranilor, mai ales de locul
unde am invatat pentru prima oara sa manuiesc sabia. Simt o impunsatura in pantece, dar o
ascund printr-un hohot de ras. Centura ma strange mai rau ca niciodata, dar nu am spus nimanui
vreun cuvant. Imi este dor de mama de trup. Sunt neputincioasa si nu indraznesc sa-i spun

284
regelui ca sunt in dureri. Ne asezam pe cumpana unei fantani facuta din cuart, admirand apusul.
Bolta este incarcata de electricitate.

- Cat mai ai de gand sa rabzi?

Intrebarea lui Vardas cade ca un fulger.

- Stiai?

- Se simte, Lauryel. Este timpul, nu-i asa?

- Sunt aproape, scancesc eu... Am nevoie de Daspha!

- Armata lui se afla dincolo de porti. Vrei sa-l chem?

- Da, te rog... Vreau ca el sa fie emisarul meu.

- Te gandesti sa-i oferi Printului un targ?

- Mai corect, capitulez, zic eu grav, simtind sudoarea cum imi cutreierea fruntea. Durerea mi-a
cuprins acum spatele.

- Vom trimite o flamura alba? zice regele surprins.

- Vreau sa aud ce anume doreste. Spune-i curiozitate, dar trebuie sa-i stiu gandurile, ca sa pot
proteja Lumina.

- Deci vrei sa simulezi infrangerea... zambeste Vardas. E un plan bun, dar nu cred ca va musca
momeala. Pana la urma, i-ai spus raspicat ca nu ai nevoie de el.

- Va musca, am zis eu taraganat. E disperat dupa Lumina.

- Prea bine... Sa ne intalnim, asadar, cu cel Reintors.

285
***

In sala luminata de multe torte intra cu pas apasat un tanar imbracat in pelerina neagra. Fata mea
este intoarsa spre fereastra mare, mainile mi se odihnesc pe pantece. Cu toate ca stau cu spatele
spre el, il vad. De cand i-am oferit izbavirea am capatat tot felul de daruri stranii, care au legatura
cu lucifericii.

Cizmele lui produc zgomote seci. Cand ma intorc in sfarsit, il vad plecandu-se, cuprins de
veneratie in fata burtii mele umflate, dizgratioase.

- Ridica-te, Azza... Nu este nevoie de plecaciuni.

- Iertare, bucuria m-a luat pe dinainte... Mai este putin pana o sa-mi vad salvatoarea.. Ma juruiesc
de pe acum sa ii ofer protectie deplina. Nimeni nu va profana aceasta nastere!

- De unde stii ca este o EA? Ai vazut-o? ma trezesc intreband.

- In visele mele, zice Azza incantat. O fetita cu parul balai, ochii albastri ca cicoarea si zambet de
aur.

Mana mi s-a inclestat de umarul sau. Ca un facut, Lumina reactioneaza la spusele lui, fiindca
simt un ghiont vitejesc sub coaste. Mi-am dat ochii peste cap, starnind spaima in baiatul cu
pupile verzi.

- Veghetorule... Sa trimit dupa inalta preoteasa?

- Nu pot naste fara Lucifer, zic eu intretaiat. Am nevoie sa te duci si sa vezi ce anume vrea in
schimbul prezentei lui.

- Nu va participa la nastere? intreaba Azza uimit.

286
- Am avut o confruntare... Povestea e lunga. Trebuie sa pleci degraba si sa te intorci cu un
raspuns inainte de zorii gri.

- Te poti baza pe mine! zice el ferm, apoi ma ajuta sa ma asez pe un jilt.

- Spune-mi... Cati Reintorsi ai in armata ta?

- Peste 3000, Veghetorule.

- Nu credeam sa fie atat de multi!

- Vestea nasterii Luminii a sadit speranta in inimile tuturor. Sunt pe cale de a se schimba, la fel
ca mine... Dar...

Vorbele lui frante imi dau de inteles ca mai urmeaza ceva.

- Unii au nevoie sa vada ca sa creada. Au cerut dovezi.

- Au batut tot drumul pana aici crezand ca ii minti?

- Nu, nu, se apara Dapsha. Dar daca te-ai arata lor, le-ai insufleti spiritele... Avem nevoie de toti,
in caz ca Lucifer se gandeste sa faca vreo mutare...

- Imi place strategia ta, mustacesc eu. Vino, ajuta-ma... Trebuie sa ma aburc pe un cal si nu pot.

- Dar regele?

- Vardas nu trebuie sa stie ca ma duc spre porti. Ar interzice plecarea mea.

- Atunci, sa ne grabim.. sopteste el tainic, apucandu-ma protector de brat.

***

287
Calul fornaie agitat, pe masura ce ne apropiem de portile cenusii. Rasuflu cu greu si il urmez pe
Azza pe poteca de piatra, ascunsa de pelerina, cu ochii atintiti spre miile de torte aprinse in vale,
ca niste mesageri ai sperantei.

Un paznic singuratic, tinand in mana o sabie lata, pazeste intrarea de vest.

- Unde mergeti? zice el aspru, fluturand arma.

- Fereste-te! Iesim din ordinul regelui!

- Atunci lasa-ma sa vad sigiliul!

Dapsha priveste incurcat spre mine, nestiind ce anume ar trebui sa faca. In mintea lui incolteste
gandul de a-l lovi pe acel paznic, de a-l culca la pamant, ca sa nu poata da alarma celorlalti, dar
gestul meu ii opreste avantul.

Imi feresc pelerina, dezvaluindu-mi pletele blonde si chipul incrancenat de durere.

- Iertare, Purtatoare a Luminii, nu stiam ca esti tu!

- Ti-ai facut datoria, zic impaciuitor. Acum esti bun sa ne deschizi poarta?

Paznicul ramane cu gura cascata in directia mea, uitandu-se spre crestet. O lumina laptoasa imi
scalda imbracamintea, iar pletele par cuprinse de focuri galbene. Lumina a inceput sa-mi strabata
hainele, starnind o senzatie de ardere... Cercul a devenit un instrument de tortura, tinand-o
captiva in mine. Gem si asud.

- Grabeste-te, ingaim eu, iar barbatul se duce repede spre poarta din dreapta.

Caii trec cu pas saltat, ocrotiti de sosirea noptii, in vreme ce Azza ma ghideaza spre centrul
armatei. Am strans fraiele si l-am urmat in galop. Racoarea noptii devine binefacere pentru
obrajii mei arsi de caldura, vantul imi mangaie crestetul infierbantat, iar mainile isi cauta alinare
strangand cu putere de haturi.

288
Imi adun ultima farama de putere, incercand sa raman cat mai demna, ca sa nu par cuprinsa de
durerile facerii. Cutitele de jar imi asalteaza pielea... Acesta e doar inceputul durerii... Noaptea
aceasta va fi cea mai lunga noapte din Adabad.

- Uite-o! Este aici! se aud strigate indepartate.

- E chiar Veghetorul?!

- Straluceste ca miezul de soare!

Ingerii candva negri se aduna in semicercuri in jurul cailor nostri, atrasi de luminozitate, asa cum
musculitele sunt captivate de torte. Ochii complet negri ma cerceteaza cu nestapanita curiozitate.
Sunt aproape sa fie eliberati...

Cel mai inalt dintre ei iese din gramada de siluete, venind temerar spre noi.

- Am batut cale lunga, riscand pedeapsa cu moartea pentru a te vedea, Purtatoare de Lumina!
Spune-mi ca exista o cale de salvare pentru noi!

- Indrazneste sa crezi, frate! rosteste Azza. Eu sunt dovada vie a acestei minuni!

In acelasi timp cu vorbele lui, imi feresc mantia, dezvaluind pantecul ingrosat multimii. In prima
clipa, toata suflarea ingheata, iar tinerii imbracati in haine de lupta par cutremurati de revelatie.
Ei raman nemiscati si muti, fascinati de rotunjimea cereasca a burtii, amintindu-si ca prin vis ca
au fost candva sfinti.

- Pe toate stelele noptii! striga inspaimantat tanarul. E adevarat!

Se prabuseste intr-un genunchi, cu pletele revarsate, iar ceilalti ii urmeaza exemplul. Uralele au
acoperit valea, starnind rumoare la portile Adabadului.

289
Vocile lor exaltate imi ranesc timpanele, bucuria de pe fetele lor pare mai degraba o fantasma,
calul meu pare o bestie neimblanzita si ma scufund in durere. Extazul provocat de aparitia mea
se prelungeste in valuri, acaparand intreaga armata.

Uitandu-ma la mainile mele, observ ca au devenii stravezii, bratele par stalpi de foc alb, corpul
meu se pregateste sa explodeze in miliarde de fragmente...

Imi trag pelerina pe cap, parasesc randurile, urmata indeaproape de Daspha, intarita de rugile
ramase in urma, ale celor care imi spun sa nu ii parasesc. As sta cu ei pana la rasarit, dar capul
mi-e greu si trupul muncit, trebuie sa pregatesc un altar... M-am intors in galop, simtind fiecare
hurducatura ca pe lovitura unei nicovale. Deodata imi amintesc ca am simtit candva ceva
asemanator...

Gatul mi se intepeneste in fata acelei imagini atat de vii... Pe Scaunul Pedepsei, legata de maini,
cu mana lui Lucifer infipta in pieptul meu, torturandu-ma...

Am ajuns in curte aproape prabusita, fiind intampinata de glasul lui Vardas.

- La ce te gandeai cand ai abandonat palatul?! Ai innebunit, Lauryel?

Nu apuca sa ma mustre prea mult, fiindca ma vede lungita peste gatul calului, gemand,
implorand mila in toate limbile ingerilor, prea ocupata cu chinul meu. Daspha face cale intoarsa,
ducand cu sine o flamura alba, iar regele vine si ma trage de pe armasar, ducandu-ma spre
iatacuri pe bratele lui.

Acolo sunt intampinata de Denaida, care mi-a pregatit un pat cu asternuturi albe. Langa ea, o vad
pe Reena, care ma asteapta imbujorata, in hainele ei rosii ce-mi amintesc de sangele varsat. Cele
doua se grabesc sa ma sprijine, culcandu-ma pe patul moale, alinandu-mi fruntea cu mainile,
soptindu-mi cuvinte de incurajare.

- Ce sa fac? intreaba Vardas, simtindu-se deodata neputincios.

- Te rog ai grija de Asha, sa nu se rataceasca prin Gradini... murmur eu.

290
- Fiica ta este in siguranta, mormaie Denaida. Acum sa ne facem griji pentru cealalta fiica,
fiindca vad ca este tare nerabdatoare sa vina pe lume...

Mainile ei descopera destul de repede cercul de metal... Descoperirea ii aduce o paloare stranie,
ingrijorare in priviri, dar se preface ca totul este in ordine.

- Aduceti-mi frunze de mirt, comanda ea femeilor care au aparut pe coridor.

Nu va dura mult si intreg palatul va afla de ceea ce se intampla. Desi sunt inconjurata de aliati,
ma simt atat de singura! Strig in gol, tip cu frenezie in mintea mea dupa Kael, unicul care ma
poate alina. Scrasnesc din dinti, imi musc mainile si ma sucesc de pe o parte pe alta, intelegand
vag prin ce trec femeile Pamantului, care aduc pe lume fii si fiice. Apoi imi dau seama ca le
invidiez, fiindca durerea lor trebuie sa fie o slaba pala de vant in comparatie cu furtuna starnita in
mine.

Nimeni nu stie la ce sa se astepte de la aceasta nastere, fiindca nu s-a mai petrecut in cosmos
ceva asemanator... Oare acesta va fi sfarsitul meu?

***

Usile se dau in laturi, pasi grei de barbat profaneaza odaia scaldata in esente femeiesti, facandu-
ma sa-mi inghit gemetele. Degetele inclestate incearca sa smulga acel cordon blestemat care-mi
opreste nasterea, dar este in zadar.

- Lasati-ma cu el!

Strigatul meu aproape disperat le face pe femei sa paraseasca odaia. Denaida trage usile dupa ea,
dar continua sa pandeasca indaratul lor.

Daspha se apropie rusinat, lasandu-se obosit pe scaunul de langa pat.

- Ai vorbit cu el? intreb eu nerabdatoare, cu ochii aproape scosi din orbite.

291
El incuviinteaza, dar buzele ii raman lipite. Mainile i se framanta pe sabie. Simtind ceva necurat,
ma sucesc pe partea dreapta, cautandu-i ochii... si vad mila.

- Ce stai ca o stana de piatra? Ce vrea blestematul de Lucifer?

- Imi pare rau atat de rau... Am incercat sa ii ofer un alt targ... Dar nu vrea.

- Ce doreste? intreb aproape scoasa din minti.

- Nici mai mult, nici mai putin, decat viata lui Kael!

Pret de o clipa, am uitat de durerea trupului, simtind cum timpul s-a oprit in loc.

- Nenorocitul! A spus el aceste cuvinte?!

- " Vreau viata fratelui ei, fiindca el este nepretuit pentru ea. E timpul ca Lauryel sa inteleaga
cum este sa-ti fie furat ce ai mai scump".

- Vrea sa ii dau voie sa il distruga pe Kael?!

- Chiar si Lucifer se teme de mania divina. Kael este un Nepatat. Fie il oferim ca ofranda pentru
Print, fie vei suferi sute de ani... Crezi ca poti sa suporti?

- Ati innebunit cu totii daca credeti ca imi voi vinde fratele! scrasnesc eu.

- Kael m-a rugat sa iti transmit ultimele sale cuvinte...

- Ce spui acolo?!

- " Nu-ti fie teama, Puterea Mea... Da, tu esti Puterea mea acum, am nevoie sa ma intelegi si sa
ma ierti... Nu te pot lasa sa suferi, stiind ca te pot salva."

Strig, dar strig in van. Plang, dar plang degeaba. Daspha imi cuprinde bratele si ma strange la
pieptul lui, incercand sa-mi opreasca zbaterea si strigatele demente.

292
- Du-ma la el, tradatorule! Cum ai putut sa-l lasi sa faca una ca asta?!

-" Iubirea nu moare, Lauryel... Ea doar imbraca o alta forma, continuand sa dainuie... Candva,
undeva, ne vom regasi... Ai incredere in spusele mele"...

Femeile navalesc in odaie, asteptandu-se la tot ce poate fi mai rau. Vardas si-a tras sabia din
teaca, cautand dusmani invizibili. Cu totii se uita spre Reintors.

- Lasa-ma sa plec! ma zbat eu, dorind sa parasesc patul.

- E prea tarziu, sopteste Azza... Nu mai poti face nimic...

- Minti, netrebnicule! zic eu, plesnindu-l cu putere peste obraz.

Vardas se grabeste sa ma prinda, dar picioarele mele sunt mai repezi, mainile mai dibace si
disperarea mai mare ca oricand. Am incalecat pervazul ferestrei, sarind in gol... Am atins tarana
in genunchi, prabusindu-ma langa un copac uscat.

