Annales de l’Université Chrétienne «Dimitrie Cantemir» Série Histoire,

Bucarest, No. 5, 2003, p. 25-43

Analele Universităţii Creştine «Dimitrie Cantemir» Seria Istorie,
Bucureşti, Nr. 5, 2003, p. 25-43

ARTA MOBILIERĂ ÎN PALEOLITICUL SUPERIOR DIN DOBROGEA

Lect. dr. Corneliu Beldiman*

1. Preliminarii. Arta mobilieră paleolitică în România

Studiul sistematic al industriei materiilor dure animale (în continuare IMDA:

diverse artefacte din os, corn, dinţi, fildeş, cochilii) este un domeniu de interes
ştiinţific relativ recent în preistoria românească. Obiectivele sale actuale vizează
exploatarea exhaustivă a seturilor de date disponibile (publicate sau inedite) şi analiza
aprofundată (atât cât o permit informaţiile avute la dispoziţie pentru diferitele categorii
de descoperiri) a aspectelor complexe relative la paleotehnologie (înţeleasă în sensul
extensiv al trinomului tipologie - tehnologie - funcţionalitate), la paleoeconomie şi la
paleoecologie, la relaţiile omului cu regnul animal, ca şi la manifestările vieţii
spirituale.
Înglobând o gamă variată de manifestări, arta paleolitică (fie rupestră, fie a
obiectelor) a rămas până acum pentru teritoriul României un segment al domeniului
spiritualităţii încă sumar reprezentat. Cunoscute odată cu începuturile paleoliticului
superior, artefactele incluse în categoria artei mobiliere (obiecte utilitare şi non-
utilitare decorate; piese de port/podoabă sau cu valoare simbolică/neprecizabilă – aşa-
numitele piese non-utilitare) şi atribuite culturilor aurignaciană (cca 32.000/30.000
B.P. - 24.000/23.000 B.P.) şi gravettiană (cca 28.000/27.000 – 24.000/23.000 B.P. -
13.000 B.P.) sunt prezenţe rare între descoperirile făcute în numeroasele situri
investigate la noi (fie sumar, fie pe scară mai extinsă), pe durata a mai mult de un
secol. În condiţiile date, valoarea acestor tipuri de obiecte capătă dimensiuni
semnificative, care se cer puse în evidenţă potrivit progresului înregistrat actualmente
în plan documentar şi metodologic.
În prezent, repertoriul descoperirilor relative la arta mobilieră a paleoliticului
superior din România însumează 23 piese, provenind din 12 situri, plasate în toate
regiunile teritoriului naţional actual şi cantonate, în proporţii aproape egale, în mediul
endocarstic (peşteri) şi în aer liber; majoritatea pieselor aparţine culturii gravettiene
orientale din regiunea est-carpatică. Structura tipologică generală arată prezenţa a trei

*
Universitatea Creştină «Dimitrie Cantemir», Facultatea de Istorie, Bucureşti; E-mail:
c_beldiman@hotmail.com.
mari categorii, în cadrul cărora locul de frunte îl ocupă obiectele de podoabă1.

2. Arta mobilieră paleolitică în Dobrogea. Obiectivele studiului. Contextul

Derulate mai mult sau mai puţin sistematic şi extensiv din deceniul 3 al
secolului al XX-lea şi până în anii din urmă (dar, cu deosebire, în perioada postbelică),
cercetările arheologice de suprafaţă şi săpăturile în aşezările paleoliticului superior
identificate în teritoriul cuprins între Dunăre şi Marea Neagră au condus şi la
descoperirea unui număr de artefacte (foarte redus, deocamdată) atribuit industriei
materiilor dure animale, respectiv categoriei pieselor de artă mobilieră. În pofida
evidenţelor, cea mai recentă şi cuprinzătoare abordare a problematicii epocii
paleolitice din Dobrogea nu acceptă însă existenţa acestui gen de industrie preistorică2.
Piesele de artă mobilieră paleolitică în discuţie au fost semnalate în rapoartele
preliminare de cercetare (publicate în periodice de circulaţie mai mult sau mai puţin
restrânsă - uneori însuşi caracterul lor de artefacte preistorice fiind negat)3 sau în
lucrări speciale, relativ detaliate în sens strict descripţionist, dar elaborate în manieră
“tradiţională”, fără preocupări legate de elucidarea aspectelor tipologice şi
paleotehnologice4.
În consecinţă, deşi sunt descoperiri unicat pentru această parte a Europei, de
mare valoare istoric-documentară şi estetică, obiectele respective nu sunt cunoscute în
măsură suficientă; ele nu figurează, la locul cuvenit, în lucrările mai vechi sau recente
consacrate epocii paleolitice sau în cele care tratează arta paleoliticului sud-est şi est-
european5. Aceasta este una dintre raţiunile pentru care ne-am propus tratarea cât mai