Cu ultimele forte, ma tarasc pe zidul care imprejmuieste palatul, plutind pe marginea lui,
uitandu-ma peste vale. Adabadul este cutremurat de o miscare ce seamana cu unduirea
oceanului... Cerul s-a despicat in doua, lasand sa se vada, printr-o fanta, ce se petrece dincolo de
acest taram. Stiu ca facatura ii apartine Printului negru, care vrea sa ma faca martor la sacrificiul
lui Kael.

Vazduhul e acoperit de scancete, pe masura ce rugul se inalta spre Opal, luand forma unei siluete
masculine incadrate de aripi de foc... O secunda mai tarziu, silueta explodeaza in mii de bucati
care se imprastie in vazduh... Zgomotul asurzitor acopera jalea mea, care nu poate fi descrisa in
nicio limba.

Ochii mei se imbata cu trupul lui spulberat, care s-a suit pe bolta, devenind o mantie difuza
acoperita din loc in loc de luminite.

O nebuloasa stralucitoare, victorioasa, nascuta din durere pe cerul Adabadului.

293
CAPITOLUL 51: NASTEREA LUMINII

Altarul este pregatit. In cele patru colturi ale sale, facliile ard cu flacari albastre, care danseaza ca
limbile unor balauri. In fata mea se afla Denaida, care incearca sa-mi potoleasca durerile cu
incantatii, dar nimic nu ma poate ajuta.

Curtea de piatra, cu ziduri cenusii, scunde, adaposteste un singur copac uscat, un vechi stejar ce
era impodobit candva cu frunze rosii. Armata se afla dincolo de ziduri, dar nu prea departe,
fiindca zaresc flamurile negre falfaind in bataia vantului de seara. Soldatii asteapta in tacere,
murmurand incet cantece de lupta, ca un fel de alinare sobra a chinurilor mele. Cu greu ma
stapanesc sa nu tip.

Galben, cu fata trasa, Vardas imi mangaie mana, stand aproape de capataiul meu, in vreme ce
regina rosie s-a asezat in coltul din dreapta al altarului facut in graba. Florile de mirt, decoratiile,
statuetele nasterii asezate langa mine ma duc cu gandul la o ceremonie mortuara... Nu cred ca
sunt prea departe de adevar.

- Unde e blestematul de Lucifer?!

Glasul furios al lui Azza strapunge linistea intrerupta doar de icnetele mele. Toata lumea sta cu
capul plecat, voind sa nu ma stanjeneasca, rugandu-se pentru eliberarea mea. Le stiu gandurile...
Se roaga pentru viata mea.

Incerc sa ma agat de orice lucru care imi poate usura agonia... Numar florile aurii de pe rochia
grea, incarcata de aur, a Reenei. Urmaresc dansul faldurilor ei, miscarea mainilor, ii observ
buzele miscandu-se incet. Vardas tine mana inclestata pe centura mea, pedeapsa mea, dorind sa o
smulga, dar esueaza.

294
Soarele apostat al Adabadului se rostogoleste incet dupa muntii plumburii. Curand, foarte
curand, se va lasa noaptea, iar Printul intunericului nu are de gand sa ne onoreze cu prezenta. Ca
niste fulgere, amintirile Cerului de Opal, se ingramadesc intr-un colt al mintii mele dornice de
odihna. Racnesc si ma zbat.

Pe cand credeam ca totul este pierdut, pamantul se clatina, altarul se zguduie, iar regele ma
cuprinde in brate protector, privind spre sursa zgomotului. Dupa ce norul de praf negru se
clarifica, il vad pe Lucifer intrand in dimensiunea noastra, singur, neinsotit de vreun alai, purtand
o haina albastra incinsa cu o centura.

Toate capetele se indreapta in acea directie si toate murmurele inceteaza.

- Netrebnicule! Criminalule! ii strig cu glas stins.

- Timpul a sosit, spune Denaida cu glas solemn. Asezati-va la locurile voastre!

Fiintele profetite de mama mea de trup ii asculta cuvintele fara sa cracneasca, dornici sa ma ajute
sa ma scap de povara, si se aseaza sincron cu cele patru puncte cardinale. La capul meu ramane
Omul Insemnat, iar la picioare Femeia cu o singura aripa. Spre est se aseaza Cel Reintors, iar
spre vest Denaida.

Inghit in sec, fiindca nu ma asteptasem la asta. Credeam ca vestul va fi ocupat de Printul

Intunericului; credeam multe, dar profetiile tind sa fie tulburatoare.

Cei patru salvatori incep sa cante un imn ciudat, pe tonuri inalte, facand semne cu mainile, cu
ochii cucernici spre bolta mohorata. Nu le inteleg cuvintele, fiind prea ocupata sa-l sagetez pe
Lucifer cu pupilele incarcate de ura.

Altarul meu are forma unui scaun mare si inalt, asemanator unui jilt, impodobit cu fel de fel de
flori, cu spatarul decorat cu aripi heruvimice. Este asezat pe doua trepte impunatoare, pe care zac
statuetele negre si albe, ce reprezinta femei insarcinate. Haina mea stravezie este descheiata pana
in zona mijlocului, lasandu-mi sanii la vedere. Centura ucigatoare a devenit un fier inrosit care
imi arde pielea, nelasand Pruncul sa se nasca. Dar nu am de gand sa il implor! Nu inca!

295
Lucifer se lasa intr-un genunchi pe ultima treapta, apoi isi duce bratul spre pantecul meu. M-am
strambat, apoi l-am plesnit peste mana.

- Stai departe! ii zic sacadat, cu ultimele puteri.

Ura mea este vizibila, dar figura lui nu exprima foarte multe. Are buzele stranse, ochii ingrijorati,
maxilarul inclestat, dar nu indrazneste sa scoata o vorba.

- De ce i-ai ucis trupul?! Spune-mi acum!

- Stii prea bine de ce... zice el incrancenat.

- Razbunare?! Asta e tot ce imi poti spune?

- Kael era unicul care statea cu adevarat intre noi doi. Te-ar fi dus inapoi in Opal, si stii ca nu pot
lasa sa se intample una ca asta. A fost alegerea lui!

- L-ai silit sa aleaga, fiindca tie nu-ti pasa de liberul arbitru al niciuna dintre noi; inca de la
inceput, ai folosit tertipuri si jocuri murdare! Esti o scursoare!

Ochii lui se ingusteaza, semn ca a inceput sa se enerveze, dar degetele imi ating chipul oarecum
timid, cercetandu-mi figura chinuita.

- Nu esti tu insuti acum... Nu stii ce vorbesti.

- Nu ma atinge, nu pot sa indur!

- Lauryel, suferi... Lasa-ma sa-ti curm suferinta...

- Acum joci rolul mantuitorului? O stim amandoi, tot ceea ce te intereseaza este Lumina... Ce-ai
sa faci acum? Fiindca nu ma poti elibera fara voia mea!

- Te inseli... Purtatoarea Luminii este la fel de importanta ca si Darul. Nu am de gand sa te las sa

te sinucizi din cauza vestitei tale incapatanari!

296
Am mugit, tinandu-ma de manerele scaunului, chircindu-ma, cu capul lipit de spatar si spatele
incovoiat. Urletele mele au acoperit intreaga vale. Apropierea lui e insuportabila! Lumina vrea sa
se nasca, dar ma impotrivesc cat pot de mult.

- Crezi ca faci voia Opalului prostindu-te pe altar?! striga Lucifer. Iata, profetia s-a implinit, toti
chematii sunt la locurile lor. Tot ce trebuie sa faci e sa accepti!

- Sper sa arzi, asa cum a ars si Kael... Fiindca niciodata nu te voi ierta!

Am tras adanc aer in piept, sufland apoi cu putere pe nari, dorindu-mi sa-l scuip.

- De indata ce... ingaim eu, dar glasul mi se frange. De indata ce scap, o sa...

- Lasa-ma! zice el impunator.

Incuviintez din cap, cu lacrimile tasnindu-mi din ochi, apoi mana lui imi cuprinde mijlocul.
Degetele strang centura, care se sparge pe loc in doua bucati.

Aud un sunet sec, semn ca s-a izbit de piatra, iar durerea m-a cuprins acum cu valvataie. Printul
se ridica in picioare, tinandu-ma de umeri, lipindu-si fruntea de a mea. Imnul a devenit mai
viguros acum, sau poate gemetele mele nu mai sunt asa de puternice. Valurile agoniei sunt
potolite de bratele lui, care ma inconjoara.

Corpul, hainele, parul meu, au devenit sursa de lumina. Pantecele se framanta, se misca, se
despica, lasand sa se intrevada o fanta, iar dedesubt... sangele meu.

Am tipat, am tipat cat am putut de tare, iar Printul mi-a atins fruntea cu degetul mare,
murmurand niste cuvinte, care nu se stie de unde au venit, ce vant le-a adus sau de ce le-a simtit.
Sunt vorbe pe care nu credeam sa le aud vreodata.

- Te rog, nu muri... murmura el speriat.

Hipnotizat de sangele care a izbit altarul, el imi cuprinde figura in palme.

297
- Nu ma lasa singura! zic cu disperare, uitand de toata dusmania mea.

- Oh, Layra... Nu as face niciodata asta!

De indata ce mi-am auzit numele vechi, Lumina a izbucnit din mine ca o explozie, orbindu-ma...
Pupilele negre ale Printului capata sclipiri aproape ireale.

Pecetile lui Vardas s-au aprins in aceeasi clipa, culminand cu iesirea aripii mele din trupul
Reenei, care se prabuseste in genunchi, ca lovita de un traznet. Ochii Denaidei si ai lui Daspha au
devenit cu neaua. La fel sunt hainele, pletele lor.

Lucifer vrea sa spuna ceva, dar este pur si simplu izbit in plin de energia Copilului Sfant, care se
iveste din burta mea, stand pe genunchii mei plini de sange...

O raza de lumina puternica iese din mine, ducandu-se pana sus, spre bolta. Aud mii de strigate
uimite, care seamana cu zgomotul produs de o iminenta batalie. Luciferienii de dincolo de porti
se cutremura, caii necheaza, fiintele decorporate se aduna cu sutele in jurul curtii, in vreme ce
energia strabate Adabadul in valuri, aducand zorii. Am clipit din ochi o data... si totul s-a
schimbat.

Bolta mohorata a devenit o amintire urata. Puritatea heruvimului cazut, care a luat forma unui
copil, a scaldat totul in iubirea dintru inceput. Cerul vesel a capatat culoarea smaraldului, asa
cum arata inainte de invazia Decazutilor.

Nori de purpura au venit de niciunde, iar pe ei se afla cete de ingeri, veniti sa vada minunea
dintre lumi. Muntii negri si-au preschimbat culoarea, redevenind albastri iar dealurile sunt
acoperite de verdeata si flori. Curtea a inflorit brusc, iar stejarul uscat cu trunchiul alb a revenit la
viata, plin de frunze rosii si abundenta seva.

Lucifer se lasa in genunchi in fata mea, privind cu adoratie Pruncul care sta la pieptul meu, cu
ochii inchisi, nepasator parca la ceea ce s-a petrecut datorita lui.

298
Reena vine repede si-mi acopera goliciunea cu aripa, iar ingerii sositi in mare graba astern
nenumarate daruri in fata noastra, slavind intelepciunea Opalului. Desprinzandu-si o clipa ochii
de copil, Printul cerceteaza uimit peisajul nou, mirific, divin, din fata lui, care nu mai seamana
deloc cu vechiul Adabad.

Portile sunt sfaramate de trupele de luciferieni Reintorsi, care zoresc spre jiltul meu, pastrand
insa o distanta cuviincioasa. E de ajuns o privire spre Copil si ochii lor se schimba, aducandu-si
aminte de Adevar, de cine sunt ei cu adevarat.

Rusinati de purtarile lor criminale, cautatorii izbavirii multumesc Cerului pentru aceasta
minunata sansa de impacare cu ISH, Tatal tuturor fiintelor.

- Slava celui Preainalt pentru mila Sa! canta ei in cor.

Pe masura ce trec si se inchina, pupilele lor redevin albastre, aurii sau verzi, straiele capata luciri
noi, duhurile lor stralucesc ca zapada de pe munti. Toata lumea canta imnuri si se veseleste,
acoperind vazduhul de larma.

Printul vede tot ceea ce se intampla, dar nu ii vine a crede. Bratele i se indreapta lacome spre
copilul care doarme, ascuns intre faldurile hainei mele.

- Da-mi-o!

- Nu inca, Printe!

Glasul ii apartine Denaidei. Pe fetele tuturor celor prezenti se citeste o mare fericire. Numai
chipul Decazutului a capatat o unda de furie.

- Imi vreau fiica! tuna Lucifer.

Ceata de Reintorsi se organizeaza in cerc, prinzandu-l pe Lucifer in mijloc.

- Va veti incalca cuvantul dat? mugeste el, privind spre ceilalti.

299
Am schimbat o privire rapida cu Vardas.

- O poti lua, dar inainte de asta, trebuie sa promiti ceva, in fata tuturor!

Printul se incrunta, binevointa pierindu-i de indata ce-mi aude cererea.

- Ce vrei, Lauryel?

- Adabadul apartine oamenilor! Dorinta Pruncului este ca el sa fie redat regelui de drept! Va
trebui sa juri ca niciodata nu va mai calca aici vreun Decazut!

- Asta e dorinta ta?

- E unicul lucru pe care il mai cer de la tine. O vrei sau nu?

Ochii lui pierduti cerceteza figura micutei, care se incapataneaza sa nu deschida ochii. Lucifer se
jura inaintea duhurilor ca-si va respecta promisiunea, apoi isi intinde bratele spre copil. Acum,
odata cu energia eliberata, trupul ei micut a ramas nemiscat. Pare ca respira, dar e scufundata
intr-un somn adanc.

- De ce nu se trezeste? se mira Decazutul.

- Denaida, ce se intampla? strig si eu.

Preoteasa se grabeste spre noi. La vederea copilului, clatina din cap.

- Pe viata mea, chiar nu stiu! Poate ca asta e tot ce trebuia sa se intample.

- Adica? tuna Lucifer. Voi va alegeti cu Adabadul, cu armate de Reintorsi, iar eu cu un trup lipsit
de viata? Unde este Lumina cereasca care mi-a fost promisa?

- E in viata, suspin eu.. Dar nu inteleg de ce nu deschide ochii.

- M-ati inselat!

300
Vocea lui deznadajduita, pumnii stransi, flacarile care ii ies din ochi imi dau de inteles ca va
urma ceva urat. Azza si ceilalti isi strang la randul lor pumnii.

- Lucifer, nimeni nu stia ceea ce va urma...

- Minti! Nu aveai cum sa nu stii ce zace in tine!

- Eu sunt doar Purtatorul! Tu esti cel care nu ai habar de adevar!

- Marsaviile Opalului au intrecut orice masura! Au pretins ca mi-au trimis Lumina spre
impacare, dar au folosit-o ca sa regenereze taramul Mortilor-Vii!

- Lumina ii salveaza doar pe cei care doresc sa fie salvati!

Lucifer incremeneste, simtindu-se prins in capcana. Se asterne tacerea.

- Da-mi-o! se razgandeste el.

- Nu am incredere in tine! zic, strangand copilul la piept.

- Esti nebuna daca gandesti ca vreau sa o ranesc! Daca trebuie sa se trezeasca intr-o zi, eu sunt
cheia, asa ca trebuie sa o duc in Infern. Acolo e casa ei!

- Ma duc cu el, se ofera Denaida. Cineva trebuie sa il supravegheze!

- Esti sigura? murmur eu intristata. Jertfa ta e prea mare!

- Sunt obisnuita cu intunericul, ai uitat? zambeste ea.

- O vei lua cu tine pe Denaida? M-as simti mult mai impacata asa.

- Fie, zice Printul scurt, aruncandu-mi o privire aspra. Acum, da-mi-o!

301
Le fac semn celorlalti sa se indeparteze, ca sa pot ramane singura cu Printul. Inima mi se strange
ca un ghem, bratele se aduna in jurul copilului sfant... Nu vreau sa-i mai dau drumul si sa nu o
mai vad niciodata! Nu vreau sa apartina lui Lucifer!

- Te rog, ii zic printre lacrimi... Orice s-ar intampla, ai grija de ea!

El o trage incet din bratele mele, facandu-mi inima bucatele, apoi o acopera protector cu faldurile
hainei sale regale, cu buzele inflorite de un zambet.

- Nu plange, Lauryel... Ar trebui sa fii fericita, fiindca misiunea ta s-a incheiat.

Dar lacrimile continua sa-mi curga siroaie. Imi duc mana spre pantecele gol, care s-a lipit de la
sine, lasand in urma o cicatrice rosie. Aceasta e unicul lucru care imi va aminti de ea, in vesnicie.
Da, are dreptate. Misiunea s-a sfarsit, fiindca am eliberat unul dintre darurile ingerilor cazuti. Dar
daca e asa, de ce sufar?

Printul face un semn in aer, deschizand un portal intunecat, care se largeste cu fiecare clipa,
dezvaluind o scurtatura spre Infern. Prima care trece este Denaida.

Ma ridic brusc de pe jilt, tarand dupa mine haina insangerata, fac cativa pasi spre el, apoi ma
opresc, cu mainile inclestate, aproape de portal. Lucifer ma simte.

Se intoarce pentru o clipa, privindu-ma intens, neobisnuit de intens. Buzele i se dezlipesc, apoi se
inchid la loc. O stiu, o simt in mine: e ultima data cand il vad.

Portalul se inchide in urma lui, lasandu-ma impreuna cu ceilalti in acest taram paradisiac. Toata
lumea se bucura de cele intamplate, toata lumea canta. Ingerii imi lauda lacrimile, crezand ca
sunt de bucurie, dar tristetea mi-a sfasiat fiinta.

CAPITOLUL 52: REGINA INIMILOR

302
De trei zile incoace, Adabadul este intr-o sarbatoare continua. Dupa mii de ani de intuneric si
frica, oamenii pot sa-si paraseasca ascunzatorile din munti, intorcandu-se la vechile cetati, ce-au
devenit adevarate locasuri divine. Rasaritul este rumen, amintind de vremurile de dinainte de
razboi, cand pacea si prosperitatea domneau in regatul oamenilor. Raurile limpezi, paraiele si
marile au luat locul fostelor depresiuni secate, aride, fara niciun strop de apa.

Singurii luciferieni care au fost primiti bine in acest taram sunt cei Reintorsi, care s-au grupat
intr-o mica colonie, undeva la Miazanoapte, de unde continua sa faca raiduri prin Infern,
incercand sa aduca pe calea cea buna pe ceilalti frati ai lor.

Nu am auzit nicio veste de la Lucifer, dar mi-au ajuns la urechi nenumarate zvonuri. Se zice ca
Lumina inca doarme, ocrotita de o sfera aurie, care ii pazeste trupusorul firav. Se mai spune ca
temutul Print al intunericului vegheaza necontenit fetita si nu permite nimanui sa se apropie de
ea.

S-ar parea ca Azazel a fost eliberat, apoi insarcinat cu o mare onoare: aceea de a proteja poarta
acelui templu in care a fost inchis Copilul Sfant. Imi vine greu sa cred ca Lucifer mi-ar fi ascultat
sfatul. Poate ca a inceput sa creada-n profetii. Sau poate ca a inceput sa se preschimbe
in altceva, de vreme ce a acordat inca o sansa temutului sau dusman, fara a se teme ca il va trada
iarasi.

Cugetand la aceste lucruri, ma asez pe banca arcuita, admirand apusul galben. Caut o slaba
consolare in culorile lui, dar nu exista vreun lucru care ar putea sa ma imbuneze. Adabadul va
ramane scufundat in crepuscul, fiindca noaptea apartine altui taram, asa ca nu voi putea sa mai
vad nebuloasa formata din corpul lui Kael.

Amurgul devine o rana in pieptul meu, amintindu-mi de alte zile in care am suferit infrangerea.
Am pierdut, iar Lucifer a castigat. Nu doar ca are Lumina, dar si-a respectat si promisiunea. Mi-a
zis ca ma va distruge si a facut-o, fara sa ma atinga cu vreun deget.

303
Credeam ca dezintegrarea fratelui meu o sa fie cel mai rau lucru care s-ar putea intampla, dar
nimeni nu mi-a spus ca durerea despartirii de Lumina este cu mult mai grea. Intr-un fel, ea era
Speranta. Atata timp cat am purtat-o in mine, am simtit ca Opalul mi-a iertat greselile. Acum ma
simt ca si cum mi s-a furat ceva important... Sperantele imi sunt zdrobite nemilos, cu un ciocan
de fier, chiar de catre cei care m-au trimis in aceasta misie: Batranii.

Oftez, jucandu-ma cu crengutele copacului de langa mine. Petalele roz sunt luate de vant si duse
departe, in vazduhul strabatut de muzica de lire. Incotro?

Nu mai stiu unde este locul meu... Pe cand ma tanguiam, am auzit in spatele meu o pereche de
pasi usori, ca o parere, urmata de un zanganit de sabie.

Uitand ca razboiul s-a incheiat, am sarit de indata in picioare, ducandu-mi mana catre sold,
cautand o arma inexistenta, dar imediat am lasat bratul moale.

Mandru, impozant, purtand o minunata haina albastra si o cununa de frunte, comandantul

armatelor ceresti paseste demn in scanteierea miezului galben, zambindu-mi cu bunatate. Chipul
lui este icoana unei paci netulburate.

- Incotro, Lauryel? imi spune el, parca stiindu-mi gandurile.

Oare de cat timp sta ascuns printre copaci, pandindu-mi miscarile?

- Mihail! Ochii ma inseala sau esti tu, cel adevarat?

Vrand sa ma conving ca nu este o parere, i-am intins bratul in semn de salut, iar el mi-a strans
mana cu o miscare hotarata, in stilul ingerilor razboinici.

- De ce ai crede ca sunt altcineva?

M-am departat sfios, cu ochii spre pantecul meu vaduvit, simtind o rusine cotropitoare in obraji.
Brusc, constat ca nu-mi pot gasi cuvintele.

304
- Nu te mai pedepsi, Veghetorule. Ridica-ti fruntea si bucura-te de pacea care te inconjoara,
fiindca o meriti cu prisosinta. Datorita curajului tau, Adabadul este eliberat; la fel, o parte din
iaduri. Oastea lui Lucifer a cunoscut cea mai mare infrangere din ultimele ere, infrangere pe care
o numim simplu, Daspha. Cele Noua Ceruri se bucura: Lumina s-a nascut.

- Ai dreptate in tot ceea ce ai spus, frate... Dar pacea a venit cu un pret mult prea mare.
Distrugerea lui Kael a facut parte din plan? Ca greu imi e sa cred aceasta!

- Nu, distrugerea fratelui nostru nu a facut niciodata parte din plan. Sacrificiul lui Kael a fost
ceva care ne-a miscat pe toti, pana la lacrimi. Dar, asculta-ma bine: Batranii m-au trimis sa iti
spun ca esenta lui nu a disparut, ci a imprumutat o alta forma. Domnul Lumilor il va potopi cu
recunostinta si binefacerile Sale: vechiul Kael, inger din ordinul Veghetorilor, isi va implini
destinul angelic.

Deodata am simtit inima batandu-mi salbatic in piept, de exaltare, bucurie, emotie. Am rasuflat
usurata, simtind ca voi incepe curand sa plang.

- Vorbesti despre realizarea serafimica?

- Intr-adevar, buzele mele rostesc doar adevarul. De ce te mira acest lucru? Nu gasesc un inger
mai vrednic de aceasta onoare! Kael va ocupa noul sau loc, langa tronul Tatalui, arzand ca o
coloana de iubire. Toata puterea lui, vechiul rang, insemnele, vor fi o amintire, fiindca Kael nu
mai are nevoie de ele. Stii ce se va intampla apoi? Batranii au decis ca energiile vor fi trimise in
Cutia cu Minuni.

- Adica, in mine?

Mihail inclina din cap, zambind incantat, mirat oarecum de socul meu.

- Nu merit atatea daruri si nici atata pretuire!

305
- Oh, Lauryel... Cand vei invata sa te increzi in judecata Tatalui? Stii ca El nu poate gresi! Afara
de Kael, tu esti cea care a avut cel mai mult de suferit, si acesta e doar inceputul calatoriei tale! O
noua era s-a incheiat, o alta era va incepe!

- De ce imi vorbesti in parabole, Mihail? Ce incerci sa-mi spui?

- Mi s-a adus la cunostinta faptul ca regele Deuronomilor vrea sa te duca spre odihna intr-un
taram indepartat. Cine crezi ca i-a trimis acest gand?

- Vrei sa zici ca ar trebui sa il ascult pe Vardas? Daca asta e voia Opalului, voi pleca. Poate voi
gasi acolo pacea mult visata.

- Sau poate un scop maret, care te va insufleti din nou, zice Mihail senin.

Am zambit vag la acest gand, apoi mi-am plecat ochii in pamant.

- Nu stiu... Crezi ca este posibil sa mi se ofere o noua misiune?

Dar cand am ridicat ochii, Mihail disparuse. Pieptul meu se simte mai usor, dar dorul dupa
Lumina e la fel de puternic. Am inspirat adanc parfumul de albastrele, apoi am cazut pe ganduri.

***

Sala tronului este plina de oameni imbracati in straie de sarbatoare. Jilturile asezate in forma de
cerc sunt ocupate rand pe rand de femei si barbati necunoscuti mie, dar care fac parte din familia
roscatei. Au trecut mii de ani de la ultima adunare a duhurilor din Adabad, care venisera sa
participe la una dintre cele mai fastuoase serbari: nunta regelui Vardas cu preoteasa Reena.

Deuronomul sade mandru pe jiltul acoperit cu aur, inconjurat de garda sa, care s-a asezat
strategic la picioarele acelui postament. In dreapta jiltului se poate vedea un grup de femei
imbracate in robe rosii ca sangele, incinse cu cordoane negre, purtand coafuri ciudate, peste care
si-au petrecut voaluri. Stau nemiscate, cu mainile adunate la piept, cu ochii tinta spre usa din
capatul salii.

306
Preotul insarcinat cu ungerea reginei nu este altul decat Landir, ce sta in picioare in fata tronului,
in fata unei masute pe care s-au asezat untdelemnul, coroana si sceptrul impodobit cu piatra de
smarald. El bate din palme si cantaretii ne desfata urechile cu un imn de incoronare, pe cand
Reena paseste cadentat pe coridor.

Usa este deschisa de cavalerii Dragonului, care isi pleaca cucernici capetele. Din locul meu
ascuns urmaresc cu interes obiceiurile stranii ale oamenilor.

Toate privirile se duc spre femeia care merge lent spre tron, pitita sub voalul sangeriu, imbracata
intr-o rochie regala tesuta cu pietre pretioase.

Imnul se curma, femeia ajunge pe postament si ramane in fata masutei. Cantecul este inlocuit de
glasul lui Landir, care incepe sa istoriseasca in versete zbuciumata istorie a Adabadului.
Samburii nasterii, apogeul splendorii sale si marele razboi.

La fel ca toate marile imperii, taramul oamenilor a devenit orbit de opulenta, vanitate si orgoliu
nemasurat, lucru care a atras atentia fiintelor luciferice. Au fost necesare cateva sute de ani pana
rautatea s-a infiltrat cu totul in inimile lor. In acel timp, cea numita Mamuna a profetit faptul ca
Lucifer va cuceri Adabadul si ii va face sclavi. Iar cei care vor indrazni sa se opuna, vor fi
azvarliti in iaduri. Sfatul ei intelept nu a fost luat in considerare de regele acestui tinut, nimeni
altul decat Vardas, care a crezut ca poate invinge uriasa armata a ingerilor cazuti.

Pe cand Landir ne canta taraganat, mintea mea vede imaginile aievea, ca si cand se petrec in
momentul prezent, facandu-ma partasa la imagini rare din cronicile Umbralului. Pe cand preotul
ajunge cu versetele la ziua eliberarii Deurononilor, cavalerii ingenunchiaza cucernici, strigand:
Binecuvantata fie Lumina!

Vardas imi face semn sa parasesc ascunzatoarea, asa ca imi fac loc printre randurile de barbati,
ducandu-ma in stanga masutei. Ei se ridica in picioare, uralele lor cresc, sabiile sunt scoase
demonstrativ din teaca, iar chipul meu se umple de bucurie, fiindca recunosc multe chipuri. Sunt
oamenii alaturi de care am luptat din greu, care si-au dat sangele pentru protejarea ordinului
Semilunei.

307
- Binecuvantata fie Purtatoarea Luminii!

Si se inclina demn, ducandu-si mainile spre inima, iar eu le imit gesturile.

Sala este cuprinsa de tumult si exaltare, dar vine timpul ca uralele sa se stinga, lasand loc celui
mai important moment din aceasta festivitate: incoronarea Reenei. Vardas paraseste tronul,
aratand in acest fel abdicarea sa, fiind aclamat in mod asurzitor. Se aseaza in spatele reginei,
asteptandu-si randul in ceremonial.

Femeia leapada voalul, care este luat de indata de una dintre preotesele noului ei ordin. Mana
mea se duce spre sceptrul regal, pe care il ridic si-l inmanez Reenei, iar aceasta il pune de-a
curmezisul pe piept, tinandu-l strans. Ochii ei stralucesc.

Apoi ea se aseaza in genunchi pe o pernuta de matase, cu ochii inchisi. Landir destupa clondirul
cu untdelemn parfumat si toarna o dara generoasa pe cararea formata de pletele ei, insemnand-o
astfel cu pecetea domniei.

Urmeaza actul final al ceremoniei, cel mult asteptat de toata lumea. Vardas asterne pe capul ei
coroana grea, iar Mamuna se ridica iarasi in picioare.

Uralele cresc ametitor, pe cand ea se duce spre tronul care o asteapta.

- Traiasca regina Mamuna! striga Landir.

Cuvintele lui sunt rostite acum de toate buzele celor prezenti, care o conduc in acest mod pe
vechea, dar noua regina, care a ramas acum cu intreaga povara a conducerii. De indata ce femeia
se aseaza pe tron, demnitatea ei este restaurata in intregime. Actele trecutului s-au sters, dovezile
de curaj s-au inscris pe sulurile sacre, numele ei se afla scrijelit pe toate templele, dar mai presus
de asta, in inimile oamenilor. Cu totii se bucura de intoarcerea ei Acasa, chiar daca multi deplang
faptul ca Vardas a ales sa renunte la domnie, devenind un Pribeag.