1
Cf. C. Beldiman, Arta mobilieră paleolitică în România. De la gest la reprezentare, 2001 (ms.);
idem, Arta mobilieră în paleoliticul superior din Transilvania, în “Analele Universităţii Creştine «Dimitrie
Cantemir»”, Seria Istorie, 4, 2001 (2002), p. 88-119 (cu bibliografia).
2
Al. Păunescu, Paleoliticul şi mezoliticul de pe teritoriul Dobrogei. Studiu monografic, vol. II,
Bucureşti, 1999, p. 44-47.
3
Acesta este cazul metapodului decorat de la Topalu, descoperit şi publicat de N. N. Moroşan (O
staţiune paleolitică în Dobrogea – Topalu, în “Academia Română. Memoriile Secţiunii Ştiinţifice”,
Seria III, V, 3, 1928, p. 91-97); opinii diferite au fost formulate de C. S. Nicolăescu-Plopşor (Le
Paléolithique en Roumanie, în “Dacia”, 5-6, 1935-1936 (1938), p. 44-45, 59) şi Al. Păunescu (op. cit.,
p. 44, 211).
4
A se vedea cazul pieselor de la Ţibrinu – idem, Două obiecte de artă paleolitică descoperite la
Ţibrinu (com. Mircea Vodă, jud. Constanţa), în “Buletinul Muzeului Judeţean «Teohari
Antonescu»”, Giurgiu, 2-4, 1996-1998 (2000), p. 75-81; idem, Paleoliticul şi mezoliticul de pe
teritoriul Dobrogei. Studiu monografic, vol. II, Bucureşti, 1999, p. 45-47, 218-220.
5
Z. Abramova, L’art mobilier paléolithique en Europe orientale, Grenoble, 1990; J. K. Kozlowski,
L’art de la Préhistoire en Europe orientale, Préface de René Desbrosse, Paris, 1992; M. Cârciumaru,
Le Paléolithique en Roumanie, Grenoble, 1999; F. Djindjian, J. K. Kozlowski, M. Otte, Le
Paléolithique supérieur en Europe, Paris, 1999; M. Petrescu-Dâmboviţa, Al. Vulpe (coord.), Istoria
românilor. I. Moştenirea timpurilor îndepărtate, Academia Română. Secţia de Ştiinţe Istorice şi
Arheologie, Bucureşti, 2001, p. 67-110.
detaliată a problematicii artefactelor încadrate în domeniul artei mobiliere paleolitice
din România, demers concretizat recent în abordări integrale şi integrate contextului
metodologic actual al domeniului6.
Continuând seria lucrărilor rezervate tratării regionale a descoperirilor de artă
mobilieră paleolitică din România, iniţiată prin publicarea studiului asupra
descoperirilor din Transilvania7, lucrarea de faţă îşi propune să ofere, în premieră, o
sinteză asupra datelor de care dispunem actualmente privind cele mai vechi artefacte
de acest gen pe care le cunoaştem din teritoriul dobrogean. Se urmăreşte publicarea
detaliată a pieselor, cu descrierea completă, încadrarea tipologică exactă, prezentarea
observaţiilor de natură paleotehnologică, abordarea problematicii legate de sintaxa
sistemului motivelor decorative şi analogiile actuale disponibile. Sunt analizaţi în mod
exhaustiv parametrii tipologici, morfometrici şi paleotehnologici (alegerea materiei
prime, etapele «lanţului operator» al fabricării, urmele de utilizare), formulându-se pe
această bază concluzii asupra specificului inserţiei industriei materiilor dure animale în
manifestările culturii materiale a comunităţilor paleolitice; totodată, se accentuează
asupra rolului acestor materiale ca suporturi pentru cele mai vechi manifestări de viaţă
spirituală (artă mobilieră - piese de podoabă) de pe teritoriul României (cf. cazul
metapodului decorat provenind de la Topalu, atribuit culturii aurignaciene).
Efectivul încă foarte redus al acestor piese le face cu atât mai importante şi
reclamă în mod imperios analiza lor extensivă în lumina metodologiei actuale, recent
adoptate în cercetarea preistorică de la noi8.
Artefactele care fac obiectul prezentului studiu au fost descoperite în două
situri plasate în contexte ambientale diferite: în mediul endocarstic (Topalu - peşteră
plasată pe malul Dunării); în aer liber (Ţibrinu - pe terasa superioară a unui pârâu).
Este vorba de un mic lot incluzând trei piese, dintre care una atribuită culturii
aurignaciene şi două culturii gravettiene. Categoriile cărora le aparţin sunt: obiecte de
utilitate incertă/non-utilitare (metapod decorat); piese de podoabă (pandantive).

6
C. Beldiman, Les dents percées dans le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie. Approche
technologique, în H. Camps-Fabrer, Cl. Béllier, P. Cattelain, M. Otte, R. Orbán (eds.), Industries sur
matières dures animales. Evolution technologique et culturelle durant les temps préhistoriques.
Colloque international (Pré-Actes), Treignes/Oignies-en-Thièrache, 1993, p. 46; idem, Arta mobilieră
paleolitică în România. De la gest la reprezentare, 2001 (ms.); idem, Arta mobilieră în paleoliticul
superior din Transilvania, în “Analele Universităţii Creştine «Dimitrie Cantemir»”, Seria Istorie, 4, 2001
(2002), p. 88-119.
7
Ibidem.
8
Idem, Industria materiilor dure animale în paleoliticul superior, epipaleolitic, mezolitic şi
neoliticul timpuriu pe teritoriul României, teză de doctorat sub conducerea dr. Silvia Marinescu-
Bîlcu, Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, Bucureşti, 1997 (ms.); idem, Arta mobilieră
paleolitică în România. De la gest la reprezentare, 2001 (ms.); idem, Arta mobilieră în paleoliticul
superior din Transilvania, în “Analele Universităţii Creştine «Dimitrie Cantemir»”, Seria Istorie, 4, 2001
(2002), p. 88-119.
 Piese paleolitice de artă mobilieră din Dobrogea –
provenienţa, structura cantitativă şi atribuirea culturală

Aşezarea / Cultura
Efectiv
Aurignaciană Gravettiană
Topalu, jud. Constanţa 1
Ţibrinu, jud. Constanţa 2
Total 1 Total 1 Efectiv total 3

3. Descrierea descoperirilor. Analiza şi interpretarea datelor

3.1. Topalu, jud. Constanţa

Aşezarea paleolitică în mediu endocarstic (în prezent distrusă) era plasată pe

malul Dunării, pe teritoriul localităţii (la cca 5 km nord de sat, în anii ’20), în carierele
de calcar jurasic aflate în proprietatea generalului Alexandru Cantacuzino şi exploatate
în perioada interbelică (fig. 1). Este primul sit paleolitic din Dobrogea semnalat pe
calea cercetărilor sistematice de suprafaţă, efectuate de prof. Nicolae N. Moroşan în
vara anului 1927; cu acest prilej, el a făcut observaţii sumare asupra stratigrafiei sitului
şi a recoltat din sedimentele excavate materiale arheologice, aflate în poziţie
secundară, atribuite pe criterii tipologice culturii aurignaciene (utilaj şi resturi litice de
debitaj, piese din materii dure animale, materiale paleofaunistice). Întregul lot de
materiale s-a pierdut, în prezent nedispunând decât de datele publicate de autorul
cercetărilor9.
Între piesele aparţinând IMDA se numără un retuşor sau racloar pe aşchie
diafizară de os lung şi un metacarp III întreg de Equus caballus fossilis – TPL 1 (fig.
2/1-2). Acesta din urmă ne reţine atenţia cu prilejul de faţă. Suportul anatomic nu a
fost modificat volumetric; el prezintă pe faţa anterioară, în partea proximală şi în
partea distală, numeroase linii scurte gravate, orientate transversal şi oblic faţă de axul
anatomic principal, grupate în trei şiruri sau coloane relativ paralele, dispuse axial. Pe
baza fotografiei publicate10 s-a reuşit realizarea unui releveu parţial, care a înregistrat
existenţa la partea proximală a 26 de elemente grafice simple rectilinii, grupate pe trei
coloane: coloana I este formată din 10 elemente, coloana a II-a din 12 elemente, iar
coloana a III-a din 4 elemente. La partea distală se observă 48 de linii, grupate astfel:
în coloana I, 11 elemente, în coloana a II-a, 22 elemente, iar în coloana a III-a,
15 elemente (fig. 2/3-5). Trebuie precizat faptul că observaţiile şi concluziile
formulate pe baza examinării fotografiei avute la dispoziţie sunt marcate de un anumit