Pe cand regina primeste felicitarile si darurile, ma retrag langa o coloana, urmata indeaproape de
Vardas, care inchina o cupa cu vin. Privile sale caprui dezvaluie o nota de melancolie. S-ar zice

308
ca este dorul dupa vremuri apuse, sau poate tristetea cauzata de faptul ca si-a parasit pentru
totdeauna tronul.

- Nu te teme... Sunt sigura ca mai sunt destule razboaie de purtat, victorii de cantat si alte tronuri
de oferit, destule pentru toti ratacitii... zambesc eu.

- Crezi ca imi pasa de blestematul de tron? Nu, Lauryel... Tristetea pe care o citesti in mine este
legata de alte lucruri... As fi putut face alte alegeri! Unele mai bune pentru poporul meu, care sa
nu duca la ruina si mii de ani de temnita!

- Dintre toti oamenii, tu ar trebui sa stii cel mai bine ca viclenia lui Lucifer nu cunoaste margini!
Ai uitat cat ai avut de patimit in ultimii 10.000 de ani?

- Nu am uitat nimic... Nici macar o sclipire din rautatea privirii lui. Astept ziua in care ma voi
putea razbuna pe el asa cum se cuvine, dar acea zi nu mai vine!

- Crezi ca razbunarea iti va aduce eliberarea, Vardas? Tu singur ai spus ca ai fi vrut o cale mai
buna pentru poporul tau... Sa cautam o cale mai buna, deci!

- Incerci sa-mi spui ca ar trebui sa renunt la represiune?

- Ura naste ura. Razboiul naste razboi. Avem iluzia ca lucram de partea Luminii fiindca ne
ucidem fratii, chiar si pe cei intunecati... Dar ce facem diferit fata de ei, spune-mi? Afara ca am
contribuit cu totii la varsare de sange?

Uimit de severitatea spuselor mele, pe fata deuronomului infloreste un suras.

- Incepi sa semeni cu Layra de altadata, care nu fusese inca corupta de rau. Cred ca imi place. Si
mai cred ca Taramul de Nicaieri ne va face bine amandurora...

Apoi Vardas imi da mana, conducandu-ma spre iesire, spre mirarea celor care inca petrec,
slavind-o pe regina. Mi-am intors capul spre Reena, la timp ca sa surprind un zambet pe buzele

309
ei pline, si-am inclinat usor din cap. Ea mi-a raspuns la fel, dar gestul ei este incarcat de atat de
multe semnificatii, atat de bogat...

Parca mi-ar fi soptit cumva "Ai grija de el", aratand cu degetul spre Vardas, dar in acelasi timp a
spus "Multumesc", miscand din aripa care ii salvase viata.

Ne strecuram grabiti, in amurgul celei de-a saptea zi in noul Adabad, lasand in urma muzica
asurzitoare, cautand un colt cat mai aproape de natura.

Urcam zecile de trepte spre una dintre gradinile suspendate, din care izvoraste ametitor o cascada
azurie, care se pierde undeva in raul de dedesubt. Fugim pe scari ca niste copii zglobii si fara sa
vreau, incep sa rad... Vardas rade langa mine, chiar daca niciunul dintre noi nu stim de ce radem.
Ne-am tras rasuflarea si ne-am mangaiat ochii cu splendoarea cerului, imbatati de mirosurile
suave ale florilor.

- Poate ca ai dreptate... zice deodata Vardas, redevenind serios.

- Ce vrei sa spui?

- Nu credeam ca o sa mai fiu vreodata martorul unei asemenea privelisti... Adabadul aduce cu un
crampei din Cerul de Opal... Si totul s-a intamplat din pricina ta, fiindca ai ales sa lupti pana la
ultima suflare.

- Nu am fost singura... L-am avut pe Kael de partea mea. Si pe tine.

Si zicand asta, l-am luat de brat si mi-am plecat capul pe umarul sau.

- In final, totul a iesit bine... zambeste el. Cine ar fi crezut ca vom ajunge atat de departe?
Incurcate mai sunt caile lui ISH...

- Asa este! zic eu cu solemnitate.

- Stii, Layra... un singur lucru imi mai lipseste acum ca sa fiu impacat.

310
- Care este acela? soptesc, ridicandu-mi ochii albastri spre figura lui barboasa.

- Iubirea ta.

I-am privit chipul rugator, ars de soare si nenorociri, patruns de emotie navalnica.

- Oh, Vardas... Ai toata iubirea mea!

- Cu adevarat?

- Cu adevarat.

El inghite in sec, apoi isi lipeste buzele carnoase de fruntea mea. Dupa o clipa, ma trage in
bratele lui calde, tinandu-ma la pieptul sau solid, ca pe un copil. Am stat asa ore in sir, ascultand
cantecul cascadei, numarand batai de inima, visand la viitoruri inca nescrise.

CAPITOLUL 53: PLATA PACATULUI

In clipa in care portile albe s-au deschis, armasarii nostri au tasnit ca niste sageti negre, flamanzi
parca dupa drumul presarat cu pietre de rau, dornici de a simti pamantul, iarba si caldura. In
urma noastra se vede un impunator alai, dominat de palanchinul in care sade regina Adabadului.
Ea fereste perdelele si coboara, sprijinita de niste barbati cu brate vanjoase, imbracati in rosu:
garda regala. Am tras de fraiele armasarului primit in dar, strangand-o la piept pe Asha.

- Drum bun! rosteste Reena. Nu uita sa inalti o ruga si pentru mine, cand vei ajunge in taramul de
Nicaieri.

- Nu voi uita, o asigur eu, zambind, cu ochii spre Vardas.

311
Acesta face un semn spre vechii sai tovarasi, ce au ramas acum protectori ai tinutului, iar acestia
isi scot sabiile in semn de respect si ne saluta asurzitor, dar demn. Mi-am dus mana la piept,
uitandu-ma cu dor spre palatul ce-si arcuieste turnurile in asfintit. Gandul mi se duce spre
portalul dintre lumi, suspendat intre Adabad si Zadrav, tinutul Calugarilor. Brusc, imi amintesc o
scena care s-a petrecut candva pe malul Raului Negru, chiar la inceputul misiei mele in taramul
umbrei. Mi-am muscat buzele, strangand burta animalului cu picioarele, indemnandu-l sa alerge.
Trambitele din turnuri acopera intreaga vale, vestind plecarea noastra. Armasarii au inceput sa
alerge ca vantul, marind distanta dintre noi si cortegiul reginei, care ramane nemiscat, din ce in
ce mai indepartat.

***

A trecut o zi si o noapte de cand calarim, iar Asha se plange de faptul ca intepenit. Miscarile
smucite ale armasarului au obosit-o crunt. Chiar daca este o fiinta celesta, corpul in care s-a
nascut e slab. Nu am de ales, trebuie sa facem popas, asa ca ii spun lui Vardas ca este timpul sa
ridicam corturile. Suntem undeva in apropierea Raului Negru, ce nu mai pare atat de amenintator
dupa invazia de Lumina care a schimbat Adabadul. Stralucirile sale nu mai sunt sinistre,
adancimile nu ascund monstrii, iar poarta dintre taramuri este inverzita, decorata de natura cu
plante agatatoare. Moartea a parasit aceste tinuturi.

Dupa ce regele a ridicat un cort impunator, ne-a poftit pe mine si Asha inauntru, facandu-ne
semn sa ne asezam pe perne. A umplut pocalele cu vin, apoi i-a intins copilului platoul cu toate
bunatatile, facand-o sa jubileze. Fetita se tranteste langa mine, cu gura inrosita de la mustul
rodiilor, mancand cu mare pofta tot ceea ce i se ofera, de parca ar fi ultima ei zi in Adabad. Am
privit-o amuzata, mangaind-o din cand in cand pe capsorul incarcat de plete negre. Se apropie
crepusculul.

- Cat mai avem pana la trecatoare?

Vardas incrunta sprancenele, cugetand, numarand ceva numai de el stiut.

312
- Daca mergem in acelasi ritm, cam doua zile. Pana atunci, eu zic sa ne dezmortim oasele. Te-as
putea tenta cu un mic duel, pe malul raului?

M-am uitat cercetator peste Asha, care s-a invelit in pelerina, ghemuindu-se pe acele pernute. E
ghiftuita, asa ca somnul nu intarzie sa apara. Sforaie.

Am ras usor, ducandu-ma spre iesirea din cort. Am tras de marginile lui, strecurandu-mi capul
afara, umbrita de lumina amurgului insangerat.

Vardas si-a tras sabia, zambind din colturile gurii, facandu-ma sa-mi amintesc de o scena
petrecuta candva la ordinul Dragonului, pe cand eram doar o fetita inspaimantata, care incerca
sa-si afle destinul. Mi-am scos arma cu o miscare ampla, felina, cu ochii atintiti spre pieptul lui
pe jumatate dezvelit. Lamele se cionesc strasnic, ne jucam cat de bine putem rolul de inamici,
dansand unul pe langa altul, ca doi vulturi care se pregatesc de atac. Din fericire, nu mai suntem
dusmani, fiindca fostul rege a abandonat demult acest rol denigrant.

- Haide, Layra... Nu te sfii... Ti-au ruginit incheieturile?

Fraza lui spusa in zeflemea m-a facut sa incrunt jucaus din spranceana... Expresia mi se schimba
intr-o clipita, fiindca sunt cuprinsa de un sentiment ciudat.

Am ridicat bratul drept, apoi m-am avantat spre el, lovindu-l in plin, dar Vardas nu se lasa deloc
batut. Forta considerabila a bratelor lui imi face umarul sa tremure. De multe ori ma intreb cum
de nu am sfarsit ucisa de luciferieni, adevarati maestri ai sabiilor, dat fiind ca eram incepatoare in
alte luptelor. Sa fie de vina lectiile lui Kael? Sau tacticile sirete pe care mi le preda Vardas pe
ascuns? Dupa o incrancenare scurta, am reusit sa-l prind cu garda jos, iar varful sabiei mele s-a
oprit in gatul lui, in acel santulet aflat dedesubtul marului lui Adam.

El rasufla greoi, privindu-ma cu straluciri verzui in ochii cafenii, cu un aer de mandrie pe fata...
Ucenicul si-a depasit maestrul. Sau, mai corect, Veghetorul care am fost dintotdeauna a doborat
firea lui umana. Nu pare prea suparat din cauza asta, pentru ca imi zambeste subtire. Pana sa
apuc sa ma dezmeticesc, ma trage in bratele lui aramii, apoi isi striveste buzele pline de ale mele.

313
- Am asteptat atat de mult acest moment... sopteste el.

Trupul meu se unduieste serpesc pe langa al sau, lasandu-se sedus de puterea bratelor lui. Mana
mea s-a inclestat in pletele negre batute de vant. Pe cand Vardas ma saruta, starnindu-mi fiori in
intreaga fiinta, mi-am auzit numele.

-Layra!

M-am tras cu buzele usor rosii, cercetand de unde se aude sunetul. Vocea masculina s-a prelungit
ca un ecou in mintea mea, apoi s-a stins.

- M-ai strigat?

- Din cate vezi, eram ocupat cu altceva... mormaie Vardas amuzat.

- Shhh... am spus deodata, simtind un pericol iminent.

- Apara-te!

Am strans in mana sabia ce se balanganea, apoi l-am smucit pe deuronom din fata mea,
impingandu-l intr-o parte, iar lama mea se izbit de o alta: lata, infricosatoare, zimtata. O arma
monstruoasa, purtata de o fiinta imbracata asemenea unui calugar. Roba neagra nu lasa sa se
vada nimic in afara unui intuneric dens. Ii caut ochii, dar acestia sunt ascunsi indaratul pelerinei.

- Da-te la o parte! suiera el rece.

Intre timp, deuronomul isi revine si se aseaza in pozitie de atac.

- Cine esti? indraznesc sa intreb, desi nu ma astept la vreun raspuns.

- Stii cine sunt... spuse adanc Calugarul.

- Karon?

314
La auzul numelui, Vardas isi lasa mana moale, dar eu raman la fel de incordata.

- Ai incercat sa-l ucizi! strig cu manie.

- E timpul platii, deuronomule. Trebuie sa vii cu mine, zice el pietros, prefacandu-se ca nu a

observat indignarea mea.

- E in regula, Layra... Intelegerea e intelegere.

- Esti nebun daca crezi ca te voi lasa sa pleci, dupa toate cate le-am patimit!

- Te-ai juruit ca-mi vei sluji 100 de ani! Taramul Mortilor asteapta! zice Karon.

- Asa este, mi-am dat cuvantul... spune Vardas. Si voi onora aceasta promisiune.

- Stii ca nu am fost de acord cu aceasta inselaciune. Pentru ce ai nevoie de puterea lui,

luntrasule? Pentru ce scopuri marsave vrei sa-l folosesti?

- Planurile mele cu Vardas nu sunt treaba ta, fost Veghetor!

Stie ca mi-am pierdut Puterea. Nimeni nu ma mai poate ajuta acum, fiindca Kael s-a dus. Lucifer
nu mai este aliatul meu, deci nu poate interveni. Iar Lumina se afla in Infern... Am doua alegeri...
Sa ma lupt cu mesagerul Mortii pana il inving sau...

Sau ofera-i o intelegere mai buna, imi spune Vocea.

Ma uit spre cei doi, crezand ca m-am dat de gol, gandind cu voce tare, dar se pare ca ei nu au
auzit nimic. Am rasuflat adanc si am pus sabia la loc in teaca.

- As vrea sa facem un alt targ... Trebuie sa fie si alte lucruri pe care ti le doresti.

- Stapaneste-ti limba! zice Vardas aspru. M-ai salvat de mult prea multe ori! Stii ca aici se va
ajunge, indiferent ce am face. Pacatele mele sunt prea mari.

315
- Si te voi salva inca o data... Imi poti multumi mai tarziu, zic eu ironic.

- Alt targ? mugeste Calugarul. Ce te face sa crezi ca m-as putea razgandi?

- Poate... un dar ceresc?

Si zicand asta, scot din umar a doua mea aripa, care izbucneste ca o flacara alba.

- Nici nu te gandi! striga deuronomul.

- Un dar ceresc este util, dar nu are constiinta... Poate mai adaugam ceva... sopteste el, aratand cu
mana spre cineva din spatele meu.

Am auzit niste pasi sovaitori, apoi m-am intors, privind-o pe Asha, care sta serioasa in spatele
nostru. Oare de cat timp se afla acolo?

- Intoarce-te in cort!

- Vreau sa il ajut pe Vardas!

- Asha, am zis sa te intorci in cort!

- Poate ar trebui sa ascultam ce are de zis copila... aud un glas sinistru.

- Luntrasule, daca crezi ca ti-o voi da pe fiica mea in locul regelui, esti nebun!

- Iar daca tu crezi ca voi pleca fara plata mea, esti la fel de nebuna!