9
N. N. Moroşan, op. cit., p. 91-92.
10
Ibidem, p. 96, fig. 6.
grad de relativitate, în condiţiile în care nu se mai pot observa, regăsi şi înregistra toate
elementele grafice de pe piesă. Numărul lor luat în discuţie este, în consecinţă,
aproximativ; cu toate acestea, putem reţine gruparea pe trei coloane, cu un număr
variabil de elemente, orientarea orizontală şi oblică faţă de axul suportului anatomic şi
dispunerea quasi-paralelă a liniilor în cadrul fiecărei coloane. Lungimea elementelor
gravate este cuprinsă între 5 şi 25 mm, cu predominanţa celor de 10-20 mm; lăţimea
lor este 1-2 mm, iar adâncimea se poate aprecia la cca 1-1,5 mm.
În ceea ce priveşte încadrarea tipologico-funcţională a metapodului în discuţie,
Nicolae N. Moroşan arăta că este vorba, probabil, de un retuşor, care conservă urmele
de presiune ale muchiilor pieselor litice (liniile gravate descrise de noi)11. În epocă,
prof. Constantin S. Nicolăescu-Plopşor punea la îndoială însăşi existenţa aşezării, el
nedecelând între vestigiile recoltate din sedimentele peşterii de la Topalu nici un
indiciu viabil al urmelor activităţii omului paleolitic12. În sfârşit, foarte recent, dr.
Alexandru Păunescu arăta că nu putem vorbi de existenţa industriei materiilor dure
animale în paleoliticul din Dobrogea; urmele modificărilor de natură tehnologică
observate şi descrise de Nicolae N. Moroşan pe cele două piese amintite de la Topalu
ar fi un rezultat al acţiunii factorilor non-antropici, respectiv al intervenţiei
carnivorelor13. În aceste condiţii, cele mai vechi obiecte de artă mobilieră cunoscute în
Dobrogea ar fi artefactele gravettiene descoperite la Ţibrinu, publicate de autorul
amintit – vezi infra. Nu putem împărtăşi această opinie, în primul rând pentru că am
pune, astfel, la îndoială, în mod nepermis, probitatea ştiinţifică a iniţiatorului
cercetărilor moderne pluridisciplinare asupra paleoliticului de la noi; la vremea
respectivă, Nicolae N. Moroşan beneficia, deja, de informaţiile asimilate din
bibliografia franceză a epocii asupra subiectului; în al doilea rând pentru că dispunem
actualmente de relativ numeroase analogii (mai apropiate sau mai depărtate geografic
de spaţiul românesc), respectiv obiecte atribuite culturii aurignaciene, decorate cu linii
scurte paralele gravate. Dintre acestea, cităm cu prilejul de faţă, în primul rând, vârful
de suliţă fragmentar descoperit în situl de la Peştera, jud. Bihor, primul obiect
paleolitic decorat descoperit în România - 192414; în acest caz, remarcăm aceeaşi
dispunere transversală a elementelor grafice de tipul liniilor scurte, grupate în două
coloane plasate axial; menţionăm, de asemenea, segmentele de defensă de mamut şi de
tibia de pasăre provenind din aşezarea aurignaciană târzie de la Climăuţi, Republica
Moldova15.
Metapodul decorat cu linii gravate de la Topalu aparţine tipului IV E2 a din

11
Ibidem, p. 96-97.
12
C. S. Nicolăescu-Plopşor, op. cit., p. 44-45.
13
Al. Păunescu, op. cit., p. 44, 211.
14
H. Breuil, Stations paléolithiques en Transylvanie, în “Buletinul Societăţii Ştiinţifice”, Cluj, 2, 2,
1925, p. 208-212, fig. 13/6; C. Beldiman, op. cit., p. 95-96, 113-114, fig. 1-2.
15
I. A. Borziac, Paleoliticul şi mezoliticul în spaţiul dintre Nistru şi Prut, în “Thraco-Dacica”, 15, 1-
2, 1994, p. 37, fig. 7/5, 14-15.
clasificarea IMDA elaborată recent16. Este vorba de un obiect de utilitate neprecizabilă
(sau non-utilitar, conform terminologiei franceze curente). Din punctul de vedere al
încadrării cronologice, nu dispunem decât de indiciile tipologice oferite de utilajul litic
asociat, contextul stratigrafic fiind deja distrus la momentul descoperirii; în mod
relativ, piesa nu poate fi mai recentă de începutul mileniului 23 B.P., dată la care este
acceptată, în general, plasarea finalului culturii aurignaciene în teritoriul est-carpatic şi
în Dobrogea17.

3.2. Ţibrinu, com. Mircea Vodă, jud. Constanţa

Aşezarea paleolitică în aer liber a fost descoperită în anul 1993 prin cercetările
de suprafaţă efectuate de arheologul amator Mihail Eugen din Medgidia. Ea este
plasată la cca 3,6 km vest-nord-vest de sat, pe terasa superioară ce formează malul
stâng al pârâului Ţibrinu (actualmente lac artificial în sectorul respectiv), în locul
denumit convenţional “Punct III”. Prăbuşirea sedimentelor în “pachete” a scos la
iveală materiale arheologice diverse, atribuite culturii gravettiene orientale: utilaj litic,
resturi paleofaunistice şi două piese de artă mobilieră de caracter excepţional.
Obţinând informaţiile de la descoperitor, dr. Alexandru Păunescu a efectuat, în anul
1996, un sondaj stratigrafic în sit, precizând faptul că el are două niveluri,
corespunzând unor etape de ocupare distincte şi datate radiometric la 18.350 ±200 B.P.
(18.100 – 18.500 B.P.) - nivelul inferior = I şi 13.760 ±170 B.P. (13.600 – 13.900 B.P.)
– nivelul superior = II. Luând în considerare frecvenţa relativ mare a resturilor
paleofaunistice în nivelul I şi gradul lor de conservare superior în comparaţie cu
materialele corespunzătoare nivelului II, autorul cercetărilor înclină spre atribuirea
pieselor de artă mobilieră nivelului I18. Datarea acestor două obiecte se plasează,
grosso modo, între mileniile 19 şi 14 B.P.
Primul obiect este un pandantiv realizat pe canin inferior stâng de Ursus
spelaeus, provenind probabil de la o femelă – TBR 1; el aparţine tipului III A2 d din
clasificarea IMDA (fig. 3). Este cunoscut faptul că elementele scheletice (inclusiv
dinţii) se prelucrează în mod optim la scurt timp după încetarea funcţiilor vitale ale
organismului, respectiv, înainte de a avansa procesul de deshidratare a ţesuturilor, care
provoacă sporirea durităţii suprafeţelor osoase şi favorizează producerea unor fisuri
majore prin solicitare mecanică/intervenţie tehnologică; aceste constatări sugerează
prelevarea piesei anatomice în discuţie de la un animal foarte probabil vânat. Volumele