Karon pare din ce in ce mai maniat. Vrand sa ma asigur ca nu se intampla nimic rau, m-am dus
spre copila si am luat-o rapid in brate. O clipa, doar o clipa am intors spatele, dar a fost de
ajuns... Am auzit nisipul scrasnind, apoi un geamat.

316
Scena fulgeratoare nu mi-a dat timp sa ma dezmeticesc, nici sa strig, nici sa lupt. Am ramas
intepenita, muta si palida, privind sabia monstruoasa cum iese din pieptul lui Vardas, care sta
culcat in genunchi. S-a aruncat in taisul ei!

- Nu, nu... !

Am alergat spre el, prinzandu-l in brate, ingrozita de sangele care curge ca un rau.

- De ce-ai facut asta?! strig eu revoltata.

Karon se retrage, tinand sabia pe langa trup, murmurand cuvinte necunoscute. Sangele varsat se
aduna la un loc, apoi migreaza spre sabia luntrasului, topindu-se in lama zimtata, luand cu fiecare
picatura inca putin din viata deuronomului.

- Iarta-ma... sopteste el.

Asha se aseaza inlacrimata in cealalta parte, tinandu-l de brat cu degetele firave.

- Niciodata nu ma asculti! Faci tot dupa capul tau, Vardas!

Buzele pe care le-am sarutat nu cu mult timp inainte, sunt vinetii si reci.

- Sunt rege... Unul care a abdicat, dar raman acelasi. Onoarea imi cere...

- Onoarea... Cinstea... Dreptatea! Mereu va exista un nenorocit de cuvant pe care il vei pune
inaintea mea! Ai zis ca ma iubesti... si acum vrei sa ma parasesti?

Vocea mi se frange treptat, nodul din gat se mareste, pe masura ce trupul lui intepeneste,
devenind un fel de trunchi de stejar.

- Timpul nu conteaza... O suta de ani trec repede in vesnicie.

- Am nevoie de tine acum, nu peste o suta de ani!

317
- Vei fi bine... zice el, mangaindu-mi figura cu mana patata de sange.

- Am pierdut totul, Vardas! De ce nu putem avea macar o clipa de fericire?

Imi simt lacrimile spalandu-mi fata, dar raman nemiscata, cu buzele arse.

- Am avut-o mai devreme... Deja ai uitat? zambeste el dureros.

I-am prins capul intre mainile mele, apoi mi-am lipit fruntea de a lui, vrand sa-I culeg ultima
rasuflare. Blestematul de Lucifer! Daca nu trebuia sa eliberam deuronomii incarcerati de el,
regele nu ar fi facut niciodata targuri cu Karon!

- Te rog... Iti dau orice, dar adu-i suflul inapoi! ii zic deznadajduita luntrasului.

- Nu poti insela Moartea! Deuronomul ar fi trebuit sa vina in taramul meu cu multa vreme in
urma, dar i s-a ingaduit sa ramana pana la sfarsitul razboiului.

- Poate nu te pot insela, dar te pot ucide! strig eu cu ura.

Luntrasul hohoteste sinistru, apoi intinde sabia spre trupul regelui, care se incranceneaza intr-un
ultim spasm. Degetele lui s-au inclestat dupa ale mele.

- Vardas?!

El ramane cu ochii indreptati spre amurgul care vestise varsarea de sange. Pana acum ceva timp,
ma credeam aproape de raiuri, acum am cazut inapoi in infernul meu propriu, locul unde nu mai
este nicio nadejde. Mintea mi s-a innegurat.

M-am saltat pe data in picioare, vrand sa-i cer socoteala mesagerului, dar acesta a disparut.
Corpul lui Vardas se schimba treptat sub ochii mei, devenind praf. Se usuca la fel ca o frunza
parasita de seva vietii, suflata de vant la inceputul unei toamne fara sfarsit. In urma lui raman
doar hainele, podoabele si sabia. Duhul lui a parasit taramul nostru, alaturi de Karon, ducandu-se

318
ca slujitor al mortii. M-am lasat intr-un genunchi langa sabia lui arcuita, cu modele rosii, care l-a
servit in atatea lupte. Poate ca luptele lui s-au sfarsit, sau poate ca il asteapta altele.

Durerea surda din pieptul meu s-a transformat intr-un soare arzator, dar incerc sa-mi pastrez firea
de dragul Ashei. Am insfacat arma, apoi i-am zis hotarata.

- Vino... Trebuie sa adunam cortul.

- Dar... Vardas a murit... sughita ea.

- Nu a murit, Asha... A plecat pe celalalt taram.

Vazand-o atat de disperata, m-a cuprins ura si dorinta de razbunare pentru toata tagma
intunecata, dar mai ales pentru Printul care ne-a adus toate nenorocirile.

- Si nu vei face nimic ca sa il recuperezi?

Am luat-o de mana, apoi am tras-o dupa mine spre cort.

- E prea tarziu. Puterile mele sunt aproape stinse...

- Ce vrei sa spui?

- Nimic... Nu ma lua in seama. Hai sa dezlegam armasarii.

CAPITOLUL 54: INTALNIRE CU DIAVOLUL

319
Soarele rosiatic a devenit o tipsie incandescenta care se rostogoleste incet dupa munti. Irizatiile
sale scalda stancile golase, trecatoarea de piatra, izbindu-se misterios de poarta de lumina, care
luceste fantomatic la capatul podului.

Am descalecat de pe armasar, apoi l-am lasat sa se adape din apa cristalina. L-am tras de haturi si
pe celalalt, care refuza sa manance si sa bea de cand a ramas fara stapanul sau. Ochii lui sunt
usor umezi. I-am mangaiat pielea neagra, lucioasa, care straluceste ca onixul. Imi este atat de dor
de Vardas, incat simt ca inima mea se va sfarama... Unica legatura pe care o mai am cu el este
animalul sau. El imi intelege cu adevarat durerea... Imbunat de mangaierea mea, si-a coborat
botul spre rau, sorbind insetat, indemnandu-se alaturi de primul. Am ramas cu mainile in sold,
uitandu-ma in zare, luandu-mi ramas bun de la tinutul Adabadului. De mana mea s-a prins Asha,
privindu-ma obosita.

- Mai avem mult? scanceste ea.

- Vezi poarta? Tot ce trebuie sa facem e sa asteptam zorii. Cand trecatoarea se va colora in
albastru, e semn ca putem trece.

- Nu putem pleca mai devreme?

- Poarta ii dezintegreaza pe cei care o ating inainte de timp. Ai rabdare. Haide, trebuie sa-ti fac
un culcus in care sa dormi. Iti e foame?

Sporovaind una si alta, am deschis cortul, am asezat pernele, apoi am pus copilul la culcare.
Dupa ce m-am incredintat ca a adormit, m-am dus langa copacul de care am legat caii... M-am
asezat in iarna grasa, sprijinindu-ma cu spatele de trunchi, incepand sa visez... Pleoapele imi sunt
intredeschise... Destul cat sa vad lumina portii, dar nu destul cat sa adorm. O oboseala nefireasca
imi cuprinde mintea si membrele... Nu pot insa sa atipesc, fiindca trebuie sa priveghez venirea
zorilor, asa ca am ramas cumva suspendata intre lumi, rememorand crampeie din viata
pamanteasca, pe cand eram doar un om.

Imi amintesc padurea care se afla in apropierea casei noastre... Bradutul ce crescuse odata cu noi,
in care mama agatase felurile flamuri... rosii, albastre, verzi. Fiecare bucatica de material era o

320
dorinta. Makai alerga in jurul nostru, jucandu-se cu dragoni imaginari, luptandu-se cu ei, iar eu
radeam de el. Nu-mi amintesc insa chipul tatalui nostru, ce pare mereu o nebuloasa, o ghicitoare
in umbra. Dar stiu ca am agatat la randul meu o panza rosie, fiindca voiam ca Dumnezeu sa-mi
indeplineasca o dorinta. Am vrut ca timpul sa incremeneasca, sa ramanem mereu ca in acea zi, o
familie fericita si binecuvantata de ceruri. Dar dorinta mea era atat de prosteasca, egoista... Sa
cred ca Domnul Lumilor ar opri curgerea timpului pentru mine, fara ca sa tina seama de ceilalti
oameni. Insa acela era unicul lucru pe care l-a dorit inima mea de copil. Oftez, rememorand
clinchetele clopoteilor din templul de lemn care strajuia dealul, locul unde ne rugam seara de
seara. Mama se imbraca intr-o haina alba, isi punea o cununa de laur pe frunte, apoi canta cu
mare insufletire un imn. Am uitat cuvintele acelui imn, dar ingan sunetul lui, fiindca imi aduce o
mare mangaiere.

O lacrima mi se zbate undeva la coltul ochiului. Lumina portii creste sau descreste, pe masura ce
crepusculul devine mai intunecat... Am tras adanc aer in piept, ca si cand abia m-am desteptat din
somn, vazand printre gene o silueta neagra. E cineva pe pod!

Am pus de indata mana pe sabie, sarind in picioare, cu ochii spre Asha. E nemiscata, dormind cu
manutele sub barbie, lucru care ma linisteste imediat. Am purces cu pasi de lup spre silueta
amenintatoare, pe care nu reusesc sa o deslusesc. Pasii mei saltati frang vegetatia cruda,
crengutele cazute, rostogolesc pietrele, care se revolta in urma mea. Strainul de pe pod ma
asteapta. Stiu asta cu toti fiorii fiintei mele, asemeni unui presentiment ciudat. Am ajuns la
capatul trecatorii, mergand cu pieptul scos, cu ochii incrancenati. Ar putea fi un inamic, care
doreste sa-mi curme plecarea. Sau poate un prieten cu un sfat.

Dar prietenii mei sunt cu totii morti sau disparuti. Mi-am dres glasul.

- Arata-te!

Barbatul se intoarce cu fata spre mine, privindu-ma rece, nemiscat. Poarta o haina lunga, neagra,
care acopera un costum rosu sangeriu, inchis pana la gat.

321
Pletele atinse de intuneric stau culcate drept pe umeri, iar mainile ii sunt impreunate, dezvaluite
cand si cand de lucirea inelului in forma de sarpe.

- Ce cauti aici?!

Inima arsa de dor a devenit o torta razbunatoare. L-as ucide de as putea!

- Am auzit ca parasesti Adabadul, asa ca am venit sa-mi iau ramas bun.

- Credeam ca ne-am luat ramas bun.

- Ah, te referi la ziua nasterii... Plecarea mea a fost cam precipitata. Nu am apucat sa-ti spun
toate lucrurile care ma rod, zambeste el ironic.

- Te inseli daca crezi ca o sa stau sa te ascult!

- Cam urata primire... Te-am salvat din nou si asta imi e rasplata?

Am strambat din nas, apoi mi-am adunat tot dispretul intr-o singura suflare.

- Cand m-ai salvat tu pe mine?

- Apara-te! Asa repede ai uitat?

- Tu erai?

- Mai vezi pe altcineva sa se preocupe de soarta ta? Doar nu era sa-l las pe Karon sa te ia drept
obol in locul acelui rege apostat.

- De unde stii ce s-a intamplat acolo?

- Sa zicem ca suntem legati intr-un fel mistic, de cand cu noaptea petrecuta in temnita... Stii, cea
in care ne-am desfatat unul in altul...

322
- Inceteaza! Nu vreau sa-mi amintesc! zic eu tunator.

- Tu ai vrut sa stii raspunsul... zambeste el, muscandu-si buza inferioara.

- Ce vrei? zic printre dinti, stapanindu-ma sa nu-i sar la beregata.

- Faci o greseala. Nu stiu cine te-a pacalit sa pleci in tinutul de Nicaieri. Probabil acel neispravit
de Vardas, care vrea sa te duca cat mai departe de mine.

- Sa nu indraznesti sa-i mai rostesti vreodata numele!

Strigatul meu il lasa mut pret de cateva secunde, dar isi revine repede.

- Asa de mult il iubesti?

- Mai mult decat isi poate imagina inima ta goala!

- Hmm... O suta de ani curg greu in taramul mortii... Poate ca iti va trece.

Peste o secunda, varful sabiei mele se lipeste de gatul lui.

- Stii prea multe! Spune-mi ca nu a fost mana ta!

Dar el tace, pedepsindu-ma inca o data, fiindca simt raspunsul in fiinta mea.

- Care este amestecul tau in uciderea lui Vardas? Spune-mi, sau te spintec!

- Sa zicem ca eu sunt cel care i-a sugerat lui Karon poanta cu cei o suta de ani.

- Ticalosule! Inca de la inceput, ai facut tot posibilul sa ma desparti de el!

- Rolul deuronomului s-a sfarsit cu mult timp in urma. Locul lui este printre cei morti, nu in
Adabadul reinviat! L-am crutat pana acum fiindca Lumina avea nevoie de el, dar s-a sfarsit! E
timpul sa accepti ca nu veti fi niciodata impreuna.

323
Am apasat sabia mai tare, vazand cateva picaturi de sange cum se itesc de sub camasa fina, dar el
nu pare deranjat de acest lucru. Imi prinde bratul tremurator si-l strange pana ma schimonosesc la
fata, facandu-ma sa scap arma pe piatra.

Zanganitul ei imi readuce in minte acelasi refren: faptul ca sunt invinsa de fiecare data, ca e mult
mai bun decat mine la acest joc, ca sunt doar o marioneta in mainile Opalului, care nu mi-a
pregatit decat moarte si suferinta.

- De ce te incapatanezi? suiera el. Nu intelegi ca locul tau e langa mine?

Paloarea de pe fata mea, slabiciunea muschilor, frigul care imi cutreiera maruntaiele este incalzit
treptat de focul infernal care ii este carte de vizita.

- Ti-am dat Lumina! Misia mea este gata... Vreau doar sa ma odihnesc!

- Lumina ai dat-o Adabadului, oamenilor, ingerilor, nu mie! Tot ceea ce ma asteapta in Infern
este un prunc care nu se trezeste. M-ai tras pe sfoara!

- Chiar daca mi-ar placea infinit de mult sa fac asta, nu sunt ca tine! Nu ma joc cu legile cerurilor
de deasupra, nici nu trisez. Ai primit ce ai vrut, acum... lasa-ma!

- Sa te las?! Unicul lucru pe care ti-l doresti este moartea. Crezi ca nu stiu?

- Da, ma duc in taramul de Nicaieri fiindca e unicul loc in care pot sa mor.

Fraza mea, rostita cu detasare, raceala, indiferenta, il scoate din minti.

- O spui cu atata usurinta! Nu am incredere in templele lor asa zis luminate. Poate te vor dizolva
cu totul, poate vei pieri definitiv pentru acest univers!

- Chiar daca ar fi sa dispar, consider ca merit aceasta pace. De ce iti pasa?

- Nu stiu, sopteste Lucifer, aproape cu disperare.

324
Isi trage mainile, surprins de slabiciunea de care a dat dovada, aproape rusinat.

- Inceteaza cu acest teatru, nu mai suport! Stiu ca vrei sa-mi folosesti aripa pentru a trezi
Lumina... Toata energia mea s-a adunat acolo. Recunoaste!