16
C. Beldiman, Industria materiilor dure animale în paleoliticul superior, epipaleolitic, mezolitic şi
neoliticul timpuriu pe teritoriul României, teză de doctorat sub conducerea dr. Silvia Marinescu-
Bîlcu (ms.), Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, Bucureşti, 1997, vol. I, p. 82, 244.
17
Al. Păunescu, Le Paléolithique et le Mésolithique de Roumanie (un bref aperçu), în
“L’Anthropologie” (Paris), 93, 1, 1989, p. 136-145.
18
Idem, Paleoliticul şi mezoliticul de pe teritoriul Dobrogei. Studiu monografic, vol. II, Bucureşti,
1999, p. 45-46, 218-220.
anatomice ale suportului nu au fost modificate; coroana prezintă o suprafaţă oblică de
uzură funcţională naturală (masticaţie), iar suprafeţele sunt afectate de coroziunea
acizilor humici. Prin intervenţie tehnologică s-a amenajat dispozitivul de fixare prin
suspendare pe fibră, plasat central la partea apicală (proximală); prin rotaţia alternativă
a unui vârf litic pe ambele feţe ale părţii proximale (bilateral) s-a realizat, în sens
transversal, o perforaţie de formă uşor ovală neregulată în plan şi bitronconică în
profil19. Dimensiunile piesei sunt: lungime 73 mm; diametrul maxim 22/14 mm;
diametrul minim 10/4 mm; diametrul exterior al perforaţiei 7/5,5 mm; diametrul
interior al perforaţiei 6/5 mm20.
Piesa descrisă mai sus este singura de acest gen cunoscută până acum în
paleoliticul din România şi din această parte a Europei; recent a mai fost descoperit un
pandantiv pe incisiv de urs de peşteră în nivelul gravettian al sitului de la Boroşteni –
“Peştera Cioarei”, jud. Gorj21. Pandantivele sau mărgelele realizate pe dinţi de animale
sunt descoperiri relativ frecvente în culturile paleoliticului european databile atât
înainte, cât şi după mileniul 20 B.P., respectiv atribuite culturilor contemporane
gravettianului occidental. Ele se cunosc atât din România (Râşnov – “Peştera Gura
Cheii”, jud. Braşov)22, cât şi din situri plasate pe teritoriul Bulgariei (Bacho Kiro),
Republicii Moldova (Cosăuţi), Rusiei (Kostienki, Avdeevo, Sungir etc.)23.
A doua piesă descoperită în situl gravettian de la Ţibrinu este un pandantiv
decorat realizat pe fragment diafizar de os lung, probabil de bovide (Bos sp./Bison
priscus) – TBR 2 (fig. 4). Obiectul, întreg, se păstrează în condiţii foarte bune, ceea ce
permite lectura optimă şi interpretarea urmelor de fabricare, utilizare şi de realizare a
decorului gravat. Tipologic este vorba de un pandantiv de tip lung, fasonat integral
(volume anatomice transformate integral), aparţinând tipului III B2 din clasificarea

19
Cu privire la procedeul perforării bilaterale a artefactelor din materii dure animale cf. H. Camps-
Fabrer, Le travail de l’os, în H. Lumley (dir.), La Préhistoire française, Vol. I. Les civilisations
paléolithiques et mésolithiques de la France, Paris, 1976, p. 717-722.
20
Ibidem. Piesa a fost studiată în mod detaliat de noi în septembrie 1996 (inclusiv prin recurgerea la
microscopia optică de mică putere), fiindu-ne pusă la dispoziţie de dr. Al. Păunescu, fapt pentru care îi
exprimăm mulţumiri şi cu acest prilej.
21
M. Cârciumaru, Peştera Cioarei Boroşteni. Paleomediul, cronologia şi activităţile umane în
paleolitic, Târgovişte, 2000, p. 574, fig. 59/f-g.
22
C. Beldiman, Les dents percées dans le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie. Approche
technologique, în H. Camps-Fabrer, Cl. Béllier, P. Cattelain, M. Otte, R. Orbán (eds.), Industries sur
matières dures animales. Evolution technologique et culturelle durant les temps préhistoriques.
Colloque international (Pré-Actes), Treignes/Oignies-en-Thièrache, 1993, p. 46; idem, Arta mobilieră
paleolitică în România. De la gest la reprezentare, 2001 (ms.); idem, Arta mobilieră în paleoliticul
superior din Transilvania, în “Analele Universităţii Creştine «Dimitrie Cantemir»”, Seria Istorie, 4, 2001
(2002), p. 96-97, 116, fig. 4.
23
J. K. Kozlowski, op. cit., p. 39, 45, fig. 25-26, 32/d, pl. 3; I. A. Borziac, op. cit., p. 37, fig. 7/3, 6-8;
Al. Păunescu, op. cit., p. 45-46 (cu bibliografia).
noastră24. El are forma quasi-trapezoidală, cu extremitatea distală convexă asimetrică
şi extremitatea proximală concavă asimetrică; faţa superioară este uşor convexă, iar
cea inferioară concavă. Dimensiunile piesei sunt: lungime 85 mm; lăţime maximă 20
mm; lăţime minimă 18 mm; grosime maximă 10,3 mm (la partea proximală); grosime
minimă 5,3 mm (la partea distală); diametrul exterior al perforaţiei 10,7/7,6 mm;
diametrul interior al perforaţiei 5 mm; lungimea liniilor lungi verticale 70-75 mm;
lungimea liniilor scurte verticale 5-13 mm; lungimea liniilor orizontale 5-20 mm;
lungimea liniilor oblice 5-7 mm; lăţimea liniilor gravate 0,8-1,5 mm; adâncimea
liniilor gravate 0,5-0,7 mm25.
Etapele ipotetice ale fabricării sunt: 1. debitajul, realizat probabil prin percuţie
directă lansată şi retuşare, în scopul prelevării unui fragment de materie primă şi al
obţinerii formei brute a artefactului; 2. fasonarea prin raclaj axial pe feţe, la
extremităţi şi pe margini, urmărindu-se obţinerea formei definitive; 3. amenajarea
dispozitivului de fixare prin suspendare verticală pe fibră, prin perforare bilaterală la
partea proximală; perforaţia, plasată central, este circulară în plan şi bitronconică în
profil (pentru reconstituirea detaliată a “lanţului operator” vezi cazul pandantivului de
os gravettian descoperit la Mitoc – “Malul Galben”, jud. Botoşani26; urmele de
utilizare care se pot decela constau în tocirea/lustruirea marginilor perforaţiei şi
adâncirea porţiunii părţii proximale situată deasupra perforaţiei pe faţa superioară,
consecinţă probabilă a frecării pe fibra de suspendare (fig. 4); 4. realizarea decorului:
faţa superioară este acoperită aproape integral cu un ansamblu de linii gravate pe care
îl numim în mod convenţional “decor”; el are caracter geometric şi este compus din
linii drepte şi quasi-drepte scurte şi lungi, relativ paralele între ele sau dispuse oblic
faţă de axul lung al piesei. Acestea au fost gravate adânc, prin trasări succesive în
acelaşi sens, utilizându-se un burin sau un vârf litic oarecare şi au profilul în V
simetric, asimetric sau concav neregulat27 (fig. 4-5).
Asupra acestui decor vom stărui în continuare, dat fiind caracterul de unicum al