- Nu mi-a trecut asta prin cap, dar daca tot ai zis-o... E o idee geniala!

- Crezi ca mi-as jertfi viata ca sa fii tu imputernicit? Am facut ceea ce trebuia sa fac pentru
oameni, la fel pentru cei Reintorsi. Tu nu meriti asa un dar!

El ma smuceste de umar, apoi ma trage la el in brate, in vreme ce eu il lovesc.

- In numele lui Satan! Nu stiu cum sa o spun altfel... Asculta-ma... Daca treci de acea poarta, nu
te mai pot ajuta cu nimic. Iti vei pierde puterile si vei muri!

- Tocmai am stabilit ca m-ai sacrifica pana la ultima suflare pentru scopul tau!

- Nu, tu ai stabilit! De cand te cunosc, tot ceea ce faci e sa aduni dovezi contra mea. Tu aduni
tribunalul, tu dai sentinta, apoi ma executi!

- L-ai ucis pe Kael! strig, cuprinsa de spasme, incercand sa-i rup pielea cu unghiile. Ai complotat
cu luntrasul ca sa ma lasi fara Vardas! Esti cel mai mare criminal, cel mai mare tortionar al
tuturor timpurilor si iti meriti soarta! Kael era NEPATAT!

- Crezi ca reprezinti cumva justitia divina? Daca e asa, de ce nu implanti chiar acum sabia in
inima mea putreda? Poate asa te vei racori, nebuno!

Sleita de puteri, aproape absorbita de magnetismul lui intunecat, l-am izbit cu pumnii in piept, in
vreme ce el se chinuie sa-mi opreasca avantul.

Fantele negre licaresc usor a flacara, semn ca incepe sa-si piarda cumpatul.

- Te urasc! am rabufnit, hohotind, prabusindu-ma peste grumazul lui.

325
Miscat oarecum de jalea mea, imi cuprinde figura intre palmele lui, intr-un gest aproape tandru.
Ii aud inima taciune cum isi mareste bataile, incet, incet...

- Ai invins... Lucifer! Sper ca esti fericit!

Dar Printul ramane tacut. Astept sa il vad dansand, jubiland, intarind victoria lui, dispretuindu-
ma pentru aceasta marturisire, dar nu face nimic din toate acestea.

Ramane neclintit, in vreme ce imi sustine capul amarat cu pieptul lui. Mi-am culcat obrazul peste
acea haina matasoasa, simtind un parfum asemanator bradului. Prin fata ochilor imi flutura o
panza rosie cu initiale... Parfumul ma cutremura, ducandu-ma undeva in trecut, spre o anume zi
din viata mea, pe care o uitasem cu desavarsire... Prind de capatul amintirii, apoi desfasor
mosorul... Sunt imbracata intr-o haina alba, incinsa peste mijloc cu un cordon lat. Stau in
genunchi in vechiul templu de pe deal. Rugaciunea mea fierbinte a inchis gurile fiarelor.

Pentru o clipa, ma intreb ce caut acolo, singura, fara parinti... Apoi vad lumina care imi tasneste
din palme si-mi dau seama ca ma ascund de ei. Dar de ce m-as ascunde de parinti mei iubitori?
Fara indoiala, ei nu m-ar judeca. Poate din cauza ca sunt un monstru? Ieri am ucis o veverita,
fiindca nu mi-am putut controla energia. Maine as putea sa il ucid pe Makai sau pe mama...

L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi ia puterile dracesti, sa ma salveze, fiindca nu vreau sa fac rau
nimanui. Apoi am coborat scarile inseninata, ducandu-ma spre casa mea, care se intrezareste la
marginea paduricii. Pasesc cu grija printre crengute, pentru ca nu vreau sa-mi murdaresc haina.
Apoi... se intampla un lucru necurat. O prezenta amenintatoare imi incremeneste trupul. Raman
nemiscata, cu mana prinsa de cordon, vrand sa strig dupa mama. Imi iau inima in dinti, apoi ma
intorc, lovindu-ma de ochii in flacari ai unui lup cu blana neagra.

Diavolul, striga inspaimantata mea constiinta. Fugi, Layra!

Lupul isi schimba infatisarea, se alungeste, se suceste, se onduleaza, apoi se preface intr-un tanar
cu infatisare nobila, imbracat in straie negre, cu o cununa de aur pe cap. Acesta imi zambeste
bland, apropiindu-se precaut de mine.

326
- Ce te framanta, copila mea?

Am inghitit in sec. Mama imi spunea ca daca il voi intalni vreodata pe Diavol, sa-l strig pe Tatal
ceresc, care-mi va sari pe data in ajutor. Dar nu imi este frica de el. Tanarul din fata mea ma
intriga. Pare sincer interesat de soarta mea.

- Imi este teama ca as putea sa-mi ranesc familia... suspin eu.

El da din cap, semn ca a inteles tot zbuciumul meu, ca si cand ar simti dincolo de cuvinte. Mai
face cativa pasi, apoi se lasa pe vine, ca sa fie la nivelul meu.

- Te pot ajuta... Daca imi dai voie.

- Poti sa ma scapi de puterile mele?

- Ma tem ca nu... zambeste el. Dar te pot ajuta sa uiti ziua in care te-ai trezit.

- Crezi ca daca uit cine sunt, voi uita de lumina ce ma stapaneste?

- Oamenii fac acelasi lucru de cand lumea: cu timpul, uita cine sunt cu adevarat, deci raman
neputinciosi, niste bieti sclavi ai tarani, lipsiti de adevaratele lor puteri. Tu esti un inger, deci va
fi mai greu pentru tine sa uiti, dar nu imposibil.

- Ajuta-ma, strainule. Ce trebuie sa fac?

- E simplu, zice el, scotand de la piept un mar rosu. Daca musti din acest fruct, totul se va sfarsi...
Dar vreau ceva de la tine, in schimbul darului meu.

- Fac orice! Te rog, nu vreau sa ma transform intr-un monstru!

El zambeste siret, atotstiutor, apoi ia marul, oferindu-mi-l ceremonios.

- Intr-o zi pe care o voi alege EU, iti vei aminti... Atunci va trebui sa vii cu mine. Te voi duce
intr-un regat indepartat, de care toti muritorii se tem, dar care iti va fi casa vesnica.

327
- Ce spui? Nu vreau sa-mi parasesc familia!

- Imi pare rau... Dar nu ai decat doua alegeri. Maine vei implini sapte ani, ceea ce inseamna ca
puterea ta va fi la apogeu. Daca nu vei sti sa o controlezi, vei distruge totul... Nu vorbesc doar
despre casa ta. Vei ravasi planeta. Asta iti doresti?

- Nu, nu! plang eu. Nu vreau sa distrug planeta si oamenii!

- Gata, zice el, stergandu-mi lacrima. Asculta-ma si totul va fi bine.

Am luat marul, muscand cu sete din el, cu ochii tinta spre figura lui palida. Apoi am simtit o
toropeala amarnica cum ma culca la pamant. Tanarul ma prinde in brate cu grija, apoi ma culca
pe bratul lui,mangaindu-mi pletele.

- Acum dormi, micuta Layra...

- De unde imi cunosti numele? soptesc, fermecata de ochii sai complet negri.

- Eu stiu totul... Sunt Printul intunericului, zambeste victorios strainul.

CAPITOLUL 55: TARAMUL DE NICAIERI

M-am regasit la pieptul lui Lucifer, inspirand inca parfumul de brad. Intelegand ce s-a intamplat,
m-am dat degraba indarat, cu ochii cascati de uimire.

- Acum stii, zice el taraganat. Ti-ai facut-o cu mana ta.

- M-ai pacalit... Eram doar un copil care nu stia ce se intampla!

328
- Te contrazic. Stiai exact ce se intampla, dar erai disperata. Si de cate ori esti disperata, faci
lucruri necugetate, adica targuri cu mine... ranjeste el.

- Nu pot sa cred ca m-am lasat inselata de cineva ca tine!

- Ziua despre care ti-am vorbit atunci a sosit. Iti vei respecta intelegerea sau trebuie sa te iau cu
forta?

- Nu ma intorc cu tine pentru nimic in lume! Mai bine as muri!

El ramane contrariat, cu buzele stranse, apoi se indeparteaza.

- Layra... Incerc sa-ti salvez trupul, nu sa te ucid.

- Se pare ca esti in dilema... Nu ma poti lua cu tine, dar nici nu ma poti lasa sa mor.

Bratele imi sunt vlaguite. Chiar si daca ne-am bate in lupta dreapta, as pierde. Rasaritul este
foarte aproape, poarta se framanta, iar el nu se poate decide.

- Preferi sa mori decat sa te intorci cu mine in Infern? Ai fi langa Lumina. E si fiica ta, nu? Sau ai
uitat ca ai purtat-o in pantece atata timp?

Lucifer joaca ultima carte de pe masa, pe cea mai grea dintre toate.

- Am o alta fiica acum, banguiesc eu, simtindu-mi inima cum se zbate dureros.

- Vad ca nu-ti vei schimba decizia, dar vreau sa tii minte un singur lucru: mai devreme sau mai
tarziu, ne vom reintalni. Nu poti rupe juramantul sacru pe care l-ai facut cu mine in acea
padurice. Ai ales, iar acum vei suferi consecintele.

- Intelegerea ta marsava e un fals!

- Nu-mi pasa! zice el aspru. Nimeni nu imi intoarce spatele!

329
- Voi pleca... Oricum, nu poti face nimic ca sa ma opresti.

- Oare cand vei intelege odata diferenta? Pot, dar aleg sa te las sa pleci.

- De ce?!

- Fiindca nu conteaza cat timp va trece. O suta de ani, cinci sute de ani... Esti legata de mine, pe
cat de tare sunt eu legat de tine. Vei fi silita sa te intorci.

- Blestemata sa fie ziua in care te-am intalnit!

- Dimpotriva, scumpa mea, rosteste el ironic. Daca nu eram acolo la momentul potrivit, cine stie
ce s-ar fi intamplat. Te-am ajutat la vreme de nevoie.

- Si mi-am platit greseala cu sange, temnita, lacrimi, dar tot nu-ti este de ajuns!

- Daca nu ai fi fugit de mine de la inceput, nu mai exista nicio lacrima. Ai incalcat toate
juramintele! Ne-am unificat in acea temnita mizera, nu doar ca trupuri de lumina, ci ca esente!
Am creat ceva impreuna, dar esti prea oarba sa vezi!

- Unificarea noastra a fost voia cerului!

- Te-am salvat atunci cand Shaitan te-a vrut ca tribut!

- Incerci sa te deghizezi ca mantuitor, dar am facut toate acestea ca sa ii cruti pe oameni. Am

preferat sa ma jertfesc, decat sa mai piara un alt suflet!

- Cu toate acestea, ai pierdut multe suflete din cauza nesabuintei tale, deci ne intoarcem de unde
am plecat. Daca ai fi acceptat nunta de la inceput, toata suferinta putea fi evitata. Dar te-ai lasat
condusa de mandrie.

- Am invatat de la cel mai bun, spun cu amar.

330
- Pleaca, zice el rastit, facand un semn cu bratul. Du-te si pocaieste-te pe taramul de Nicaieri...
Plange-l pe fratele pierdut, Kael. Usuca-te de dorul blestematului de Vardas. Cere iertare
cerurilor, milogeste-te, cine stie... Poate te vor lasa in viata. Crezi ca ei sunt binele iar eu... cel
mai mare dusman. Ce a facut OPALUL pentru tine? Te-au trimis aici ca pe un miel la taiere, in
mijlocul nostru. Tata pretinde ca te iubeste, dar te-a sacrificat de mult mai multe ori decat am
facut-o eu...

- Inceteaza, spun stins, incercand sa nu-l las sa-mi intre in minte.

- Crezi ca esti singura care cauta odihna? zice el infuriat. O caut de ere intregi, dar nu ai cum
intelege... Ai apucat abia 22 de ani prapaditi pe Pamant. Ce stii tu? Nu ai habar cum este sa
traiesti in durere, agonie, manie, milenii dupa milenii.

- Poate ca nu inteleg. Dar ti s-a oferit o sansa de catre Batrani.

- Nu ma intereseaza ce spun Batranii! Stiu un singur lucru: te strangeam in brate, dorind sa te

omor, dar nu o puteam face, ceva nu ma lasa... La inceput, am crezut ca este o slabiciune, dar nu
este asa... Sunt mai puternic langa tine.

Am ramas muta, nevoind sa cred ca ar putea vorbi serios. Alura lui, gesturile violente, mania din
priviri imi da de inteles ca nu joaca teatru.

- Iar eu mult mai slaba... M-ai transformat intr-o umbra, ai stors din mine iubirea, lumina,
puterea... Acum te astepti sa uit totul? rad eu sarcastic.

- Nu vreau sa uiti nimic! Vreau sa-ti amintesti cand ti-am facut rau, dar vreau sa-ti amintesti cand
ti-am facut si bine. Poate caile mele nu au fost cele mai stralucite... Te-am pacalit uneori, da...
Fiindca esti foarte incapatanata si nu cedezi.

- Ai ucis toate fiintele pe care le iubeam! Sangele lor a spalat templele tale!

- Daca ma acceptai, la fel cum ai facut-o cand erai copil, ar fi trait!

331
- L-am ucis pe Kael cu mainile mele, ca sa nu-l transformi intr-un monstru!

- Ti-am dat de ales! Ceea ce nu pot sa spun despre Opal!

- Mi-ai distrus ordinul si l-ai facut pe Vardas sa ma tradeze!

- Ordinul era singurul lucru care te mai lega de Pamant. Te-am eliberat!

- Mereu vei gasi o justificare pentru actiunile tale, nu-i asa?

- Actiunile mele au fost gandite cu mult timp in urma, la fel ca pe tabla de sah... Nu ucid decat
daca asta imi serveste la ceva... Am incercat sa te scutesc de suferinta, dar nu mi-ai ales de ales,
de cele mai multe ori...

- Nu te cred, Lucifer... Intentiile tale n-au fost niciodata bune, fiindca esti stricat pe dinauntru!
Esti putrezit, atunci cand nu furi Lumina altora!

- Taci!

Imi strange bratul, facandu-ma sa lacrimez, dar nu ma misc, ci imi musc buzele.

- Imi faci rau chiar acum, dar vrei sa cred ca esti un nedreptatit al sortii?

- Ma scoti din minti cu nascocirile tale! Ai stat langa mine atatia ani, dar nu ai priceput nimic...
Intunericul si Lumina se intrepatrund. Fortele au nevoie una de cealalta, fiindca acest univers
este dual. Eu... am nevoie de tine.

- Ai nevoie de mine?

Nodul din gat se face din ce in ce mai mare, inima imi pulseaza haotic. Se lasa tacerea. O liniste
mormantala, o scena tulbure, in care se vede doar bratul meu, prizonier in mana Printului...
Degetele lui slabesc stransoarea, alunecand usor, apucandu-mi mana, pe care si-o duce spre buze,
cu o miscare lina.

332
Trupul meu e framantat de emotii contrare, care implora dupa o descatusare. Simt ca fierb, ca nu-
mi gasesc locul, tulburata de aceste atingeri neobisnuite, care imi topesc ura, metamorfozand-o in
altceva... Nu am putut sa rabd mai mult, asa ca l-am tras de gat, aplecandu-l spre mine,
devorandu-i buzele intr-un mod disperat.

Uimit de intorsatura situatiei, el ramane incordat, lasandu-se dominat in mod brutal de mainile
mele, de trupul meu nerabdator, obosit, rapus, care se loveste de al sau. Dupa un timp, pare a
intelege ce se intampla si imi raspunde la sarut... Timid, apoi indarjit, apoi aproape cutremurat...
Un sarut agonic, ceresc, infernal.

Lucifer ma prinde ametitor in brate, sufocandu-ma in imbratisarea lui, pe care o urasc si o iubesc
in acelasi timp. In linistea care se lasase brusc, se mai aud doar rasuflarile noastre nebune, care
incearca sa regaseasca un drum pierdut cu mult timp in urma.

Constiinta imi urla ca sunt o tradatoare, profanatoare a memoriei celor doi pe care i-am iubit, pe
care ii dau uitarii cu atata usurinta, la fel ca un om ce-si uita menirea si numele. Toate inlantuirile
cu el sunt atat de vinovate... Ma tem sa nu starnesc mania Cerului, dar nici nu-mi pot dezlipi
obrazul de pielea lui catifelata.

Vreau sa fug cat mai departe, dar mai stau inca putin, sa-i simt pletele in maini. Toate aceste
imbratisari interzise sunt o batjocura la adresa Luminii, dar partea mea pacatoasa nu se poate opri
din a se bucura de ele cu bucuria insetatului ce a gasit izvor cristalin. Cum este posibil ca cel
care-mi este calau, sa-mi fie si balsam?

Oare nu ar trebui sa profit de aceasta clipa de slabiciune, sa-mi duc mana la sold, infigand apoi
sabia in el si ruinandu-i sperantele abia nascute?

- Fa-o, daca asta te multumeste, mormaie el in parul meu, citindu-mi gandurile.

Lucifer cel rece se poarta asemeni unui muritor. Iar eu nu ma deosebesc prea mult de femeile
Pamantului, care se indragostesc de barbatul gresit.

333
Dar orice vis se sfarseste la un moment dat, astfel ca si imbratisarea noastra a incetat, trezindu-ne
incet din amorteala. Ne-am privit lung, foarte lung.

- Vin zorii... zice el patruns. Trebuie sa te parasesc acum.

Ne-am uitat spre poarta translucida, ultima iesire din Adabad, care se framanta asemeni aluatului
dospit, pregatita sa-si schimbe esenta.

- Pleci?

- Urechile ma tradeaza sau simt o unda de regret in tonul tau?

Zambeste dracesc, revenindu-si treptat in fire, ca si cum ar vrea sa dea uitarii episodul de mai
devreme. De obicei, eu sunt cea care fuge de el, dar acum este invers. Parca abia asteapta sa-l
dezleg, ca sa se poata intoarce in Infern.

- Ai grija de Lumina... suspin eu. Tine-o ascunsa de ochii lui Shaitan.

El inclina din cap, apoi isi duce mainile la spate, asa cum face de obicei.

- Sper ca vei gasi pacea pe care o cauti. Pe curand.

Am deschis gura sa spun ceva, dar el a disparut, lasand in urma o pala de vant. Am oftat, privind
locul gol, lipsit de prezenta lui. Oare este posibil ca el sa se schimbe? Lucifer, mandria
intruchipata, a renuntat la mine, doar ca sa-mi fie bine?

Greu de spus. Inca si mai greu de crezut. Din clipa in clipa, ma astept sa reapara, sa-mi spuna ca
totul a fost o greseala, ca ma uraste de moarte. Acum parca imi doresc sa nu fi renuntat, sa ma
forteze sa merg cu el in Infern. In acest fel, vina ar fi doar a lui, iar eu as fi mereu la adapost de
dorintele care nu-mi fac cinste.

M-am intors alergand, strigand-o pe Asha, fiindca trebuie sa plecam. Ochii mei cerceteaza
imprejurimile... Observ hamurile topite, fraiele inca legate de copac, armasarii lipsa... M-am

334
napustit spre cortul improvizat, strigandu-mi fiica cu glasul sugrumat. Imaginea care ma
intampina este una dezolanta... Cortul este gol.

Pe locul unde sedea ea gasesc o hartie, ce sta prinsa acolo de varful unui cutit maiestrit. Ii
recunosc modelele, nu trebuie sa stiu mai mult. Rapitorul fetei este Belial!

O despaturesc aproape sufocata, apoi citesc mesajul scris cu litere curgatoare:

Ai fost avertizata... Voi merge pana la capatul Pamantului pentru ceea ce este al meu. Iar Asha
este a mea. Mereu a fost si mereu va fi... Nu te teme, nu am de gand sa o pedepsesc... O duc
acasa, alaturi de mine, acolo unde ii este locul...

Am citit si recitit hartia, crezand ca poate am un cosmar. Ma blestem pentru a mia oara pentru
slabiciunea mea! Am cazut in bratele lui ca o pasare ranita, crezand chiar si pentru o clipa acele
minciuni, in vreme ce Lucifer mi-o fura pe Asha!

In zadar am implorat Cerurile sa dea timpul inapoi, fie si cu un ceas. Ar fi trebuit sa o leg de
mine, inainte sa ma duc pe pod! Ar fi trebuit sa il alung pe Lucifer de cum l-am zarit si sa ma
intorc la fiica mea, care si-a pus increderea in mine!

Am strans sabia in mana, cu lacrimi pe obraz, simtind ca imi pierd mintile... Am urlat prelung, la
fel ca un animal salbatic, simtindu-ma umilita pana in maduva oaselor. Am alergat pana la
jumatatea podului, uitandu-ma cand spre Adabad, cand spre poarta. Iesirea s-a colorat in
albastru, semn ca pot trece in celalalt taram, dar stau intepenita, cu inima sfasiata intre doua
alegeri imposibile!

Daca aleg sa ma intorc in Infern, voi fi alaturi de Asha, dar sclava intunericului pe vecie. Daca
plec in tinutul de Nicaieri, voi fi libera, dar n-o s-o mai vad vreodata pe Asha. Pret de o clipa, am
vrut sa alerg spre Adabad, dar apoi m-am stapanit, incercand sa gandesc limpede. Abia acum imi
dau seama de adevar: Lucifer a avut putere asupra mea fiindca s-a jucat cu ceea ce simteam si
mi-a intunecat judecata.

335
Daca as fi gandit la fel ca el, strategic, mereu cu un pas in fata, fara sa ma las induiosata de
falsele sale crize de Reintors, l-as fi invins cu mult timp in urma. In loc de asta, am lasat emotiile
sa ma transforme intr-un om, condus de impulsuri.

In acelasi timp, partea umana este cea care ma deosebeste de Lucifer, care m-a ajutat sa salvez
atatea suflete, sa restaurez Adabadul, sa golesc iadurile. Indiferent ce spune el, Lumina din mine
a castigat in fata intunericului. Iarta-ma, Asha...

Ma voi intoarce dupa ea, dar nu inainte de a-mi recapata fortele. Nu inainte de a stii sigur ca nu
ma voi mai lasa pacalita de falsa lumina luciferica. Fiindca o fiinta decazuta precum Fiul Zorilor
nu cunoaste decat un singur lucru: egoismul.

Acest lucru il conduce, se afla in sangele lui, in mintea lui, ghidandu-l spre alegeri seci, crude,
mereu in favoarea Infernului. Tot ceea ce a creat vreodata ii apartine. Fiice, taramuri, targuri. Nu
conteaza. Mai devreme sau mai tarziu, le va recupera.

Am alergat cat am putut de repede spre poarta, apoi m-am aruncat prin ea, simtind curentii
timpului si spatiului cum imi cutremura celulele. Ochii imi sunt orbiti de fulgere, globuri,
scantei, inainte de a simti o senzatie de cadere.

M-am rostogolit intr-un desert alb, cazand din acea deschizatura, care se prezinta pe celalalt
taram asemeni unei fante. Un ochi de pisica, care se inchide incet-incet.

Mi-am tras rasuflarea, apoi mi-am adunat oasele de jos, mergand prin caldura torida a unei bolte
aproape incandescente, care nu adaposteste vreun soare.

Nu stiu cat am mers, fiindca setea, foamea, caldura, mi-au slabanogit trupul. Pe cand mai aveam
putin si ma prabuseam in nisip, zaresc o insula cu verdeata.

Sa fie o inchipuire a mintii mele? In fata mea, o cetate de un alb uimitor, cu turnurile pierdute in
ceruri, ce pare batuta cu zapada. Am grabit pasul, brusc inviorata de vederea acestei frumuseti,
stand cu ochii spre poarta din aur.

336
Dupa ce ochii mi se obisnuiesc cu stralucirea, zaresc o formatie de barbati, ce calareste furtunos
in directia mea. Hainele lor azurii se potrivesc de minune cu nuanta boltei. Pe masura ce se
apropie, pot sa vad si alte detalii: poarta turbane colorate, care le apara crestetul de soare si
papuci usori de panza, brodati in chip minunat. Cel care este mai in fata sare de pe armasarul alb,
apoi porneste spre mine cu pas apasat. Am mers in intampinarea lui, cu ochii pe plosca cu apa pe
care o tine la brau. El intelege gandul meu, asa ca o scoate si mi-o intinde cat poate de demn,
lucru care contrasteaza cu brutalitatea gestului meu disperat: am deschis-o cu miscari smucite,
apoi am baut cu nesat, cu apa curgandu-mi pe barbie. Dupa ce s-a incredintat ca mi-am potolit
setea, omul indrazneste sa ma salute.

- Bine ai venit pe taramul de Nicaieri! Eu sunt Roboam. Te asteptam!

- Ma asteptai? ingaim eu, inca ametita de caldura.

- Maica Cucernica Adeona ne-a vestit sosirea ta si-a dat porunca sa purcedem degraba spre tine,
asa ca iata-ne! Te rog sa urci pe acest armasar...

- Nu puteai sa vii mai devreme, pe cand rataceam insetata prin desert?

El rade de nestiinta mea, apoi ma ajuta sa ma aburc pe cal.

- Imi cer iertare... Nu putem pleca prea departe de Naad, fiindca desertul apartine locurilor
parasite de sfintenie, iar atmosfera ne-ar ucide. A trebuit sa asteptam sa te apropii de granitele
noastre inainte de a te intampina.

Am zambit fortat, iar el mi-a intors zambetul, aratandu-mi o pereche de dinti stralucitori. De
indata ce am trecut de ultima duna, aerul s-a schimbat complet, devenind racoros, usor si
parfumat, semn ca exista un sambure de adevar in cuvintele acelui om.

Nisipul arzator a ramas undeva in spate, fiind inlocuit de verdeata, flori, poteci incantatoare si un
drum lat, care duce spre cetatea alba pe care o vazusem prima oara. Palatul construit din ceva
asemanator fildesului nu seamana deloc cu locul auster descris de cei care imi vorbeau despre
acest tinut al pustniciei. Dar nimic din acestea nu mai conteaza, fiindca imi voi vedea in curand

337
mama. Am tanjit mult timp dupa vocea ei blanda... Dupa zambetul ei. Am pierdut-o, apoi am
regasit-o, apoi a fost alungata de razboi si am pierdut-o iar. Din fericire, e prea puternica in
lumina, deci nu poate fi distrusa lesne de Lucifer. Orice ar face, nu mi-o poate lua pe femeia care
mi-a dat viata pe Pamant.

EPILOG

Amurgul scalda gradina tacuta in nuante splendide… Coloanele albe ale micilor temple,
presarate din loc in loc, stralucesc pustiu sub bolta albastra. In departare, raul este presarat cu mii
de luminite. Surorile mele spirituale s-au pregatit de priveghere, aruncand opaite in apa, care ard
cu flacara aurie. E zi de mare sarbatoare, asa ca se vor ruga intreaga noapte.
Brat la brat cu mama de trup, ne plimbam pe poteca serpuita, din piatra lucitoare, care se pierde
printre copacii inalti, apropiindu-ne de un mic sanctuar. Hainele noastre albe, lungi, coboara
mladios pana-n pamant, sarutandu-se cu verdeata.
Nu peste mult timp, unul dintre calugarii din Cetatea Alba trage clopotul din uriasul turn,
starnind vazduhul, care incepe sa vibreze in mod divin… Toate capetele s-au indreptat spre acel
loc, toate fetele exprima sfintenie.
Urechile noastre sunt desfatate de un cantec celest, care aminteste de maiestria Corurilor din
Opal. Muzica se aude din clopot, din copaci, din flori, de pretutindeni. Ne-am oprit pentru o
clipa, uitandu-ne una in ochii celeilalte.
- Nu stii cat de mult imi doresc sa ramai cu mine, suspina Adeone.
I-am admirat inca o data frumosul chip, incarcat de blandete materna. Nici eu nu imi doresc sa
plec, fiindca ultimii trei ani au fost cei mai buni ani din intreaga mea viata pe Pamant. Dupa
atatea pierderi, nu am crezut ca imi voi reveni vreodata. Dar dragostea mamei, tratamentele
surorilor, rugaciunea neincetata au fost balsam pentru trupul meu secat de Lumina. M-am
insanatosit pe deplin, dar a mai ramas un lucru peste care nu pot trece: nu-l voi ierta niciodata pe
Lucifer.