24
C. Beldiman, Industria materiilor dure animale în paleoliticul superior, epipaleolitic, mezolitic şi
neoliticul timpuriu pe teritoriul României, teză de doctorat sub conducerea dr. Silvia Marinescu-
Bîlcu (ms.), Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, Bucureşti, 1997, vol. I, p. 80, 204.
25
Al. Păunescu, op. cit., p. 45-46, 218-220. Piesa a fost studiată în mod detaliat de noi în septembrie
1996 (inclusiv prin recurgerea la microscopia optică de mică putere), fiindu-ne pusă la dispoziţie de dr.
Al. Păunescu, fapt pentru care îi exprimăm mulţumiri şi cu acest prilej.
26
M. Otte, V. Chirica, C. Beldiman, Sur les objets paléolithiques de parure et d’art en Roumanie:
une pendeloque en os découverte à Mitoc, district de Botoşani, în “Préhistoire Européenne”, Liège,
7, 1995, p. 122-125, 147-148, fig. 14-15; M. Otte, C. Beldiman, Sur les objets paléolithiques de
parure et d’art en Roumanie: une pendeloque en os découverte à Mitoc, district de Botoşani, în
“Memoria Antiquitatis”, 20, 1995, p. 41-49, 58, 60, fig. 14, 16.
27
Asupra morfologiei secţiunilor elementelor grafice gravate şi a gravării experimentale pe os cf. S.
Holdaway, S. Johnston, Upper Palaeolithic Notation Systems in Prehistoric Europe, în
“Expedition”, 31, 1, p. 3-11; F. D’Errico, L’art gravé azilien. De la technique à la signification,
XXXIe Supplément à “Gallia Préhistoire”, Paris, p. 11-38.
piesei în discuţie. Sub raportul elementelor grafice de bază şi al distribuţiei lor
cantitative distingem: 1. linia lungă verticală (4); 2. linia scurtă verticală (10); 3. linia
scurtă orizontală (4); 4. linia scurtă oblică (47). Observăm predominanţa netă a
elementelor grafice scurte oblice – fig. 6. Din punct de vedere numeric constatăm
existenţa a 64 elemente net vizibile; la extremitatea superioară a coloanei a III-a este
probabilă prezenţa unei linii oblice în plus, greu sesizabilă din cauza corodării
suprafeţei osoase, ceea ce stabileşte numărul final la 65. Este de remarcat faptul că în
fotografia publicată de Alexandru Păunescu, la extremitatea superioară a coloanei I se
observă trei elemente oblice în plus, care nu există pe piesă, ele fiind trasate pe
fotografie28; în schimb, desenul aceleiaşi piese înregistrează numărul corect de linii pe
respectiva coloană29. Astfel, coloanele laterale (I, III) au câte 18 elemente grafice
oblice, iar coloana centrală (II) 12 elemente grafice oblice (fig. 8).
Etapele realizării decorului gravat şi sensul trasării au putut fi reconstituite pe
baza analizei detaliate a intersecţiei elementelor grafice (fig. 6): 1. trasarea liniilor
paralele lungi verticale (1-4); 2. trasarea liniilor scurte verticale la partea distală (5-
9); 3. trasarea liniilor scurte orizontale la partea distală (10-11); 4. trasarea liniilor
scurte verticale la partea proximală (12-14); 5. trasarea liniilor scurte orizontale la
partea distală (15-16); 6. trasarea liniilor scurte oblice pe coloana I (17-35); 7.
trasarea liniilor scurte oblice pe coloana a II-a (36-47); 7. trasarea liniilor scurte
oblice pe coloana a III-a (48-64/65).
În privinţa sintaxei elementelor grafice, putem decela existenţa a trei niveluri de
articulare sau asociere (fig. 8): A. articularea primară (cu două componente simple), care
conduce la apariţia următoarelor asocieri: 1. linii lungi verticale; 2. linii scurte verticale; 3.
linii scurte orizontale; 4. linii scurte în unghi (V dispus orizontal); B. articularea
secundară (cu două elemente compuse, rezultate din articularea primară) conduce la
apariţia asocierilor: 1. linii lungi verticale + linii scurte în unghi; 2. linii scurte verticale +
linii scurte orizontale; C. articularea terţiară are drept rezultat configurarea finală a
decorului, pe întreaga suprafaţă a piesei rezervată acestui scop.
Organizarea generală a decorului este marcată de o dublă simetrie: orizontală şi
verticală. În sens axial, elementele grafice liniare sunt structurate pe trei coloane
paralele; acestea au marginile marcate cu câte o linie lungă verticală, cu excepţia
laturilor exterioare ale coloanelor I şi III, care sunt constituite de marginile
pandantivului; câmpul interior al fiecărei coloane este umplut cu linii scurte, dispuse
oblic alternativ, formând un motiv în zig-zag cu elemente grafice variabile numeric. În
sens transversal, remarcăm dispunerea, de asemenea simetrică, a câte unui grup de
elemente grafice, realizat din două linii scurte orizontale + linii scurte verticale în
28
Al. Păunescu, op. cit., p. 44, fig. 3/1.
29
Idem, Două obiecte de artă paleolitică descoperite la Ţibrinu (com. Mircea Vodă, jud.
Constanţa), în “Buletinul Muzeului Judeţean «Teohari Antonescu»”, Giurgiu, 2-4, 1996-1998 (2000),
p. 77, fig. 1/1; idem, Paleoliticul şi mezoliticul de pe teritoriul Dobrogei. Studiu monografic, vol. II,
Bucureşti, 1999, p. 218, fig. 84/8.
număr diferit: trei la partea proximală (sub perforaţie, la capătul superior al coloanei a
II-a – centrale), respectiv nouă la partea distală (fig. 8).
Semnificaţia numerică eventuală a ansamblului elementelor grafice poate fi
avută în vedere, dacă analizăm configuraţia articulării finale (cinci grupări): două
coloane laterale identice, formate din câte 20 elemente (2 + 18); o coloană centrală,
formată din 14 elemente (2 + 12); la partea proximală, o grupare de 5 elemente (2 + 3),
iar la partea distală, o grupare de 11 elemente (2 + 9) - fig. 8.
În planul analogiilor, constatăm că domeniul artei mobiliere paleolitice din
România înregistrează un număr de şapte piese decorate cu motive geometrice simple
– liniare: trei pandantive litice; un galet de grafit; o rondelă din corn de ren; un harpon
din corn de ren; un baston perforat din corn de ren. Ele provin din aşezările de la
Mitoc – “Malul Galben”, Cotu Miculinţi, Stracova şi Boroşteni30. Pandantivele sau
alte obiecte din materii dure animale sau din materiale litice decorate cu motive
geometrice sunt piese relativ frecvente între descoperirile atribuite artei mobiliere din
Europa31.