338
- Am primit vesti de la Roboam, zice mama cu glas scazut. Printul intunericului cauta leac
pentru copilul care nu se mai scoala din somn. Se spune ca a innebunit complet… Dupa ce a
rascolit toate taramurile in cautarea unui raspuns, a poruncit sa se adune la el toti vrajitorii,
magii, tamaduitorii care il slujesc, cerandu-le sa gaseasca o solutie. Dar nimeni nu a reusit, asa ca
multi au murit, altii au fost aruncati in temnite sau torturati... Lucifer crede ca prunca este
bolnava, fiindca nu a crescut deloc, ramanand ca in ziua nasterii... Vrea sa o vindece, dar corpul
ei respinge toate incercarile sale, fiindca celestul nu e compatibil cu infernalul.
I-am aruncat o privire vinovata, simtindu-ma inca o data responsabila pentru actele lui nesabuite,
apoi mi-am plecat capul pe umarul ei puternic.
- Am incercat sa aman cat mai mult aceasta zi fatidica, dar nu mai pot ramane in Naad. El nu are
de gand sa se opreasca, iar eu nu mai pot fi martora la atrocitarile sale. Pe masura ce trece timpul,
situatia in regatele de dedesubt este tot mai rea.
- Stii, Layra… Nu trebuie ca acest amurg sa fie unul trist. Pana la urma, corpul tau nu este decat
un invelis… Un alt trup te asteapta, cel care ti-a fost menit de la inceput.
- Dar voi uita totul, mama! Figura ta, cuvintele tale, pacea din acest taram!
- Odata cu asta, vei uita tot raul pe care ti l-a facut Lucifer. Toate chinurile la care ai fost supusa
din cauza lui, fiecare pierdere pe care ai suferit-o in viata ta zbuciumata… Gandeste-te cum ar fi
ca toate amintirile amarnice sa dispara intr-o clipa. Desigur, o parte din tine isi va aminti in mod
difuz de viata de dinainte. Vei simti respingere fata de Print, probabil te vei teme de el la un nivel
foarte adanc, dar panza uitarii te va ajuta ca in cele din urma… sa-l accepti.
- Ce se intampla daca va vedea adevarul inainte de timp?
- Lucifer este oprit de Ceruri, deci nimeni nu va sopti vreun cuvant. Nici zvon, nici rumoare, nici
gand… Acest lucru ii va fi ascuns cu desavarsire… Te cauta ca un nebun de atatia ani, asteptand
sa te trezesti, fara ca sa stie ca tu si Lumina sunteti una si aceeasi. In primul act al piesei, tu ai
fost cea demna de mila, tu ai plans, fiind tormentata de cruzimea lui. In al doilea act, el va
plange, chinuit de remuscari, cand isi va da seama ca cea pe care o adora este Layra…
- Crezi ca e capabil de a simti regrete?
- Am vazut multe dintre lucrurile care vor urma… zice Adeone ganditoare.
- Nu il pot ierta... Si nici nu vreau...
- Spui asta acum, fiindca esti ranita, teribil de ranita… Tocmai de aceea, nu iti vei aminti
adevarul decat atunci cand vei fi pregatita… Nu mai inainte. Probabil il vei ura la inceput, dar

339
apoi te vei obisnui. Noul tau corp este pur, deci te va ajuta foarte mult. De indata ce vei lepada
aceasta manta obosita, vei fi renascuta.
- De ce sunt blestemata in acest fel? De ce umbra lui ma urmareste peste tot?
- Draga mea, zice mama mirata, mangaindu-ma pe brat… Alunga temerile din inima, fiindca esti
binecuvantata de Ceruri… Dintre toate fiintele care exista in acest univers, ai fost aleasa sa il
salvezi nu doar pe el, ci toata tagma decazuta. Daspha a fost abia primul pas. Multi altii vor
urma, pe masura ce-ti vei aminti de misiunea inceputa la ordinul Semilunei… Stiu ca este greu…
Dar merita.
- Am ramas fara Puterea mea, Kael… Cum ma voi descurca fara el?
- Nu vei fi lasata fara ajutor in intuneric… Te voi veghea mereu, spune ea cu o umbra de
melancolie pe chip, sarutandu-ma cast pe frunte.
- Dar vor trece 22 de ani pana imi voi aminti de tine, spun eu cu glasul incarcat de tristete,
cuibarindu-ma in ea, la fel ca un copil speriat.
- Si pana atunci vei trai fericita, fiindca Lucifer nu va lasa pe nimeni sa iti faca vreun rau. Te
incredintez de pe acum, fiindca am vazut viitorul vostru.
Pe cand zice aceastea, o parte din ea se incranceneaza… O incruntatura fina ii marcheaza fruntea
senina, netulburata pana acum de tristete.
- Ce este? Ce altceva ai mai intrezarit?
- Sunt multe lucruri pe care nu le stii… spune ea criptic.
- Le voi afla vreodata?
- Pe toate le vei afla, vei indura multe si in a treia viata, poate mai multe decat in celelalte doua,
fiindca rolul tau este unul maret, dar nesuferit. Imi pare rau ca trebuie sa fii tu aceea care duce
greul. Daca as putea, as lua asupra mea toate acestea...
- Stiu, mama… Nu te mai framanta, stiu cat de mult ma iubesti…

***
Danganitul clopotului a acoperit intreg taramul. Calaretii albi s-au adunat de jur imprejurul
zidurilor cetatii, protejand cu scuturi de lumina granitele Naadului, ca nicio influenta straina sa
nu se strecoare cumva prin gandurile noastre.
Ma uit spre acropole, acolo unde ne asteapta un templu stravechi, care-mi va deveni curand…
mormant. In fata templului s-a aprins un foc imens de culoarea aurului topit, care e primul semn

340
al inceperii procesiunii. Sanctuarul de forma patrata e sustinut de patru stalpi imensi, pe care este
gravata istoria tinutului de Nicaieri, pierdut undeva la capatul lumii. Putini ingeri cunosc drumul
spre acest loc, care nu primeste decat esentele sublime, jertfelnice, ale eroilor si martirilor. Pentru
ceilalti, care nu au ochi sa vada, nici urechi ca sa auda, taramul nostru nu exista decat ca o
fabulatie nascocita de minti naive.
Procesiunea e deschisa de Adeone, care urca solemn treptele, tinand o faclie in mana, care-mi va
lumina calea spre lumea de dincolo. Sunt chiar in spatele ei, purtand sabia argintie la sold, care a
fost intre timp restaurata de fierari. E ultimul meu drum ca razboinic, fiindca vechea Layra
trebuie sa dispara.
In urma mea se afla Nyria, alaturi de inca zece surori din ordinul Semilunei. Scumpele mele
surori… Unele dintre ele sacrificate pentru Lucifer, altele pentru Shaithan… Taina nu se va
spune decat unora, pentru ca secretul sa fie in siguranta cat mai mult timp. Pentru ceilalti, s-a zis
deja ca voi pleca intr-o lunga calatorie.
Pe masura ce ele canta, incerc sa ma agat cu disperare de ultimele amintiri, chiar si de cele
tragice, fiindca nu pot inca sa dau drumul acestei vieti. Spulberarea lui Kael pe cerul Adabadului,
prefacerea lui Vardas intr-un pumn de nisip au devenit deodata scene dragi, care ma leaga de
tarana. Rapirea Ashei, cea care mi-a spus pentru prima oara “mama”, facandu-ma sa traiesc
sentimente inaltatoare, imi trezeste o melancolie fara sfarsit, aproape imposibil de suportat, dar
cu atat mai dulce, stiind ca in curand o voi uita. Emotiile mele pulseaza ca un curcubeu in jurul
trupului, colorand fetele surorilor in toate nuantele de albastru si purpura.
- E timpul, spune mama, cu vocea incarcata de lacrimi.
M-am dus spre valvataie, aruncandu-mi sabia in flacarile sacre, gest care semnifica renuntarea la
lupta. De data asta, calea spre inima lui Lucifer va fi diferita.
- Vom fi mereu langa tine, sopteste Nyria. Te pot vizita in somn?
Am mangaiat-o pe fata micuta, bucurandu-ma ca este aici, in aceasta clipa de cumpana.
- Pentru tine, Nyria, nu exista vreodata oprelisti. Ramai cu bine.
Ducandu-ma spre altar, m-am culcat pe el, cu ochi spre cer, cu mainile puse pe piept… Adeone
imi strange inca o data mana, cu ochii inrositi, cu fata mohorata.
- Fiecare zi fara tine va fi pustie, dar ne vom revedea. Drum bun, Layra.
In clipa in care s-a departat, am fost inconjurata de peretii unui sarcofag de sticla, ce au aparut de
nicaieri. Acestia ma prind ca intr-o temnita, starnindu-mi toate angoasele. Brusc, ma simt

341
transportata in trecut, in locul din care Kael m-a trimis pe Pamant, tinandu-mi esenta intr-un
sarcofag asemanator. Va disparea din mintea mea, la fel ca pe un vis pe care il uiti dimineata, in
zorii cruzi.
Rasuflu incet, adanc, cu ochii spre surorile mele, care au inconjurat sanctuarul, purtand torte,
cantand inmuri triste, dar atat de puternice, atat de datatoare de curaj! Stiu, simt, cunosc ca este
voia lui ISH sa fac aceasta; mi s-a oferit o alta sansa, o viata noua, in care nu va trebui sa il urasc
in fiecare clipa pe Lucifer.
Adeone rosteste niste fraze incalcite, care imi tulbura mintea, ingreunandu-mi ochii, pleoapele,
orbitele… Deodata e asa de greu sa raman treaza, dar incerc sa nu ma lupt cu senzatia
covarsitoare! Fetelor lor, luminate de faclii, devin transfigurate… Trupul parca mi se adanceste
in sarcofag, fiindca somnul de piatra pe care il evoca ele isi face datoria, scufundandu-ma in
sferele mortii.
As vrea sa ma zbat pentru ultima oara, dar corpul meu este intepenit ca granitul, in vreme ce il
parasesc iesind prin cap, ca un fuior de fum…Danganitul clopotelor devine asurzitor, sacadat,
facandu-ma sa tip de teama… Stiu ca acesta e primul semn al coborarii in sferele infernale. Totul
se intuneca, totul se prabuseste.
Alunec printr-un tunel de foc, calatorind cu viteza gandului, intr-o directie necunoscuta.
Fragmente, strafulgerari ale personalitatii mele trecute, doresc sa iasa la suprafata, asa cum vrea
inecatul sa se agate de ultimul pai. O stare dezagreabila ma cuprinde, pe masura ce uitarea mi se
asterne peste memorie….
Inainte de a se termina totul, am simtit o durere enorma, care mi-a sfaramat fiinta in mii de
fragmente. Nu am apucat sa sufar foarte mult. Peste mintea mea s-a lasat bezna.

***

Sunetele care ma inconjoara imi sunt straine. Ceva sau cineva imi spune ca sunt trambite, care
vestesc un lucru important. Am ochii deschisi pe jumatate, privind inspaimantata imprejurimile,
din oul de cristal, care imi pazeste trupul.
- S-a trezit! In numele lui Satan, s-a trezit! Dati de stire Printului!

342
Se aude larma mare, pasi grabiti, furtuna de strigate, ca si cand ar fi avut loc un cataclism. Stau
nemiscata, captiva in acest invelis micut, pandind miscarile lor, intrebandu-ma ce au de gand sa
faca cu mine. Cine sunt ei?
Peretii par a se misca, lucru care imi starneste curiozitatea, lasand la iveala vederea unui alai
maret, in fruntea caruia sta un inger cu infatisare masculina.
Prezenta sa este asemeni soarelui incins, care dogoraste peste deserturi, iar ochii negri,
intunecati, prevestesc o furtuna. Am inceput sa scancesc, ghemuindu-ma intr-un colt, sperand ca
nu va veni spre ou, dar sperantele imi sunt inselate.
- S-a intamplat… In sfarsit, dupa atata chin… zice tanarul cu ochi intunecati.
Figura lui strident de palida contrasteaza cu hainele negre de catifea, ce sunt impodobite cu pietre
pretioase… Pe cand se apropie incet de mine, celorlalti se indeparteaza in mod respectuos,
nevrand sa ii fure acest moment pe care l-a asteptat cu atata ardoare. Singurul care ramane
aproape e posesorul primei voci, cel care i-a anuntat pe ceilalti. De data asta am inceput sa plang
cu adevarat, fiindca nu vreau sa ma atinga. Prezenta lui e atat de nesuferita, imi e frica!
Dar el nu pare a intelege gandurile mele, iar gura de prunc nu ma ajuta sa imi strig revolta asa
cum se cuvine! Ma zbat cat pot de tare, luptandu-ma cu mainile lui, care incearca sa ma ridice
din acel altar. Tipetele mele il lasa insensibil, fiindca dorinta ii este mare. Aproape ca il arde,
aproape ca il consuma pe interior, de parca e alcatuit din foc. E determinat sa-si duca planul pana
la capat, sa ma ridice din sanctuarul care mi-a fost pantec cald atata timp. Pret de o clipa, imi
simt capul balanganindu-se aiurea. Ma tem ca voi cadea, ca ma voi rani, dar strainul ma strange
degraba la piept.
De indata ce m-am simtit in siguranta, am incetat sa plang, iscodindu-l cu ochii.
- Spune-mi, Azazel… Ai vazut vreodata ceva mai frumos decat acest prunc?
Barbatul din stanga, cel cu plete balaie, ramane mut, contemplandu-ma cu fascinatie.
- Priveste-i ochii, sunt aurii ca miezul Soarelui de vara… Pielea ei are culoarea trandafirului... Iar
parul catifelat e cu mult mai alb decat zapada cernuta.
- Nu ma pricep deloc la copii, dar trebuie sa admit ca e incantatoare.
- Incantatoare?! se rasteste barbatul in negru. E o minunatie!
- Trebuie sa alcatuim un plan, Printul meu… Micuta nu poate ramane aici.
- Stiu! zice sever necunoscutul. Infernul este pandit demult de fortele shaitanice. Opalul este cu
ochii pe noi, inca de cand a plecat Veghetorul. Sunt prins intre ciocan si nicovala. Oricare dintre

343
dusmanii mei ravneste sa mi-o ia, fiindca i-au vazut puterea inca din pantec. Ii voi arde pe toti,
doar daca se gandesc la ea!
- O vom proteja, zice cutezator blondul. Trebuie sa parasim degraba Infernul, sa o ducem intr-un
loc sigur, departe de ochii curiosilor. Pana acum, probabil a aflat si Lilith de nasterea ei. Femeia
aceea nebuna nu se va da de la nimic inapoi cand isi va planui razbunarea… I-ai distrus fiicele,
deci nu va avea odihna pana nu iti va plati cu aceeasi moneda. Fiica ta e in pericol. Ca tot veni
vorba, ce nume ii vom da?
- Se va numi… Layra, in cinstea celei care a nascut-o, zice tanarul, aproape visator.
- Layra a comis inalta tradare, Printul meu… Nu a respectat niciun juramant, nu recunoaste
casatoria cu tine, a fugit de toate indatoririle care o asteptau.
- Cu toate acestea, o voi cinsti, ducandu-i numele mai departe!
Ultima fraza este rostita pe un ton taios, care nu lasa loc de nesupunere.
- Cum doresti, Printul meu, zice blondul, inclinand din cap.
Am vrut sa spun ceva, dar buzele mele au scos doar gangureli idioate, care nu ma lasa deloc sa
ma exprim… Nu inteleg ce caut aici. Nu inteleg cine este barbatul care ma tine in brate.
- Stii cine sunt eu? zambeste Printul.
Oare mi-a auzit gandurile?
- Sunt tatal tau… murmura el mandru.
Pasii lui se apropie de fereastra arcuita, care imi dezvaluie un desert rosu, pierdut printre stancile
semete. Se aude muzica de sarbatoare. Tobe, fanfare, timbale. Siruri de femei, barbati, imbracati
in rosu si negru, au incins un dans maiestuos dedesubtul acestui turn. Focurile s-au aprins pana in
departare.
Printul se duce spre balconul acestei cladiri rotunde, iesind in intampinarea multimii, care il
aclama cuprinsa de euforie. Zgomotele facute de ei ma sperie teribil… Nu pot sa ma descurc cu
aceasta avalansa de culori. Fata mi se schimonoseste, am inceput sa plang de disperare.
Tanarul imi simte furia, de aceea incearca sa ma impace, lipindu-si fata rece de obrajii mei
infierbantati. Nu stie prea bine ce ar trebui facut, dar ma multumesc si cu atat. Mantia lui
purpurie imi acopera corpul gol, tinandu-ma la adapost.
-Nu te speria de imbratisarea mea, micuta Layra… sopteste el mangaietor. Nu plange in zadar,
fiindca te afli in cel mai sigur loc din lume. Esti Acasa.

344
345
346
347
348