4. Concluzii

Demersul de faţă a urmărit, în premieră, exploatarea integrală a datelor de care

dispunem actualmente relative la cele mai vechi manifestări ale spiritualităţii/grafismului
simbolic pe teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră. S-a urmărit descrierea exhaustivă a
pieselor după metodologia actuală a domeniului, fixarea tipologiei, colectarea şi
analiza datelor de ordin paleotehnologic.
Metapodul decorat descoperit la Topalu a fost integrat seriei obiectelor de artă
mobilieră, el fiind plasat până acum, în mod nejustificat, în categoria uneltelor sau
chiar a materialului paleofaunistic, fără urme de intervenţie tehnologică. Importanţa
acestei descoperiri constă în faptul că ea reprezintă, cu mare probabilitate (alături de
vârful de la Peştera, care marchează arealul vestic al regiunilor noastre) cea mai veche
piesă decorată cunoscut până în prezent pe teritoriul României; în acelaşi timp, ea este

30
C. Beldiman, Arta mobilieră paleolitică în România. De la gest la reprezentare, 2001 (ms.); idem,
Arta mobilieră în paleoliticul superior din Transilvania, în “Analele Universităţii Creştine «Dimitrie
Cantemir»”, Seria Istorie, 4, 2001 (2002), p. 88-119 (cu bibliografia).
31
Cf. H. Barge-Mahieu, Cl. Bellier, H. Camps-Fabrer et alii, Fiches typologiques de l'industrie
osseuse préhistorique (sub red. H. Camps-Fabrer). Cahier IV. Objets de parure, Aix-en-Provence,
1991; J. K. Kozlowski, op. cit., p. 54, 61-62, 65, 74-75, fig. 47, 60-63, 66, 71, 81-84 etc.; M. Otte, V.
Chirica, C. Beldiman, op. cit., p. 125-126, 149-151, fig. 16-18 - cu bibliografia; M. Otte, C. Beldiman,
op. cit., p. 51, 53, 61-63, fig. 16-18 - cu bibliografia.
o expresie a manifestării simbolismului grafic în cadrul comunităţilor aurignaciene din
spaţiul danubiano-pontic.
Piesele de podoabă cu valoare de unicat de la Ţibrinu au fost studiate detaliat
în mod direct, astfel constituindu-se un set de date şi observaţii de importanţă majoră.
Drept urmare s-a putut realiza analiza tehnologică, prin definirea etapelor operatorii
(“lanţul operator”, schema gestuală) ale fabricării şi ale realizării sistemului grafic,
respectiv stabilirea modalităţilor de trasare şi a cronologiei fiecărui element liniar prin
examinarea sistematică exhaustivă în microscopie optică. Totodată, analiza
aprofundată a sintaxei decorului a condus la decelarea unor aspecte clare legate de
coordonatele structurale ale grafismului simbolic în paleoliticul superior – gruparea
elementelor componente şi numărul lor, existenţa intenţiei manifeste de aplicare a
dublei simetrii (în sens axial şi orizontal). Aceste din urmă realităţi conferă o valoare
deosebită piesei TBR 2, prin valenţele estetice înalte şi echilibrul aproape perfect al
ansamblului elementelor grafice, întâlnit mai rar în arta mobilieră a paleoliticului
superior. Piesa în discuţie este cel mai frumos obiect de artă din România datat în
paleolitic şi unul dintre cele mai importante din această parte a Europei. Reconstituirea
schemei operatorii de realizare a decorului permite conturarea amprentei tehno-
culturale în cazul dat, făcând posibil, de acum, studiul comparativ la scară continentală
şi debuşând spre semnificaţia simbolică şi valoarea de marcatori de prestigiu social a
artefactelor din domeniul artei mobiliere paleolitice.

Lista figurilor

Fig. 1. Obiecte paleolitice de artă din Dobrogea - localizarea

descoperirilor: Topalu şi Ţibrinu.
Fig. 2. Topalu - metapod de Equus caballus fossilis decorat cu linii gravate:
vedere a părţii proximale (1) şi distale (2) (după Moroşan 1938, p. 96, fig. 6);
provenienţa specifică şi scheletică a materiei prime, releveu, localizarea pe suportul
anatomic - vederi generale (3); relevee ale decorului gravat (4 - 5).
Fig. 3. Ţibrinu - pandantiv pe canin de Ursus spelaeus: provenienţa
specifică şi scheletică a materiei prime; vederi generale şi detaliu al părţii proximale.
Fig. 4. Ţibrinu - pandantiv decorat de os: provenienţa specifică şi scheletică
a materiei prime; vederi generale şi detalii ale perforaţiei şi ale decorului gravat.
Fig. 5. Aspecte tehnice ale fabricării obiectelor decorate din materiale
litice şi din materii dure animale: morfologia secţiunilor elementelor grafice gravate
(1): în V simetric (1); în V asimetric (2); în trapez isoscel (3); poligonală (4); în W (5);
concavă (6) (după D’Errico 1994, p. 27, fig. 21); gravare experimentală a liniilor
transversale pe os şi unealtă litică (burin) utilizată la realizarea operaţiei respective (2)
(după Holdaway, Johnston 1989, p. 10, fig. 8a-b); perforarea bilaterală a pieselor din
materii dure animale prin rotaţia alternativă a unui vârf litic (3 - 4) (după Camps-
Fabrer 1976, p. 720, fig. 2; Otte, Beldiman 1995, p. 60, fig. 15/1-3).
Fig. 6. Ţibrinu - pandantiv decorat de os: etapele realizării decorului gravat
şi orientarea gesturilor tehnice (sensul gravării).
Fig. 7. Ţibrinu - pandantiv decorat de os: distribuţia cantitativă (1) şi
definiţia (2) elementelor grafice articulate primar.
Fig. 8. Ţibrinu - pandantiv decorat de os: sintaxa elementelor grafice –
nivelurile de articulare primar, secundar şi terţiar; organizarea elementelor grafice în
simetrie spaţială şi cantitativă pe coloane laterale.

ART MOBILIER AU PALÉOLITHIQUE SUPÉRIEUR

DE DOBROUDJA, ROUMANIE

Résumé

Dans le contexte encore faible des découvertes d’art mobilier paléolithique de

Roumanie (23 objets, récupérés de 12 sites), l’ouvrage propose en première dans une
essai d’approche intégrée - en appliquant les modèles des Fiches typologiques de
l’industrie osseuse préhistorique, rédigées par H. Camps-Fabrer et utilisant les
résultats des recherches récentes - une analyse typologique et technologique complète
d’un petit lot d’objets de parure et d’art (N total = 3). Ils sont travaillés sur matières
dures animales (os longs et dent de mammifères) et ont été découvert sur deux
gisements de Dobroudja, attribuées à l’Aurignacien et au Gravettien oriental - voir
tableau et fig. 1.
Le site en grotte de Topalu, dép. de Constanţa (actuellement détruit) est, pour
le Paléolithique, le premier signalé de Dobroudja. Les recherches effectués en 1927
par prof. Nicolae N. Moroşan ont conduit à la récupération des matériaux
archéologiques (à présent perdues), excavés par l’avancement des travaux d’une
carrière; ils ont été attribués par critères typologiques à l’Aurignacien et datés, grosso
modo, avant 23 millénaire B.P.: outillage lithique, restes de débitage, restes
paléofauniques et deux objets en os – un retouchoir ou racloir et un métapode décoré
(TPL 1). Ce dernier est un métacarpe III entier de Equus caballus fossilis, présentant
sur la face antérieure (les parties proximale et distale), des lignes courtes transversales
ou obliques gravées. Le relevé partiel, obtenu à la base de la photographie publiée,
permit de déceler 26 lignes à la partie proximale et 48 lignes à la partie distale,
groupées sur trois rangs axiales (colonnes) (fig. 2). Il s’agit, très probablement, d’un
objet décoré d’utilité incertaine, ayant comme analogies pour le décor linéaire
quelques objets découvertes dans d’autres sites aurignaciens de Roumanie ou de pays
voisins: Peştera, dép. de Bihor; Climăuţi, République de Moldavie etc.
À Ţibrinu, comm. de Mircea Vodă, dép. de Constanţa, au bord d’un lac
aménagé sur un ruisseau, a été découvert en 1993 par Mihail Eugen un petit site en
plein air ayant deux niveaux d’occupation, attribués à une étape évoluée du Gravettien
oriental; à cette occasion, on a trouvé, en position secondaire dans les sédiments de la
falaise écroulé, deux objets d’art en matières dures animales, associés avec outils de
type gravettien en silex. Le sondage de 1996 effectué par Alexandru Păunescu a établi
la succession stratigraphique et a permis, en même temps, de récolter un inventaire
archéologique relevant en plan typologique et crono-culturel (outillage lithique, restes
de débitage et de macrofaune). La datation absolue sur la base radiométrique indique
pour le niveau I la date de 18.350 ±200 B.P. (GrN-23073) et pour le niveau II la date
de 13.760 ±170 B.P. (GrN-23074). L’auteur du sondage accepte, hypothétiquement,
l’attribution des objets d’art à la niveau I, où les restes squelettiques sont, comme les
objets en discussion, préservés en conditions meilleures que dans le niveau II. Le
premier objet d’art est un pendeloque sur canin inférieur gauche de Ursus spelaeus
(TBR 1), ayant comme aménagement unique un trou de suspension biconique à la
partie proximale/apicale, obtenu par rotation alternative sur deux cotés (fig. 3, 5/2).
L’autre objet, entièrement façonné, est un pendeloque long droit, pris sur éclat
diaphysaire d’os long d’un grand herbivore - probablement Bos sp./Bison priscus
(TBR 2) – fig. 4. La fabrication a réclamé, très probablement, les étapes opératoires
décelées dans le cas d’un autre pendeloque gravettien en os, en provenance de Mitoc –
“Malul Galben”, dép. de Botoşani (voir note 25): débitage par percussion lancée et
façonnage par raclage et entaillage. Le moyen de suspension est une perforation
proximale, biconique en profil, aménagée bilatéralement par rotation alternative (fig.
4-5/2). Les traces d’utilisation sont le lustrage et l’émoussement des bords de la
perforation, ainsi que de la partie proximale située au dessus de la perforation (fig. 4).
Sur la face supérieure, légèrement convexe, on a gravé un décor géométrique
complexe, composé par 65 lignes rectilignes: longues verticales, courtes verticales,
courtes horizontales et courtes obliques (qui dominent numériquement) (fig. 6). Les
lignes, gravées profondément, ont la section concave, en V symétrique et asymétrique
(fig. 4-5/1). Cet ensemble d’éléments graphiques linéaires est structuré en trois
colonnes (remplies d’un motif en zigzag chaque) et deux groupes, placées
symétriquement sur les parties proximale et distale et composées par deux lignes
horizontales et 3 lignes courtes verticales (à la partie proximale), respectivement 9
lignes courtes verticales (à la partie distale); l’intention d’obtenir une double symétrie
du décor est manifeste (axiale et horizontale) (fig. 7-8). Toute à la fois, on observe la
distribution quantitative égale des éléments graphiques sur les deux colonnes latérales
(18 lignes obliques). L’articulation (association, syntaxe) des éléments graphiques se
fait sur trois niveaux distincts (primaire, secondaire et tertiaire), illustrés en fig. 8.
L’examen intégrale des surfaces en utilisant la loupe binoculaire a permis de proposer
la reconstitution des étapes opératoires de réalisation du décor gravé (fig. 7), qui
exprime, finalement, une identité mentale et constitue une marque techno-culturelle
distincte, qui se prête dés maintenant à des analyses comparatives en contexte
européen.
 Les objets de Ţibrinu (ainsi que le métapode de Topalu), chargés de hautes
significations esthétiques, magiques et sociales (objets de prestige) n’ont pas encore
d’analogies en Roumanie et dans les régions voisines; le pendeloque en os TBR 2 est,
en fait, un unicum, rattachant le territoire de la Roumanie à l’aire continentale de
manifestations notables de l’art mobilier au Paléolithique supérieur.
Finalement, on considère que la présente démarche s’avère utile et très
nécessaire, dans les conditions où les découvertes d’art mobilier paléolithique de
Roumanie, malgré leur petit nombre, ont une grande importance documentaire au
niveau régional, mais ils sont encore absents ou méconnues dans les grandes synthèses
récentes du domaine.

Explication des figures

Fig. 1. Objets paléolithiques d’art de Dobroudja – distribution régionale

des découvertes: Topalu et Ţibrinu.
Fig. 2. Topalu – métapode décoré d’Equus caballus fossilis: vue de la partie
proximale (1) et distale (2) (d’après Moroşan 1938, p. 96, fig. 6); origine de la matière
première, relevé, emplacement sur le support anatomique entier - vues générales (3);
relevés du décor gravé (4-5).
Fig. 3. Ţibrinu – pendeloque sur canine d’Ursus spelaeus: origine de la
matière première, vues générales et détail de la partie proximale.
Fig. 4. Ţibrinu – pendeloque décoré sur fragment d’os: origine de la matière
première, vues générales et détails de la partie proximale et du décor gravé.
Fig. 5. Aspects techniques de la fabrication des objets décorés sur supports
lithiques et en matières dures animales: morphologie des sections des lignes gravés
(1) (d’après D’Errico 1994, p. 27, fig. 21); reconstitution du procédé technique de la
gravure des lignes transversales sur os et outil utilisé (burin en silex) (2) (d’après
Holdaway, Johnston 1989, p. 10, fig. 8a-b); reconstitution graphique du procédé de
perforation des matières dures animales par rotation bilatérale (d’après Camps-Fabrer
1976, p. 720, fig. 2; Otte, Beldiman 1995, p. 60, fig. 15/1-3).
Fig. 6. Ţibrinu – pendeloque décoré sur fragment d’os: la reconstitution des
étapes de la réalisation du décor gravé et l’orientation des gestes techniques.
Fig. 7. Ţibrinu – pendeloque décoré sur fragment d’os: distribution
quantitative (1) et définition (2) des éléments associés au niveau primaire.
Fig. 8. Ţibrinu – pendeloque décoré sur fragment d’os: syntaxe des
éléments graphiques – les niveaux d’association primaire, secondaire et tertiaire; la
double symétrie (horizontale et verticale) et la distribution quantitative égale sur les
colonnes latérales.
Fig. 1.
Obiecte paleolitice de artă din Dobrogea – localizarea
descoperirilor: Topalu şi Ţibrinu.
Fig. 2.
Topalu - metapod de Equus caballus fossilis decorat cu linii
gravate: vedere a părţii proximale (1) şi distale (2) (după Moroşan
1938, p. 96, fig. 6); provenienţa specifică şi scheletică a materiei
prime, releveu, localizarea pe suportul anatomic - vederi generale
(3); relevee ale decorului gravat (4 - 5).
Fig. 3.
Ţibrinu - pandantiv pe canin de Ursus spelaeus: provenienţa
specifică şi scheletică a materiei prime; vederi generale şi detaliu al
părţii proximale.
Fig. 4.
Ţibrinu - pandantiv decorat de os: provenienţa specifică şi
scheletică a materiei prime; vederi generale şi detalii ale perforaţiei
şi ale decorului gravat.
Fig. 5.
Aspecte tehnice ale fabricării obiectelor decorate din materiale
litice şi din materii dure animale: morfologia secţiunilor
elementelor grafice gravate (1): în V simetric (1); în V asimetric
(2); în trapez isoscel (3); poligonală (4); în W (5); concavă (6)
(după D’Errico 1994, p. 27, fig. 21); gravare experimentală a
liniilor transversale pe os şi unealtă litică (burin) utilizată la
realizarea operaţiei respective (2) (după Holdaway, Johnston 1989,
p. 10, fig. 8a-b); perforarea bilaterală a pieselor din materii dure
animale prin rotaţia alternativă a unui vârf litic (3 - 4) (după
Camps-Fabrer 1976, p. 720, fig. 2; Otte, Beldiman 1995, p. 60, fig.
15/1-3).
Fig. 6.
Ţibrinu - pandantiv decorat de os: etapele realizării decorului
gravat şi orientarea gesturilor tehnice (sensul gravării).
Fig. 7.
Ţibrinu - pandantiv decorat de os: distribuţia cantitativă (1) şi
definiţia (2) elementelor grafice articulate primar.
Fig. 8. Ţibrinu - pandantiv decorat de os: sintaxa elementelor
grafice – nivelurile de articulare primar, secundar şi terţiar;
organizarea elementelor grafice în simetrie spaţială şi cantitativă pe
coloane laterale.